Întâ mpl ăr i c oti di ene

Întâmplări cotidiene

București, capitala României în 16 noiembrie 2008, ora 19.00.

Conform uzanțelor universale privind relația dintre zi și noapte se
constată că s-a întunecat, dar mai este o geană de lumină ușor
roșiatică la asfințit. Aici, acasă este cald și bine, cerul este senin și
temperatura de 21ºC, ceea ce înseamnă că este foarte cald și suntem
dincolo de mijlocul lunii octombrie. Acum câteva minute trecea pe
stradă un grup de băieți discutând tare, iar unul dintre ei era la bustul
gol și vorbea mai gros decât ceilalți, ceea ce arată clar că cine este
mai alb la piele și vorbește mai subțire, are șanse să reziste mai greu
la temperaturile joase, adică iarna face nazuri când trebuie să iasă la
dat zăpada.
În urma unei constatări că mamaia Lucica are o vedere slabă la
unul din ochi, s-a trecut de urgență la o operație de înlocuire a unui
organ intern al ochiului cu ceva transparent din plastic, care are
calitatea că nu îmbatrânește, adicș nu devine translucid în timp. Apoi,
datorită unui proces de acomodare recomandat de medicul de ochi,
prin turnarea unor picături peste ochiul operat, s-a trecut la faza de
vizite medicale periodice, dimineața, la amiază si noaptea la 10,
efectuate de sora medicală Smaranda Baciu, care este de fapt
nepoata primară ce a primit și ea îngrijiri similare din partea bunicii
“mamaia Lucica” atunci când era mică si neajutorată – dar făcea tot
felul de drăcii și nu o asculta pe mamaia Lucica și atunci era
amenințată cu formula de mare efect:
“- Treci la masă că de nu, dau telefon și-i spun lu’ mă-ta acu’, să
știi ! “

Autor: Victor MODORAN Pag. 1 / 7 15 iunie 2010

 Întâ mpl ăr i c oti di ene

În același timp fratele ei Andrei, care era mai mare cu vreo trei
anișori se ocupa cu montarea unei mături și a unor obiecte luate
aparent la întâmplare (dar erau cu grijă alese, ca să facă mult zgomot
atunci cand vor cădea pe mozaic) așezate deasupra unei uși
întredeschise, care trebuia să fie deschisă de mamaia Lucica în
drumul ei către bucătărie, unde era pusă masa pentru cei doi copilași.
Azi este deja altceva, au trecut aproape treizeci de ani si mamaia
Lucica dă semne de orbire si Smaranda Baciu are doi copilași, Maria
de cinci ani și Irina de un an și jumătate. Fratele ei Andrei, cel care
este mai mare cu câțiva anișori, este provizoriu autoexilat în depărtatul
stat Washington din marele conglomerat de State Unite ale Americii,
având menirea să împingă cu talent și abnegație, mersul înainte al
societății americane, mai ales că in săptămâna care a trecut, panta
urcușului s-a accentuat brusc și are tendințe de stagnare ¹.

¹ Aici se face referire la căderea în picaj a acțiunilor de la bursa de

pe Wall Street, concomitent cu scăderea prețului petrolului de la 140
$/baril la sub 70$/baril, lucru de neințeles pentru multă lume, dar clar
este că urmare a acestor fenomene se întamplă lucruri și mai ciudate,
ca de exemplu: “Din cauza crizei financiare internaționale, aproximativ
50% dintre angajatii departamentelor de HR din Marea Britanie
mănâncă la prânz ce și-au adus gătit de acasă, arată un studiu realizat
de către fundația umanitară ActionAid . De asemenea, 40% dintre cei
chestionați mănâncă la serviciu fără a avea pauză.”
Adică rămâne o cale destul de abruptă și efortul la împingere va fi
continuu și cu slabe speranțe de a reveni curînd la un nivel orizontal.
Dar nu-i o problemă pentru Andrei Modoran, căci el are vechiul obicei
de a alerga din când în când și mai ales de a trage de fiare “la sală”.
Și ca urmare, are mușchi.

Autor: Victor MODORAN Pag. 2 / 7 15 iunie 2010

 Întâ mpl ăr i c oti di ene

Dar să revenim la mamaia Lucica, privind la televizor serialul

preferat, o telenovelă vorbită in limba portugheză, privind la ecranul
uriaș de aproape un metru pe diagonală, cu un singur ochi, adică cu
ochiul neoperat, pentru că trebuie să-si protejeze ochiul operat de prea
mult surmenaj și atunci își pune o pernă pe cap, atât cât să-i acopere
un ochi, privind ușor cotit, pe sub pernă la intriga de pe ecran.
Deodată se aude un gângurit de copil și in ușă apare Irina cu ochii
măriți, privind în bezna din cameră pronunțând: “- baba, baba”. Adică
vrea să zică, doamna in vârstă. Apoi apare și sora medicală
Smaranda, de profesie arhitectă, care aprinde lumina, “bună seara, ce
faci mămăică?”, “aaaa uite-o pe Irina, ce faci drăguță, vino-ncoa să te
vază mamaia, hai dă mâna”. Irina ramâne în ușă cu gura căscată și
ochii măriți, adică holbați. “da’ unde-i Maria, e si ea cu voi?”, “nu e,
pentru că Maria e plecată în excursie la Buzău la vulcanii noroioși, a
plecat azi dimineață, trebuie să plece acum Dan să o aștepte la
grădiniță că trebuie să se întoarcă cu autocaru’”, “Aaa, nu mai zi, a
plecat în excursie de dimineață, așa, ca să vezi?”, “ Daa, a plecat de
dimineață”
Irina se întoarce și se îndreaptă către tataia Victor, care bate cu
degetele în tastatura unui PC în camera de alături. “- Irina, hai du-te la
tataia să vezi ce face, iți arată ceva pe calculator”, “Hai mamaie să-ti
pun picăturile”
Se reașează fiecare în dispozitivul său. Irina pășește cu interes
către tataia. Tataia salvează iute un plan de etaj desenat în Corel
Draw, este și el tot arhitect de profesie și o ia în brațe pe Irina, intră
rapid pe Google si caută “cal”, apoi “pisică” și “câine”. La câinele de
pe ecran, Irina reacționează cu un “ham” hotarât. La cal și pisică
reacționează ciudat cu un fel de “mndtra” si pune degetul arătator pe
ecran. Ochii ei, căci despre ochi este povestea de față, se mişcă rapid

Autor: Victor MODORAN Pag. 3 / 7 15 iunie 2010

 Întâ mpl ăr i c oti di ene

de la o imagine la alta cu mare interes, ochii măriți și dornici de a

acumula cât mai multe sensuri deodată.

Dincolo, în camera cu TV, se derulează o discuție foarte concisă și

plină de sensuri, la care Smaranda nu face decât să privească la
scenele de pe ecran și să facă remarci de genul “aha”, “aha” la ceea
ce expune pe scurt mamaia Lucica istoria telenovelei, devenind
deodată foarte serioasă și cu un ușor accent de revoltă a unei instanțe
judecătorești:
- S-au luat și s-au lăsat.
- S-au căsătorit și a lăsat-o în preajma nunții.
- Ea a fugit și el a venit după ea.
- Foarte interesant.

Autor: Victor MODORAN Pag. 4 / 7 15 iunie 2010

 Întâ mpl ăr i c oti di ene

Smaranda pronunță un ultim “aha” și iese către camera unde Irina

își plimbă ochii cu vioiciune pe ecran făcând un dialog perpetuu cu cal,
câine și pisică:
- Ham !
- Mndtra !
- Ham !
Hai Irina mergem? Zi Pa.
Irina coboară de pe genunchii lui tataia și cu o bucată de pară
mușcată pe jumătate în mână face semne de “la revedere”, de data
asta vorbind românește pe ințelesul tuturor:
- Pa ! Pa ! si apoi arătând cu aceeași mână în sus, în care ține felia de
pară,
- Papa ! Papa !

Bucuresti - 16 octombrie 2008

PS 1
Încerc să alătur acestei povestiri un dram de har și sfințenie și caut
să văd ce zi este astăzi în Calendarul Ortodox și găsesc: “ În această
lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Longhin
sutașul.” în care se povestește despre o femeie care orbise și și-a
recăpătat vederea săpând cu mâinile într-un gunoi unde era îngropat
capul sfântului mucenic Longhin, apoi și-a revăzut în vis fiul mort
alături de sfânt, fiind bine, acolo unde era el....” și fără să gândesc
prea profund asupra urmărilor apăs din curiozitate pe un text care se
cerea apăsat și anume, “Scara Raiului’. Adică ce fel de scară? Și mi-
am amitit de un anumit sfânt numit “Scărarul” ² și de o pictură murală

Autor: Victor MODORAN Pag. 5 / 7 15 iunie 2010

 Întâ mpl ăr i c oti di ene

de pe o biserică pictată din Moldova unde se înfățișa o scară pe care

urcau niște sfinți, niște îngeri și alte personaje mistice.

² Iar când se ducea către Dumnezeu Cuviosul Ioan Scararul - zice

Sinhron -, înaintea lui stătea fratele său cel după trup, ava Gheorghe,
pe care l-au hotarât la egumenia Sinaiului, din vremea vieții sale.
Acela, plângând, zicea: "Stapânul meu, te duci, lasându-mă pe mine?
Eu m-aș fi rugat ca pe mine să mă trimiți, pentru că nu pot fără tine să
pasc aceste sfinte ale tale moșteniri! Acum, iată, eu sânt în primejdie,
căci pe tine te trimit înainte la Dumnezeu". Sfântul Ioan i-a răspuns:
"Nu plânge, nici te întrista, pentru că, de voi afla îndrazneală la
Dumnezeu, nu voi aștepta ca anul acesta să-l savârșești aici. Ci voi
ruga pe Domnul și te voi lua la mine!"
Apăs pe maus și aștept. Apare într-adevăr scara pictată pe biserica
din Moldova, cu sfinții urcând, apoi sute de îngeri în preajmă, cu mai
multe texte și o indicație mică: “Lecturarea se va face începând cu cea
mai de jos treaptă spre cea mai de sus.”
Dar când mă uit pe ecran, sus de tot, văd trei anunțuri albastre:

 Scări elegante pe comandă. Lemn masiv: drepte, balansate sau în

spirală. Pliabile lemn, aluminiu
www.geocom-sa.ro/04.htm

 Sănatatea și sec. în muncă

Riscuri: evaluare și prevenire, prim ajutor, medicina muncii, CD
manual
www.forum-media.ro

 Scări aluminiu. Import și distribuție. Prețuri fără concurență

www.mafcom.ro

Autor: Victor MODORAN Pag. 6 / 7 15 iunie 2010

 Întâ mpl ăr i c oti di ene

Apoi încerc să ies din mrejele acestei căutări care te introduce în

pierderea identității personale căzând în cazanul Internetului, cazan
păzit de diavoli cu coarne și coadă și totuși înainte să ies din această
atracție îndemnat de Ucigă-l toaca, mai apăs pe un text: “DESFRÂUL
– TRĂDAREA FIDELITĂȚII CONJUGALE” și acolo mă întâmpină alte
reclame:
1. Cum să scapi de hemoroizi
Cu ajutorul Programului de Curațire Internă Colonix!
www.drnatura.ro
2. Elimină Astigmatismul
În clinicile Vista Vision prin utilizarea tehnologiei Laser
www.vistavision.ro
Considerând că ne-am întors de unde am plecat și anume de la
“baba-oarba” , jocul de copii în care un copil legat la ochi încearcă să-
i prindă pe ceilalți, mă retrag la cele lumești și închei aici, îmi pun
geaca, mă încalț cu adidașii și plec către buticul “La trepte” de unde o
să-mi cumpăr ceva tare, un whisky, pentru că berea fiind spumantă,
îngrașă.
Și se pare că nu e sănătos.

Victor MODORAN
16 oct 2008 – 21:29

Autor: Victor MODORAN Pag. 7 / 7 15 iunie 2010