POEZIA SIMBOLISTĂ

PLUMB
de George Bacovia

Poezia Plumb este considerata o capodopera a creaţiei bacoviene şi o culme

a simbolismului românesc.

Titlul : plumbul este un metal ale cărui trăsături specifice sugerează stări
sufleteşti :

- greutatea metalului sugerează apăsarea sufletească ;

- cenuşiul sugerează monotonia ;

- maleabilitatea metalului sugerează dezorientarea, labilitatea psihică ;

- sonoritatea surdă a cuvântului (patru consoane şi o singură vocală)

simbolizează închiderea definitivă în spaţiul existenţial, fără nicio soluţie de
ieşire.

Tema literară ilustrează condiţia poetului într-o societate superficială, care nu

îi înţelege aspiraţiile.

În poezie exista un motiv esenţial: moartea, redat prin sicriu, mort, somn,
dormeau adânc, cavou, coroane, era frig, era vânt. Celelalte motive - amorul,
tristeţea, singurătatea, nevroza, plumbul - sunt secundare, dar ajută la
reliefarea ideii esenţiale de alunecare inevitabilă spre moarte, spre neant.

Lirismul este subiectiv prin prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric
(pers. I a verbelor “ stam”, “am început”, pers I a adjectivului posesiv “amorul
meu”.

Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic în care poetul
exprima o stare sufleteasca disperata, lipsita de orice speranta.

Structura : poezia este alcatuită din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri
ale realităţii: unul exterior, alcatuit din cimitir, cavou, simboluri ale unei univers
rece, ostil, care îl împinge pe poet la izolare şi disperare şi unul interior,
sufletesc, sugerat de sentimentul de iubire care îi provoacă poetului disperare,
nevroză, deprimare, dezolare.
 Cuvântul-cheie al poeziei este plumb, care se repetă de şase
ori (folosit obsesiv, apare de trei ori, în fiecare strofă în rima versurilor 1 i 4 la
cezura versului 2) și are valoare de simbol,. În exprimarea sicriele de plumb
sugerează nemișcare, încremenire; amorul de plumb sugerează o senzaţie
de rece, de insensibil; si-i atârnau aripele de plumb sugerează căderea,
imposibilitatea zborului şi a salvării.

Cuvântul cheie repetat astfel nu sugerează descompunerea materiei -

element definitoriu pentru poezia bacoviană - ci împietrirea; presiunea fiind
prea mare, poetul se pietrifică necondiţionat.

Prima strofă defineste un univers rece, străin, în care poetul trăieste

sentimentul singurătătii tragice. Acest spaţiu închis, sufocant, apăsător în care
trăieşte poetul poate ilustra societatea, ca univers limitat, dar şi pustiul
sufletesc.

“Dormeau adânc sicriile de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmânt -

Stam singur în cavou… si era vânt…

Si scârtâiau coroanele de plumb.”

Spaima existenţială este amplificată de frecvenţa termenilor din

câmpul semantic al morţii, precum şi de stridenţa verbului “ scârțâiau”.

Strofa a doua defineste realitatea interioară. Poetul invocă amorul, dar

acesta doarme întors cu faţa spre apus, adică spre moarte. Aripile de plumb
sugerează zborul în jos, căderea surdă şi grea, din care poetul nu se mai
poate înălța; căderea în moarte este inevitabilă, şi nici măcar iubirea invocată
cu disperare nu reprezintă o șansă de salvare:

“Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am început sa-l strig -

Stam singur lânga mort… si era frig…

Si-i atârnau aripile de plumb.”

Limbajul artistic

La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizează ideea

de alunecare spre neant.

La nivel fonetic - Frecventa consoanelor m, b, v, l, a diftongului au si a

triftongului eau sugereaza foarte bine plânsetul, vaietul, ca ecou al atmosferei
insuportabile.

La nivel morfologic - Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam)

desemnează trecutul nedeterminat, o acţiune trecută dar neterminată, în
continuă desfăurare încă, aşadar permanenţa stării de angoasă.

-Repetitia conjuncției “și” amplifică atmosfera macabră: “Si flori de plumb si

funerar vestmânt - / …si era vânt… / Si scârtâiau coroanele… si-am început
sa-l strig… si era frig… si-i atârnau aripile de plumb….”

La nivel lexical – prezenţa cuvintelor din câmpul lexical al morţii.

La niv stilistic - Epitetele adânc, întors, funerar, singur contribuie la
realizarea unei nelinisti metafizice.

Mijloacele artistice de realizare cuprind, pe lângă simbol, metafore (flori de

plumb, aripi de plumb) şi personificări “Dormeau adânc sicriile de plumb”.

Elemente de versificaţie : cele două catrene au versuri de câte zece silabe,

ritmul este iambic, iar rima îmbrăţişată.

Poezia Plumb este o poezie simbolistă prin :

- atmosfera deprimantă ;

- corespondenţa dintre cuvinte şi elemente din lumea minerală ;

- prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei, prin rima cu

sonoritate surdă, verbe la imperfect, verbe cu sonoritate stridentă : scârţâiau,
strig ;

- prin repetiţia obsedantă a cuvântului cheie ;

 - cromatica sugerată prin flori, coroane, plumb ;

- structura poeziei este armonioasă, prima strofă se repetă în afară de

versul al doilea, astfel încât versul 1 este în relaţie cu versul 5, 3 cu 7, i 4 cu 8.

- folosirea simbolului şi a sugestiei.