Sunteți pe pagina 1din 78

ANALIZA PRINCIPALELOR RESURSE SI POSIBILITATI EXISTENTE LA NIVELUL

REGIUNII CENTRU PENTRU PRODUCEREA PE TERMEN SCURT SI MEDIU DE ENERGIE

Proiect „Resurse regenerabile de energie - o solutie pentru dezvoltarea durabila a doua regiuni Europene”
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

CUPRINS

1.  Cadrul metodologic privind analiza potentialului resurselor regenerabile la nivelul Regiunii Centru ... 3 
2.  Cadrul legislativ cu privire la SRE (Surse Regenerabile de Energie) .................................................. 4 
2.1  Legislatia europeana....................................................................................................................... 5 
2.2  Legislatia romaneasca .................................................................................................................... 9 
3.  Stadiul actual privind utilizarea SRE, la nivel european si in Romania: tehnologii, performante,
capacitate instalată prognoze, bariere: energia eoliana, solara, hidroenergia, biomasa, energia geotermala .......... 12 
4.  Potentialul resurselor regenerabila la nivelul Regiunii Centru. Particularitatile geografice ale Regiunii
Centru 15 
4.1  Principalele caracteristici ale reliefului Regiunii Centru ................................................................. 15 
4.1.1  Particularitati ale diviziunilor si subdiviziunilor Muntilor Carpati din Regiunea Centru ............. 16 
4.1.2  Particularitati ale diviziunilor si subdiviziunilor Depresiunii Colinare a Transilvaniei din
Regiunea Centru .............................................................................................................................................. 18 
4.2  Clima Regiunii Centru ................................................................................................................... 20 
4.2.1  Particularitatile climatice ale Muntilor Carpati din Regiunea Centru ........................................ 21 
4.2.2  Particularitatile climatice ale Depresiunii Colinara a Transilvaniei din Regiunea Centru ......... 21 
4.2.3  Analiza potentialului energetic regenerabil pe baza resurselor climatice din Regiunea Centru
22 
4.3  Hidrografia Regiunii Centru – un suport in valorificarea resurselor hidroenergetice ..................... 28 
4.3.1  Caractere generale ale hidrografiei Regiunii Centru ............................................................... 28 
4.3.2  Potentialul microhidroenergetic si geotermal al Regiunii Centru ............................................. 32 
4.4  Solurile .......................................................................................................................................... 36 
4.5  Vegetatia naturala si biomasa ....................................................................................................... 38 
4.5.2 Biomasa ..................................................................................................................................... 38 
4.6  Principalele resursele de subsol cu potential energetic din Regiunii Centru ................................. 39 
5.  Economia si resursele umane ........................................................................................................... 41 
5.1  Structura economica a Regiunii CENTRU din perspectiva consumului energetic......................... 41 
5.1.1  Economia şi consumul de energie .......................................................................................... 41 
5.1.2  Evoluţia economiei Regiunii Centru. Principalii indicatori macroeconomici ............................. 42 
5.2  Situatia energetica a Romaniei. Potential si productie .................................................................. 49 
5.3  Agricultura..................................................................................................................................... 55 
5.3.1  Particularitati ale agriculturii Regiunii Centru ........................................................................... 55 
5.3.2  Caracteristici generale cu privire la agricultura Regiunii Centru .............................................. 57 
5.3.3  Resursele regenerabile obtinute din biomasa ......................................................................... 62 
6.  Initiative locale si regionale privind utilizarea energiilor regenerabile. ............................................... 67 
6.1  Parteneriatul local/regional pentru utilizarea energiilor regenerabile............................................. 67 
7.  Regiunea CENTRU - o piata pentru aplicatii regenerabile ................................................................ 69 
7.1  Situatia electrificarii localitatilor din Regiunea CENTRU ............................................................... 69 
7.2  Reteaua de alimentare cu gaze naturale in Regiunea CENTRU .................................................. 72 
7.3  Resurse si solutii pentru dezvoltarea de aplicatii care utilizeaza sursele regenerabile de energie in
localitatile din Regiunea CENTRU ........................................................................................................................ 73 
8.  Concluzii ............................................................................................. Error! Bookmark not defined. 

2
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

1. Cadrul metodologic privind analiza potentialului resurselor regenerabile la nivelul


Regiunii Centru

Realizarea unei analize a potenţialului resurselor regenerabile de energie în Regiunea CENTRU este o
consecinţă a preocupărilor manifestate, la nivel local, într-o primă etapă, de către autorităţile publice judeţene şi ale
municipalităţilor, pentru definirea unor politici şi planuri de acţiune în domeniul energiei. Patru agenţii judeţene şi
locale1 au fost înfiinţate în Regiunea CENTRU în cadrul Programelor Intelligent Energy Europe şi SAVE pentru a
face vizibiă politica Europeană în domeniul energiei dar şi pentru a impulsiona utlizarea surselor alternative de
energie, eficeinţa energetică şi a gestiona acţiunile şi planurile locale şi judeţe din domeniul energiei.
De asemenea, o expertiză importantă în domeniul energiilor regenerabile este deţinută în universităţile şi
centrele de cercetare din Regiune, Universitatea Transilvania din Braşov fiind un reper la nivel regional dar şi
naţional în ceea ce priveşte cercetarea şi formarea de specialişi în sisteme de energii regenerabile.
ADR CENTRU a realizat în anul 2007 o analiză a potenţialului eolian în Regiunea CENTRU. Datele folosite
în analiză au fost obţinute din publicaţii ale Agenţiei Naţionale de Meteorologie şi Hidrologie, pentru câteva staţii
meteo. Prin utilizarea unui software GIS şi aplicarea unor metode matematice de interpolare, coroborate cu
caracteristicile geografice şi climatice ale regiunii, s-a obţinut o hartă a potenţialului eolian al Regiunii CENTRU.
Această analiză a fost un prim pas spre abordarea integrată a potenţialului surselor regenerabile şi asumarea
acesteia ca domeniu de interes regional.
Necesitatea unei analize a potenţialului surselor regenerabile de energie a fost dată pe de o parte de
existenţa ei ca prioritate la nivelul politicilor europene şi naţionale precum şi de realităţile socio-economice ale
regiunii.
În acest moment la nivelul ţării există 20 de firme producătoare de energie din surse regenerabile, care
beneficiază de certificate verzi2 (micro-hidro centrale – MHC şi grupuri generatoare/centrale eoliene), a căror putere
instalată este de 47 MW (7 MW instalaţi în grupuri eoliene şi 40 MW instalaţi în MHC). În Regiunea Centru sunt
instalate 2 micro-hidrocentrale, una dintre acestea în localitatea Zetea, jud. Harghita cu o PI de 3,6 MW şi o alta în
localitatea Arpaşu de Sus, jud. Sibiu.
Solicitările pentru instalarea de centrale eoliene adresate Transelectrica au fost mult mai mari, PI a
acestora ridicându-se la 4000 MWh fapt ce a determinat elaborarea unui studiu de integrarea al acestora în
sistemul energetic naţional.
Un interes deosebit a fost manifestat de către consumatorii individuali şi pentru programul Casa Verde, un
program guvernamental prin care se dorea finanţarea implementării sistemelor de producere a energiei din surse
alternative.
Daca pentru energia electrică produsă din surse regenerabile există informaţii la nivel naţional şi regional,
pentru sursele regenerabile utilizate pentru încâlzirea locuinţelor şi a apei, în special în mediul rural, nu există o
estimare care să reflecte pe de o parte economia realizată raportat la consumul de energie fosilă iar pe de altă
parte inventarierea soluţiilor şi posibilităţilor de valorificare a altor forme de energie (energia solară, hidroeneria,
energia eoliană) în scopul asigurării eficienţei şi confortului energetic al acestor localităţi. Conform datelor statistice
existente, încă existau în Regiunea Centru, în anul 2006, peste 5000 de gospădării neelectrificate şi 169 de unităţi
adminsitrative neracordate la reţeaua de alimentare cu gaz metan, dintre care şi 7 localităţi urbane.
De asemenea, eficienţa energetică a sistemelor de încălzire individuale, a clădirilor de locuinţe dar şi a
clădirilor publice reprezintă încă un domeniu insuficient abordat şi care, prin analize şi soluţii corecte ar putea duce
la economie de energie.

Elaborarea acestei analize s-a realizat cu sprijinul finanţării primite de la Comisia Europeană pentru
proiectul resurse regenerabile de energie – o soluţie pentru dezvoltarea durabilă a două regiuni Europene (RenERg
EuReg).
Proiectul RenERg EuReg a rezultat din necesitatea oferirii unui cadru în care să poată fi promovată
utilizarea energiilor regenerabile la nivel regional, prin inventarierea actorilor regionali şi locali implicaţi în acest
domeniu şi a nevoilor acestora, prin realizarea unei inventarieri a potenţialului resurselor regenerabile de energie şi
a cadrului de sprijin existent pentru dezvoltarea şi implementarea unor investiţii precum şi prin definirea unor direcţii
de acţiune pentru dezvoltarea sectorului energiilor regenerabile în Regiunea CENTRU.

1
Agenţia Locală pentru Managementul Energiei Sighişoara, Serviciul Public de Managementul Energetic Harghita,
Agenţia pentru Managementul Energiei şi Protecţia Mediului Braşov, Agenţia Locală a Energiei Alba
2
Sursa: Studiul de fundamentare a strategiei Companiei Nationale de Transport a Energiei Electrice
„Transelectrica” de integrare în sistemul energetic naţional a centralelor eoliene, febr. 2008: www.transelectrica.ro

3
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Acest proiect precum şi activităţile sale au la bază transferul de experienţă în problematica utilizării
resurselor şi a sistemelor de energii regenerabile dintre Regiunea Brandenburg, Germania şi Regiunea CENTRU,
România.
Consultarea
În cursul lunii iulie, ADR CENTRU împreună cu partenerii din Regiunea CENTRU şi partenerii din
Regiunea Lusatia-Landul Brandenburg au organizat o serie de şase seminarii, în fiecare din cele şase judeţe ale
Regiunii CENTRU pentru iniţierea unui dialog cu actorii regionali din domeniul energiilor regenerabile precum şi
transferarea de know-how şi expertiză din partea partenerilor din Regiunea Lusatia.
Peste 180 de persoane au participat la cele 6 workshop-uri reprezentand autorităţi publice locale şi
judeţene, agenţii de mediu, direcţii pentru agricultură, universităţi, camere de comerţ, firme, agenţii locale ale
energiei, reprezentanţi regionali ai Agenţiei pentru Conservarea Energiei, etc
Obiectivul acestor workshop-uri a fost identificarea, în primul rând a intereselor şi nevoilor celor care
activează în acest domeniu pentru a putea identifica temele majore care vor fi abordate în cadrul clusterului de
cercetare care urmează să fie creat prin acest proiect. Astfel, a fost aplicat un chestionar în care participanţii au
avut ocazia să-şi manifeste interesul pentru o anumită resursă regenerabilă de energie, pentru anumite tehnologii
precum şi să-şi exprime opinia cu privire la rolul clusterului de cercetare. Au fost reprezentate la aceste workshop-
uri 44 de firme, camere de comerţ şi reprezentanţi ai întreprinzătorilor din regiune, 37 de autorităţi locale şi
judeţene, 29 de instituţii din domeniul mediului, agriculturii, silviculturii, 3 agenţii locale ale energiei, filiale regionale
ale Agenţiei pentru Conservarea Energiei şi 8 universităţi şi institute de cercetare din regiune.
Principalul interes în utilizarea resurselor regenerabile, aşa cum rezultă din procesarea chestionarelor
l-au reprezentat, în ordinea opţiunilor: energia solară, biomasa, energia eoliană, şi hidroenergia.
Cei mai mulţi respondenţi ai chestionarelor au fost interesaţi de producerea de energie din resurse
regenerabile, urmată de dezvoltarea de politici în acest domeniu, educaţie şi formare, cercetare şi transfer
tehnologic. Reducerea pierderilor de energie şi utilizarea sistemelor de încălzire utilizând radiaţia solară au fost
principalele opţiuni ale participanţilor la soluţiile privind sistemele de încălzire urmate de utilizarea pasivă a
radiaţiei solare în construcţii, descentralizarea sistemelor de încălzire şi monitorizarea consumului de energie. În
ceea ce priveşte tehnologiile de interes, cei mai mulţi dintre participanţi şi-au exprimat interesul pentru sistemele
micro hidro, urmate de panouri solare pentru încălzire, tehnologii pentru reducerea pierderilor de energie şi
convertori pentru energie eoliană.
În ceea ce priveşte rolul clusterului, cei mai mulţi participanţi au considerat că acesta trebuie să
contribuie la intensificarea colaborării dintre firme şi institutele de cercetare, să poată influenţa politicile şi
programele din domeniul energiei, să lupte pentru rezolvarea problemelor de mediu şi să contribuie la dezvoltarea
de noi produse în acest domeniu.
Următorul pas în implementarea proiectului l-a constituit crearea unei structuri regionale care să reunească
instituţii cu expertiză în domeniul energiilor regenerabile şi interesate în dezvoltarea unui nucleu de expertiză care
să faciliteze accesul firmelor la rezultatele cercetării, să fie un nucleu de informare şi dezbatere pe probleme de
interes pentru actorii care activează în domeniul energiilor regenerabile.
Crearea clusterului de cercetare a fost supusă dezbaterii publice a actorilor regionali care au decis asupra
domeniilor principale de interes care vor fi abordate într-o primă etapă în cadrul clusterului: biomasa şi energia
solară, aceastea reprezentând surse cu potenţial energetic pentru regiune. Treisprezece instituţii au fost cooptate
în acest cluster: 6 fiind partenerii iniţiali din proiect plus încă 7 instituţii din Regiune.
Grupul de lucru pentru realizarea analizei
În elaborarea analizei au fost implicaţi partenerii români ai proiectului precum şi alte instituţii din regiune
care deţin informaţii calitative şi cantitative privind utilizarea sursele regenerabile de energie sau alte informaţii
relevante pentru analiză.
Următoarele instituţii au fost implicate în acest grup de lucru prin furnizarea de date, comentarii sau
sugestii:
Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, SC Eon Gaz Srl, Sc Electrica Srl, Direcţia pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală Alba, Mureş, Braşov, Haghita, Covasna, Sibiu, Direcţia Silvică Covasna, Braşov,
Alba, Harghita, Mureş, Sibiu, Filialele Teritoriale Sibiu, Targu Mures ale ARCE.
Instrumente şi metode utilizate în prelucrarea datelor:

2. Cadrul legislativ cu privire la SRE (Surse Regenerabile de Energie)

4
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

2.1 Legislatia europeana

Energia a fost considerată mult timp ca fiind un domeniu reglementat exclusiv prin politici naţionale şi cu o
implicare directă a guvernelor naţionale. Motivele pentru care s-a considerat normală această abordate sunt date
de: monopolul natural pe care îl constituie activităţile de transport şi distribuţie în cadrul sectorului de energie, ceea
ce permite integrarea facilă pe verticală, sub formă de monopoluri, a diferitelor activităţi; de rolul esenţial pentru
comunitate pe care îl joacă energia, fie ca resursă primară, fie ca energie electrică, motiv pentru care s-a simţit
nevoia unui control strict guvernamental; de caracterul strategic, pentru orice economie, al sectorului de energie, în
special energia electrică, gazul şi într-o măsură mai mică, petrolul. Aceste caracteristici au contribuit la crearea unei
paradigme tradiţionale în relaţia guvern-industrie pe tema energiei, care a dominat timp de decenii, şi care se
poate descrie sub forma unui model de organizare care implică controlul central asupra unei reţele de energie
primară şi finală.
Modelul a funcţionat o perioadă lungă de timp, acumulând însă nemultumirea tot mai evidentă a
consumatorilor faţă de faptul că, în nici una din fazele de operare ale sistemului de energie, ei nu sunt parte la
procesul de luare a deciziilor. Un alt neajuns important a fost determinat de faptul că cei care planifică, conduc şi
operează sistemul nu-şi asumă nici un risc şi nu suferă dacă greşesc. Costul incompetenţei sau al unor judecăţi
greşite a fost întotdeauna plătit de consumatori, în dubla lor calitate de consumatori şi plătitori de impozite. Această
relaţie rigidă, tradiţională, guvern-industria de energie este afectată, de ceva timp, de o schimbare ce pare
ireversibilă. Vechile certitudini au început să se clatine, iar acceptarea necondiţionată a deciziilor luate centralizat
nu a mai funcţionat, în mod tot mai evident după anii 90. Noul val care ia locul reglementării centralizate este
reglementarea pentru competiţie.
Monopolurile naturale, fie proprietate de stat, fie sub controlul acestuia, care funcţionau într-o configuraţie
tehnic centralizată, încep să se destrame şi să se reorienteze spre clienţi şi competiţie. Caracteristicile noului tip de
abordare sunt diferite, şi anume:
- separarea activităţilor, pentru a permite concurenţa ori de câte ori este posibil (în locul integrării pe
verticală);
- libertatea de a investi în activităţi concurenţiale (în locul planificării centralizate);
- libertatea de a contracta la tarife competitive (în locul tarifului fixat);
- accesul la reţea şi infrastructură;
- supravegherea sistemului de către reglementatori independenţi (în locul guvernului);
- adaptarea la tehnologia informaţiei.
Crizele de energie din anii 70 au condus la intervenţii energice ale statelor industrializate în sectorul
energetic. Pe agenda politică europeană a apărut o nouă problemă, şi anume aceea a siguranţei în alimentarea cu
energie. S-au iniţiat programe costisitoare pentru construcţia de centrale nucleare şi s-au alocat subvenţii pentru
energiile alternative. S-a creat Agenţia Internaţională a Energiei, cu scopul de a supraveghea alocarea resurselor
financiare şi a încuraja diversificarea formelor alternative de energie. In acelaşi timp, modest, au început să apară
politicile naţionale de energie şi agenţiile de implementare. Totuşi, unele intervenţii planificate în acest mod
tradiţional s-au dovedit grăbite sau chiar nefolositoare, de aceea capacitatea guvernelor singure de a interveni în
politica de energie a început să fie pusă la îndoială.
Avocaţii noii abordări deschise către piaţă au început să apară în Marea Britanie şi SUA încă din anii 70.
Anumite structuri de funcţionare care existau izolat, în special în SUA, reprezentate prin producători independenţi
care debitează energie într-o reţea publică, au generat întrebarea dacă acest tip nu s-ar putea extinde, lărgind
numărul actorilor din sector şi încurajând concurenţa, pentru ca într-un viitor să creeze piaţa liberă.
La mijlocul anilor 80, noua gândire a început să câştige tot mai mulţi adepţi. Tabu-urile controlului de stat
asupra sectorului au început să cadă, mai ales sub influenţa a două fenomene: globalizarea economiei mondiale şi
apariţia diferitelor iniţiative guvernamentale de liberalizare a pieţelor de energie. Globalizarea a adus în discuţie
rolul statelor naţiuni, nu în sensul reducerii, ci al transformării funcţiilor lor şi depolitizarea spaţiului naţional pentru
unele sectoare economice. Liberalizarea, ca o consecinţă imediată a globalizării, implică în mod necesar un
transfer de responsabilitate de la stat către sectorul privat, concomitent cu preluarea corespunzătoare a atribuţiilor
de reglementare de către agenţii guvernamentale.
In ciuda co-existenţei celor două abordări, una tradiţională şi cealaltă, de piaţă, cea din urmă a devenit în
anii 90, dacă nu neapărat o realitate pentru toate statele, cel puţin o aspiraţie şi un nou principiu de organizare.
Totuşi, noua paradigmă conţine încă întrebări la care se aşteaptă răspunsuri. Una este legată de durata
implementării efective, câtă vreme se ştie că schimbarea structurilor şi infrastructurilor de energie, foarte
costisitoare, va dura probabil foarte mult timp, perioada în care intervenţia guvernamentală va continua să se facă

5
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

simţită. O altă întrebare deschisă rămâne compatibilitatea politicilor de energie cu cele de mediu şi sociale, ultimile
două rămânând, pentru un tip nedefinit, în sarcina exclusivă a guvernelor.

MOMENTE CHEIE ÎN DEZVOLTAREA POLITICII COMUNE DE ENERGIE - Încercări de definire a unei


politici comune de energie
In istoria Comunităţilor Europene, politica de energie a fost mai degrabă nesemnificativă, deşi, paradoxal,
două dintre tratatele de bază, Tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) şi
Tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom), se referă la energie. CECO, înfiinţată
prin Tratatul de la Paris în 1951, crea « de jure » o piaţă comună a cărbunelui, care până la urmă nu s-a dezvoltat
şi spre alte direcţii. Tratatul Euratom, încheiat la Roma în 1957, îşi are originea în criza petrolului din Suez din
1956. Tratatul şi-a propus, pe de o parte, reducerea dependenţei faţă de importurile din Orientul Mijlociu, iar pe de
alta, să ofere o contrapondere la dominanţa nucleară a SUA şi URSS ce începuse să se manifeste la acea vreme.
Mai târziu, Euratom a încurajat dezvoltarea programelor nucleare naţionale. O deschidere spre unele clarificări s-a
făcut în 1964, când a fost încheiat un Protocol de Inţelegere între Statele Membre pe probleme de energie.
Documentul atrăgea atenţia asupra caracterului global al problemelor de energie şi asupra faptului că Tratatele
Comunităţilor Europene acoperă acest sector într-o manieră ne-coordonată. Prima încercare de coordonare a
făcut-o Comisia Europeană în 1967, printr-o Comunicare către Consiliul Miniştrilor, unde indica primele măsuri în
construcţia unei politici comune în acest domeniu. Actul Unic European (1987) a marcat un punct de turnură pentru
piaţa unică, dar energia nu s-a bucurat de un interes special, pentru că, la acea vreme, guvernele nu erau dispuse
să cedeze o parte din controlul lor asupra monopolurilor naţionale de energie în favoarea deschiderii către piaţă.
Tratatul de la Maastricht încheiat în 1992 şi cunoscut sub numele de Tratatul UE, a adus unele completări
la definirea conceptului de piaţă internă a energiei (PIE), fără să includă un Capitol de Energie. Comisia Europeană
a pregătit o propunere de capitol, care ar fi trebuit, între altele, să o investească cu anumite competenţe în
domeniu. Trei ţări sau opus vehement acestei iniţiative : Marea Britanie, Olanda şi Germania. Aceeaşi soartă a avut
şi o altă propunere a Comisiei, referitoare la administrarea Cartei Energiei de către Direcţia de Energie din cadrul
CE. Propunerea de includere a Capitolului Energie a fost repusă pe agenda următorului Tratat de la Amsterdam,
din 1997, dar a fost încă o dată respinsă. Este interesant că Parlamentul European a fost un susţinător puternic al
Capitolului de Energie, adversarii ei fiind chiar Statele Membre. Tratatul UE a adus totuşi ceva nou pentru sectorul
energie, lărgind aria de acţiune a principiului subsidiarităţii, valabil până la acea dată numai pentru chestiunile de
mediu. Principiul subsidiarităţii are o importanţă specială în domeniul energiei, pentru că permite Comisiei să
armonizeze raportul de forţe între Statele Membre şi instituţiile comunitare, utilizând ca instrument principal
directiva. Aceasta, după cum se ştie, nu impune mecanisme rigide, ci defineşte un cadru care permite Statelor
Membre să opteze pentru acele sisteme care se potrivesc cel mai bine resurselor naturale, profilului industrial şi
politicilor de energie din fiecare ţară în parte.
Tratatul de la Amsterdam (1995) a consfinţit pentru prima dată o initiaţivă comunitară din domeniul
energiei, anume Reţelele de Energie Trans-Europene (TENs), proiect care urmăreşte extinderea reţelelor de
transport, telecomunicaţii şi infrastructuri energetice pan-europene, dincolo de cadrul strict al Uniunii. Scopul
acestor programe este de a mări capacitatea de interconectare şi inter-operabilitatea reţelelor naţionale, ca şi
accesul la acestea, şi deasemenea, să lege zonele izolate şi periferice cu regiunile centrale ale Uniunii. Pentru
administrarea acestor programe există o linie bugetară specială în bugetul Uniunii.

Carta Europeană a Energiei


La Consiliul European de la Dublin din 1990 s-a lansat idea că refacerea economică în fostul spaţiu
comunist, ca şi siguranţa în alimentarea cu energie a ţărilor din spaţiul comunitar, ar putea fi întărite printr-o
colaborare în domeniul energiei. Aşa s-a născut Carta Europeană a Energiei, al cărui document final a fost semnat
la Haga de către 51 de state, în decembrie 1991. Cadrul legal de cooperare pentru a pune în practică principiile
Cartei a fost realizat prin Tratatul Cartei Energiei. Acesta este un document multilateral semnat în decembrie 1994
la Lisabona, având drept obiectiv „stabilirea unui cadru de promovare pe termen lung a colaborării în domeniul
energiei” pe axa Est-Vest, pornind de la principiile Cartei Europene a Energiei. Tratatul se bazează pe respectarea
principiilor Pieţei Interne a Energiei şi reprezintă o extensie a acesteia la întreaga Europă şi mai departe (Japonia
este una din semnatare). O parte importantă a Tratatului se referă la eficienţa energetică şi problemele de mediu.
Comerţul cu energie între părţile semnatare este guvernat, conform Tratatului, de procedurile GATT, ceea ce
înseamnă că ţările semnatare trebuie să aplice aceste proceduri chiar dacă nu sunt parte a Acordului GATT sau
OMC. Sunt prevăzute articole care stabilesc condiţiile de concurenţă, transparenţă, suveranitate, taxare şi mediu,
ca şi articole dedicate protecţiei investiţiilor, 8 tranzitului de energie şi tratamentului aplicat disputelor. Tratatul a
intrat în vigoare în anul 1998.

6
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Cartea Verde a Energiei


Comisia Europeană joacă un rol central în dezbaterea dintre diferiţii actori de pe piaţa energiei, unii dintre
ei dorind descentralizarea, iar alţii, dimpotrivă, aşa cum s-a văzut anterior.
Prima comunicare a Comisiei Europene care abordează chestiunea unei politici energetice comune
datează din 1995 şi s-a numit Cartea Verde „For a European Union Energy Policy”. I-au urmat, în acelaşi an,
Cartea Albă „An Energy Policy for the European Union”, apoi o nouă secvenţă de comunicări în 1996 şi 1997,
numite „Green Paper for a Community Strategy – Energy for the Future: Renewable Sources of Energy”, respectiv
„White Paper: Energy for the Future – Renewable sources of Energy”.
Aceste documente stau la baza actualei politici energetice comune şi a legislaţiei europene create pentru a
o pune în practică. Complexitatea problemelor legate de producerea energiei, transportul si consumul energiei a
crescut mult în ultimile decenii, odată cu acutizarea problemelor globale de mediu, schimbările climatice şi
epuizarea resurselor naturale. Pe lângă acestea, Uniunea Europeană se confruntă cu câteva probleme specifice,
între care cea mai serioasă este cea legată de dependenţa accentuată faţă de resursele energetice de import.
Aflată şi sub presiunea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto, Comisia Europeană a lansat
în anul 2000 cea de-a treia Carte Verde „Spre o strategie europeană a siguranţei în alimentarea cu energie”.
Raportul final asupra Cărţii Verzi a Energiei, rezultat în urma unei dezbateri publice de o amploare fără precedent
în ultimii 30 de ani, a fost prezentat de Comisia Europeană la 27 iunie 2002. Un moment recent care a dat semnalul
unei accelerări în dezvoltarea politicii de energie comună s-a petrecut la Consiliul European de la Barcelona (martie
2002), unde s-a decis liberalizarea totală a pieţei de energie electrică pentru consumatorii industriali şi comerciali
începând cu anul 2004.
Cartea Verde a Securităţii Furnizării Energiei este primul studiu energetic cu adevărat important realizat
după anii ’70 în spaţiul european şi reprezintă baza unei strategii energetice pe termen lung a Comunităţilor
Europene. Scopul său nu a fost să prezinte soluţii, ci să atenţioneze asupra stării actuale a sectorului de energie,
precum şi a implicaţiilor şi consecintelor consumului de energie asupra economiei şi mediului înconjurător.
Pentru a îmbunătăţi siguranţa în alimentarea cu energie şi a răspunde în acelaşi timp cerinţelor de mediu
(în special în problema schimbărilor climatice şi a încălzirii planetei), Cartea Verde evidenţiază necesitatea ca
sursele de energie regenerabilă să devină o parte tot mai importantă din structura producţiei de energie. Până în
2010, proporţia surselor regenerabile ar trebui să ajungă la 12 %, faţă de 6 % în 1998. Sursele convenţionale de
energie cu potenţial poluant mai redus (păcură, gaz natural, energie nucleară) sunt reconsiderate, în sensul de a
sprijini, prin ele, dezvoltarea de noi resurse energetice. Pe de altă parte, grija pentru menţinerea competiţiei pe
piaţa energiei nu dă prea mult spaţiu de manevră subvenţiilor de stat destinate stimulării producătorilor de energie
din surse neconvenţionale. Din acest motiv, Comisia Europeană consideră că este necesară o minimă armonizare
în domeniul subvenţiilor.
Promovarea energiei verzi prin certificare sau printr-o reformă a taxelor de mediu sunt două dintre cele mai
vehiculate modele. Dezbaterea lansată de Cartea Verde a conturat câteva directii de acţiune, după cum urmează:
Managementul cererii de energie electrică. Consumul de energie va trebui să fie controlat şi dirijat,
îndeosebi prin monitorizarea atentă a eficienţei energetice şi prin diversificarea surselor de energie primară.
Stocurile de combustibil. În 2004, Uniunea lărgită va consuma peste 20% din productia mondială de petrol. Pentru
siguranţa în alimentarea cu combustibili energetici, este necesară asigurarea de stocuri strategice de petrol şi
coordonarea utilizării acestora, ca şi solidaritatea între S/M pe timp de criză. O abordare similară există pentru
stocurile de gaz. Siguranţa alimentării. Pentru asigurarea siguranţei în alimentare cu energie primară în Europa, s-a
convenit crearea unui nou parteneriat energetic EU – Rusia, care va conţine prevederi legate de siguranţa reţelei,
protecţia investiţiilor, proiecte majore de interes comun. Actualul Acord de Parteneriat şi Cooperare UE-Rusia,
semnat în decembrie 1997 pe o durată de 10 ani, are o putere redusă, mult sub puterea Acordurilor Europene
încheiate cu statele în curs de aderare.
Surse de energie noi si regenerabile. Acestea reprezintă în prezent doar 6 % din balanţa energetică a UE.
Dacă se păstează trendul, ele vor acoperi numai 9 % din totalul consumului până în 2030.
Directiva privind promovarea energiei produse din surse de energie regenerabila, adoptată de Comisia
Europeană în Noiembrie 2000, face un pas important spre atragerea interesului pentru investiţii în surse alternative.
Actul legislativ conţine prevederi ce fac referire la programe de sprijin nationale pentru producatorii de energie pe
baza de surse energetice regenerabile, în condiţiile acordării unor garanţii de origine a electricităţii produse din
aceste surse şi suportarea costurilor tehnice pentru racordarea la reţea a producătorilor de energie. Energia
nucleară. Temerile legate de încălzirea planetei au schimbat percepţia asupra energiei nucleare. Este un fapt
recunoscut acela că folosirea energiei nucleare şi a celor regenerabile, împreună cu eficienţa energetică crescută,
conduc la limitarea efectului de seră al gazelor emise de combustibilii fosili. Abandonarea totală a energiei nucleare

7
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

ar însemna ca 35 % din producţia de energie electrică să fie acoperită din alte surse. De aceea, opţiunea nucleară
ramâne deschisă statelor europene care o doresc. Totuşi, procesarea şi transportul deşeurilor radioactive rămâne
o chestiune încă nerezolvată. Noile ţări membre şi candidate care au reactoare vechi trebuie să le închidă sau să le
modernizeze, aşa cum este cazul grupurilor nucleare de la centrala Dukovany din Cehia sau Kozlodui din Bulgaria.
Fiind un subiect de interes major, siguranţa nucleară va face obiectul unor raportări regulate, se va elabora un
standard de practici comune şi un mecanism european de control şi peer-review. Statele vor trebui să-şi
construiască sisteme naţionale de depozitare a deşeurilor radioactive. Piaţa internă de energie. Este singura care
poate asigura competiţia sănătoasă şi garanta siguranţa alimentării cu energie, întărind competitivitatea economiei
europene, dar necesită capacităţi trans-frontaliere îmbunătăţite. Comertul cu energie în UE. Comerţul acoperă doar
8 % în cazul energiei electrice, şi are încă nevoie de capacităţi de interconectare. Există un plan de dezvoltare a
infrastructurii de gaz şi reţele electrice, şi au fost identificate mai multe proiecte deinteres european. Conceptul
global de siguranţă în alimentare. Acest deziderat impune un efort de anticipaţie pe termen lung şi relaţii întărite cu
terţe ţări. Decuplarea consumului de creşterea economică, este o tendinţă a politicii comune de energie, prin care
se încearcă reducerea sau stoparea influenţelor negative ale sectorului de energie asupra mediului şi vieţii sociale.
Instrumentul recomandat este folosirea eficientă a energiei.

Protecţia mediului şi nevoia asigurării unei dezvoltări durabile (concept lansat la Rio), au fost argumentele
reconsiderării energiilor noi si regenerabile pentru producţia la scară industrială. Uniunea Europeana s-a angajat
prin Protocolul de la Kyoto să reducă emisia gazelor cu efect de seră cu 8 % până în 2008-2012. Şi totuşi, în anii
imediat următori semnării documentului, nimic semnificativ nu s-a intîmplat. Una din ţările care şi-a luat în serios
angajamentele de la Kyoto a fost Germania, care mai mult decât alte ţări membre, şi-a impus un obiectiv extrem de
ambiţios prin reducerea emisiior de gaze cu efect de seră cu 21 %.

Bazele unei Politici Energetice a Uniunii Europene a fost lansată în anul 2007 odată cu comunicarea către
Consiliul European a documentului „O politică energetică pentru Europa”. Obiectivele Strategice ale UE în cadrul
acestei politici energetice în perspectiva anului 2020 sunt de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30%
în ţările dezvoltate, cu un angajament de 20% pentru ţările membre UE.
Această strategie face parte din comunicatul ambiţios al Comisiei Europene de a limita schimbările
climatice cu 2 grade până în anul 2020.

Din lista măsurile care vin în sprijinul ţintelor propuse de UE sunt şi:
Planul de Acţiune pentru Eficienţa Energetică, conţinând măsuri care ar duce la o reducere a
consumului energiei primare de 20% până în anul 2020
Harta de parcurs a energiilor regenerabile, comunicată de Comisia Europeană în ianuarie 2007,
stabiliea strategia pe tremen lung a Uniunii Europene pentru producerea energiei regenerabile. Scopul acestei
strategii este de a sprijini UE pentru a-şi îndeplini ambele obiective: de creştere a securităţii furnizării energiei şi
reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.
Cu această Hartă de Parcurs, Comisia Europeană stabileşte o parte importantă a viziunii sale strategice
asupra viitorului energiei în Europa. Aceasta caută să accelereze creşterea importanţei energiei regenerabile şi
propune ca UE să atingă o contribuţie de 20% în mixul de energie din sursele regenerabile de energie până în anul
2020.

Dezbaterile au continuat şi în anul 2008 când Comisia Europeană a propus dezbaterii Parlamentului
realizarea planului strategic pentru tehnologia energiei care se doreşte a sprijini la realizarea obiectivelor şi a face
faţă provocărilor acestui sector prin: creşterea activităţilor de cercetare, pe termen scurt care să reducă costurile
tehnologiilor existente şi să le îmbunătăţească performanţele, iar pe termen lung prin sprjinirea dezvoltării de noi
tehnologii cu emisii scăzute de carbon.
În noiembrie 2008 Comisia Europeană a ieşit cu propunerea realizării Planului de acţiune pentru
securitate şi Solidaritate Energetică a Uniunii Europene şi a prezentat un pachet amplu pe problematica
energiei pentru o nouă lansare a politicii de securitate energetică în Europa, care să susţină propunerea
ţintelor energetice 20-20-20 care urma să fie propusă aprobării Statelor Membre în decembrie 2008.

În decembrie 2008, Consiliul European a adoptat o politică integrată pentru energie şi schimbările
climatice, care include ţinte ambiţioase pentru anul 2020 care speră să aşeze Europa pe calea spre un viitor
sustenabil cu reducerea carbonului, economii eficiente din punct de vedere energetic prin:
Reducerea gazelor cu efect de seră cu 20% (faţă de anul 1990)

8
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Reducerea consumului de energie cu 20% prin creşterea eficienţei energetice


Acoperirea în proporţie de 20% a consumului de enrgie din surse regenerabile.

2.2 Legislatia romaneasca

Prin Tratatul de aderare semnat de Romania la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, tratatele constitutive ale
Uniunii devin parte integranta a legislatiei Romaniei, iar principiul suprematiei dreptului comunitar asupra dreptului
intern devine aplicabil si in tara noastra. Din acest motiv, stadiul alinierii legislatiei interne la acquis-ul comunitar se
impune ca o necesitate, orice discrepanta intre normele unionale si legislatia romaneasca putand sa creeze
dezechilibre in piata interna.
Din punct de vedere legislativ, în unele domenii impactul pe care îl va avea integrarea este mai mare decat
in altele. Unul dintre aceste domenii este energia.
Scopul principal al politicii energiei al Comisiei Europene consta in dezvoltarea procesului de regenerare a
energiei, in special a energiei produse cu ajutorul vantului, a apei, a energiei solare si biomasei. Comisia
Europeana justifica acest obiectiv prin precizarea a catorva motive si anume:
Energia astfel obtinuta are un rol important in reducerea emisiilor de dioxid de carbon (CO2) – un obiectiv
major al Comisiei Europene;
Dezvoltarea schimbului de energie sporeste sprijinirea industriei.
Totodata, ajuta la imbunatatirea securitatii schimbului de energie prin reducerea dependentei Comunitatii
de sursele de energie de import.
Reinoirea surselor de energie se asteapta a fi mult mai econome in comparatie cu sursele de energie
competitive, estimandu-se in termen de la mediu la termen lung.

Nevoia Comunitatii de a sprijini inlocuirea surselor de energie este evidenta. Cateva tehnologii, in special
energia vantului, dar si hidroenergia pe o scara mai mica, energia biomasei si aplicatiile solar-termale sunt viabile si
competitive din punct de vedere economic. Celelalte, in special energia fotovoltica (constand in paouri de silicon
care genereaza electricitate pe baza solara) depind numai de volumul produs si de cererea economiei.
Programul Comunitatii Europene intitulat „White Paper for a Community Strategy” stabileste o strategie prin
care se dubleaza schimbul de energie regeneratain domeniul consumului de energie in Uniunea Europeana pana
in 2010 (adica de la 6% in pezent la 12%), incluzand si un program de atingere a acestor obiective in formatul unui
plan de actiune. Cele mai importante caracteristici ale planului de actiune pot fi considerate aspecte precum
masurarea pietii interne in sfera fiscala, reinoirea politicilor Comunitatii care au suefrit schimbari in producerea si
distribuirea de energie regenerabila, propuneri pentru intarirea colaborarii intre statele membre.

Măsurile legislative şi acţiunile luate la nivel naţional pentru utilizarea surselor regenerabile de energie.

Prin adoptarea Cartii Verzi „Spre o strategie europeana pentru siguranta in alimentarea cu energie” se
incurajeaza si se subliniaza necesitatea depunerii unor eforturi considerabile in vederea restrangerii folosirii
combustibililor fosili si dezvoltarii de surse alternative de energie. Astfel, se precizeaza ca sursele regenerabile de
energie pot contribui efectiv la cresterea resurselor interne de energie, devenind astfel o prioritate a politicii
energetice comunitare.
Ţintele asumate la nivel European privind utilizarea energiilor regenerabile se regăsesc şi ele în măsurile
legislative naţionale.

Prin Directiva 2001/77/EC privind „Promovarea energiei electrice produsa din surse regenerabile pe piata
unica de energie”, statele membre adopta o politica de incurajare a productiei de energie electrica din surse
regenerabile si de stimulare a agentilor economici care valorifica astfel de surse.
Principalele directii de actiune ale Directivei 2001/77/EC constau in:
cresterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie in productia de energie electrica
stabilirea unei cote tinta a consumului de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie
adoptarea de proceduri adecvate pentru finantarea investitiilor in sectorul surselor regenerabile de energie
simplificarea procedurilor administrative privind implementarea proiectelor ce valorifica sursel regenerabile
de energie

Primele măsuri luate de Guvernul României în întâmpinarea recomandărilor şi legislaţiei Europene au fost
legate de liberalizarea sectorului energetic.

9
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Deschiderea pieţei de energie electrică a început în anul 2000, iar din anul 2005 toti consumatorii, cu
exceptia celor casnici au devenit eligibili, ceea ce corespunde unui grad de deschidere a pietei de energie electrică
de 83,5%. Liberalizarea integrala a pietei de energie electrica, inclusiv pentru consumatorii casnici a avut loc la
data de 01.07.2007.

Câteva din cele mai importante măsuri legislative luate de Guvern pentru liberalizarea pieţei enetriei
electrice dar şi pentru susţinerea producerii de energie regenerabilă:

Legea nr. 199/2000 republicata in Monitorul Oficial nr. 954/27.11.2006 privind utilizarea eficienta a
energiei. Aceasta are drep scop crearea cadrului legal necesar pentru elaborareasi aplicarea unei politici nationale
de utilizare eficienta a energiei, in conformitate cu prevederile „Tratatului Cartei energiei”, ale „Protocolului Cartei
energiei” privind eficienta energetica si aspectele legate de mediu,si cu principiile care stau la baza dezvoltarii
durabile. Legea cuprinde un capitol intitulat „Stimulente fiscalesi financiare pentru activitati care conduc la cre[terea
eficientei energetice”, care prevede ca, pentru finantarea investitiilor care au ca obiectiv principal cresterea
eficientei energetice, consumatorii de energie pot beneficia de sprijin financiar din Program de pana la 50% din
valoarea proiectului. La aliniatul (2) se prevede ca autoritatile administratiei publice localesi centrale pot finanta
lucrari pentru cre[terea eficientei energeticesi pe baza unui contract de performanta incheiat cu terti. Acordarea de
stimulente financiare pentru promovarea eficientei energetice se face cu respectarea legislatiei in vigoare cu privire
la acordarea ajutorului de stat.
Hotararea nr. 941/29 august 2002 privind organizarea si functionarea Agentiei Romane pentru
Conservarea Energiei (ARCE). Acesta este organ de specialitate la nivel national in domeniul eficientei energetice,
cu personalitate juridica, autonomie functionala, organizatorica si financiara, in subordinea Ministerului Industrieisi
Resurselor, cu finantare din venituri extrabugetaresi din alocatii de la bugetul de stat. ARCE are, printre altele,
urmatoarele atributii si responsabilitati principale: elaborarea politicii nationale de utilizare eficienta a energiei;
promovarea surselor noi, regenerabile de energie: biomasa, eoliana, geotermala, minihidro, solarasi altele.
Hotararea nr. 443 din 10 aprilie 2003 privind promovarea productiei de energie electrica din surse
regenerabile de energie, publicata in Monitorul Oficial nr. 288 din 24 aprilie 2003. Aceasta implementeaza in
legislatia romana Directiva 2001/77/EC privind promovarea producerii de energie electrica din surse regenerabile
de energie si stabileste cadrul legal necesar promovarii programului de crestere a contributiei surselor regenerabile
de energie la productia de energie electrica. Romania isi propune in articolul 3 ca ponderea energiei electrice
produse din surse regenerabile de energie la consumul national brut de energie electrica sa ajunga la 30% pana in
2010.
Hotararea nr. 1892 din 4 noiembrie 2004 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei
electrice din surse regenerabile de energie. Prevederile prezentei hotarari se aplica energiei electrice produse din
urmatoarele surse de energie regenerabile: energie hidro produsa in centrale cu o putere instalata mai mica sau
egala cu 10 MW, puse in functiune sau modernizate incepand cu anul 2004, energie eoliana, solara, geotermala,
biomasa, a valurilor, precum si hidrogen produs din surse regenerabile de energie.
Directiva UE 2003/30/CE (mai 2003) privind promovarea si folosirea in transporturi a biocombustibililor si a
altor combustibili regenerabili. Romania a adoptat directiva UE prin HG 1844 din 2005, asumandu-si obiectivul ca
pana la 1 ianuarie 2007 sa inregistreze o cota de consum de biocarburanti de 2% din totalul combustibililor
consumati la nivel national, cota urmand sa creasca gradual pana la 5,75% pentru 2010si pana la 20% pentru
2020.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal roman. Aceasta prevede la art. 201 scutiri pentru uleiuri minerale.
Conform art. 201 litera (l)si art. 23.8 din Hotararea nr. 44/2004, cu modificarile la zi, biocarburantii produsi in
totalitate din biomase sunt scutiti total de la plata accizelor. In conformitate cu prevederile art. 3 din Hotararea nr.
1844/2005, biodieselul face parte din categoria biocarburantilor, fiind definit de lege ca ester metilic, de calitatea
motorinei, produs din ulei vegetal sau animal, in vederea utilizarii ca biocarburant.

Pentru susţinerea producerii energiei electrice din resurse energetice regenerabile, din anul 2005 a fost
stabilit un mecanism de promovare bazat pe certificate verzi, prin care furnizorii achiziţionează certificate în cote
obligatorii, proportional cu volumul de energie electrica vanduta consumatorilor. Au fost stabilite următoarele cote
obligatorii, ca valori procentuale anuale din consumul brut de energie electrică: pentru anul 2006-2,2%,pentru anul
2007 3,74%, pentru anul 2008-5,26%, pentru anul 2009-6,78% şi începând cu anul 2010-8,3%.

10
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Lansată în dezbatere publică la mijlocul anului 2007 de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, Strategia
naţională în sectorul energetic pentru perioada 2007-2020 a fost aprobată de guvern în septembrie 2007.
Principalul obiectiv al strategiei vizează acoperirea integrală a consumului intern de energie elctrică şi termică, în
condiţii de creştere a securităţii energetice a ţării şi de dezvoltare durabilă.
Strategia îşi propune ca până în anul 2010, consumul intern brut de energie să fie asigurat în pondere de
11% din surse regenerabile.
O altă ţintă a politicii energetic Europene preluată în strategia energetic naţională se referă la reducerea
consumului de eneregie şi eficienţa energetică prin care economiile de energie finală ar trebui să fie de 9% într-
o perioadă de 9 ani (2008 - 2016)
Promovarea utilizarii biocarburantilor
Tintele stabilite in Romania în privinţa utilizării biocarburanţilor, sunt urmatoarele:
• Pana la sfarsitul anului 2010, procentul de utilizare a biocarburantilor din totalul conţinutului energetic al
carburanţilor utilizaţi în transport va fi de cel putin 5,75% (tinta stabilita prin Directiva 2003/30/EC);
• Până în anul 2020, procentul de utilizare a biocarburantilor va fi de cel putin 10 %, în condiţiile utilizării
noilor generaţii de biocarburanţi.
Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii de energie din surse regenerabile
vine în sprijinul producătorilor de energie electrică din surse regerenabile prin reglementarea sistemului de cote
obligatorii şi a

Dintre măsurile recente luate de Guvernul României pentru sprijinirea obiectivelor strategice de promovare
a utilizării surselor regenerabile se înscrie programul pilot “Casa Verde”, un proiect al Ministerului Mediului.
Programul de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara,
energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme care conduc la îmbunatatirea calitatii aerului, apei si solului,
a fost aprobat prin Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 1.339/2008. Obiectul Programului îl
reprezintă finanţarea de la Fondul pentru mediu a proiectelor de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de
încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană sau alte sisteme care
conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului, beneficiari fiind operatorii economici, composesoratele,
ocoalele silvice, unităţile administrativ-teritoriale, unităţile şi instituţiile de învăţământ, persoanele fizice, asociaţiile
de locatari şi organizaţiile neguvernamentale.
Scopul Programului Casa Verde îl reprezintă îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului prin reducerea
gradului de poluare cauzată prin arderea lemnului şi a combustibililor fosili utilizaţi pentru producerea energiei
termice folosite pentru încălzire şi obţinerea de apă caldă menajeră, precum şi stimularea utilizării sistemelor care
folosesc în acest sens, sursele de energie regenerabilă, nepoluante. Alocarea din Fondul pentru mediu a sumei
necesare finanţării Programului Casa Verde, se va implementa anual, în limita fondurilor stabilite cu această
destinaţie prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli al Administraţiei Fondului pentru Mediu şi al Fondului pentru
mediu, aprobat prin hotărâre de Guvern. Pentru anul 2009, suma prevăzută pentru derularea Programului Casa
Verde este de 520.000 mii lei. Finanţarea alocată Programului Casa Verde provine din taxa pe poluare pentru
autovehicule.
România şi-a armonizat în parte legislaţia naţională pentru a răspunde angajamentelor
asumate în legătură cu necesitatea atingerii ţintelor de utilizare a energiei regenerabile
Au fost adoptate măsuri pentru asigurarea îndeplinirii ţintelor asumate pentru o pondere de 33%
a energiei regenerabile din totalul energiei electrice consumate, acordându-se prioritate livrării în reţea a
energiei provenite din surse regenerabile (Legea 220/2008)
A fost creat cadrul legislativ pentru promovarea utilizării biocombustibililor
Au fost luate măsuri care să susţină strategia naţională energetică 2007-2020: Programul casa
Verde, programul de reabilitare termică a locuinţelor, finanţarea valorificării resurselor regenerabile frin
Programul Operaţional pentru Creşterea Competitivităţii Economice

11
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

3. Stadiul actual privind utilizarea SRE, la nivel european si in Romania: tehnologii,


performante, capacitate instalată prognoze, bariere

1. Actualul sistem energetic al UE este puternic dependent de combustibilii fosili. Ponderea acestora in consumul total
de energie a scazut usor intre anii 1990 si 2005: de la 83 % la 79 %.
2. Mai mult de 54% din consumul de energie primara in 2005 a fost importat, dependenta de importuri crescand in
mod constant de la nivelul de 51% in 2000.
3. Dependenta are o crestere rapida in special pentru gazele naturale si carbune. Importurile de gaze naturale au
reprezentat 59 % din totalul de gaze naturale utilizate pentru obtinerea energiei in 2005, in timp ce in cazul
energiei bazate pe procesarea carbunelui, importurile s-au situat la nivel de 42 %. Importurile de titei, ce au crescut
de la 84% in 2000 la 87% in 2005 – datorita cresterii accentuate a cererii din partea sectorului de transport, reflecta
situatia grava si lipsita de alternative a reservelor de titei ale UE.
4. Cel mai mare exportator de energie catre UE este reprezentat de Rusia, aceasta livrand in 2005 18.1% din
consumul total de energie primara al UE-27. Rusia furnizeaza 24 % din energia produsa pe baza de gaz, 28 % din
energia produsa pe baza de titei si se situeaza pe locul doi la exporturile de carbune dupa Africa de Sud, cu 10%
din energia produsa pe baza de carbune.
5. Intre 1990 si 2005 consumul final de electricitate a crescut cu o medie de 1,7%/an in timp ce consumul final de
energie a crescut doar cu 0,6 %/an.
6. Totusi, poate fi observata o schimbare in mix-ul energetic al Europei. Astfel, energiile regenerabile inregistreaza
cele mai inalte rate de crestere anuala, cu o medie de 3,4 % in perioada 1990-2005. Pe al doilea loc se situeaza
gazele naturale cu o rata de crestere de 2,8% in aceeasi perioada. Rata de crestere anuala a consumului de titei a
incetinit in special in ultimii ani, datorita inlocuiri partiale a titeiului cu carbune si gaz.
7. Trecerea la gaz, in contextul cresterii cererii de energie electrica, a adus cu sine beneficii in ceea ce priveste
protectia mediului dar a sporit in acelasi timp dependenta UE fata de importurile de gaz. Astfel, consumul de gaze
naturale a crescut in perioada 1990 - 2005, cu peste 30 %.

Mix-ul consumului primar de energie variaza in mod considerabil intre tarile UE. Acesta este strict
dependent de necesitatile privind importurile dar si de nivelul de securitate energetica al acestora. De pilda, Malta
si Cipru importa titei pentru a-si satisface aproape total necesarul de energie primara, in timp ce Suedia are un
necesar energetic de doar 35%, bazat pe combustibili fosili, majoritatea acestora fiind importati. Aceste exemple
contrasteaza cu situatia per ansamblu a UE-27, unde 79% din consumul de energie primara provine din gaz -
24,6%, titei – 36,7% si carbune – 17,7 %.
Dependenta UE fata de importurile de combustibili fosili din tari non-UE a crescut constant in perioada 2000 –
2005. Volumul total de importuri de gaze naturale, carbune si petrol, ca pondere in consumul total de energie
primara a crescut de la 50,8 % in 2000 la 54,2 % in 2005. Gazul natural si carbunele au inregistrat cele mai mari
cresteri in aceasta perioada – aproximativ 7% in importuri. Cel mai mare exportator de energie catre UE este
reprezentat de Rusia, aceasta livrand in 2005, 18.1% din consumul total de energie primara al UE-27. Aceasta se
situeaza pe locul doi la exporturile de carbune, dupa Africa de Sud. Norvegia se situeaza pe locul doi printre
exportatorii de petrol si gaz, insumand 9% din consumul de energie primara al UE.
Cat de rapid sunt implementate tehnologiile pentru energii regenerabile in Europa

Tehnologiile bazate pe energii regenerabile au in general un impact mai scazut asupra mediului decat
combustibilii fosili, desi exista anumite semnale de alarma in ceea ce priveste sustenabilitatea ecologica a anumitor
tipuri de biocombustibili. In ultimii ani, acest sector a inregistrat cresteri substantiale insa vor fi necesare eforturi
sustinute pentru atingerea obiectivelor 2020.
1. In 2005, energiile regenerabile au insumat 6,7 % din consumul total de energie primara al UE-27, comparativ cu
4,4 % in 1990. In aceeasi perioada, ponderea energiei regenerabile in consumul final a crescut de la 6,3 % in 1991
la 8,6 % in 2005.
2. Energia eoliana ramane dominanta, reprezentand 75% din capacitatea regenerabila instalata, in 2006 (excluzand
energia produsa de biomasa si hidrocentralele mari). Cele mai mari cresteri in acest domeniu au fost inregistrate in
Germania, Spania si Danemarca, acestea producand 74 % din intreaga capacitate eoliana instalata a UE-27. In
acealsi an Germania a produs 89% din energia fotovoltaica instalata si 42 % din energia termala instalata.
3. Ponderea energiei regenerabile in consumul final de energie variaza in mod seminificativ intre tari: de la peste
25 % in Suedia si Finlanda, la 2% in Marea Britanie, Luxembourg si Malta. Tarile noi aderate au inregistrat cresteri
rapide ale acestor ponderi, de peste 10 procente in cazul Estoniei sau Romaniei.

12
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

4. Din 1990 pana in 2005, productia de energie regenerabila a crescut in medie cu 2,7%/an insa aceasta crestere
semnificativa a fost partial neutralizata de cresterea cereri si consumului de energie, in aceeasi perioada.

Scenariile realizate cu ajutorul modelelor POLES, WEM si PRIMES arata ca este de asteptat ca ponderea
energiilor regenerabile sa creasca la 10% pana in 2020 si 18% in 2030. Alte scenarii, bazate pe politici mai
restrictive previzioneaza o pondere de 13 % in 2020 si peste 24 % in 2030. Aceasta evolutie va fi sustinuta de
asemenea de imbunatatirea generala a eficientei energetice la nivel european. Estimarile variaza seminficativ, in
functie de modelul sau scenariul utilizat, deoarece acestea pornesc de la ipoteze diferite in ceea ce priveste
costurile, preturile combustibililor, tehnologiile sau ritmul de imbunatatire a eficientei energetice.
Atingerea noilor tinte in ceea ce priveste energia regenerabila va necesita eforturi substantiale pentru a face saltul
de la nivelul de 8,5% in 2005 la 20% in 2020, din consumul final de energie. Pentru a atinge acest nivel, 15 dintre
statele membre ale UE vor trebui sa isi imbunatateasca ponderea energiilor regenerabile in consumul final de
energie cu peste 10%, comparativ cu nivelul anului 2005. Aceste tinte pot fi atinse, in primul rand prin reducerea
cererii de energie a Europei.
Desfasurarea energiilor regenerabile
O parte a directivelor privind energia regenerabila au intrat deja in vigoare, incluzand Directiva privind
promovarea electricitatii din energii regenerabile (EC, 2001b) si Directiva privind promovarea bio-combustibililor
(EC, 2003b). Aditional, se asteapta ca aceste politici sa fie dublate la nivel national, dupa adoptarea din 2008 a
pachetului privind schimbarile climatice si energia, care a impus tinte totale de 20% din consumul final de energie.
Este recunoscut faptul ca rezultatele aplicarii tehnologiilor regenerabile depind in mare masura de contextul fizico-
geografic si de circumstantele socio economice ale fiecarui stat membru. Noile politici ale UE lasa statelor membre
posibilitatea de a decide asupra proportiilor in ceea ce priveste sectorul electric si cel termic, in atingerea
obiectivului de 20%.
In 2005, energiile regenerabile au insumat 6,7 % din consumul total de energie primara al UE-27,
comparativ cu 4,4 % in 1990, aceasta situatie conducand la reducerea nivelului emisiilor de CO2. Totusi, cresterea
consumului general de energie, in termeni absoluti, a neutralizat efectele benefice asupra mediului, rezultate din
utilizarea energiei regenerabile. In ciuda progreselor vizibile inregistrate pana in prezent, atingerea tintei de 12 %
pana in 2010 va necesita eforturi suplimentare intense.
Avand un cadru politic stabil, cu grafice si obiective clare comunitatea de investitori poate fi implicata mai
activ in acest proces. Astfel, in Danemarca, aproape toata energia regenerabila este produsa pe baza de vant si
biomasa, reprezentand 16% din consumul primar de energie. Aceasta realizare a fost posibila prin implementarea
unei combinatii de taxe si subventii care a favorizat energiile regenerabile in detrimentul energiei produse pe baza
de combustibili fosili. Cresterea energiei eoliene in Germania s-a datorat in principal aplicarii unui tarif special de
alimentare. Alte exemple pozitive pot fi gasite de asemenea in Finlanda, Suedia sau Letonia.
Ponderea surselor de energie regenerabila in consumul final de energie a crescut constant incepand cu
1990 atingand 8,6% in anul 2005. In ceea ce priveste sectorul regenerabil de incalzire, principalele tehnologii care
au contribuit la cresterea ponderii energiilor regenerabile in consumul final au fost biomasa si in mica masura
energia solara si pompele de caldura. Ponderea biocombustibililor in combustibilii folositi in transport a inceput sa
creasca in mod semnificativ doar din 2000 ca raspuns la noile tinte ale UE (EC, 2003b).
Ponderea energiilor regenerabile in consumul final de energie variaza intre state de la aproape 40% la 0 in
unele cazuri. Progrese substantiale au fost realizate de Lituania, Letonia, Romania si Estonia care au reusit sa isi
imbunatateasca ponderea cu aproape 10% comparativ cu 1991, 10 alte state membre reusind in aceeasi perioada
sa isi dubleze aceasta pondere. Totusi, din 1991 pana in 2005 aceasta pondere a scazut in unele state membre,
datorita in primul rand cresterii rapide a cererii si consumului de energie si pe de alta parte datorita fluctuatiilor in
productia de hidroenergie, determinate de perioadele de seceta.
Productia de energie regenerabila este in continuare dominata de marile hidrocentrale (> 10 MW), care au
produs in 2005 peste doua treimi din energia regenerabila a EU-27. Ponderea celorlalte energii regenerabile este:
17 % biomasa si reziduri, 15 % energie eoliana, geotermala 1,2 % si solara 0,3 %. Exista diferente semnificative in
ceea ce priveste aceste ponderi, in statele membre. In 2005, dintre tarile EU-27, Austria, Suedia si Letonia detin
cele mai mari ponderi de electricitate regenerabila in consumul brut de energie, incluzand hidrocentralele mari.
Danemarca detine cea mai mare pondere in acest sens, daca sunt excluse marile hidrocentrale.
Majoritatea domeniilor energiilor regenerabile au cunoscut o crestere accelerata incepand cu anul 2000.
Cresterea in domeniul energiei solare fotovoltaice a fost determinata in special de avansul acestora in Germania, in
timp ce Suedia a dezvoltat mai mult sectorul geotermal. Energia eoliana a inregistrat in schimb o incetinire a
ritmului de crestere, in tarile UE, proiectele de parcuri eoliene fiind dezvoltate in afara granitelor UE. Energia

13
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

eoliana a suferit la randul ei descresteri datorate schimbarilor climatice, ce au determinat cantitati reduse de
precipitatii.
Puterea totala instalata in 2006 a EU-27 a fost de aproximativ 48 000 MW. Germania detine cea mai
importanta capacitate instalata, desi rata anuala de crestere a noii capacitati instalate a scazut in ultimii ani.
Spania ocupa locul al doilea in aceasta privinta, insa are in vedere schimbarea cadrului legislativ, datorita cresterii
pretului energiei electrice. Desi Germania, Spania and Danemarca raman cei mai importanti producatori de energie
eoliana, cu puteri instalate de 20 622 MWe, 11 615 MWe si respectiv 3 135 Mwe, acestea nefiind singurele tari
care instaleaza capacitati mari de energie eoliana, exemplul lor fiind urmat de tari precum Franta, Marea Britanie,
Irlanda, Olanda si Portugalia.
Piata energiei solare fotovoltaice ramane heterogena si puternic dependenta de progresele din Germania,
aceasta fiind liderul mondial in producerea de celule fotovoltaice, mult in fata Statelor Unite si Japoniei. In timp ce
progresele din Germania se datoreaza in special cadrului politic favorabil, Spania a urmat acest trend datorita
contextului geografic favorabil si a unei bune piete in domeniu.
In ceea ce priveste microhidrocentralele, dezvoltarea acestora a fost limitata in 2006 de constrangerile
impuse de Directiva cadru privind domeniul apelor. In schimb, energia oceanica incepe sa creasca in importanta
atat in Europa cat si in alte parti. Astazi, 90 % din puterea produsa de curentii oceanici este produsa in Franta, la
„Rance Tidal Power Plant” (240 MW). Proiecte similare se afla in analiza in Portugalia si Marea Britanie. In 2005 a
luat fiinta Asociatia Energiei Oceanice, al carui obiectiv este sprijinirea dezvoltarii tehnologiei energiei oceanice si a
pietei acesteia. Centrul European pentru Energie Marina a decis recent sa utilizeze tehnologii de modelare pentru a
studia nivelul apelor, curentilor si valurilor, acestea fiind testate in Insulele Orkney situate la nord-est de Scotia.
In 2006, comparativ cu 2005 electricitatea geotermala a crescut cu 10 MW, atingand un volum de 855 MW.
Italia ramane cel mai mare producator, cu o energie instalata de aproximativ 810 MW. Portugalia si Franta se
situeaza mult in urma Italiei in ceea ce priveste capacitatea instalata de electricitate geotermala dar detin mai multa
capacitate de caldura instalata. Capacitatea totala instalata a caldurii geotermale a inregistrat in 2006, 2 236.3
MWth — cu 5,2 % mai mult decat in 2005.
Energia solar termala a urmat acelasi trend ascendent in ultimii ani, Germania continuand sa aiba cea mai
extinsa piata, cu mai mult de 1.5 milioane m2 instalati in 2006. Aceasta evolutie pozitiva a avut loc chiar si in
contextul reducerii subventiilor pentru sistemele de incalzire solara, la jumatate, in perioada 2006 – 2007. De
asemenea, situata pe locul al doilea, Franta a realizat o crestere de 300 000 m2 in 2006, piata energiei solar
termale crescand cu 83.1 % comparativ cu anul 2005.

Situatia in Romania

La nivelul anului 2005, in Romania 17,8% din energia electrica consumata provenea din surse regenerabile
si 3,2% din consumul final de energie dupa tipul de combustibil utilizat, celelalte resurse alternative nefiind
mentionate ca avand o contributie in productia si consumul final de energie la nivel national.3
Strategia Energetică a României pentru perioada 2007-2013 face o estimare a potenţialului teoretic al
Surselor Regenerabile de Energie – SRE din România, conform tabelului de mai jos:

Tabel 1
Sursa Potential anual Aplicatie
Energie solara 60PJ Energie termică
1,2TWh Energie electrică
Energie eoliană 23 TWh Energie electrică
Energie hidro 36TWh Energie electrică
Din care sub 10MW 3,6TWh
Biomasa si biogaz 318 PJ Energie termică
Energie electrică
Energie geotermală 7PJ Energie termică
Sursa: Strategia energetică a României în perioada 2007-2020

Potenţialul utilizabil, se spune în aceeaşi lucrare, al acestor surse Este mult mai mic, datorită limitărilor
tehnologice, eficienţei economice şi a restricţiilor de mediu. Potrivit ultimelor evaluări (2007), potenţialul
hidroenergetic tehnic amenajabil al României este de 36.000 GWh/an din care, raportat la situaţia actuală a

3
www.energy.eu

14
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

preţurilor din piaţa de energie se pot valorifica, în condiţii de eficienţă economică, circa 30.000 GWh/an (potenţial
economic amenajabil).
La finele anului 2006 puterea instalată în centrale hidraulice era de 6.346 MW, energia de proiect pentru
anul hidrologic mediu fiind evaluată la 17.340 GWh/an. Astfel, gradul de valorificare a potenţialului tehnic
amenajabil este in prezent de 48%, iar al potenţialului economic amenajabil este de 57,8%.

4. Potentialul resurselor regenerabila la nivelul Regiunii Centru. Particularitatile


geografice ale Regiunii Centru

Situata in partea centrala a Romaniei, in interiorul arcului carpatic, in zona centrala a Romaniei, pe
cursurile superioare si mijlocii ale Muresului si Oltului, Regiunea de Dezvoltare „CENTRU” este formata din 6
judete: Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures si Sibiu.
Cu o suprafata de 34 100 kmp, reprezentand 14,3 % din teritoriul Romaniei, Regiunea Centru ocupa
pozitia a 5-a intre cele 8 regiuni de dezvoltare. Prin pozitia sa geografica, realizeaza conexiuni cu 6 din celelalte 7
regiuni de dezvoltare, inregistrandu-se distante aproximativ egale din zona ei centrala pana la punctele de trecere a
frontierelor.

Figură 1 Harta incadrarii administrative a Regiunii CENTRU

O analiza a potentialului resurselor regenerabile la nivelul Regiunii Centru trebuie sa se axeze pe o


cunoastere geografica complexa a regiunii, atat din prisma componentelor si a particularitatilor cadrului natural, cat
si a interpretarii unor harti complexe de modelare spatiala. Potentialul resurselor regenerabile (energia eoliana,
solara, geotermala, microhidroenergia si biomasa) se afla in stransa legatura cu particularitatile reliefului, a climei, a
hidrografiei, a solurilor, si a vegetatiei.
Pentru o mai mare obiectivitate se vor analiza particularitatile geografice ale Regiunii Centru
individual, pentru cele doua mari diviziuni ale reliefului. Muntii Carpati din Regiunea Centru prezinta un potential in
valorificarea resurselor energetice in special pentru energia eoliena, microhidroenergie si biomasa (din masa
lemnoasa), in schimb Depresiunea Colinara a Transilvaniei dispune de un potential ridicat in valorificarea energiei
solare si a biomasei, in special pentru producerea de biocombustibil, bioetanol.

4.1 Principalele caracteristici ale reliefului Regiunii Centru

Relieful joaca un rol esential in identificarea resurselor regenerabile de energie. Prin pozitia, orientarea,
altitudinea, etajarea sa, relieful prezinta o serie de particularitati.
Relieful Regiunii Centru cuprinde parti insemnate din cele trei ramuri ale Carpatilor Romanesti, si
Depresiunea Colinara a Transilvaniei. Zona montana se intinde pe 47% din suprafata Regiunii Centru, ocupand
partile de est, sud si vest ale regiunii. Pe teritoriul Regiunii Centru, la limita cu Regiunea Sud, se gaseste al doilea
varf din Romania: Vf. Negoiu (2535 m) situat in masivul Fagaras.

15
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Reliefului ii este recunoscut astfel rolul deosebit in ansamblul elementelor fizico-geografice, tinandu-se
seama de:
- armonia morfologica a reliefului, modul aproape ideal in care se imbina cele trei mari trepte de relief,
Carpatii, Dealurile si Podisurile, Campiile;
- dispozitia concentrica a acestor trepte;
- puternica influenta exercitata de altitudine asupra caracteristicilor climatice, care influenteaza in mod
hotarator apele, invelisul vegetal, asociatiile de fauna si solurile, realizandu-se o etajare complexa, foarte
caracteristica pentru Regiunea Centru, atat la nivelul fiecarui element natural cat si al intregului peisaj;
- influenta destul de clara a celor trei mari trepte de relief asupra particularitatilor social- economice ale
regiunii, populatia incercand mereu si reusind intr-o masura destul de avansata sa valorifice cat mai eficient
resursele naturale specifice fiecarei unitati. Aceasta a permis constituirea in timp a unor peisaje geografice
umanizate caracteristice pentru fiecare treapta, in special in ceea ce priveste tipurile de asezari umane,
structura agriculturii, distributia spatiala a exploatarilor forestiere, a industriei extractive, valorificarea
potentialului hidroenergetic si turistic natural.

Figură 2 Harta fizico-geografica a Regiunii CENTRU

4.1.1 Particularitati ale diviziunilor si subdiviziunilor Muntilor Carpati din Regiunea Centru

Muntii Carpati din Regiunea Centru dispun de un potential privind valorificarea unor tipuri de resurse
energetice alternative. Pentru a identifica aceste zone este necesara o scurta descriere a principalelor unitati si
subunitati de relief. Se va scoate in evidenta particularitatile impuse de orientarea culmilor, diferentele de altitudine,
complexitatea formelor de relief (munti, depresiuni intramontane, culoare depresionare, etc)

In urma evolutiei tectonice si structurale dar si a modelarii subaeriene se definitiveaza relieful carpatic, fiind
incadrat in categoria muntilor mici si mijlocii, avand in cateva locuri altitudini ce depasesc 2500 de metri.
Fara a atinge anvergura morfogenetica a proceselor naturale, interventiile antropice au fost si mai ales au
devenit in timp destul de puternice, atat in muntii propriu-zisi cat si, mai ales, in depresiunile intramontane. Forme
de relief antropic sunt specifice, in primul rand, ariilor de extractie, unde excavatii la zi sau forme negative
rezultate din prabusiri, in unele arii cu exploatari subterane, se asociaza cu acumulari de tip halda. De asemenea,
nivelari, taluzari, tasari secundare s-au produs in ariile locuite, succesiuni de baraje masive fragmenteaza vaile
amenajate in scopuri hidroenergetice complexe, iar retelele de drumuri sunt insotite de debleuri si rambleuri.

A1. Carpatii Orientali

A1.1 Grupa Transilvano-Moldoveana (Grupa Centrala)

16
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Prin caracterisiticile generale, Grupa Centrala infatiseaza in modul cel mai potrivit personalitatea Carpatilor
Orientali, fiind foarte bine puse in evidenta:
paralelismul culmilor si orientarea acestora in directia NV – SE,
tripla zonalitatea petrografica care merge pana la izvoarele Trotusului,
prezenta pe lungimi considerabile a vailor longitudinale sau oblic, dar si a multor sectoare de vai
transversale, ele avand rol semnificativ in sculptarea a numeroase depresiuni, culoare, pasuri de culme si vale.
Muntii vulcanici din aceasta grupa constituie unitatea cea mai extinsa si unitara dintre muntii vulcanici de la
noi din tara. In aceasta categorie se inscriu sudul muntilor Calimani, Muntii Gurghiu si Harghita (1800 m). In sudul
Muntilor Calimani este prezent Defileul Muresului, important culoar transversal (35 km) intre Toplita si Deda. Muntii
Gurghiului incep de la Defileul Deda-Toplita si tin pana la izvoarele Tarnavelor Mari. Spre est, vin in contact cu
Depresiunea Giurgeu printr-un abrupt de 200-300 m, in vest ajung pana la Depresiunea Transilvaniei.
Trei masive importante ce se prezinta sub forma unor „peninsule” care patrund in spatiul Depresiunii
Brasov sau o limiteaza fata de unitatile vecine sunt Muntii Persani, Baraolt si Bodoc. Altitudinile variaza foarte mult,
coborand pana la 600-700 de metri, dar exista si cateva locuri unde aceasta depaseste 1500 de metri.
Existenta unor depresiuni intramontane au dus la conturarea particularitatilor orografice, topoclimatice,
hidrografice, edafice, bigeografice si mai ales socio-economice. Amintim in acest sens cateva depresiuni
intramontane a caror altitudine scade de la nord spre sud : 950-750 m in Borsec, 850-650 m in Giurgeu, 750-600 m
in Ciuc.
A.1.2 Grupa Curburii
Carpatii Curburii se caracterizeaza prin extensiunea maxima a rocilor sedimentare (flis) in cadrul Carpatilor
Romanesti, ceea ce a determinat o scadere semnificativa a altitudinilor. Mozaicarea petrografica a determinat
altitudini diferentiate. In nord, spre Depresiunea Brasov, sunt prezente unele trepte margiale situate in jurul a
1000m.
Fragmentarea reliefului, patrunderea retelei de vai dinspre sud, interventia accentuata a factorului antropic
au contribuit la evidentierea mai multor subunitati. Pe teritoriul Regiunii Centru se afla muntii Vranecei, Muntii
Timisului si Depresiunea Brasov.
Muntii Vrancei sunt marcati de o serie de localitati marginale: Covasna, Zabala, Ghelnita, Ojdula si
Bretcu.Muntii Bretcului, subunitate a Muntilor vrancei, sunt situati in vestul Muntilor Vrancei, la contactul cu
Depresiunea Rau Negru. Sunt munti scunzi cu suprafete de nivelare intinse, fragmentati de afluentii scurti ai Raului
Mare. In extremitatea vestica a Carpatilor de la Curbura se detaseaza masivele Postavaru (1779 m) si Piatra Mare
(1843 m).
Situata aproximativ in centrul tarii, si in SE Regiunii Centru, Depresiunea Brasov este o arie de
discontinuitate intre Carpatii Orientali si cei Meridionali, fiind cea mai intisa depresiune intramontana din Carpatii
Romanesti (2004 kmp) si una dintre cele mai reprezentative. O privire generala asupra depresiunii de pe oricare
din muntii din jur desvaluie netezimea acestuia si „zidul” muntos ce o strajuieste aproape de jur imprejur si care o
domina cu peste 1300 m in sud, 120 m in est si 500 m in nord si vest. Depresiunea Brasov se caracterizeaza printr-
un relief cu o dispunere aproximativ concentrica.

A.2 Carpatii Meridionali

Dintre cele trei ramuri ale arcului carpatic, Carpatii Meridionali sunt cei mai impunatori din punct de vedere
al altitudinii si masivitatii, detasandu-se ca o unitate morfologica bine definita. Cele mai mari inaltimi nu se dispun
insa pe axa mediana, care ar fi trebuit sa corespunda cumpenei apelor, ci se situeaza la nord de acesta, in
masivele Bucegi, Fagaras si Parang.
A.2.1. Grupa Bucegilor
In extremitatea estica a Carpatilor Meridionali masivele Bucegi, Piatra Craiului, Masivul Leaota, culoarele
depresionare Bran, Rucar, reprezinta o unitate teritoriala bine definita din punct de vedere geografic. Limitele
acestei unitati sunt conturate de abrupturi tectonice si structurale pe care vegetatia, solurile si modul de utilizare a
terenurior le accentueaza. Denivelari de peste 1000 m apar in partea de nord intre Bucegi si Muntii Clabucetelor
sau intre Piatra Craiului si Depresiunea Brasov.Desfasurat sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudica, Muntii
Bucegi este delimitat de abrupturi ce depasesc frecvent 1000 m fata de zonele limitrofe. Limita nordica este cea
mai impunatoare, culmile dominand cu 1200-1400 m Culoarul Rasnovei.
A.2.2 Grupa Fagarasului
Portiunea Muntilor Fagarasului cuprinsi pe teritoriul Regiunii Centru se caracterizeaza prin altitudini mari,
peste 2500 m, pante accentuate fata de unitatile limitrofe, culoarele de vale si depresiunile marginale formeaza

17
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

elemente majore care delimiteaza net aceasta unitate. Versantii nordici se caracterizeaza printr-o energie mare de
relief.
A.2.3 Grupa Parangului
Doua subdiviziuni sunt cuprinse in perimetrul Regiunii Centru: Muntii Sureanu si Muntii Cindrel. Muntii
Sureanu prezinta o evidenta asimetrie orografica: inaltimile maxime sunt in culmea Vf. lui Patru (2130). Culmile
muntoase inalte se ramnifica in trei directii, despartite de vai adanci, dispuse radiar. Muntii Sureanu ocupa partea
sudica a judetului Alba.
O parte insemnata din judetul Sibiu este ocupata de Muntii Cindrel. Intregul relief este sculptat intr-o
alcatuire geologica uniforma care a favorizat mentinerea formelor rotunjite. In ansamblu, sunt doua unitati
asimetrice, formate din cate o culme principala cu altitudine ce depaseste 2000 m, din care se ramnifica culmi
secundare netezite, cu altitudini joase, ultima treapta fiind de 800-900 m care se termina printr-un abrupt spre valea
Oltuluisi spre depresiunile Sibiului si Apoldului.

A3. Carpatii Occidentali

A.3.1 Muntii Apuseni


Complexitatea petrografica, fragmentarea accentuata, altitudini reduse care au permis umanizarea pana pe
cele mai inalte culmi, etc sunt cateva dintre trasaturile ce definesc „personalitatea” geografica a Muntilor Apuseni.
Muntilor Apuseni se incadreaza in categoria muntilor mici si mijlocii, altitudinile nedepasind 1600 m. Principalele
diviziuni cuprinse in Regiunea Centru sunt:
Depresiunea Zlatna care este situata intre doua lanturi muntoase :muntii Metaliferi de origine vulcanica, cu
varful Jidov cu o inaltime de peste 900 m si de Muntii Trascau, munti formati prin incretire din care se remarca
varful Dambau cu o inaltime de 1.369 m
Muntii Metaliferi sunt situati in partea de sud a Muntilor Apuseni, la nord de valea Muresului, fiind limitat in
partea de est de valea Ampoiului. Altitudinile sunt medii sunt 900-1000 m.
Muntii Bihor, situati in partea de nord-vest a judetului Alba se caracterizeaza printr-un relief complex:
inaltimi ce depasesc 1500 m, relief carstic (relieful carstic de suprafata scoate in evidenta multimea cheilor, in
cuprinsul carora intalnim un topoclimat specific) fragmentare si orientare radiara a culmilor montane.

4.1.2 Particularitati ale diviziunilor si subdiviziunilor Depresiunii Colinare a Transilvaniei din


Regiunea Centru

Depresiunea Colinara a Transilvanie este cea mai mare depresiune din interiorul arcului carpatic. Are un
relief colinar, de unde denumirea de "colinara”. Este marginita de cele trei ramuri carpatice, care isi iau numele
dupa pozitia fata de aceasta zona depresionara: Carpatii Orientali (in est), Carpatii Meridionali (in sud) si Carpatii
Occidentali (in vest).
Datorita evolutiei si structurii geologice, depresiunea colinara a Transilvaniei este formata din doua zone
relativ concentrice, diferite:
Zona centrala prezinta un relief aproape orizontal si domol asemanator unui relief de podis (Podisul
Transilvaniei)
Zona marginala aflata la contactul cu aria montana este formata din depresiunii submontane (in vest si
sud) sau o succesiune de depresiuni si dealuri (in est), asemanatoare Subcarpatilor, de unde si denumirea de
Subcarpatii Transilvaniei
B1. Podisul Transilvaniei
In Regiunea Centru, Podisul Transilvaniei este format din:
Campia Transilvaniei, o “campie” in sens agricol, ea fiind o regiune deluroasa relativ neteda, cu vai scurte
pe care s-au amenajat iazuri
Podisul Tinavelor, situate la sud de raul Mures, fiind format din doua mari diviziuni: Podisul Hartibaciului si
Podisul Secaselor.
B1.1 Campia Transilvaniei
Campia Muresana este cuprinsa in teritoriul din valea larga a Muresului, la sud, pana la interfluviul Mures –
Somes, in nord. Altitudinea medie a reliefului este 250 m. Relieful este
definit ca fiind unul colinar,
directionat in general de la nord spre sud,
cu o energie relativ redusa si cu vai largi si netede, caracterizate printr-un potential ridicat de inmlastinire,

18
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

acoperit pe zone foarte restranse cu vegetatie forestiera.


B.1.2 Podisul Tarnavelor
Dealurile Tarnavei Mici sunt extinse intre Culoarul Muresului in nord si Culoarul Tarnavei Mici in sud.
Diferentierile de pozitie, altitudine, latime si structura permit evidentierea a trei sectoare in cadrul acestei subunitati:
Dealurile Faraului, Cucerdea- Cerghid si Nirajului.
Culoarul Tarnavei Mici, in profil transversal se caracterizeaza printr-o clara asimetrie, determinata de
abaterea constanta spre dreapta
Dealurile Tarnavei Mari corespund subunitatii cuprtinse intre culoarele Tarnavei Mici si Tarnavei Mari,
inchisa in unghiul de confluenta a acestora la Blaj. Extinderea longitudinala a subunitatii permite separarea a trei
sectoare : Dealurile Blajului, Dumbravenilor si Nadesului.
Culoarul Tarnavei Mari ( aproximativ 110 km, Vanatori – Blaj ) formeaza axa principala si unitara a
Podisului Tarnavelor, a intregii Depresiuni a Transilvaniei, dezvoltat aproape in totalitate pe stanga raului, inspre
podisurile Hartibaciului si Secasului. In raport cu litologia si structura, de-a lungul culoarului , se pun in evidenta
unele sectoare de largire, separate de altele de ingustare.
Podisul Hartibaciului se desfasoara intre Tarnava Mare la nord si Depresiunea Fagaras si Depresiunea
Sibiu la sud. Lunca Hartibaciului se caracterizeaza prin latimi reduse, de-a lungul celor 90 km ai sai, evidentindu-se
patru sectoare. In general relieful este accidentat.
Podisul Secasului caracterizat prin netezime si prin suspendare fata de culoarele si depresiunile
inconjuratoare. Se evidentiaza mai multe subunitati: Podisul Straja, Cergaului, Gorganu- Gruiu, Amnasului,
Culmea, respectiv Culoarul Visei.
B2. Dealurile si depresiunile submontane
B2.1 Subcarpatii Transilvaniei
Dealurile Reghinului reprezinta compartimentul grefat pe Valea Muresului si unii dintre afluentii acesteia in
sectorul de la iesirea Muresului din munte (Deda) si pana spre Targu Mures. Componenta joasa a unitatii este
reprezentata prin depresiunile Valenii de Mures, Reghin si Gurghiu, in cadrul acestor depresiuni fiind bine
dezvoltat relieful de terase.
Dealurile Sangeorgiu de Padure si Sovata. Este bine evidentiata de la est la vest, Depresiunea Sovata –
Praid, aliniamentul inaltimilor Bichis sau Becheci (1080 m) , Piatra Siclod (1028 m). Datorita altitudinilor de peste
1000 m se remarca prezenta aglomeratelor vulcanice, si o zona colinara inspre Podisul Transilvaniei, formata din
largi unitati depresionare, zona fiind cutata in domuri cu zacaminte de gaz metan.
Unitatea Dealurilor Odorheiului si Homoroadelor se caracterizeaza printr-un relief accentuat fragmentat,
reprezentat prin depresiuni si culoare relativ inguste, insotite de masive deluroase inalte. Unitatea apartine
bazinelor hidrografice ale Tarnavei Mari si Oltului.
B2.2 Depresiunile sudice
Depresiunea Fagaras (Tara Fagarasului sau Tara Oltului ) situata in zona marginala de sud a Depresiunii
Dolinare a Transilvaniei, intrand in contact direct cu muntii Fagaras (2000 m). Este delimitata la nord de Podisul
Hartibaciului, care este la randul sau o subdiviziune a Podisului Tarnavelor, la est de muntii Persani, la vest de
depresiunea Sibiului si la sud de muntii Fagaras. Depresiunea este drenata de la est la vest de raul Olt.
Depresiunea Sibiu-Saliste este regiunea intramontana in care se situeaza orasul Sibiu si zonele limitrofe,
cunoscute sub denumirea generica de Marginimea Sibiului, fiind constituita din doua compartimente, Depresiunea
Sibiu si Depresiunea Saliste. Reprezinta unitatea axata pe Cibin si cei doi afluenti care coboara de pe versantele
nordice ale muntilor Candrel, Saliste si Sadu.
Depresiunea Apoldului – situata la vest de depresiunea Sibiului, are caracter colinar, fragmentare
accentuata, instabilitate si procese active.
Culoarul depresionar din vest
Culoarul Alba Iulia-Turda (Sectorul Alba Iulia-Aiud ) – axat pe cursul Ariesului Inferior si al Muresului
Mijlociu, reprezinta o unitate geografica complexa, fiind situat intre doua zone cu bogatii insemnate, respectiv sarea
din cutele diapire si gazul din strucutra de domuri din vecinatate si aurul din muntii Metaliferi.

19
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Particularitatile reliefului Regiunii Centru – un suport in identificarea resurselor alternative de energie

Lipsit de campii propriu-zise, relieful Regiunii Centru cuprinde parti insemnate din cele trei ramuri ale
Carpatilor Romanesti (aproape jumatate din suprafata regiunii), zona colinara a Podisului Transilvaniei si zona
depresionara de contact intre zona colinara si cea montana.

Altitudinea reliefului si directia dominanta a maselor de aer joaca un rol esential in valorificarea resurselor
energetice eoliene. Analizand particularitatile reliefului se pot identifica cateva zone montane din partea de est,
sud si vest a Regiunii Centru in cuprinsul carora exista posibilitatea valorificarii resurselor energetic eoliene.
Amintim in acest sens:
zona Muntilor Apuseni, datorita influentelor climatice vestice, cu vanturi permanente
zona muntilor Fagaras (peste 2500m), Cindrel, sudul Muntilor Calimani, Muntii Gurghiu, Harghita, datorita
altitudinilor ridicate, existand locuri in care aceastea depaseste 2000m
Pe baza unor masuratori in teren se poate stabili daca exista potential energetic in Subcarpatii
Transilvaniei si dealurile submontane din Depresiunea Colinara a Transilvaniei.
Podisul Transilvaniei detine un potential energetic solar si biomasa, acesta fiind analizat in detaliu in
raport cu particularitatile bio-pedo-climatice ale zonei.
Altitudinea reliefului determina etajarea pe verticala a vegetatiei, in zona montana diferentiendu-se 3 mari
etaje de vegetatie forestiera (etajul stejarului, etajul fagului si etajul coniferelor). Exista un potential ridicat de
valorificare energetica a materialelor rezultate in urma prelucrarii lemnului.

4.2 Clima Regiunii Centru

Din punct de vedere climatic Regiunea Centru se incadreaza in climatul temperat continental moderat.
Datorita pozitiei in teritoriul Romaniei si a Europei, clima Regiunii Centru este nuantata de influentele climatice
exterioare. Pe cea mai mare suprafata din regiune se resimt influentele climatice vestice (Muntii Apuseni si
Depresiunea Colinara a Transilvaniei), pe o fasie ingusta din partea de nord a Carpatilor Orientali, in timpul iernii
sunt prezente influentele baltice. Altitudinea Carpatilor Meridionali si Orientali joaca un rol de barare in calea
influentelor de ariditate ce vin dinspre estul Europei.
Factorii geografici joaca un rol esential in identificarea particularitatilor climatice. Principalul factor care
influenteaza distributia parametrilor climatici il constituie relieful. Dintre caracterisiticile fizice de baza ale reliefului
(altitudinea, orientarea versantilor in raport cu pozitia Soarelui si cu deplasarea maselor de aer, tipul formei de
relief, strucutra petrografica) altitudinea se dovedeste a avea rolul cel mai important in distributia parametrilor
climatici.
In functie de atitudine in Regiunea Centru se disting doua mari etaje climatice: de dealuri si podisuri si de
munte. In tabelul de mai jos sunt enumerate atat unitatile de relief in cuprinsul carora intalnim topoclimate complexe
dar si principalele tipuri de topoclimate specifice celor doua etaje climatic din Regiunea Centru.
Tabel 2
Etajul climatic Unitatea de relief Topoclimate complexe in: Topoclimate de:
Culoarul Muresului
-lunca si vale
De dealuri si podisuri: Campia Transilvaniei -culoare
Depresiunea
joase: <300-500m Depresiunile din sudul si estul -terase
Colinara a Transilvaniei
inalte: 500-800m Transilvaniei -piemonturi
- cueste
Podisul Tarnavelor
De munte: Carpatii Occidentali Muntii Bihor - Vladeasa -vai inguste
josi: (Muntii Apuseni) Muntele Mare -vai largi
800-1200m -defile, culoare, chei
(Carpatii Occidentali) Carpatii Meridionali Muntii Fagaras -piemonturi
800-1700m (In Carpatii Orientali Muntii Calimani (S) -creste alpine

20
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Carpatii Orientali si Muntii Harghita-Baraolt - culmi muntoase principale


Meridionali) si secundare
Depresiunea Giurgeu-Ciuc
inalti: - versanti adapostiti fata de
>1700m (Carpatii circulatia de vest
Orientali) -versanti cu expunere
>1900m Depresiunea Brasov sudica
(Carpatii Meridionali) -versanti cu expunere
nordica

Raportat la Romania si Uniunea Europeana, Regiunea Centru dispune de un potential energetic eolian
modest, in schimb potentialul energetic solar poate fi valorificat pe suprafete relative mari. Pentru identifica acestor
zone este necesara o analiza a principalilor parametrii climatici si a factorilor geografici ce influenteaza clima in
regiune. Pe baza datelor climatice obtinute din atlasele climatice, agentii internationale de meteorologie si
climatologie, dar si metode geografice s-au realizat harti bazate pe metode avansate de analiza si modelare
spatiala. La nivel national s-au realizat harti generale de identificare a potentialului eolian si solar, acestea avand la
baza doar parametrii climatici. ADR Centru a realizat pe baza unor metode GIS avansate harti de modelare a
potentialului eolian si solar, avand la baza o metodologie si analiza proprie in functie de particularitatile Regiunii
Centru.
Regiunea Centru dispune de un potential energetic regenerabil relativ valorificat pe baza resurselor
climatice. Pentru a identifica aceste zone se vor analiza particularitatile climatice atat pentru zona montana cat si
pentru zona de deal si podis.

4.2.1 Particularitatile climatice ale Muntilor Carpati din Regiunea Centru

Definitorii pentru climatul carpatic sunt diferentierea altitudinala, gradul de fragmentare a reliefului,
orientarea culmilor montane si efectul acestor factori asupra rezultantei medii a interferentei influentelor climatice
exteriare. Datorita masivitatii si inaltimilor, Carpatii Meridionali au rol de barare in calea influentelor climatice
esterioare. Carpatii Occidentali reflecta caracteristicile climatului cu puternice influente atlantice, cu vanturi
permanente dinspre vest si bogate in precipitatii.
In ariile cele mai joase, ale depresiunilor marginale si vailor largi, climatul (temperat continental) este uneori
destul de asemanator cu cel al podisurilor sau al depresiunilor intra si extracarpatice. Zona montana propriu-zisa
este puternic marcata de altitudine, clima fiind mai rece si mai umeda.
Temperatura aerului are valori medii anuale de 60 – 80 C la contactul muntilor cu unitatile geografice
invecinate (la altitudini de aproximativ 700 m). In situatiile exceptionale ale unor depresiuni intramontane de mari
dimensiuni sau ale unor depresiuni/culoare de mica altitudine mediile termice cresc pana la 80 – 90 – 110 C. Odata
cu cresterea altitudinii valorile acestui parametru scad, cu gradienti mai accentuati in sectoarele nordice si pe
versantii umbriti, pana la aproximativ 50 C in jurul altitudinii de 1000 m, 20 C spre limita superioara a padurii (1700
m – 1800 m) si valori negative mai sus de 2000 m.
Precipitatiile cresc odata cu altitudinea. In aria de contact cu unitatile intra si extracarpatice cantitatea
medie anuala este de aproximativ 700 mm/an, in palierul altitudinal 1400 m – 1700 m depaseste 900 mm/an, iar
mai sus de 2000 m ajunge la valori de 1400 mm – 1500 mm/an. Datorita influentelor vestice in Muntii Apuseni
cantiatea de precipitatii depaseste 1400 mm/an.
Dinamica aerului este dominata de deplasarea maselor de aer de origine oceanica, dinspre vest si nord-
vest, din ce in ce mai active si mai constante pe masura cresterii altitudinii. In partea cea mai inalta a muntilor, pe
fondul unei fragmentari morfologice reduse, miscarea aerului are caracteristicile dinamice ale atmosferei libere, asa
dupa cum atesta frecventa extrem de redusa a situatiilor de calm inregistrate: 8% in Muntii Trascau. Caracteristicile
fizice ale influentelor climatice exterioare, particularitatile orografice (topografia zonei) imprima aspectul general al
climatului Carpatilor, cat si diferentierile lui regionale.La nivel local, circulatia aceasta este influentata insa foarte
puternic, in primul rand, de catre morfologia montana. Pe masura ce altitudinea scade si gradul de fragmentare se
accentueaza, culmile si culoarele de vale cu orientare diferita descompun si deviaza fluxurile principale.

4.2.2 Particularitatile climatice ale Depresiunii Colinara a Transilvaniei din Regiunea Centru

Depresiunea Colinara a Transilvaniei se inscrie in tipul climatului de dealuri si podisuri (joase si inalte),
avand iarna un climat de adapost, datorita pozitiei din interiorul arcului carpatic. Este strabatuta de influentele
oceanice, caracterizate de un climat umed si moderat termic. Precipitatiile insumeaza 600-800 mm anual.

21
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Predomina Vinturile de Vest, iar in Depresiunea Fagaras se manifesta Vantu Mare (un vant de tip foen). Vitezele
medii anuale ale vantului oscileaza intre 2-3 m/s. In Campia Transilvaniei in lunile cu calm atmosferic (spre
exemplu luna august) viteza vantului oscileaza intre 0.5-1.5 m/s. Datorita pozitiei geografice a Podisului
Transilvaniei, aflat in interiorul arcului carpatic care ii confera un climat de adapost, a particularitatilor orografice si a
conditiilor de topoclimat, in aceasta regiune geografica.O particularitate climatica esentiala o constituie frecventa
inversiunilor termice, si manifestarile foehnale in sectorul culoarului depresionar Alba Iulia-Aiud.

4.2.3 Analiza potentialului energetic regenerabil pe baza resurselor climatice din Regiunea Centru

ƒ Metodologia de calcul

Analiza potentialului energetic regenerabil pe baza resurselor climatice din Regiunea de


Dezvoltare Centru a avut la baza utilizarea tehnologiei GIS. In sens restrans un sistem informatic geografic este un
sistem dedicat gestionarii, analizei si afisarii informatiei geografice, ce este reprezentata folosind o serie de seturi
informationale. S-au realizat harti care permit o imagine referitoare la zonele cu potential eolian si solar. Au fost
analizate atat valorile parametrilor climatici specifici cat si particularitatile geografice ale Regiunii Centru, relieful
fiind un factor esential ce influenteaza potentialul energetic eolian si solar. Prin altitudinea, orientarea versantilor
fata de Soare, panta, adancimea fragmentarii, tipurile de relief, etc relieful infulenteaza direct potentialul eolian si
solar. Pentru o mai buna obiectivitate s-au realizat un set de harti care au reprezentat un suport in stabilirea
ecuatiei de modelare.

Figură 3 Harta hipsometrică

Figură 4 Harta orientării versanţilor Figură 5 Harta pantelor

Ca parametrii climatici s-au folosit pentru identificarea potentialului eolian: viteza vantului (m/s), frecventa
vantului (%) si directia dominanta a vantului.

22
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Figură 6 Harta vitezei vânturilor Figură 7 Harta frecvenţei vitezei vânturilor

Valorile parametrilor climatici au fost reprezentate prin punct. Determinarea unui numar mare de valori pe
baza unor date cunoscute s-a realizat prin interpolare. Pe baza unor studii s-a incercat stabilirea unei metode
corecte de interpolare. Avand in vedere faptul ca modificarea indicatorilor climatici se afla in dependenta de
altitudine, se va folosi metode de interpolare avansate. Spatializarea (interpolarea) datelor se poate realiza printr-o
serie de metode ce descriu dependenta datelor invecinate, dintr-un set de date, intr-un sistem cartezian de
coordonate.
Metoda de interpolare folosita in acest studiu presupune ca atat distanta dintre puncte cat si aranjarea lor
spatiala (corelatia) contribuie la generarea suprafetei. S-a folosit o formula matematica precum si un numar de
puncte aflate la o raza pentru a obtine valorile interpolate pentru fiecare locatie.
Metoda de interpolare include o analiza statistica a datelor, modelarea variografica (prin variograma sau
analiza structurala se intelege procesul de obtinere a modelului spatial prin ajustare) si crearea suprafetei. Aceasta
metoda este potrivita atunci cand stim ca avem o corelatie spatiala a punctelor din vecinatate sau cand avem
directii preferentiale (in cazul de fata s-a tinut cont de grid-ul care reprezinta elevatia terenului).
Pentru a realiza o predictie folosind metoda de interpolare s-au parcurs doua etape :
- descoperirea regurilor de dependenta
- efectuarea predictiei.
Pentru a se realiza aceste doua etape s-a trecut prin doi pasi :
- Crearea variogramei si a functiilor de covarianta pentru estimarea statistica a dependentei
(numita si autocorelarea spatiala) dintre valori, care depinde de modelul de autocorelatie
- Prezicerea valorilor necunoscute (efectuarea predicitiei)

ƒ potentialului energetic eolian:


Analiza potentialului eolian al regiunii are ca principal element de analiza viteza medie a vantului si frecventa
acestuia. Viteza medie a vantului este direct influentata de orografie si de stratificarea termica a aerului, care o pot
intensifica sau atenua. In zona montana sunt caracateristice viteze medii anuale care scad cu altitudinea de la 8-10
m/s pe inaltimile carpatice (2000-2500 m) pana la 6 m/s in zonele cu altitudini de 1800-2000 m, pe versantii
adapostiti vitezele anuale scad la 2-3 m/s, iar in depresiunile intramontane (intracarpatice inchise) acestea sunt de
1-2 m/s.

Figură 8 Harta potenţialului eolian

23
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Imbinand conceptele geografice cu datele statistice si sistemele informatice geografice s-a incercat realizarea
hartii potentialului energetic eolian la nivelul Regiunii Centru. Pe baza analizei efectuate se pot trage urmatoarele
concluzii:
- in Grupa Centrala a Carpatilor Orientali se resimt pe fateta vestica influenta maselor de aer nord-vestice,
vitezele medii anuale fiind de 4 - 4.5 m/s. Prezenta depresiunilor intramontane favorizeaza producerea
frecventa a calmului atmosferic si a inversiunilor de temperatura (in depresiunile Giurgeu si Ciuc se
inregistreaza temperaturi minime absolute dintre cele mai coborate din tara)
- Particularitatile topografice ale Depresiunii Brasovului influenteaza mult circulatia aerului. Astfel, in
jumatatea estica, sunt dominante directiile nord si nord-est (Targu Secuiesc peste 16% anual), iar in vest
cele dinspre nord-est si nord-vest (Brasov 16%). Vanturile dominante bat si cu cea mai mare viteza. La
Targu Secuiesc vantul de nord-est, numit local Nemira, are viteza medie anuala de 3-4 m/s, cel de est de
3 m/s, iar la Brasov vantul de nord-vest bate cu o viteza medie de aproximativ 2 m/s
- Altitudinea, masivitatea si configuratia vaior si a interfluviilor din Grupa Muntilor Bucegi explica
particularitatile climatice. Pe suprafetele cu pante eccentuate, vanturile au o intensitate maxima de 60 m/s,
frecventa acestor vanturi fiind maxima (75%) in primavara si iarna. Frecventa vanturilor puternice detin un
procent mediu de 40%, cele moderate 54%, adierile slabe 6%, viteza medie anuala fiind de 6 m/s, iar in
vaile adapostite se inregistreaza 2 m/s.
- In Muntii Fagaras vanturile dominante sunt cele dinspre vest si nord-vest. larna acestea pot atinge viteze
de peste 120 km/h (7.2 m/s). Primavara bate Vantul Mare sau Mancatorul de zapada, un vant local care
bate dinspre creste spre Tara Fagarasului si grabeste topirea zapezii. Nebulozitatea este prezenta
aproape permanent fiind putine zilele cand este complet senin.
- In zona Muntilor Apuseni ce se afla pe teritoriul Regiunii Centru directia dominanta a vanturilor este cea
vestica, unele modificari inregistrandu-se in lungul vailor (determinate de particularitatile reliefului), unde si
frecventa calmului atmosferic creste foarte mult, atingand 40-50% anual, spre deosebire de situatia de la
nivelul celor mai inalte culmi muntoase, unde vantul bate in permanenta (calmul fiind o raritate, 5-6%
anual), iar vitezele medii fiind foarte mari. In sezonul rece viteza vantului atinge 5-6 m/s, iar in perioada
iulie –august 4-5 m/s.
- In zona montana din sudul judetului Alba si estul judetului Sibiu, viteza vantului care atinge valori de 4-5
m/s are o frecventa de 45-50 % anual. In lungul vailor si ariilro depresionare, viteza vantului este mica, ea
ajungand la valori medii de 1-2 m/s.
- In zona Depresiunii Colinare a Transilvaniei din Regiunea Centru particularitatile climatice ofera posibilitati
limitate de valorificare resurselor de vant. Datorita climatului de adapost, a vitezelor medii foarte reduse,
energia eoliana poate fi valorifcata doar temoprar si doar in anumite zone aflate la contact cu zona
montana. Energia poate fi obtinuta doar temporar si de intensitate slaba, costurile de investitie in
echipamente eoliene vor fi mult ridicate compartativ cu posibilitatile de productie energetica.
- Din pacate zone cu potential energetic eolian exploatabil eficient, la puteri instalate de peste 100 kW, nu
sunt in Regiunea Centru, ci in partea vestica a Moldovei,Dobrogea, Litoralul Marii Negre, si Campia
Romana. In Transilvania pot fi identificate zonele inalte (dar acolo apar probleme de instalare si apoi de
exploatare pentru turbine de medie/mare putere) si pe unele culuare in zonele de deal ale podisului.
Frecvente sunt zone izolate cu potential exploatabil sub 20 kW.
- In Regiunea Centru exista zone in care se poate exploata potentialul eolian de mica putere, de pana la 10
kW, existand posibilitatea folosirii unor echipamente punctuale destinate unor utilizatori locali (gospodarii
izolate, statii meteo, puncte de lucru sezoniere de tipul santierelor, amenajarilor,etc) .
- In conditiile unui potential energetic eolian slab, turbinele de mica putere devin interesante daca sunt
utilizate pentru conversia in alte forme de energie cum ar fi producerea de caldura (care poate fi
acumulatacu aporturi mici in cantitati mari si pentru perioade de timp relativ interesante pentru utilizator)
sau pomparea apei(in special la irigatii).

ƒ Potentialului energetic solar

Potentialul solar poate fi analizat atat din perspective radiatiei globale, cat si a radiatiei solare nete
(potentialul solar efectiv).
Radiatia solara globala (Rs) se refera la suprafata pamantului in functie de mai multi factori : natura,
culoarea si panta suprafetei, unghiul de incidenta a razelor solare, etc Albedoul sau fractiunea din Rs, notat cu α,
care este reflectat de suprafata active a pamantului, poate atinge un maxim de aproximativ 95% in cazul zapezii

24
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

proaspete, respective de un minimum de 5% pentur sol nud, ud si negru. Covorul vegetal prezinta un albedou
cuprins intre aproximatic 20-25%, iar iarba verde avand o valoare de 23% (Allen, 1998). Radiatia solara neta de
lungime scurta (Rns) reprezinta fractiunea din Rs care nu este reflectata de suprafata active, iar radiatia neta de
lungime lunga (Rnl) reprezinta diferenta dintre lungimea de unda lunga emisa sic ea primita de suprafata active a
pamantului.
Radiatia solara neta (Rn) reprezinta diferenta dintre radiatia receptata (incoming) si cea emisa sau
reflectata (outcoming) de ambele lungimi de unda, scurta sau lunga. Rn este echilibrul dintre energia absorbita,
energia reflectata si energia emisa de suprafata active a pamantului, sau diferenta dintre radiatia neta receptata, de
lungime de unda scurta (Rns) si radiatia neta emisa, de lungime de unda lunga (Rnl). Rn este, in mod normal,
pozitiva in timpul zilei, respective negative in timpul noptii. Valoarea diruna pentru Rn este apropae intotdeauna
pozitiva, cu exceptia conditiilor deosebit de severe de la latitudini mari. Rn are o importanta deosebita in clima unei
regiuni, prin aportul major cu care aceasta contribuie, printer altele la procesul de evapotransiratie diferentiata a
apei de pe suprafata apelor sau a uscatului (evapotransiratie). In acest sens, pe plan international sunt mentionati
Prescott (1940), care a evidentiat corectia dintre evaporatia apei si radiatia solara, Doorenbos si pruitt (1977), Allen
(1998) care au aratat importanta deosebita a radiatiei solare globale si a celei nete asupra evapotransiratiei.
Realizarea unei harti (grid) care sa reprezinte radiatia solara medie are la baza interactiunea dintre radiatia
solara si suprafata terestra care este guvernata de:
• Geometria locala terenului (inclinare, latitudine, unghi solar)
• Particularitatile terenului (altitudine, panta, orientarea suprafetei, umbrirea)
• Atenuarea atmosferei (dispersie, absortie) determinate de: gaze (molecule din aer, ozon, CO2, O2),
particule solide/lichide (aerosoli, inclusive apa necondesata), nori (apa condesata)
Radiatia exploatabila la suprafata terestra consta in:
• Radiatia care nu este reflectata sau disperasata si care atinge suprafata direct (radiatia directa). Inainte
de a ajunge la suprafata solului radiatia este atenuata selectiv de straturile atmosferei
• Radiatia dispersata care atinge solul (radiatia difuza)
• Radiatia care este reflectata dinspre sol inspre receptorul inclinat (radiatia reflectata) si care este
intrunita de altfel cu parametrul numit “albedou”

Comisia Europena a initiat un proiect prin care se ofera celor interesati o serie de date cu ajutorul carora se
poate identifica potentialul resurselor energetic regenerabile. In cadrul proiectul intitulat “Photovoltaic Geographical
Information System” (PVGIS) s-au realizat harti pe baza unui inventar de date privind energia solara si evaluarea
resurselor de generare a energiei electrice si de la sistemele fotovoltaice din Europa, Africa si Asia de Sud-vest.
Actiunile desfasurate contribuie la identificarea si valorificarea potentialului energiilor regenerabile in Uniunea
Europeana in scopul dezvoltarii durabile si aprovizionarea pe termen lung cu energie de catre intreprinderi.
Analizand harta solara a Europei, se observa ca Romania este mai insorita decat sudul Germaniei, Austria
si asemanatoare cu jumatatea de sud a Frantei. Cu toate acestea Austria, Germania si Franta sunt liderii in
producerea si exploatarea sistemelor solare pe acest continent.

25
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Figura 9 Potentialul energiei solare la nivelul Europei

Figura 10 Radiatia globala si potentialul energetic solar Figura 11 Radiatia globala si potentialul energetic
solar din Romania (in plan orizonatal) din Romania (in functie de un unchi optim)

Analiza valorificarii potentialului solar din Regiunea Centru are la baza analiza unor informatii cu privire la
elementele specifice reliefului, a parametrilor meteorologici precum: nebulozitatea (gradul de acoperire a cerului cu
nori), durata de stralucire a Soarelui, radiatia solara, etc. Durata de stralucire a Soarelui si repartitia sa teritoraiala
se afla in stransa corelatie cu regimul si distributia nebulozitatii, in special a celei inferioare (norii superiori si cei
mijlocii, mai putin dezvoltati pe verticala si transparenti datorita alcatuirii lor din particule de gheata, lasa sa treaca o
parte din razele solare luminosa). In regiunile mai inalte - zona depresionara si cea de munte, unde ceata si zilele
cu cerul noros sau cu cerul acoperit prezinta o frecventa mai mare - numarul mediu anul de ore de stralucire a

26
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Soarelui se reduce treptat de la 1800-1900 ore in depresiunile intracarpatice pana la 1500-1600 ore la altitudini mai
mari de 2200 m. In zona Muntilor Carpati potentialul de valorificare a energiei solare este foarte scazut.
Pentru Romania s-a realizat o harta cu zonele de interes deosebit pentru aplicatiile electroenergetice ale
energiei solare, astfel ca s-au identificat 3 areale:
- Arealul cu cel mai ridicat potential (>1400 kWh/mp): Dobrogea, parti insemnate din Campia Romana
- Arealul cu potential bun (1300-1400 kWh/mp): nordul Campiei Romane, Podisul getic, Subcarpatii Olteniei
si Muntenei, Lunca dunarii, sudul si centru Podisului Moldovenesc, Campia si Dealurile de vest, vestul
Podisului Transilvaniei
- Arealul cu potential moderat (< 1300 kWh/mp): cea mai mare parte a Podisului Transilvaniei, nordul
Podisului Moldovenesc si Rama Carpatica.
Pentru realizarea hartii potentialului energetic solar la nivelul Regiunii Centru s-au folosit datele calculate
pentru diferite locatii din portalul http://re.jrc.ec.europa.eu/pvgis/apps3/pvest.php (Photovoltaic Geographical
Information System - Interactive Maps). Datele au fost completate cu date extrase din hartile realizate de
Agentia Nationala de Meteorologie, puse la dispozitie prin intermediul unui atlas climatologic, date din baza de date
a programului canadian RETScreen, portalul Agentiei Europene de Mediu. Datele sunt exprimate in kWh/mp/an, in
plan orizontal, aceasta valoare fiind cea uzuala folosita in aplicatiile energetice atat pentru cele solare fotovoltaice
cat si termice.
Pentru radiatia globala s-au identificat cateva valori exprimate in kWh/mp2/an: 1570 pentru Sebes,
Cisnadie, Targu Secuiesc, Agnita, Gheorgheni, 1560 pentru Aiud, Targu Mures, Ocna Mures, Medias, Baraolt,
Toplita, Victoria, Fagaras, Mirecurea Ciuc, Covasna, Blaj, 1550 pentru Sighisoara, Sibiu, Sovata, Ludus, Tarnaveni,
1470 pentru Cristuru Secuiesc, 1400 pentru Sacele.

Figura 12 Harta radiatiei solare la nivelul Regiunii Centru

Pornind de la datele disponibile s-a realizat harta potentialului energetic solar. La baza acestei harti au stat
modelarea spatiala a mai multor harti fizico-geografice si climatologice. Analizand harta de mai jos se poate
observa cu usurinta posibilitatea valorificarii potentialului energetic solar in zona centrala a regiunii, aceasta
scazand treptat spre zona montana.

27
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Figura 13 Harta potentialului solar la nivelul Regiunii Centru

Pentru a scoate in evidenta gradul de detaliu a hartii potentialului energetic solar realizata pornind de la
date climatologice si particularitatile reliefului, trecute prin filtrul unor ecuatii matematice s-au localizat pe harta si
pantele si versantii cu orientare sudica. In harta de mai jos care reprezinta un detaliu din zona vaii Ampoiului din
judetul Alba se pot identifica cu usurinta toate aceste elemente.

Figura 14 Detaliu privind potentialului solar din bazinul vaii Ampoiului din judetul Alba.

In urma analizei potentialului solar se pot enunta niste concluzii:


- Daca din punct de vedere al valorificarii energiei eoliene Depresiunea Transilvaniei din Regiunea Centru nu
dispune de posibilitatea valorificarii potentialului energetic, in privinta resurselor energetice solare, aceasta
zona detine cel mai ridicat potential din regiune.
- In zonele cu altitudini reduse in conditiile unei nebulozitati scazute, durata de stralucire a Soarelui este mult
mai mare fata de zona montana, Depresiunea Transilvaniei dispunand de conditii medii de valorificare a
energiei solare.
- In zona montana variatia in teritoriu a radiatiei solare directe este foarte mare, formele negative de relief
pot favoriza persistenta cetii si diminuarea duratei de stralucure a Soarelui, in timp ce formele pozitive de
relief (in functie de orientarea in raport cu Soarele si cu directia dominanta de circulatie a aerului) pot
favoriza cresterea sau diminuarea radiatiei solare directe.

Clima – factor decisv in indentificarea potentialului resurselor regenerabile in Regiunea Centru


In functie de atitudine in Regiunea Centru se disting doua mari etaje climatice: de dealuri si podisuri si
de munte. In zona montana s-au identificat cateva zone cu potential eolian: Muntii Fagaras, Muntii Cindrel,
Muntii Sureanu, muntii vulcanici din zona estica a regiunii, masive din Muntii Apuseni. In zonele de culoar
depresionar (aparita calmului atmosferic), depresiuni intramontane, cea mai mare parte a Podisului
Transilvaniei potentialul eolian este foarte redus sau nu se poate vorbi de o posibila valorificare a sa.
Potentialul energetic solar poate fi valorificat in toate unitatile de relief din Regiunea Centru, cel mai
mare potential fiind in Podisul Transilvaniei. In zona montana potentialul soar poate fi valorificat in zonele cu
versanti cu orientare sudica.

4.3 Hidrografia Regiunii Centru – un suport in valorificarea resurselor hidroenergetice

4.3.1 Caractere generale ale hidrografiei Regiunii Centru

Reteaua hidrografica este bogata, fiind formata din cursurile superioare si mijlocii ale Muresului si Oltului si din
afluentii acestora, dintre care ii mentionam pe cei mai importanti: Tarnavele, Sebesul, Cugirul, Ariesul, Ampoiul
(afluenti ai Muresului), Raul Negru, Barsa, Cibinul (afluenti ai Oltului). Importante sunt resursele energetice ale

28
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Muresului, Oltului si Sebesului.Potentialul energetic al cursurilor repezi de munte este exploatat in principal pe
cursul raurilor Sebes si Olt.

Figura 15 Harta hidrografica a Regiunii Centru

Barajul de acumulare Acumularea permanenta


de la Oasa de la Ighis

Principalele baraje din Regiunea Centru


Tabel 3
Suprafata
Numele Volum lac Suprafata
Nr. Raul bazin
barajului n PIF (m) (m) (mil.mc) lac (ha)
crt. (kmp)

OASA Sebes 136 401 187


979 1 00
1

2 TAU 984 Sebes 8 87 21 81 401

GURA RAULUI Cibin 17,5 68 147


3 980 4 30

NEGOVANU Sadu 6,3 32 360


4 960 2 57

CUGIR Cugirul Mare 1 15 174


5 8 20
OBREJII DE
Sebes 3,5 25 619
6 CAPALNA 986 2 45
Tarnava
ZETEA 44 234 352
7 993 Mare 8 20

29
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

FENES Ampoi 6,5 22 450


8 000 0 75
FRUMOASA Frumoasa 10,6 81 45,5
9 986 8 00
IGHIS Ighis 13,4 102 23
10 978 6 75
Sursa:…..

Bazinul hidrografic al raului Mures


Izvorul propriu-zis al Muresului se afla in sudul depresiunii Giurgeului, la o altitudine de 850 m, langa
comuna Izvorul Muresului. Cursul Muresului de la obarsie si pana la varsare este impartit in 4 sectoare, dintre care
primele doua se afla in Regiunea Centru: Muresul superior (cuprinde Depresiunea Giurgeului si Defileul Toplita-
Deda, 110km) si Muresul mijlociu (axat pe zona central a Podisului Transilvaniei, intre Deda si Alba Iulia, 266 km).
In sectorul Muresul superior, denistatea mediei a retelei hidrografice este ridicata, intre 0.9-1.1 km/kmp.
Afluentii sai sunt mici dar au pante mari iar adancimea fragemntarii reliefului este f mare (40-60 m/km). atat din
stanga cat si din dreapta Muresul primeste un numar de 14 afluenti, reteaua dendritica fiind bine dezvoltata.
Amintim cateva particularitati fizico-geografice pentru sectoare de rau al carui potential hidroenergetic ar putea fi
valorificat. In aval de Toplita, valea Muresului se transforma primind aspectul raurilor tipice de munte. Pe parcursul
defilelului, lung de 40 km, raul are o cadere de 210 m. In aval de Defilelul Toplita-Deda, Muresul se largeste, iar in
zona de relief creat sosesc apropae simetric o serie de afluenti dinspre Calimani si Muntii Gurghiu.
Sectorul Muresul mijlociu formeaza un culoar larg in Podisul Transilvaniei pana la Alba Iulia. Cursul
Muresului are un caracter meandrat, pantele longitudinale sunt mici (cadere totala de 200 m pe distant de 266km
sau 0.75 km/kmp). In acest sector potential hidroenergetic este pus in evident de cel mai mare affluent de pe
dreapta Muresului, Ariesul, care contribuie prin debitul sau cu mai mult de jumatate la cresterea apelor colectorului
principal. In prezent apele Ariesului sunt folosite intens de interprinderile industrial din zona, in consumul populatiei
si in agricultura.
Potentialul hidroenergetic este calculate in functie de bilantul hidrologic si debitele medii ale raurilor dintr-
un bazin hidrografic. Pentru bazinul hidrografic al Muresului s-au masurat debitele medii (m3/s) pentru Mures si
afluentii ai sai in locatii diferite din punct de vedere hipsometric: Toplita (2.69), Remetea (4.68),Suseni (1.07),
Stanceni (10.5), Valenii de Mures (23.0), Solovastru (7.20), Scarisoara (5.45), Campeni (11.7), Odorhei (5.45),
Topa (8.590, Blaj (13.0), Tarnaveni (8.30), Alba Iulia (93.0), Sugag (7.70).

Tabel 4

Bazinul Muresului

S.baz
Raul Post (km2) Hmed(m) Q0(m3/s)
Mures Suseni 152 950 1,07
Mures Remetea 730 977 4,68
Toplita Toplita 211 1 155 2,69
Mures Stanceni 1 492 991 10,5
Rastolita Rastolita 158 1 155 3,39
Valenii de
Mures Mures 2 338 995 23
Gurghiu Solovastru 555 918 7,2
Tg.Mures
Mures Glodeni 4 053 833 33,6
Comlod Band 322 397 0,57
Aries Mare Scarisoara 200 1 150 5,45
Aries Campeni 631 1 023 11,7
Tarnava
Mare Odorhei 657 893 5,45

Tarnava Topa 1 673 692 8,59

30
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Mare

Tarnava
Mare Blaj 3 586 365 13
Tarnava
Mica Sarateni 447 881 5,67
Tarnava
Mica Tarnaveni 1 478 587 8,3
Ampoi Zlatna 146 816 1,31
Mures Alba-Iulia 17 848 636 93
Sebes Oasa 198 1 578 3,64
Sebes Sugag 539 1 396 7,7
Sebes Petresti 695 1 249 8,76
Miercurea
Secas Bai 176 474 0,542
Cugir Cugir 300 1 143 4,02

Sursa Ujvari I, “Geografia apelor României”, Editura Ştiinţifică Bucureşti

Dezvoltarea energeticii si hidroenergeticii a parcurs diferite etape in Regiunea Centru. Inainte de 1950,
utilizarea potentialului hidroenergetic a fost cu totul insuficienta si oarecum sporadic. Primele amenajari:
- Uzina Sadu-Sibiu I (1895-1896, puterea – 1050 kW)
- Sadu – Sibiu II (1905-1907, puterea - 1950 kW)
- Targu Mures (1913-1914, puterea - 1200 kW)
In scopul producerii energiei electrice s-au construit cateva centrale hidroelectrice pe cursurile superioare
ale raurilor Mures si Olt si a unor afluenti, pe acele sectoare de rau cu potential hidroelectric.
S-au construit centrale hidroelectrice echipate cu diferite tipuri de turbine. In Regiunea centru cele mai
multe central hidroelectice sunt cele echipate cu turbine Kaplan. Turbina Kaplan este o turbine hidraulica cu rotatie
axiala, cu un rotor cu pale reglabile, utilizat la hidrocentralele de cadere mica a apei. Acest tip de turbine a fost
inventata in anul 1913 de catre prof. ing. austriac Viktor Kaplan. Aceasta inventive este de fapt perfectionarea
trubinei Francis. La turbine Francis exista problema formarii cavitatiei (bule de aer in curentul de apa din turbina)
care produce scaderi de presiune cu scaderea randamentului turbine. Aceasta deficient este inlaturata la turbine
Kaplan care foloseste palete reglabile. Pentru o functionare optima turbina necesita un current de apa cu debit
constant. Turbina functioneaza prin efectul de suprapresiune, randamentul ajung\nd la 80-95%.

Figura 16 Schema unei hidrocentrale prevazute cu o turbina Kaplan

Centrale hidroelectrice echipate cu turbine Kaplan s-au construit in Regiunea Centru pe:

31
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

‐ raul Olt centralele Fagaras, Voila, Vistea, Arpas, Avrig


‐ raul Mures centralele Targul Mures, Ludus III
Centrale hidroelectrice echipate cu turbine Francis s-au construit in Regiunea Centru pe:
‐ raul Sebes centralele Sugag, Sasciori
‐ raul Sadu centrala Sadu V
‐ raul Cibin centrala Cibin
O centrala hidroelectrica cu turbine Bulb a fost construita pe raul Sebes la Petresti, iar o hidrocentrala cu turbina
Pelton pe raul Sadu.

4.3.2 Potentialul microhidroenergetic si geotermal al Regiunii Centru

4.3.2.1 Potentialul hidroenergetic si microhidroenergetic

Cresterea rapida a consumului de energie si implicit a gradului de utilizare a resurselor hidroenergetice, a


pus problema valorificarii optime a resurselor energetic. In acest scop este necesar sa se cunoasca marimea si
caracteristicilor resurselor hidroenergetice disponibile in raport cu celelalte categorii de resurse. Prin inventarierea
resurselor hidroenergetice se urmareste determinarea cantitatii de energie care poate fi obtinuta, variatia ei in timp
si localiyarea ei geografica.
Potentialul hidroenergetic teoretic (sau brut) reprezinta totalitatea resurselor de energie naturala ale unui
bazin, fara sa tina seama de posibilitatile tehnice si economice de amenajare. El corespunde unei utilizari integrale
a caderii si disponibilului de apa al bazinului si unui randament toal de 100%. Acest potential teoretic include atat
potentialul de suprafata cati si potentialul liniar.
Potentialul teoretic de suprafata se refera la apele de suprafata, cele din precipitatii si cele de scurgere.
Potentialul teoretic liniar al cursurilor de apa reprezinta energia (puterea)maxima care se poate obtine pe raul
respective.
Potentialul hidroenergetic tehnic reprezinta acea parte din potentialul brut care ar putea fi obtinuta prin
amenajarea cursului de apa, tinand cont de conditiile tehnice ale momentului respective. Acest potential se poate
determina pe baza elaborarii schemelor de amenajare ale fiecarui urs de apa si se calculeaza tinand seama de
pierderile care apar in instalatiile unei amenajari . acest potential reprezinta o marime mai aproape de realitate.
Potentialul hidroenergetic economic amenajabil reprezinta a cea parte a potentialului hidroenergetic tehnic
amenajabil, care se poate obtine in conditii economice. Aceasta marime este cea mai susceptibila de modificari,
fiind influentata de progresul ethnic. Valoarea acestui potential trebuie raportata la o anumita data, iar evaluarea
trebuie reluata periodic.
Enuntarea tipurilor de potential hidroenergetic este necesara pentru a intelege si aplica corect metoda de
calcul al potentialului hidroenergetic brut.
Potentialul hidroenergetic teoretic se calculeaza pe sectoare caracterisitice ale cursului de apa. Pentur
apele mici, sectorizarea se face luand drept limite punctele de confluent cu afluenti, zonele de schimbare a pantei
raului. Pe raurile importante unde aportul difeitilor afluenti este neinsemnat, potentialul teoretic se poate calcula pe
sectoare de lungime egala, cuprinsa intre 10 si 100 km.
P= 9.81 – (Qi+Qj)/2*(zi-zj)
Unde Qi si Qj sunt valorile debitelor din punctele i si j , iar zi si zj sunt cotele fata de un acelasi plan de
referinta ale acelorlasi puncte.
Aceasta metoda de calcul a stat la baza amenajarii hidroenergetice a raului Sebes

32
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Figura 17 Model de amenajare hidroenergetica

La nivel national exista preocupari in domeniul identificarii potentialului energetic din surse regenerabile de
energie. In conditiile socio-economice actuale din Romania, nu se dispune de o inventariere a micropotentialului
existent (in exploatare) si nici a celui viitor, care sa ofere un suport pentru valorificarea in continuare a
micropotentialului hidroenergetic, sursa cea mai importanta de energie regenerabila din Romania. In acest scop,
Ministerul Economiei si Comertului a finantat proiectul “Evaluarea micropotenţialului hidroenergetic românesc,
sursă regenerabilă de energie, în vederea idntificării de amplasamente pentru dezvoltarea investiţiilor în acest
sector” . S-a avut in vedere o inventariere a ceea ce exista amenajat din potentialul hidroenergetic si apoi o
estimare a ceea ce nu este amenajat pe bazinele Olt, Mures, Tisa- Somes si Ialomita. Rezultatele cercetarii vor
folosi autoritatilor publice, partenerilor, beneficiarilor si mai ales firmelor interesate in realizarea de
microhidrocentrale si de exploatarea acestora.
Micropotentialul este parte integranta a potentialului energetic al Romaniei si daca, pana in prezent s-a pus
accent in special pe realizarea de centrale hidroelectrice cu puteri >10 MW, Romania va face demersuri pentru
valorificarea in continuare a micropotentialului pentru a raspunde cerintelor Directivei Uniunii Europene privind
sursele regenerabile de energie.

In Regiunea Centru s-au identificat cateva zone optime privind realizarea de microhidrocentrale in bazinul
hidrografic al raului Mures. Amplasamentele stabilite sunt prezentate sintetic in tabelul de mai jos:

Tabel 5

Cadere Debitul Puterea Energie


Denumire Cursul de bruta instalat instalata medie
Nr.crt. centrala apa Judetul (m) (mc/s) (MW) (GWh/an)
1 Dusa Mures Mures 10 11,62 0,8 4,2
2 Zebrac Mures Mures 10 12,19 0,8 4,4
3 Stanceni Mures Mures 10 12,19 0,8 4,4
4 L.Bradului Mures Mures 20 14,05 1,9 10,2
5 Jirca Mures Mures 20 14,17 1,9 10,2
6 Beleiu Mures Mures 10 16,12 1,1 5,8
7 Ferigilor Mures Mures 10 16,24 1,1 5,9

33
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

8 Bradului Mures Mures 15 16,35 1,7 8,9


9 Iodului Mures Mures 7 16,41 0,8 4,2
Tarnava
10 Sarateni Mures 11 4,5 0,3 2,1
Mica
11 Salard Salard Mures 78 1,65 0,9 5,4
Iara,
12 Iara Alba 200 1,33 1,8 11,1
Ocolisul
13 Cugir Cugir Alba 100 2,28 1,5 9,5
14 V.Stefancii Aries Alba 10 17,54 1,2 6,3
15 Lupsa Aries Alba 16 17,99 2,0 10,4
Valea
16 Aries Alba 14 18,71 1,8 9,5
Lupsei
Baia de
17 Aries Alba 12 18,76 1,5 8,1
Aries
18 Sartas Aries Alba 12 19,01 1,5 8,2
19 Turnu Aries Alba 12 19,02 1,5 8,3

Sursa “Evaluarea micropotenţialului hidroenergetic românesc, sursă regenerabilă de energie, în vederea


idntificării de amplasamente pentru dezvoltarea investiţiilor în acest sector”, Proiect finanţat de Ministerul
Economiei şi Comerţului (www.minind.ro)

Puterea instalata a microhidrocentralelor din bazinul Muresului ar ajunge la 24 MWh iar energia
produsa anual de acestea ar insuma 137,1 GWh, energie care ar putea acoperi consumul cu energie
electrica pentru 287.000 persoane (la un consum mediu casnic de 477 kWh/persoana).

Bazinul hidrografic al raului Olt


Pe cuprinsul Regiunii Centru, Oltul strabate forme variate de relief, drenand o serie de depresiuni si
massive muntoase. Profilul longitudinal al Oltului se distinge printr-o serie de trepte, defile, praguri, cu multiple
posibilitati de amenajari hidroenergetice. Afluenti directi si indirecti ai Oltului cu potential hidroenergetic sunt: Raul
Negru, Baraolt, Homorodul Mare, Homorodul Mic, Avrigul, Cibinul, etc

Tabel 6
Bazinul Oltului

S.baz
Raul Post (km2) Hmed(m) Q0(m3/s)
Olt Tomesti 217 1078 1,25
Olt Sancraieni 916 935 4,76
Olt Micfalau 1 433 896 7,95
V.Neagra Tinoasa 281 825 1,22
Casin Ruseni 476 830 1,81
Borosneul
Covasna Mare 228 760 1,16
V.Neagra Reci 1 646 760 6,26
Tarlung Sacele 190 1 146 2,36
Ghimbasel Rasnov 118 1 022 1,8
Barsa Zarnesti 198 1 202 2,95
Olt Feldioara 5 608 811 32,2
Varghis Varghis 203 863 1,76
Olt Hoghiz 7 073 805 39
Homorodul
Mare Sanpaul 160 733 0,96
Homorodul
Mic Homorod 240 778 1,26
Sinca Sercaia 349 750 2,94
Olt Fagaras 9 085 731 50,4
Balea Cartisoara 60 1 263 1,92

34
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Olt Sebes-Olt 10 816 740 69,4


Gura
Cibin Raului 171 1 326 2,81
Cibin Sibiu 506 943 4,18
Hartibaciu Cornatel 961 516 2,45
Sadu Sadu II 222 1 475 3,84
Cibin Talmaciu 2 232 714 13,2
Gura
Lotrioara Prejbii 95 1 292 2,51
Lotru Voineasa 340 1 560 6,45

Sursa Ujvari I, “Geografia apelor României”, Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1972

Pentru bazinul hidrografic al Oltului s-au masurat debitele medii (m3/s) pentru raul colector si afluentii sai
directi si indirecti in locatii diferite din punct de vedere hipsometric: Rasnov (1.80), Feldioara (32.2), Hoghiz (39.0),
Sanpaul (0.96), Fagaras (50.4), Sebes-Olt (69.4), Sibiu (4.18), Sadu II (3.84), Sacele (2.36), Borosneu Mare (1.16).

Microhidrocentralele (MHC) utilizeaza ca sursa primara de energie energia hidraulica, potentiala si cinetica
a caderilor de apa naturale sau artificiale. Transforma energia cursurilor de apa in energie mecanica pentru
actionarea diverselor utilaje (ferastraie, mori, etc.) sau pentru producerea energiei electrice. Printre avantajele
folosirii microhidrocentralelor amintim: nu produc nici un fel de poluare cu noxe, gaze, materiale reziduale; apa
naturala este intr-un circuit permanent, asigurand regenerarea sursei; costurile de exploatare/ intretinere sunt mici.
Cantitatea de energie produsa de o microhidrocentrala depinde de doi factori:
‐ inaltimea de cadere a apei : cu cat este mai mare cu atat energia generata este mai mare
‐ debitul de apa ce trece prin turbina : energia produsa este direct proportionala cu volumul de apa ce trece
prin turbina.
Azi, circa 24% din energia folosita in lume este produsa hidraulic si peste un miliard de oameni beneficiaza
de aceasta energie.

Figura 18 Model de amplasare a unei microhidrocentrale

In Romania bazinele hidrografice care se preteaza cel mai bine la dezvoltarea de aplicatii microhidroenergetice
sunt: Olt, Mures si Tisa-Somes.
In cuprinsul Regiunii Centru se afla cele mai importante suprafete din bazinul Oltului si Muresului.
- Oltul izvoraste din nodul orohidrografic Hasmas (Curmatura), izvoarele acestuia fiind la altitudini de
aproximativ 1800 m. Cea mai importanta amenajare hidroenergetica se afla pe raul Olt, pe raurile
interioare. Din calculi hidrologice reiese faptul ca potentialul ramas de amenajat este semnificativ. La
nivelul intregului bazin, potentialul theoretic liniar insumeaza 457.906 kW, iar pmed = 85.1 kW/km, variind
de la 0.3 kW/km la 721 kW/km
- Cea mai importanta suprafata a bazinului hidrografic al Muresului este cuprinsa intre Carpatii oriental,
Meridionali si Muntii Apuseni. Pantele cursurilor de apa variaza mult de la sub 10 m/km la peste 100 m/km.

35
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Sectoare cu potential mai mare de 150 kW/km se afla in regiunea Centru, potentialul specific variind de la 15
kW/km la 628 kW/km.
Resursele de apa din interiorul Regiunii Centru se caracterizeaza printr-o mare variabilitate, atat in spatiu cat si
in timp. Apar variatii in timp a debitelor, atat in cursul unui an, cat si de la an la an. In lunile de primavara,
potentialul hidroenergetic al raurilor este foarte mare, datorita potentialului hidroenergetic rezultat din precipitatii.
In ceea ce priveste potentialul hidroenergetic al tarii se apreciaza ca potentialul teoretic al precipitatiilor este de
circa 230 TWh/an, potentialul teoretic al apelor de scurgere de aproximativ 90 TWh/an, iar potentialul teoretic liniar
al cursurilor de apa este de 70 TWh/an. Potentialul teoretic mediu al raurilor tarii, inclusiv partea ce revine
Romaniei din potentialul Dunarii, se ridica la 70 TWh/an, din care potentialul TEHNIC amenajabil reprezinta 40
TWh/an (2/3 dat de raurile interioare si 1/3 de Dunare).

4.3.2.2 Potentialul geothermal

In 2006 Institutul Geologic din Romania a realizat un studiu privind zonare locatiilor cu potential in valorificarea
rezervelor de ape geotermale. Zonarea locatiilor pentru aplicatiile geotermale are in vedere distributia rezervelor de
apa geotermale in teritoriu in functie de temperaturile maximale de emergent de 120 grade Celsius, respective de
140 grade Celsius. In ambele cazuri aplicatiile predominante sunt cele termice.
In Regiunea s-au identificat doua zone de interes pentur aplicatii termice (cu pompe de caldura geotermice):
Toplita si Mirecurea Ciuc-Jigodin

Hidrografia Regiunii Centru – un suport in valorificarea resurselor hidroenergetice


Hidrografia Regiunii Centru este reprezentata de suprafete importante din bazinul hidrografic al raurilor
Mures si Olt.
- Aspecte hidrografice ale Muntilor Carpati din Regiunea Centru
Din punct de vedere hidrologic, Carpatii constituie zona de obarsie si alimentare cu apa pentru toate
raurile principale de pe teritoriul tarii. Scurgerea atinge, pentru zonele inalte, cele mai ridicate valori primavara,
mai timpuriu in Carpatii Occidentali (februarie, martie, aprilie) si mai tarziu in restul ramurilor carpatice (martie,
aprilie, mai si chiar iunie). Ca urmare debitul cel mai mare al raurilor se inregistreaza tot primavara, cand de
obicei topirea zapezii se suprapune cu ploile de primavara. Debitul bogat si constant, in buna parte, ca si panta
mare a profilelor longitudinale sunt caracteristici care determina potentialul hidroenergetic ridicat al raurilor
carpatice. In plus, necesitatile de apa pentru alimentarea localitatilor, a unitatilor economice si pentru irigatii,
paralel cu nevoia regularizarii nivelului raurilor, dau acumularilor de apa din marile bazine artificiale montane
functii economice foarte complexe. Doua sisteme hidrografice importante, Muresul si Oltul, ofera un potential
hidroenergetic care poate fi valorificat in zonele unde relieful se caracterizeaza prin pante accentuate (peste 7
grade), debitul acestor rauri si a afluentilor sai depasind 60-70 m3/s. In zona Muntilor Apuseni, cel mai important
rau din punct de vedere al valorificarii potentialului hidroenergetic este Ariesul, debitul mediu fiind de 23.5 m3/s.
- Aspecte hidrografice ale Depresiunii Colinare a Transilvaniei din Regiunea Centru
Principalul rau din Depresiunea Transilvaniei este Muresul, care o strabate pe directia NE-SV si primeste
afluenti mai importanti pe Tirnava (formata la Blaj, prin unirea Tirnavei Mari cu Tirnava Mica), Secasut, Sebesul,
Ariesul si Ampoiul. In sud depresiunea este strabatuta de Olt, care aduna toate riurile ce coboara din Fagaras,
precum Homoroadele (Mare si Mic), Cibin cu Sadu si Hartibaciu. Potentialul hidroenergetic poate fi valorificat in
zonele cu pante accentuate ce asigura un debit mare al raurilor. In acest sens, potential hidroenergetic ridicat il
au raurile: Aries, Cibin, Sadu, Hartibaciu. Cea mai mare parte a Depresiunii Transilvaniei aflata in perimetrul
Regiunii Centru este strabatuta de rauri cu debile modeste, datorita pantelor reduse ale reliefului.

4.4 Solurile
Diversitatea formelor de relief, varietatea topoclimatelor, etajarea pe verticala a vegetatiei, determina
identificarea mai multor tipuri de sol la nivelul Regiunii Centru.
Analizand tipurile de sol si repartitia acestora in judetele Regiunii Centru s-a identificat cateva particularitati:

ƒ Judetul ALBA

36
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Aproape de un sfert din suprafata judetului este acoperita de Podisul Tarnavelor, cu resurse
agricole bogate (in special culturi de cereale si podgorii), fiind specific solurile cernoziomuri levigate, argiluvisoluri,
cambisoluri. In Culoarul Muresului care separa Muntii Apuseni de Podisul Tarnavelor (400-500 m altitudine) sunt
caracteristice cernoziomurile levigate, iar in lunca Muresului aluviuni si soluri aluviale. In zona de munte (Muntii
Trascaului, Muntii Surianu, Muntii Bihorului) spodosolurile sunt reprezentate prin soluri brune feriiluviale care s-au
format in conditii de clima foarte umeda si rece, pe roci acide si podzoluri care s-au format in conditii de clima
bogata in precipitatii si rece, pe substrat acid. Pe suprafete restranse din Muntii Apuseni intalnim solurile organice,
reprezentate prin tipul de sol turbos tipic
ƒ Judetul BRASOV
Judetul Brasov se afla la jonctiunea a trei mari unitati naturale: Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si Podisul
Transilvaniei, de unde rezulta o pronuntata complexitate si diversitate in trasaturile geologice si geomorfologice,
reflectata in clima, ape, soluri, vegetatie si fauna. Relieful muntos ocupa circa 40% din suprafata judetului, cele mai
raspandite solurile monate fiind brune si cele brune-galbui podzolite, brune acide, andosolurile. Relieful
depresionar si deluros ocupa aproximativ 60%.din suprafata judetului, predominand solurile argiluiluviale,
cambisoluri. Muntii Fagarasului atrag atentia prin relieful alpin modelat pe roci dure, de origine metamorfica, ce
consta dintr-o gama variata de sisturi cristaline. La peste 2000 de metri solurile sunt scheletice sau apare la zi roca
dur. Pe piemonturile colinare submontane predomina solurile podzolice argiloiluviale si cele brune podzolite. In
general, aceste soluri prezinta o fertilitate scazuta, exploatarea agricola realizandu-se cu mijloace de ameliorare
(ingrasaminte chimice si naturale etc.). In lunca Oltului din dreptul Feldioarei se regasesc cernoziomuri argiloiluviale
si levigate, obiectul unor intense exploatari agricole. Restul luncii Oltului, precum si malurile raurilor mai mari
prezinta soluri aluviale de lunca, cu o fertilitate destul de ridicata, dar si cu exces de umiditate.
ƒ JudetulCOVASNA
Relieful predominat muntos (60% din suprafata judetului Covasna), cu altitudine medie de 800-1.200 m, cele
mai raspandite solurile fiinde brune si cele brune podzolite, brune acide, andosolurile. In ariile depresionare
intramontane, bine individualizate (Depresiunea Targu Secuiesc, Depresiunea Sfantu Gheorghe, Depresiunea
Baraolt, Depresiunea Intorsura Buzaului, Depresiunea Comandau, Depresiunea Aita si Depresiunea Ozunca),
soluri argiluvisoluri, soluri brune, renzine,
ƒ Judetul HARGHITA
Activitatea vulcanica care a avut loc in partea de vest a judetului a favorizat formare solurilor brune acide,
brune podzolice si andosoluri (pe roci magmatice). In zonele de chei se gasesc soluri Rendzine calcarice care se
formeaza si se gasesc numai in conditii de relief fragmentat, pe culmi inguste sau usor rotunjite, cu stanca la zi si
pe versanti cu inclinari variate. Zonele depresionare sunt specific solurile argiluvisoluri, soluri brune si cambisoluri.
ƒ Judetul MURES
In etajul padurilor de stejar caracteristic zonelor de deal si munti josi, solurile sunt brune si brun-roscate de
padure. In etajul padurilor de fag specific altitudinilor peste 600-700 m solurile sunt brun-acide, brune de padure si
soluri podzolice. Zona padurilor de molid, este specifica altitudinilor de 1200-1800 de m, dar in conditii speciale de
topoclimat, ele se gasesc si la atitudini de 600 de m intalnim solurile podzolice brune. In zonele muntoase sunt cele
mai raspandite solurile monate brune si cele brune-galbui podzolite, brune acide, andosolurile, dar si cele podzolice
feriiluviuale. In partile inalte ale muntilor apar si solurile scheletice. Solurile de pajisti alpina se intalnesc in deosebi
in zona craterului mare al Pietrosului din Muntii Calimani. In Campia Transilvaniei predomina solurile brune si
cernoziomurile levigate, solurile negre si cele erodate. In partea de vest a acestei campii sunt raspandite solurile
cernoziom carbonatic. In partea de vest a judetului campia primeste un caracter de stepa, solurile cele mai
raspandite fiind cernoziomurile. In zona de deal si podis cele mai frecvente soluri sunt cele: brune inchise de
padure, argiloiluviale, podzolice argiloiluviale, etc
ƒ Judetul SIBIU
Aproximativ 30% din suprafata este acoperita de Muntii Fagaras, Lotru si Cindrel, 50% este acoperit de
platourile Tarnave, Hartibaci si Secas ce sunt strabatute de vai adanci. In zonele muntoase sunt cele mai
raspandite solurile monate brune si cele brune-galbui podzolite, brune acide, andosolurile, dar si cele podzolice
feriiluviuale. In partile inalte ale muntilor apar si solurile scheletice; pe versanti solurile predominante sunt cele
tinere de grohotisuri. Zonele depresionare sunt specific solurile argiluvisoluri, soluri brune, cambisoluri
In Regiunea Centru exista cateva zone critice sub aspectul deteriorarii solurilor. Cele mai afectate
zone din regiune sunt: Baia de Aries, Zlatna, Abrud, Rosia Montana, Copsa Mica, Tarnaveni, Codlea, Rotbav,
Persani, Fagaras, Medias, etc.

37
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Componenta edafica a Regiunii Centru


Varietatea formelor si treptelor de relief precum si complexitatea climatului Regiunii Centru sunt
principalii factori care contribuie la formarea si etajarea solurilor. Dezvoltarea vegetatiei si cultura plantelor cu
potential ridicat in valorificarea biomasei sunt influentate direct de calitatea solurilor. Cerealele si plantele
tehnice au cel mai mare potential in producerea de biomasa, biodiesel, acestea dezvoltandu-se in zonele cu
soluri fertile, bogate in humus. Aceste soluri fac parte din clasa molisoluri (cernoziom, cernoziom levigat) fiind
specific zonelor de campie sau zonelor cu altitudini sub 300-400 m. Podisul Transilvaniei si in special unitatea
de relief Campia Transilvaniei se caracterizeaza prin predominanta solurilor fertile pe suprafata carora se
cultiva cantitati importante de cereale (grau, orz, porumb), plante tehnice oleaginoase (floarea soarelui, rapita,
etc)
In zona montana solurile se caracterizeaza printr-un orizont subtire de humus, acide, ele facand parte
din categoria spodosoluri. Datorita altitudinii si conditilor climatice solurile impugn restrictii in ceea ce priveste
cultivarea plantelor. Cartoful este o planta care se preteaza foarte bine conditiilor de mediu, putand fi folosita
ca materie prima producerea de energie regenerabila.

4.5 Vegetatia naturala si biomasa

A. Vegetatia naturala a Regiunii Centru

- Vegetatia specifica Muntilor Carpati din Regiunea Centru


Conditiile fizico-geografice se rasfrang direct asupra aspectului pe care il imbraca vegetatia in Carpati. Din
punct de vedere biogeografic, se constata ca, in linii generale, Carpatii cuprinsi in Regiunea Centru prezinta
caracteristici comune cu cele ale sistemelor muntoase din Europa centrala si din nordul Peninsulei Balcanice. Se
evidentiaza prezenta in Muntii Carpatii a patru etaje vegetale:
- etajul alpin, care incepe de la altitudinea de 2200 de metri pe inaltimile carpatice din Meridionali, iar in
Carpatii Orientali la peste 1800 de metri;
- etajul subalpin, la peste 1650-2200 de metri, in Carpatii Meridionali si 1500-1900 de metri, in Carpatii
Orientali;
- etajul boreal (al padurilor de conifere boreale(molid)), situat la peste 1300-1650 de metri, cu exceptia
nordului unde incepe de la 1000-1500 de metri;
- etajul nemoral (al padurilor de foioase), la 200-1300 de metri, iar in nord la 400-1000 de metri.
Bogatia mare a fondului forestier permite valorifica lemnului si a altor plante fibroase ca materii prime
lignocelulozice folosite in fabricarea biocarburantilor. Zona montana din Regiunea Centru are un potential energetic
de biomasa ridicat, ceea ce ar putea substitui consumul de resurse primare in procent semnificativ. Caldura
produsa pe baza de biomasa se obtine din arderea de reziduuri forestiere (caldura necesara incalzirii locuintelor si
prepararea hranei (in special in mediul rural) este rezultatul consumului de reziduuri si deseuri vegetale).

- Vegetatia specifica Depresiunii Colinare a Transilvaniei din Regiunea Centru


Vegetatia Depresiunii Colinare a Transilvaniei se caracterizeaza prin existenta etajului stejarului in zonele cu
altitudini de sub 500 m, a fagului la peste 500 m si a silvostepei in zona de campie unde altitudinile coboara sub
300 m.

4.5.2 Biomasa

Biomasa constituie pentru Regiunea centru o sursa regenerabila de energie, promitatoare, atat din punct
de vedere al potentialului, cat si din punct de vedere al posibilitatilor de utilizare.
Institutul National al Lemnului (INL) a realizat in anul 2006 un studiu privind potentialul energetic al
biomasei in Romania (distributia pe regiuni de dezvoltare si judete). Analizand harta realizata de INL in 2006 s-a
constatat ca:
- Judetul Harghita se numara printre cele mai bogate judete din tara in resurse forestiere (206,5 mii mc)
- Judetele Harghita (41.004 mii tone), Covasna (73.000 mii tone) si Brasov (89.000 mii tone) sunt cele mai
sarace in resurse agricole dintre judetele din tara
- Judete bogate in biomasa forestiera care au municipii si orase unde nu se distribuie energie terminca sunt:

38
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Alba (4 orase, 65 comune); Brasov (5 orase, 45 comune); Covasna (2 orase, 34 comune); Harghita (3
orase, 52 comune); Mures (5 orase, 85 comune)
Bogatia mare a fondului forestier permite valorifica lemnului si a altor plante fibroase ca materii prime
lignocelulozice folosite in fabricarea biocarburantilor. Zona montana din Regiunea Centru are un potential energetic
de biomasa ridicat, ceea ce ar putea substitui consumul de resurse primare in procent semnificativ. Caldura
produsa pe baza de biomasa se obtine din arderea de reziduuri forestiere (caldura necesara incalzirii locuintelor si
prepararea hranei (in special in mediul rural) este rezultatul consumului de reziduuri si deseuri vegetale).

Figură 19 Harta repartiţiei padurilor

Climatul de dealuri si campii, particularitatile orografice, suprafetele insemnate de terenuri agricole, fertilitatea
ridicata a solurilor bogate in humus permite cresterea si dezvoltarea plantelor de cultura in Depresiunea
Transilvaniei: cereale (grau, pormb, orz, ovaz, secara), plantelor tehnice si uleioase (rapita, floarea soarelui,
soia,etc). in zonele de depresiuni si dealuri din vecinatatea carpatilor permite valorificarea energetica a unor
reziduri forestiere (specii de stejar, fag).
Potentialul energiei din biomasa (obtinuta prin arderea tuturor tipurilor de produse derivate din plante: masa
lemnoasa, plante de cultura, reziduri forestiere) ocupa cel mai mare procent din punct de vedere al valorificarii
energiilor regenerabile din Depresiunea Colinara a Transilvaniei cuprinsa in Regiunea Centru. Desi randamentul
energetic pentru biomasa este mai redus decat in cazul carbunelui, rezidurile (cenusa) rezultate in urma ardeii
biomasei sunt mult mai reduse cantitativ, nu au in compozitie compusi toxici si pot fi folositi ca ingrasamant in
agricultura. Toate diviziunile si subdiviziunile Depresiunii Colinare a Transilvaniei dispun de potential mare de
valorificare a biomasei.

Vegetatia naturala din Regiunea Centru – suport in valorificarea potentialului de biomasa


Particularitatile reliefului si a climei permit identificarea unor etaje de vegetatie care se afla in stransa corelatie
cu structura edafica: etajul silvostepei, etajul stejarului, etajul fagului, etajul coniferelor si etajul alpin. Fondul
forestier din Regiunea Centru este unul bogat si diversificat, favorizand dezvoltarea industriei de prelucrare a
lemnului in centre mai mici situate in zona montana (Campeni, Talmaciu). El reprezinta un element de baza in
obtinerea biomasei prin prelucrarea materialelor rezultate din valorificarea lemnului. Potential ridicat de
valorifcare energetica a biomasei se gaseste in zona montana, Subcarpatii Transilvaniei si dealurile inalte
marginale Depresiunii Colinare a Transilvaniei.

4.6 Principalele resursele de subsol cu potential energetic din Regiunii Centru

• Zacamintele de gaz metan


Cea mai importanta resursa a subsolului Regiunii Centru o constituie zacamintele de gaz metan,
descoperite la Sarmasel in 1907, in urma unui foraj de exploatare a unor presupuse saruri de potasiu. Cele mai
mari zacaminte de gaz metan din Romania se gasesc in aceasta zona a tarii la Nades, Zaul de Campie, Bogata,

39
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Saros, Singiorgiu de Campie, Seleus, Zau-Saulia, Madaras, Sarmasel, Cetatea de Balta, Tauni, Porumbenii Mari,
Avramesti, Mugeni, etc. De mentionat este faptul ca gazul metan din aceasta regiune este cel mai curat gaz natural
din lume, fiind alcatuit aproape exclusiv din gaze uscate. Gazele sunt compuse in general, in proportie de cca. 99%
din metan (proportia metanului variaza, de regula, intre 95 si 99,7%) alaturi de metan, in proportii neinsemnate, se
gasesc si alte hidrocarburi (etan, protan, butan).
• Zacaminte de carbune
In zona nord-vestica a judetului Covasna sunt exploatate prin lucrari miniere de suprafata si in subteran in
cadrul perimetrelor miniere Capeni –Baraolt si Racos –Sud. Din motive tehnice sau economice o parte din
sectoarele miniere au fost inchise, in prezent, continuandu-se exploatarea in urmatoarele sectoare: mina Baraolt ,
cariera Bodos si cariera Racos – Sud. Zacaminte de carbune mai intalnim si la: Borsec, Jalotca, Codlea, Cristian,
Virghis.

Figură 20 Repartiţia geografică a resurselor energetice de subsol

Complexitatea resurselor naturale ale Regiunii Centru


In Regiunea Centru se gasesc cele mai mari reserve de gaze naturale si associate din tara, gazul
metan din Transilvania fiind considerat ca fiind cel mai pur gaz din Europa (99% puritate). Gaz metan se
extrage din domuri gazeifere la Sarmasu, Zau de Cimpie, Medias, Nades, Deleni etc, localitati aflate pe teritoriul
Depresiunii Colinare a Transilvaniei.
Zacamintele de carbune se gasesc cu precadere in partea de nord-est a Regiunii, calitatea acestora
fiind data de puterea calorica care depinde la randul ei de cantitatea continutul de carbon.
Luand in considerare ritmul actual de exploatare a combustibililor fosili din Regiunea Centru s-a
constatat pe baza unor calcule ca rezervere de gaz metan se vor epuiza in cativa zeci de ani. Valoriticarea
potentialului energetic regenerabil va trebui sa constituie o prioritate pentru economia si imbunatatirea calitatii
vietii in Regiunea Centru.

40
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

5. Economia si resursele umane

5.1 Structura economica a Regiunii CENTRU din perspectiva consumului energetic

5.1.1 Economia şi consumul de energie


Energia joacă un rol esenţial în economie atât în ce priveşte cererea cât şi oferta. Privită prin
prisma cererii, energia este unul din produsele pe care consumatorul decide să le cumpere pentru a-şi
maximiza utilitatea. Privită prin prisma ofertei, energia este un factor cheie de producţie alături de capital,
forţa de muncă şi materia primă, jucând un rol vital în dezvoltarea economică şi socială a ţărilor şi regiunilor
fiind un factor cheie în asigurarea creşterii economice şi a standardului de viaţă. Acest lucru implică faptul
că trebuie să existe o relaţie de cauzalitate reciprocă şi interdependenţă între consumul de energie şi
valoarea produsului intern brut. Unii economişti consideră că relaţia de cauzalitate este orientată prevalent
dinspre energie spre economie sau, cu alte cuvinte, există o dependenţă a economiei de energie. Energia
poate fi deci un stimul pentru economie sau, în cazul apariţiei unei crize energetice pot fi afectate
semnificativ performanţele economiei, cu consecinţe asupra creşterii şi ocupării. Această puternică
dependenţă a ieşit la iveală pentru prima dată în 1973, când reducerea ofertei şi creşterea preţului
petrolului la nivel mondial au provocat turbulenţe serioase în întreaga economie şi au impus elaborarea sau
regândirea strategiilor energetice naţionale.
Dacă sensul relaţiei de cauzalitate se inversează, desfăşurându-se predominant dinspre economie
(P.I.B.) spre consumul energetic rezultă, în mod logic, că nu există o dependenţă a economiei de energie şi
deci politicile energetice pot fi implementate fără efecte adverse asupra economiei, consumul de energie
adaptându-se la evoluţiile generate de economie. Astfel, în perioadele de creştere economică se
înregistrează o sporire a cererii de energie, iar în perioadele de recesiune sau stagnare economică asistăm
la reducerea consumului de energie. Alţi factori care influenţează consumul de energie sunt particularităţile
climatice ale regiunii şi standardul general de viaţă al populaţiei. Conditiile climatice dificile si standardul de
viata ridicat determina cresterea semnificativa a consumului de energie.
Alti specialişti consideră ca nu există nici o relaţie de cauzalitate în nici un sens ( ipoteza
neutralităţii ) acest lucru implicând faptul că nu există corelaţie între consumul de energie şi produsul intern
brut , astfel că politicile în domeniul energetic pot fi implementate fără nici o implicaţie asupra economiei.
In studiul de fata, plecand de la ipoteza interdependentei intre energie si economie, vom analiza
evolutia consumului de energie si structura acestuia tinand cont de evolutia produsului intern brut si de
modificarile structurale inregistrate in economie.

Intensitatea energetica

Un indicator deosebit de important pentru previzionarea consumului de energie este intensitatea


energetica. Intensitatea energetica a unei ţări este definita ca raportul dintre consumul total de energie si
produsul intern brut. In funcţie de consumul total luat în calcul se pot determina:

‐ Intensitatea energetică primară , prin considerarea consumului total de resurse primare


‐ Intensitatea energetica finală, prin considerarea consumului total final
‐ Intensitatea electrica, prin considerarea consumului final de energie electrică
Intensitatea energetica a unei ţări sau a unei regiuni este un indicator global care permite asocierea
consumurilor de energie ale unei ţări sau regiuni cu nivelul activităţilor economice desfăşurate. Intensitatea
energetica este direct proportionala cu consumul energetic al unei tari/ regiuni si invers proportionala cu
valoarea produsului intern brut.
Pentru a măsura variaţia în timp a intensităţii se utilizeaza valorile anuale ale Produsului Intern Brut,
exprimate în preţuri constant (P.I.B. exprimat în preţuri curente şi corectat cu inflaţia)
Compararea evoluţiei intensităţii enegetice a unor tări cu monede diferite se poate face doar dacă
Produsul Intern Brut este exprimat în aceeaşi monedă şi tinându-se cont de nivelul mediu al preţurilor din
fiecare ţară. Pentru comparaţiile dintre România şi alte ţări europene moneda utilizată este euro la paritatea
de cumpărare standard (euro PCS).

Evoluţia intensităţii energetice în România şi Uniunea Europeană

41
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

-kg tep/1000
euro
Tabel 7
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
UE-27 213,90 214,71 211,76 214,69 212,06 208,56 202,45
România 1459,79 1371,41 1361,17 1352,20 1226,10 1167,35 1128,01
Sursa: Eurostat
Din datele publicate de Eurostat rezultă că intensitatea energetică a României era , în anul 2006,
de 5,6 ori mai mare decât media UE27. Progresul realizat in reducerea acestui indicator este mai
substanţial în cazul României decât în majoritatea tărilor din Uniunea Europeană. Dacă în România
intensitatea energetică s-a redus cu 22,7% , între 2000 şi 2006, la nivelul Uniunii Europene intensitatea
energetică a scăzut , în aceeaşi perioadă cu 5,4%. Ponderea încă ridicată a sectorului industrial şi
predominanţa a ramurilor industriale energointensive (metalurgie, chimie, ciment, producţia de celuloză şi
hârtie) nu permit o reducere mai rapidă a nivelului acestui indicator . De asemenea, utilizarea pe scară
largă a tehnologiilor învechite, energointensive în industrie precum şi eficienţa energetică scăzută a
sectorului rezidenţial contribuie la menţinerea nivelului ridicat al intensităţii energetice în ţara noastră.
Datele cuprinse in Strategia energetica a Romaniei pentru perioada 2007-2020, document aprobat
prin H.G. nr. 1069/2007, indica pentru Romania, la nivelul anului 2005, o intensitate energetica primara de
0,492 tep/ 1000 euro, la paritatea cursului de schimb si de 0,225 tep/ 1000 euro la paritatea puterii de
cumparare, iar intensitatea energetica finala , pentru acelasi an a fost de 0,308 tep/ 1000 euro la paritatea
cursului de schimb si de 0,141 la paritatea puterii de cumparare. Aceste valori sunt de 1,4 ori respectiv de
1,34 ori superioare mediei UE-25.
In ce priveste intensitatea energiei electrice, acelasi document indica o valoare de 0,491 kWh/ 1000
euro la paritatea cursului de schimb si de 0,225 kWh /1000 euro la paritatea puterii de cumparare. Astfel,
intensitatea energiei electrice este de 2,18 ori mai mare decat media UE-25, daca se ia in calcul PIB la
paritatea cursului de schimb, dar este cu 9 % sub media UE daca PIB este exprimat la paritatea puterii de
cumparare.

5.1.2 Evoluţia economiei Regiunii Centru. Principalii indicatori macroeconomici


Economia Regiunii Centru are un accentuat profil industrial evidentiat atat de ponderea ridicată a
industriei la formarea produsului intern brut cat si de ponderea populatiei ocupate in sectorul secundar.
Profilul industrial al regiunii este dat de industria constructiilor de masini si a prelucrarii metalelor,
industriile chimica, a materialelor de constructii, lemnului, extractiva, textila si alimentara. Unitatile
industriale sunt amplasate in general, in localitatile urbane, si in cazul multor orase mici dau acestor
localitati un caracter monospecializat.
În 2006, PIB/loc, exprimat la Paritatea de Cumparare Standard4, in Regiunea Centru, era de 9100 euro, (
cu 0,3% sub media naţională). Judeţele care înregistrează cea mai mare valoare sunt Braşov şi Sibiu (cu
peste 10000 euro/loc). Celelalte patru judeţe înregistrează valori ale PIB/loc sub media naţională.
Serviciile si industria au cele mai importante contributii la formarea PIB: 50, 3% respectiv 34, 2%. Sectorul
agricol contribuie în proporţie de 9,8%, iar sectorul de construcţii cu 5,7%.
In perioada 1990-2000 regiunea a traversat o perioada dificila, de declin economic, marcata de un
inceput greoi al transferului de proprietate si al restructurarii activitatilor economice ineficiente, in conditiile
pierderii pietelor traditionale de desfacere din Europa de Est, pe fondul deteriorarii principalelor echilibre
macroeconomice si a inflatiei galopante. Procesul de restructurare industrială a fost însoţit de o restrângere
semnificativă sau de închidere a capacităţilor existente de producţie, mineritul, chimia şi metalurgia
neferoasă fiind cele mai afectate ramuri industriale.
Incepand cu anii 2000-2001 climatul economic s-a imbunatatit, economia si-a reluat cresterea, iar
in prezent asistam la consolidarea cresterii economice. Un rol important in dezvoltarea economica îl au
investitiile straine , Regiunea Centru reusind sa atraga doar intr-un singur an, 2007, investitii straine directe
in valoare de 982 milioane euro. La sfarşitul aceluiaşi an valoarea cumulată a investiţiilor străine se ridică la
peste 3,5 miliarde euro, reprezentând 8,3% din totalul înregistrat la nivel naţional. Regiunea Centru se
plaseaza pe pozitia a 2-a , dupa Regiunea Bucuresti-Ilfov si atât în ce priveste totalul investitiilor straine si

4
Paritatea de Cumparare Standard este o unitate de valută convenţională care exclude influenţa diferenţelor între nivelul preţurilor
dintre ţări

42
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

cât şi investiţiile greenfield. Activitatile industriale spre care s-au indreptat cele mai importante investitii sunt
industria de prelucrare a lemnului, industria alimentara, industria materialelor de constructii, constructiile de
masini.
Sectorul serviciilor are o contribuţie importantă la formarea P.I.B., având o dezvoltare semnificativă în
ultimii ani. Domeniile care au inregistrat cele mai mari creşteri sunt transporturile (in special transporturile
rutiere si cele aeriene), telecomunicatiile, sectorul financiar-bancar si de asigurari.. Turismul, cu toate ca a
inregistrat o serie de progrese pe anumite componente, cum ar fi agroturismul, nu reuseste sa valorifice
inca importantul potential turistic al regiunii.
Agricultura se afla la inceputul unui lung si dificil proces de modernizare si restructurare, menit sa
conduca la eficientizare si la valorificarea mai bună a importantului potential agricol al regiunii. Este
nevoie de restructurarea intregului lant de activitati economice, incepand cu schimbarea metodelor de
organizare a productiei agricole terminand cu valorificarea acesteia.
Ca urmare a evolutiilor economice pozitive dar si a migratiei, in numar mare, a fortei de munca,
spre Europa Occidentala numarul somerilor este in scadere iar rata somajului s-a redus pana la 6,2% la
sfârsitul anului 2006 si 4,8% la sfarsitul anului 2007 (rate, totusi, superioare celor inregistrate la nivel
national).

ƒ Evoluţia produsului intern brut


Produsul intern brut al Regiunii Centru a crescut in intervalul 2000-2006, în termeni reali, cu
31,6%, iar produsul intern brut / locuitor cu 38%. Creşterea înregistrată de-a lungul perioadei 2000-2006
la nivel regional a fost inferioară celei înregistrate la nivel naţional, astfel că indicele de disparitate a P.I.B/
locuitor faţă de media naţională a scăzut de la 107,1% la 99,7%. P.I.B/ locuitor la paritatea de cumpărare
standard (PCS) a crescut de la 5665 euro PCS în anul 2001 la 9100 euro PCS în anul 2006, reprezentând
38,3% din media UE27 (vezi tablul 8 in anexa).

Evolutia produsului intern brut/ locuitor in Regiunea Centru

10000

9000

8000
euro PCS

7000 P.I.B. /loc

6000

5000

4000
2001 2002 2003 2004 2005 2006

Figură 21 Indicii de disparitate a PIB/locuitor


-%-
Tabel 8
2002 2004 2006

Regiunea Centru 105,1 100,4 99,7


Alba 85,8 95,7 98,8
Braşov 130,8 117,3 118,4
Covasna 99,3 94,7 77,8
Harghita 89,5 83,3 85,7
Mureş 96,9 93,2 87,8
Sibiu 113,6 106,9 113,0
Sursa: Indicatori calculati pe baza datelor I.N.S.

ƒ Modificări structurale ale produsului intern brut la nivelul Regiunii Centru

43
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

În intervalul 2001-2005 s-au produs modificări structurale importante în economia regiunii. Astfel,
agricultura şi silvicultura şi-au redus contribuţia la formarea VAB de la 13,8% la 9,8%, industria extractivă
de la 5,8% la 2,7% , iar ponderea transporturilor a scăzut de la 10% la 8,5% (vezi tabelul 9 anexa). Creşteri
semnificative au înregistrat tranzacţiile imobiliare si serviciile prestate firmelor (de la 8,7% la 11,6%) şi
administraţia publică (de la 3,2% la 5,2%). Per total, ponderea serviciilor a crescut între 2001 şi 2005 de la
42,1% la 50,3%, devenind cel mai important sector al economiei regiunii in timp ce activităţile economice
energofage precum industria si-au redus ponderea in VAB a regiunii de la 40,5% la 34,3% . Aceste
modificări structurale în economie au permis creşterea economică a regiunii fără o sporire a consumului de
energie electrică al agenţilor economici. Acest lucru este ilustrat de datele oferite de S.C. Electrica S.A.,
firma care distribuie energia electrică către consumatorii finali din Regiunea Centru. Astfel, cantitatea de
energie livrată agenţilor economici din Regiunea Centru s-a mărit între 2006 şi 2008 cu doar 0,4%, în
condiţiile unei creşteri economice susţinute (de 14% conform datelor Comisiei Naţionale de Prognoză).

Figură 22 Ponderea sectoarelor economice în VAB la nivelul Regiunii Centru

ƒ Structura consumului final de energie


Potrivit datelor la nivel national publicate de Institutul Naţional de Statistică activităţile economice
deţin o pondere de 70% din consumul final de energie, iar populaţia 30%. Industria si construcţiile
realizează aproximativ 40% din consumul energetic naţional, transporturile şi comunicaţiile 19%, în timp ce
agricultura detine aproximativ 1% din consumul energetic (vezi tabelul 10 anexa).
Creşterea economică înregistrată în ultimul deceniu a determinat şi o creştere a consumului de
energie atât în sectorul economic cât şi casnic. Consumul de energie s-a marit de la 37971 mii tep ( tone
echivalent petrol) la 39159 mii tep. Consumul final/ locuitor a crescut in aceeasi perioada cu 7,3% atingand
1,818 tep in anul 2007.
S-au înregistrat modificări perceptibile în structura consumului de enegie la nivel naţional.
Industria si-a redus ponderea de la 41,7% în anul 2001 la 39,9% în anul 2007, agricultura de la 1,3% la
1%, iar sectorul rezidenţial de la 32,1% la 30,2%. Ponderea transporturilor a crescut de la 17,7% la
18,9% iar ponderea altor activităţi de servicii s-a mărit de la 7,3% la 9,9%.

Ponderea pe sectoare, la nivel naţional, a consumului final energetic


Tabel 9

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

44
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Industrie (inclusiv construcţii) 41,7 45,4 43,3 43,9 41,7 39,5 39,9
Agricultură, silvicultură,
pescuit 1,3 1,3 1,0 0,9 0,9 1,0 1,0
Transporturi şi
telecomunicaţii 17,7 18,4 17,2 16,9 17,4 17,4 18,9
Alte activităţi 7,3 3,8 7,3 7,5 8,1 10,9 9,9
Populaţie 32,1 31,1 31,3 30,8 32,0 31,2 30,2
Sursa: Institutul National de Statistica

Structura consumului energetic la nivel national

100%
Populatie

80%
Alte activitati
60%
Transporturi si
40% telecomunicatii

Agricultura, silv.
20%
Industrie si constructii
0%
2001 2004 2007

Figură 23 Structura consumului energetic la nivelul naţional

Datele publicate de Institutul Naţional de Statistică arată că 55,8% din consumul final de energie
electrică înregistrat la nivel naţional în anul 2007 s-a realizat în industrie, consumul rezidenţial deţine o
pondere de 25,4% din total, celelalte sectoare economice având ponderi mult mai scăzute (transporturile
3,6%, agricultura 1,3%) (vezi tabelul 12 anexa).
În ce priveşte structura consumului de energie termică, consumul rezidenţial înregistrează o
preponderenţă netă (71,6%) , fiind urmat de consumul sectorului industrial şi de construcţii (17,6%),
celelalte domenii având în împreună aproximativ 10% din consumul final de energie termică.

Structura consumului final de Structura consumului final de


energie electrica energie termica

Industrie si constructii Industrie si constructii
Transporturi Transporturi
Agricultura si silv. Agricultura si silv.
Alte ramuri economice Alte ramuri economice
Cons. populatiei Cons. populatiei
Figură 24 Structura consumului final de energie electrica Figură 25 Structura consumului final de energie termica

ƒ Consumul de energie electrică în industrie.

Potrivit rezultatelor unui studiu realizat în cursul anului 2005 de către ICEMENERG S.A. la iniţiativa
Ministerului Economiei şi Comerţului, metalurgia, industria chimică şi a produse din materiale nemetalice sunt cele
mai energofage ramuri industriale. Raportul dintre ponderea acestor ramuri în consumul de energie al industriei şi
contribuţia lor la formarea valorii adăugate brute din industrie este de 5,4 ori respectiv 4,8 si 3,6 ori. Raportul este

45
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

subunitar in cazul industriei alimentare, industriei textile, industriei lemnului, constructiilor de masini si industriei
maselor plastic. (vezi tabelul 13 anexa)

Consumul de energie pe ramuri industriale in raport cu ponderea acestora la formarea Valorii Adăugate Brute a
industriei prelucrătoare la nivel national

Tabel 10
Metalur Chim Produse Constru Ind. Ind. Ind. Ind. Ind.
gie ie din cţii de alimentar textilă celulozei, cauciucului lemnului
material maşini ă, a hârtiei şi şi
e băuturilor tipăriturilor materialelor
nemetali şi plastice
ce tutunului
Ponderea in VAB a
ind. prelucratoare 5,2 5,2 4,2 20,5 37,5 15,0 3,4 2,4 4,4
(%)
Ponderea in
consumul final de
energie al 28,3 24,9 15,1 10,1 9,0 3,6 3,4 2,1 2,1
industriei
prelucratoare (%)
Raportul intensitatii
5,4 4,8 3,6 0,5 0,2 0,2 1,0 0,9 0,5
energetică*
Sursa: Studiul privind creşterea utilizării eficiente a energiei la marii consumatori industriali de energie
realizat de SC ICEMENERG SA
*Date calculate; Raportul intensitatii energetic se calculeaza ca raport intre ponderea ramurii industriale in
consumul energetic al industriei prelucratoare si ponderea ramurii in VAB

Figură 26

Intensitatea energetic se poate calcula si la nivel produs/ serviciu sau de ramura si exprimă cantitatea de
energie utilizată pentru a obţine un anumit produs sau, la nivel de ramura, cantitatea de energie utilizată într-un
anumit sector sau ramură economica raportată la rezultatul producţia realizată in cadrul sectorului/ activităţii
economice.

Tabel 11
Sectorul industrial Cota parte a
costurilor energetice din

46
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

costurile totale
Producerea de frig 70%
Industria cimentului 55%
Industria producerii amoniacului 50%
Industria siderurgică 30%
Industria sticlei 30%
Industria de îngrăşăminte chimice 25%
Industria hârtiei 25%
Industria ceramicei 20%
Sursa: Studiul privind creşterea utilizării eficiente a energiei la marii consumatori industriali de
energie realizat de SC ICEMENERG SA

ƒ Consumul de energie electrica din Regiunea Centru in perioada 2006-2008

Figură 27 Evoluţia consumului de energie electrică în Regiunea Centru

După scăderea înregistrată în anul 2007, consumul de energie electrică a crescut în 2008 cu 10% faţă de
anul anterior. Creşterea consumului de energie în perioada 2006- 2008 a fost de 5% , înregistrându-se ritmuri
diferite de creştere pe categorii de consumatori. Astfel, în timp ce cererea de energie a marilor consumatori s-a
redus cu 5,4%, vânzările de energie către micii consumatori şi consumatorii casnici au crescut cu 11,5% respectiv
cu 14%. Structura vânzărilor de energie electrică, în anul 2008, pe tipuri de consumatori a fost următoarea:
Agenţi economici – 63,4%
Agenţi economici mari consumatori – 39,2%
Agenţi economici mici consumatori – 24,2%
Consumatori casnici -36,6%
Cu 29,1% respectiv 26,4% din consumul de energie electrică al Regiunii Centru, judeţele Mureş şi Braşov
se situează pe primele 2 poziţii la nivel regional (vezi tabelul 16 si 17 anexa). Dacă nivelul consumului casnic de
energie electrică / locuitor variază într-o marjă de 11% faţă de media regională, consumul total/ locuitor se situează
între 980,9 MWh (judeţul Alba) şi 1650,5 MWh (judeţul Mureş). Diferenţa specifică este dată de marii consumatori
de energie electrică. Prezenţa a 2 consumatori foarte mari de energie electrică în judeţele Mureş ( din industria
chimică) şi judeţul Braşov (din industria cimentului) determină o medie ridicată a consumului energetic / locuitor în
aceste judeţe. De altfel, judeţele Mureş şi Brasov deţin împreună aproximativ 70% din totalul energiei electrice
livrate către marii consumatori din Regiunea Centru. Evoluţia sinusoidală a consumului înregistrat de marii
consumatori determină totodată variaţiile consumului total de energie. În schimb, consumul casnic şi cel al micilor
consumatori au cunoscut creşteri atât în 2007 cât şi în 2008. Consumul casnic a înregistrat cea mai mare creştere
intre 2006 şi 2008 (+14%), în condiţiile creşterii cu 1,6% a numărului de abonaţi.
Analizată a nivel judeţean, situaţia consumului energetic a evoluat foarte diferit. Unele judeţe au înregistrat
scăderi importante ale consumului de energie (ex. Alba -25,1%, Braşov – 4%) în timp ce in altele au înregistrat
creşteri (Mureş +37%, Sibiu +12,4% ) (vezi figura 21 anexa). Aceste evoluţii sunt determinate în cea mai mare
parte oscilaţiile înregistrate la nivelul marilor consumatori (vezi figura 22 anexa).

Consumul de energie electrică şi consumul de energie electrică/ locuitor în judeţele Regiunii Centru,

47
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

în anul 2008

Tabel 12
Consumul Consumul Consumul/ Consumul
total casnic locuitor casnic/ locuitor
-MWh- -kWh-
Alba 367585,17 163591,97 980,9 436,6
Brasov 869298,76 307060,10 1457,4 514,8
Covasna 223179,75 97480,38 999,9 436,7
Harghita 363011,82 153708,90 1114,6 472,0
Mures 959577,86 260826,66 1650,5 448,6
Sibiu 514479,88 223823,74 1215,9 529,0
TOTAL 3297133,24 1206491,74 1306,0 477,9

Conform datelor Ministerului Economiei, la data de 30.07.2006, in Regiunea Centru erau 69 de localitati
rurale total neelectrificate si 245 localitati rurale partial neelectrificate. Numarul total de gospodarii neelectrificate, la
aceeasi data era de 5081, cele mai multe fiind situate in judetele Harghita si Alba (1360 respectiv 1182) (vezi
tabelul 19 anexa). Majoritatea localitatilor total sau partial neelectrificate se afla in zone montane, greu accesibile.

Figură 28 Numărul de gospodării neelectrificate din Regiunea Centru în anul 2006

Situatia industriei prelucratoare la nivelul Regiunii Centru


Deşi industria are o pondere în Valoarea Adaugata Bruta mai ridicată la nivelul Regiunii Centru decât la
nivel naţional (34,1% faţă de 27,8%, în anul 2006 ), ramurile energointensive deţin ponderi mai puţin importante.
Procesele de restructurare economica din ultimii 15 ani, au determinat restrângerea semnificativă a activităţilor
industriale energofage, cel mai puternic afectată fiind industria chimică. Totodată, utilizarea unor metode moderne
de producţie si a unor tehnologiilor industriale avansate au permis o creştere economică fără a mări proporţional
consumul de energie.
Industria siderurgică este reprezentată de mici firme situate în judeţele Alba, Braşov , Harghita şi Mureş, a
căror producţie totală s-a ridicat la 7437 tone (0,1 % din producţia României), în timp ce firmele care activau în
metalurgia neferoasă şi-au închis complet capacităţile de producţie.
Industria chimică a înregistrat o scădere accentuată in ultimii ani. Unităţi ale industriei chimice (exclusiv
industria farmaceutica) funcţionează la Târgu Mureş (îngrăşăminte chimice), Ocna Mureş, Târnăveni (produse
clorosodice)
În anul 2006, în Regiunea Centru s-a obţinut 35,3% din producţia naţională de îngrăşăminte chimice,
firma producatoare fiind, de altfel, cel mai mare consumator de energie din regiune.
Industria materialelor de construcţii, după un declin îndelungat, cunoaşte un reviriment în ultimii ani.
Regiunea Centru realizează, prin fabrica de la Hoghiz, aparţinând grupului Lafarge, 9,9% din producţia naţională de
ciment. Producţia altor materiale de construcţie (cărămizi, ţiglă etc.) dispune de mai multe unităţi localizate in toate

48
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

judeţele regiunii. Industria ceramicii se concentrează la Alba Iulia, ceramica şi sticlăria la Sighişoara iar sticlăria şi
producţia de geamuri la Mediaş.
O altă ramură energointensivă prezentă şi în regiunea noastră este industria celulozei şi hârtiei. Regiunea
Centru produce, în unităţile amplasate la Ghimbav (Braşov) şi Sebeş (Alba), 18,5% din producţia de hârtie a
României.
Ramurile industriale cu un grad scazut de intensitate energetica precum constructiile de masini, industria
alimentara sau industria textila detin ponderi insemnate in produsul intern brut al regiunii.

5.2 Situatia energetica a Romaniei. Potential si productie


Romania dispune de o gama variata resurse de energie primara dar in cantitati reduse. Situatia rezultata
din datele prezentate in Strategia energetica a Romaniei pentru perioada 2007-2020, document de referinta
aprobat prin H.G. nr.1069/2007, arata ca potentialul (rezervele) resurselor neregenerabile, exclusiv uraniul, se
ridica la 929 tep. Dintre resursele energetice neregenerabile, cele de carbune sunt cele mai importante, acestea
putand asigura o mentinerea productiei anuale actuale pe termen mediu sau lung. In ce priveste zacamintele de
hidrocarburi, se estimeaza epuizarea pana in jurul anului 2020 a rezervelor interne exploatabile de titei si gaze
naturale.

Situatia resurselor nationala de energie primara*


Tabel 13
Resurse Rezerve -total Productia anuala Perioada de exploatare
estimata estimata
Mil. tone1 Mil. tep Mil. tone Ani
Huila 755 422 3,3 229
Lignit 1490 276 32 47
Titei 74 72 5,2 14
Gaz natural 185 159 12,5 15
1 exclusiv gaze naturale, exprimate in mld. Mc

*exclusiv uraniu

Rezervele energetice nationale (milioane tep)

Gaze 
naturale, 159

Titei, 72
Huila, 422

Lignit, 276

Figură 29 Rezervele energetice naţionale

Potentialul national al resuselor energetice regenerabile, conform datelor din Strategia energetica
a Romaniei pentru perioada 2007-2020, este estimat la peste 60 000 GWh/ an in ce priveste energia
electrica si de aproximativ 385 Pj in ce priveste energia termica. Dintre resursele regenerabile, doar in
cazul energiei hidro se inregistreaza o valorificare satisfacatoare a potentialului energetic. Conform
specialistilor in domeniu, potentialul hidroenergetic al Romaniei este estimat la 36000 GWh/ an, din care
30000 este valorificabil in conditii de eficienta economica. In prezent, gradul de valorificare a potentialului
tehnic amenajabil este de 48% iar al potentialului economic amenajabil de aproximativ 58%. Studiul

49
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

realizat de Institutul ICEMENERG S.A. releva faptul ca Regiunea Centru dispune de un potential important
in domeniul biomasei si al microhidrocentralelor.

Potentialul national al resurselor regenerabile*


Tabel 14

Sursa Potential anual Aplicatie


Energie solara 60 Pj Energie termica
1,2 TWh Energie electrica
Energie eoliana 23 TWh Energie electrica
Energie hidro 36 TWh Energie electrica
Din care sub 10MW 3,6 TWh
Biomasa si biogaz 318 Pj Energie termica
Energie electrica
Energie geotermala 7 Pj Energie termica
*Conform ICEMENERG
Resursele de energie primara totalizau, in anul 2007, 47460 mii tone echivalent petrol, din care 27300 mii
tep din productia interna, 17399 mii tep din import, stocul la inceputul anului fiind de 2716 mii tep (vezi tabelul 22
anexa). Gazele naturale si petrolul formeaza impreuna 60% din resursele de energie primara, insa in cazul
acestora dependenta de importuri este mare (60 % la titei si 28% la gaze naturale). Resursele de energie din surse
neconventionale (exclusiv biomasa si energia eoliana) au totalizat in anul 2007, 21 mii tep., reprezentand doar
0.05% din totalul resurselor de energie primara.

Producţia de energie primară la nivel naţional

- Mii tone echivalent petrol* -


Tabel 15

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007


Total producţie, din care: 27994 27668 28192 28026 27090 27065 27300
Cărbune 6239 6117 6536 6192 5793 6477 6858
Ţiţei 6105 5951 5770 5592 5326 4897 4651
Gaze naturale 10889 10384 10529 10196 9536 9395 9075
Energie electrică 2620 2733 2344 2781 3101 2961 3264
*Echivalent petrol = 10000 kcal/kg
Sursa: Anuarul Statistic al României, Ediţia 2008

Gradul de independenţă energetică a României s-a redus în perioada 2001-2007 de la 73,5% la 69,7%.
Un grad scazut de independenta se înregistrează în cazul petrolului (35,4%) (vezi tabelul 24 anexa).

Figură 30 Evoluţia gradului de independenţă energetică a României

50
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Productia anuala de energie electrica a Romaniei, in perioada 2001-2007 a variat intre 53866 mil. kWh, in
anul 2001, si 62696 mil kWh, in anul 2006, rezultand o productie medie de energie/ locuitor cuprinsa intre 2404
kWh, in anul 2001 si 2905 kWh , in anul 2006 (vezi tabelul 25). Potrivit datelor Institutului National de Statistica.
Ponderea energiei hidroelectrice in total a fost cuprinsa intre 23,4% , in anul 2003 si 34% in anul 2005. Conform
datelor din Raportul pe anul 2007 al S.C. Hidroelectrica S.A. ponderile principalelor surse de energie, in totalul
productiei nationale de energie, in anul 2007, au fost urmatoarele: carbune 43%, hidro 26%, hidrocarburi 18%,
nucleara 13%. In acelasi an, diferenta intre exporturile si importurile de energie a fost de 2100 milioane kWh.

Figură 31 Structura producţiei de energie din România în anul 2007

Pentru producţia de energie electrică, cea mai utilizată materie primă este cărbunele urmat de gazele
naturale şi prtodusele petroliere lichide a cărei întrebuinţare în producerea de energie termoelectrică a scozut
progresiv în intervalul 2001-2007.

Structura producţiei de energie termoelectrică după felul combustibilului utilizat

% Tabel 16
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total energie termoelectrica,
100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
din care, produsă cu:
Cărbune, din care: 50,6 52,2 53,8 53,7 55,9 56,7 54,9
Lignit 37,7 40,2 43,5 44,1 45,1 47,1 43,6
Produse petroliere lichide 13,5 9,0 8,4 5,4 4,6 3,1 1,7
Gaze naturale 20,7 23,6 25,8 26,2 24,5 26,2 25,3
Sursa: Anuarul Statistic al României, Ediţia 2008
Consumul specific de combustibil pentru producerea energiei termoelectrice
Cel mai redus consum specific de combustibil pentru producerea energiei termoelectrice se inregistreaza in
cazul produselor petroliere si gazelor naturale (204 kg. respectiv 213 kg. pentru 1000 kWh, in anul 2007), iar cel
mai mare in cazul carbunelui (261 kg.)
echivalent petrol pentru 1000kWh-
kg. Tabel 17
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Total energie termoelectrica,
244 239 239 239 232 240 244
din care, produsă cu:
Cărbune, din care: 266 255 252 254 242 252 261
Lignit 268 260 255 255 239 250 261
Produse petroliere lichide 200 198 190 183 185 183 204

51
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Gaze naturale 217 214 223 215 209 215 213


Sursa: Anuarul Statistic al României, Ediţia 2008

Industria energetică a Regiunii Centru


Regiunea Centru dispune de un important potenţial energetic, valorificat prin câteva termocentrale cu o
putere instalată medie sau mare, funcţionând pe bază de gaze naturale sau cărbune inferior şi prin hidrocentralele
amplasate pe valea Sebesului, pe cursul mijlociu al Oltului şi al unor mici afluenţi ai acestuia.
Potrivit datelor disponibile, obţinute de la cei mai importanţi producători de energie care activează în
regiunea Centru, puterea instalată a grupurilor electrogene totalizează aproximativ 1660 MW, reprezentând
aproximativ 8% din puterea instalată la nivel naţional, din care 30% reprezintă energia instalată în hidrocentrale.
Producţia de energie electrică obţinută în Regiunea Centru totalizează aproximativ 4200 GWh (7% din producţia
României), din care aproximativ 27% reprezintă energia produsă în hidrocentrale. Aceste date nu includ puterea
instalată şi producţia de energie electrică realizată de centralele de capacitate mică, indiferent de sursele utilizate,
ponderea lor în total fiind neglijabilă.
La baza dezvoltării industriei energetice locale au stat bogatele zăcăminte de gaz metan din Podişul
Transilvaniei şi în mai mică măsură zăcămintele de lignit din zona Baraolt.
Gaz metan se extrage din domuri la Sarmasu, Zau de Cimpie, Medias, Nades, Deleni etc., iar lignit din
zona de nord –vest a judeţului Covasna (Baraolt), Mici depozite carbune brun se găsesc in bazinul Almasului
(Cristoltel, Ticu, Tamasa). Este cunoscut ca Depresiunea Transilvaniei da intreaga productie de gaz metan a tarii.
In prezent centrul de coordonare al activitatii de extractie si distribuire a gazului metan (prin conducte) este la
Medias.
Cantitatea de gaze naturale extrase din Regiunea Centru a fost , in anul 2006, de 5099231 mii mc, în
scădere cu 69% faţă de nivelul înregistrat în 1990. Producţia Regiunii Centru reprezenta în anul 2006 41% din
cantitatea de gaze natural extrase la nivelul întregii ţări. Un singur judeţ, Mureşul, deţine ¾ din cantitatea extrasă la
nivelul Regiunii Centru (vezi Figura 25 anexa).

Tabel 18
Productia de gaze naturale extrase - mii mc
Diferenţe
1990 2000 2006
2006/1990 (%)
Romania 28335636 14606695 12422023 -56,2
Regiunea Centru 16496853 6918044 5099231 -69,1
Alba 741609 281031 206310 -72,2
Brasov 94484 30285 12961 -86,3
Covasna 16745 1247 0 -100,0
Harghita 441357 254797 208053 -52,9
Mures 11978666 5046872 3820255 -68,1
Sibiu 3223992 1303812 851652 -73,6

Cărbunele reprezintă pentru România una din resursele energetice importante, fiind încă folosit pe scară
largă la producerea energiei. In Regiunea Centru, cărbunele se exploatează doar în bazinul minier Baraolt din
judeţul Covasna, iar cantitatea obţinută in anul 2006, de 255,5 mii tone, reprezintă mai putin de 1% din producţia
obţinută la nivel naţional.

Producţia de cărbune

mii tone Tabel 19


1990 2000 2006 Diferenţe
2006/1990(%)
România 40846,3 30924,5 35404 -13,3
Regiunea Centru 512,1 501,6 255,5 -50,1
Covasna 512,1 501,6 255,5 -50,1

Productia de energie electrica

52
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Cele mai importante termocentrale din Regiunea Centru sunt cele de la Luduş-Iernut. Termocentrala Luduş
se află în zona de exploatare a gazelor naturale din zona Târgu Mureş-Mediaş. Termocentrala Iernut are o putere
maximă de 800 de MW (4 turbine de câte 100 MW şi 2 turbine de 200 MW). În anul 1963 a avut loc punerea in
functiune a primului grup de 100 MW la CTE Ludus (Iernut), cel mai mare din tara la acea vreme. Trei ani mai
tarziu, in 1966 a avut loc punerea in functiune a primului grup de 200 MW la CTE Ludus (TA5), cel mai mare din
tara la acea vreme.
La Braşov funcţionează o centrala termoelectrică cu o putere instalată de 100 MW, cu un consum mixt
(lignit şi gaz natural), producând atât energie electric cât şi energie termică.
Centrala termoelectrică de la Fântânele, cu o putere instalată de 250 MW, este în conservare din anul
1995

Centrala Luduş-Iernut (puterea instalata: 800 MW) Termocentrala Iernut

Principalele termocentrale din Regiunea Centru

Tabel 20
Nr. grupuri Puterea totala Productie medie
Termocentrala Combustibil
energetice instalata (MW) (GWh)
Iernut 6 800 2797 Gaz natural
Fantanele 1 250 0 Gaz natural
Lignit, Gaz
Brasov 1 100 252,7 natural
Total 8 1150 3049,7

Energia hidroelectrică
Hidrocentralele transformă energia hidraulică a cursurilor de apă în energie electrică. Această formă de
energie primară regenerabilă nepoluantă prezintă o importanţă economică deosebită. Rentabilitatea amenajărilor
hidroenergetice creşte prin valorificarea complexă a bazinelor hidrografice: pentru navigaţie, piscicultura,
alimentarea cu apă potabilă şi industrială, irigaţii, agrement şi sporturi nautice, regularizarea debitelor râurilor.
Hidrocentralele sunt legate de sursa de apă, depind de debitul de apă, nu pot intra parţial în funcţiune, nu produc
poluare, dar influenţează bazinul hidrografic al râului aducând modificări în peisaj.

Principalele hidrocentralele din Regiunea Centru se află în exploatarea producătorului naţional de energie
Hidroelectrica SA, au o putere instalată de 513,2 MW şi realizează o producţie medie de 1143,5 GWh (aprox. 6 %
din producţia national de hidroenergie). În ultimii ani se remarcă o intensificare a interesului pentru valorificarea
potenţialului microhidrocentralelor, în prezent, Sucursala Sibiu a Hidroelectrica S.A. având în exploatare 46 de
astfel de microhidrocentrale, cu o putere instalată totală de 44,4 MW.

53
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Hidrocentrala de la Sadu
Principalele capacităţi de producere a energiei hidroelectrice din Regiunea Centru
Tabel 21
Nr. Puterea totala Productie medie
Sucursala Hidroelectrica Hidrocentrala
hidroagregate instalata (MW) (GWh)
CHE Galceag 2 150 260
CHE Sugag 2 150 260
CHE Sasciori 2 42 80
Hidroelectrica Sebes
CHE Petresti 2 4,5 6
SP Galceag 1 20 130
Total sucursala 9 366,5 736
CHE Arpas 2 14,2
CHE Avig 2 14,2
CHE Cornetu 2 14,2
CHE Sadu I 4 1,7
CHE Sadu V 2 15,4
Hidroelectrica Sibiu
CHE Scoreiu 2 14,2
CHE Vistea 2 14,2
CHE Voila 2 14,2
Microhidrocentrale 46 44,4
Total sucursala 64 146,7 407,5
Total hidrocentrale 73 513,2 1143,5
Sursa: Hidroelectrica S.A.

54
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Structura productiei de energie din Regiunea Centru

80

60 72.6
69.9

% 40

20 27.4 Energie 
30.1 termoelectrica
0 Energie 
hidroelectrica
Puterea instalata
Productia de energie

Figură 32 Structura producţiei de energie din Regiunea Centru

Regiunea Centru dispune de un potenţial agricol important, inclusiv în domeniul biomasei, putând deveni
într-un interval scurt de timp un contributor net la balanţa energetică a Regiunii Centru. Deseurile si produsele
secundare rezultate din exploatarea lemnului sunt importante, de asemenea, din punct de vedere al valorificarii lor
in scop energetic. Agricultura şi potenţialul agricol al Regiunii Centru fac obiectul unei analize detaliate intr-un
capitol distinct al acestei lucrari.

5.3 Agricultura

5.3.1 Particularitati ale agriculturii Regiunii Centru

ƒ Muntii Carpati din Regiunea Centru


Agricultura si in special cresterea animalelor au indelungate traditii in regiunile montane.
Cultura plantelor este direct influentata de caracteristicile a reliefului montan a Carpatilor, in special de
prezenta unor depresiuni intracarpatice.
Datorita particularitatilor climatice din depresinunile intramontane, culoarele de vai si depresiuni, agricutura
este orientata pe cultura cartofului, a graului de primavara, secarei, orzului, inului pentru fuior, sfeclei de zahar. Pe
suprafete intinse se cultiva pomii fructiferi.
Suprafetele de teren arabil sunt foarte mici, ele gasindu- se in Depresiunile Brasovului, Ciucului, Giurgeului
etc. In unele zone montane (ex. Muntii Fagaras) acestea lipsesc.
Cresterea ovinelor si bovinelor a fost favorizata de existenta pasunilor si fanetelor. Suprafete intinse de
pasuni si fanete in special pe versantii orientati spre sud intalnim in sudul Muntilor Calimani, Muntii Gurghiu, Muntii
Harghita, Muntii Persani, Muntii Baraolt, Muntii Fagaras, Muntii Bucegi, Muntii Sureanu, Muntii Cindrel etc.
Exista astazi in Carpati asezari rurale avand ca functie de baza zootehnia (pastoritul), economia forestiera
in timp ce in marile depresiuni, majoritatea asezarilor rurale au ca functie dominanta agricultura.
Datorita particularitatilor climatice din depresinunile intramontane (depresiunea Zlatna, Camepni, Abrud),
culoarele de vale (culoarul Ariesului), agricutura este orientata pe cultura cartofului, a graului de primavara, secarei,
orzului, inului pentru fuior, sfeclei de zahar. Pe suprafete intinse se cultiva pomii fructiferi.
Altitudinile relative mici, influentele climatice vestice, fragmentarea accentuate a reliefului sunt cateva
caracteristici ale Muntilor Apuseni care influenteaza direct sau indirect agricultura din aceasta zona.

55
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

ƒ Depresiunea Colinara a Transilvaniei

Campia Transilvaniei
In prezent teritoriul Campiei Transilvaniei este in proportie de aproape 90% ocupat de terenuri agricole
(60% teren arabil, 30% pasuni si fanete) in timp ce padurile se mai pastreaza numai pe aproximativ 9%, cu
diferentieri semificative de la un loc la altul datorita prezentei accentuate a interventiei antropice.
Cu trecerea la agricultura de tip extensive, mai timpurie in Transilvania fata de celellate zone ale tarii,
luncile raurilor, in scopul castigarii de spatiu agricol, au fost desecate.
Factorii pedogenetici specifici teritoriului au condus la formarea solurilor fertile, bogate in humus, specific
clasei molisoluri si cabisoluri.
Aceste soluri prezinta propietati fizice si chimice favorabile pentru cultura cerealelor, a plantelor tehnice si a
celro furajere. In zonele specific solului brun luvic se gasesc conditii favorabile pentru vegetatia arborescenta,
pasuni, fanete, pomi fructiferi si unele culturi (cartofi, plante furajere) si modeste pentru cultura cerealelor.
In peisajul geografic al campiei, care a fsot intotdeauna granarul principal al Depresiunii Transilvaniei, se
impun culturile agricole (graul si porumbul in primul rand), la care se adauga compartimentul sud-vestic al unitatii,
canepa, tutunul, sfecla de zahar, iar dintre plantele furajere se remarca prezenta trifoiului, in unele locuri chiar a
lucernei. Pe areale mai restranse se cultiva cartoful si chiar unele legume. Partea nord-vestica a unitatii dispune de
conditii favorabile pentru pomicultura (dominante sunt prunul, marul, parul).
Sectorul cresterii animalelor este dominat de prezenta bovinelor, ovinelor, porcinelor, a pasarilor la care se
adauga destul de numeroase cabalinele, iar pe baza plantatilor de salcam din unele areale si ale unor plante
furajere melifere se bucura de o anumita dezvoltare apicultura.

Podisul Tarnavelor
Pozitia geografica fata de spatiul monta in vest si est, precum si de unitatea marginala a Depresiunii
Transilvaniei, determina un climat in care valorile de temperatura si precipitatii se accentueaza de la vest spre este,
influentand astfel cultura plantelor. Suprafetele cu vegetatie forestiera cresc de la vest la est, padurea fiind
reprezentata de stejar si gorun cu carpen, dupa care urmeaza gorunetele si fageto-carpinetele in zonele mai inalte.
Corespunzator factorilor de determinare (orografia, mersul elementelro climatice si invelisul de sol, la care
se mai adauga si modalitatea de actiune antropica), activitatile agricole din Podisul Tarnavelor se caracterizeaza
printr-o anumita conditie de succesiune de la vest catre est, aceeasi directive fiind urmata si de modul de utilizare
al terenurilor, in sensul reducerii treptate a celor arabile in concordant cu sporirea frecventei teritoriului ocupat de
padure, pasuni si fanete.
Conditii propuce exista pentru cresterea animalelor: bovine (indeosebi in partea estica), ovine (mai ales in
sud), porcine, pe baza de cartofi, indeosebi in Podisul Hirtibaciului.

Dealurile si depresiunile submontane din sud


Dintre sectoarele Depresiunii Fagarasului, campia piemontana are cea mai larga extindere (83%), cu
altitudini de 450-600 de m, oferind conditii prielnice practicarii agriculturii inca din cele mai stravechi timpuri.
Depresiunea Fagarasului se caracterizeaza prin anumite limite privind conditiile de termicitate si chiar un surplus
de umiditate cu consecinte corespunzatoare in geneza unor soluri destul de sarace. Sunt specifice cultura
plantelor de climat racoros: cartoful, inul pentru fuior, sfecla de zahar (in zona de lunca), iar dintre cereale secara si
ovazul care se cultiva pe suprafete destul de extinse. Cu rezultate destul de modeste se cultiva graul si porumbul.
Exista conditii favorabile pentru prezenta pasunilor si fanetelor si a cultivarii unor plante furajere (trifoi) care a
favorizat dezvoltarea sectorului cresterii animalelor : bovine, ovine, porcine (pe baza culturii cartofului).
Depresiunea Sibiu-Saliste are traditii stravechi in cresterea animalelor, in special a ovinelor. Alaturi de
practicarea unor culturi agricole (cereal, plante tehnice si de nutret, cartofi), pomicultura si cresterea animalelor,
cele doua compartimente ale depresiunii indeplinesc si o importanta functie industriala.
Dealurile si depresiunile submontane din vest
Culoarul depresionar Alba Iulia-Aiud este caracterizat de prezenta izotermei de 9 grade, specifica zonelor
viticole. Interventia accentuata a factorului antropic a determinat in timp inlocuirea suprafetelor de vegetatie
forestiera cu suprafete intinse de terenuri agricole. In zonele de lunca si terase sunt specifice solurile bogate in
humus si conditii climatice favorabile, prezentant in acelasi timp pretabilitate pentru cele mai numeroase dintre
culturile agricole, cerealelel in primul rand, apoi o serie de plante tehnice (sfecla de zahar,canepa), cartofi si
legume.

56
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

5.3.2 Caracteristici generale cu privire la agricultura Regiunii Centru

Conditiile de clima, relief si sol, faptul ca aproape jumatate din suprafata este ocupata de zona montana,
iar in depresiunile din rasaritul teritoriului se inregistreaza in mod obisnuit cele mai joase temperaturi din tara, ar
putea fi considerati factori care sa faca din Regiunea Centru o zona aparent improprie agriculturii. Cu toate
acestea, agricultura isi gaseste conditii bune de dezvoltare in cea mai mare parte a teritoriului. Chiar si in zona
montana (masive muntoase din Muntii Apuseni, Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali) suprafete intinse de
pasuni si fanete naturale sunt favorabile cresterii animalelor, iar clima mai rece si regimul pluviometric specific fac
ca aici sa fie mai putin simtite efectele perioadelor mai secetoase din timpul anului.
Agricultura se afla la inceputul unui lung si dificil proces de modernizare si restructurare, menit sa conduca
la eficientizare si la valorificarea mai buna a importantului potential agricol al regiunii. Conditiile de clima, relief si
sol influenteaza intr-o masura importanta dezvoltarea agriculturii. Culturile de plante tehnice si de cartofi si
practicarea zootehniei dispun de cele mai favorabile conditii naturale in regiunea noastra. In anul 2006 , Regiunea
Centru detinea 28,1% din productia nationala de sfecla de zahar, 25,6% din cea de cartofi si 20,1% din septelul de
ovine al Romaniei.
Agricultura dispune de un fond funciar mediu, dar foarte diferentiat: in lungul vailor, in depresiuni, Campia
Transilvaniei si Podisul Secaselor predomina terenurile arabile cultivate cu cereale, plante tehnice (sfecla de zahar
si, indeosebi, plante furajere), iar in celelalte regiuni terenurile ocupate de vii si pomi fructiferi, pasuni si finete
naturale: pe intinderi mai mari, in partea de est, apar suprafete forestiere importante.
La o prima analiza comparativa privind categoria de folosinta a terenurilor in Romania si Regiunea Centru
s-a constatat ca ponderea terenurlor arabile este mica in comparatie cu media nationala, dar exista o pondere
relativ ridicata a suprafetelor ocupate cu fanete.

Fig.33 Modul de folosinta a terenurilor in Romania si Regiunea Centru (ponderi)

Suprafata agricola a Regiunii Centru reprezinta aproximativ 1/2 din suprafata totala a regiunii si aproximativ
15 % din suprafata agricola a Romaniei. Dupa modul de folosinta structura suprafetei agricole se prezinta astfel:
arabil 22.7%, pasuni 18.75 %, fanete 13.97 %, vii si pepiniere viticole 0,25%, livezi si pepiniere pomicole 0,4%.
Fondul forestier (paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera) ocupa 36.61% (vezi figura 28 anexa).

In fiecare din cele 6 judete ale Regiunii Centru intalnim sub forme variate relieful montan, ceea ce
determina ca suprafetele forestiere si pasunile sa ocupe procente inseminate. Cea mai mare pondere a terenurilor
arabile se gaseste in judetul Mures.

57
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Fig. 34 Categoria de folosinta a terenurilor in cele 6 judete din Regiunea Centru (hectare)

Fara a se putea face o delimitare stricta intre zonele favorabile diferitelor activitati agricole se constata
totusi o anumita distributie a acestora in functie de relief, clima si sol. In estul si sudul regiunii cultura principala este
cartoful iar in partea cu inaltimi mai joase sunt conditii favorabile pomilor fructiferi. In zonele colinare si
depresionare precum si in luncile din centrul, sudul si sud-vestul regiunii se cultiva graul, orzoaica, orzul, porumbul,
sfecla de zahar, legumele, plantele de nutret. Podisul Tarnavelor, cu zona delimitata de municipiile Tarnaveni,
Medias, Blaj si Aiud ca si terenurile din jurul municipiilor Alba Iulia si Sebes sunt cunoscute ca foarte favorabile
culturii vitei de vie.
Suprafata agricola a regiunii Centru ce revenea unui locuitor era in anul 2007 de 0,75 ha la o media de
0.41 ha per capita la nivel European5. Acest indicator releva potentialul important al Regiunii de producere a
biomasei pentru energie
Desi suprafata arabila a Regiunii a crescut usor in ultimii ani, suprafata cultivate s-a diminuat de la an la an,
atat la nivel national cat si la nivelul celor sase judete ale Regiunii CENTRU. Astfel ca, in anul 2007, o suprafata de
224 mii hectare, reprezentand 29% din suprafata arabila totala a Regiunii a ramas necultivata, fata de 141.000
hectare suprafata necultivata in anul 2005 (18% din suprafata arabila din anul 2005).

Ponderea suprafetei cultivate in totatul suprafetei arabile, la nivel national, regional si pe judetele Regiunii
Centru %

Figura 35 Sursa: Institutul National de Statistica al Romaniei

5
Biogas – a promising renewable energy source for Europe, AEBIOM workshop European Parliament, 2008

58
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Cea mai importanta reducere a suprafetei cultivate se inregistreaza in judetul Sibiu care a cultivat in anul
2007 doar 44% din suprafata arabila a judetului, 64.500 hectare ramanand necultivate. La polul opus se situeaza
judetul Covasna care, in anul 2007 avea o pondere de 92% a suprafetelor cultivate in total teren arabil.
Reduceri mai importante s-au inregistrat si in judetul Brasov care in 2007 cultiva cu 30.000 de hectare mai
putin decat in anul 2005.
In Regiunea Centru suprafete intinse de teren agricol sunt cultivate cu porumb boabe, furaje verzi, grau,
cartofi. La polul opus cele mai mici suprafete sunt cultivate cu floarea soarelui, soia boabe, secara, radacinoase
pentru furaje.

Fig.36 Suprafata cultivata cu principalele plante ce au un potential ridicat in producerea de biomasa la


nivelul Regiunii Centru in anul 2007 (hectare).

Datorita conditiilor de relief, clima, sol, la nivel de judete se observa diferente inseminate intre suprafetele
cultivate cu principalele plante pretabile a fi utilizate in scopul producerii de energie regenerabila. Dintre aceste
plante se remarca porumbul pentru boabe care se cultiva pe suprafete foarte mari in judetul Mures, Alba si Sibiu si
mai putin in judetele Brasov, Covasna si Harghita.

Fig. 37 Suprafata cultivata cu principalele plante ce au un potential ridicat in producerea de biomasa la


nivelul celor 6 judete ale Regiunii Centru in anul 2007

Cerealele ocupa cea mai mare pondere a suprafetei cultivate, 57,8%, porumbul detinand un loc insemnat,
urmat de grau, orz si orzoaica. Cartoful detinea in 2007 14% din suprafata cultivata a regiunii.
Desi ocupa inca suprafete mici, ponderea suprafetelor cultivate cu plantele uelioase, care prezinta un
potential bioenergetic bun, a cresut constant de la 0,31% in anul 1990 la 1,6% in anul 2007.
Aproape 50% din culturile de plante uelioase se regasesc pe teritoriul judetului Mures iar 38% in judetul
Alba.

59
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Valoarea productiei de bunuri si servicii agricole a Regiunii Centru, in anul 2007, a fost de 6793,1 milioane
lei, reprezentand 14,24 % din valoarea productiei agricole a Romaniei. Prin aceasta pondere Regiunea Centru se
situeaza pe locul al 4-lea intre regiunile de dezvoltare ale tarii. Regiunea Centru detine 15 %, din valoarea
productiei vegetale a Romaniei, 13,4 %, din valoarea productiei animaliere nationale si doar 1 % din valoarea totala
a serviciilor agricole. Muresul este judetul cu cea mai mare pondere din valoarea productiei agricole regionale
(21,5%), urmat de judetul Alba cu 18,4% in timp ce Sibiul, cu cea mai redusa pondere (13,2%) ocupa ultimul loc.

Figura 38, Sursa: Institutul National de Statistica al Romaniei

Cresterea animalelor este relativ bine dezvoltata in toate judetele regiunii, in zona montana, constituind
principala activitate agricola. Cresterea oilor, activitate traditionala a locuitorilor din Muntii Cindrelului, Muntii
Sebesului si zona Branului, se afla in usor declin in ultimul deceniu din cauza dificultatilor privind valorificarea
productiei. Judetele Mures si Harghita sunt renumite pentru calitatea efectivelor de bovine, Muresul avand si un
puternic sector de crestere a porcinelor si pasarilor.

Fig. 39 Efectivele de animale, pe categorii de animale, in perioada 1990-2007 in Regiunea Centru

In intervalul 1990-2007 efectivele de animale ale judetelor regiunii au cunoscut scaderi semnificative:
47,6% in cazul bovinelor, efectivele de porcine au scazut cu 32,75%, cu 10% efectivele de ovine, 4,45% efectivele

60
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

de caprine si 35,43% efectivele de pasari. O usoara crestere a fost inregistrata la efectivele de cabaline, cu 8,8% in
2007 fata de anul 1990.
Judetul Mures, detine cele mai importante efective de bovine si porcine, urmat de judetul Alba in timp de
judetul Sibiu ocupa primul loc in categoria crescatorilor de ovine.

Un loc important in economia Regiunii il ocupa prelucrarea lemnului. In ultimii ani se pune accent pe
utilizarea lemnului in formele sale diverse pentru producerea de biomasa si producerea de energie.

Pe baza datelor statisitice din anul 2007 la nivelul Regiunii Centru peste jumatate din fondul forestier este
ocupat de rasinoase, specii forestiere de esenta tare. Acestea sunt intalnite la altitudini de peste 1200 m. O treime
din suprafata fondului forestier este ocupata de foioase.
Conform datelor statistice, volumul de lemn recoltat in Regiune in anul 2007 a fost de 4040,9 mii mc,
23,4% din volumul de lemn recoltat la nivel national.
In judetul Harghita se recolteaza 30% din volumul de lemn recoltat la nivelul Regiunii CENTRU. Ponderea
cea mai mare in volumul de lemn recolat o au rasinoasele, cu aproape 60%.

Fig. 40 Evoltutia volumului de lemn recoltat in cele 6 judete din Regiunea Centru in intervalul 2005-2007
(mii m3 - volum brut).

61
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Agricultura Regiunii Centru si posibilitati de valorificare a biomasei


Conditiile de clima, relief si sol influenteaza intr-o masura importanta dezvoltarea agriculturii. Culturile
de plante tehnice si de cartofi si practicarea zootehniei dispun de cele mai favorabile conditii naturale in
regiunea noastra. In anul 2006 , Regiunea Centru detinea 28,1% din productia nationala de sfecla de zahar,
25,6% din cea de cartofi si 20,1% din septelul de ovine al Romaniei
In depresiuni, Campia Transilvaniei si Podisul Secaselor predomina terenurile arabile cultivate cu
cereale, plante tehnice (sfecla de zahar si, indeosebi, plante furajere), iar in celelalte regiuni terenurile
ocupate de vii si pomi fructiferi, pasuni si finete naturale: pe intinderi mai mari, in partea de est, apar suprafete
forestiere importante.
Ponderea terenurilor arabile in Regiunea Centru este mica in comparativ cu media nationala, in
schimb ponderea suprafetelor ocupate cu fanete este mai ridicata.
Suprafata agricola a Regiunii Centru reprezinta aproximativ 1/2 din suprafata totala a regiunii si
aproximativ 15 % din suprafata agricola a Romaniei. Dupa modul de folosinta structura suprafetei agricole se
prezinta astfel: arabil 22.7%, pasuni 18.75 %, fanete 13.97 %, vii si pepiniere viticole 0,25%, livezi si pepiniere
pomicole 0,4%. Fondul forestier (paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera) ocupa 36.61%
Cresterea animalelor este relativ bine dezvoltata in toate judetele regiunii, in zona montana,
constituind principala activitate agricola. Cresterea oilor, activitate traditionala a locuitorilor din Muntii
Cindrelului, Muntii Sebesului si zona Branului, se afla in usor declin in ultimul deceniu din cauza dificultatilor
privind valorificarea productiei.
Diminuarea rezervelor de hidrocarburi fosile a creat premize favorabile abordarii altor surse pentru
obtinerea de combustibili. Au aparut preocupari pentru fabricarea de biocarburanti din materii prime
regenerabile (biomasa). Biomasa inglobeaza orice material regenerabil de natura organica, cuprinzand
vegetalele terestre (culturi agricole de uz alimentar, pomi si culturi destinate producerii de energie, plante
industriale, nutreturi ) precum si ansamblul de deseuri si reziduuri organice din agricultura, piscicultura,
silvicultura, deseuri municipale si alte deseuri.
Dintre culturile pomicole destinate producerii de energie se pot mentiona cele de plop, frasin, artar,
salcie, mesteacan etc. De mare insemnatate sunt diferite plante au ajuns pe lista celor denumite generic
„energo”,cum ar fi diferite specii lemnoase, plopul salcamul si salcia energetica. O cantitate insemnata de
biomasa o constituie rezidurile de culturi agricole reprezentate de partile plantelor cultivate care raman pe
teren dupa recoltare (cocenii, frunzele si panusile de porumb, paiele de cereale etc.), precum si reziduurile
rezultate din silvicultura, in urma exploatarii plantatiilor forestiere de esenta moale sau tare.
Regiunea Centru dispune de suprafete agricole pretabile pentru cultivarea plantelor “energo”.
Analizand productia medie a principalelor plante utilizabile in scopul producerii energiei se observa o
predominanta a culturilor de sfecla de zahar, cartofi, porumb verde pentru furaje si plante furajere.
Materii prime de mare importanta utilizate in producerea bioetanolului sunt unele fructe cu putere
mare de fermentatie. Regiunea Centru dispune de pepiniere si suprafete pomicole insemnate (13601 hectare
la sfarsitul anului 2007).

5.3.3 Resursele regenerabile obtinute din biomasa

Biomasa solida

Marea provocare planetara a mileniului al III-lea in domeniul agroindustrial este orientarea sistemelor de
productie in conditiile dezvoltarii durabile a agriculturii prin care natiunile lumii sa asigure populatiei necesarul de
hrana fara a distruge sistemul ecologic. Noile tehnologii agricole trebuie sa urmeze cateva obiective prioritare, cum
sunt obtinerea produselor agricole de calitate superioara, mai sanatoase si mai valoroase ca aport nutritiv, astfel

62
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

incat sa asigure prevenirea imbolnavirilor la om si animale si reducerea impactului nefavorabil cu mediul ambiant.
Cercetarea agrochimica are sansa sa imbogateasca spectrul produselor ecologice prin valorificarea resurselor
naturale si sa grabeasca procesul de transfer tehnologic spre producatorii industriali.

Diminuarea rezervelor de hidrocarburi fosile a creat premize favorabile abordarii altor surse pentru
obtinerea de combustibili. Au aparut preocupari pentru fabricarea de biocarburanti din materii prime regenerabile
(biomasa). Biomasa inglobeaza orice material regenerabil de natura organica, cuprinzand vegetalele terestre
(culturi agricole de uz alimentar, pomi si culturi destinate producerii de energie, plante industriale, nutreturi )
precum si ansamblul de deseuri si reziduuri organice din agricultura, piscicultura, silvicultura, deseuri municipale si
alte deseuri.

Dintre culturile pomicole destinate producerii de energie se pot mentiona cele de plop, frasin, artar, salcie,
mesteacan etc. De mare insemnatate sunt diferite plante au ajuns pe lista celor denumite generic „energo”,cum ar
fi diferite specii lemnoase, plopul salcamul si salcia energetica. O cantitate insemnata de biomasa o constituie
rezidurile de culturi agricole reprezentate de partile plantelor cultivate care raman pe teren dupa recoltare (cocenii,
frunzele si panusile de porumb, paiele de cereale etc.), precum si reziduurile rezultate din silvicultura, in urma
exploatarii plantatiilor forestiere de esenta moale sau tare. O importanta resursa regenerabila de energie o
reprezinta deseurile orasenesti ce contin cantitati insemnate de material organic (hartie, carton, deseuri lemnoase,
deseuri din gradini etc.).
Exista de cativa ani preocupari pentru utilizarea biomasei in scopuri energetic, la nivelul Regiunii Centru.
Spre exemplu, in judetul Harghita se cultiva cu succes salcia energetica, planta cu importante proprietati
energetice. Salcia poate fi cultivata (chiar se recomanda) pe terenuri cu umiditate ridicata (in albiile apelor
curgatoare) unde alte plante nupot fi cultivate. Salcia nu reprezinta o concurenta, ci o alternativa,in agricultura, si
face ca terenurile aflate in paragina sa intre in circuitul agricol.

Salcia energetica

Concluzii - Potentialul biomasei in Regiunea CENTRU

O estimare a potentialului biomasei in Regiunea CENTRU poate fi calculat pornind de la premisa


utilizarii suprafetelor necultivate ale regiunii in scopul cultivarii de plante energetice.
Lucrarea “Biogas – a promising renewable energy source for Europe” elaborata de Departamentul de
Bioenergie al Universitatii de Sud din Danemarca ofera cateva scenarii privind potentialul energetic al
culturilor de plante, care nu este indicat insa in cazul conversiei energiei acestora in combustibil sau
energie electrica. Pentru simplificarea calculelelor, analiza pleaca de la ipoteza ca valoarea calorica a unui
kilogram de masa uscata de biomasa este egala cu 18 MJ. Pentru calcule si transformari suplimentare, 1
Mtpe (tone petrol echivalent) este egal cu 44,8 PJ. Valoarea calorica a metanului este egala cu 40,3 MJ pe
mc de CH4.

Plecand de la o productie de 6750 kg/ha furaje uscate6 si considerand ca in Regiunea CENTRU, in


anul 2007, a ramas necultivata o suprafata de 224 mii hectare teren arabil, ajungem la o productie posibila
de 1,5 Mtone materie uscata care poate produce 0,6 Mtep.
Conform Datelor Institutului National de Statistica, la nivelul anului 2007 consumul final de energie
al sectorului rezidential a fost de 7559 mii tep (7,6 Mtep).

6
Plecandu/se de la productia medie de 12278 kg/ha de furaje verzi, in Regiunea Centru,(Anuarul Statistic al
Romaniei 2008) in anul 2007, s-a luat in considerare un coeficient de 0,55 de pierdere in cazul uscarii furajelor verzi,
rezultand astfel o productie de aproximativ 6750 kg/ha furaje uscate

63
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Conform scenariului de mai sus, utilizarea suprafetelor necultivate in scopuri energetice ar putea
duce la acoperirea a 7,9% din consumul final de energie al sectorului rezidential din România.

Un alt scenariu ar putea fi reprezentat de cultivarea extinsa a culturilor cu crestere rapida. De pilda,
Salixul (salcia energetica) poate da o productie de pana la 40t/ha in al treilea an de viata, puterea calorica a
acesteia fiind de 4900 kcal/kg, prin conversie ajungand la aproximativ 20,5 MJ/kg. La un hectar cultivat cu
salix, in al treilea an de viata, energia echivalenta in gaz metan ar fi de 820000 MJ.
Cultivarea acestei plante energetice cu crestere rapida pe doar 20% din suprafata arabila
necultivata a Regiunii (conform datelor din anul 2007), respectiv 44.800 ha ar putea duce la obtinerea de
energie echivalenta cu 0,8 Mtep. Cultivarea integrala cu salix a suprafetelor necultivate ar putea duce la
obtinerea de energie egala cu 4 Mtep, acoperindu-se peste jumatate din consumul final de energie al
sectorului rezidential din Romania (52,6%).

Biomada lichida

O sursa importanta de biocombustibil o reprezinta plantele. Este important faptul că, în prezent, se cunosc
mare parte din plantele cu potenţial energetic, unele care acumulează în diferite organe uleiuri, altele care
acumulează hidraţi de carbon cu valoare energetică mare. În prima grupă se pot încadra plantele oleaginoase,
aproape în totalitatea lor, iar în grupa a doua, a celor producătoare de hidraţi de carbon, din care fac parte, printe
altele, porumbul, sorgul zaharat, din grupa cerealelor, şi trestia şi sfecla-de-zahăr, care acumulează cantităţi mari
de zaharuri (hidraţi de carbon), din care se pot obţine uşor etanol sau metanol utilizate ca biocombustibil7.
producerea de biocombustibili. Plantele oleaginoase sunt cunoscute de om de mii de ani. Ele au însuşirea de a
acumula în diverse ţesuturi (seminţe, fructe, tuberculi) grăsimi, care sunt cele mai energetice produse realizate în
procesele complexe de fotosinteză. Este de reţinut faptul că grăsimile vegetale au o valoare energetică mai mare
de 9000 cal/molgr, aproape dublă faţă de cea produsă de hidraţii de carbon (peste 4000 cal/molgr).

În natură sunt extrem de multe specii de plante care acumulează grăsimi (uleiuri), în diverse organe.
Acestea încă nu sunt suficient de mult cunoscute sau, dacă sunt cunoscute, nu sunt folosite: uleiul din fructul de
fag (jirul), din ghinda de stejar. Nu se utilizează la potenţial superior nici uleiurile cunoscute care ar putea fi extrase
din nucă, sâmburii de viţă-de-vie, din alunele sălbatice, seminţele rozaceelor etc. Acesta este un motiv în plus în a
afirma că o lărgire a domeniului de utilizare a uleiurilor cunoscute pentru producţia de biocombustibili sau pentru
alte forme de energie nu va pune omenirea într-o situaţie de criză, sub aspectul nevoilor alimentare. În plus, apare
nevoia cercetării şi a găsirii de soluţii biotehnice de realizare a unor forme genetice care să determine:
- creşteri ale producţiei de biomasă,
- creşteri ale conţinutului de substanţe şi principii active necesare atât alimentaţiei umane cât şi producerii
de energie sau alte produse, precum medicamentele.

Autorii articolului aparut in revista AGIR nr. 3/2007 precizeaza că, datorită condiţiilor pedoclimatice,
biomasa realizată în România şi, mai ales, potenţialul energetic al acesteia sunt cu circa 30-40% mai mari decât
cele realizate, de exemplu, in Germania. Acest lucru poate mări randamentele de valorificare a biomasei realizate
pe teritoriul României, cu condiţia asigurării tuturor factorilor care contribuie la creşterea acesteia (factori biologici –
soiuri, hibrizi; factori tehnologici – tehnologia de cultivare).

Analizand productia medie a principalelor plante utilizabile in scopul producerii energiei se observa o
predominanta a culturilor de sfecla de zahar, cartofi, porumb verde pentru furaje si plante furajere. Plantele tehnicie
precum soia, rapita, floarea soarelui etc au inregistrat productii destul de mici in anul 2007 la nivelul Regiunii
Centru.

7
Plantele, surse de productie pentru biocombustibil; Buletinul AGIR nr. 3/2007

64
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Fig. 41 Productia medie a principalelor culturi pretabile in producerea de biomasa in 2007 la nivelul
Regiunii Centru

Semnalele privind cresterea importantei utilizarii biomasei in producerea de biocombustibili au fost dati de
cresterea suprafetelor cultivate cu plante uleioase si in special cu rapita. Valorificarea conditiilor bio-pedo-climatice,
necesitatea utilizarii energiilor alternative sunt factori care au contribuit la o crestere senisbila a productiei de rapita
in judetele Regiunii Centru in 2007. Cea mai mare productie de rapita s-a inregistrat in judetele Alba, Brasov,
Covasna si Mures. La polul opus se afla judetul Harghita datorita inversiunilor termice si a topoclimatelor specifice
zonelor montane si depresiunilor intramontane.

Fig. 42 Productia medie de rapita in 2007 la nivelul Regiunii Centru

Materii prime de mare importanta utilizate in producerea bioetanolului sunt unele fructe cu putere mare de
fermentatie. Regiunea centru dispune de pepiniere si suprafete pomicole insemnate. Pe parcursul perioadei 1990-
2007 s-a observat diferente foarte mari privind productia de fructe (prune, mere, pere, piersici, cirese si visine,
caise, nuci, capsuni, alte fructe). In ultimii 3 ani scaderea productiei este semnificativa.

Fig. 43 Productia de fructe in perioada 1990-2007 la nivelul Regiunii Centru (tone)

65
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

O alta sursa pentru producerea biocombustibililor sunt dejectiile provenite de la animale.

Biogazul obtinut din transformarea anaeroba poate fi produs dintr-o mare varietate de tipuri de
biomasa. Principala materie prima sunt dejectiile provenite de la fermele de animale, in special de la
fermele de bovine si porcine. Acestea furnizeaza microorganismele necesare biodegradarii biomasei. In
Uniunea Europeana sunt produse anual peste 1500 mil tone dejectii animale. Cand acestea sunt netratate
sau administrate defectuos, dejectiile devin o sursa majora de poluare a solului si apelor. Daca sunt
administrate corespunzator, pot deveni materie prima pentru obtinerea de energie regenerabila sau
nutrienti pentru culturile agricole.

Sectorul de productie animala este responsabil de 18% din emisiile de gaze cu efect de sera,
masurate in echivalentul CO2 si pentru 37% din metanul antropogenic care are potentialul multiplicat de 23
de ori al CO2 producand efectele de incalzire globala.

Cresterea animalelor ocupa inca un loc important in agricultura Regiunii CENTRU. Efectivele de
porcine reprezentau in 2007 11,5% din efectivele de la nivel national iar cele de bovine, 13,8%.
O strategie coerenta de valorificare a dejectiilor provenite de la fermele sau crescatorii de porcine
ar putea duce la valorificarea acestora in scopul obtinerii de energie.
Centrul Danez pentru Energii Regenerabile Folkecenter a realizat o ferma demonstrativa de biogaz
care utilizeaza dejectii provenite din fermele de porcine. Modelul este pretabil in special fermelor de
porcine.
Modelul statiei de biogaz pleaca de la utilizarea dejectiilor recoltate de la 11.000 porcine, respectiv
60 mc dejectii pe zi. Prin procese anaerobe acestea sunt transformate intr-o materia mai usor de utilizat.
Biogazul obtinut este convertit prin cogenerare in electricitate si caldura. Tehnologia da posibilitatea
asigurarii autoconsumului de energie al fermelor dar si a furnizarii surplusului in retea. Biogazul produs
zilnic de o astfel de statie este de 1200-3600 mc pe zi (numai din utilizarea dejectiilor), sau 2400 kWh
energie electriza pe zi sau 700.000 kWh pe an energie electrica. Transformat in caldura, reprezinta 4200
kWh caldura pe zi sau 1.600.000 kWh pe an.

Efectivele de porcine din Regiunea CENTRU numărau, în anul 2007, 1,13 milioane capete.
Recoltarea deşeurilor doar pentru jumătate din aceste efective ar putea duce la instalarea a 50 de centrale
de biogaz, după modelul danez, care ar putea produce 35 mii MWh pe an, putand asigura consumul de
energie electrica pentru 73.000 locuitori. Aceste centrale ar putea asigura consumul de electricitate pentru
aproape jumătate din populaţia din mediul rural a judeţelor Alba şi Braşov şi pentru 65% din populaţia din
mediul rural a judeţului Covasna.

66
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

6. Initiative locale si regionale privind utilizarea energiilor regenerabile.


6.1 Parteneriatul local/regional pentru utilizarea energiilor regenerabile
Acest subcapitol îşi propune să realizeze o inventariere a instituţiilor de la nivel naţional, regional şi local,
înfiinţate la iniţiativa guvernului sau a autorităţilor locale şi care au atribuţii în reglementarea şi gestionarea politicilor
din sectorul energiei.
La nivel naţional, Ministerul Economiei este autoritatea responsabilă de realizarea politicii naţionale în
domeniul energiei, prin Direcţia Generală Energie, Petrol şi Gaze. În subordinea acestei direcţii funcţionează şi
Organismul Intermediar pentru Energie care realizează activităţi de implementare şi monitorizare a Programului
Operaţional Sectorial pentru Competitivitate Economică, Axa prioritară IV, Creşterea eficienţei energetice şi a
securităţii furnizării în condiţiile schimbării climaterice.
Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei funcţionează funcţionează în subordinea
guvernului României şi are misiunea de a crea si aplica sistemul de reglementari necesar functionarii sectorului
energiei si pietelor de energie electrica, energie termica si gaze naturale in conditii de eficienta, concurenta,
transparent si protective a consumatorilor.
In indeplinirea atributiilor si competentelor sale, ANRE colaboreaza cu autoritati publice si organisme ale
societatii civile, agenti economici din sectorul energiei electrice, energiei termice si gazelor naturale, cu organizatii
internationale din domeniu.
Agenţia Română pentru Conservarea Energiei este organul de specialitate la nivel naţional in domeniul
eficientei energetice, care participa la elaborarea politicii de eficienta energetica, cu personalitate juridica,
autonomie funcţionala, organizatorica si financiara, aflat in subordinea Ministerului Economiei, cu finanţare din
venituri proprii si din subvenţii de la bugetul de stat.
Reglementarea pieţei de eficienta energetica este realizata de Agentia Romana pentru Conservarea
Energiei si se face prin emiterea si aplicarea prevederilor prevăzute de acte normative din domeniul legislaţiei
primare si secundare. In susţinerea unor acţiuni vizând realizarea obiectivelor politicii naţionale in domeniul
eficientei energetice si a promovării surselor regenerabile de energie, activitatea Agenţiei Romane pentru
Conservarea Energiei este corelata cu activitatea altor instituţii relevante.
Agentia Romana pentru Conservarea Energiei este mandatata sa asigure implementarea prevederilor
Ordonanţa Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a
surselor regenerabile de energie, cu privire la obligaţia consumatorilor de energie de a-si desemna un responsabil
pentru energie (manager energetic), de a realiza in mod periodic audituri energetice, de a identifica masurile de
economisire a energiei, de a dezvolta programe proprii de eficienta energetica si de a promova utilizarea la
consumatorul final a surselor regenerabile de energie.
Totodată ordonanţa prevede, pentru prima oara in România, obligaţii pentru distribuitorii de energie,
operatorii sistemelor de distribuţie a energiei si societăţile de vânzare cu amantul a energiei, de a oferi servicii
energetice la preţuri competitive consumatorilor finali şi să promoveze aceste servicii sau să furnizeze către
consumatorii finali audituri energetice la preţuri competitive, desfăşurate în mod independent şi/sau măsuri de
îmbunătăţire a eficienţei energetice şi să promoveze aceste audituri şi măsuri: audituri energetice la preturi
competitive, informaţii legate de masuri de reducere a consumurilor, etc. Aceasta ordonanţa este de fapt,
transpunerea in legislaţia din România a Directivei UE nr. 32/2006 referitoare la eficienta energetică la consumatorii
finali si serviciile energetice. Agentia Romana pentru Conservarea Energiei foloseşte mandatul sau pentru a intra in
dialog cu consumatorii de energie prin asigurarea consultantei gratuite cu privire la tehnicile moderne de
economisire a energiei si prin creşterea cunoştinţelor si a sensibilităţii privind avantajele economice care pot fi
obţinute prin introducerea practicilor manageriale de eficienta energetica. Politica de eficienta energetica este o
componenta majora a politicii energetice pe termen lung, care va determina in mod decisiv reorientarea politicii
energetice bazata pe producţia de energie către o politica energetica activa de economisire a energiei.
ARCE are trei filiale la nivelul Regiunii CENTRU, care acoperă cele şase judeţe: Sibiu, Alba, Mures,
Harghita Braşov, Covasna.
La nivel local, autorităţile administraţiei judeţene şi locale au avut iniţiativa înfiinţării unor agenţii ale
energiei, majoritatea înfiinţate în cadrul programului Intelligent Energy Europe şi SAVE.
Astfel, în acest moment în Regiunea CENTRU funcţionează patru agenţii create la iniţiativa autorităţilor
locale sau judeţene: Agenţia Locală a Energiei Alba, Agenţia pentru Managementul Energiei şi Protecţia Mediului

67
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Braşov, Serviciul Public pentru Managementul Energiei Harghita şi Agenţia pentru Managementul Energiei
Sighişoara.
Un exemplu de parteneriat local pentru susţinerea utilizării energiilor alternative este Asociaţia Green
Energy constituită prin asocierea a 11 autorităţi locale din judeţul Covasna. Unul din obiectivele acesteia este
promovarea utilizării raţionale a biomasei, cultivarea arborilor cu creştere rapidă şi utilizarea acestora ca materie
primă pentru încălzire.

Educaţia şi cercetarea este esenţială pentru dezvoltarea şi progresul tehnologic al acestui domeniu. În
Regiunea CENTRU, în cele patru universităţi mari: Universitaea Transilvania din Braşov, Universitatea 1
Decembrie 1918, Universitatea Petru Maior din Targu Mureş şi Universitatea Lucian Blaga din Sibiu există
preocupări pentru formarea de specialişti în sisteme de energii regenerabile, cercetare şi transfer tehnologic.

6.2 Proiecte şi iniţiative locale

Cateva exemple privind modul in care autoritatile locale s-au implicat in mod direct in sustinerea
utilizarii energiilor regenerabile sunt redate mai jos. Lista poate fi completata si cu alte proiecte de interes
local.

Proiectul MOFRER este initiat de 10 institutii care au pus bazele unui parteneriat, dintre care 6 sunt din
Romania (Consiliul Judetean Alba, Consiliul Judetean Cluj, Agentia de Promovare si Dezvoltare Arad, Administratia
Parcului National Retezat, Centrul pentru Arii Protejate si Sustinerea Dezvoltarii Bihor, EWE Cluj), 2 din Belgia
(Engineering for Renewables and Bio-Energy, Tr@me - Belgique) si 2 din Franta (Initialité Ingenierie et Territoire-
Centre du Bois Thiérache, Agence locale de l'énergie des Ardennes). Principalul obiectiv al proiectului MOFRER
consta in initierea construirii unor filiere “lemn-energie” in Romania, prin asigurarea unui suport tehnic de
specialitate in vederea implementarii in teritoriu a unor instalatii energetice pentru alimentarea retelelor de incalzire
din comunitatile rurale, in baza experientei acumulate prin punerea in practica a Planurilor Lemn energie in Belgia
si in Franta.
Proiectul MOFRER are rolul de a contribui la elaborarea viitoarei arhitecturi energetice a Romaniei,
deschizand calea dezvoltarii energiilor neconventionale capabile in functie de specificitatea fiecarui teritoriu sa
exploateze eficient si durabil potentialul privind resursele forestiere sau energia solara si deasemenea sa permita
initiative legislative in acest domeniu. Un alt obiectiv important consta in sensibilizarea autoritatilor romane privind
necesitatea implementarii in teritoriu a unor dispozitive operationale de punere in valoare a resurselor energetice
neconventionale locale.
In functie de rezultatele asteptate, Proiectul MOFRER va putea fi baza elaborarii politicilor regionale in
domeniul energiilor neconventionale, servind drept exemplu altor regiuni, si contribuind astfel la transferul “acquis-
ului” comunitar in materie de identificare si exploatare a energiilor neconventionale. Studiile elaborate vor include o
componenta economica si de de cercetare dar in egala masura si inventarierea potentialelor surse de finantare
nationale si europene. Impactul direct si indirect asupra mediului inconjurator va reprezenta deasemenea un
obiectiv de interes al proiectului fiind evaluat in cadrul acestor studii.
Finalizarea proiectului se va desfasura in cadrul unui colcviu international care va avea rolul de a asigura
perenizarea proiectului si mediatizarea sa intr-o mainera cat mai larga astfel ca informatia sa ajunga la potentialii
factori interesati din Romania dar si din alte tari ale Uniunii Europene.

O initiativa locala de mare importanta in domeniul promovarii utilizarii si valorificarii energiilor regenerabile
o constituie proiectul realizat de Consiliul Judetean Alba, Identificarea şi promovarea potentialului de energie
regenerabila in judetul Alba. Incepand cu anul 2008 se afla in implementare proiectul initiat de Consiliul Judetean
Alba in parteneriat cu Deutsche Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit GTZ (GmbH). Obiectivele principale
ale proiectului sunt: realizarea si evaluarea unor masuratori de vant in judetul Alba, in conformitate cu standardele
europene; intocmirea unor studii de pre-fezabilitate pentru un parc eolian pe baza potentialului de vant identificat
prin masuratori; initierea unui transfer know-how referitor la puterea generata intr-un parc eolian; diseminarea
rezultatelor obtinute catre public.

Proiectul "Satul energetic-Ighisul Nou”-a iniţiat impreuna cu Primaria Municipiului Medias proiectul îşi
propune folosirea a peste 50% din energia necesară din surse alternative.

68
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Un alt exemplu este proiectul localitatii Sfantu Gheorghe care utilizeaza namolul colectat din canalizare in
biogaz si il transforma in energie electrica, suficienta sa acopere consumul statiei de epurare a orasului. In acest
fel, se realizeaza o economie de energie care poate reduce costurile populatiei cu epurarea apelor uzate.

7. Regiunea CENTRU - o piata pentru aplicatii regenerabile

Romania este o tara in curs de dezvoltare. In aceste tari dezvoltarea energiilor regenerabile reprezinta o
sursa de energie care nu poate fi neglijata in contextul efectelor economice si de mediu. La nivel mondial
tehnologiile aferente energiei regenerabile au atins un anumit grad de maturitate.
Actualmente, interesul investitorilor si utilizatorilor se indreapta in mare parte si spre aplicatiile la scara
mica. Datorita faptului ca energia obtinuta din surse regenerabile reprezinta o alternative la combustibilii fosili, ar
trebui sa creasca cerinta de tehnologii noi pentru energii regenerabile atat din motive pentru mediul inconjurator cat
si din alte motive cum ar fi:
ƒ Timp reltativ mic de executie si intrare in functiune a instalatiilor producatoare de energie
regenerabila (in special in cazul instalatiilor fotovoltaice si eoliene)
ƒ Posibilitatea amortizarii in timp relativ mic a investitiei datorita faptului ca energia furnizata prin
intermediul acestor instalatii este gratuita
ƒ Numarul de localitati/ gospodarii neelectrificate este foarte ridicat, lucru care necesita adopatarea
unor solutii rapide, viabile din punct de vedere tehnico-economic
Sursele regenerabile de energie pot sa contribuie prioritar la satisfacerea nevoilor curente de energie
electrica si de incalzire in zonele rurale defavorizate. In Regiunea Centru exista numeroase gospodarii, asezari,
comunitati (amplasate, de regula, departe de reteaua electrica si in zone greu accseibile) care nu beneficiaza de
electricitate.

7.1 Situatia electrificarii localitatilor din Regiunea CENTRU

Analizele tehnico-economice realizate in cadrul unor strategii de dezvoltare la nivel local si judetean
precum si in cadrul P.A.T.J-urilor indica faptul ca pentru numeroase situatii punctuale solutia electrificarii din surse
regenerabile (SRE) poate fi competitiva sau chiar mai avantajoasa decat alte solutii conventionale: conectare la
retea sau grupuri electrogene.
Inlocuirea sau suplimentarea cu surse de energie regenerabila este necesara atat pentru locuintele si
gospodariile din mediul rural cat si pentru locuintele, cladirile publice, unitatile industriale din mediul urban.
Electrificarea rurala reprezinta o piata importanta in domeniul aplicatiilor surselor regenerabile de energie.
Zonele rurale atat din Romania si implicit din Regiunea Centru sunt afectate de lipsa seminificativa a infrastructurii
si a deficientelor acesteia care afecteaza atat dezvoltarea economica, cat si calitatea vietii.
La data de 31.07.2006 Ministerul Economiei a prezentat un inventar al localitatilor rurale neelectrificate.
Actualizarea inventarului de localitati/ asezari/ gospodarii neelectrificate s-a facut cu suportul SC ELECTRICA SA,
al societatilor E.ON Moldova, ENEL Dobrogea si ENEL Banat, precum si al ELECTRICA Oltenia.
Numarul total de localitati/ asezari/ gospodarii neelectrificate (partial + total) din mediul rural din Romania la
31.07.2006 era de:
ƒ 2.025 localitati (111 total neelectrificate, 1.914 partial electrificate)
ƒ 41.376 gospodarii
ƒ Judetul Alba se numara prinrte judetele cu numarul cel mai mare de localitati neelectrificate din
Romania
ƒ Gospodariile/ asezarile neelectrificate (partial sau total) le intalnim atat in zonele de munte cat si de
deal si campie. Acest lucru permite abordarea unor solutii pe diferite tipuri de resurse energetice:
solara, eoliana, microhidro.
S-a realizat si o distributie a localitatilor si gospodariilor care au nevoie de electrificare, pe arii geografice
de administrare aferente fiecarei Societati de Distribuite. La nivelul Regiunii Centru situatia acestora se prezinta
astfel:
Tabel 22
Stadiul electrificarii rurale la 30.06.2006 in Regiunea Centru pe baza datelor furnizate
de SC ELECTRICA TRANSILVANIA SUD SA

69
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Localitati rurale Localitati rurale TOTAL


total neelectrificate partial neelectrificate de electrificat
Judetul
Nr.de Nr.de Nr.de Nr.de Nr.de Nr.de
localitati gospodarii localitati gospodarii localitati gospodarii
Alba 36 782 90 400 126 1182
Brasov 1 45 50 367 51 412
Covasna 0 0 23 414 23 414
Harghita 24 1032 10 328 34 1360
Mures 1 5 52 763 53 768
Sibiu 7 104 20 841 27 945
Total 69 1968 245 3113 314 5081

Din datele statisitce furnizate de SC ELECTRICA TRANSILVANIA SUD SA in Regiunea Centru exista un
numar total de 314 de localitati neelectrificate, dintre care un procent de 21,9% sunt total neelectrificate, iar 78,1 %
partial neelectrificate.

Figura 44 Numarul de localitati neelectrificate din Regiunea Centru

In Regiunea Centru exista un numar total de 5081 de gospodarii neelectrificate, dintre care un procent de
38,7% sunt total neelectrificate, iar 61,3 % partial neelectrificate. Cea mai mare parte a acestor gospodarii se afla in
zona montana.

Figura 45 Numarul de gospodarii neelectrificate din Regiunea Centru

La nivel de judet, in judetul Harghita se afla cele mai multe gospodarii partial sau total neelectrificate,
acestea fiind in numar de 1360. La polul opus se afla judetul Brasov cu 412 gospodarii partial sau total
neelectrificate. Fata de celelalte judete din Regiunea Centru, in judetul Covasna se afla cele mai putine localitati

70
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

care au nevoie de electrificare, numarul acestora fiind de 23. Cele mai multe localitati partial sau total
neelectrificate se afla in judetul Alba (126).

Figura 46 Numarul total de localitati si gospodarii neelectrificate (partial si total) la 31.07.2006

Pe baza datelor statistice obtinute la Recensamantul din anul 2002 s-a realizat o harta privind ponderea
locuintelor neelectrificate. Aceste date au fost reprezentate pentru unitatile administrative: comune si orase.
Exista cateva comune din Regiunea Centru care au cea mai mare pondere a locuintelor neelectrificate,
procentul acestora fiind cuprins intre
- 20-25% : Ceru Bacainti, Intregalde, Ramet, din judetul Alba, iar din judetul Harghita: Zetea si Lueta.
- 15-19.9 %: Avram Inacu, Garda de Sus, Scarisoara si Sasciori din judetul Alba si Varsag din Judetul
Harghita
Analizand harta se observa ca cele mai multe locuinte care au nevoie de electrificare sunt din judetele Alba
si Harghita.

71
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Figura 47 Harta ponderii locuintelor neelectrificate in Regiunea Centru in 2002

7.2 Reteaua de alimentare cu gaze naturale in Regiunea CENTRU

Pe baza datelor statisitce pentru anul 2004 furnizate de Institutul National de Statisitca, la nivelul Regiunii
Centru exista 169 de unitati administrative care nu sunt racordate la reteaua de gaz metan. Cele mai multe
localitati private de alimentarea cu gaz metan sunt in zona de munte din partea de NV a judetului Alba (Muntii
Apuseni), NE a judetului Mures (Muntii Calimani si Gurghiului ), partea central-nordica nordica a judetului
Harghita (Muntii Giurgeu si Harghita), partea central-sudica a judetului Covasna (Muntii Intorsurii)

Exista in Regiunea Centru si cateva localitati urbane din mediul montan care nu sunt racordate la reteaua
de gaz metan. Acestea sunt:
- Judetul Alba: Campeni, Abrud, Baia de Aries
- Judetul Harghita: Toplita, Boresc, Gheorgheni
- Judetul Covasna: Intorsura Buzaului

Figura 48 Repartitia unitatilor administrative din Regiunea Centru neracordate la reteaua de gaz
metan in 2002

Majoritatea locuintelor neelectrificate nu sunt racordate nici la reteaua de canalizare sau alimentare cu gaz.
Aceste privatiuni se reflecta in conditiile grele de trai. Regiunea Centru detine un potential relativ ridicat de
valorificare a energiei solare. Prin montarea de panouri solare se poate capta energia solara si transformarea ei in
energie termica atat de necesara in consumul casnic si incalzirea locuintelor atat in mediul rural cat si in cel urban.
Energia inepuizabila a soarelui poate fi valorificata si in obtinerea curentului electric prin montarea de panouri
fotovoltaice atat cu stocare in baterii cat si cu conectare la retea. Panourile fotovoltaice sunt sisteme capabile sa
transforme lumina (energia solara) direct in energie electrica prin intermediul unui proces chimic complex.
Conversia este statica si nepoluanta, astfel ca modul de producere a enerigiei electrice este unul ecologic.
In Regiunea Centru exista cateva zone defavorizate. Prin masurile luate se incearca o reabilitare a acstor
zone aflate in spirala a degradarii. Amintim in acest sens asezari din zona montana

72
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

(Muntii Apuseni, Muntii Harghita, etc.), zone miniere, asezari urbane aflate in declin economic in urma
inchiderii sau diminuarii activitatiilor industriale. Aceste asezari sunt supuse unor riscuri demografice, economice de
mediu reflectare in scaderea natalitatii si imbatranirea populatiei, fenomene de depopulare, cresterea ratei
somajului, etc.

Figura 49 Rata imbatranirii populatiei Figura 50 Rata de activitate a populatiei

7.3 Resurse si solutii pentru dezvoltarea de aplicatii care utilizeaza sursele regenerabile de energie in
localitatile din Regiunea CENTRU

Adoptarea unor solutii energetice bazate pe energie regenerabila joaca un rol important in imbunatatirea
calitatii vietii populatiei, dar in acelasi timp contribuie la cresterea gradului de atractivitate fata de zona si crearea de
locuri de munca. De pilda, in zona montana in urma valorificarii deseurilor lemnoase si a rumegusului se pot obtine
brichete de rumegus folosite ca sursa alernativa pentru incalzirea locuintelor.
Analizand harta de mai jos se poate identifica cu usurinta suprafetele acoperite cu paduri. Deseurile
lemnoase obtinute in urma prelucrarii lemnului pot fi valorificate in scopul obtinerii unei surse de energie alternativa
cu o putere calorica relativ ridicata (puterea calorifica este 17,5 – 19,5 MJ/kg, iar continutul de cenusa este de
1,5%). Coreland aceasta harta cu cea a repartitiei unitatilor administrative neracordate la reteaua de gaz metan se
poate spune ca localitatile private de alimentarea cu gaz metan pot valorifica energia din biomasa.
Rezervele de biomasa sunt in special deseurile de lemn, deseurile agricole, gunoiul menajer si culturile
energetice. Producerea de biomasa nu reprezinta doar o resursa de energie regenerabila ci si o oportunitate
semnificativa pentru dezvoltarea rurala durabila. In prezent, in Uniunea Europeana, 4% din necesarul de energie
este asigurat din biomasa. La nivelul UE, se estimeaza crearea a circa 300.000 de noi locuri de munca in mediul
rural, prin exploatarea biomasei.

73
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Figura 51 Repartitia geografica a padurilor de conifere, foioase si mixte

Pe baza datelor statisitice din anul 2007 la nivelul Regiunii Centru peste jumatate din fondul forestier este
ocupat de rasinoase, specii forestiere de esenta tare. O treime din suprafata fondului forestier este ocupata de
foioase.

Figura 52 Volumul de lemn recoltat in Regiunea Centru in anul 2007 (mii m3 - volum brut)

La nivelul Regiunii Centru cel mai mare volum de lemn de esenta tare (rasinoase) recoltat in 2007 a fost in
judetul Harghita, urmat de judetul Mures. In functie de erajarea biopedoclimatica, etajul rasinoaselor il intalnim la
peste 1200 m altitudine, etajul fagului intre 500-1200 m, iar etajul stejarului sub 500 de m. in functie de anumite
particularitati geografice, stejarul se poate intalni si la altitudini mai mari de 500 de m.

74
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Figura 53 Volumul de lemn recoltat in cele 6 judete din Regiunea Centru in anul 2007 (mii m3 - volum brut)

Pe baza datelor furnizate de catre Agentia Regionala pentru Protectia Mediului Sibiu s-au realizat cateva
interpretari la nivel de Regiune Centru cu privire la cantitatea principalelor tipuri de deseuri colectate, cu potential
de producere a energiei, pentru ultimii 3 ani (in conformitate cu raportarea lunara transmisa catre Agentia Nationala
pentru Protectie a Mediului).
Tabel 23
Deseuri lemnoase (tone) Rumegus (tone)
Judetul
2006 2007 2008 2006 2007 2008
Alba 738081 449288 376347 200469 181590 128201
Brasov 2425,88 27836,08 20395,73 15999,56 18574,29 13597,15
Covasna 49844 25865 19419 21251 13297 14125
Harghita 16468,14 14897 12343 11982 10860 8578
Mures 43153,09 51083,54 70876,57 18785,44 16736,14 16814,36
Sibiu 15504,1 13463,2 17051,2 7746,7 8255,3 9179,43

In perioada 2006-2008 cea mai mare cantitate de deseuri lemnoase a fost produsa in judetul Alba,
1.563.716 de tone, iar cea mai mica in judetul Brasov, 50.657,69 tone.

Figura 54 Cantitatea de deseuri lemnoase (tone) colectate in Regiunea Centru in perioada 2006-2008

Cantitatea de deseuri lemnoase (tone) in judetele Regiunii Centru in perioada 2006-2007


In functie de tratarea lemnului, de lacurile sau vopselele care au fost folosite la impregnare sau la finisaj,
deseurile din lemn se clasifica in 3 tipuri de deseuri:

75
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

- deseuri ne-impregnate: deseurile generate in urma prelucrarii lemnului: praf, rumegus, talas: (61% din
total generat)
- deseuri slab impregnate: deseuri rezultate in urma producerii de grinzi de lemn, mobilier masiv, PAL si
de PAF. Aceste deseuri pot fi folosite pentru combustie: (28%)
- deseuri foarte impregnate: stalpi telefonici tratati cu creozot sau cupru, talas care a servit pentru a
absorbi un produs periculos, etc. Aceste deseuri nu pot fi folosite pentru combustie si sunt depozitate
in gropi de gunoi sau centre specializate: (11%).
Chiar sub forma bruta, rumegusul depozitat necorespunzator poate genera daune asupra mediului, poate
contamina solul, apele si de asemenea genera distrugerea habitatului acvatic. Chiar daca provine de la o sursa
naturala, deseurile generate in urma prelucrarii lemnului nu mai sunt in forma lor naturala.
In Regiunea Centru cantitatea de rumegus colectata in perioada 2006-2007 este 716041.37 tone.
Analizand graficul de mai jos se observa o scadere a cantitatii de rumegus colectate in ultimii 3 ani.

Figura 55 Cantitatea de rumegus colectata (tone) in Regiunea Centru in perioada 2006-2008

Valorificarea rumegusului in scopuri energetice prezinta mai mule avantaje. In comparatie cu alti
combustibili, rumegusul este net superior. De exemplu, pentru incalzit, este nevoie de o cantitate de brichete de
doua ori mai mica decat de lemne, deoarece puterea calorica a rumegusului este de 4.200-5.500 kcal/kg, fata de
cea a lemnului folosit pentru foc, 1.600-2.800 kcal/kg. Totodata, spre deosebire de lemne, care necesita efectuarea
unor operatii costisitoare si epuizante (taiere, depozitare, aschiere), brichetele de rumegus nu trebuie decat sa fie
ambalate in saci de plastic, fiind apoi usor de transportat si de manevrat. Un alt avantaj al rumegusului este ca se
aprinde foarte usor, iar arderea lui este aproape integrala, ceea ce inseamna ca cenusa rezultata este foarte
putina, aproximativ 10 g la 1 kg de combustibil. Rentabilitatea utilizarii brichetelor de rumegus este evidenta si in
comparatie cu alte tipuri de combustibili, cum ar fi carbunii sau gazul, al carui pret creste vertiginos. O centrala pe
gaz de 1 Gcal consuma de doua ori mai mult decat o centrala asemanatoare care foloseste brichete de rumegus.
Nu este de neglijat faptul ca prin folosirea brichetelor de rumegus se reducerea volumul de depozitare a
materialelor combustibile, tinand seama ca volumul unei brichete este de circa 7-8 ori mai mic decat volumul
ocupat de aceeasi cantitate de rumegus inainte de brichetare.
Pe baza datelor statisitce obtinute, judetul Alba se detaseaza fata de celelalte judete din Regiunea Centru
privind cantitatea de rumegus colectata in perioada 2006-2008.

Figura 56 Cantitatea de rumegus (tone) in judetele Regiunii Centru in perioada 2006-2008

76
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

Pe baza informatiilor furnizate de catre ARPM Sibiu, dintre agentii economici autorizati IPPC, un singur
agent economic din regiune utilizeaza deseuri in scopul producerii de energie. Acest agent economc este Uzina
Hoghiz d in judetul Brasov. Pana in prezent in cadrul Uzinei Hoghiz au fost coincinerate urmatoarele tipuri de
deseuri solide: textile, hartie, materiale plastice, piele, rumegus, lemn, pluta cauciucata, namol de la statiile de
epurare, uleiuri uzate.

Prin proiectul Rumegus 2000, Regatul Danemarcei si Guvernul Romaniei au finantat punerea in functiune
a unor centrale termice cu rumegus in cateva orase din Romania. In regiunea Centru au fost implementate astfel
de centrale in localitatile Intorsura Buzaului, Vlahita, Gheorgheni.
Majoritatea locuintelor din orasele Regiunii Centru folosesc sisteme individuale de incalzire desi specialistii
afirma ca, costurile energiei ar fi mai mici daca energia termica ar fi furnizata in sistem centralizat. Acest lucru ar
duce la o economie de energie dar si la posibilitatea utilizarii unor surse alternative de energie.

Cantitatea de rumegus rezultata in urma prelucrarii lemnului, care a fost de 190495 tone in anul 2007, ar
putea produce echivalentul a 4170 MWH energie electrica, care ar putea acoperi consumul de energie electrica
pentru peste 8700 persoane (la un consum mediu de 477 kWh/locuitor).
Deseurile lemnoase colectate, conform datelor furnizate de Agentia Regionala de Mediu Alba, se ridicau la
516,4 mii tone in anul 2007. Aceasta cantitate de lemn, calculata la o putere calorica de 2200 Kcal/kg (9,2 MJ/kg)
ar putea produce echivalentul a 1,3 mil MWh sau 4,7 PJ de energie, necesar asigurarii consumului de energie
electrica pentru 2,7 milioane locuitori.

CONCLUZII
In contextul actual al ritmului de expoatare a resurselor energetice primare (epuizarea acestora in cativa
zeci de ani), a cresterii preturilor acestora, dar si cresterea cantitatii de resurse energetice importate, sursele
regenerabile de energie (energia solară, energia eoliană, energia hidro-electrică, energia geotermală şi cea
obţinută din biomasă sunt alternative esenţiale la combustibilii fosili.

In Regiunea Centru:

- nu sunt racordarea la reteaua de utilitati (energie electrica, energie termica sau canalizare, etc):
localitati rurale din zona montana (Muntii Apuseni, Muntii Calimani, Muntii Giurgeului, Muntii Intorsurii,
Muntii Cindrel, Muntii Baraolt, Muntii Bodoc, Muntii Persani, Muntii Barsei etc), 3 orase din judetul Alba
si Harghita si un oras din Judetul Covasna, localitati rurale din depresiuni intramontane,
- imbunatatiri in ceea ce priveste alimentarea cu energie electrica si termica cu scopul de a reduce
pierderile sau adoptarea unor solutii energetice regenerabile au nevoie : localitati urbane aflate in
declin economic, institutii publice si private, scoli,spitale …..se mai completeaza
- biomasa este resursa energetica care poate fi valorificata de pe cea mai mare suprafata din regiune.
Culturile energetice se preteaza conditilor de clima, relief si sol din Depresiunea Transilvaniei, iar
suprafata forestiera este foarte mare in regiune, datorita prezentei unor diviziunui importante a
Carpatilor Orientali, Meridionali si Muntii Apuseni.
- energia solara poate fi valorificata aproape in toate unitatile de refief, aceasta prezentant anumite
particularitati impuse de relief (orientarea culmilor pe directia sud, elevatia) si parametrii climatici
(durata de stralucure a Soarelui, nebulozitatea, etc)
- energia eoliana si geotermala poate fi valorificata pe zone foarte restranse din regiune.
- potentialul micro-hidro poate fi valorificat pe sectoare importante ale Oltului dar si a afluentilor acestuia
(Cibin, Raul Negru, etc), Ariesului si Sebesului care sunt afluenti ai Muresului. Cel mai mare potential
micro-hidro se afla in judetul Harghita.
- Exista deschiderea spre cercetarea si adoptarea unor solutii de energie regenerabila in scopul unei
dezvoltari reginale echilibrate si durabile,
Avantajele folosirii energiilor alternative:

77
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU

- imbunatatirea calitatii vietii: crearea unor conditii optime de trai in zone defavorizate prin adoptarea
unor solutii energetice alternative, creste gradul de atractivitate fata de zona, creste rata natalitatii, se
reduc fenomenele de exod, depopulare, scade rata somajului prin atragerea investitorilor.
- amortizarea in timp relativ mic a investitiilor in echipamente producatoare de energie verde, deoarece
energia produsa este gratuita
- energia regenerabila este ecologica, contribuind la durabilitatea si echilibrul natural al mediului
inconjurator
- existenta unor programe care sustin adoptarea solutiilor energetice alternative si ofera suventii pentru
cei interesati in achizitionarea de echipamente producatoare de energie verde ( de pilda, Programul
“Casa Verde”)
- folosirea resurselor energetice regenerabile este in acord cu legislatia europeana

BIBLIOGRAFIE

78

S-ar putea să vă placă și