Izvoare pentru cunoașterea latinei vulgare

Glosele de la Reichenaun- aici sunt înregistrate cuvinte ori expresii care se găsesc în paginile
Vulgatei, tradusă de către Sf. Ieronim. Biblia vulgata sau Vulgata este o versiune a Bibliei
(Vechiul Testament și Noul Testament), tradusă în limba latină. Primele traduceri ale Bibliei în
latină datează din secolele III-IV d.Hr., dar erau imprecise. În secolul al IV-lea, papa a hotărât ca
Sfântul Ieronim să traducă Biblia în latină.

A. Lista de cuvinte care sunt corespunzătoare pentru a înlocui cuvintele latine clasice în
limba franceză:

 onustus pro carcatus (carricatus, OF chargié)

 binas pro duas et duas (F deux et deux, deux à deux)
 profertus pro alatus factus
 transgredere pro ultra alare
 opilio pro custos ovium vel berbicarius
 aper este explicat prin salvaticus porcus
 fusiles pro fundutas (F fondues)
 gecor (jecur) este tradus prin ficato (ficatum; OF feie, foie)
 offendas pro abatas (OF abates af)
 oves este tradus prin berbices (verveces; OF berbis, F brebis sheep)
 mares pro masculi (F mâles)
 oppidis pro castellis vel civitatibus (F châteaux, cités)
 hiems pro hibernus (F hiver)
 forum este tradus prin mercatum (F marché)- piață
 emit pro comparavit (OF comparer to buy)
 mercator este explicat prin comparator (cumpărător)
 femur pro coxa (F cuisse)
 arena pro sabulo (F sable)
 cecinit pro cantavit (F chanta)
 canere pro cantare (F chanter)
 si vis pro si voles (F si [tu] veux)

1
  pallium pro drappum (F drap, of Gaulish origin)
 lamento pro ploro (F pleurer)- a plânge, a lamenta (neologism)
 liberos pro infantes (F enfants)
 ictus pro colpus (F coup, of Gk origin)
 ensis pro gladius (F glaive)
 uvas este tradus prin racemos (F raisins)- strugure
 sortilegus pro sorcerus (F sorcier)
 tedet pro anoget (inodiat, F ennuie)
 viscera pro intralia (F entrailles)
 vespertiliones calvas sorices (F chauves-souris bat)
 coturnix pro quaccola (caille quail)
B. Cuvinte care implică o serie de analogii

 singulariter este tradus prin solamente (F seulement): -mente is already used as an

adverbial suffix- singur
 optimos pro meliores (F meilleurs)
 saniore este tradus prin plus sano
 transmeare pro transnotare (transnatare): the developping substitution of â by o is
observed (as L natale > F noël)
C. Cuvinte cu înțelesuri noi

 ager pro campus

 cenacula pro mansiuncula (F maison)
 caseum este tradus prin formaticum
 castro pro heribergo
 contemeliam pro verecundiam (F vergogne)
 cuncti pro omnes
 destestare pro plasphemare
 fatigatus pro lassus
 ferus pro durus
 flare pro suflare
 gehenna pro duplex pena
 gratis pro sine mercede
 Italia pro Langobardia
 in ore este tradus prin in bucca (F bouche mouth)
 rostrum este explicat prin beccus (F bec beak)- cioc (gură)
 isset pro ambulasset (F aller (?) to go)
 ita pro sic
 jus legem pro vel potestatem
 liberos pro infantes

2
  milites pro servientes (F serjants)
 nonnulli pro multi
 pronus pro qui ad dentes iacet
 prumptus pro paratus
 pulcra este explicat prin bella (F belle)- formus (formă frumoasă)
 rerum pro causarum
 ruga pro fruncetura (ruga means already street)
 scurris pro ioculator
 saga pro cortina
 sagma pro soma vel sella
 semel pro una vice (fois)
 sopor pro sumpnus
 umo pro terra (F terre)- țară
 vegitat pro portat
 vitiosior pro callidior (vitium takes the meaning of trick, guile, as in the Modern
French expression avoir du vice = être rusé)
 vectum (<vectem) pro tinel (tinalum) (in order to be distinguished from the new
meaning of vit)

Grafia manuscriselor ne este utilă deoarece atestă într-o măsură mai mică decât inscripțiile
tendințele latinei vulgare cum se întâmplă de exemplu când întâlnim forma agustus pentru
Augustus (formă ce stă la baza majorității descendenților romanici ai acestui cuvânt), Agosto
(catalană), Agosto (Spaniolă), Fr. Auguste, Română (gustav)- lunile anului sunt neologisme, în
trecut ele se numeau astfel:

Ianuarie – Cărindari sau Gerari, adică începutul colindelor și a gerului

Februarie – Faur sau Făurar

Martie – Mărțișor sau Germănar (încolțitor)

Aprilie – Prier (deschizător) sau Florari

Mai – Frunzar sau Prătar(a ierburilor)

Iunie – Cireșar

Iulie – Cuptor

August – Măsălar (a secerișului)

3
Septembrie – Răpciune, Vinicer sau Vinițel(a vinului)

Octombrie – Brumărel

Noiembrie – Brumar sau Promorar

Decembrie – Andrea sau Neios (a ninsoarei)

Însemnările lui Tiro

La origine reprezintă primul sistem stenographic roman conceput de Marcus Tullius Tiro, libert
al lui Cicero, folosit mai ales pentru a stenografia discursurile ținute ex abrupt. Glosele și
manuscrisele în sigle tironiene au adesea un caracter popular și de aceea ele oferă date pentru
reconstrucția latinei vulgare.

Actele oficiale

Deși sunt redactate în latina târzie prin tendințe grafice atestă afirmarea anumitor inovații în
diferitele țări romanice. De exemplu, în actele din Peninsula Balcanică găsim adeseori ,,-s’’ final
prin hipercorectitudine (greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită
efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare.) și acolo
unde în latină nu există, deoarece latina din Italia îl pierduse devreme.

Cuvinte latine conservate în limbi neromanice

Gramatica comparată și lexical limbilor romanice rămân elemente majore ce ne permit

reconstruirea multor particularități și a multor cuvinte din latina vulgar sau comună, neatestate de
izvoarele anterior enumerate. Formele ce se reconstruiesc numai pe baza compoziției limbilor
romanice sunt presupuse și de aceea se scriu precedate de *.

Lat. Casa > Sp. Casa, It. Cassa, Germ. Kasse, Fr. Casse

Apariția limbilor romanice

Diversificarea limbilor în general și a limbii latine în special a constituit obiectul a numeroase

explicații inegale ca valoare. După unii cercetători principala cauză ar fi timpul (Saussure)- limba

4
evoluează neîntrerupt și că la un moment dat își schimbă structura. Spațiul- o limbă vorbită pe o
întindere de pământ oarecare se diferențiază deoarece nu există contacte lingvistice strânse.

Prin urmare, nu se mai menține unitatea lingvistică inițială:

 factorul etnologic (amestecul de populații- limba se amestecă, se ,,corupe’’- substrat,

stratul lingvistic (latin), suprastratul (slavi) și adstratul (amestecul de populații). De
fiecare dată avem de-a face cu un proces de asimilare etnică și lingvistică. Nota
diferențiatoare constă în direcția de realizare a acestui proces: dinspre poporul nou venit
spre populația băștinașă (romanii care au asimilat traco-dacii). Dinspre populația
autohtonă spre populația nou-venită (daco-romanii și slavii).

Romanizarea trebuie înțeleasă nu numai ca o transplantare de cultură și civilizație, ci și ca un

proces de asimilare cultural și lingvistică a populației autohtone prin imprimarea unor
particularități distincte latinei din diversele provincii ale Imperiului Roman. Însușindu-și treptat
latina și trecând succesiv prin faze tot mai avansate de bilingvism, autohtonii și-au folosit tot mai
rar vechea lor limbă (devenită între timp o limbă de familie), sfârșind prin a uita definitive, însă
însușindu-și latina ei nu au renunțat la o serie de cuvinte (inclusive toponime, forme gramaticale
și fonetisme). Fiecare dintre populațiile băștinașe și-au însușit limba latină și-au dezvolat-o în
felul specific fiecăreia, felul determinat de ceea ce lingviștii numesc bază de articulație (modul
în care era pronunțată limba latină depindea de cel în care era pronunțată limba maternă).

Lingvistica mai invocă baza de audiție, adică modul cum vorbitorii unei limbi date aud și
înregistrează o limbă străină, modul cum îi percep sunetele și formele gramaticale.

Procesul diversificării limbii latine, al formării limbilor romanice sau cel puțin unele trăsături
distinct ale acestor limbi nu ar putea fi pe deplin înțelese dacă nu am ține cont de influența
germanică (Vest) și slavă (Est).

Cu alte cuvinte, așezările…..al populațiilor romanice și a celor slave au contribuit la

fragmentarea idiomurilor romanice nu numai sub raport cantitativ, ci și calitativ, avansând și
stăpânind timp de câteva secole a unor întinse teritorii din fostul Imperiu Roman de către
populațiile germanice și slave și conviețuirea romanilor cu slavi cu aceste populații au dus la
consolidarea proceselor de diversificare lingvistică nu numai sub raport geografic, ci și calitativ.