GAZUL PERFECT
pv = const . (4.1)
iar constanta depinde de natura gazului. În mod logic, ecuaţia de mai sus reprezintă
legea Boyle-Mariotte.
84 Termodinamică Tehnică
v
= const . (4.2)
T
Ecuaţia de mai sus poartă denumirea de legea Gay-Lussac. Valoarea constantei
care intervine în relaţia (4.2) depinde de natura gazului.
Cele două legi permit deducerea ecuaţiei termice de stare a gazului perfect.
Astfel, se consideră un sistem termodinamic închis în care se găseşte un kilogram
de gaz. Aşa cum sugerează figura 4.1, oricare două stări ale acestuia pot fi unite
printr-un proces izobar urmat de unul izoterm. Conform legii Boyle-Mariotte, apli-
cată procesului izoterm a-2:
p2 v2 = pa va (4.3)
astfel că:
p v p v
va = 2 2 = 2 2 (4.4)
pa p1
v a v1
= (4.5)
Ta T1
de unde se deduce imediat că:
v1Ta v1T2
va = = (4.6)
T1 T1
pv
= const . (4.8)
T
Dacă sistemul este format din m kilograme de gaz perfect, atunci prin multiplicarea
ecuaţiei (4.9) cu masa rezultă:
pV = mRT (4.10)
Relaţia (4.10) sus reprezintă ecuaţia de stare pentru m kilograme de gaz perfect.
În anul 1811 Amedeo Avogadro (1776-1856) a emis ipoteza conform căreia
“volume egale din orice gaz perfect aflate la aceeaşi presiune şi temperatură
conţin acelaşi număr de molecule.” Ulterior această ipoteză a fost confirmată atât
teoretic cât şi experimental. Legea lui Avogadro are trei consecinţe importante.
Prima din ele stabileşte faptul că un kilomol de gaz perfect conţine NA =6,0221⋅1026
molecule, indiferent de natura gazului. Numărul NA reprezintă aşadar o constantă
universală şi poartă denumirea de numărul lui Avogadro. Cantitatea de substanţă
conţinută într-un kilomol de gaz se numeşte masă molară şi se notează cu M
[kg/kmol]. A doua consecinţă se referă la ecuaţia termică de stare a gazului perfect.
Pentru un kilomol de gaz, ecuaţia (4.9) devine:
pv M = MRT (4.11)
unde vM =Mv reprezintă volumul molar. Cum acesta conţine NA molecule indiferent
de natura gazului, rezultă că la aceeaşi presiune şi temperatură produsul:
pv M
MR = (4.12)
T
devine independent de natura gazului. Produsul MR se notează cu RM [J/kmolK] şi
se numeşte constanta universală a gazului perfect:
În aceste condiţii, pentru un kilomol de gaz perfect ecuaţia termică de stare devine:
pv M = R M T (4.14)
Evident că, dacă sistemul este alcătuit din nM kilomoli atunci ecuaţia (4.14) capătă
forma:
pV = n M R M T (4.15)
86 Termodinamică Tehnică
A treia consecinţă a legii lui Avogadro este aplicabilă stării normale a gazului.
Aceasta reprezintă o stare de referinţă pentru care:
R M TN 8314 ,3 ⋅ 273,15
v MN = = = 22 ,414 m 3N kmol (4.17)
pN 1,013 ⋅ 10 5
p TN
VN = V (4.19)
pN T
În mod evident, cele două relaţii sunt echivalente. Într-adevăr, utilizând pentru
volumul molar normal expresia (4.17) şi pentru masa sistemului ecuaţia termică de
stare (4.10), relaţia (4.18) poate fi pusă imediat sub forma (4.19).
∂u ∂u
=0 ; = 0 (4.20)
∂v T ∂p T
Din punct de vedere fizic, relaţiile anterioare reprezintă una din consecinţele
imediate ale absenţei forţelor intermoleculare. În astfel de situaţii, energia internă
cuprinde numai de energia cinetică de rotaţie translaţie şi oscilaţie a moleculelor
care, la rândul sau depinde numai de temperatură. Cum aceasta rămâne
nemodificată în timpul procesului, rezultă că variaţia energiei interne în raport cu
volumul (sau presiunea) este nulă.
Ţinând cont de relaţiile (3.45) şi (4.20), rezultă că ecuaţia calorică de stare
a energiei interne este:
du = cv dT ; dU = mcv dT (4.21a,b)
după cum sistemul este format din unul respectiv din m kilograme de gaz perfect.
Mai mult aplicând relaţiile lui Maxwell formei diferenţiale (3.45) rezultă:
∂c v ∂ ∂u
= = 0 (4.22)
∂v T ∂T ∂v T v
de unde se deduce că cv depinde cel mult de temperatură. Integrarea relaţiilor (4.21)
între două stări extreme de echilibru, conduce la:
2 2
∫
u 2 − u1 = c v ( T )dT
1
∫
U 2 − U 1 = mc v ( T )dT
1
(4.23)
88 Termodinamică Tehnică
h = u + pv = u + RT (4.24)
∂h ∂u
= = 0 (4.25)
∂p T ∂p T
Cu acest rezultat, relaţia (3.46) poate fi pusă sub una din formele:
dh = c p dT ; dH = mc p dT (4.26a,b)
∂c p ∂ ∂h
= = 0 (4.27)
∂p
T ∂T ∂p T p
∫
h2 − h1 = c p (T )dT ;
1
∫
H 2 − H 1 = mc p (T )dT
1
(4.28)
Din cele prezentate anterior, rezultă că, în cazul gazului perfect energia
internă, entalpia şi căldurile specifice la volum şi presiune constantă depind numai
de temperatură.
C M ,x v M ,N C N ,x
cx = = (4.29)
M M
În aceste condiţii, căldura schimbată de sistem cu mediul ambiant pe parcursul
procesului oarecare x poate fi exprimată prin una din relaţiile:
δQ x = mc x dT ; δQ x = n M C M ,x dT ; δQ x = V N C N ,x dT (4.30)
Datorită prezenţei lor în ecuaţiile calorice de stare, cele mai importante dintre
căldurile specifice sunt cele la volum respectiv presiune constantă. Ele satisfac atât
ecuaţiile generale (3.47)-(3.48) cât şi relaţiile particulare (4.22) şi (4.27), ultimele
două evidenţiind faptul că cp şi cv depind cel mult de temperatură. Pentru gazul
perfect, cele două călduri specifice sunt legate între ele printr-o relaţie remarcabilă.
Astfel, ţinând cont de expresiile matematice ale primului principiu pentru sisteme
închise (3.26), la care de adaugă ecuaţiile calorice de stare ale energiei interne
(4.21) şi entalpiei (4.26) rezultă:
C M , p − C M ,v = R M (4.34)
cp CM ,p
k= = >1 (4.35)
cv C M ,v
R RM
cv = [J/kg.K] ; C M ,v = [J/kmol.K] (4.36)
k −1 k −1
kR kRM
cp = [J/kg.K] ; CM ,p = [J/kmol.K] (4.37)
k −1 k −1
Dependenţa căldurilor specifice cp sau cv cu temperatura s-a determinat pe
cale experimentală şi este prezentată în literatura de specialitate sub formă tabelară.
Utilizând datele cuprinse în tabelele termodinamice, figura 4.3 ilustrează modul de
variaţie al căldurii specifice molare la presiune constantă cu temperatura pentru
câteva gaze perfecte uzuale. Se poate observa că alura de variaţie este aproximativ
aceeaşi în cazul gazelor a căror moleculă este formată din mai mulţi atomi, în timp
ce, pentru gazele monoatomice, căldurile specifice sunt constante cu temperatura.
Explicaţia acestui mod de variaţie va fi dată în capitolul următor cu ajutorul teoriei
cinetico-moleculare a gazelor.
Pe baza datelor experimentale s-a stabilit că variaţia respectivă poate fi
aproximată pe un interval dat de temperatură printr-un polinom. Ordinul acestui
polinom depinde de intervalul de temperatură considerat şi de eroarea de aproxi-
90 90
CMP, CO2 CMP, N2
CMP, H2 O CMP, O2
75 75
CMP, He
[ kJ/ Kmol K]
60 60
45 45
CMP
30 30
15 15
275 650 1025 1400 1775 2150 2525 2900 3275
T [K]
C M , p (T ) = a 0 + a1T + a 2T 2 + a 3T 3 + a 4T 4 (4.38)
C M , p (t ) = b0 + b1t + b2 t 2 + b3 t 3 + b4 t 4 (4.39)
C M , p (t ) = b0 + b1t + b2 t 2 + b3 t 3 + b4 t 4
b0 b1 b2 b3 b4
2 3 4
[kJ/kmolK] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK5]
C Mp ,CO2 36,301 4,0784⋅10-2 -2,7932⋅10-5 9,0511⋅10-9 -1,1036⋅10-12
C Mp ,H 2O 33,255 8,7000⋅10-3 5,302⋅10-6 -3,3949⋅10-9 5,0829⋅10-13
C Mp ,N 2 28,609 5,5389⋅10-3 7,0944⋅10-7 -1,2448⋅10-9 2,4002⋅10-13
C Mp ,O 2 29,226 1,0764⋅10-2 -5,4795⋅10-6 1,4987⋅10-9 -1,5039⋅10-13
92 Termodinamică Tehnică
2
1
∫ c ( T )dT
T2
cx = (4.40)
T2 − T1
T1 x
1, x
∫
q1x 2 = c x ( T )dT = c x
T2
T1
(T2 − T1 ) (4.41)
1, x
Relaţia de mai sus este ilustrată grafic în coordonate cx-T de figura 4.4, în care se
poate observa cum ariile mărginite
de graficul căldurii specifice reale
respectiv căldurii specifice medii şi
axa temperaturilor sunt egale. Se
poate demonstra cu uşurinţă că rela-
ţia lui Robert-Mayer îşi păstrează
valabilitatea şi în cazul căldurilor
specifice medii, astfel că:
T2 T2
cp − cv T1
=R (4.42)
T1
(T2 − T1 )
T2
h2 − h1 = c p (4.44)
T1
u 2 − u1 = c v
T2
T1
(T2 − T1 ) (4.45)
În mod evident o relaţie analoagă este valabilă şi pentru căldura specifică medie la
volum constant.
În multe situaţii, procesele termodinamice determină variaţii relativ
reduse ale temperaturii astfel încât căldurile specifice pot fi considerate
constante cu temperatura. Un astfel de gaz poartă denumirea de gaz ideal. În
mod evident ecuaţia termică şi formele diferenţiale ale ecuaţiilor calorice de stare
corespunzătoare gazului ideal sunt identice cu cele ale gazului perfect, singura
deosebire constând doar in faptul că cp şi cv sunt independente de temperatură. Prin
integrarea relaţiilor (4.21) şi (4.26), rezultă că forma integrală a ecuaţiilor calorice
de stare ale gazului ideal este:
U 2 − U 1 = mc v (T2 − T1 ) (4.47)
H 2 − H 1 = mc p (T2 − T1 ) (4.48)
Evident că aproximaţia introdusă prin ipoteza gazului ideal este cu atât mai bună,
cu cât variaţiile de temperatură sunt mai mici şi cu cât molecula gazului este
alcătuită din mai puţini atomi. Aşa cum sugerează figura 4.3, cu cât numărul de
atomi din molecula gazului este mai mare, cu atât variaţia căldurii specifice cu
temperatura este mai rapidă.
( I x ) 2 − ( I x )1 = − mw x − mw x = −2mw x (4.49)
∆( I x ) 2mw x mw x2
Fig. 4.5 Incintă cubică de latură l =− =− (4.50)
∆τ 2l w x l
Fx = − pl 2 (4.51)
acest motiv, presiunea exercitată de gaz asupra peretelui se poate calcula prin
însumarea relaţiilor de tipul (4.52) pentru fiecare moleculă, rezultând:
p=
m 2
(
w x ,1 + w x2,2 + ..... + w x2,N ) (4.53)
l3
Dacă n reprezintă numărul moleculelor din unitatea de volum, adică n=N/l3, relaţia
anterioară capătă forma:
w x2,1 + w x2,2 + .... + w x2,N
p = mn (4.54)
N
În mod evident densitatea gazului poate fi exprimată ca produs între masa unei
molecule şi numărul de molecule din unitatea de volum, ρ = mn . Cum raportul:
1
w x2 = w y2 = w z2 = w 2 (4.57)
3
Prin definiţie:
w pm = w2 (4.58)
Ca ordin de mărime, pentru un gaz perfect a cărui densitate la p=1,013 bar este
ρ=1,25 kg/m3, din relaţia anterioară se deduce că wpm=493,1 m/s.
∫ f (w)dw = 1
0
(4.61)
Distribuţia cea mai probabilă a vitezelor moleculelor a fost găsită de James Clark
Maxwell în anul 1859 şi este de forma:
32
m mw 2
f (w) = 4π w 2 exp −
(4.62)
2 πk B T 2 k B T
unde kB=1,3806⋅10-23 J/K reprezintă constanta lui Boltzmann. Se poate observa că
legea de distribuţie (4.62) depinde de temperatură şi de masa moleculei m=M/NA.
Utilizând rezultatele teoriei probabilităţilor, viteza medie a moleculelor (sau
momentul de ordinul întâi al distribuţiei) este:
∞
8 k BT
w = wf (w)dw =
∫ (4.63)
0
π m
iar viteza pătratică medie (sau momentul de ordinul doi al distribuţiei) rezultă din
relaţia:
∞
3k T
w 2 = w 2 f (w)dw = B
∫ (4.64)
0
m
temperatura. Altfel spus, numărul de molecule care au viteza mai mare decât o
anumită valoare impusă este cu atât mai mare cu cât temperatura gazului este mai
ridicată. În acelaşi timp, la T=const., cu cât masa moleculei este mai mică, cu atât
graficul distribuţiei f(w) este mai aplatisat ceea ce înseamnă că numărul molecu-
lelor de viteză mare creşte. Din acest motiv, într-un amestec de gaze (de exemplu
oxigen şi metan) moleculele mai uşoare vor avea în medie viteze mai mari decât
moleculele mai grele. Acest fenomen poate fi utilizat pentru separarea parţială a
componentelor unui amestec de gaze.
3 1
k B N AT = M w 2 (4.67)
2 2
98 Termodinamică Tehnică
În mod evident, produsul ρV reprezintă masa de gaz din cubul de latură l. Ţinând
cont că:
n M M = ρV (4.71)
ecuaţia (4.70) devine:
1
pV = n M M w 2 (4.72)
3
Media pătratului vitezelor poate fi exprimată în funcţie de temperatură din relaţia
(4.69), rezultând:
3R T
w2 = M (4.73)
M
astfel că ecuaţia (4.72) poate fi pusă sub forma:
pV = nM RM T (4.74)
3
u M = (u M ) tr =
RM T (4.77)
2
Relaţia de mai sus confirmă dependenţa energiei interne a gazului perfect doar de
temperatură. Mai mult, din aceeaşi relaţie rezultă că:
3
C M ,v = RM (4.78)
2
5
C M , p = C M ,v + R M = RM (4.79)
2
CM ,p 5
k= = = 1,67 (4.80)
C M ,v 3
Aşa cum sugerează figura 4.3, relaţiile de mai sus produc rezultate satisfă-
cătoare doar pentru gazele monoatomice (având molecula formată dintr-un singur
atom), a căror căldură specifică nu depinde de temperatură. În toate celelalte ca-
zuri, căldura specifică molară este subestimată, iar diferenţele sunt cu atât mai mari
cu cât molecula gazului este compusă din mai mulţi atomi.
O îmbunătăţire a modelului teoriei cinetico-moleculare, capabilă să surprindă
modificarea valorii căldurii specifice molare funcţie de natura substanţei a fost
sugerată pentru prima dată de Clausius în anul 1857. Această îmbunătăţire ia în
considerare structura internă a moleculei, ceea ce permite înmagazinarea energiei
interne şi sub forma energiei cinetice de rotaţie şi oscilaţie. Utilizând principul
echipartiţiei energiei, din relaţia (4.77) se deduce că pe fiecare din cele trei grade
de libertate ale translaţiei (câte unul pentru fiecare axă a sistemului de coordonate)
se repartizează cantitatea de energie (½)RMT. Extrapolând acest rezultat, pe fiecare
grad de libertate pe care structura moleculei îl oferă rotaţiei respectiv oscilaţiei se
repartizează aceeaşi cantitate.
De exemplu, să considerăm o moleculă biatomică ca în figura 4.8a, a cărui
structură internă poate fi asimilată cu două sfere legate printr-o bară rigidă. În cazul
rotaţiei, structura internă a moleculei oferă numai două grade de libertate, conferite
de posibilităţile de rotaţie în jurul celor două axe aflate în plan perpendicular pe
bara care uneşte cele două sfere. Rotaţia în jurul axei barei poate fi neglijată
deoarece momentul de inerţie al ansamblului faţă de această axă este neglijabil în
raport cu celelalte două. În consecinţă:
1 1 5
u M = (u M ) tr + (u M ) rot = 3 R M T + 2 R M T = R M T (4.81)
2 2 2
de unde se deduce imediat că:
5 7 CM ,p 7
C M ,v = RM ; CM ,p = RM ; k= = = 1,4 (4.82)
2 2 C M ,v 5
Capitolul 4. Gazul perfect 101
o = 3( p − 1) − r (4.85)
u M = (u M ) tr + (u M ) rot + (u M ) os = (3 + r + 2o ) R M T
1
(4.86)
2
Rezultă de aici că:
102 Termodinamică Tehnică
RM RM 5 + r + 2o
C M ,v = (3 + r + 2o ) ; C M , p = (5 + r + 2o ) ; k= (4.87)
2 2 3 + r + 2o
(C M ,v )tr 3
RM
__
2
(C M ,v )rot 0 2
RM
3
RM
__
2 2
(C M ,v )os 0 RM 4RM 3R M 6RM
__
Temperaturi
CM ,v = (CM ,v )tr 3
RM scăzute
2
5 6
C M ,v = (C M ,v )tr + (C M ,v )rot
3 RM RM
RM Temperaturi
2 2 2
uzuale
C M ,v = (C M ,v )tr + 3 7 13 12 18
RM RM RM RM RM Temperaturi
+ (C M ,v )rot + (C M ,v )os 2 2 2 2 2
ridicate
Capitolul 4. Gazul perfect 103
Fig. 4.9 Variaţia calitativă a căldurii specifice molare la volum constant cu temperatura
pentru un gaz biatomic, trasată pe baza teoriei cinetico-moleculare
bazat pe legea lui Dalton este ilustrat de figura 4.10. Volumul şi temperatura
fiecărui gaz sunt egale cu cele ale amestecului, în timp ce presiunea pe care acesta
o exercită asupra peretelui, pi, numită presiune parţială, se determină din ecuaţia
termică de stare corespunzătoare componentului respectiv:
mi Ri Tam
pi = (4.91)
Vam
În relaţia anterioară, mi reprezintă masa componentului “i” din amestec, iar Ri este
constanta specifică a acestuia. Presiunea amestecului de gaze, pam, rezultă din legea
lui Dalton:
p am = pi ∑i
(4.92)
Vam ∑p
i
i = m am Ram Tam (4.96)
.
Fig.4.10 Modelul lui Dalton pentru descrierea stării unui amestec de gaze.
Parametrii termici de stare ai componentului i din amestec sunt pi, Vi=Vam, Ti=Tam.
Capitolul 4. Gazul perfect 105
Presiunea parţială pi se exprimă cu ajutorul relaţiei (4.91), astfel încât, după calcule
elementare, ecuaţia de mai sus se reduce la:
∑m Ri
i i = m am Ram (4.97)
de unde rezultă:
Ram = ∑g R
i
i i [kJ/kg.K] (4.98)
dU = ∑ dU i
i (4.99)
sau:
m am c v ,am dTam = ∑m c
i
i v ,i dTi (4.100)
Folosind ecuaţia calorică de stare a entalpiei, (4.90a) se deduce în mod analog că:
c p ,am = ∑g ci
i p ,i [kJ/kg.K] (4.102)
Relaţiile anterioare evidenţiază faptul că cele două călduri specifice ale amestecului
de gaze depind de temperatură. Ele pot fi considerate constante doar în ipoteza
gazului ideal, care reprezintă o aproximaţie rezonabilă numai pe intervale relativ
reduse de temperatură. Indiferent dacă gazele componente sunt ideale sau perfecte,
între cp,am şi cv,am rămâne valabilă relaţia lui Robert-Mayer. Într-adevăr, pe baza
expresiilor (4.101), (4.33) şi (4.98), şirul de egalităţi:
c p ,am = ∑g c
i
i p ,i = ∑ g (c
i
i v ,i + Ri ) = ∑g c
i
i v ,i + ∑g R
i
i i (4.103)
c p ,am
k am = (4.105)
cv ,am
În aceste condiţii, din sistemul format de ultimele două ecuaţii rezultă că:
1 k am
c v ,am = R am ; c p ,am = R am (4.106)
k am − 1 k am − 1
Determinarea mărimilor molare ale amestecului de gaze are la bază legea lui
Amagat, conform căreia “volumul unui amestec de gaze este egal cu suma volu-
melor parţiale ocupate de gazele componente, considerate la temperatura şi
presiunea amestecului.” Aşa cum sugerează figura 4.11, gazele sunt separate de
un perete imaginar impermeabil, componenta i a amestecului ocupând volumul
parţial Vi la presiunea pam şi temperatura Tam.
Volumul parţial se calculează din ecuaţia termică de stare a gazului i:
n M ,i R M Tam
Vi = (4.107)
p am
unde nM,i reprezintă numărul de kilomoli din componentul respectiv aflat în
amestec. Conform legii lui Amagat:
Vam = ∑Vi
i (4.108)
∑r i =1 (4.113)
i
p amVam R M Tam R
M am = ⋅ = M (4.115)
Ram Tam p amV am R am
m am = ∑m = ∑n
i
i
i
M ,i M i (4.116)
M am = ∑r M i
i i [kg/kmol] (4.118)
O relaţie importantă este cea care leagă presiunile parţiale de participaţiile volumi-
ce. Astfel, utilizând relaţia (4.112) rezultă succesiv:
108 Termodinamică Tehnică
n M ,i p iVam R M Tam p
ri = = = i (4.119)
n M ,am R M Tam p amV am p am
C Mv ,am = ∑r Ci
i Mv ,i [kJ/kmol.K] (4.123)
Folosind ecuaţia calorică de stare a entalpiei (4.90b) se deduce în mod analog că:
C Mp ,am = ∑r Ci
i Mp ,i [kJ/kmol.K] (4.124)
C Mp ,am = ∑rC
i
i Mp ,i = ∑ r (C
i
i Mv ,i + RM ) = ∑rC i
i Mv ,i + RM ∑r =C
i
i Mv ,am + R M (4.125)
mi n M rM rM
gi = = M ,i i = i i = i i (4.128)
m am n M ,am M am M am ∑
ri M i
i
p p1
= = const . (4.130)
T T1
∫
L12 = pdV = 0
1
(4.131)
2
Lt ,12 = − Vdp = V1 ( p1 − p 2 ) = p1V1 − p 2V2
∫ (4.132)
1
2
∫
Q12 = mc v dT = mc v
T2
T1
(T2 − T1 ) (4.133)
1
Din figura 4.12 se poate observa că lucrul mecanic tehnic este egal cu aria
mărginită de reprezentarea grafică a procesului şi axa ordonatelor.
L12 = ∫ pdV = p (V
1
1 2 − V1 ) = mR(T2 − T1 ) (4.136)
Capitolul 4. Gazul perfect 111
∫
Lt ,12 = − Vdp = 0
1
(4.137)
∫ (T2 − T1 )
T2
Q12 = mc p dT = mc p (4.138)
T1
1
∫
Lt ,12 = − Vdp =
1
∫ pdV = L
1
12 (4.142)
expresiile de calcul ale lucrului mecanic fiind Fig. 4.14 Reprezentarea izotermei
date de relaţia (4.141) şi (4.142). în coordonate p-V
112 Termodinamică Tehnică
pdV + Vdp
cv + pdV = 0 (4.147)
R
Ţinând cont de (4.33) şi (4.35), prin împărţirea ecuaţiei de mai sus cu produsul pV
se obţine în final că:
dV dp
k + =0 (4.148)
V p
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia diferenţială a adiabatei gazului perfect în
coordonate p-V. Integrarea analitică a ecuaţiei de mai sus se poate face numai
în ipoteza gazului ideal, pentru care exponentul adiabatic k=cp/cv=const. În
această situaţie variabilele ecuaţiei (4.148) sunt separate, astfel că, luând ca
referinţă starea iniţială a procesului se obţine că:
k
V p
ln + ln = 0 (4.149)
V1 p1
sau, eliminând logaritmii:
pV k = p1V1k = const . (4.150)
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia adiabatei gazului ideal. Folosind ecuaţia ter-
mică de stare, ecuaţia anterioară poate fi pusă sub următoarele forme echivalente:
∂p p
= −k (4.153)
∂V Q =0 V
Ţinând cont că panta izotermei se obţine din relaţia (4.141a), din şirul de
inegalităţi:
∂p p p ∂p
α ad = = −k < − = = α iz (4.154)
∂V Q =0 V V ∂V T
rezultă că, pentru un punct fixat al diagramei p-V, panta izotermei este mai mare
decât panta adiabatei. Acest caz este ilustrat de figura 4.16, care arată că într-un
proces de destindere izoterma se află deasupra adiabatei, în timp ce într-un proces
de comprimare poziţia celor două procese este inversată.
Lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul ambiant în urma procesului
adiabatic de calculează cu relaţia:
2
2 2 2 1− k
dV dV k V
∫
L12 = pdV =
1
∫
1
p1V1k
V
= p1V1k ∫
1
Vk
= p1V1
1− k 1
(4.155)
p1V1 − p 2V2 pV k −1
L12 = = 1 1 1 − ( p 2 p1 ) k (4.156)
k −1 k −1
2
( p1V1 − p 2V2 ) = k p1V1 1 − ( p 2 p1 ) k
k k −1
∫
z Lt ,12 = − Vdp =
1
k −1 k −1
(4.157)
δQ = mc n dT (4.158)
dV dp
n + =0 (4.163)
V p
Capitolul 4. Gazul perfect 115
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia politropei gazului ideal. Utilizând ecuaţia
termică de stare, relaţia anterioară poate fi pusă în următoarele forme echivalente:
TV n −1 = T1V1n −1 = const . (4.165)
T T1
n −1
= n −1
= const . (4.166)
p n n
p1
Procesul politropic generalizează toate procesele particulare studiate anterior.
Într-adevăr, dacă n=0, atunci ecuaţia diferenţială (4.163) se reduce la dp=0 ceea ce
corespunde unui proces izobar. Dacă n=1 aceeaşi ecuaţie devine dV/V+dp/p=0, sau
d(pV)=0, ultima caracterizând procesul izotermic, iar dacă n=k atunci politropa se
reduce în mod evident la o adiabată. Aceste cazuri particulare sunt ilustrate în
figura 4.17. Se poate observa că pentru exponenţi politropici n∈(-∞, 0) creşterea
presiunii gazului implică mărirea volumului sistemului şi invers, scăderea presiunii
gazului se realizează concomitent cu micşorarea volumului.
Lucrul mecanic de dilatare schimbat de sistem cu mediul ambiant se dedu-
ce în mod analog cu cel corespunzător procesului adiabatic şi este dat de relaţia:
p1V1 − p 2V 2 p1V1 n −1
mRT1 n −1
L12 = = 1 − ( p p ) n
= 1 − ( p p ) n
(4.167)
n −1 n −1 n −1
2 1 2 1
dT<0, chiar dacă δQ=mcndT>0. Cu alte cuvinte, pentru un astfel de proces, gazul se
răceşte deşi primeşte căldură. Acest fenomen se explică prin faptul că în urma
destinderii, lucru mecanic efectuat de sistem este pozitiv, şi în valoare absolută mai
mare decât căldura primită, astfel încât creşterea volumului, produce o scădere a
energiei interne a gazului şi implicit a temperaturii acestuia. Invers, în cazul unui
proces politropic de comprimare, sensurile de variaţie ale mărimilor se inversează,
căci dT>0 deşi δQ=mcndT<0. Gazul cedează căldură, dar de încălzeşte ca urmare a
creşterii energiei datorată aportului de lucru mecanic necesar comprimării.
Aplicaţii
A 4.1. Două compresoare introduc aer comprimat într-un rezervor, debitele
lor fiind m 1 = 180 kg/h, respectiv V N 2 = 80 m 3N /h. Rezervorul are o supapă de sigu-
ranţă care se deschide la o presiune de 5 bar, dar orificiul ei a fost greşit dimensionat şi
nu lasă să iasă decât un debit maxim de n M ,3 = 6 kmol/h. La presiunea de 10 bar
sunt decuplate compresoarele. Să se calculeze timpul scurs dintre momentul
deschiderii supapei şi momentul opririi compresoarelor, ştiind că volumul rezer-
vorului este V=100 m3, iar temperatura aerului are valoarea t=20 ºC.
Se dau: Maer =28,96 kg/kmol, Raer = 287,0 J/kg.K.
Soluţie
Schema instalaţiei la care face referire problema este prezentată în figura A4.1
118 Termodinamică Tehnică
Debitele de intrare, respectiv de evacuare ale aerului din rezervor se exprimă în kg/h:
V N 2 80
m 2 = M = ⋅28,96 = 103,2 kg/h
V M ,N aer 22,414
m 3 = n M ,3 M = 6⋅28,96 = 173,4 kg/h
aer
Masa de aer din rezervor în momentul în care se deschide supapa se determină
din ecuaţia termică de stare, rezultând:
p1V 5 ⋅10 5 ⋅ 100
m1 = = = 593,2 kg
RT 287,7⋅293,15
În acelaşi mod, masa de aer din rezervor în momentul opririi compresoarelor este:
p 2V 10⋅10 5 ⋅100
m2 = = = 1186,4 kg
RT 287,7⋅293,15
Timpul cerut rezultă din relaţia:
∆m m3 − m2 1186,4 − 593,2
τ= = = = 5,38 ore
∆m m 1 + m 2 − m 3 180 + 103,2 − 173,4
Soluţie
a) Cunoscând aproximaţia polinomială a căldurii specifice molare la presiune
constantă cu temperatura:
C Mp (t ) = b 0 + b 1t + b 2 t 2 + b 3 t 3 + b 4 t 4
( )
t
1 2
C Mp (t )dt =
1
∫
t2 t2
C Mp ,m = b0 t + 12 b1t 2 + 13 b2 t 3 + 14 b3 t 4 + 15 b4 t 5
t1 t 2 − t1 t t 2 − t1 t1
1
765
CM ,p = 31,487 kJ kmolK
128
Căldura specifică molară medie la volum constant rezultă din relaţia Robert-
Mayer:
765 765
C M ,v 128
= C M,p − R M = 31,487 − 8,314 = 23,173 kJ kmolK
128
b) În cazul în care variaţia căldurii specifice reale cu temperatura este dată sub
formă tabelară, integrala (4.40) se efectuează numeric. Pentru aceasta căldura specifică
masică la capetele intervalului se determină prin interpolare numerică:
c p (200 ) − c p (100 )
c p (t 1 ) = c p (128 ) = c p (100 ) + (128 − 100 ) = 1,0138 kJ kgK
200 − 100
c p (800 ) − c p (700 )
c p (t 8 ) = c p (765 ) = c p (700 ) + (765 − 700 ) = 1,1477 kJ kgK
800 − 700
Utilizând acum pentru integrarea numerică metoda trapezelor se găseşte că:
t2
∑ [c (t ) + c (t )](t
7
∫ c p (t )dt ≅ 1
2 p i p i +1 i +1 − t i ) = 691,37 kJ kg
t1 i =1
120 Termodinamică Tehnică
astfel încât căldura specifică masică medie la presiune constantă pe intervalul conside-
rat este:
765
765 1
cp = c p (t )dt = 1,085 kJ kgK
∫
128 765 − 128 128
Căldura specifică masică medie la volum constant rezultă din relaţia lui Robert-Mayer:
765 765 RM
cv 128
=cp − = 0,798 kJ kgK
128 M
Se observă că rezultatele obţinute prin cele două metode sunt foarte apropiate,
dar nici una din valori nu poate fi considerată exactă. În primul caz, aproximarea pro-
vine din forma polinomiala de ordinul patru a variaţiei căldurii specifice cu tempera-
tura, în cel de-al doilea, din integrarea numerică al cărui pas de discretizare este impus
prin datele existente în tabelele termodinamice.
Soluţie
Viteza medie se determină cu relaţia (4.63)
8 kBT
w=
π m
Ţinând cont că m=M/NA şi RM=kBNA, din relaţia anterioară se deduce că:
8 kB N A T 8 RMT 8
w= = = RT
π M π M π
Viteza pătratică medie poate fi obţinută cu una din expresiile (4.60) sau (4.64). În acest
ultim caz, se obţine că:
3k B T 3R M T
w pm = w 2 = = = 3RT
m M
Capitolul 4. Gazul Perfect 121
3 ⋅ 8314 ,3 ⋅ 300
w pm = = 1934 ,28 m s
2
În cazul celorlalte substanţe se pot utiliza relaţiile:
M1 M1
w 2 = w1 ; w pm , 2 = w pm ,1
M2 M2
Soluţie
Drumul liber mediu al moleculei se determină cu relaţia (4.76):
vM
l=
π 2N Ad 2
f =w l
unde viteza medie este dată de expresia (4.63) sau de una din variantele acesteia găsită
în problema anterioară. Pentru fiecare din altitudinile menţionate, volumul specific
molar vM poate fi calculat direct din ecuaţia de stare a gazului perfect:
RMT
vM =
p
4 πN A d 2
f = ρp
M
122 Termodinamică Tehnică
Tabelul A4.1
H p ρ T vM l f
[km] [bar] [kg/m3] [K] [m3/kmol] [m] [1/s]
0 1,013 1,225 288,15 23,65 2,22⋅10-7 2,08⋅109
10 0,265 0,4135 223,15 70,01 6,56⋅10-7 6,16⋅108
20 0,0553 0,0889 216,65 325,73 3,05⋅10-6 1,31⋅108
30 0,0119 0,0184 226,51 1582,58 1,48⋅10-5 2,75⋅107
Rezultatele calculului sunt centralizate în tabelul A4.1 de unde se poate observa cum
drumul liber mediu creşte cu înălţimea, datorită scăderii rapide a densităţii gazului, în
timp ce frecvenţa ciocnirilor moleculare se micşorează. Astfel, dacă la nivelul mării
drumul liber mediu reprezintă aproximativ 1000 de diametre moleculare, iar o mole-
culă suferă în medie 2 miliarde de ciocniri pe secundă, la înălţimea de 30 km drumul
liber mediu este aproximativ egal cu 74000 de diametre moleculare, ceea ce înseamnă
cam 1,5 sutimi de milimetru, iar o moleculă este supusa doar la 27,5 milioane de cioc-
niri pe secundă.
Soluţie
a) Masele componenţilor în amestec sunt:
m CO2 85,8
g CO2 = = = 0,60
m am 142,92
m N2 20
g N2 = = = 0,14
m am 142,92
m O2 37,12
g O2 = = = 0,26
m am 142,92
n M ,CO2 1,95
r CO = = = 0,51
2 n M ,am 3,824
n M ,N2 0,714
rN = = = 0,187
2 n M ,am 3,824
n M ,O 2 1,16
rO = = = 0,303
2 n M ,am 3,824
M am = ∑r M
i i = 0,51 ⋅ 44 + ⋅0,187 ⋅ 28 + 0,303 ⋅ 32 = 37,372 kg/kmol
RM 8314 ,3
R am = = = 222,47 J/kg K
M am 37,372
C Mp ,CO2 39,297
c p,CO2 = = = 0,87 kJ/kg K
M CO2 44
C Mp , N2 29,173
c p, N2 = = = 1,042 kJ/kg K
M N2 28
C Mp ,O2 29,550
c p,O2 = = = 0,923 kJ/kg K
M O2 32
c p, am c p, am 0,908
k am = = = = 1,324
c v,am c p, am − R am 0,908 − 0,222
Soluţie
a) Reprezentarea proceselor în coordonate p-V este prezentată în figura A4.2.
Masa de gaze este dată de relaţia:
VN 1
m= M CO 2 = ⋅ 44 = 1,96 kg
VM 22,414
iar volumul ocupat de sistem in starea 1
rezultă din ecuaţia termică de stare a
gazului perfect:
mRT1 1,96⋅8314 ⋅ 293
V1 = = = 1,087 m 3
p1 44 ⋅1⋅10 5
Fig. A4.2 Reprezentarea proceselor în
coordonate p-V Pentru procesul adiabatic 1-2 se obţine:
1 1
T k −1 293 1,33−1
V 2 = V1 1 =1,087 =0,81 m 3
T2 323
mRT2 1,96⋅287⋅323
p2 = = =1,47 bar
V2 0,81
Pentru transformarea izotermă 2-3 rezultă:
V2 1,47
p 2V 2 = p 3V 3 ; p3 = p2 = =1,18 bar
1,25V 2 1,25
V 3 = 1,25V 2 = 1,25⋅0,81 = 1,01 m 3
Pentru procesul izocor 4-5, temperatura în punctul 5 rezultă din ecuaţia termică de
stare:
pV 1⋅10 5 ⋅2,52
T5 = 5 5 = = 680 K
m R 1,96⋅8314 / 44
Parametrii de stare pentru cele cinci puncte caracteristice sunt prezentaţi în tabelul de
mai jos.
126 Termodinamică Tehnică
1 p k −1 1 1,47
L 1− 2 = p1V1 1 − 2 k = ⋅10 5 ⋅1,087 1 − 4
= −3,3 ⋅ 10 J
k −1 p
1 1,33 − 1 1
( )
L t ,1− 2 = kL 1− 2 = 1,33 ⋅ − 3,3 ⋅ 10 4 = 4 ,39 ⋅ 10 4 J
• procesul 2-3:
V3 1,01
Q 2 −3 = L 2 −3 = L t , 2 −3 = p 2 V 2 ln = 1,47⋅10 5 ⋅0,81ln =2,65⋅10 4 J
V2 0,81
• procesul 3-4:
Q 3−4 = mc p ( T4 − T3 )=1,96⋅761,5( 807,5 − 323)=7,23⋅10 5 J
L t , 2 −3 = 0 J
• procesul 4-5:
Q 4 −5 = mc v (T5 − T4 ) = 1,96 ⋅ 572,5(680,4 − 807,5 ) = −1,42 ⋅ 10 5 J
Capitolul 4. Gazul Perfect 127
L 4 −5 = 0
L t ,4 −5 = V4 ( p4 − p5 ) = 2,52(1,18 − 1) ⋅ 10 5 = 0,45 ⋅ 10 5 J
Soluţie
a) Exponentul politropic se poate calcula din ecuaţia transformării politrope:
n −1
T2 p n n − 1 ln (T 2 T1 ) n −1 ln (373,6 290 )
= 2 ⇒ = ⇒ = = 0,230
T1 p1 n ln ( p 2 p 1 ) n ln (3 1)
p1V1 1 ⋅ 10 5 ⋅ 4 ⋅ 10 −3
m= = = 4 ,8 ⋅ 10 −3 kg
RT1 287 ⋅ 290
astfel că:
4 ,8 ⋅ 10 −3 ⋅ 287 ⋅ 290 373,6
L 1− 2 = 1 − = −383,9 J
1,3 − 1 290
Q1−2 = mc n ( T2 − T1 )