EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A

APARATULUI RESPIRATOR
1. Radioscopia – este un examen iradiant, ce nu permite o analiză
riguroasă a pulmonului, dar este util pentru:
- aprecierea mişcărilor toracelui, plămanilor şi diafragmei;
- localizarea leziunilor focale pleuro-pulmonare;
- evidenţierea pulsaţiilor cardio-vasculare.
2. Radiografia – este examenul de bază in investigarea
pulmonară. Incidenţele folosite sunt:
a) Radiografia de faţă se realizează in incidenţă posteroanterioară,
in inspir forţat, aşezand faţa anterioară a toracelui pacientului
pe caseta ce conţine filmul. Pe o astfel de radiografie jumătate din
structura pulmonară este acoperită de alte formaţiuni anatomice: coaste,
mediastin, diafragm. Sunt utilizate două tehnici:
- cu raze moi – permite observarea unor structuri fine, dar
suprapunerile de părţi moi sunt supărătoare;
- cu raze dure - permite disocierea structurilor
mediastinale, dar şterge detaliile structurale pulmonare.
Radiografia de faţă ce se execută la pat sau cu pacientul in decubit
dorsal pe targă este in incidenţă antero-posterioară, situaţie in care
imaginea cordului este mai mare şi coastele orizontalizate.
b) Radiografia de profil se practică pentru localizarea leziunilor.
Ea suprapune cei doi plămani, deci este inutilă executarea sistematică a
ambelor profile. De regulă se practică profilul la care suspicionăm
leziunea.
c) Incidenţe complementare:
- radiografia in incidenţă postero-anterioară in expir –
poate fi folosită pentru a demonstra existenţa unui
pneumotorax, emfizem, colaps (datorat unui corp străin),
pentru aprecierea mobilităţii diafragmatice, sau pentru a
distige opacităţile costale de cele pulmonare;
15
Radiologie clinică
- radiografii in incidenţe oblice: oblică posterioară dreaptă
pentru evidenţierea unui colaps al lobului inferior sau
oblică posterioară stangă pentru a demonstra un corp
străin esofagian;
- radiografia in decubit lateral cu raza orizontală se
practică in cazul pacienţilor ce nu pot sta in ortostatism,
pentru a demonstra colecţii aerice sau lichidiene
pleurale;
- radiografia de varfuri (sau in lordoză) este folosită pentru
o mai completă vizualizare a regiunilor apicale sau
pentru demonstrarea unui revărsat interlobar.
1. Tomografia convenţională uniplan, de faţă sau de profil, se
execută alegand secţiunile dorite, in funcţie de radiografie. In principiu
tomografia oferă imaginea radiografică a unor structuri aflate in planul
selectat, estompand imaginile structurilor aflate inaintea şi inapoia acestui
plan. Astfel se pot obţine informaţii utile privind leziunile pulmonare
localizate, noduli, cavităţi, etc. Se utilizează timpi lungi de expunere şi
estomparea imaginii poate fi supărătoare la pacienţii necooperanţi. Fiind
deci o tehnică iradiantă trebuie folosită cu mult discernămant.
2. Bronhografia constă in vizualizarea radiologică a arborelui bronhic
opacifiat cu o substanţă de contrast radio-opacă hidrosolubilă introdusă
sub anestezie locală. In cursul unui examen se opacifiază brohiile unui
singur pulmon, executandu-se radiografii de faţă, de profil şi oblice.
Metoda este utilă in special in investigarea broşiectaziilor. Este
contraindicată in insuficienţa respiratorie severă.
3. Angiografia pulmonară permite studiul distribuţiei intrapulmonare
a vaselor sanguine cu ajutorul unei substanţe de contrast iodate
hidrosolobile nonionice introdusă printr-un cateter in cordul drept.
Angiografia pulmonară este folosită pentru evidenţierea anomaliilor
vasculare: fistule arterio-venoase, sechestraţii, sindromul de compresiune
al venei cave superioare.
4. Scintigrafia este o tehnică ce studiază distribuţia radioactivităţii
intr-un organ, sau in intreg corpul după administrarea unui izotop
radioactiv. Distribuţia radioactivităţii se determină cu ajutorul camerelor de
scintilaţie.
Scintigrafia pulmonară se poate executa in două feluri:
- scintigrafia de ventilaţie in care izotopul Xenon 133 este inspirat,
studiindu-se apoi distribuţia sa in teritoriile aerice pulmonare; persistenţa
unei zone radioactive indică existenţa unei leziuni la acel nivel;
- scintigrafia de perfuzie in care izotopul Technetium 99
este injectat intravenos urmărindu-se distribuţia
intrapulmonară a vaselor de sange.
16
Radiologie clinică
5. Computer-tomografia, fiind capabilă de a sesiza diferenţe mici de
densitate, mult mai mici decat radiografia convenţională, este o tehnică
extrem de utilă in demonstrarea:
- nodulilor pulmonari aparent unici;
- revărsatelor pleurale sau pericardice;
- maselor mediastinale (abces, mediastinită, anevrism,
tumori);
- metastazelor costale;
- cancerelor pulmonare, esofagiene (extinderea lor).
6. Imagistica prin rezonanţa magnetică nucleară este o tehnică de
varf ce permite aprecierea fluxului sanguin fără injectarea unei substanţe
de contrast.