Parteneriatul dintre grădiniță și părinți-cheia succesului în formarea

competențelor preșcolarilor din medii defavorizate

Prof. înv. Primar și preșcolar: Boricean Iuliana Lavinia

G.P.N. ”Ion Creangă” Zagon, jud. Covasna

Actualmente despre educație se vorbește mult și la toate nivelurile. În procesul

educațional sunt antrenați diferiți factori: familia, școala, comunitatea, etc. Contribuția acestora
este foarte valoroasă, iar parteneriatul dintre acestea are efecte benefice asupra educaților.
Studiile actuale în domeniul educației, dar și realitatea cotidiană scot în evidență faptul că
participarea activă a părinţilor în viaţa grădiniței are efecte benefice asupra educaților.
Realizarea unui parteneriat între grădiniță și părinți reprezintă o condiție primordială pentru
formarea competențelor necesare tuturor preșcolarilor, dar mai ales celor care provin din familii
cu posibilități materiale reduse și cu un nivel scăzut de educație. Aceștia au în permanență nevoie
de consiliere psiho-pedagogică pentru e depăși dificultățile întâmpinate în creșterea și educarea
copiilor, iar un parteneriat educațional între aceștia și grădiniță are un rol deosebit în procesul de
formare a personalității preșcolarilor.
În societatea actuală există diferențe majore între nivelul de trai al familiilor. Familiile de
astăzi se confruntă cu o multitudine de probleme, printre care și sărăcia. Aceasta problemă de
natură socio-economică afectează atât adulții, cât și copiii, transmițându-se de la o generație la
alta. Alături de problemele din familie și educația părinților, sărăcia este principala cauză a
abandonului școlar sau a începerii târzii a școlii. Familiile sărace se confruntă cu probleme
financiare care scad șansele unei educații corespunzătoare oferite atât în familie, cât și în
instituțiile școlare.
În toate grădinițele parteneriatul cu părinții are un rol deosebit. Însă, în cadrul
grădinițelor frecventate de copiii cu posibilități materiale reduse, acesta capătă noi valori,
devenind o condiție indispensabilă dezvoltării copiilor și integrării adecvate acestora în
societate. Educatoarele trebuie să fie preocupate să mențină o colaborare strânsă cu părinții, să
organizeze cât mai multe situații care să implice participarea părinților și să îi trateze pe părinți
ca pe parteneri în educarea copiilor. Părinții trebuie să privească aceste acțiuni cu
responsabilitate, să își manifeste interesul pentru participarea la activitățile grădiniței și să
colaboreze cu educatoarea.
În grădinițele din mediile defavorizate, la începutul anului școlar, părinții sunt informați
despre rolul pe care îl îndeplinesc în educarea copiilor în instituția de învățământ, despre
drepturile și îndatoririle acestora. Prima îndatorire a părintelui, ca partener în educație, este să
asigure frecventarea grădiniței de către copil. Acesta trebuie să aducă copiii la grădiniță,
indiferent de condițiile meteorologice, de dispoziția copiilor, de distanța parcursă până la
grădiniță sau de alte îndatoriri pe care părinții le-ar putea considera ca fiind mai importante.
O activitate caracteristică grădinițelor din mediile defavorizate o reprezintă participarea
la Ziua Părinților, o activitate organizată lunar cu copiii și părinții. În cadrul acestei activități,
părinții lucrează împreună cu copiii, realizând o anumită temă. Această activitate le oferă
părinților prilejul să interacționeze, într-un mediu educațional, cu ceilalți părinți, cu profesorii și
cu copiii, să vadă cum decurge o activitate de învățare la grădiniță, să își sprijine copilul în
activitate și să se implice alături de copil în realizarea sarcinilor. Participând lunar la această
activitate, părinții încep să conștientizeze cu adevărat importanța grădiniței în viața copiilor, li se
schimbă viziunea despre instituțiile de învățământ, comunică cu încredere cu personalul didactic,
observă progresul copilului sau dificultățile întâmpinate de acesta, își descoperă copilul dintr-o
altă perspectivă, din perspectiva de învățăcel, învață să comunice mai bine cu propriul copil și
învață cum să stimuleze dezvoltarea armonioasă a copilului.
Sarcina de părinte de serviciu reprezintă o altă activitate ce implică participarea
părinților copiilor din medii defavorizate la activitatea desfășurată în grădiniță. Toți părinții
copiilor devin, prin rotație, ajutor de profesor minim cinci zile într-un an școlar. În aceste zile,
părinții îi ajută la clasă pe toți copiii și asistă la toate activitățile educaționale. Acest mod de
implicare a părinților în activitățile ce se desfășoară în grădiniță are rolul de a ajuta părinții să se
familiarizeze cu grădinița, să înțeleagă cum se desfășoară procesul educațional, de a oferi
fiecărui copil șansa să se simtă important în grădiniță, să demonstreze părintelui său ceea ce știe
și ceea ce poată să facă și nu în ultimul rând, de a implica părinții cât mai activ în procesul
educațional.
De asemenea, părinții au un rol deosebit în organizarea serbărilor, carnavalurilor,
festivalurilor sau în organizarea și desfășurarea altor activități extracurriculare. Părinții se
implică activ în organizarea acestor activități prin confecționarea costumelor, decorului, sau în
desfășurarea propriu-zisă a acestora. Părinții pot îndeplini și ei anumite roluri în cadrul serbărilor
sau carnavalurilor, prin introducerea unor secvențe în care părinții pot recita alături de copil, pot
cânta, dansa sau pot interpreta o scenetă. Prin implicarea părinților în aceste activități, aceștia au
ocazia să descopere înclinațiile artistice ale copilului, să-și aprecieze obiectiv copilul și chiar să
își însușească anumite metode educative.
Ședințele cu părinții, activitățile de consiliere a părinților sau lectoratele sunt activități la
care părinții participă frecvent. Ședințele cu părinții au ca scop informarea părinților cu privire la
activitatea copiilor din grădiniță, regulamentul grădiniței, oferta educațională a grădiniței, diferite
aspecte organizatorice. În cadrul lectoratelor cu părinții se dezbat teme educaționale de interes
pentru părinți. Astfel, părinții pot avea acces la anumite informații pe care nu le-ar putea afla din
alte surse avizate. Consilierea părinților sau consultațiile pedagogice individuale sau colective au
un rol important în colaborarea dintre grădiniță și părinți și se desfășoară spre folosul copilului,
în primul rând, iar în al doilea rând spre interesul părinților și al cadrului didactic. În grădinițele
din medii defavorizate consilierea părinților are un rol deosebit atât pentru părinți, deoarece află
informații importante pe care nu au posibilitatea să le afle din alte surse, și în al doilea rând
pentru educatoare, deoarece cunoaște mai bine familiile din care provin copii, specificul
acestora, relațiile din cadrul lor, precum și necesitățile acestor familii.
Vizitele educatoarei la domiciliul copiilor sunt o formă a parteneriatului dintre familie și
grădiniță. În cadrul acestor vizite, educatoarea are prilejul să observe natura relațiilor dintre
membrii familiei, atmosfera familială, precum și modul în care comunică părinții între ei sau
cum comunică cu copilul. Aceste vizite au ca scop consolidarea relațiilor dintre grădiniță și
familiile copiilor și cunoașterea particularităților acestora.
Procesul de colaborare dintre părinți și grădiniță asigură atingerea idealului educațional.
Prin colaborarea cu grădinița, părinții pot sprijini, completa și dezvolta procesul de formare a
personalității copilului.. Colaborând cu familia, cadrul didactic află informații importante despre
structura acesteia, valorile promovate de aceasta, mentalitatea membrilor familiei, locul ocupat
de copil în cadrul familiei, precum și informații despre părerea părinților referitoare la educație,
așteptările acestora de la educatoare, copil și instituția de învățământ. Totodată, colaborând cu
familia, educatoarea descoperă anumite înclinații artistice ale copilului, domeniile de interes ale
copilului, sau chiar cauzele dificultăților întâmpinate de copii. Toate aceste informații sunt
valorificate apoi de către educatoare pentru a realiza o educație eficientă diferențiată în funcție de
necesitățile copilului și familiei din care face parte.

Bibliografie:

1. Niculescu, R., Lupu, D. (2007). Pedagogia preșcolară și a școlarității mici. Brașov:

Editura Universității Transilvania
2. Păun, E.(2000), Un deceniu de tranziție; Educația timpurie în grădinițele de copii.
București: Unicef
3. Voinea, M.(1978) . Familia şi evoluţia sa istorică. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică
4. Vrăjmaș, E. (2014). Educația timpurie. București: Editura Arlequin
5. Vrăsmaș, E. (2000). Un deceniu de tranziție; Dimensiuni ale educației timpurii în
România, București; Unicef