MESAJ

(Petru Dunca)

MOȘII NOȘTRII AU MURIT

PENTRU LIMBA CA UN FAGURE DE MIERE,

PENTRU PĂMÂNTUL VIEȚII FĂRĂ DE MOARTE,

PENTRU SCUMPELE OBICEIURI ȘI PORTUL ROMÂNESC.

PĂMÂNTUL E ÎNCĂ UMED ...

O DÂRĂ CA ÎNTR-UN RIT NOU SE ÎNȘIRĂ,

STRĂPUNGE PĂMÂNTUL.

... ȘI PIETRELE MAI PĂSTREAZĂ ÎNCĂ

PE ORICARE DIN CHEMĂRILE LOR.

DAR UITE,

ÎNCET NE APROPIEM DE ALTE VEȘMINTE

CA DE NIȘTE GALAXII STRĂINE,

NE HRĂNIM CU OBICEIURI BIZARE

DIN ALTE CONTEMPORANE CIVILIZAȚII

ȘI KITSCH-UL, CA UN DELIR

CA UN STRIGOI NE AMENINȚĂ

SUFLETELE NOASTRE ATÂT DE NECLINTITE.

DAR NOI MAI PUTEM OFERI, NOI MAI PUTEM

REÂNVIA FOCUL DIN INIMA PĂRINȚILOR NOȘTRII.

SĂ NU NE UCIDEM PĂRINȚII IUBIȚI CONTEMPORANI,

MÂINILE NOASTRE SUNT ÎNCĂ ... ALBE.