Grădiniţa rămâne prima treaptă a sistemului de învăţământ căreia îi revine nobila

sarcină de a organiza cu mare grijă experienţele de limbaj ale copilului ,treapta unde
comunicarea şi limbajul oral au o importanţă deosebită şi unde se poate insista pe
anumite deprinderi de pregătire a scrisului.
Calea până la litera scrisă sau citită este foarte lungă ,iar nouă educatoarelor ,ne
revine sarcina de a scurta această cale în măsura în care copilul ne-o permite. Nu se
pune problema de a insista pe scris şi citit în grădiniţă sau de a face din limbajul scris un
scop în sine în perioada preşcolară ,ci de a cea premisele introducerii copilului în
mediul cultural căruia îi aparţine şi de a încerca o egalizare a şanselor acestuia la
intrarea în şcoală. O experienţă câştigată în vorbire îţi poate asigura trecerea către alte
forme de limbaj mai complicate ,cum ar fi scrisul şi cititul.
În învăţământul preşcolar reforma prezintă o nouă viziune asupra abordării
limbajului la această vârstă. Antrenamentul grafic ,ca activitate comună ,a fost
eliminat din noul plan de învăţământ şi au fost introduse elementele de limbaj citit-
scris în cadrul activităţii Educarea limbajului.
A fost reconsiderată poziţia limbajului scris în planul de învăţământ ,găsindu-i-se
locul potrivit ,s-a luat în calcul evoluţia firească a copilului la această vârstă ,s-a
încercat o aliniere a politicii educaţionale în domeniul limbajului din ţara noastră la
tendinţele existente pe plan internaţional şi s-a încercat o descătuşare a ideilor
preconcepute de până acum, care încercau să arate că o exersare în masă a unor semne
grafice ar putea ajuta copilul să scrie mai bine la şcoală .Totodată s-a ţinut cont şi de
faptul că fiecare are un ritm propriu de dezvoltare ,că achiziţiile fiecăruia în domeniul
limbajului oral fac posibilă trecerea spre limbajul scris, mai devreme sau mai târziu ,şi
că este bine să-l apropii pe copil de limbajul scris de la vârsta preşcolară ,în măsura în
care acesta este pregătit să o facă.
Programa activităţilor instructiv -educative în grădiniţa de copii ,la capitolul –
educarea comunicării scrise pentru desfăşurarea activităţilor de citire ,prevede realizarea
următoarelor obiective de referinţă: Copilul va putea;
 Să recunoască existenţa scrisului oriunde îl întâlneşte
 Să înţeleagă că tipăritura (scrisul)are înţeles (semnificaţie)
 Să găsească ideea unui text ,urmând indiciile oferite de imagini
 Să manifeste interes pentru citit
 Să recunoască litere şi cuvinte simple în contexte familiare
 Să cunoască literele alfabetului şi alte convenţii ale limbajului scris
 Să utilizeze materialele scrise în vederea executării unei sarcini date
Limbajul scris are o pondere extrem de mare în societatea contemporană ,mediul în
care se naşte ,creşte şi se maturizează un copil fiind astăzi ,de fapt ,un mediu ,,literat’’.
Copilul epocii noastre este mai mult un copil al mass-media şi mai puţin – din
nefericire –un copil al cărţii .Totuşi ,preşcolarul de astăzi se naşte şi creşte într-un mediu

1
în care limbajul scris este pe primul plan :ziare ,reviste ,cărţi ,afişe ,televiziune şi radio,
cifrele telefonului ,cifrele numerelor de casă sau bloc, numerele afişat al străzilor ,
staţiilor de autobuz ,de tren etc.
Grădiniţele au adrese ,numere de telefon ,unele au şi un număr scris pe tăbliţă la
intrare. În magazine sunt o mulţime de produse de diferite denumiri şi au diferite preţuri
.Mergând la cumpărături cu părinţii ,copilul învaţă de timpuriu rostul acestor semne.
Aşadar ,este destul de greu să ignorizăm şi în mediile cele mai favorizate –existenţa
mesajelor scrise.
Copilul va putea să recunoască existenţa scrisului oriunde îl întâlneşte ,acesta
constituind şi primul obiectiv pe care l-am urmărit în ceea ce priveşte comunicarea
scrisă. Înainte însă de orice ,m-am asigurat că această conduită nu este achiziţionată în
familie. Mi-a fost foarte simplu să-mi dau seama dacă preşcolarii au achiziţionat sau nu
acest comportament, dacă sunt conştienţi de existenţa scrisului în mediul ,dacă
identifică locul în care se găseşte ori sunt complet de această experienţă ,prin
organizarea unor jocuri simple atractive :,,De-a autobuzul –joc prin care preşcolarii au
fost puşi în situaţia de-a alege între două numere de autobuz pentru a merge în direcţia
dorită (autobuzul nr1 merge la Vişeul de Jos ,iar autobuzul nr.2 merge la Moisei):,,De-a
familia-joc prin care preşcolarii au fost puşi în situaţia de-a alege corect drumul spre
casă (traseul notat cu A sau drumul spre magazin –traseul notat cu M.
În cadrul activităţilor plastice –desen sau pictură –supraveghez, apreciez lucrările
copiilor ,le trec numele pe fiecare lucrare ,menţionând :,,Acum am să-ţi scriu numele
aici ,ca toată lumea să ştie cine a făcut acest frumos desen’’. Astfel i se oferă copilului
un prilej concret ,în care este şi puternic implicat ,pentru a înţelege deosebirea dintre
imagine şi scris şi , de asemenea , pentru a înţelege scopul scrisului – a identifica
executantul.
Se observă în mod spontan ,îndată ce ştiu să-şi scrie ,fie şi greşit numele ,ei au
grijă să se semneze pe fiecare lucrare pe care o execută – au învăţat că o lucrare
semnată are identitate ,există un creator ,un proprietar .O lucrare semnată ,,vorbeşte’’ de
la sine , ea poate fi diferenţiată de a celorlalţi , chiar în absenţa celui care a executat-o.
Un alt comportament care a fost provocat în situaţii concrete , spontane :copilul
indică scrisul în carte ,reviste ,ziare.
S-a întâmplat de mai multe ori ,când uitându-mă împreună cu copiii pe o carte
,le-am cerut să-mi arate imaginile , să-mi spună ce văd în imagine (ce face
băiatul? ,ce face fata ?…).Le-am arătat şi textul scris şi i-am întrebat în glumă :,,Dar
în această imagine ce este?’’, iar copiii au fost bucuroşi să mă corecteze ,spunând de
obicei :,,Aceasta nu e o poză!’’, indicând apoi ilustraţia. Am fost de acord cu
afirmaţia copiilor ,indicând ilustraţia şi apoi textul scris.
Prin asemenea procedee simple copiii vor înţelege foarte repede diferenţele
dintre imagine şi scris. La imagine te uiţi şi spui ce este ,dar la scris ,chiar dacă te
uiţi ,nu ştii despre ce e vorba până ce nu înveţi literele.
Dacă preşcolarul mic acceptă că imaginea este altceva decât textul scris într-o
carte cu poveşti ,pe la 4-5 ani el nu se mai mulţumeşte doar cu atât : ne cere să-i
citim poveşti , să-i citim ce scrie. Cu alte cuvinte ,ei cer ca scrisul să fie pus în

2
funcţiune ca să transmită mesajul. Copilul intuieşte că scrisul ,,este bun la ceva ,deşi
nu poate explica încă la ce anume .Dacă ambianţa este favorabilă ,dacă familia şi
grădiniţa îi oferă experienţe cu textul scris ,el va primi treptat confirmarea
corectitudinii intuiţiei sale :întotdeauna oamenii urmăresc un scop atunci când scriu.
Orice plimbare este utilă pentru observare a diferitelor tipuri de scris din mediul
:numele străzilor ,indicatoare ,semne de circulaţie ,numele maşinilor ,numele
firmelor. Cele mai multe plimbări le-am făcut pe strada grădiniţei noastre –Libertăţii
unde am iniţiat conversaţii ,le-am dat explicaţii în legătură cu plimbarea şi , printre
altele , le-am atras atenţia asupra acestor elemente .Nu am refuzat să răspund
copiilor la conţinutul textelor ,dimpotrivă le-am citit tot ce mi s-a cerut :Pompieri,
Clubul elevilor , Grădiniţă , Autogară , Numerele de la case…
Diferenţa imagine- scris aduce în mod implicit şi la înţelegerea faptului că
scrisul (tipărit sau nu)are o funcţie diferită de cea a imaginilor .El ne spune ceva –
poartă mesaje , are semnificaţie –iar ceea ce ne spune nu se schimbă niciodată, este
permanent .Această demonstraţie se poate face uşor în cursul unei zile. Se poate
pune la avizierul părinţilor numele celor mai cuminţi copii. Educatoarea citeşte
copiilor numele de pe listă .Când părintele vine la grădiniţă , este atenţionat – în
prezenţa copilului – să se uite pe listă , să vadă numele copilului printre cei
evidenţiaţi. În acest fel , copilul are o confirmare a faptului că acele semne-scrisul
pus pe hârtie – au însemnat acelaşi lucru citit de educatoare ,de părinte sau de oricine
alt cineva. Scrisul are o semnificaţie care nu dispare .
Un aspect relevant pentru copil în ceea ce priveşte semnificaţia scrisului este
recunoaşterea propriului nume atunci când îl întâlneşte scris. Pentru început, la copii
mici se poate utiliza numai prima literă a prenumelui. Copiii mai mari ori cei ce sunt
deja familiarizaţi cu propriul lor nume scris vor primi direct de la prenumele scris
întreg ,eventual prescurtarea lui ex .Alex ptr. Alexandru.
Primul pas este acela de a pune numele copilului pe tot ce îi aparţine –
dulăpior ,caiete, pat…,-însoţit într-o primă fază de o imagine a lui. Copilul îşi va
recunoaşte numele după imagine şi în acelaşi timp ,îşi va forma o reprezentare
globală a numelui scris.
Recunoaşterea de către copii a propriului nume se poate realiza şi prin
alcătuirea portretului clasei –fiecare se desenează pe sine ,educatoarea iî scrie
prenumele pe desen (vezi anexa poza ),albumul clasei – fiecare copil are
aşezată pe o floare poza sa însoţită de prenumele (vezi anexa poza ),pot fi
iniţiate jocuri loto cu fotografiile şi prenumele copiilor , confecţionarea de insigne.
Fiecare copil poate purta o insignă pe care este scris numele său.
Etichetarea mediului nu se face înaintea venirii copiilor la grădiniţă ,ci
împreună cu ei. Treptat pe măsură ce se desfăşoară diferite activităţi ,împreună cu
copiii, stabilim locul diferitelor obiective: ,,Aici vom pune creioanele…Aici vom
caietele cu pătrăţele … Aici ce vom pune ?’’. De faţă cu copiii şi împreună cu ei am
decupat, lipit şi colorat într-un cuvânt am confecţionat eticheta pe care este trecută
imaginea obiectului şi numele lui .Aceste etichete au fost aplicate pe dulapuri ,pe

3
paturi ,pe rafturi. Etichetele se pot folosi şi în calendarele naturii, manipulate fiind în
funcţie de starea vremii…
Copiii preşcolari sunt fascinaţi de carte şi de contactul cu lumea poveştilor .Se
înţelege ,aşadar de ce noi ,atunci când familia nu poate sprijini dezvoltarea culturală
a copilului rămânem persoana cheie în oferirea unei experienţe semnificative legate
de carte. Copiilor le plac poveştile despre animale şi natură, povestirea despre
oameni, lucruri şi locuri familiare. Le plac rimele şi ritmurile cântecelor din poveşti
cum ar fi cele din ,,Punguţa cu doi bani, Capra cu trei iezi , Ridichea uriaşă…Treptat
pe măsură ce li se citesc poezii, basme, creaţii folclorice şi descoperă o lume nouă,
lumea datelor, a faptelor a informaţiilor .La sectorul Bibliotecă întâlnim şi ziare din
care îi citim unele titluri ,anunţuri pentru al face pe copil să înţeleagă că scrisul dintr-
o carte ne ,, spune’’ o poveste, iar cel din ziare ne ,,spune’’ lucruri petrecute în lume
(vezi anexa poza ).
Copilul este deprins să ,,citească’’ un text pe baza unei succesiuni de imagini,
îndemnându-i să urmărească în pagină mişcând ochii şi mâna de la dreapta spre
stânga şi de sus în jos. Imaginile trebuie să reprezinte un text , o poveste bine
cunoscută de copii, astfel încât să nu existe nici o piedică în perceperea efectivă a
secvenţelor.
Pasul următor deprinderii semnificaţiei din succesiunea imaginilor este
încercarea de a transfera această semnificaţie la cuvintele ce însoţesc aceste imagini,
exemplu: Nimic nu este mai uşor decât să stai în mijlocul copiilor cu o carte în mână
, întrebându-i ,,Ce credeţi că scrie aici?’’(…Scufiţa Roşie) –copilul a găsit ideea unui
text urmărind indiciile oferite de imagini.
În mod normal atunci când copilul vine la grădiniţă el face deosebirea între
cuvintele pronunţate şi imaginile la care acestea se referă , nouă, educatoarele
rămânându-ne doar să o exersăm şi să o dezvoltăm
Ex.păpuşă copilul alege imaginea corectă la care cuvintele
pronunţate se referă.
Primele exerciţii de ascultare a textelor citite de educatoare simultan cu
urmărirea imaginilor pentru a găsii răspunsurile cerute se fac în colţul bibliotecii,
atunci când se citesc cărţi. Cazul ideal este acela în care atât noi cât şi copii avem în
faţă câte un exemplar din aceeaşi carte: în timp ce citesc povestea, copiii ascultă şi
urmăresc simultan pe carte , călăuzindu-se după imagini. Din când în când, mă
opresc din citit şi îi întreb ce cred că se va întâmpla mai departe. Pentru a le uşura
munca , îi îndemn să se uite pe pagina următoare ; oare vor găsi ceva care să-i ajute?
Dacă am ales bine cartea ilustraţia le va sugera copiilor continuarea acţiunii (ex…
Albă ca Zăpada ajunge la casa piticilor).
Când ia prima dată contact cu cartea copilul nu o consideră altfel decât celelalte
jucării. Pentru a se bucura cu adevărat de noua ,,jucărie’’, este necesar să aibă
modelul adultului; atunci, se va aşeza foarte serios şi cu multă plăcere la masă ori pe
un scaun ,cu o carte în faţă, eventual aşezată invers, va imita exact ce a văzut că face
adultul. Este un punct de plecare însă e doar un început. Preşcolarul trebuie să-şi

4
găsească motivaţia în chiar funcţiile îndeplinite de carte, iar aceasta se formează
numai prin medierea adultului.
Deprinderea copilului de a manipula o carte este achiziţionată prin exerciţiu,
prin model. Atunci când îi adunăm la colţul Bibliotecii şi le citim o poveste ei pot
vedea modul în care se manevrează cartea : cum o scot din bibliotecă , cum mă uit la
ea să mă asigur că este cea căutată, o deschid cu grijă şi sunt atentă să nu se îndoaie
foile ori să se murdărească. Aceste condiţii de manipulare nu sunt vizibile pentru
copii şi de aceea trebuie să verbalizezi unele dintre condiţii pentru a le atrage atenţia:
,,E o carte frumoasă, trebuie să umblu cu multă grijă cu ea să nu o murdăresc…
Acum întorc foaia cu atenţie, să nu o îndoi…’’
Preşcolarii vor fi mai receptivi la aceasta ,,autoobservaţii şi mai dornici să mă
imite în comportamentul faţă de carte.(vezi anexa poza ).
Primul lucru pe care îl fac atunci când mă pregătesc să citesc o poveste copiilor
este să le arăt coperta cărţii, să le arăt numele cărţii (poveştii ), eventual le arăt unde
este scris numele autorului şi-l citesc. Cartea are foi, pagini, text, scris, imagini.
Acest ritual se repetă de fiecare dată când se citeşte o carte.
Cărţile se plasează la sectorul Bibliotecă. Este bine ca această bibliotecă să nu
fie amenajată doar formal, ,,de ochii lumii’’ ci în scop funcţional, cu alte cuvinte să
fie în mod real şi adecvat utilizată. Copiii trebuie să aibă în sala de grupă un loc
liniştit în care să se poată uita la cărţi fără ca ceilalţi să-l deranjeze . Pe rafturile
bibliotecii, cărţile sunt aranjate astfel încât copertele să fie vizibile, iar titlurile şi
imaginile de pe coperte să îmbie copiii să le ia şi să le răsfoiască. Cărţile sunt
grupate după criterii funcţionale de poveşti de poezii , cărţi despre animale,
plante ,...
Deprinderile de a împrumuta se referă atât la pregătirea copilului pentru
împrumut, cât şi la procedeul propriu- zis. Preşcolarul trebuie învăţat să-şi proiecteze
dinainte acţiunea: scopul pentru care se duce la bibliotecă, categoria de conţinut pe
care doreşte să o consulte: ,, Am venit la bibliotecă să împrumut o carte de
poveşti…’’Aceste deprinderi pot fi achiziţionate numai în măsura în care copilul
exersează în situaţii concrete sau bine simulate.
Confecţionarea cărţilor de către educatoare , dar şi de către copii este una dintre
cele mai importante activităţi de pe parcursul anilor de grădiniţă. Sunt făcute cărţi de
educatoare şi cărţi de copii. Vă prezentăm o poezie realizată copil – educatoare. Am
scris pe o coală mare de hârtie tot ce mi s-a spus. Pe măsură ce s-a scris poezia ,
propoziţiile au fost citite şi recitite , iar copilul a hotărât dacă este bine sau schimbă
ceva .Astfel a înţeles că lucrurile nu ies întotdeauna de la început cum vrei. Trebuie
să gândeşti şi să corectezi.
După ce sarcina a fost realizată am bătut lucrarea la calculator , iar copiii au
făcut imaginile. Am prins foile astfel încât să formeze o carte, apoi am aşezat-o în
bibliotecă, copiii bucurându-se de munca lor.
Dragă mamă frumoasă
Te iubesc în zi de vară
Şi pe tata îl iubesc

5
 Şi pe frăţiorul meu de vară îl iubesc
Şi de ziua mea în care împlinesc 6 ani
Flori, fluturaşi şi animale care sunt
În viaţa mea de primăvară
Şi când văd eu la vânătoare
Că nu e voie să împuşti un animal
Care au plecat acum în ţara caldă
Nu e voie! că animalele trebuie
Să trăiască ca oamenii
Şi sfârşitul meu de animale
Îl sfârşesc eu foarte tare
Şi la sfârşitul poeziei vreau
Vreau să spun că vă iubesc:
Şi pe mama şi pe tata
Şi pe frăţiorul meu, pe
Bunici, pe toţi vă iubesc.
Sfârşitul poeziei.
Autor: Fănel P
Preşcolarul care creşte într-un mediu normal cultural cunoaşte foarte repede şi
foarte de timpuriu ,prin învăţare spontană , o serie de litere , cifre şi cuvinte. Prima
literă care de obicei este învăţată rapid şi cu plăcere este litera iniţială a numelui său.
În timpul activităţilor de antrenament al auzului fonetic, dar şi cu oricare prilej ,
căutăm să-i facem conştienţi pe preşcolari de sunetul iniţial al numelui lor. Se arată
şi litera corespondentă fără a face din aceasta o activitate propriu-zisă. Copiii învaţă
foarte uşor litera şi corespondenţa cu sunetul , fiind bine motivaţi şi vor reuşi să
transfere mai repede aceste deprinderi la alte cuvinte. Sunetul iniţial al numelui este
mai uşor de descoperit , la fel şi litera corespunzătoare în oricare alt cuvânt: ex.
Maria – maşină, masă, mama, mână…
În momentul în care copiii învaţă câte o literă ,ea va fi căutată şi recunoscută în
diferite materiale scrise , astfel că preşcolarul va şti să găsească litera cerută într-un
dicţionar pentru copii, carte al cărui obiectiv este învăţarea alfabetului.
După mai multe exerciţii privind litera ce trebuie cunoscută , pot avea loc
extinderi ale activităţii de învăţare a literei respective prin găsirea altor cuvinte care
se termină cu aceeaşi literă: ex. păpuşă; sapă, masă , casă…
Primele cuvinte pe care le compun preşcolarii din litere decupate ,din cuburi cu
litere , literele alfabetului sunt numele lor ,dar şi cuvinte scurte , familiare
:,,mama’’; ,,tata’’; iniţial după model şi apoi independent.
Jocurile de tip loto, domino contribuie la recunoaşterea şi citirea unor semne ,
litere, şi cifre. Sunt atractive pentru copii , materialele bogate şi se desfăşoară
degradat ,de la simplu la complex.
Programa activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii , la capitolul –
educarea comunicării scrise pentru desfăşurarea activităţilor de scriere , prevede
realizarea următoarelor obiective de referinţă: Copilul va putea :

6
 1.să perceapă şi să discrimineze între diferitele forme, mărimi , culori ,obiecte,
imagini, forme geometrice
2.să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice
elementare necesare folosirii acestora
3.să utilizeze desene , simboluri ,pentru a transmite semnificaţii
4.să descopere că scrierea îndeplineşte anumite scopuri , cerinţe sociale şi să
folosească de această descoperire
5.să înţeleagă semnificaţia cuvintelor , literelor şi cifrelor, învăţând să le traseze
O deprindere extrem de importantă în abordarea citit scrisului este aceea a
discriminării perceptive: a deosebi un lucru de altul, o formă de alta , o culoare de
altă culoare. Antrenamentul perceptiv al tuturor simţurilor este o condiţie esenţială
pentru întreaga dezvoltare a copilului şi el trebuie să fie iniţiat încă din prima zi de
grădiniţă copilului, de la cea mai fragedă vârstă. Pentru a exersa percepţia şi
discriminarea se apelează la o mulţime de jocuri apte de a forma conduitele adecvate
: ex.dintr-un grup de jucării diverse copilul să sorteze maşinuţele de aceeaşi culoare
sau maşinuţele care sunt la fel de mari, sau de acelaşi tip; jocuri de tip domino , loto,
din jumătăţi întreg, jocul umbrelor, puzzle, să potrivească după formă diferite litere
şi cifre, chiar dacă iniţial nu le cunoaşte semnificaţia.
Primul pas în scriere, fără îndoială , înţelegerea de către copil a propriei
capacităţi de a trasa semne , de a lăsa urme pe o suprafaţă cu ajutorul unui
instrument. Aşadar primul aspect ,,tehnic’’ este ca :preşcolarul să cunoască şi să ştie
cum se utilizează hârtia, creionul, creioanele colorate, creta albă şi colorată,
pensula…
Caietul sau coala pe care lucrează copilul va fi aşezată în poziţie uşor înclinată
spre stânga, având marginea dreaptă în prelungirea liniei cotului. Marginea dreaptă a
caietului are aproape aceiaşi oblicitate ca antebraţul. Înclinarea caietului , variază cu
vârsta, copilul îşi alege prin tatonări înclinarea potrivită în funcţie de posibilităţile
motrice. Numai poziţia corectă poziţia corectă indicată mai sus favorizează mişcarea
cursivă cu mâna relaxantă.
Unul din factorii care condiţionează învăţarea scrierii în clasa I este natura
instrumentului de scris şi poziţia lui în mâna copilului . Felul în care se ţine
instrumentul de scris şi de desenat în mână este foarte important. Se va evita efortul
de apucare şi efortul de păsare, deoarece acest lucru duce la crisparea degetelor.
instrumentul de scris se ţine în mâna dreaptă, fiind prins uşor, între degetul mare şi
cel arătător, sprijinit pe cel mijlociu. Creionul se prinde la 2-3 cm depărtare de vârful
ascuţit. E bine să fie destul de lung ,pentru a se sprijini la baza degetului arătător.
Ultimele două degete –inelarul şi degetul mic trebuie ţinute îndoite, fără să atingă
palma (vezi anexa poza ). Din experienţa mea lucrând de-a lungul anilor la
grupa mare şi pregătitoare am constatat că instrumentele cele mai potrivite , mai
bune sunt: creionul , pensula, carioca, creioanele colorate, creta albă sau colorată.
Primele ex grafice ale copilului sunt spontane, neorganizate, mâzgăleli făcute cu
creionul sau cu creta- depinde de cei pune adultul la îndemână(vezi anexa poza )

7
În prima fază de iniţiere grafică copiii mici sunt puşi să facă desene libere, cu un băţ, pe
pământul acoperit cu nisip sau pe pământul gol, sau pe pietrişul din curte. A târî aceste
beţe după sine lăsând urma drumului parcurs este o plăcere , pentru că înseamnă a pune
stăpânire pe spaţiu. Copiii pot ,,scrie’’liber pe cimentul unui trotuar sau pe asfaltul din
curte , pe o măsuţă unde a fost întins un strat subţire de făină sau pe geamul aburit care ia
atras din totdeauna pe copii În fiecare sală de clasă există o tablă la o înălţime accesibilă
copiilor pentru divertismente grafice libere.(vezi anexa poza ).
De la forma de mâzgăleală se ajunge treptat la o activitate organizată , dirijată prin
care urmărim dacă redau corect –poziţia firelor de iarbă, a şinelor de cale ferată, tulpinile
florilor, dacă realizează cu multă uşurinţă şi flexibilitate. Pentru consolidarea
cunoştinţelor am dat preşcolarilor beţişoare lungi scurte, în culori variate, sârmă, boabe,
creioane colorate, fâşii de hârtie ,de diferite mărimi şi culori ,plastilină, din care ei au
redat imaginile diferitelor obiecte observate denumind poziţia liniilor trasate.
Faza a doua de iniţiere grafică – pictura cu degetul place mult copiilor; realizând
teme cum ar fi boabe de struguri, pietre, pruna, cireaşa, valurile mării…Pictura cu
pensula este mai dificilă , dar am obţinut rezultate bune. S-au obţinut lucrări deosebite
folosind mai multe tehnici de umplere a suprafeţei cu pensula:
-prin punctare :ex. ploaia , ninge, boabe de mei;
- prin pete: mingea cu buline, covor cu frunze uscate
- prin mişcare orizontală: cărare, fumul, şarpe
- prin mişcări combinate: scara , linie ferată, garduri;
Faza a treia de iniţiere grafică pornind de la exerciţii de alunecare, care urmăresc
obţinerea relaxării musculare , am ajuns la exerciţii de înaintare , la reproducerea de
modele, la desene după puncte , apoi la trasarea unor modele ,la trasarea elementelor
grafice ,apropiind astfel preşcolarul de sarcinile învăţării şcolare.
Introducerea în cadrul activităţii de realizare a unui semn grafic, a imaginii, a
ghicitorilor, a structurilor, ritmate, a unor scurte poveşti, contribuie pe de o parte , la
acordarea de semnificaţii semnului grafic respectiv, iar pe de altă parte la creşterea
motivaţiei preşcolarului pentru activitatea de scriere.
1.Exerciţii de alunecare – desenăm nori, desenăm covrigi, desenăm cornuri,
ştergătorul de parbriz, melcul – exemplu de structură ritmată folosită:
Melcul pleacă la plimbare
Dar căsuţa unde-i oare?
Dintr-un punct dacă porneşti
Şi mâna dac-o roteşti, Melcul nostru-i fericit,
Casa tu i-ai isprăvit!
2.Exerciţii de înaintare – solicită dubla mişcare a încheieturii mâinii –de la stânga
la dreapta şi de sus în jos- arlechinul, fumul ,acoperişul casei , lâna oiţei , pieptenele,
periuţa de dinţi.
3.Reproducerea unor modele se face prin umplerea spaţiului, prin colorare cu
creioane colorate, în final insistându-se asupra realizării conturului ,reclamă un efort
de organizare şi orientare într-un spaţiu dat: urcăm scările, dantela, floarea , creionul,
vaporul , castelul, căţelul…

8
 4.Desen după puncte – urmăresc orientarea şi structurarea spaţială. Executarea
desenelor propune respectarea proporţiilor, sesizarea direcţiilor, a orientării , a
poziţiei, a succesiunii, construirea unghiurilor – malurile apei, stâlpi de telegraf, plus,
lopăţica, morişca , casa , funda…
5.Completarea părţilor care lipsesc într-un desen , pot fi observate şi în cadrul
altor domenii de cunoaştere , ori în activităţile la alegere. Completarea lacunelor
structurează şi întăreşte reprezentările mintale , dezvoltă capacitatea de analiză şi
sinteză perceptivă şi combină această capacitate cu acţiunea motrică .Ex. ariciul,
floarea, casă, scara…
6.Desenul decorativ – copiii îşi pot forma deprinderi de trasare grafică ordonată,
simetrică , echilibrată: exemplu ulciorul, rochiţa păpuşii, prosopul.
7.Trasarea elementelor grafice – presupune reproducerea semnelor după un
model ,în scopul formării gestului grafic caracterizat prin supleţe şi îndemânare, ex.:
omul de zăpadă ,căpşuni ,să acoperim casa cu şindrilă, prune,( vezi anexa poza
).
Pentru a-l deprinde pe copil să se încadreze într-un spaţiu limitat am folosit
caietul cu pătrăţele. Executarea elementelor grafice pe caiet ul cu pătrăţele prezintă
exact poziţiile ,mărimile, formele, ritmicitatea ,respectarea spaţiului dat, a semnului
respectiv – ex. punctul, linia verticală ,linia orizontală, linia înclinată spre dreapta,
spre stânga, linia curbă închisă, ovalul şi combinaţii ale acestuia, gardul scăunel;
scara; cana; solniţa; cârligul; farfuria; brazi; barca; pahare pălărie…
Elementele grafice se reprezintă ca structuri de combinaţii ale grafismelor care
compun literele , cifrele. Descompunerea literelor în grafisme sau segmente de
grafisme , sprijină educatoarea la găsirea unor variate soluţii de scriere a elementelor
literelor. De exemplu structura combinatorie- segment de linie înclinată spre dreapta
oval şi bastonaş cu vârful întors în jos, spre dreapta redată pe reţeaua grafică- poate da
componenţa literelor a, d, c, p.
Se afirmă că literele mari de tipar sunt mai uşor de executat de către copii decât
cele mici. Acest fapt este numai parţial adevărat :în plus literele mici de tipar nu sunt
greu de scris dacă sunt abordate treptat şi cu metode .
Literele mici de tipar au şi un alt avantaj :majoritate sunt foarte asemănătoare ca
cele de mână astfel că , atunci când va veni momentul ,preşcolarul le va aborda mai
uşor pe acestea din urmă. Preşcolarului nu i se va interzice accesul la celelalte tipuri
de litere – litere de tipar mari. În ce priveşte cifrele, şi acestea sunt semne grafice care
se scriu şi se citesc .Ordinea învăţării scrierii lor este în mod logic legată de
numerotaţie şi de operarea cu numere. Tratarea lor exclusiv în cadrul activităţilor
matematice nu este recomandată. Un procedeu eficient în înţelegerea cifrelor este
utilizarea textelor mixte- cuvinte şi cifre. Înţelegerea firului narativ al povestirilor în
care apar şi cifre poate facilita abordarea de mai târziu a problemelor: ex. 7 pitici , 3
fete de împărat , 9 mări şi 9 ţări…
Etapele abordării literei (cuvântului ) sunt următoarele
-recunoaştere şi identificarea după formă a literelor şi denumirea lor
- legarea sunetului de litera corespondentă

9
- trasarea peste modelul punctat al literei
- copierea literei după modelul dat alăturat
- trasarea peste cuvinte punctate
- copierea cuvântului după un model scris de educatoare
Se recomandă următoarea ordine a învăţării literelor : o, i, c, n, p, l, a, r, e, m, t, s,
b, v, ţ, f, ş, d, g, h, j, z, x, k.
Este necesar să se organizeze cât mai multe spaţii de activitate pentru copii, să
crească gradul de funcţionalitate a acestora în care să se realizeze obiecte care să
contribuie la pregătirea mâinii pentru scris şi pentru muncă .Astfel de activităţi sunt şi
cele de modelaj – ex. Bastonul bunicului , Macaroane subţiri , Bastoane pentru
gimnastică , Inele colorate , Scara hornarului , Crenguţa Înmugurită şi Dinţii
fierăstrăului etc.
Jocurile de rol sunt un alt bun prilej în care preşcolarii îşi pot pune în practică
achiziţiile ori pot învăţa alte lucruri , condiţia principală este ca educatoarea să nu
impună copiilor ,, de-a ce să se joace’’: ex. ,,De-a doctorul’’- existenţa şi rolul
carnetului de sănătate , existenţa medicamentelor , pot să scrie reţete , existenţa unor
cărţi cu imagini semnificative. ,,De-a gospodinele’’- copiii pregătesc din aluat prăjituri
de diferite forme pătrate , ovale , rotunde , macaroane subţiri , cornuri în formă de
inel…,,De-a biblioteca’’; ,De-a librăria’’; ,,De-a tipografia’’.
Toate aceste jocuri reprezintă ocazii bune de introducere a altor tipuri de mesaje
scrise.
În cadrul sectorului construcţii se poate desfăşura jocul ,,Construieşte litera
folosindu-se de beţişoare , chibrituri, pioneze ;Cartea mea din cuburi roşii pe care sunt
aplicate litere; Construieşte cifra.’’
În cadrul sectorului artă ,pe lângă activităţi de pictură desen şi modelaj prezentate
se mai poate desfăşura şi jocul :,,Îndoaie sârma’’ corect- se pot realiza cu plăcere litere
, cifre ;Căsuţa melcului ; Baloane mari şi mici ; Prune ;Bastonul bunicului ;Toiagul lui
Moş Crăciun; decuparea unor litere sau cifre.
În cadrul sectorului Joc de masă se poate organiza jocul :Ce s-a întâmplat ?-
copiii vor ghici litera sau cifra care a dispărut ;’’Caută-ţi cartea preferată ;Găseşte
drumul corect(labirint); Spune a câta carte dispare?’’
Mijlocul cel mai bun prin care copiii înţeleg utilitatea jocurilor , mai ales cele de
mişcare :cerculeţe , săgeţile ,cruciuliţele de orice fel pot fi folosite pentu a indica
porniri şi opriri , direcţii , alte reguli ale jocului:
Exemplu: Parcurs aplicativ
alerg . . . .
plec săritură .
.. . . .
ocolire obstacol
sosire

10
 Aprecierea activităţii copilului se face prin evaluare. Educatoarea are la îndemână
o serie de metode şi procedee variate atractive pe care le alege cu multă grijă .Una
dintre metoda modernă de evaluare poate fi considerat şi ,,Desenul Zburător’’. Ex.
Decorăm rochiţa păpuşii
Decorăm ulciorul
Lucrarea se transmite unui grup de 5-6 copii, fiecare decorând ulciorul sau
rochiţa cu un element grafic nerealizat până atunci.
În ceea ce priveşte vârsta la care ar trebui să înceapă învăţarea propriu –zisă a
literelor, citirea şi scrierea de texte, toţi sunt de acord că fiecare copil îşi are vârsta lui
proprie, în funcţie de maturizarea sa , de experienţa sa culturală şi de mediul social –
familial.
Se ştie că cu mult înainte de începerea şcolii , copilul cunoaşte semnificaţia
cuvântului tipărit şi, de cele mai multe ori, ştie să scrie şi să citească. Mai ales în
mediul urban , învăţătorii constată că elevii nu mai aşteaptă să li se predea pentru a
învăţa să scrie şi să citească. Chiar dacă ei nu sunt încă alfabetizaţi pe deplin, în sensul
clasic al cuvântului (a cunoaşte , a citi şi a scrie litere), ei au comportamentul unui
alfabetizat , în sensul modern al noţiunii.
Rolul important al grădiniţei rămâne, în special ,pregătirea pentru mânuirea
cuvântului scris , oferirea tuturor copiilor a unui mediu de informaţie şi de educaţie
adecvat, egalizarea şanselor tuturor copiilor , indiferent de mediul socio-cultural din
care provin ,şi prevenirea unui potenţial eşec şcolar.

BIBLIOGRAFIE

1,,.Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii. Ediţia aII-a

revizuită şi adăugită -Ministerul Educaţiei şi cercetării ,Bucureşti2005’’,pag39
2.Magdalena Dumitrana ‚,Educarea limbajului în învăţământul preşcolar volII,
Comunicarea scrisă, Editura Compania ,Bucureşti 2001’’;pag 7-163
3.Elena Ciucă ,Elena Gogea ,,Dezvoltarea capacităţii de a recunoaşte şi citi literele
mari de tipar, Revista învăţământului preşcolar,3-4/1995,Bucureşti1995’’pag152;
,,Metoda proiectelor la vârste timpurii, Cartea -Şcoala
Maramureşeană, nr.14, martie 2005 ,pag35
4.G.Calmy ,,Cum facem exerciţii grafice ,Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti
1975,pag72-77

11