D’ale bibicilor

Dupa I. L Cargiale

Buna ziua domni si doamne dragi

Tate, neni si unchi si veri
Luati de seama la-ntamplari
In sutele de-mprejurari
Cu motive si urmari

Ref.
Mita, Nae, Zita, Zoe-Efimita,
Girimea, Rica, Pristanda!

Nu degeaba am ajuns aici

Stim ca lumea nu-I usoara
O cantarim de buna oara
Cand cu oala, cand cu sacu’
Cum zicea si nenea Iancu!

Ref.
Mita, Nae, Zita, Zoe-Efimita,
Girimea, Rica, Pristanda!

1
 Five o'clock

Eu -
Tincuta -
Mandica -
M. Protopopesco -
Roza -

Eu: În lumea mare, fiecare damă-și hotărăște o zi pe săptămînă, cînd isi intalneste cunostintele la
un ceai la ceasurile cinci dupăamiaza. vizite și face musafirilor tratație cu ceai ; de aceea se mai
zice și five o'clock tea, adică pe românește ceaiul de la cinci ceasuri. Azi e joi. Stiu ca Madame
Esméralde Piscopesco organizeaza five o'clock tea tous les jeudis. »

Eu : Madam Piscopesco, dați-mi voie…

Măndica: Vii tocma la pont.

Tincuța: Ai fost…?

Măndica: Taci, tu! Las' să-l întreb eu… Ai fost aseară la circ?

Eu: Am fost.

Tincuța: Cine mai…

Măndica: Taci, soro! n-auzi? (Către mine:) Ai văzut pe Mița?

Eu: Pe sora matale?

Măndica: Nu… Pe Mița, pe Potropopeasca a tînără?

Eu: Da; era într-o lojă în fața mea…

Măndica (Tincuții): Ai văzut?

Tincuța (mie): Cu cin'…

Măndica: Taci!… (Mie:) Cu ce pălărie era?

Eu (încurcat): Cu…

(Tincuța vrea să mă-ntrerupă.)

Măndica (astupîndu-i gura cu mîna): Cu o pălărie mare…

Eu (răsuflînd): Da…

Măndica (Tincuții): Ai văzut? (Mie:) Bleu gendarme…

Eu: Da…

2
Măndica (mie): Cu pamblici vieux-rose…

(Eu dau din cap afirmativ.)

Măndica (Tincuții): Te mai prinzi aldată?

Tincuța: Stăi, să vedem… (Mie) : Era cu bărbatu-său.

Măndica (Tincuții): Taci tu!

Tincuța: Apăi, lasă-mă și pe mine, soro!… Tot tu?

Măndica (mie): Era cu Potropopescu?

Eu (încurcat): Mi se pare că…

Măndica: Nu era cu Haralàmbina?

Eu (și mai încurcat): Cu care Haralàmbina?…

Tincuța: Cu mă-sa.

Eu: …

Măndica: …O bătrînă mică, urîtă, parcă-i o smochină uscată, și gătită-gătită…

Eu (răsuflînd): Da.

Tincuța: Cu părul roșu vopsit…

Eu: Da, da.

Tincuța (Măndichii): Ai văzut?

Măndica: Ce să văz?… parcă mă-sa nu știe! (Mie:) A venit cineva în lojă la ele?

Eu: …

Tincuța: Mitică…

Eu: Care Mitică?

Măndica: Ei! care Mitică…

Tincuța: Lefterescu, locotenentul…

Eu: Să mă credeți, cuconițelor, pe onoarea mea vă spun, că nu pot să zic, pentru că eu…

Măndica: Pentru că dumneata ești cavaler și nu vrei să spui.

Tincuța: Da pe Lefterescu l-ai văzut în circ?

3
Eu: Mi se pare că era într-un stal, drept în fața mea.

Măndica: Lîngă loja ei!… (Tincuții:) Ai văzut? Ai înțeles acuma pontul?… Vezi, daca ești
proastă?

Tincuța: Peste poate!

Eu (aruncînd o privire pe fereastră și văzînd o trăsură închisă, care a tras la scară): Vorbești de
lup și madam Potropopesco la ușe.

Tincuța: Ea!

Măndica: Vezi ce obraznică e!…

Eu (avînd un presentiment și luîndu-mi pălăria): Doamnelor, dați-mi voie să vă salut… Îmi pare
bine că vă găsesc totdeauna vesele și grațioase… Eu trebuie să mă retrag.

Tincuța (tăindu-mi calea): Așa degrab'?

Eu: Vă asigur că… o afacere… urgentă…

Măndica (acoperindu-mi ușa): Fără să iei măcar un ceai?

Eu (apăsat din ce în ce mai mult de negrul meu presentiment): Parol…

Măndica: Tocma acu?

Tincuța (smulgîndu-mi pălăria): Peste poate!

(Eu, trebuind să cedez, cad zdrobit pe un puf.)

Feciorul: Madam Potropopesco.

Mița: E un ger afară, mașer, că nu-ți poți face o idee… Daca o ținea așa toată noaptea, se duce
dracului rapița!

Eu: Nu crez… Am vorbit cu arendașii…

Mița: Aș! nu mi-a scris azi Potropopescu al meu?

Măndica (Miții): Ai fost aseară…

Tincuța (Măndichii): Taci, tu ! Las' să-ntreb eu. (Miții:) Ai fost aseară la circ, madam
Potropopesco?

Mița: Da.

Măndica: Sin…

Tincuța: Taci!… (Miții:) Singură?

4
Mița: Nu, cu maman...

Tincuța: Cu maman?… Bravo!

Eu (sculîndu-mă): Doamnelor, eu…

Măndica (împiedicîndu-mă să-mi iau palăria, și încet) Tocma la pont? (Merge să apese nasturele
soneriei.)

Tincuța: Și… era multă lume la circ?

Mița: Foarte multă.

Măndica (sunînd prelungit): Ce slugi dobitoace!

(Feciorul vine.)

Măndica : Nu te-am chemat pe dumneata : treaba dumitale e să stai la ușe ; unde e dobitoaca de
Roza ? Ce face cu ceaiul ?

(Feciorul iese.)

Tincuța (Miții): Era cineva dintre cunoscuți?

Mița: Mai nimeni… Era Dumitreasca, Patruta, Bunceanca, Vilceanca, Tulina si Ogretinencile…

(Roza, subreta, apare.)

Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla?

Roza: E gata, coniță.

Măndica: Apăi, de ce dracu nu-l aduci odată?

Roza: Acus il aduc.

Măndica: asa sa faci ca nu astept dupa tine, proasto!

(Roza pleacă bombănind.)

Măndica: Să nu bombănești, obraznico!

Tincuța (Miții): Apropo, nu mi-ai spus cine mai era la circ.

Mița: Ba, ți-am spus… Chirila…

Tincuța: Nu… Dintre bărbați…

Mița: Dintre bărbați?

5
(Vrea sa fuga.)

Măndica: Nu iei ceaiul?

Eu (ținîndu-mi în sus și bine pălăria): Ba da.

Tincuța: Mitică… nu era?

Mița: Mitică?… nu știu care Mitică…

Tincuța: Lefterescu!… sublocotenentul!

Eu (frigîndu-mă cu ceaiul, către Măndica): Pardon, eu trebuie să…

Mița (rîzînd foarte veselă, către Tincuța): A! Lefterescu! Mitică al dumitale…

Tincuța: Ba al dumitale, obraznico!

Mița: Ba al tău, mojico!

(Eu, scăpînd din mînă paharul cu ceai, împing pe madam Piscopesco cît colo, dau în lături pe
fecior și într-o clipă sunt în curte. În poartă întîlnesc pe bravul Lefterescu.)

6
 Amicii

Lache –
Mache –
Tache -

Lache: Bonsoar, Mache

Mache: Bonsoar, Lache.

Lache.: Ai venit de mult?

Mache: Nu... De vreo zece minute... Iei o bere?

Lache: Iau.

Mache: Baiete! doua mari... (Catre Lache:) Da... ce ai? te vaz cam...

Lache:Nu prea am chef... Sunt obosit... Am stat azi-noapte tarziu la Cosman, pana la ziua.

Mache: Cu cine?

Lache: Cu niste amici... Am vorbit foarte mult de tine.

Mache: Da?... Ce?

Lache: E!... mai nimic... fleacuri! Nu stii cum sunt oamenii nostri?

Mache: Adica... cum? ma vorbea de rau?... ma-njura...

Lache:
Uite, vezi! asta e cusurul tau - exagerezi.

Mache: N-ai spus tu?

Lache: Ce-am spus eu? nu ti-am spus nimica... ti-am spus ca asa sunt oamenii... Tu vrei
numaidecat sa te laude toata lumea. Vezi, asta e cusurul tau - prea te crezi.

Mache: Ba nu ma crez deloc, sa ma ierti; da ma mir ca nu gasiti alt subiect de conversatie decat
pe mine...

Lache: Daca a venit vorba... Mai la urma, nu te-a vorbit nimeni de rau pe fata... fireste ca n-ar fi
intraznit: stie ce buni prieteni suntem... Da stii, asa ciupeli.

Mache: Cam ce?

Lache: Secaturi... Mai ales unul dintre el nu te poate suferi, si ti-e amic.

Mache: Cine-i ala?

7
Lache: Ei! asta e!... Ce-ti pasa?

Mache: As vrea sa-l stiu.

Lache.: Nu se poate.

Mache: Parola de onoare ca nu-i cer nici o socoteala; n-am sa-l fac niciodata sa-nteleaga ca am
aflat ce-a spus...

Lache.: Mai intai, nici nu stii ce a spus...

Mache: Ce-a spus?...

Lache: Uite, asta e cusurul tau - esti curios.

Mache: Bine, frate, fireste ca sunt curios sa aflu ce se spune pe socoteala mea, mai ales de amici,
ca sa stiu cui sa ma increz, cum sa ma apar. (pauza) Ei?

Lache: Ei!...

Mache: Ei! ce spunea amicul?

Lache: Nu te poate suferi... Nu stiu cum venise vorba de oameni destepti, si zic eu: Uite, Mache
e baiat destept... ca stii ca eu te-am considerat intotdeauna ca foarte destept; si-ti spun sincer ca
mi-ar parea foarte rau sa fie tocmai amici si sa zica, ma-ntelegi...

Mache: Bine, monser, cine zice?

Lache: Tu.

Mache: Eu?

Lache: Vaz ca te uiti la mine asa, cu un aer care de! Parca vrei sa-mi zici ca nu crezi.

Mache: Da mai intai ce sa crez? Ca nu mi-ai spus nimic. Mi-ai spus ca unul dintre amicii cu cari
erai aseara nu ma poate suferi, si ca tu ai sustinut ca eu sunt destept.

Lache: Am sustinut, fireste.

Mache: Dar amicul meu, care nu ma poate suferi?

Lache.: Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar daca ma intrerupi mereu! Uite, vezi! asta e
cusurul tau - intrerupi!

Mache: Ei! iaca nu mai intrerup; spune, ascult.

Lache: Cand am zis eu ca esti destept, intai a zambit asa, adica: Prost esti! mie, si pe urma zice:
O fi destept, nu zic; dar e cam... zevzec.

Mache: Zevzec?

8
Lache: Zevzec.

Mache: Ei! dupa ce ma judeca dumnealui pe mine ca sunt zevzec?

Lache: Dupa multe, cari le spunea el...

Mache: Cam ce?

Lache: Ca ti-ai neglijat totdeauna slujba...

Mache: Nu-i adevarat!

Lache: Ca era sa te dea afara pana acum de vreo trei ori...

Mache: Minte!

Lache: Ca joci carti, si rad toti de tine ca de o mazeta!!

Mache: Eu, mazeta!

Lache: Ca bei...

Mache: Ce beau?... doua-trei pahare de bere pe zi.

Lache: Ca te-ai insurat fara zestre.

Mache: Treaba mea!... Ce magar!... Ma rog tie, cine e magarul asta, as vrea sa-l stiu...

Lache: Ti-am zis de la inceput ca nu ti-l spui.

Mache: De ce sa nu mi-l spui, daca zici ca mi-esti amic sincer.

Lache: Ca sa ma pui de fata?... N-am pofta.

Mache: Pe onoarea mea ca nu... iti jur pe ce am mai scump ca nici n-am sa-i pomenesc vreodata.
Vreau sa-l stiu numai, ca sa ma feresc de el si sa-l despretuiesc.

Lache: Nu se poate, Mache.

Mache: Pe onoarea mea! Ma rog tie, spune-mi-l.

Lache: Uite, vezi, asta e cusurul tau - esti indiscret. intelege romaneste ca nu ti-l spui. Eu am
toate defectele cate poftesti; da trebuie sa marturisiti toti ca am si eu o calitate - eu sunt discret...
nu-mi place sa umblu cu plosca.

Mache: Atunci da-mi voie sa-ti spun ca nu-mi esti amic cum te credeam.

Lache: Eu! Nu-ti sunt amic tie? Eu? Bravos! Mersi...

Mache: In sfarsit...
9
Lache: Daca sunt eu prost... si-ti spun... da iaca tac... si aldata sa-mi dai cu tifla daca ti-oi mai
spune ceva... (Catre chelner:) Baiete, inca doua mici...

Mache: Si... numa atata a zis amicul de mine?

Lache: A zis mai multe... Da-n sfarsit, ce-ti pasa?

Mache: Nu-mi pasa nimic... dar sunt curios sa vaz pana unde merge miselia omului... Zici ca mi-
e amic.

Lache: Bun.

Mache: Amic de-aproape?

Lache: Da.

Mache: Si ce mai zicea?

Lache: Nu-ti mai spui, ca te superi... Ca asta trebuie sa marturisesti si tu ca e cusurul tau - te
superi.

Mache: Pe onoarea mea, nu ma supar...

Lache: Zicea de nevasta-ta... ca...

Mache: Ca ce?

Lache: Ca... in fine, prostii! ce sa-ti mai spui?... Da! Dar i-am taiat nasul. Nu-ti permit, zic, sa te
atingi, ma-ntelegi, de onoarea femeii amicului meu!

Mache: Cum?

Lache: Ca e prea frumusica pe langa tine; ca te-a luat fiindca era saraca, dar...

Mache: Mare canalie! Asculta-ma, Lache! Sa stii ca ma supar serios!... Trebuie numaidecat sa-
mi spui...

Lache: Daca nu vreau.

Mache: Trebuie sa vrei! Auzi! Fiindca-ti trag palme, ma-ntelegi!

Lache: Ei, uite, vezi? asta e cusurul tau - esti violent.

Mache: Cusur, necusur, numaidecat sa-mi spui cine e?

Lache: Uite, vezi? Asta e...

Mache: Nu vreau sa vad nimic!... Trebuie sa mi-l spui!...

10
Lache: Nu-ti spun!...

Mache: Iti trag palme, ma-ntelegi!

Lache: Ia poftim!... Ei! apoi nu ma lua asa repede, ca... Auzi dumneata! Dar nu strici tu; eu
stric... Viu si-ti dau de stire sa te pazesti de amici si tu, in loc sa-mi multumesti, te ratoiesti la
mine... O sa ma faci sa te evit alta data...

Mache: Care va sa zica, nu vrei sa-mi spui?

Lache: Nu.

Mache: Mersi.

(se apropie Tache)

Tache: Buna seara.

Lache si Mache: Buna seara.

Tache: Mare secatura esti, amice Lache... Ma faci sa-mi pierz noaptea pana despre ziua, sa te
astept ca un caraghios la Cosman.

Lache: Ma rog tie, scuza-ma... Eram zdrobit de oboseala; nu mai puteam; am stat sa ma odihnesc
si eu o noapte ca oamenii; m-am culcat de la opt aseara.

Mache (drept in picioare, izbucnind furtunos): A! care va sa zica te-ai culcat devreme! n-ai fost
az-noapte la Cosman?... Acu stiu cine e amicul... Poftim (Doua palme strasnice si pleaca.)

Lache: Uite, vezi! asta e cusurul lui - e magar!... si violent!... si n-are maniera!

11
 Zita-Tircadau

Zita -
Mandica -
Tircadau -

Zita: Bonsoar!

Mandiaca: Bonsoar! Ce facusi aseara?

Zita: Am fost la gradina, la ‘’Iunion’’, cu nenea si sora-mea, Veta.

Mandica: Zau?! Ce era?

Zita: Comediile alea de le joaca Ionescu!

Mandica: L-am vazut dimineata pe Tircadau! Cica n-a dat p’acasa de trei zile. E beat. Zice ca de
la o vreme incoace tot intr-o bautura o duce.

Zita: Pricopsitul de Tircadau… N-as mai fi avut parte de el.

Mandica: Umbla, umbla! L-am vazut si de dimineata pe la despartenie! Era afumat rau! Ca si
acum.

Zita: Om stricat maser, om stricat! Pai de ce m-am dezvortat de el gandesti? Nu mai puteam trai
cu mitocanul!

Mandica: Asa!

Zita: Asa! Eu? Eu! Fata frumoasa, modista si invatata si trei ani la pansion, sa-mi mananc eu
tineretile cu un ala?

Mandica: d-apai..

Zita: tot gandeam la inceput ca de…! E tanar, o sa-I treaca mai incolo si o sa-si revie la pocainta!

Mandica: as! Ti-ai gasit! Tircadau si om de treaba.

Zita: nenea, nenea Dumitrache!...

Mandica: Cumnatul…pai sigur! ca si un frate…

Zita: Tot imi spunea sa mai rabd.

Mandica: Biata de tine, biata fata! Biata sa nu fii! (repede)

Zita: Am rabdat cat am rabdat pana intr-o zi cand m-am dus la nenea: ‘’Nene, moarta, taiata, nu
mai stau cu mitocanul! Scapa-ma de pastramagiul! Sa stiu de bine ca ma duc la manastire, paine
sis are nu mai mananc cu el!

12
Mandica: Ei?

Zita: Ei! Si daca a vazut si-a vazut…

Mandica: daca a vazut si-a vazut…????

Zita: mi-a spus: ‘’Lasa, Zito, iti gasesti tu norocul. N-a intrat zilele in sac! Lac sa fie ca broaste
destule!’’

Mandica (rade): Lac sa fie ca broaste destule!

Zita (rade): Si m-a dezvortat!

Mandica: Apai nu mai era de trait!

Zita: Apai nu mai era de suferit asa trai. Nu ma mai maltrata nici macar cu o vorba buna! Ma
trata cu insulte si bataie.

Mandica: apai da! Ai avut dreptul s ail lasi! Un mitocan, marog!

Zita: Alege-s-ar praful!

Mandiaca: Uite-l!

Zita: Sa vezi, Halima!

Tircadau: Ei cucoana! Bonsoar!

Zita: Bonsoar!

Tircadau: Mai bine ti-e acuma vaduva?

Zita: Pardon domnule Tircadau, eu nu te cunosc!

Tircadau: Ce faceeeeee?

Zita: N-am de-aface cu dumneata! Si mai intai cand e la o adica, nu sunt vaduva, sunt libera,
traiesc cum imi place!

Manfica: e libera! E libera!

Zita: cine, ce are cu mine? Acum mi-e timpul, juna sunt, de nimeni nu depand si cand oi vrea,
imi gaseste nenea Dumitrache, barbat mai de onoare ca dumneata!

Tircadau: Mi-I ca te-ai cai!

Zita: Pardon, domnule nu iti permit sa te inaintezi mai mult la un asa affront! Ma inteleg?

Tircadau: Ha!!!

Zita: Ce ha?! Nu vezi ca esti traznit? Am auzit ca de la o vreme incoace tot intr-o bautura o tii!
13
Mandica: Da! Da! Da!

Tircadau: Gandesti c-ai scapat?

Zita: Ce poftesti, ma, musiu, sunt dezvortata!

Mandica: E dezvortata!

Tircada: vrei sa te curtezi cu amploaiatii!

Zita: Ia uite la el, zice ca-I negustor!alege-s-ar praful ca m-a scapat Dumnezeu de traiul asta,
mitocane! Pastramagiuleeeeee!

Tircadau: Asa… Zi, zi, sa auda lumea! Iaca-asa m-a fiert fara apa!

Mandica: stim noi, stim!

Zita: Sa traiesc eu cu un mitocan?! Da’ nu erai de mine!

Tircadau : Cucoana, cucoana!

Zita: Eu sunt o persoana delicate, ma!

Tircadau: Bine ca te-ai vazut libera! Acum trai pe vatrai! Abia astepti sa te inhaitezi…

Zita: Domnule nu iti permit sa te inaintezi mai mult la un asa affront!

Tircadau: Asta ma import ape mine! Cine ce treaba are?!

Tircadau: Sa te mariti ai? Cat o trai Ghita Tircadau, or sa te inhaitezi cu vreunu’?! Saracul!!

Zita: Domnule nu iti permit!

Tircadau: Daca m-ai lasat pe mine, sa te duci la manastire c’asa te laudai la trebonar… Nu tipa!

Zita: Mitocane! Pastramagiule! La politiune! Vardist! Nene Dumitracheeeeee!

Mandica: La politiune! Vardist! Vardist!

Zita: Sariti! Sariti! A scos sicul de la baston ca sa ma sinucida! Sariti! Sariti!

14
 JUSTITIE

Judele –
Leanca –
Iancu –

Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase...

Leanca: La Hanu Dracului...

Jud.: Știu... Lasă-mă să-ntreb.

Leanca: Plătim licența, domn' judecător...

Prevenitul: Oleo!

Jud.: Tăcere!

Leanca: ...E păcat pentru mine, domn' judecător...

Jud.: Lasă-mă să te-ntreb...

Leanca: Te las...

Jud.: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la
prevenitul Iancu Zugravu?

Leanca (cu emoțiune treptată): Eu, să trăiți, saru' mâna, domn' judecător, eu sunt o fomeie
sârmană, Dumnezeu mă știe cum mă chinuiesc pentru o pâine... De-aia și pusesem de gând de la
sfântu Gheorghe să las prăvălia, care nu mai poate omul de atâtea angarale pentru ca să mai
mănânce o bucățică de pâine, și nu ne mai dă mâna să plătim licența.

Prevenitul: Licența o plătește domn' Mitică.

Leanca: Domn' Mitică?... să fie al dracului care minte?

Jud.: Tăcere! Nimini n-are voie să vorbească până nu-l întreb eu.

Leanca: Dacă zice dumnealui că domn' Mitică!... Eu, domn' judecător, săru'mâna, poci să jur că
sunt curată la sufletul meu!

Jud.: Nu e vorba de asta!... Spune cum s-au petrecut lucrurile și ce reclami de la prevenit?

Leanca: Eu, domn' judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei
chile mastică prima, care venisem tomn-atunci cu birja de la domn' Marinescu Bragadiru din
piață, încă chiar domn' Tomița zicea să-l iau în birje...

Jud.: Pe cine să iei în birje?

Leanca: Clondirul... că zicea...

15
Jud.: Cine zicea?

Leanca: Domn' Toma... se sparge...

Jud.: Cine se sparge?

Leanca: Clondirul, domn' judecător!

Jud. (impacientat): Femeie, ce tot bârâi?... Răspunde odată lămurit la ce te-ntreb eu! Ce pretinzi
d-ta acuma de la prevenit?

Leanca (cu volubilitate): Onoarea mea, domn' judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-
ți și dregu-ți, și mi-a spart clondirul, că nu vrea să-mi plătească... (Cu obidă.) Că eu sunt o fomeie
sârmană, și e păcat! vine dumnealui gol pușcă și bea până se face tun, și pe urmă, dacă am vrut
să chem vardistul, dumnealui zice că mă sulemenește cu chinoroz și vrea s-o tulească, ș-a căzut
peste tarabă și s-a făcut praf.

Jud.: Ce s-a făcut praf ?

Leanca: Clondirul cu mastică; și pe urmă vrea să fugă.

Jud.: Cine?

Leanca: Dumnealui.

Jud.: Ei, ce pretinzi?

Leanca: Onoarea mea și trei chile de mastică prima...

Jud.: Bine; șezi și taci.

Leanca: Care vine dumnealui...

Jud.: Taci!

Leanca: Tac, da...

Jud.: Taci odată!

Leanca: Am tăcut.

Jud.: Iancu Zugravu! Ce ai d-ta să răspunzi la pretențiile reclamantei?

Prevenitul (e afumat și pronunță foarte îngălat): Eu, domnule judecător, dumneaei zice, pardon,
iar ai venit, mă porcule? că dumneaei n-are niciodată o politică vizavi de mușterii. Eu zic... daca
domn' Mitică...

Jud.: Cine-i domn' Mitică?

Leanca: Domn' judecător, uite, săru'mâna, ș-acuma e beat...

16
Jud.: Taci! nu te-ntreb pe d-ta. (Către prevenit:) Cine-i domn' Mitică?

Prev.: Domn' Mitică?... nu-l cunoști pe domn' Mitică? (Râzând ironic.) Al dracului domn' Mitică!

Jud.: Vorbește serios! Cine-i domn' Mitică?

Prev.: Care va să zică, domn' Mitică de la pricepție. (Cu un zâmbet de fină intenție.) Pricepi
dumneatale acușica cum vine vorba noastră. (Face cu ochiul.)

Jud.: Ce-are-a face domn' Mitică?

Prev.: Dacă i-a plătit licența.

Leanca: Să fie-al drac...

Jud.: Taci! (Prevenitului:) Nu e vorba de licență, e vorba de clondirul cu mastică.

Prev.: A căzut de pe tejghea, domn' judecător; era pe margine.

Jud.: Cine l-a-mpins?

Prev.: Piaza rea, fincă zicea că cheamă vardistul... Eu nu vream, că sunt comersant...

Leanca (dându-i cu tifla): Comersant de piei de cloșcă.

Jud.: Te invit să fii cuviincioasă aici! aici nu-i permis să dai cu tifla!

Prev. (vesel): Bravos, domn' judecător! ai văzut și dumneatale acușica ce pramatie e dumneei?

Jud.: Nu-ți permit să fii necuviincios aici!... (aspru) M-ai înțeles?

Leanca (veselă): Hahaha! bravos, domn' judecător!... să spuie ce comerț învârtește...

Jud. (mai aspru): Taci, că te dau afară!

Prev.: Hahahaha! Brav...

Jud. (foarte aspru): Răspunde! ce comerț faci d-ta?

Prev.: Am fost zugrav de case român, domn' judecător... Dac-am văzut că mă omoară concurența
străinilor, am deschis tombolă cu obiecte la Moși.

Jud.: Da' de chinoroz cum a venit vorba?

Prev.: Am vrut numai s-o speriu c-o stric (face cu ochiul) pardon, la ficsonomia obrazului...

Leanca: Să mă sperii? N-ai venit odată cu căciula umplută cu chinoroz...?

Prev.: Las-o p-aia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică... nu-nțelege dumneei...
fomeie...

17
Jud.: Bine, toate bune, dar de ce vii beat la judecătorie?

Prev.: (obidit): Dacă n-am aminteri coraj, domn' judecător!...

Jud.: Destul.

(Condamnă pe prevenitul Iancu Zugravu la șapte lei despăgubire civilă și doi lei cheltuieli de
judecată.)

Leanca: Da, domn' judecător, onoarea mea, săru' mâna, nereperată, cum remâne?

Prev. (malițios): Las' că ți-o reperează domn' Mitică!

18
 D-l Goe

Dl Goe -
Mamiţa –
Tanti Miţa –
Mam’mare –
Urâtul –
Conductorul -
O mămică cu doi copii –

Scena I
Peronul Gării rin urbea X.
Intră Urâtul cu o valiză, îşi cumpără billet de la casă şi se postează în mijlocul scenei. Intră şi o
mamă cu doi copii care se postează în dreapta scenei. Copiii se joacă, iar mama citeşte sau
croşeteaza. Intră Tanti Miţa, mişcând din şolduri şi făcând ochi dulci Urâtului, urmată de
Mamiţa, care cară o poşetă, Goe şi apoi mam’mare mergând bătrâneşte.

Tanti Miţa: Soro, eu mă duc să iau belete! (pleacă spre casă, făcând cu ochiul domnului.)

Mam’mare (Făcându-şi vânt cu evantaiul) : Vai, soro, ce cald e? şi e doar 10 mai… la ora asta…
aşa de cald… da’… cât e ceasu’

Mamiţica: 6 dimineaţa, mamiţo!

(Goe sare într-un picior pe peron, ia o piatră – un cooloş de hârtie – de jos şi aruncă în cei doi
copii care bat din palme. Apoi scoate limba la ei.)

Mam’mare: Goe, să nu cazi, puişorule!

Tanti Miţa: Iote şi beletele! Mamiţo… soro… şi asta-i al dumnealui (şi zâmbind i-l pune lui Goe
în pamblica pălăriei) Aşa, la pălărie… că aşa poartă bărbaţii beletul… (apoi se întoarce la
cucoane)

Goe: (Goe se apropie de cei doi copii şi, arătând cu degetul în sus, strigă) Iote eroplanu!
(Femeia cu cei doi copii se uită în direcţia indicată, în timp ce Goe, dă cap în cap pe cei doi
copii care încep să plângă. Apoi fuge şi se ascunde după cele 3 dame. Cucoanele se uită
dispreţuitoare la cei doi copii care plâng zicând:)

Tanti Miţa: Ce prost-crescuţi! Hm!

Mamiţa: Ce idée bună ai avut, soro, să mergem la Bucureşti de 10 mai ca să nu mai ramâie,
dumnealui repetent şi anul ăsta. Aşa ne mai plimbăm şi noi… mai ieşim din oraşul asta…

Goe: (plictisit, Goe iese de după cele trei doamne şi bate impacientat din picioare, cu ton de
comandă) Mam' mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!

Mam’mare: Vine, vine acuma, puişorul mamii! (sărută pe nepoţel; apoi îi potriveşte pălăria)
Vezi ce bine-i şade lui… cu costumul de marinel?

Tanti Miţ: Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?

19
Mam’mare: Da' cum?

Tanti Miţa:
Marinal...

Mam’mare: Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a
ieşit întâi moda asta la copii - marinel.

Goe: Vezi, că sunteţi proaste amândouă? Nu se zice nici marinal, nici marinel...

Tanti Miţa: Da' cum, procopsitule?

Goe: Mariner...

Mam’mare: Apoi de! n-a învăţat toata lumea carte ca d-ta! (şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi
potriveşte pălăria de mariner).

Scena II
În scenă intră şeful de gară care trece prin fata celor de pe peron, din dreapta în stânga,
anunţând.

Şeful de gară: Trenul accelerat din direcţia Braşov soseşte în staţie la linia una. Vă rugăm să
feriţi linia una. Trenul staţionează 3 minute şi pleacă în direcţia Periş, Crivina, Bucureşti. Va
ajunge în Gara de Nord la ora 8 fără 10 a.m. (sunet de tren) Vă rugăm, poftiţi în vagoane!...
(Călătorii se urcă în tren) Atenţie se închid uşile!

Scena II

Urâtul: Nu!... nu e voie să scoţi capul pe fereastră, mititelule! (şi-l trage puţin înapoi.)

Goe: Ce treabă ai tu,… urâtule? (zice smucindu-se.)

(Şi după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alamă şi
scoate iar capul. Dar n-apucă să răspunză ceva urâtul, şi mititelul îşi retrage îngrozit capul gol
înăuntru şi-ncepe să zbiere.) Mamiţoo! mam' maree! tantii!

Cucoanele: Ce e? Ce e? (sar cocoanele.)

Goe: Să oprească! (zbiară şi mai tare Goe, bătând din picioare.) Mi-a zburat pălăria! să
opreascăăă!!!

Conductorul: Biletele, domnilor! (Cocoanele arată biletele dumnealor) Dar biletul dumnealui?

Mamiţa: A avut belet… dar a zburat…

Mam’mare: … cu pălăria…

Tanti Miţa:… era la panglică…

Conductorul: Cine?

Mam’mare: Beletul, frate!

20
Conductorul: Unde?

Tanti Miţa: La pălărie!...

Conductorul:Care pălărie?

Mamiţa: Păi, nu spusărăm?... că a zburat!...

Tanti Miţa: Parol! chiar eu l-am cumpărat!

Conductorul: Dacă n-are… la staţia apropiată să coboare! Aşa scrie la regulament… (şi scoate
din buzunar un carneţel şi începe să citească, silabisind) “daca un pasager n-are bilet şi nu
declară ca n-are bilet, i se ia o amendă de 7 lei şi 50 de bani, şi-l dă jos din tren la orice staţie.”

Mamiţa: Dar noi n-am declaratără?

Mam’mare: Ce e vinovat băiatul dacă i-a zburat pălăria?

Urâtul: De ce-a scos capul pe fereastră? eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră!

Tanti Miţa: Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta, uratule?

Mamita: Uratule!

Mam’ mare: Uratule!

Tanti Mita: De trei ori uratule

Conductorul: Uite ce e, cucoană! trebuie să plătiţi un billet.

Tanti Miţa: Să mai plătim? n-am plătitără o dată?

Conductorul: Şi pe dasupra un leu şi 25 de bani.

Mam’mare: Şi pe dasupra?...

Mamiţa: Vezi, daca nu te-astâmperi? (şi-l zguduie pe Goe de mână).

Mam’mare: Ce faci, soro? eşti nebună? nu ştii ce simţitor e? (Goe se loveste la nas)
Goe: Auuuuuuuuuuuuu! Aoleuuuuuu!

Tanti Miţa: Bine, fie, plătim! (şi dă banii conductorului, care ia banii şi pleacă. Damele intră în
cupeu cu Goe) Păcat de pălărie! Îi şedea aşa de bine!

Mamiţa: Ce-o să facă Goe la Bucureşti cu capul gol?... şi toate prăvăliile închise!...

Mam’mare: Lasă, soro! Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie? Daca se întâmplă să
plouă, ori răcoare? (Şi mam' mare scoate din săculeţul ei un beret tot din uniforma canonierii le
Formidable.) Te mai doare nasul, puişorule?

21
Goe: Nu...

Mam’mare: Să moară mam' mare?

Goe: Să moară!

Mam’mare: Ad', să-l pupe mam' mare, că trece! (Şi-l pupă în vârful nasului; apoi, aşezându-i
frumos beretul) Parcă-i şade mai bine cu beretul!... (îl scuipă să nu-l deoache, apoi îl sărută
dulce)

Tanti Miţa: Cu ce nu-i şade lui bine? (îl scuipă şi dumneaei şi-l sărută.)

Mamiţa: Lasă-l încolo! că prea e nu ştiu cum!... Auzi d-ta! pălărie nouă şi biletul! (prefăcându-se
foarte supărată.)

Mam’mare: Să fie el sănătos, să poarte mai bună!

Mamiţa: Da' pe mamiţica n-o pupi?

Goe: Pe tine nu vreau!

Mamiţa: Aşa?... Lasă!... (şi-şi acopere ochii cu mâinile şi se face că plânge)

Goe: Las' că ştiu eu că te prefaci!

Mam’mare: Ţi-ai găsit pe cine să-nşeli!

Mamiţa: (Mamiţa începe să râză; scoate din săculeţ ceva şi zice cântat) Cine mă pupă... uite!...
ciucalată! (Mamiţa pupă pe Goe, Goe pe mamiţa şi, luând bucata de ciucalată, iese iar în
coridor.)

Mam’mare: Puişorule, nu mai scoate capul pe fereastră!... E lucru mare, cât e de deştept!

Mamiţa: (Pe când Goe îşi mănâncă afară ciucalata, cocoanele se dau în vorbă de una, de alta...)
Nu mi-ai zis, soro, ce mai face Patruta?

Tanti Miţa: S-a certat cu Tulina, că a zis lu’ Dumitreasca că Bunceanca şi-a facut semene cu
Axinte al ei alatăseară la şosea.

Mamiţa: Da’ tu de unde ştii?

Mamiţa: Păi, nu-ţi zisei? Tulina că i-a zis Dumitreasca de Bunceanca… cu Axinte al lu’Patruta…

Mam’mare: Io nu mai înţeleg nimic… zi, soro, mai încet să pricep şi eu.
Mamiţa: Ia mai vezi ce face băiatul afară, mamiţo!

Mam’mare: (Mam' mare se ridică bătrâneşte şi se duce în coridor) Goe! puişorule! Goe! Goe!
(se uită în stânga, în dreapta, ridică din umeri…) Vai de mine! Nu-i băiatul! Unde e băiatul!... S-
a prăpădit băiatul!

Mamiţa: (Şi toate cucoanele sar...) A căzut din tren băiatul! Ţaţo, mor! Tine-ma cam or! (dă să
leşine, dar o prinde Tanti Miţa)
22
Mam’mare: (Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri în uşa compartimentului
unde nu intră decât o persoană. Mam’mare merge în stânga scenei) Goe! maică! acolo eşti?

Goe: Da! (fumând)

Mam’mare:Aide! ieşi odată! ne-ai speriat.

Goe: Nu pot!

Mam’mare: De ce?... te doare la inimă?

Goe: Nu! nu pot...

Mam’mare: E încuiat! (trăgând de uşă)

Goe: Nu pot deschide!

Mam’mare: Vai de mine! îi vine rău băiatului înăuntru!

(Conductorul cu biletul: primeşte paralele şi liberează pe captive. Goe trage semnalul de

alarma)

Mam’mare: Şezi binişor, puişorule! să nu mai strici ceva!

Goe: Da, da! (Goe trage semnalul de alarma)

Călătorii: Ce e? ce e?...

Tanti Miţa: Goe! puişorule! Goe!

Călătorii: Ce se întâmplă?

Conductorul: Cineva, nu se ştie din ce vagon, a tras semnalul de alarmă.

Un călător: Din ce vagon?...

Conductorul: Asta e uşor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se
aţa înnodată şi cu nodul plumbuit.(Mecanicul se întoarce şi constată) Aici e ruptă aţa plumbuită
şi răsturnată manivela! Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria
marinerului! Cine? cine a tras manivela? (se uită în cupeu şi vede pe Mam' mare care doarme în
fundul cupeului cu puişorul în braţe. Se aud câteva sforăituri accentuate şi mam’mare deschide
un ochi) Hm! Ciudat!

Tanti Miţa: (După plecarea mecanicului, damele răsuflă uşurate) Hai, soro, că am ajuns!

Mam’mare: (Mam’mare aşază frumuşel beretul lui Goe, îl scuipă pe puişor să nu-l deoache) Te
mai doare nasul, puişorule? (îl sărută dulce)

Cucoanele: (toti se aseaza ca la poza)

La bulivar, birjar! la bulivar!...
23