Sunteți pe pagina 1din 7

Liceul Tehnologic ,, Spiru Haret” Targoviste, Scoala Postliceala Sanitara, Anul I, AMG

Elevi: Milea Maria Mirabela

Saftoiu Iuliana Mihaela

Anul IB

-2019-
Aspecte sociologice ale asistentului medical
Statusul si rolul social al asistentului medical

Relatia dintre asistent medical-pacient;

Motto: „Îngrijirea bolnavilor e una dintre cele mai grele ocupaţii. Compasiunea ar putea constitui

motivaţia, însă cunoaşterea este singura forţă care dă rezultate.“ — Mary Adelaide Nutting, 1925,
prima profesoară de nursing din lume.

S-au scris foarte multe definiţii despre nursing, dar toate au în comun faptul că
nursingul reprezintă ideea de a ajuta persoanele care au nevoie de a fi ajutate
în modul cel mai eficient posibil. Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor de bază în
toate serviciile de sănătate. Misiunea socială a nursei nu este întotdeauna clară. Dacă pentru
unii asistenta medicală este cea care ajută medicul, pentru alţii, ea practică
o profesiune autonomă. În realitate ea se plasează între cele două extreme.

Astăzi asistentul este acea persoană pregătită printr-un program de


studiu care include promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îngrijirea bolnavilor
din punct de vedere fizic, mintal, cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate
sanitară. Această definiţie este acceptată de toată lumea, fiind în prezent utilizată şi în
România. Scopul nursingului este acela de a acorda îngrijiri cu rol în păstrarea sau
restabilirea independenţei individului pentru satisfacerea nevoilor proprii. Persoana va fi
ajutată să-şi conserve sau să-şi restabilească independenţa sa, astfel încât să-şi poată
satisface nevoile singur. Se va favoriza vindecarea şi se va asista muribundul spre un sfârşit
demn.
Rolul asistentei medicale generaliste este acela de:

- suplinire a dependenţei, adică ceea ce nu poate face persoana


şi de a încerca să înlocuiască necesitatea în aşa fel încât persoana să-şi poată satisface
cerinţele mai uşor;

- să se ocupe de aspectele psiho-somatice şi psiho-sociale care


afectează sănătatea, boala şi moartea; de aceea nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici de
ştiinţe fizice, sociale,medicale, biologice şi de umanitate ( arta şi ştiinţa);

- personalul nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni sau ocupaţii,
ce participă la asigurarea sănătăţii. În activitatea sa, asistenta medicală se poate confrunta
cusurse de dificultate. Acestea sunt reprezentate de lipsa de forţă, voinţă saucunoştinţe ale
pacienţilor.

Competenţa asistentei rezidă tocmai în cunoaşterea sursei de dificultate şi în adaptarea


îngrijirilor acordate în această situaţie. Ea trebuie să fie o iniţiativă proprie a asistentei,
nefiind determinată de recomandarea medicului.

În urma procesului nursing, se tinde să se obţină ameliorarea dependenţei, iar ideal ar fi


câştigarea independenţei pacientului.

Rolul profesional al asistentului medical îi oferă abilitatea de a comunica eficient cu pacientul


şi cu familia acestuia, de a fi un bun educator, furnizor de îngrijire,manager al îngrijirilor dar
şi mediator, găsind modul cel mai corespunzător de îngrijire de care pacientul are nevoie.

Asistentul medical trebuie sa detina:

capacitatea de integrare în colectiv şi colaborare cu membrii echipei;

capacitatea individuală de asumare şi rezolvare a unor sarcini într-un interval de timp


prestabilit, în corelare cu planul şi obiectivul general al echipei;

capacitatea de asumare a responsabilităţii privind îndeplinirea unor sarcini;


In cadrul relatiei cu colegii sai imparte responsabilitatea de a coopera cu toti cei cu care
lucreaza indeaproape, ia toate masurile pentru a ajuta individul.

Asistentul medical are obligatia de a lua masuri de acordare a primului ajutor, indiferent de
persoana, loc sau situatie.

In exercitarea profesiei, asistentul medical trebuie sa respecte demnitatea fiintei umane.

Asistentii medicali sunt obligati sa pastreze secretul profesional, cu exceptia cazurilor


prevazute de lege.

Relatia dintre asistentul medical si pacient

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite nevoi
si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; viata
apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem
al omului, ea nu are pret.

Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o


militare activa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija
si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa
protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna
adevarata chemare in medicina.Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca
mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si
continue.
Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o
dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O persoana “intra in
boala” cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament cu un anumit caracter si
inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit
orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si
fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa- posibil- si indoiala, teama, dispret,
ura. Noi suntem nevoiti sa-i tratam neconditionat pe toti.

Relatia asistent medical – pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect,


caldura si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori, asistenta medicala
este considerata o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este
esential in practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient,
medicul vine si pleaca, pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste
pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se
limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el,
pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare.

Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui


actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta
pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cu
capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient,
chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale
(personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea,
altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie
exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de
ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat “asa cum este. O atitudine
apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza
secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect
fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri
când esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii când si cui sa o faci
Cele mai importante atribuţii ale unei asistente medicale sunt : asistarea medicului la
efectuarea investigaţiilor clinice, realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale, programarea
pacienţilor pentru investigaţii de specialitate, administrarea tratamentelor, intervenţii în
situaţii de urgenţă, monitorizarea stării pacientului, completarea documentelor de evidenţă
a medicamentelor, de evidenţă a pacienţilor şi de observaţie clinică medicală, sterilizarea
instrumentelor şi a materialelor, administrarea medicamentelor, asigurarea condiţiilor
igienico- sanitare generale la locul de muncă, precum şi asigurarea condiţiilor necesare
desfăşurării tratamentelor şi recoltărilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se
dovedeste a fi cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic – asistenta
medicala explicandu-i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau
ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata
de medic, local si general. De asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate
satisface autonom: a manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine
tegumentele curate si integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica.

Interventia asistentei medicale va fi orientata asupra “lipsei” si consta in a spori


independenta pacientului. In final se obtine ameliorarea “dependentei” sau “castigarea
independentei”. Ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea
autonomiei pacientului. In momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit
asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea corecta a
medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor
de modul de viata al pacientului. De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi
informata asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti
avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu
cecitate din diverse cauze).

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice


aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire
individualizata, personalizata, competenta si umana.
Bibliografie

1. ACHIM, MIHU, Sociologie generala, Cluj-Napoca: Napoca Star, 2002.


2. TITIRICA LUCRETIA, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si si ingrijiri
corespunzatoare nevoilor fundamentale, Editura Casa Medicala
Romaneasca, Bucuresti, 2008;