Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AutoCAD asociază fiecarui text un stil şi setează stilul curent prin: fontul,
mărimea, unghiul, orientarea şi alte caracteristici ale textului. Valorile implicite ale
stilului curent sunt afişate pe linia de comandă la prompt.
a) Crearea şi modiflcarea stilurilor de text. Cu excepţia stilului implicit
STANDARD, se poate crea orice stil de text care moştenestc proprietăţile de înălţime,
factor de lăţime, unghi de înclinare etc. de la stilul curent. La crearea sau modificarea
stilului unui text se lansează comanda STYLE sau caseta de dialog Text Style.
STYLE
Opţiuni:
- Enter name of text style[or?]<current>: -se introduce un nume de stil, ? sau ENTER;
- Existing style. Full font name = curent:
- Specify full font name or font file name <TTF or SHX>:
- Specify Height of text: - se specifică distanţă sau ENTER;
- Specify Width factor: - se specifică o distanţă sau ENTER;
- Specify Obliquing angle: - specifică un unghi sau ENTER;
- Display text Backwards <N>: - se introduce y sau n sau ENTER;
- Display text Upside-down <N>: -se introduce y sau n sau ENTER;
- Vertical <N>: - se introduce y sau n sau ENTER;
TEXT sau T urmată de tasta ENTER Single Line TEXT Draw > Text > Single
DTEXT Line Text
din toolbar-ul
TEXT
Draw > Text >
MTEXT sau MT urmată de tasta ENTER Multiple TEXT Multiline Text
din toolbar-ul TEXT
TEXT
Introducerea mai multor linii de text şi editarea textului folosind BACKSPACE; afişează
textul pe ecran pe măsură ce este introdus de la tastatură.
MTEXT
Caseta afişează caracterele introduse de la tastatură sau importate din alte fişiere.
Find/Replace – caută şirul text specificat şi-l înlocuieşte cu noul text
Find Box Replace Button
Find Button Match Case
Replace With Box Whole-Word
DDEDIT
QTEXT
BHATCH
HATCH
Frontierele pot fi combinaţii de linii, arce, cercuri, polilinii 2D, elipse, splines, blocuri.
Fiecare componentă a frontierei trebuie să fie cel puţin parţial în vederea curentă. Dacă
se haşurează folosind stilul Normal, insulele rămân nehaşurate şi insulele din interiorul
insulelor sunt haşurate (vezi figura 9.4 a). Odată detectate toate insulele, se poate
sterge orice insulă din aria de natural (vezi figura 9.4 b).
a) b)
c)
Fig.6.4 Stiluri de Haşurare
BOUNDARY
în AutoCAD 2007
Object Type
Boundary Set
Island Detection method
Pick Points
Folosirea stilurilor de haşură
Stilurile de haşurare: Normal, Outer şi Ignore pot fi găsite în caseta de dialog Boundary
Hatch, Advanced> Advanced Options (pentru autocad 2002).
Stilul Normal este implicit şi se efectuează de la conturul exterior spre primul contur
întâlnit, apoi de la al treilea spre al patrulea, deci se obţine haşurarea zonelor impare.
Stilul Outer va haşura zona delimitată de conturul exterior şi primul contur interior.
Stilul Ignore haşurează intreaga zonă delimitată de conturul exterior ignorând zonele
interioare.
Dacă linia de haşură întâlneşte un text, atribut, shape, trace, solid şi obiectul esle
selectat ca parte a setului fiontieră AutoCAD ocoleşte obiectul respectiv.
Pot fi editate atât modelele cât şi frontierele haşurii. De asemenea se poate exploda
haşura.
HATCHEDIT
-Quick – modifică proprietăţile paternului din caseta din caseta de dialog Boundary
Hatch;
-Advanced –modifică stilul de detecţie al insulei, celelalte opţiuni ale etichetei apar în
Island Detection Style.
- la linia de comandă dacă se introduce -hatchedit comanda HATCHEDIT afişează
prompturile
- Select associative hatch object.
- Enter hatch option [Disassociate/Style/Properties]:
- Disassociuate: -anulează asociativitatea;
- Style –modifică tipul stilului haşură;
- Properties – specifică noile proprietăţii de haşurare.
Suprafaţa geometrică (suprafaţa ideală) definită printr-un desen de execuţie nu se poate obţine
în realitate. Se poate obţine totuşi o suprafaţă, numită suprafaţă reală, care diferă de cea ideală.
Aceste abateri determină starea suprafeţelor prelucrate prin diverse procedee tehnologice.
SR ISO 4287:2000 precizează termenii,definiţiile şi parametrii necesari identificării stării suprafeţelor.
Rugozitatea reprezintă ansamblul neregularităţilor unei suprafeţe obţinută printr-un procedeu de
fabricaţie, care însă nu sunt abateri de formă.
Pentru notarea stării suprafeţelor se definesc următorii parametri din tabelul 6.1:
Tabelul 6.1
Parametrii de rugozitate
B. Înălţimea neregularităţilor
profilului în 10 puncte (R z)
Reprezintă media valorilor absolute
ale înălţimilor celor mai mari cinci
proeminenţe şi ale adâncimilor
celor mai mari cinci goluri în limitele
lungimii de bază.
5 5
Yp i
Yv i
R z i 1 i 1
5
C. Abaterea medie aritmetică a
profilului (Ra)
Reprezintă media aritmetică a
valorilor absolute ale abaterilor
profilului în limitele lungimii de
bază.
1l 1 n
Ra
l0
y ( x ) dx yi
n i 1
Tabelul 6.2 prezintă valorile preferenţiale ale rugozităţilor pentru R a şi Rz, măsurate în m
(micrometri = 10-6m = 10-3mm).
Tabelul 6.2
Parametrul de Valori numerice (m)
rugozitate
Ra 0,012; 0,026; 0,06; 0,1; 0,2; 0,4; 0,8; 1,6; 3,2; 6,3; 12,6; 26; 60; 100; 200; 400.
Rz 0,026; 0,06; 0,1; 0,2; 0,4; 0,8; 1,6; 3,2; 6,3; 12,6; 26; 60; 100; 200; 400; 800;
1600.
Valorile parametrului Ra mai pot fi indicate şi prin clasele de rugozitate, prezentate în tabelul 6.3.
Tabelul 6.3
Ra 0,012 0,026 0,06 0,1 0,2 0,4 0,8
N - N1 N2 N3 N4 N6 N6
Ra 1,6 3,2 6,3 12,6 26 60 100
N N7 N8 N9 N10 N11 N12 -
H1 1,6 h
H2
60°
60°
H2 3 h
H1
Utilizare Exemplu
Pentru condiţii suplimentare referitoare la starea unei
suprafeţe, se completează simbolul cu o linie orizontală de
indicaţie: 3,2 100
a) parametrul de profil caracteristic; 1 II
b) denumirea procedeului tehnologic;
c) valoarea numerică a lungimii de bază (mm);
d) simbolul orientării neregularităţilor;
e) adaosul de prelucrare prescris (mm);
f) valoarea numerică a altor parametri de profil;
În tabelul 6.6 sunt prezentate câteva simboluri ce sunt folosite pentru indicarea orientării
neregularităţilor.
Tabelul 6.6
Paralel cu planul de proiecţie Perpendicular pe planul de Încrucişat înclinat faţă de planul de
proiecţie proiecţie
Radială faţă de centrul suprafeţei Circulară şi concentrică faţă de În mai multe direcţii oarecare
simbolizate centrul suprafeţei
Simbolul pentru starea unei suprafeţe se înscrie numai o singură dată pe proiecţia pe care sunt
indicate elementele dimensionale ale suprafeţei respective;
Simbolurile pentru prescrierea rugozităţii se înscriu astfel încât să poată fi citite de jos în sus şi de
la stânga la dreapta, fără a fi întrerupte de linii de cotă sau linii ajutătoare;
Atât vârful simbolului cât şi săgeata liniei de indicaţie trebuie să fie orientate spre suprafaţa la care
se referă;
Simbolurile pentru indicarea rugozităţii se amplasează pe linii de contur sau pe linii ajutătoare
trasate în prelungirea acestora sau cu ajutorul unor linii ajutătoare care se termină cu o săgeată;
Nu se admite plasarea simbolurilor pe linii de cotă sau pe lini de contur apparent;
Plasarea simbolurilor prezentate se poate face pe liniile de cotă doar în cazul cotelor pentru
diametrul găurilor, a razelor de racordare şi pentru cotarea teşiturilor figura 6.2;
Dacă o suprafaţă are rugozităţi diferite, acestea se notează separat, limita trasându-se cu linie
continuă subţire figura 6.2;
Notarea stării suprafeţelor de rotaţie se indică pe o singură generatoare, cât mai aproape de cota
aferentă;
Indicarea rugozităţii flancurilor danturii roţilor dinţate se face numai pe suprafaţa de rostogolire;
Se poate înscrie rugozitatea suprafeţelor filetate, pe diametrul vârfurilor filetelor exterioare şi pe
diametrul fundurilor filetelor interioare;
Când trebuie precizată starea suprafeţelor în contact, atunci se înscriu simboluri de rugozitate
pentru fiecare dintre suprafeţele respective, chiar dacă au aceeaşi valoare;
Pentru găurile de centrare, notarea se face ca în figura 6.4.
3,2
2x45°
R2 3,2
0,8
Ø22
3,2
3,2
1,6 14
27
1,6
Ø70
În figura 6.6 este prezentată modalitatea prin care rugozitatea este înscrisă pe desenele de piesă.
RUGOZITATEA
Dacă indicaţiile se referă la întreaga piesă, atunci acestea se înscriu pe desen deasupra indicatorului,
sub titlul „condiţii tehnice”.
Când indicaţiile se referă la anumite zone ale piesei, atunci acestea se înscriu pe o linie de indicaţie a
cărei săgeată se sprijină linia punct groasă trasată pentru a preciza zona de tratament termic (figura
6.6).