Sunteți pe pagina 1din 4

Nursing comunitar

Conceptul de familie

Familia reprezinta institutia fundamentala in toate societatile. Ea este cea mai veche
dintre institutiile create de om de-a lungul existentei sale social-istorice si reprezinta o forma de
comunitate umana, intre membrii careia exista o serie de relatii (biologice, spiritual-afective,
moral-juridice).

Definita, in mod obisnuit, ca „grup de persoane unite prin casatorie sau rudenie, care au
o viata comuna bazata pe sentimente, aspiratii si interese comune, familia, desi se regaseste la
toate popoarele si comunitatile“, totusi, se individualizeaza in raport de alte grupuri sociale prin
stilul de viata practicat, prin normele, obiceiurile, valorile promovate si transmise de la o
generatie la alta.

Perenitatea societatii e realizata prin reproducerea biologica si sociala, iar aceste functii
sunt asigurate de familie. Intr-un sens mai larg, familia e definita ca grup social care are membrii
legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza si au
grija de copii. In sens restrans, familia este definita ca „grup social format dintr-un cuplu casatorit
si copiii acestuia. Etimologic, acest cuvant vine din latinescul „familia“, care desemneaza
ansamblul locuitorilor casei, ansamblul celor care traiesc sub acelasi acoperis.

In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, familia este definita ca „forma sociala de baza,
intemeiata prin casatorie si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora. In Dictionarul
de Filosofie, definitia familiei este urmatoarea: „forma primara de comunitate umana care
cuprinde un grup de oameni legati de consangvinitate si inrudire.

O definitie a familiei o intalnim si la Florica Manoiu si Viorica Epuran, respectiv familia


reprezinta „o forma superioara de comunitate – in principal a sotului, sotiei si copiilor – care se
bazeaza pe relatii sociale si biologice, avand drept scop principal pregatirea unei generatii
viitoare, sanatoasa si temeinic educata, care sa participe la dezvoltarea societatii.

Hartman si Laird adopta o definitie fenomenologica a familiei, afirmand ca „o familie


devine familie cand doi sau mai multi indivizi decid ca ei formeaza o familie si asta inseamna ca,
in momentul respectiv pe care il traiesc impreuna, ei dezvolta o intimitate in care isi impartasesc
nevoile emotionale de apropiere, de a trai intr-un spatiu numit de ei «caminul lor» si in care se
definesc roluri si sarcini necesare pentru a satisface nevoile biologice, sociale si psihologice ale
indivizilor implicati.

Din punct de vedere juridic, familia este un grup de persoane intre care s-a stabilit un set
de drepturi si obligatii reglementat prin norme legale. Aceste norme legale se refera la modul de
incheiere a casatoriei; stabilirea paternitatii; drepturile si obligatiile sotilor; relatiile dintre parinti
si copii; modul de transmitere a mostenirii.

In conceptia altor autori, familia este o forma de comunitate umana alcatuita din cel putin
doi indivizi, uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, realizand „mai mult sau mai putin,
latura biologica si/sau cea psihosociala.

In domeniul social, familia poate semnifica, in acelasi timp, indivizi si relatii. Ea cuprinde
celula conjugala (sot-sotie) la care se adauga copii, parinti, bunici, veri etc.). Aceasta notiune se
refera la o dinastie de rude care nu coabiteaza, dar au un patrimoniu comun. De asemenea, sunt
legate de termenul de familie, sentimente ca: dragoste, afectiune etc.

Considerand familia „unitatea sociala constituita din adulti (si copii) intre care exista relatii
de filiatie – naturala sau sociala –, cu structura, roluri si functii conditionate social-istoric, se ofera
tocmai coordonate principale in formularea definitiei oricarui tip particular de (micro) grup
familial.

Familia se afirma permanent ca celula de baza a oricarei societati; relatia familie-societate


este biunivoca, de interconditionare si cu greu s-ar putea afirma cine are rolul determinant.

Este evident, modul de fiintare a familiilor intr-o anumita perioada este capabil de a
caracteriza intreg ansamblul social; reciproca este, de asemenea, valabila.

Familia confera societatii valori de solidaritate umana, de sens al existentei, de


perpetuare a unor conceptii, mentalitati, religii sau interese materiale. Societatea, la randul sau,
este datoare sa asigure familiei protectie, conditii de perpetuare si dezvoltare, care sa-i permita
sa-si indeplineasca menirea.

Din punct de vedere sociologic, familia reprezinta „exemplul tipic de grup primar,
caracterizat prin puternice relatii de tipul «face to face» prin asocierea si colaborarea intima a
tuturor membrilor ei.

Aceste caracteristici atribuite grupului familial fac din el un adevarat sistem social,
constand in urmatorul mod de organizare si functionare:

– membrii familiei ocupa pozitii diferite, care se afla in relatii de interdependenta,


adica o schimbare in comportamentul unuia din membrii sai aduce o modificare a
comportamentului celorlalti;

– familia, prin reteaua de relatii ce leaga pe membrii sai unul de celalalt, este o
unitate relativ inchisa si semiautonoma, care-si mentine limitele si pare sa excluda orice
interventie din afara; rolul de intermediar in raport cu comunitatea este exercitat de
ambii soti;

– familia-grup ce indeplineste un numar de sarcini care raspund atat cerintelor


factorilor sociali externi, cat si necesitatilor sau revendicarilor membrilor ei.

Specificul familiei e dat de functiile pe care le indeplineste, de sentimentele de dragoste


ce-i unesc pe soti, atasamentul emotional al acestora, solidaritatea si coeziunea grupului.

Cele mai semnificative functii ale familiei pot fi clasificate astfel:

– mentinerea continuitatii biologice a societatii prin procrearea, formarea si


educarea copiilor;

– mentinerea continuitatii culturale prin transmiterea mostenirii culturale in


procesul socializarii;

– transmiterea de la ascendenti la descendenti a unei pozitii sociale;

– satisfacerea nevoilor emotionale, a trebuintelor intime, asigurarea


sentimentului sigurantei si mentinerii personalitatii;

– integrarea sociala a membrilor ei prin procesul de orientare, educare si


socializare.

Familia, ca grup fundamental al societatii, fixeaza locul indivizilor intr-un sistem de


organizare sociala, creeaza cadrul necesar dezvoltarii personalitatii, facilitand relatiile acestora
cu celelalte sfere si domenii ale vietii sociale.

Pentru a desemna unitatea dintre membrii unei familii, s-au elaborat mai multe concepte
care din punct de vedere social individualizeaza doua tipuri familiale:

– familia extinsa (de tip traditional);

– familia nucleara (de tip modern).

Familia extinsa este o structura de tip autoritar sau autocratic, condusa de un sef-
partener, incluzand mai multe generatii care convietuiesc laolalta intr-o precisa diviziune si
stratificare a rolurilor. In acest tip de familie, alegerea partenerului este facuta de parinti pe baza
status-ului economic si social, mentinerea si respectarea traditiei fiind asteptari majore.

Familia cu cea mai mare raspandire este familia nucleara. Acest tip de familie reprezinta
forma universala cea mai elementara, cuprinde parintii si copii necasatoriti, avand de indeplinit
mai multe functiuni necesare pentru indivizii ce o alcatuiesc, dar si pentru societate. Familia
nucleara este o structura democratica bazata pe egalitate, consens, participare activa a copiilor.
Alegerea partenerului se bazeaza pe afectiune si libera optiune, scopul acestei uniuni
constituindu-l fericirea mutuala a indivizilor.

In afara acestor doua tipuri, se mai pot aminti: familia de origine, conjugala, de rezidenta,
de interactiune, cu probleme, migranta.

Ceea ce ramane stabil de definit pentru orice tip de existenta familiala, este esenta sa de
unitate de interactiuni si intercomunicari personale, ce cuprinde rolul social de sot, sotie, mama,
tata, fiu, fiica, frate, sora.

In toate societatile, familia s-a impus ca grup specific, caracterizat printr-o puternica
sudura interna, mentinuta prin cooperare si afectiune reciproca a membrilor.

Varietatea definitiilor familiei contureaza anumite caracteristici ale familiei .

a) existenta unui anumit numar de persoane;

b) reunirea lor este urmarea actului casatoriei;

c) intre membrii grupului familial exista ansamblul de drepturi si de obligatii


garantate juridic;

d) relatiile interpersonale, de ordin biologic, psihologic si moral dintre membri;

e) climatul si atmosfera psihosociala;

f) ansamblul de norme si reguli privind conduita membrilor grupului familial;

g) organizarea structurala cu o anumita distributie a rolurilor si sarcinilor familiale;

h) indeplinirea unor functii in raport cu societatea.

Deci, sfidand vastitatea gamei de forme pe care familia le poate lua, cat si rigurozitatea
adevarului ca orice familie este unica, irepetabila, isi are propria istorie si evolutie, marcata nu
doar de factori externi, ci si (mai ales) de cei interni, se poate, totusi, afirma existenta unui punct
de convergenta: normalitatea familiei in societate.