Sunteți pe pagina 1din 179

Nicolae BOIAN

ECONOMIE POLITICA

CAP I INTRODUCERE IN ECONOMIE


Obiective:
 intelegerea obiectului şi structurarea ei

 formarea unor principii generale economice

 formarea unei gandiri economice coerente asupra
principalelor probleme ale activitatii umane in
decursul timpului

 intelegerea legaturii intre practica economica şi teoria
economica prin studiul curentelor economice in principalele
etape economice ale omenirii

1.1 Obiectul Economiei


Economia este o componenta a stiintelor economice care studiaza
sistemul activitatilor economice in integralitatea lui.
Prin sistemul activitatilor economice se intelege totalitatea activitatilor
care au ca scop producerea de bunuri economice (produse şi servicii)
cu scopul satisfacerii necesitatilor de consum ale populatiei şi realizarii
de profit.
In acceptiune moderna ECONOMIA este stiinta care studiaza modul in care

societatea administreaza resursele relativ rare pentru satisfacerea nevoilor umane

nelimitate ca numar şi in continua diversificare

DEF: Stiinta economica consta in ansamblul coerent de notiuni,


idei, teorii şi doctrine prin care sunt reflectate in planul gandirii
actele, faptele şi comportamentele economice, din judecatile de
valoare asupra acestora, precum şi din tehnicile, metodele şi
procedeele de masurare, evaluare, gestionare şi de stimulare a
activitatii economice.
Dupa nivelul de structurare al activitatii economice se pot identifica:

- Microeconomia
- Macroeconomia
- Mondoeconomia

PAGE 1
DEF: Microeconomia este acea ramura a stiintei economice care
studiaza unitatile economice individuale, structurile şi
comportamentele lor, precum şi interactiunile dintre aceste
unitati elementare.
Ea cuprinde procesele, faptele,actele şi comportamentele
participantilor individuali la activitatea economica(ex modul de
stabilire al pretului la un produs intr-o anumita zona)

DEF: Macroeconomia este acea ramura a stiintei economice care


cerceteaza marimile globale dintr-o economie, numite agregate,
interdependentele dintre diferitele variabile globale ale economiei
şi sistemul economic in totalitatea sa.
Se refera la grupe de subiecti omogene, degajate de comportamentele
lor individuale precum şi intreaga economie privita ca agregat sau ca
sistem.

DEF: Mondoeconomia cuprinde procesele, faptele, actele şi


comportamentele subiectilor economici şi ale comunitatii
internationale privite atât prin prisma legaturilor economice
dintre economiile nationale cat şi ca intreg considerat la scara
zonala sau globala.
Functiile Economiei:
 Instructiv-educativa in formarea unei gandiri
complexe, coerente cu privire la functionarea
economiei contemporane
 Crearea unei viziuni economice asupra
relatiei dintre nevoi si resurse

 Pregatire pentru celelalte discipline
economice prin crearea bazei gandirii
economice

 Deprinderea limbajului si
terminologiei economice

PAGE 2
 Intelegerea fenomenelor economice

complexe care afecteaza economia

contemporana si mai ales cea a tarilor

in tranzitie

 Deschiderea orizontului studentilor

spre delimitarea fenomenelor

economice la nivel micro si macro-

economic, spre intelegerea echilibrului

dar mai ales a dezechilibrului

economic (crize economice, recesiune,

somaj, inflatie, deficit bugetar, balanta

de plati, etc)

Principiile definitorii ale stiintei economice (dupa Gregory Mankiw)

1. Oamenii aleg. Orice bun se obtine prin

renuntarea la alt bun.

2. Costul de oportunitate: oamenii iau decizii dupa

calculul variantei sacrificate (la ce se renunta

pentru a obtine un anumit bun)

3. Oamenii rationali iau decizii pe baza analizei in

termeni marginali: oamenii decid favorabil intr-

o situatie, doar daca venitul marginal depaseste

costul marginal.

4. Oamenii raspund la stimulente actionand in

concordanta cu interesele lor. Isi modifica


comportamentul functie de evolutia costurilor si

veniturilor.

5. Specializarea, schimbul si comertul ii pot

imbogati pe toti. In ciuda competitiei dintre

agentii economici, specializarea si abilitatea de

comercializare a produselor aduce beneficii

tuturor participantilor la lantul economic

producator, distribuitor, consumator.

6. Pietele sunt in general o forma buna de

organizare a activitatii economice. (teoria

„mainii invizibile” a lui Adam Smith)

7. Guvernele pot uneori sa imbunatateasca

rezultatele pietei(exceptii de la regula „mainii

invizibile”) mai ales in situatii de criza.

PAGE 3
8. Standardul de viata al unei tari depinde de capacitatea acesteia
de a produce bunuri economice in cantitatile si calitatile
corespunzatoare nevoilor, adica de productivitatea realizata.
9. Preturile cresc cand guvernul tipareste prea multi bani. Stabilitatea

preturilor este invers proportionala cu inflatia.

10. Pe termen scurt societatea trebuie sa aleaga intre


inflatie si somaj.
1.2 Teoria economica, istoric, evolutie
Curentele economice s-au conturat in mare parte in perioade de criza
economica pe fondul inerentei unor schimbari majore in viata economica a
omenirii, in jurul lucrarilor unor economisti care incercau sa dea o explicatie
crizelor economice prin teorii proprii şi argumente valabile de cele mai multe
ori doar in contextul vremii. Astfel majoritatea economistilor au pacatuit, pe
de o parte prin evidentierea doar a greselilor si defectelor predecesorilor fara a
aprecia limitele si circumstantele istorice ale acestora, iar pe de alta parte prin
absolutismul ideilor proprii prezentate ca o evolutie neintrerupta de la eroare la
adevar.
Termenul de ECONOMIE POLITICA vine din limba greaca: oikos=gospodarire,
nomos=lege, polis=cetate si a fost utilizat prima oara de Antoine de Montchrestien in
Tratatul de Economie Politica din 1615. De regula specialistii in domeniu evidentiaza 5
etape in evolutia

gandirii economice:
1. Perioada pre-Adamista care se constituie in teoriile
precursorilor lui Adam Smith si contine in principal teoriile
mercantiliste si fiziocrate.
Mercantilismul (Thomas Mun, David Hume, John Law) definit
astfel de Adam Smith atribuie rol predominant in dezvoltare
comertului si acumularii de bogatii. Din punct de vedere istoric,
mercantilismul este asociat perioadei marilor descoperiri geografice
iar sustinatorii acestor idei vedeau in comertul disproportionat, dar
foarte avantajos, cu „lumea noua”cheia succesului economic şi al
iesirii din criza.

PAGE 4
Principalele trasaturi ale acestui curent sunt:
- dezvoltarea comertului exterior ca singura sursa de

scurgere spre „interior” de aur si argint

- promovarea industriilor prelucratoare de


materii prime ieftine din import
- taxe vamale protectioniste pentru descurajarea

importurilor de bunuri de consum

- incurajarea exporturilor de produse finite


- cresterea populatiei cu mentinerea nivelului
scazut al salarilor
- ideea ca balanta comerciala puternic
dezechilibrata in sens favorabil este esenta
prosperitatii nationale.
- bogatia consta in bani
Critici aduse curentului:
- o balanta comerciala nu se poate mentine
dezechilibrata pe o perioada indelungata, ea
reechilibrandu-se de la sine, in timp, prin exportul
sau importul de capital. A vinde scump si a cumpara
ieftin duce in final la o scurgere de bani spre
„exterior” ca urmare a diferentierii preturilor,
investitorii preferand preturile mai scazute din afara
zonei.
- comertul dezechilibrat duce in final la
pauperizarea vecinilor cu consecinte in plan
politic asupra statului bogat care se confrunta cu
alte pericole (migratia, infractionalitatea,
traficul, etc)
- intarirea puterii statului care se implica tot mai intens in

viata economica şi sociala a societatii

- stimularea acumularii si consumului in


defavoarea investitiei
Fiziocratii (Quesney) pun pe primul plan productia si reproductia, cu forta de

munca proprie a societatii, generatoare de surplusuri nete,

PAGE 5
negand rolul comertului ca reactie impotriva politicilor mercantiliste ale
predecesorilor (Colbert, Ludovic XIV). Istoric, perioada corespunde celei de
decadere a comertului cu „lumea noua”. Noua lista de valori sustinuta de
fiziocrati cuprindea:

- agricultura, ca generatoare de renta peste


nivelul salariilor si al deprecierii, este cel mai
productiv sector
- conceptia „ statului stationar” inchis in care totul se
recircula si genereaza plus valoare şi care nu are
nevoie de comert exterior
- capitalul este important doar sub forma lui fixa, ca teren
in agricultura, sau sub forma capitalului

productiv si este nelimitat si inepuizabil


(evident se refera doar la agricultura)
Critici aduse curentului:
- comertul este neglijat si considerat nefolositor
deoarece nu produce surplusuri
- neglijati sunt si meseriasii si industriasii

considerati ca neproductivi.

- capitalul in sectorul neproductiv exista dar nu se face

nici o rezerva pentru inlocuirea lui.

2 Perioada Adam Smith sau teoria industriala.


Curentul s-a dezvoltat in Anglia in perioada revolutiei industriale şi
poarta amprenta marilor inventii tehnice ca: razboiul de tesut
mecanic sau motorul cu abur.
Principalele idei sunt cuprinse in lucrarea Avutia Natiunilor din 1776 a lui Adam
Smith care considera ca sursa de creştere a avutiei nationale (venitul comunitatii)
dezvoltarea economica pe baza progresului tehnic. Principalele coordonate ale
curentului, sunt:

- industria ofera o sansa mai mare de dezvoltare


decat agricultura
- diviziunea muncii este considerata progres tehnic

PAGE 6
- schimbul este luat in considerare dar numai in

natura, rolul banilor fiind doar ca rata de

schimb fara valoare de intrebuintare.

- valoarea marfii este data de pretul de cost

neglijand rolul cererii si ofertei in stabilirea

pretului

- acumularea de capital este principala cauza a

progresului economic dar capitalul este vazut

mai ales sub forma lui circulanta a stocurilor de

materii prime si semifabricate.

- liberalismul nelimitat al comertului. Omul

neingradit isi maximizeaza avutia in folosul

comunitatii (teoria „mainii invizibile” a libertatii

naturale). Statul are doar 3 indatoriri: armata,

justitia si intretinerea lucrarilor publice.

3 Perioada marginalistilor (secXIX si XX, F. List)

Principiul diminuarii utilitatii marginale sta la baza noului tip de

microeconomie statica. Problema economiei este” fiind

data o anumita populatie , cu diferite nevoi si capacitati

productive, avand in posesia sa anumite terenuri si alte

resurse materiale, este necesar sa se stabileasca modalitatea

de angajare a fortei de munca care sa maximalizeze utilitatea

produsului”; in speta, scopul alocarii resurselor este


obtinerea de efecte maxime intr-un anumit mediu de piata

dat. Caracteristicile teoriei marginale:

- conferirea rolului predominant in economie

matematicii - functiile economiei devin functii

diferentiale continue,

principiul fiind asocierea valoriilor functiilor care

realizeaza pozitia optima, adica, cu cea mai mare

valoare posibila a rezultatului. Rezultatul poate fi

profitul, utilitatea, productia, etc.

- problema alocarii resurselor pe baze stiintifice,

adica, impartirea unei cantitati fixe de lucruri,

utile si in concurenta, astfel incat castigul

transferului sa fie maxim (ex: alocarea bugetara)

PAGE 7
4 Perioada keynesiana (1920-1970 JM Keynes, Teoria generala
a ocuparii mainii de lucru, a dabanzii si a banilor
Teoria s-a dezvoltat in perioada interbelica pe fondul crizei economice de dupa primul

razboi mondial in special in Germania ca urmare a conditiilor grele impuse acesteia prin

tratatul de la Versailles. Keynes a urmarit principalele fenomene economice manifestate

in Europa dupa razboi precum: somajul, inflatia, instabilitatea financiara, etc. Meritul lui

Keynes este imens şi greu de evaluat in dezvoltarea generala a teoriei economice.

Principalele idei ale teoriei sunt:


- ipoteza venitului absolut conform careia consumul este
influentat direct de nivelul venitului disponibil
- moneda poseda in afara rolului de schimb de produse pe cel de valoare

proprie ea putand fi stocata şi multiplicata cu scop de conservare a bogatiei

sau speculativ, de multiplicare a ei.

- nivelul dobanzii este determinat de cererea şi oferta de


moneda pe piata iar consumul şi investitiile au o reactie
redusa la modificarile ratei dobanzii, ele fiind influentate mai
mult de raportul intre inclinatia spre economii şi preferinta
spre lichiditate a populatiei.
- scaderea cererii de produse pe piata este principala cauza a somajului

iar starea de subutilizare a fortei de munca este normala şi permite

echilibrarea venitului national

5 Teorii moderne 1980-2002. Este greu de conturat un sablon


sau stabilirea unei evolutii a stiintei economice
Caracteristici generale:
- cresterea considerabila a volumului informatiilor, datelor statistice
ceea ce a dus la necesitatea aparitiei de noi tehnici de analiza pe
baza indicatorilor comparati
- profesionalizarea accentuata a economistilor şi
adancirea procesului de specializare al acestora

PAGE 8
Exercitii recapitulative

1. Folosindu-va de definitiile Micro economiei, Macroeconomiei şi

Mondoeconomiei, incercati incadrarea urmatoarelor concepte in ramura care

le studiaza: client, pret, salariu, somaj, inflatie, Banca Nationala, Banca

Mondiala, FMI, globalizare.

2. Explicati diferentele de opinie ale mercantilistilor şi fiziocratilor


referitor la: comert exterior, agricultura, capital
3. Explicati geneza titlului cartii ”Avutia natiunilor” a lui
Adam Smith.
4. Explicati teoria „mainii invizibile” a lui Adam Smith referitor
la piata nationala.
5. Evidentiati in trei idei, esenta gandirii marginaliste
6. Explicati in ce consta noutatea teoriei lui Keynes referitor
la moneda şi piata monetara.

PAGE 9
CAP ÎI FUNDAMENTELE ACTIVITATII ECONOMICE

Obiective:
 identificarea principala problema a economiei in toate societatile
umane, cea a tensiunii dintre nevoi şi resurse
 intelegerea notiunii de „ cost de oportunitate”

 intelegerea factorilor de productie ca forma a resurselor
economice şi a combinarii lor conform legii
randamentelor neproportionale

 insusirea notiunilor de cost de productie

 definirea „pragului de rentabilitate” ca metoda de optimizare
a costurilor

2.1 Nevoi umane, resurse economice


Nevoile umane sunt: preferinte, dorinte, asteptari ale oamenilor de a avea, de
a fi, de a sti (in general, fiziologice, a fective, intelectuale)
Din punct de vedere economic, nevoile sunt asimilate bunurilor si servicilor
care pot fi cumparate si consumate in cantitati limitate.
Caracteristici ale nevoilor umane:
- sunt determinate sau conditionate de factori de
ordin social sau economic
- sunt nelimitate ca numar ca urmare a principiului
regenerarii in urma consumului
- sunt limitate in capacitate in sensul saturatiei pe
masura consumului
- sunt supuse concurentei in sensul ca extinderea uneia se face in

defavoarea alteia si in final substitutia ei

- complementaritatea lor in sensul ca o nevoie atrage alte nevoi


(turismul atrage masini performante)

- satisfacerea momentana prin consum (spre deosebire


de viciu care se reghenereaza rapid)

PAGE 10
- vizibilitatea lor permanenta. Nevoile devin perceptibile pe
masura vizualizarii sau intuitiei lor.
Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si imprejurarilor
utilizabile la producerea de bunuri economice (bunuri materiale + servicii)
Tipuri de resurse:
1. naturale, cea mai mare parte
2. umane
3. informationale
Caracteristici ale resurselor:
- raritatea (limitarea), generala si absoluta, fata de penurie care este
momentana. In sens economic limitarea este realizata prin
pretin sensul ca, chiar la un pret = 0, resursele nu sunt in masura
sa satisfaca toate nevoile manifestate prin cerere pe piata.

- diversificarea permanenta
- invizibilitatea temporara a resurselor in sensul existentei
acestora dar necunoasterii utilizarii lor ( telepatia) Legea raritatii
care guverneaza viata economica in ansamblul ei arata
ca: volumul, structurile si caliatea resurselor evolueaza mai lent ca volumul,
structurile sau intensitatile nevoilor umane;altfel spus, resursele sunt rare, nelimitate
fata de nevoi care sunt nelimitate. Legea raritatii este cea care a stat si sta la baza
dezvoltarii omenirii prin efectul ei catalizator de resurse in vederea autodepasirii
individuale.

Pentru un om resursele sunt veniturile lui, abilitatile sale intelectuale, si


informatiile de care dispune. Nevoile sale sunt reprezentate de bunurile si
serviciile pe care vrea sa le consume.
Consecinte ale legii raritatii:
- preocuparea permanenta a unitatilor economice pentru
micsorarea distantei dintre nevoi si resurse prin
eficientizarea procesului de productie
- economisirea resurselor rare (scumpe) si inlocuirea lor cu
alte resurse mai puţin rare (ieftine)
Realizarea acestor deziderate se face pe baza unor calcule economice de rationalitate

complectate si cu alte criterii nu neaparat economice.

PAGE 11
Un exemplu de calcul economic de alegere a variantei optime

intre nevoi si resurse este „Costul de oportunitate” sau al sansei

sacrificate care consta in pretuirea acordata celei mai bune

sanse sacrificate in luarea unei decizii economice (productive,

investitional, etc) Acest calcul evalueaza castigul obtinut prin

pierderea celei mai bune din variantele sacrificate.

EX: frotiera posibilitatilor de productie


O tara produce doar doua produse economice: alimente (A) şi haine
(H). Economia tarii poate aloca resursele de care dispune in realizarea
celor doua produse in mod egal sau diferentiat dar nu poate depasi
posibilitatile de productie (resursele) existente. Cu resursele existente
economia poate produce in conditii de maxima eficienta 50 um alimente
sau 100 um haine
Grafic, situatia se prezinta astfel:
A
50 frontiera posibilitatilor de productie (FPP)
Y
25 M
X
50 100 H
Toate punctele de pe linia care semnifica „frontiera posibilitatilor de
productie” reprezinta combinatii de produse A şi H pe care le poate
produce economia tarii cand sunt utilizate cu maxima eficienta toate
resursele ei. In exemplul de mai sus, in punctul M se pot realiza 25 um
alimente şi 50 um haine. Toate punctele X aflate sub FPP reprezinta
combinatii care nu utilizeaza toate resursele disponibile sau le utilizeaza
cu eficienta scazuta. Punctele aflate deasupra FPP reprezinta combinatii
care care nu pot fi realizate.
In practica alegerea punctului optim de combinare este similara
eficientizarii si economisirii resurselor. Aceasa preocupare este primordiala
pentru conducerea unei societati comerciale de ea depinzand rezultatele
economice ale societatii, respectiv obtinerea de profit.
PAGE 12
2.2 Factorii de productie

DEF (dupa JB Say)


Factorii de productie sunt resurse economice atrase in circuitul
economic, aflate in miscare ca fluxuri, cu scopul producerii de
bunuri economice.

Say identifica 3 factori de productie:

1. Munca, ca actiune constienta umana cu un anumit scop.

2. Natura, substanta si conditiile materiale primare.

3. Capitalul reprezentand ansamblul bunurilor reproductibile,

rezultat al unei activitati anterioare, utilizat in

producerea de bunuri economice.

Capitalul este perceput prin cele doua forme ale sale:

Capitalul tehnic care la randul lui poate fi:

- fix , care participa la mai multe cicluri de

productie, se consuma treptat si se inlocuieste

periodic; are o structura materiala: masini, utilaje,

cladiri, terenuri, etc; consumul treptat se

datoreaza uzurii care poate fi fizica sau morala

deteminata de progresul tehnic. Recuperarea

pierderilor provenite din uzura se face pe seama

amortizarii. Cota de amortizare depinde de

cheltuielile cu achizitia si punerea in functiune a

utilajului iar rata amortizarii depinde de durata

de functionare preconizata. Fondul de

amortizare astfel creat se foloseste la inlocuirea

capitalului uzat, la reparatiile capitale, la

modernizarea lui, etc.


- circulant, se consuma in cadrul unui singur

ciclu de productie

Capital valoric se prezinta sub forma aportului de moneda

sau titluri de valoare, prin investitii directe ale actionarilor

sau prin credite luate de la banci. Caracteristic acestuia

este transformarea lui in capital tehnic pentru sustinerea

activitatii economice, stocarea lui in vederea sporirii prin

dobanzi sau investirea directa in scopul obtinerii de profit.

PAGE 13
Combinarea factorilor de productie
Combinatia cea mai favorabila a factorilor de productie contribuie la
obtinerea efectelor maxime ale activitatii economice.
Combinarea factorilor de productie reprezinta modul specific de u nire
a acestora sub aspect atat cantitativ cat si calitativ.
Varianta de combinare utilizata poarta denumirea de functie de
productie. Un exemplu de combinare a factorilor de productie munca L
şi kapital K este functia Cobb-Douglas:
Q = AKaLb
unde :
Q=productia
A=constanta specifica fiecarei economii nationale
K=capitalul utilizat
L=munca utilizata
a,b= coeficienti ai ponderii factorilor de productie
in volumul productiei.
Pe timp scurt, in general, functia de productie nu implica decat modificarea unui singur

factor. Ex: cresterea momentana a productiei folosind acelasi capital. Modul in care se

combina un factor fix cu unul posibil de variat a fost sintetizat in legea randamentelor

neproportionale formulata de TURGOT si preluata si de alti economisti (Ricardo, Stuart

Mill)

DEF: daca o productie oarecare reclama utilizarea a doi sau mai multi
factori de productie din care unul constant, cantitatea de factor v
ariabil nu poate fi crescuta constant fara a se diminua volumul de
productie suplimentar realizat si aceasta deoarece un numar tot mai
mare de factori variabili se combina cu o parte din ce in ce mai scazuta
de factor fix.
Ex: in agricultura, pe o suprafata de teren fixa, randamentul maxim se obtine
utilizand un anumit numar de lucratori platiti la o anumita productie
determinata de conditiile tehnice ale culturilor. Orice crestere a numarului de
salariati si implicit a productiei peste valoarea optima va duce la

PAGE 14
cresterea pretului produselor ca urmare a platilor suplimentare
efectate. Astfel productia marginala incepe sa scada si implicit
randamentul economic desi productia totala creste.

P X2 Pmg
X1 PMX1 X2

0 X 0
X
P = produsul total realizat prin utilizarea factorului variabil
de productie „X”
X= factorul variabil de productie
Pmg= produsul marginal, adica produsul suplimentar realizata la
sporirea factorului de productie „X” cu o unitate. Matematic, P
mg= (P1-P0):(X1-X0)
PM = produsul mediu realizat.
Asa cum se observa, la cresterea factorului variabil din 0 in punctul X 1, produsul creste

accelerat şi implicit produsul marginal care excede produsul mediu. In punctul X 1 se atinge

valoarea maxima a produsului marginal. Intre X1 şi X2 produsul marginal incepe sa


descreasca concomitent cu scaderea vitezei de creştere a produsului total in timp ce
produsul mediu continua sa creasca usor. In punctul X 2 produsul marginal este egal cu

produsul mediu iar produsul total are valoarea maxima. X2 este punctul de maxima

eficienta al productiei şi se caracterizeaza prin ecuatia Pmg = PM. Daca


factorul X creste in continuare, produsul marginal şi cel m ediu scad şi ele in
timp ce produsul total se mentine aproape constant. La scaderea produsului
total, produsul marginal ia valori negative.
Legea randamentelor neproportionale este foarte utila intelegerii
fenomenelor legate de combinarea optima a factorilor de productie dar in
practica este valabila doar in anumite conditii:
- factorii de productie sunt omogeni
- starea tehnica a productiei este constanta
- produsul realizat este omogen şi de masa

PAGE 15
Rezultatul combinarii factorilor de productie se

apreciaza prin productivitate sau randament.

Matematic, productivitatea se exprima

prin relatia

W=Q/X

W= productivitatea medie

Q= productia obtinuta

X= cantitatea de factor de productie utilizata

Productivitatea este in esenta un raport intre cantitatea de bogatie


produsa si

cantitatea de resurse absorbite in procesul producerii ei.

Productivitatea poate fi exprimata fizic sau valoric

Dupa natura factorului de productie utilizat, productivitatea

poate finaturala, a muncii sau a capitalului.

Productivitatea globala a tuturor factorilor de productie este

greu de determinat datorita caracterului complex al influentelor

particulare ale factorilor. De aceea in analiza microeconomica

traditionala, se urmareste productivitatea a cate unui singur

factor de productie. Se poate defini astfel o productivitate a

muncii, a capitalului, etc. Factorii care influenteaza

productivitatea:

- naturali (clima, teren, zacaminte)

- tehnici (nivelul tehnic, tehnologic)

- economici (organizarea productiei, salarile)

- sociali (conditiile de munca si viata, legislatia

civila, nivelul intelectual)


- psihologici (climatul de munca, satisfactia muncii)

- progresul stiintific si tehnic (CAD/CAM)

- managementul productiei

Cresterea productivitatii contribuie la:

- economisirea factorilor de productie

consumati - reducerea costului de

productie

- cresterea competitivitatii bunurilor

- cresterea profiturilor

- cresterea salarilor

- economia de timp si cresterea timpului liber

PAGE 16
2.3 Elemente de cost
DEF: Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate
de catre o intreprindere pentru functionarea ei.
Costul este o expresie baneasca a consumului de factori de productie in
procesul economic cuprinzand activitatile deproductie efectiva, desfacere,

regie proprie, reclama, pregatire, etc


Functiile costului in economie:
- instrument economic in luarea decizilor manageriale
- element de comparatie intre intreprinderi concurente
- element primordial in demararea unei afaceri
- element de baza in calculele de eficienta economica bazate
pe relatia cost-pret de vanzare

Tipuri de cost:
- Costuri fixe(CF): reflecta cheltuielile intreprinderii care sunt

independente de variatia volumul productiei intre anumite limite.

Astfel de costuri sunt: amortizarea capitalului fix, chiriile, salariile

fixe sau in regie, costul utilitatilor care nu poate fi identificat pe

produs (iluminatul halei, apa menajera, incalzirea halei, etc)

Existenta unor limite ale volumului productiei este direct legata de

capacitatea de productie care peste anumite limite trebuie sporita

adaugand astfel noi costuri fixe celor vechi. Costurile fixe variaza

astfel in trepte fiind cunoscute şi sub denumirea de costuri fixe

palier.

- Costuri variabile(CV):reflecta cheltuielile intreprinderii care se

modifica in functie de volumul productiei. Astfel de costuri sunt:

costul materiilor prime, materialelor, utilitatilor care se pot

identifica direct in costul produsului (energia, apa, aburul

consumate direct in procesul de productie), salariile directe sau in

acord, etc

- Costul total(CT): reprezinta suma costurilor fixe


şi variabile; CT=CF+CV
- Costul mediu(CM) care poate fi la randul lui fix, variabil sau

total CM=CF,V,T : Q unde Q= productia realizata

PAGE 17
- Cost marginal(Cmg) reprezinta sporul de cost total necesar

obtinerii unei unitati suplimentare de productie

Cmg=CT: Q=CV/Q
Minimizarea costului reprezinta problema de baza la nivel microeconomic fiind
considerata una din cheile maximizarii profitului. Din aceest motiv este necesara
cunoasterea in detaliu a relatiilor intre costuri, a relatiilor intre costuri şi venituri şi
intre costuri şi productivitate.

Relatia dintre costul total mediu (CTM) şi costul marginal (C mg) este o
relatie matematica intre o valoare medie şi una marginala. Aceasta relatie
se caracterizeaza prin:
- Cmg creste şi descreste mai accentuat decât CTM
- Cmg este in general mai mic decâtCTM dar il
egalizeaza la valoarea minima a acestuia.
- cand Cmg ramane constant, CTM ramane şi el constant
- pe termen lung, Cmg şi CTM sunt egale şi constante daca

pretul factorilor de productie ramane constant şi costul total al

acestora variaza direct proportional cu productia.

Grafic, simplificat, relatia dintre costul marginal şi cel total mediu


se prezinta astfel:
Cmg

CTM Cmg

CM
Q
Relatia generala intre costul total şi venituri poate fi reprezentata
grafic astfel:

CT P2
V
Curba costurilor totale (CT)
CA
P1
CF Curba veniturilor (V)
Q

PAGE 18
In general, curba costurilor totale CT, are 2 portiuni principale: CF-CA costurile
totale cresc aproape constant cu volumul productiei. Peste acest nivel al
productiei, costurile cresc mai rapid ca urmare a limitelor tehnice şi tehnologice
ale productiei randamentul utilizarii factorilor de productie fiind in continua
scadere.
Veniturile din vanzarea produselor fabricate au o evolutie liniara functie de
cantitate, inclinatia dreptei fiind data de pret: V=QxP. Veniturile egalizeaza
costurile in punctul P1 dupa care diferenta intre venituri şi cheltuieli creste pana in
punctul CA de maxima eficienta. Ca urmare a cresterii mai rapide a costurilor
decât a veniturilor, in punctul P2 din nou se egalizeaza costurile cu veniturile dupa
care, la o productie şi mai mare, costurile devin din nou superioare veniturilor.
Costul total mediu si cel marginal se afla in raport de inversa
proportionalitate fata de productivitate la un pret dat al factorilor
de productie.
Pmg P mg

PM PM

Q
Cmg Cmg
CM CM

Daca se presupune ca factor variabil munca atunci costul marginal este sporul de cost
al muncii asociat la o variatie marginala a productiei iar productivitatea marginala

(Pmg) este productia suplimentara asociata la o unitate suplimentara de munca. Ca

urmare, la un salariu dat, costul mediu al muncii se afla in raport invers proportional
cu productivitatea medie (PM) a muncii iar costul marginal in raport invers
proportional cu productivitatea marginala a muncii.

PAGE 19
Curbele de cost marginal şi cost mediu se intersecteaza in punctul in care costul mediu

este minim iar cele de productivitate in punctul de maxim.

Comportamentul producatorului si reducerea costului


Optimul producatorului presupune obtinerea maximului de eficienta cu costuri
minime. Nu totdeauna marirea productiei inseamna si majorarea profitului. Marirea
productiei trebuie realizata pe baza cresterii randamentului si nu prin suplimentarea
consumului de factori. Analiza pe baza costului este esentiala in luarea deciziei de
marire a productiei. Exista astfel doua deziderate care trebuie indeplinite simultan:
- maximizarea profitului: producatorul urmareste realizarea unui

volum de produse care sa-i asigure un profit maxim. Profitul maxim

inseamna diferenta maxima intre venituri

totale (VT) şi costuri totale (CT).


Pr=VT-CT; valoarea maxima se obtine cand
prima derivata =0
 P: Q =0; VT: Q - CT: Q =0; VT:
Q = CT: Q
 Vmg = Cmg
- optimizarea productiei: volumul de productie optim este cel la
care cresterea suplimentara a productiei conduce la o majorare a
costului mediu, adica cel in care costul marginal este egal cu
costul mediu total iar acesta ia valoarea minima.Acest deziderat
tine de conditiile tehnologice de fabricatie, de performantele
utilajelor şi oamenilor, de calitatea produselor şi de aceea trebuie
bine cunoscute curbele reale de costuri pentru a sti cat de departe
se poate impinge volumul de productie fara

afectarea calitatii şi eficientei.


Metoda pragului de rentabilitate reprezinta o aplicatie practica de mare
raspandire care permite determinarea volumului minim de productie al
intreprinderii. Grafic, metoda se prezinta astfel:

PAGE 20
VT

CF VT CT
CV
PR
CF

Q
Pierdere Qmin Profit
In esenta metoda urmareste calculul cantitatii minime Qmin care trebuie
realizata astfel ca societatea sa isi acopere costurile.
Acesta indica volumul minim al productiei (Qmin) sau al cifrei de afaceri de
la care in sus se obtine profit.
In acest punct, incasarile totale obtinute din vanzarea produselor respective
sunt egale cu costul total(CT) iar profitul este nul.

VT = CT;  VT = CF+CV;  PxQmin = CF + QminxCVu; unde


CVu= costuri variabile unitare
 Qmin = CF : (P – CVu)
Pragul de rentabilitate nu este un tel de atins ci un punct critic de
avertisment care trebuie depasit repede.
Un alt model luat in considerare de producatori in optimizarea utilizarii resurselor
de care dispune este metoda curbelor de izoprodus care exprima ansamblul
combinarilor de munca (L) şi capital (K) care, la o stare data a tehnicii, asigura
obtinerea aceleiasi cantitati de produse.
K Dreapta izocost

Q3
Q2
1

Dreapta de buget sau izocost indica limita resurselor disponibile (K,L)ce pot fi utilizate la

un moment dat in intreprindere. Curbele Q 1, Q2, Q3, sunt curbe

PAGE 21
care determina acelasi volum de productie in diferite variante de
combinare a factorilor de productie (curbe izocuante).
Optimul productiei Q2 se obtine in punctul tangent dintre dreapta izocost şi cea mai

apropiata izocuanta. Varianta de productie Q1 se obtine cu un buget mai mic dar ineficient

utilizat iar varianta Q 3 necesita un buget excedentar.


Metoda este folosita cu succes de intreprinderile care au un grad inalt
de analiza a factorilor de productie.
Elemente esentiale in activitatea de reducere a costurilor:
- alegerea procesului tehnologic cel mai eficient din punct
de vedere tehnic, economic, ecologic.
- cumpararea de factori de productie de calitate şi la
pretul cel mai mic.
- micsorarea consumului de factori de productie pe unitate
de produs prin marirea randamentului lor.
- asigurarea reducerii costurilor in toate domeniile nu numai in cel

productiv (cercetare, gestiune, conducere)

- utilizarea resurselor disponibile, accesibile


- inlocuirea produselor care genereaza consumuri ridicate de

resurse cu alte produse mai economice.

Exercitii recapitulative
1. Explicati afirmatia „ Legea raritatii este cea care a stat si sta la
baza dezvoltarii omenirii…” prin prisma tensiunii dintre nevoi
şi resurse
2. Dati un exemplu din activitatea dvs. referitor la „costul
de oportunitate”
3. Enumerati şi explicati factorii de productie dupa JB Say
4. Cum functioneaza legea randamentelor neproportionale in
activitatea unui atelier de ceramica ?

5. Dati cateva exemple de factori care influenteaza


productivitatea activitatii de cercetare-proiectare. Incercati
gruparea lor pe categorii.
6. Identificati costurile fixe şi variabile din urmatoarea lista a unei societati de

binefacere, azil de batrani : chiria spatiului, costu l

PAGE 22
incalzirii camerelor, costul iluminatului, costul hranei

pacientilor, costul medicamentelor, costul spalatului

lenjeriei, costul reparatiilor interioare, costul zugravelii,

costul personalului medical angajat permanent, costul

asistentei medicale periodice de specialitate,

amortizarea mijloacelor fixe.

7. Variatia costului total (CT) fata de cantitate (Q) este:

CT=10+2Q. Sa se calculeze tabelar valorile CT, CM, C

mg pentru valori ale lui Q de la 1 la 8


PAGE 23
CAP III CEREREA, OFERTA, PIATA ŞI CONCURENTA

Obiective:
 intelegerea relatiei dintre cerere, oferta şi pret pe piata bunurilor, şi

a factorilor care influenteaza aceasta relatie

 locul şi rolul pietelor in economie, variabilele şi


structura pietelor

 caracteristicile pietelor atomizate, monopoliste şi oligopoliste

 identificarea rolului şi importantei pretului in functionarea pietelor de

bunuri, politicilor guvernamentale de preturi

3.1 Cererea
Cererea de produse economice deriva din dorinta de satisfacere a unor
nevoi de consum pe baza legii raritatii. Ea este dependenta in structura de
comportamentul consumatorilor.
DEF: Cererea reprezinta o cantitate de produse economice pe
care cumparatorii sunt dispusi sa o cumpere, la un anumit nivel
de pret cunoscut, intr-o anumita perioada limitata de timp.
Cererea poate fi exprimata sub forma cantitatii maxime cerute la un
anumit pret dar şi
prin prisma pretului maxim care poate fi platit pentru o anumita cantitate de produse
necesare, ca de exemplu: paine, lapte, energie, etc.
Legea cererii: intre cererea de produse si pretul acestora exista o legatura de

cauzalitate invers proportionala, in sensul ca majorarea pretului unui produs, la un anumit

nivel al cererii, atrage dupa sine reducerea intr -o masura mai mare sau mai mica a cererii

pentru acel produs pe baza legii alocarii resurselor. Legea este general valabila, existand

insa si exceptii de la ea in special in domeniul produselor de stricta necesitate la care o

majorare a pretului poate atrage dupa sine o crestere a cererii. Acest fenomen cunoscut

sub denumirea de „paradoxul Giffen” se explica prin cele 2 efecte generale ale cresterii

pretului unui bun:

1. efectul de substitutie; cererea de bunuri substituibile


2. efectul de reducere a venitului consumatorilor.

PAGE 24
Astfel exista unele produse, de regula inferioare, greu substituibile a caror
majorare de pret, in conditiile reducerii mai accentuate a veniturilor,
conduce la o majorare a cererii. Ex: in perioadele de saracie,de reducere a
veniturilor, o majorare a pretului la paine atrage dupa sine cresterea
cererii pentru paine ca urmare a renuntarii la alte produse mai usor
substituibile.
Pe piata, efectul acestei legi trebuie urmarit la produse omogene din punct de
vedere calitativ si al costului de oportunitate.
Ex, poate creste intr-o perioada cererea de produse mai scumpe in
retelele de magazine cash & carry ca urmare a ponderii importante in
pretul produsului a costului de oportunitate pe care consumatorii sunt
dipusi sa-l plateasca pentru economie de timp.
Relatia de cauzalitate intre cerere si pret se exprima matematic printr-
o functie de tipul:
Qc= Kc-Pcx unde:
Kc= constanta ce defineste cererea maxima de produse de un anumit
tip manifestata intr-un anumit moment pe o piata
x= factor de elasticitate a cererii cu pretul

Curba cererii

Q
Graficul poarta denumirea de Curba cererii. Pentru simplificare, se
considera x=1, şi cererea se przinta sub forma unei drepte
Cresterea cererii pe piata unui produs in functie de alti factori, decât
pretul, determina modificarea curbei in sensul deplasarii acesteia pe
dreapta de izopret.

PAGE 25
P

P0

Q 0 Q1 Q2 Q
Factorii care contribuie la modificarea cererii, altii decat pretul lor, sunt:

 modificarea veniturilor consumatorilor


o relatie de cauzalitate directa in sensul ca veniturile in creştere sporesc
cererea iar cele in scadere comprima cererea

 modificarea preturilor altor produse



o daca produsele sunt substituibile, scaderea pretului la un produs

conduce la cresterea cererii pentru acel produs şi

genereaza scaderea cererii pentru produsul de substitutie


o daca produsele sunt complementare, scaderea pretului la un produs
conduce la cresterea cererii pentru acel produs şi genereaza cresterea
cererii pentru produsul complementar

 modificarea numarului de cumparatori



o cresterea numarului de cumparatori genereaza
cresterea cererii
 modificarea preferintelor consumatorilor; un rol important
revenind reclamei

 informatiile si previziunile
Sensibilitatea cererii la modificarea pretului se apreciaza prin coeficientul
elasticitatii cererii fata de pret.
Kec/p= - (Qc : Qc0)/( Pc : Pc0)

In functie de valorile acestui coeficient putem avea:


- cerere elastica, cand Kec/p este supraunitar; dreapta cererii este

mai aproape de orizontala, şi o variatie mica de pret produce


modificari importante ale cererii

PAGE 26
P
P0
P1
Q
Q0 Q1
- cerere unitara, cand Kec/p este unitar; dreapta cererii este

la 450
P

- cerere inelastica, cand Kec/p este subunitar , dreapta cererii

este mai aproape de verticala şi o variatie importanta a pretului

produce efecte mici asupra cererii.

P
P0
P1
0 1 Q

Din punct de vedere al coeficientului de elasticitate al cererii fata de


pret, produsele se clasifica in:

  produse normale, Kec/p cuprins intre 0 si 1

  produse inferioare, Kec/p negativ (vezi paradoxul Giffen)

  produse constante, Kec/p =1


 produse superioare, Kec/p supraunitar

Modificarea cererii functie de venit se apreciaza prin


coeficientul elasticitatii cererii fata de venit.

Kec/v= (Qc : Qc0)/( V/V0)

In functie de valorile Kec/v, putem avea situatiile:


Kec/v, >1; cererea este elastica fata de venit, adica, cererea variaza mai
mult ca venitul

PAGE 27
Kec/v<1 , cererea este inelastica sau rigida fata de venit, adica, variaza
mai puţin ca venitul
Produsele normale si superioare deplaseaza curba cererii spre dreapta la o
crestere a venitului in timp ce produsele inferioare deplaseaza curba
cererii spre stanga.
Factorii elasticitatii cererii fata de pret:
 ponderea in venit a cheltuielilor cu un anumit bun. Cu cat
ponderea este mai mare cu atat Kec/p este mai mare.

 Gradul de substituire a bunurilor. Cu cat gradul de substituibilitate este
mai ridicat cu atat Kec/p este mai ridicat

 Necesitatea in consum. Cu cat necesitatea este mai mare cu atat
Kec/p este mai mic.
Cunoasterea elasticitatii cererii la un anumit produs este foarte importanta
in procesul decizional.
Ex: Nu o sa luam masura reducerii de pret la un produs cu
elasticitate redusa deoarece efectele asupra vanzarilor sunt mici.

3.2 Oferta
DEF: Oferta reprezinta cantitatea de produse economice pe care
producatorii o ofera la vanzare la un anumit nivel de pret
cunoscut, intr-o anumita perioada limitata de timp.
In evaluarea notiunii de cerere trebuie facuta diferenta intre cantitatea oferita la

vanzare si cea vanduta efectiv. Din acest punct de vedere oferta trebuie vazuta ca fiind

cantitatea maxima oferita la un anumit pret.

Legea ofertei: intre oferta de produse si pretul acestora exista o legatura de

cauzalitate direct proportionala, in sensul ca majorarea pretului unui produs, la un

anumit nivel al cererii, atrage dupa sine cresterea intr -o masura mai mare sau mai mica a

ofertei pentru acel produs.

Relatia de cauzalitate intre oferta si pret se exprima


matematic printr-o functie de tipul:
Qo= Ko+Poy unde:
Ko= constanta ce defineste oferta maxima de produse de un anumit tip

manifestata intr-un anumit moment pe o piata

PAGE 28
y= factor de elasticitate a ofertei cu pretul

P
curba ofertei

Graficul poarta denumirea de curba ofertei. Pentru simplificare, se


considera x=1, şi oferta se prezinta sub forma unei drepte.
Cresterea şi reducerea ofertei in conditii de preturi constante se
datoreaza urmatorilor factori:
 costul productiei
o reducerea costului de productie contribuie la cresterea ofertei

o rolul important al tehnologiei; o tehnologie


superioara permite marirea ofertei
 pretul altor produse

o cresterea pretului la un produs duce la sporirea ofertei
de produse substituibile
o cresterea pretului la produsul de baza duce la sporirea pretului
produselor secundare şi implicit a ofertei acestora

 concurenta duce la scaderea preturilor şi implicit a ofertei



 taxele aferente bunului respectiv

o majorarea taxelor duce la scaderea ofertei
 informatii, previziuni

 evenimente politice, sociale, naturale

o modificari legislative,juridice
o modificari naturale, in agricultura

Sensibilitatea ofertei la modificarea pretului se apreciaza prin


coeficientul elasticitatii ofertei fata de pret.
Keo/p= (Qo : Qo0)/( Po : Po0)

In functie de valorile acestui coeficient putem avea:

PAGE 29
- oferta elastica, cand Keo/p este supraunitar, o variatie mica de
pret duce la o variatie importanta a ofertei
P
P0
P1

Q0 Q1 Q

- oferta unitara, cand Keo/p este unitar;modificarea


pretului duce la modificarea a ofertei in acelasi sens şi
in aceiasi măsura.

- cerere inelastica, cand Keo/p este subunitar; variatia pretului

influenteaza in mica măsura variatia ofertei.

Factorii care determina elasticitatea ofertei sunt:


 costul productiei; relatie de cauzalitate inversa in sensul ca
elasticitatea ofertei fata de pret este atenuata de cresterile de cost
de productie şi stabilirea astfel a eficientei productiei la un nivel
inferior.
 posibilitatea stocarii productiei duce la majorarea elasticitatii
dar costul stocarii duce la micsorarea ei.

PAGE 30
Pe piata, elasticitatea ofertei variaza in timp in functie de gradul de pregatire al
producatorului pentru o variatie a cererii. Astfel in scurt timp de la sporirea
pretului unui produs, oferta este total inelastica, producatorii ne-reactionand la
aceasta majorare. Dupa aceasta perioada, producatorii maresc usor oferta prin
intensificarea utilizarii resurselor disponibile insa gradul de elasticitate al ofertei
este inca redus, cresterea cantitativa fiind inca sub procentul de creştere al pretului.
Pe termen lung, daca preturile se mentin, producatorii sporesc oferta prin aparitia
de noi producatori sau efortul investitional al celor vechi. In aceasta perioada
procentul de creştere al ofertei este superior pretului şi deci elasticitatea este
ridicata.

CONCLUZII:
 piata ofera conditiile realizarii unui echilibru intre cerere şi oferta deşi in
cea mai mare parte din timp este dezechilibrata.

 echilibrul pietei unui produs se modifica permanent, de
regula,ca urmare a modificarii cererii, oferta venind in cautarea
punctului de echilibru.
 echilibrul pietei poate fi deranjat şi ca urmare a modificarii ofertei in
special in situatia in care se produce o majorare elastica a ofertei
cauzata de o creştere inelastica a cererii, cresterea ofertei fiind
devansata de scaderea pretului.

3.3 Piete, concurenta, preturi


Piata este cadrul general in care se desfasoara activitatea economica
in statul modern contemporan.
Piata este veriga intermediara intre productie şi consum şi creste in importanta prin

largirea ei in toate sferele economice prin diversificare şi specializare prin modernizare

continua: teleshoping, bursa, internet, etc.

DEF: Piata este un spatiu virtual unde se intalnesc direct


sau indirect oferta cu cererea de produse şi se stabilesc
relatii comerciale pe baza legii concurentei.

PAGE 31
Functiile pietei:
 informare a vanzatorilor/cumparatorilor asupra calitatii, cantitatii,

pretului, consumului produselor economice



 confruntare a cererii cu oferta (ringul bursier, imaginea sin
tetica a pietei)

 „mana invizibila” care regleaza viata economica in ansamblu, productia
de marfuri, in cazul pietelor libere dar şi frana in calea dezvoltarii
economice in cazul pietelor controlate.

 regulator al productiei de bunuri economice


Principalele variabile ale pietei sunt:
- cererea
- oferta
- concurenta
Concurenta: este forma pe care o ia confruntarea intre cerere şi oferta
pe piata prin manifestarea liberei vointe dar direct interesate a
operatorilor. Caracteristici ale concurentei:
- este o competitie intre operatori pentru asumarea celei
mai bune felii de tort.(cel mai bun pret, calitate, conditii
de plata, diminuarea riscurilor)
- operatorii actioneaza din interes pur economic
- concurenta ca stare de fapt a pietei poate imbraca diferite forme mai

mult sau mai puţin legale, mai mult sau mai puţin oneste, functie şi

de caracteristicile socio-politice ale pietei, de gradul de

supraveghere al legalitatii

relatiilor comerciale.
Functiile concurentei in conditiile unei piete deschise loiale,
reglementate, supravegheate şi fara constrangeri, sunt:
 catalizator al inovatiei şi creativitatii tehnice ca urmare a goanei

pentru eficientizare prin economisirea resurselor.



 diversificarea productiei de bunuri prin oferirea de
produse subtituibile cu costuri reduse

 largirea pietei prin efortul creatorilor de piata

PAGE 32
Tipuri de piete:
a) dupa tipul de bunuri
 piata bunurilor de consum

 piata de capital

 piata muncii

 piata monetara

 piata valutara

 piata informatiilor

b) dupa marime
 piata locala

 piata regionala

 piata nationala

 piata mondiala

c) dupa diversificarea lor
 piata diversificata (numar mare de produse
de diferite tipuri şi feluri)

 piata concentrata (tranzactii cu un nr. redus
de produse omogene)

d) dupa transparenta
 piete transparente care permit vizualizarea
variabileleor (cerere, oferta, concurenta, reguli
de functionare)

 piete opace (nu permit accesul liber la informatii, vezi

pietele europei centrale şi de est)

e) dupa modul de acces pe piata


 piete libere, acces neingradit

 piete reglementate, conditionate de indeplinirea unor
criterii profesionale, economice (autorizatii, licente,
diplome profesionale, etc)

f) dupa numarul şi forta operatorilor


 piete atomizate: operatori mulţi şi cu
forta economica redusa

PAGE 33
 piete monopolizate: operatori putini şi
puternici care pot influenta piata.

Intre aceste doua extreme sunt mai multe tipuri


de piete:

Nr. ofertanti Numerosi şi Putini Unul


Nr. cump slabi
Numerosi şi slabi Atomizata Oligopol Monopol
Putini Oligopson Oligopol Monopol contrat
bilateral
Unul Monopson Monopson Monopol
contrat bilateral

g) dupa reactia la schimbari economice


 dinamice, se adapteaza usor, variabilele se misca usor

 rigide, se adapteaza greu. Piete atipice slab
informate. (pietele rurale de la noi)

h) dupa legalitatea concurentei
 cu concurenta loiala

 cu concurenta neloiala

i) dupa tipul concurentei (clasificare didactica)
 piete cu concurenta pura şi perfecta

 cu concurenta imperfecta

 piete de monopol
Pretul ca variabila a pietei reprezinta: cantitatea de moneda pe care
cumparatorul este dispus şi o poate oferi producatorului (vanzatorului)
iar acesta o poate accepta in schimbul bunului pe care il ofera pe piata.
Pretul poate fi exprimat in valori absolute sau relative vis a vis de cel al
unui alt bun luat ca etalon.
Prel=Pabs/Pe

unde: Pabs= pretul absolut


Pe= pretul etalon

PAGE 34
Pretul etalon se alege de obicei conventional pentru a raporta preturile la
o singura unitate. Ex : salariul mediu pe economie

Modul de formare al pretului a cunoscut explicatii diferite in


decursul istoriei, astfel:
- pretul este determinat, in teoria clasica monetarista, de
consum, de costul de productie al bunurilor.
Producatorul este creatorul de pret.
- in scoala neoclasica marginala, pretul este determinat de
utilitatea marginala a bunului respectiv. Cu cat utilitatea
marginala a lui este mai mare, şau este mai rar, cu atât pretul
bunului este mai mare. Referitor la aceasta explicatie este
celebru „paradoxul apa-diamant”. Conform teoriei marginale
apa care are o utilitate marginala foarte ridicata ar trebui sa fie
mai scumpa ca diamantul care are o utilitate scazuta. In
stabilirea pretului intervine insa raritatea care devanseaza
utilitatea. Conform scolii marginale, cumparatorul este creatorul
de pret.
- teoriile contemporane. (scoala de la Cambridge) arata ca pretul

este determinat de toti cei trei factori enuntati anterior: cost,

utilitate marginala şi raritate Astfel, costul determina pretul

ofertei iar utilitatea marginala şi raritatea determina pretul cererii

iar pretul de vanzare se stabileste pe piata prin negociere.

- preturi libere pe baza cererii şi ofertei. In practica


nu exista preturi perfect libere asa cum nu exista
piete perfect libere.
- preturi controlate de autoritatea economica a pietei
(statul)
- preturi mixte cele care de regula se formeaza pe majoritatea

pietelor tarilor libere. Constrangerile in

PAGE 35
formarea preturilor de tipul: taxelor, impozitelor,
preturilor minime sau accizelor, sunt determinate de
politica economica a guvernului.
Functiile pretului:
 uniformizare a valorii tranzactiilor pe piata

 evolutia preturilor indica starea de echilibru intre
resurse şi nevoi

 evaluare a alocarilor bugetare. Face legatura intre
utilitate şi nevoie.

 evaluare a profitului

Politici guvernamentale de preturi


Teoretic, preturile, in cadrul economiei de piata, se formeaza liber fara nici o
interventie din partea statului. In realitate statul se implica in toate tarile
indiferent de nivelul lor economic sau natura lui.
Evolutia preturilor in timp aduce informatii asupra evolutiei productiei
şi productivitatii muncii, remunerarea factorilor de productie, echilibrul
şi cresterea economica. Evolutia preturilor este şi un indicator al
circulatiei monetare.
Interventia statului in procesul formarii preturilor urmareste:
- prevenirea şi atenuarea unor dificultati economice
- asigurarea stabilitatii economice
- eficientizarea utilizarii resurselor
- atenuarea tendintelor monopoliste şi oligopoliste Statul
se implica prin masuri de reglementare a functionarii pietei sau prin actiuni
directe şi indirecte de limitare a nivelului preturilor. Reglementarea
functionarii pietei implica de regula:
- reglementarea juridica a tranzactiilor comerciale şi a
concurentei in vederea limitarii tendintelor
monopoliste şi oligopoliste
- supravegherea respectarii masurilor luate
Interventia directa se realizeaza prin:
- fixarea autoritara a pretului in situatii
extraordinare (razboi, crize, etc)

PAGE 36
- preturi minime, in conditiile excesului de oferta, sau
plafoane minime de preturi la care statul cumpara
excesul de oferta
- preturi maxime cand cererea este superioara ofertei,
pentru protejarea cumparatorilor.
Ex: preturile maxime la vanzarea tutunului
- blocarea pretului unor produse pentru
protejarea intereselor producatorilor
Ex: pretul minim la grau in anii de supraproductie
sau pretul maxim la unele bunuri de monopol
Moduri indirecte de interventie a statului:
- subventiile acordate pentru stimularea cresterii preturilor la
unele produse, in speta la cele inferioare, de baza, pentru
protejarea producatorilor autohtoni in fata preturilor scazute ale
produselor din import.

Ex: subventiile in agricultura la diferite culturi:


grau, sfecla de zahar, plante textile, etc
- regimul taxelor vamale protectioniste care aduc
preturile produselor din import la un nivel comparabil
cu cel al produselor autohtone.
- modalitati diferite de calcul al impozitului pe profit care sa
genereaza facilitati de natura fiscala la anumite produse in
vederea reducerii pretului lor.
- cumpararea de catre stat a unor bunuri şi stocarea lor
pentru evitarea scaderii pretului prin supraoferta.
Aceasta interventie se practica in special la produsele
agricole, sezoniere, pentru evitarea specularii variatiilor
mari de preturi.
- contingentarea la export, in sensul limitarii scurgerii
spre exterior a unor produse de baza cu consecinte
asupra cresterii pretului pe piata interna ca urmare a
reducerii ofertei.
- facilitati de export pentru unele produse la care exista

supraoferta pentru evitarea scaderii preturilor.

PAGE 37
3.3.1 Piata cu concurenta pura şi perfecta
Piata cu concurenta pura şi perfecta a fost imaginata de Adam Smith
din dorinta de a evidentia manifestarea „mainii invizibile” ca mecanism
de reglare a economiei.
Piata cu concurenta pura şi perfecta este un model teoretic şi
presupune anumita conditii sau simplificari:
- atomicitatea pietei. Operatorii nu sunt suficient de
puternici ca sa influenteze formarea pretului.
- omogenitatea bunurilor care elimina orice fel de alt factor
calitativ in luarea deciziei de cumparare.
- intrarea –iesirea libera de pe piata functie de costul marginal

realizat de producator, respectiv utilitatea

marginala pentru acel produs a cumparatorului, ambele


in raport cu pretul de piata.
Caracteristici ale pietei cu concurenta pura şi perfecta:
- transparenta (informare deplina a operatorilor)
- mobilitatea perfecta a factorilor de productie (nu exista limite

tehnologice, economice, juridice pt utilizarea lor)

Echilibrul pietei cu concurenta pura şi perfecta se realizeaza la acel pret şi

volum de tranzactii la care cererea se egalizeaza cu oferta.

Ex: Cererea şi oferta pentru un produs A sunt date de ecuatiile:


CA= 500-21pA iar OA= 100-pA

CA = OA : pA= 20 este pretul de echilibru şi CA=OA=80 este cantitatea de echilibru.

PA Exces de oferta

20

Exces de cerere
80 C A, O A

PAGE 38
Pretul şi cantitatea de echilibru sunt expresia celei mai bune alocari şi
utilizari a resurselor, interesele ambilor operatori fiind cel mai bine satisfacute.
Piata este plina de marfuri şi cumparatorii sunt dispusi sa o cumpere pe toata.
Piata este dinamica şi stabila.
Echilibrul pietei este relativ si evolueaza de obicei inspre dezechilibru
major sau re-echilibrare.
Dezechilibrul aparut pe o piata, pe timp scurt, ca urmare a modificarii
cererii, se echilibreaza prin cresterea/scaderea pretului, oferta ne fiind
pregatita sa sustina o majorare a ei.
Daca dezechilibrul se mentine o perioada mai indelungata, oferta creste treptat pe
seama utilizarii superioare a anumitor factori de productie precum munca sau
capitalul fix. In aceasta perioada echilibrul se realizeaza partial prin cresterea
pretului si partial prin cresterea productiei. Daca dezechilibrul tinde sa se
generalizeze, toti factorii de productie devin variabili si se trece pe o noua treapta
de productie. Oferta creste mai repede ca cererea si echilibrul se atinge prin
cantitate, pretul ramanand constant. Echilibrul poate fi:
- stabil, in situatia in care piata se poate reechilibra prin forte
proprii. Este situatia in care K EC/P este mai mare ca
KEO/P. Reechilibrarea se face conform diagramei Cobweb
(panza de paianjen)
P
Oferta
P1
PE P3
P2 Cerere

Q1 Q3 QE Q2 Q
Piata se afla initial in echilibru, la pretul P E fiind tranzactionata

intreaga cantitate QE. Din anumite motive, independente de piata

(criza economica, incapacitate de plata, etc) oferta se reduce din Q E

in Q1 livrata

PAGE 39
cumparatorilor la pretul P1 asa cum rezulta din diagrama. Acest pret
marit este stimulativ pentru producatori care isi majoreaza productia
şi astfel creste oferta la Q2. Excesul de oferta face ca pretul pietei sa

scada la P 2 cel la care se absoarbe intreaga oferta de pe piata. ar la


acest pret, producatorii reduc productia şi implicit oferta la nivelul Q

2. La acest nivel din nou se manifesta lipsa de produse pe piata şi

pretul creste la P3 la care producatorii sunt stimulati sa ridice

productia la Q3. Procesul se repeta in mod similar pana la atingerea


starii initiale de echilibru.
- instabil, daca dupa ruperea echilibrului piata nu poate
singura sa re-echilibrezeiar dezechilibrul se accentueaza pe masura

trecerii timpului. KEC/P inferior KEO/P.

- Intretinut, cand dezechilibrul aparut se reproduce periodic


in limite relativ constante. Starea de dezechilibru este mai
normala ca cea de echilibru.
Limitele pietei pure si perfecte rezulta din chiar conditiilor impuse
si simplificarilor imposibil de realizat in practica.

3.3.2 Piete cu concurenta imperfecta


Se diferentiaza de cele cu concurenta pura şi perfecta prin apropierea de situatiile

reale caracterizate prin imperfectiuni ale atomicitatii, in sensul ca unele firme detin puterea

de a influenta atât pretul cat şi volumul ofertei. De asemenea bunurile ofertate sunt

neomogene atât din punct de vedere calitativ cat şi al perceptiei asupra lor beneficiind de

conditii deosebite privind reclama, conditiile şi termenii de comercializare ceea ce conduce

la preferinte subiective ale cumparatorilor vis a vis de anumite produse.

Piata atomizata sau monopolistica se intalneste cel mai adesea in


practica şi are urmatoarele trasaturi:
- atomizarea operatorilor, mulţi şi cu putere
economica apropiata.
- firmele detin pe moment o pozitie de lider de piata similara cu cea

de monopol care se impune prin marca şi

PAGE 40
prin faptul ca intrarea concurentei pe piata este
descurajata de renumele produsului.
- neomogenitatea produselor din punct de vedere al
performanelor tehnice, design, calitate, etc care le
face greu substituibile.
- accesul relativ liber pe piata fara restrictii deosebite
- cererea reactioneaza mai puţin la modificarile de pret ca
urmare a gradului mare de fidelizare al cumparatorilor
ceea ce duce uneori la majorari de preturi pentru
maximizarea profitului.
- decizile unei firme nu influenteaza puternic celelalte firme dar
de obicei se creaza curente de decizii similare mai ales daca
acestea au avut efect pozitiv.

- curba cererii este puternic descendenta


- volumul optim al productiei este acela la care costul marginal

este egal cu venitul marginal, pretul fiind superior costului total

mediu CTM. Ofertantul poate utiliza o gama larga de preturi

toate conferindu-i profit

- in timp ca urmare a aparitiei concurentei, venitul marginal scade

(oferta este mai numeroasa), costul marginal creste (ca rmare a

reclamei) şi profitul scade.

Oligopolul se intalneste in situatia in care un numar mic de producatori


domina piata unui produs.
Caracteristici:
- produsul este destul de omogen ca utilitate ( petrolul,
graul, etc) dar poate fi şi diferentiat (tigarile, berea,
autoturismele, etc)
- grad mare de concentrare al pietei (cativa competitori
detin procente importante de piata)
- actiunile unuia au efect mare asupra celorlalti mai ales in
domeniul pretului şi conduc la masuri similare sau represalii.
Astfel decizile unui ofertant trebuie sa ia in considerare
efectul lor asupra celorlalti.

PAGE 41
Ex: decizia unilaterala de majorare a productiei de
petrol luata de Iraq a condus la gruparea celorlalte state
exportatoare in sustinerea embargoului asupra livrarilor
de petrol Iraqian
- patrunderea pe o piata oligopolista este foarte dificila
deoarece aceasta se protejeaza prin bariere facilitate de
flexibilitatea mare a pretului şi costurile tehnologice
scazute. Firmele mici sunt inghitite de cele mari sau
coopereaza cu ele.
- confruntarea inter firme este foarte acerba şi poate duce pe
termen lung la falimentarea celui mai slab.
- de cele mai multe ori o firma este tacit recunoscuta ca lider şi
celelalte firme isi aliniaza preturile dupa pretul acesteia care
devine pret de referinta.

Ex: Pe piata de capital din Romania BNR are o pozitie de


liderfiind cea care dicteaza nivelul dobanzilor pe piata.
- in anumite situatii mai multe firme se coalizeaza
impartindu-şi piata cu avantajul practicarii unor preturi
mai ridicate. Atata timp cat acordul este respectat,
firmele obtin profituri importante.
Un caz aparte al coalitiilor il constituie cartelurile care sunt
grupuri de firme independente care produc bunuri similare şi
actioneaza impreuna pentru maximizarea profitului lor.
Cracteristic acestora este restrictionarea productiei in vederea
cresterii pretului.

Ex: OPEC (Organizatia tarilor exportatoare de petrol)


fondata in 1960, a reusit cresterea pretului barilului de
petrol de la sub 3 $ in 1972 la peste 35 $ in 1981.
Neintelegerile dintre state au condus in final
la reducerea pretului la nivelul anterior crizei

Monopolul apare in situatia in care exista un singur ofertant pe piata acesta


nefiind concurat de alti ofertanti. Daca exista doar un singur cumparator al
produsului ne gasim in situatia de monopsom.

PAGE 42
Conditiile in care poate apare monopolul sunt:
- conditii naturale, ca urmare a controlului unor resurse
speciale.Ex: regia aurului, carbunelui, etc
- conditii de marca, monopolul marcii comerciale
Ex: Coca Cola, Mac Donalds, Adidas, etc
- conditii tehnologice, monopolul tehnologic prin patent.

Ex:programe specializate de calculatoare, sisteme


de operare (Windows),etc
- conditii organizatorice, institutionale, monopolul
institutionalEx: apararea nationala, productia de
timbre, de bani, a energiei nucleare
Caracteristici ale monopolului:
- dominatia asupra pietei este doar aparenta in multe situatii ca
urmare a substituibilitatii majoritatii bunurilor
- dominatia este de asemenea temporara, mai atenuata pe pietele
libere şi mai evidenta pe pietele controlate.

- reactia anti monopol a pietei şi institutiilor publice


(legi anti monopol)
Ex: Microsoft cu interfata Windows a incercat
monopolizarea pietei de calculatoare prin
vanzarea licentelor odata cu unitatile PC

Exercitii recapitulative
1. Faceti o comparatie intre modurile de variatie ale cererii in raport cu
pretul, la benzina şi la autoturisme, avand in vedere legile cererii şi
ofertei şi elasticitatiile celor doua produse.
2. Un producator detine un stoc important de produse fara vanzare.

Cunoscand ca produsul are coeficientul elasticitatii cererii fata de


pret Kec/p =1,2 va apela la măsura reducerii pretului pentru
lichidarea stocului ?
3. Evaluati consecintele unei supra-oferte pe timp indelungat asupra
pretului şi concurentei pe piata unui produs. Dar in cazul unei supra-
oferte conjuncturale?

PAGE 43
4. Urmarind caracteristicile generale ale pietelor cu concurenta pura şi
perfecta evidentiati limitarile practice de la acest concept ale pietei
detergentilor in Romania.
5. Evidentiati caracteristicile de oligopol ale pietei telefoniei mobile in
Romania
6. Evidentiati caracteristicile de monopol ale pietei energiei nucleare in
Romania
7. Evidentiati modul de interventie al statului in realizarea pretului pe
piata energiei electrice şi pe piata graului.

PAGE 44
CAP IV PIATA MUNCII, SOMAJUL, SALARIUL

Obiective:
 intelegierea conceptelor utilizate şi a
principalelor caracteristici

 identificarea principalilor factori care influenteaza cererea
şi oferta

 caracteristicile pietei muncii in Romania

 definirea notiunilor de somaj şi somer in
viziune internationala şi la noi

 observarea aspectelor macroeconomice ale somajului şi
masurilor de reducere a lui

 Aspecte legate de constituirea salarilor şi tipuri de salarii

4.1 Piata muncii este piata pe care se realizeaza tranzactiile de forta de


munca respectiv ale aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care omul le
pune in folosinta (consuma) pentru crearea de bunuri economice. Forta de
munca este un element de cost.
DEF: Piata muncii este constituita din ansamblul actelor de vanzare -
cumparare de forta de munca care se petrec intr-un anumit spatiu
economic. Ea cuprinde totalitatea negocierilor privind angajarea
fortei de munca in conditiile specifice ale pietei, locului de munca,
zonei geografice, etc
Piata muncii poate fi privita şi ca un schimb de informatii intre cererea
de munca şi oferta de munca in vederea incheierii contractelor de munca
Din punct de vedere functional, piata muncii este o piata derivata şi
reglementata.
Piata muncii este o piata derivata deoarece se formeaza ca urmare a dezvoltarii

pietelor de bunuri de care este indisolubil legata.

Ex: dezvoltarea pietei calculatoarelor dezvolta piata informaticienilor.


Ca piata derivata, primeste influente puternice de la celelalte piete şi
genereaza efecte asupra sectoarelor economice şi implicit asupra
celorlalte piete.

PAGE 45
Reglementarea pietei este data de faptul ca structura pietei muncii este
determinata nu doar de confruntarea cererii si ofertei ci si de unele forte
de sorginte monopolista precum interventia statului, actiunea sindicatelor,
a patronatelor, etc
Pentru o mai buna intelegere a pietei muncii definim cateva concepte
utilizate in delimitarea categoriilor de operatori:
- populatia totala reprezinta totalitatea persoanelor care sunt
prezente in mod obisnuit pe teritoriul unei tarii precum si
cetatenii tarii aflati peste granita. Populatia totala este rezultatul
unui proces demografic, al migratiei internationale si al
dezvoltarii economice. Populatia totala contribuie atat la
delimitarea ofertei cat si la formarea pietei nationale (cererii)
- populatia disponibila pentru munca sau activa disponibila
este populatia care exercita activitate lucrativa sau este in
cautarea unui loc de munca. Ea formeaza resursa de forta de
munca adica cererea.
- populatia activa sau ocupata este formata din persoanele
care lucreaza ca salariati, ca persoane fizice independente,
in exploatari de tip familial sau ca auxiliari familiali.
Aceasta categorie este expresia cererii de munca
satisfacute.

Caracteristici ale pietei muncii:


 reflecta legaturile intre capacitatea demografica a pietei, cea care
determina oferta şi nivelul dezvoltarii economice al pietei, cel
care determina cererea.
 negocierea permanenta ca urmare a perisabilitatii ridicate a
conditiilor initiale. (experienta, nivel de trai, pregatire profesionala,
nivel al cererii, etc). Din acest punct de vedere este una din cele
mai dinamice piete.
 gradul ridicat de reglementare ca urmare a necesitatii de protectie a salariatului.

Aceasta necesitate deriva din nivelul de pregatire diferit in domeniul pietei muncii

al vanzatorului şi cumparatorului. Daca

PAGE 46
cumparatorul dispune de obicei de resursele necesare obtinerii de informatii
in vederea achizitionarii fortei de munca, vanzatorul este mai puţin informat
şi predispus la subaprecierea valorii ofertei sale. Astfel piata muncii poate
capata local tente monopoliste şi oligopoliste. Reglementarile au rolul de a
mari transparenta şi de a loializa competitia dintre vanzator şi cumparator prin
acte legislative privind conditiile de angajare şi protectia salariatilor.
 segmentarea puternica pe varste, sex, categorii profesionale, grad de pregatire

profesionala, zone geografice, oportunitati de ocupare.



 piata muncii este un barometru al repartitiei resurselor pe ra muri,

sectoare, profesii, niveluri de calificare.


Piata muncii functioneaza ierarhic in 2 trepte. O treapta superioara stabi lita la nivelul

economiei nationale sau a unor segmente importante de economie determinate de

particularitatile tehnico-economice si sociale ale activitatilor, pe care se negociaza

conditiile generale de angajare a salariatilor si principiile generale ale contractelor de


munca. Pe aceasta treapta negocierile se poarta intre guvern, organizatiile patronale,

sindicate sau alte organizatii. Pe cea de a doua treapta a pietei se poarta negocierile
propriuzise intre cerere si oferta intre angajatori si angajati potentiali in functie de

conditiile specifice fiecarei organizatii economice.

4.2 Oferta şi cererea de munca


Oferta de munca reprezinta totalitatea resurselor de munca salariata de
care dispune societatea la un moment dat.
Curba ofertei de munca difera de sfera de activitate şi poate fi cu elasticitate
medie (cazul firmelor mici, concurenta aproape perfecta) sau scazuta in cazul
firmelor mari sau a celor publice(concurenta imperfecta) In orice caz modificarea
salariului produce efecte mai mici ale ofertei de munca decat in cazul bunurilor
materiale.
Factorii ofertei:
- marimea salariului; cu cat salariul este mai mare,
oferta este mai mare
- utilitatea muncii in viata individului. Salariatul trebuie sa

raspunda la intrebarea: „cat trebuie sa muncesc şi cat

PAGE 47
timp liber sa am ?”; cu cat utilitatea muncii este mai
mare cu atât oferta este mai mare.
- dimensiunea sociala a salariului sau altfel spus cat de

important este salariul pentru existenta salariatului influenteaza

direct şi in acelasi sens oferta.

- nivelul de educatie şi formare profesionala


influenteaza direct marimea ofertei.
- dificultatea muncii; cu cat este mai mare cu atât
oferta este mai mica
- stabilitatea locului de munca cu cat este mai mare cu atât

şi numarul celor dispusi sa lucreze in acele conditii


este mai mare
Curba ofertei functie de salariu (S) are o forma speciala.

S A -B curba normala (salariul influenteaza


C normal oferta)
B B-C curba atipica
SA

A
Q (cantitatea de munca, nr de ore lucrate)
Atipicitatea curbei pe portiunea B-C se datoreaza ponderii importante in decizia de
a muncii pe care o acorda salariatul conservarii si refacerii fortelor sale. Aceasta
factor de conservare actioneaza mult mai puternic la un nivel salarial peste cel care

indestulator (S A)

La un nivel salarial peste SA omul are sufuciente venituri care îi permit sa-şi
cumpere chiar timpul liber. Timpul liber este pentru el bunul cel mai de pret
(efectul de venit)
Factorul de conservare se atenueaza prin factorul de subtitutie prin care
omul inlocuieste o parte a timpului sau liber cu timp de munca suplimentar
care sa-i aduca un castig suplimentar. Castigul este predominant (efectul
de substitutie)
Efectul de venit stimuleaza scaderea timpului de munca in timp ce efectul de substitutie

stimuleaza cresterea timpului de munca. Sub efectul celor doua

PAGE 48
influente curba poate sa ia orice forma, omul decizand functie de
personalitatea lui cata importanta sa acorde fiecareia din cele doua
satisfactii: timpul liber sau venitul ridicat.

Elementul de baza in luarea acestei decizii il constituie raportul intre


costul marginal al muncii si salariul marginal.
Daca costul marginal este superior salariului marginal salariatul va prefera timpul
liber. Daca salariul marginal este superior, salariatul va fi tentat sa lucreze. De
remarcat ca, costul marginal al muncii creste pe masura cresterii venitului si al
timpului de lucru. Astfel se explica sporurile salariale ridicate oferite de angajatori
pentru timpul de lucru suplimentar.

Rigiditatea ofertei muncii in raport cu oferta de bunuri se


datoreaza urmatorilor factori:
 economici, teritoriali; omul ezita sa-şi paraseasca
teritoriul ca urmare a atasamentului teritorial şi al
costurilor schimbarii.

 profesionali, ocupationali; omul ezita sa-şi schimbe ocupatia sau

locul de munca ca urmare a calificarii slabe, a neincrederii in

cunostiintele sale, a informatiilor

limitate de care dispune, a varstei, sanatatii,


avantajelor non-salariale, etc
Rigiditatea ofertei difera de la o regiune la alta, de la un sector la altul dar
in orice caz coeficientul elasticitatii ofertei este mereu subunitar ceea ce-i
confera caracterul de rigid.

Cererea de munca este reprezentata de nevoia de munca salariata


manifestata la un moment dat şi exprimata prin numarul locurilor de
munca existente.
Curba cererii de munca functie de salariu este descrescatoare. De baza in
stabilirea cererii este raportul dintre costul marginal şi utilitatea marginala
şi apoi productivitatea marginala a muncii toate manifestate la nivelul
angajatorului.
Cererea de munca este elastica in raport cu salariul daca:
- cererea pentru produsul muncii este elastica
- daca munca poate fi substituita usor cu alta munca

PAGE 49
- daca munca se poate înlocui usor cu capitalul (vezi
curba factorilor de productie)
- daca costurile salariale au o pondere mare in costul total

- daca perioada de timp pe care se face analiza este


mai lunga

Caracteristicile PM din Romania in perioada de tranzitie la


economia de piata
 Reducerea cererii de forta de munca in conditiile unei
oferte constante sau in usoara creştere

 Scaderea procentului polulatiei ocupate in cadrul populatiei intretinute ca

urmare a numarului mare de pensionari, cu efect asupra scaderii

veniturilor populatiei ocupate ( in 2002, sub 1 raportul intre populaţia

activa şi cea intretinuta).

 Restructurarea ocuparii dar nu pe calea fireasca a inlocuirii munci cu


capitalul, prin investitii, ci prin reorientarea personalului existent in alte
domenii mai putin productive catre cele mai productive. Restructurarea se
face inertial si de cele mai multe ori ocazional fara o acoperire economica
de durata. Oamenii trec conjunctural in alte activitati care pe moment le

asigura un venit mai ridicat sau alte avantaje imediate.


Intre piata muncii si trendul economic al tarii exista legaturi puternice care
odata cunoscute permit gestionarea superioara a resursei umane. Principalele
considerente care trebuiesc luate in calcul intr-o analiza de eficientizare a
ocuparii populatiei sunt:
 Piata muncii necesita un grad destul de ridicat de control realizat prin legi,

reglementari juridice, etc a caror respectare sa fie obligatorie si controlata. Multi

ani dupa 1990 piata muncii s-a caracterizat prin dezordine productiva si salariala

(munca la negru, dezorganizata, in salturi, salarii necorelate cu pregatirea

profesionala sau cerintele locului de munca) Nici in prezent piata muncii nu

dispune de toate reglementarile menite sa asigure functionarea normala in special

ca urmare a fiscalitatii ridicate. O alta cauza a disfunctionalitatilor pe piata muncii

o constituie lipsurile similare pe

PAGE 50
celelalte piete (de bunuri, financiare, monetare,etc), orice

dezechilibru aparut pe una din aceste piete influentand

piata muncii.

 Piata muncii are o sfera de cuprindere limitata

interconditionandu-se cu ocuparea fortei de munca.

Cererea este mai mare ca oferta, plata muncii este scazuta,

somajul ridicat, taxele mari, etc. Legislatia se dovedeste

necorelata cu dinamica pietei astfel ca, nu de putine ori,

legi trecute prin procesul de validare in parlament s-au

dovedit caduce pana la intrarea lor in functiune.



 Disfunctionalitatile sistemului de gestiune a pietei muncii

in special ca urmare a neinformarii suficiente a operatorilor

de piata. Informatia ar trebui sa asigure, inaintea incheierii

contractului de munca, cunoasterea corecta si operativa a

locului de munca, a costului fortei de munca, a salariului si

a tuturor aspectelor sociale. Cati dintre angajati si

angajatori cunosc rata de ocupare a fortei d e munca in

ramura respectiva sau costul mediu al muncii salariale pe

ramura ? Cei mai multi se orienteaza dupa informatii din

alte sectoare complet diferite rezultand astfel, de obicei,

sub -salarizari ale personalului.


 Criza locurilor de munca ca urmare a decapitalizarii

societatilor, scaderii investitiilor, devalorizarea monedei

nationale, deficitul balantei de plati, etc, accentueaza

sub-salarizarea cu efecte directe asupra puterii de


cumparare. De asemenea politica indexarilor a condus la

importante dexechilibre pe piata muncii blocand rolul

stimulator al salariului in raport cu cererea si proliferand

somajul.

 Reducerea duratei obligatorii de scolarizare de la 10 ani

la 8 ani, corelata cu acordarea protectiei pentru someri

numai dupa 16 ani, genereaza aparitia unei categorii de

tineri de 15 -16 ani neprotejati, fapt cu influente

nefavorabile asupra pietei muncii. (acesti tineri muncesc

la negru sau paraziteaza)

PAGE 51
4.3 Somajul
DEF: Somajul reprezinta excedentul ofertei de munca fata de cererea
de munca
Somajul apare ca urmare a faptului ca oferta de munca este influentata de economie
dar nu este determinata de aceasta, conditia demografica fiind cea determinanta, in
timp ce cererea este de terminata economic. In unele tari s - au luat masuri
demografice privind controlul ofertei tocmai pentru ca factorul demografic a devansat
mult pe cel economic. Controlul ofertei in tarile dezvoltate este un mecanism complex
cuprinzand informatii de sorginte medicala (rata natalitatii, mortalitatii, controlul
nasterilor, grad ul de fertilitate procreare si inmultire, etc), profesionala (grad de
pregatire, numar de scoli, facultati, etc) sau sociale (necesitati sociale, numarul de
familii, rata casatoriilor si a divorturilor, etc)

Somerul este persoana care nu are un loc permanent de munca salariat


si este in cautarea acestuia.
Criterile de delimitare ale somerilor sunt diferite de la un stat la altul deoarece
de ele sunt conditionate acordarile de indemnizatii de somaj. Biroul
International al Muncii considera ca somerul este acea persoana care
indeplineste cumulativ 4 conditii:
1. este lipsita de munca
2. este apta de munca
3. cauta un loc de munca
4. este dispusa sa inceapa imediat munca (15 zile)
Somajul este tratat cel mai adesea ca un dezechilibru intre cerere si oferta pe piata
muncii la nivel national. Dar orice dezechilibru pe o piata tinde sa se echilibreze prin
forte proprii sau externe.Totusi sunt foarte rare cazurile in care o piata a muncii s-a
echilibrat si a condus la disparitia somajului. Analiza relatiei dintre somaj şi piata
muncii s-a dovedit foarte complexa si deslusirea ei presupune cunoasterea cauzelor
generatoare de somaj. Cauzele somajului evidentiate in recente studii efectuate de
OECD sunt legate de evolutia diferita a trei factori:

1. Productia economica PIB


2. Productivitatea economica
3. Populatia activa

PAGE 52
Astfel:

- incetinirea cresterii PIB in conditiile in care

ceilalti doi factori raman constanti, duce la

somaj.

- daca crestrea PIB este pe fondul cresterii

productivitatii si/sau populatiei active, somajul

creste si mai mult

- daca cresterea PIB este superioara cresterii

cumulate a celorlalti doi factori, somajul

ramane constant sau se resoarbe

Formele somajului:

1. Somajul voluntar determinat de refuzul de a se angaja al

celor care considera salariul si conditiile de munca oferite

nu compenseaza efortul pe care este de acord sa-l

depuna.

S Oferta de munca

L E - L1 Somaj voluntar

Cererea de
munca
L EL1 L

2. Somajul natural sau normal este acea parte a somajului

voluntar care nu se resoarbe niciodata (acei oameni

care nu sunt dispusi sa lucreze (casnicele) deoarece nu

este determinat de factori conjuncturali sau monetari.


3. Somaj involuntar; oamenii nu refuza sa se angajeze dar pe

piata de bunuri este un excedent de oferta care genereaza

somaj involuntar. Si excesul de cerere, pe piata bunurilor

de consum, provoaca somaj de tip clasic ca urmare a lipsei

capacitatilor de productie.

4. Somaj ciclic ca urmare al ciclicitatii economiei (recesiune,

depresiune, etc) sau al activitatii sezoniere. Caracteristic

lui este faptul ca la disparitia conjuncturii nefavorabile, se

resoarbe aproape in intregime.

PAGE 53
5. Somaj structural determinat de reorganizarea economica, restructurare

economica la nivel regional, de ramura, de profesie, etc

Ex: minerii dinValea Jiului


6. Somaj tehnologic determinat de inlocuirea vechilor tehnologii cu altele mai
productive şi automatizate care inlocuiesc munca omului.

7. Somaj tehnic inactivitate fortata determinata de lipsa comenzilor.


8. Somaj tranzitoriu sau frictional la schimbarea unui loc de munca ca
urmare a perioadei tranzitorii schimbarii locului de munca.
Din punct de vedere al perceptiei somaju poate fi:
1. Somaj aparent sau evidentiat care da dreptul la compensatii si
este inregistrat la Agentia judeteana pentru ocuparea fortei de
munca (AJOFM)
2. Somajul ascuns sau neevidentiat in care exista un excedent de munca
salariata fata de necesar care este remunerata la un nivel

inferior.
Caracterizarea starii de somaj a unei persoane, grup de persoane, regiune sau la nivel

national presupune cunoasterea urmatoarelor aspecte:

- nivelul somajului exprimat numeric sau in procente fata de populatia

activa. Existenta somajului nu exclude starea de ocupare a fortei de

munca. Insusi Keynes recunostea ca ocuparea deplina a populatiei

active este similara unui somaj de cateva procente asimilat somajului

voluntar si tranzitoriu. In prezent economistii apreciaza ca ocuparea

deplina a fortei de munca se realizeaza cu un somaj de 1.5..4%.

Astfel un nivel al somajului sub aceste limite caracterizeaza o stare

de subocupare a fortei de munca in care cererea este mai mare ca

oferta si in consecinta costul ei creste. In practica acest fenomen este

prezent pe ramuri, profesii, etc si se manifesta prin cresteri salariale

peste nivelul productivitatii muncii. In Romania rata somajului era in

2002 ≈ 9%.

- Intensitatea somajului care presupune gruparea somerilor in functie

de gradul de afectare al capacitatii sale de

PAGE 54
munca. Avem astfel de a face cu somaj total, partial
sau ascuns.
- Durata somajului care se exprima prin durata maxima de plata a

indemnizatiei de somaj. (6-9-12 luni la noi). Durata efectiva de

somaj este inferioara duratei maxime ca urmare a intreruperilor

survenite prin gasirea unui loc de munca inaintea expirarii

perioadei maxime de somaj.

- Structura somajului care presupune gruparea acestuia functie de varsta,

sex, pregatire profesionala, meserie, etc

Indemnizatia de somaj reprezinta venitul minim garantat ca urmare a pierderii


temporare a locului de munca si obtinerea calitatii de somer. Ponderea indemnizatiei
de somaj in salar variaza de la o tara la alta functie de politica adoptata de guvern in
domeniul protectiei sociale. In Romania, conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul
asigurarilor de somaj şi stimularea ocuparii fortei de munca, indemnizatia de somaj
este de 75% din salariul minim brut pe tara pentru persoanele disponibilizate si 50 %
din salariul minim brut pe tara pentru persoanele neincadrate vreodata şi care
indeplinesc conditiile de a deveni someri.
Bugetul ajutorului de somaj este un buget special ce se constituie la nivel national din
cotele personale ale salariatilor, din cota aplicata asupra fondului lunar de salarii
platita de angajatori persoane juridice, din contributia platita de asiguratii persoane
fizice care se asigura individual, din alte surse şi subventii de la bugetul de stat sau
de la alte institutii şi organisme internationale. Din fondul astfel constituit la nivel
national se suporta: indemnizatiile de somaj ale somerilor, programele de asistenta,
calificare, si reconversie profesionala a somerilor,compensatiile acordate persoanelor
disponibilizate, facilitatile acordate persoanelor disponibilizate şi angajatorilor care
ofera locuri de munca somerilor, costul studiilor şi analizelor de piata muncii, etc.

Ponderea sumelor din buget alocate pentru principalele doua destinatii


difera de la un stat la altul destul de mult.
Partea din buget alocata indemnizatiei de somaj are o puternica conotatie sociala acesta

venind in ajutorul persoanei aflata in dificultate financiara.

PAGE 55
Guvernele care promoveaza politici de sorginte sociala pun

accentul pe aceasta categorie de ajutoare.

Partea din buget alocata programelor de asistenta, calificare, si

reconversie profesionala a somerilor au o valoare motivanta

contribuind la dinamizarea instinctului lucrativ. Guvernele de

sorginte liberala pun accentul pe acest tip de ajutor.

Unii economisti disting astfel doua laturi ale ajutorului de

somaj: una pasiva, cea a indemnizatiei, prin caracterul

inhibitor al muncii pe care -l trezeste, si una activa prin

incitarea la munca.

Ajutorul de somaj constituit din indemnizatia de somaj si

finantarea programelor de calificare si reconversie

profesionala reprezinta ajutorul direct acordat somerilor.

In afara ajutorului direct, statul actioneaza indirect asupra ofertei

de munca (angajatorilor)in vederea stimularii angajarii de

personal din randul somerilor mai ales a categoriilor celor mai

defavorizate (tinerii fara angajare, adultii de peste 45 de ani) prin

suportarea de la buget a unei cote parti din salariul acestora.

La expirarea perioadei de somaj statul acorda, celor care

nu au reusit incadrarea intr-o forma de munca salariata, o

alocatie de sprijin pe o perioada de 18 luni.

Efectele macroeconomice ale somajului. Legea Okun

Somajul, ca fenomen macroeconomic, afecteaza deopotriva

populatia somera si economia nationala in ansamblul ei. Somerii

sunt afectati material prin scaderea veniturilor lor familiare dar si


psihic si social accentuand fenomenul de uzura a fortei de

munca. La nivel macroeconomic, somajul reprezinta pe de o

parte o irosire de factor de munca iar pe de alta parte un cost

suplimentar cu conservarea factorului de munca neutilizat.

Relatia de interdependenta intrevariatia somajului ( S ) si

produsul national brut (PNB) a stabilit-o Arthur Okun in anii 60.

Fenomenul previzibil de scadere a PNB odata cu somajul a

capatat expresia matematica:

 PNB = 3% - 2 x  S

PAGE 56
Okun, a dat aceasta formula matematica pe baza observatiilor asupra unor serii de date
pe 25 de ani referitoare la economia SUA. Relatia este empirica şi conjuncturala dar
este important de remarcat procentul de 3% al cresterii neconditionate a PNB in
conditiile unui somaj constant.

Masuri de reducere a somajului


Arthur Pigou a enuntat ca nu exista decat 4 mijloace posibile de a
mari volumul ocuparii
1. imbunatatirea organizarii sau a previziunii care sa reduca
somajul „frictional”
2. reducerea dezutilitatii marginale a muncii la salariul real, in
vederea reducerii somajului voluntar
3. cresterea productivitatii fizice marginale a muncii in ramurile care
produc bunuri de larg consum (pentru muncitori)
4. sporirea preturilor la bunurile altele decat de larg consum in
raport cu cele de larg consum in vederea deplasarii cheltuielilor
inspre acestea din urma.

Punerea in practica a acestor masuri este foarte dificila ca urmare a implicatiilor pe

termen lung pe care le genereaza. Masuri eficiente pe termen scurt au creat

dezechilibre mari pe termen lung.

Masurile luate la nivel national pentru prevenirea si atenuarea somajului si asigurarea

unui trai decent somerilor se pot grupa in mai multe categorii:

 masuri care vizeaza o mai buna repartitie a timpului total necesar de munca:
reducerea saptamanii de lucru, scaderea varstei minime de pensionare,
prelungirea duratei obligatorii de scolarizare, extinderea locurilor de munca
cu durata redusa, etc

 descurajarea unor grupe de ofertanti: descurajarea muncii femeilor,
a imigrantilor,, etc

 incurajarea dezvoltarii sectoarelor prestatoare de servicii care
utilizeaza o cantitate sporita de munca, in dauna celor care
substituie munca cu capitalul.
 Cresterea mobilitatii populatiei active: cresterea pregatirii

profesionale, orientarea spre domeniile dinamice ale vietii

PAGE 57
economice, facilitati activitatilor economice dezvoltate

in zonele defavorizate, etc.

 Stimularea investitiilor in vederea creerii de noi locuri de


munca

4.4 Salariul

Salariul in acceptiune universala reprezinta venitul salariatului

obtinut ca recompensa pentru munca depusa in baza unui c

ontract de munca. Salariul reprezinta principala sursa de venit

pentru majoritatea populatiei active a unei societati si de aici

imporatnta deosebita a cunoasterii genezei si dinamicii sale.

Este bine cunoscut faptul ca cele mai mari convulsii sociale au

avut la origine problemele sub-salarizarii lucratorilor a

necorelatiei salarilor cu necesitatile financiare minime ale

populatiei.

De-a lungul timpului, notiunea de salariu si-a modificat mereu

semnificatia in functie de conditiile economice si sociale ale

perioadei. Astfel, unele teorii priveau salariul ca un venit care

asigura necesarul minim de trai al salariatului (”...intretinerea si

reproducerea speciei „ F. Lassalle) depasirea acestuia avand ca

efect cresterea natalitatii si implicit a ofertei de munca urmata de

reducerea salariului la nivelul initial. (teoria salariului natural)

Economistii marxisti considerau salariul ca valoare ( cost) a fortei

de munca care prin bunurile produse generau plus valoare din

care se deducea in primul rand profitul capitalistului.


In viziunea lui A. Smith, salariul reprezinta un raport intre fondul

de salarii care se constituie la nivelul capitalului angajat si

numarul de lucratori. Progresul tehnic produce o deplasare a

capitalului angajat inspre cel fix, diminuarea fondului de salarii

ducand la somaj.

Economistii marginalisti considera salariile ca rezultat al

confruntarii pe piata intre oferta de munca si cererea de munca.

Ei au legat salariile de productivitatea marginala si utilitatea

marginala a muncii salariatului. Astfel daca angajatorul vede in

nivelul salariului in primul rand utilitatea muncii prin

productivitatea marginala a ei ceea ce genereaza cererea ,

salariatul percepe salariul prin costul sau de oportunitate care

genereaza oferta. Salariul de echilibru este acela la care

utilitatea marginala este egala cu costul de oportunitate.

PAGE 58
JM Keynes completeaza teoria marginalista prin extinderea mecanismului de
formare a aslariului de pe piata muncii pe pietele de bunuri economice. Teorii mai
noi pun mecanismul formarii salariilor pe seama negocierilor institutionalizate, un
rol important revenind astfel institutiilor statului, sindicatelor, organizatiilor
patronale, etc.

Noile teorii economice releva caracterul complet al salariului aceasta fiind


privit prin doua aspecte cel de venit si cel de cost.
Astfel salariul poate fi interpretat ca venit al salariatului sau pret platit
(cost) de angajator pentru munca inchiriata. Din importanta acordata
fiecarei din cele doua laturi se definesc caracteristicile teoriilor
contemporane. Tipuri de salarii:
a) Salariul direct, adica venitul efectiv primit de salariat in
schimbul muncii sale şi include sporurile de munca,
concediul, al 13-lea salariu, etc.
b) Salariul indirect, adica acea parte de salariu platita ca urmare a
altor conditii sociale negociate (ajutoare materiale, de boala, de
inmormantare, de nastere,etc)
c) Salariul de baza sau negociat reprezinta tariful negociat al
muncii. (tariful orar x nr. de ore lucrate)
d) Salariu brut lunar reprezentat de totalitatea sumelor cuvenite
intr-o luna salariatului pentru munca depusa (venit de baza
+ sporuri)
e) Salariu net = salariu brut – retinerile legale (SN)
f) Salariu real (SR) care da marimea valorii salariului prin
cantitatea de produse ce poate fi cumparata cu el.

SR=(SN/IP)x 100unde IP = indicele pretului


g) salariu minim pe economie, cel fixat pe cale legala ca
o garantie minima a subzistentei.

In teoriile moderne accentul cade tot mai mult pe latura de venit a salariului ca urmare a

ponderii foarte ridicate de peste 70% in veniturile totale ale populatiei active. (73% in

SUA in 1994). De asemenea ponderea salariatilor

PAGE 59
in totalul populatiei active este cuprinsa in tarile dezvoltate intre 75%
şi 93%.
Ca urmare se manifesta in prezent cateva tendinte generale pe plan
international particularizate la nivel national cu accente diferite.
Dintre acestea amintim:
- cresterea importantei grupurilor sindicale ale salariatilor şi
patronale in negocierea conditiilor de salarizare. Organizatiile
sindicale urmaresc cresterea salarilor, pastrarea locurilor de
munca, controlul implementarii progresului tehnic,etc.
Organizatiile patronale urmaresc contracararea actiunilor
sindicale prin actiuni coroborate. avand ca scop limitarea
cresterilor salariale peste nivelul de echilibru, conservarea
ofertei de munca şi evitarea exodului şi nu in ultima instanta
crearea unui pol opus puternic şi unitar.
- creste nivelul de reglementare statala care prin legislstia sociala

promovata urmareste, pe de o parte acordarea veniturilor salariale

cu costurile de subzistenta (salariul minim garantat) iar pe de alta

parte, alimentarea prin fondul de salarii a bugetelor de asigurari

sociale, a fondurilor de stat şi a celor speciale.

- nivelul diferit la care se negociaza salariile. Astfel, daca in


SUA, Angia, Franta, salariul minim se stabileste fie pe ramuri
economice fie pe grupuri de firme sau chiar intreprinderi, in
alte tari precum in tarile nordice, Canada, Romania, etc.
salariul minim se stabileste la nivel national influentand in
aceiasi măsura intreaga economie a tarii. (este acest mod de
stabilire caracteristic guvernelor de tip socialist)
- in general, marimea salariilor este dupa negociere
cuprinsa intre o valoare minima sociala şi o valoare
maxima determinata economic pe baza productivitatii
marginale a muncii.

PAGE 60
- nivelul general al salariilor este in creştere ca urmare a ridicarii

generale a calificarii lucratorilor, a cresterii productivitatii muncii

peste valoarea medie a salariului

Politica salariului minim pe economie, ramura, grup, etc este destul de


controversata şi criticata de economisti dar şi de salariati ca urmare a
dezechilibrelor pe care le poate crea pe piata muncii.
- salariul minim este considerat de mulţi economisti un factor

important de somaj in situatia in care este superior salariului de

echilibru ca urmare a reducerii cererii.

- somajul se accentueaza in special in randul fortei de munca


necalificate ca urmare a supra-salarizata dar şi ca urmare a
tendintei de substituire a muncii cu capitalul datorita costului
ridicat al acesteia.
- somajul ridicat in randul tinerilor ca urmare a
productivitatii scazute a muncii lor.

Forme de salarizare reprezinta tehnicile şi metodele prin care se coreleaza


utilitatea muncii salariate cu costul ei. Formele de salarizare sunt
prevazute in contractele individuale de munca supuse cadrului general al
contractelor colective de munca.
In speta contractele individuale de munca cuprind:
- numarul de ore ce urmează a fi lucrate
- caliatea şi cantitatea muncii ce trebuie prestata
- remuneratia
- perioada derularii contractului
Tipuri de salarizare:
Salarizarea in regie asigura remunerarea dupa numarul de ore lucrate fara
specificarea cantitatii de munca ce trebuie realizata. In general acest sistem de
salarizare a muncii se aplica in sectoarele in care nu este posibila normarea
individuala a muncii fiecarui salariat (birouri, administratie publica,
invatamant, armata, etc)

Salarizarea in acord stabileste remuneratia pe numar de produse ecomomice

realizate in anumiti parametrii de calitate. Este caracteristica

PAGE 61
sectoarelor productive. Timpul de munca de obicei nu este precizat dar acesta
este in corelatie cu productivitatea instalatiilor şi utilajelor, al celorlalte
sectoare de productie, etc. Este cel mai apreciat sistem de salarizare atât de
ctre angajatori cat şi de salariati dar presupune conditii specifice pentru
aplicarea lui.

Salarizarea mixta care se caracterizeaza printr-o remuneratie fixa


conditionata de indeplinirea anumitor parametrii de eficienta cu
pondere stabilita in tariful stabilit.

Exercitii recapitulative
1. Explicati notiunile de populatie totala, activa,
disponibila, evidentiind diferentele dintre ele.
2. Explicati prin ce se reflecta caracterul oligopolist şi monopolist
al pietei muncii
3. Dati un exemplu de manifestare a efectului de venit şi de
substitutie pe piata muncii.
4. Definiti somajul şi somerul dupa Biroul international al muncii
5. Explicati notiunile de somaj voluntar, involuntar şi diferentele
dintre ele
6. Explicati notiunile de somaj ciclic, structural, tehnologic şi tehnic şi
diferentele dintre ele
7. Explicati notiunea de somaj tranzitoriu sau frictional şi faceti
o comparatie cu somajul voluntar
8. Retineti principalele particularitati ale somajului in Romania
evidentiate in Legea 76/2002 inclusiv cele legate de constituirea
şi utilizarea bugetului de somaj.
9. Explicati formarea salariului in perspectiva raportului intre cerere
şi oferta pe piata muncii, a utilitatii marginale şi costului de
oportunitate a muncii.
10. Dati exemple de salarizare in regie, acord şi mixta din
activitatea dvs.

PAGE 62
CAP V PIATA MONETARA, INFLATIA, DOBANDA

Obiective:
 Delimitarea locului şi rolului pietelor monetare in
cadrul pietelor financiare

 Prezentarea rolului şi functiilor sistemului bancar
cu particularizare pe cel romanesc

 Analiza masei monetare prin perspectiva cererii şi ofertei de

moneda pe piata, a variabilelor pietei monetare.



 Intelegerea mecanismului de echilibrare a pietei

monetare, mecanismul de multiplicare monetara.



 Analiza inflatiei prin perspective monetare dar şi in
legatura cu celelalte piete, cu somajul şi cresterea
economica

5.1 Piata monetara, alături de pietele valutare, de credit, valori mobiliare, etc. face
parte din categoria pietelor financiare avand ca element comun moneda şi
preocuparea pentru echilibrul monetar, valutar, de credit,etc. care sa asigure echilibrul
economic al agentilor economici din punct de vedere al capitalului banesc angajat. Nu
in ultimul rand trebuie mentionat rolul unic de economisire şi inmultire a capitalului
care revine pietelor financiare. Astfel prin intermediul pietelor financiare cei care au
nevoie de capital se intalnesc cu cei care detin capital şi sunt dispusi sa-l investeasca.
Tipul şi caracteristicile capitalului financiar tranzactionat pe aceste piete dau
specificitatea lor. Distingem astfel:

Pietele monetare sunt piete financiare pe termen scurt care acoperă


deficitul momentan de lichiditati al agentilor economici.
Pietele de active financiare pe care se tranzactioneaza actiuni, obligatiuni, bilete la
ordin, ipoteci şi alte drepturi detinute asupra unor active reale. Pietele de capital sau
de valori mobiliare pe care se tranzactioneaza pe termen lung actiunile şi
obligatiunile celor mai importante societati.
Din punct de vedere al transferului de proprietate asupra capitalului tranzactionat avem

: piete spot, cu livrare „pe loc”, futures, cu livrare la o

PAGE 63
data prestabilita. Acestea din urma pot include şi pietele „option” care permit la data

scadenta manifestarea optiunii de vanzare sau cumparare.

Piata monetara reprezinta intalnirea cererii de disponibilitati banesti pe termen scurt


(de regula sub 1 an) cu oferta de astfel de disponibilitatiin baza unor relatii complexe
intre diferitele categorii de agenti economici.
Piata monetara nu este o piata libera, accesul fiind limitat de reglementari
juridice atât pentru ofertanti cat şi pentru cumparatori şi intermediari.
Participantii pe piata monetara sunt pe de o parte cei care cer imprumuturi şi
cei care ofera imprumuturi, intre ei activand intermediarii care faciliteaza
intalnirea celor doi.
Intermediarii sunt reprezentati prin banci sau institutii de credit
asimilate bancilor.
Bancile indeplinesc pe piata monetara un dublu rol:
1. de creditare
2. de economisire şi inmultire
In ultimii ani bancile s-au impus dinamic in viata economica a societatilor reprezentand

elementul gestionar şi credal principal al oricarei activitati economice. In plus s-au

diversificat serviciile oferite de banci atât in plan monetar (cardurile ca instrument de plata

dar şi de creditare, cardurile in valuta, etc) dar şi in afara lui. (asigurari, informatiional,

bonitati, CIP, etc) Functia de creditare este considerata o functie activa ca urmare a

interventiei directe in acoperirea prin credit a unui deficit financiar pe termen scurt.

Solicitantul creditului trebuie sa intruneasca conditiile de bonitate financiara cerute de

banci, adica sa aiba capacitatea de a rambursa la scadenta creditul impreuna cu dobanzile

aferente. Bancile acorda credite in limita capitalurilor proprii sau al soldului rezultat din

depunerile la termen ale clientilor şi solicitarile medii de restituire ale acestora.

Alta functie activa a bancilor este gestionarea conturilor clientilor pe baza de


comision.(principala sursa de venit la bancile noastre)
Plata serviciilor de creditare este dobanda iar al celor de gestiune
, comisionul.
Functia de economisire şi inmultire este o functie pasiva a bancilor şi are ca instrument

depozitul. Pentru depozitele constituite bancile platesc dobanzi.

PAGE 64
Un rol aparte il detin bancile centrale care in afara functiilor de mai sus au
atributiuni privind emisiunea de moneda şi gestionarea echilibrului
monetar intern şi supravegherea echilibrului extern al monedei nationale
fata de alte monede.
Alte servicii specifice bancilor centrale:
- supravegherea pietei monetare interne şi
controlul respectarii reglementarilor din partea
operatorilor autorizati
- prevenirea falimentelor bancare
- autorizarea operatorilor bancari
- depozitarea rezervelor bancilor comerciale
Banca Nationala a Romaniei (BNR)
Principalul organ financiar al statului aflat sub supravegherea, dar nu si
controlul, Parlamentului beneficiind astfel de o larga autonomie.
Autonomia BNR se manifesta prin:
- competenta in numirea membrilor Consiliului
de Administratie
- alegerea unilaterala a mijloacelor de actiune astfel incat sa se

asigure pe termen lung puterea de cumparare a monedei nationale

si echilibrul monetar al statului

- stabilirea obiectivelor proprii in concordanta cu


politica financiara a statului
Principalele functiuni ale BNR sunt:
- emisiunea monetara
- principal creditor al sistemului bancar Romanesc
- principal creditor al guvernului pentru
echilibrarea bugetara
- regulator al pietei financiare si valutare interne prin
puterea de influentare a dobanzilor si ratei de
schimb valutare
- gestionare a trezoreriei statului
Bancile comerciale, sunt cele care furnizeaza capital valoric agentilor economici. Sursa o

reprezinta atat capitalul lor propriu cat mai ales cel atras. Dupa natura capitalului atras,

bancile comerciale pot fi de depozit (sursa o

PAGE 65
reprezinta depozitul pe termen scurt al clientilor) sau

ipotecare (sursa o reprezinta emisiunea de obligatiuni

ipotecare).

Societatile de asigurari pot fi asimilate bancilor ca urmare a

functiei de garantare a resurselor economice ale agentilor

economici. Astfel acestea garanteaza asiguratul impotriva

degradarii activelor sale in urma unor evenimente exceptionale

(furt, incendiu, explozie, etc) Sumele constituite din incasarea

politelor de asigurare se constituie in depozite generatoare de

dobanzi la alte societati bancare.

5.2 Masa monetara

Reprezinta totalitatea banilor de care dispune o economie

nationala la un moment dat in vederea functionarii ei. David

Hume spunea despre bani ca sunt „uleiul care unge rotile

comertului” si ca „ numai atunci cand comertul nu este bine

uns vom intelege importanta unui sistem monetar sanatos”

Masa monetara este privita sub 2 aspecte: de stoc si de flux

Ca stoc, masa monetara reprezinta cantitatea totala de moneda

de care dispun acentii economici in vederea asigurarii

necesitatilor proprii de plati, investitii, economii, etc

Ca flux, masa monetara reprezinta masa medie de

bani care se tranzactioneaza (misca) pe piata intr-o

perioada de timp. Masa monetara se materializeaza

in 2 forme de baza:

- disponibilitati banesti (bani cash)


- instrumente banesti (cu lichiditate rapida si fara

pericolul diminuarii lor, cecuri, BO, carduri,etc)

Raportul in care se gasesc cele doua forme de masa monetara

se modifica continuu in favoarea instrumentelor banesti care, in

tarile dezvoltate, ajung in prezent la procente de peste 80%.

Cauza o constituie simplitatea si comoditatea transferului de

moneda, securitatea sporita a tranzactiilor, dezvoltarea

sitemelor de plata prin instrumente monetare, cresterea

rapiditatii operatiunilor de transfer, etc.

Sistemul Contabilitatii Nationale utilizeaza termenul de agregat

monetar pentru analiza structurii masei monetare aflata in

circulatie.

Agregatul monetar se constituie pe principiul incluziunii dupa cum


urmeaza:

PAGE 66
M4

M3

M2
M1

M1reprezinta masa monetara restransa formata din numerarul

aflat in circulatie si conturile bancare operabile prin cec-uri

(cec-urile de calatorie, cardurile)

M2 contine in plus conturile la vedere neoperabile prin cec -uri,

depozitele pe termen in moneda nationala si valuta aflate la

banci, etc care sunt gestionate de institutii financiare

M3 contine in plus fata de M2 plasamentele lichide pe termen

scurt de tipul certificatelor de trezorerie, pe termen lung de tipul

bonurilor de tezaur, bonuri de economii, depozite mari pe

termen lung, etc care au un grad mai redus de lichiditate.

M4 cuprinde in plus titlurile de valoare emise de agenti

nonbancari si alte plasamente negociabile pe termen lung

(obligatiuni).

Oferta de moneda

Mecanismul de majorare sau micsorare a ofertei de masa

monetara este direct legat de operatiunile de creditare


generatoare de moneda noua scripturala. Astfel, aparitia unei

creante bugetare se stinge prin punerea in circulatie de moneda

noua. Invers, rambursarea unui credit echivaleaza cu o retragere

de pe piata a unei masei monetare. Banca Centrala pune in

circulatie moneda in urmatoarele situatii:

- acoperirea deficitului bugetar prin emiterea de

bonuri de tezaur

PAGE 67
- marirea rezervelor valutare

- acordarea de credite bancilor comerciale

- constituirea depozitelor de compensare a

imprumuturilor bancilor comerciale.

Bancile comerciale creaza si ele moneda scripturala sau de cont

prin mecanismul de multiplicare al creditului. Mecanismul de

multiplicare functioneaza pe seama rezervelor constituite din

depozite. Astfel o suma de 1000 um depozitata la o banca

comerciala creaza, in conditiile unei rezerve obligatorii de 10%,

10.000 um de masa monetara noua prin efectul multiplicator al

creditelor succesive.

MM = D/R = 1/r, unde M M = multiplicatorul monetar

D = depozitul la vedere

R = rezervele obligatorii

r = rata rezervelor

Mecanismul functioneaza la fel in sens invers in sensul ca o

retragere de numerar din contul unei banci comerciale

echivaleaza cu o reducere multiplicata cu factorul de multiplicare

a posibilitatilor de creditare ale bancii. Echilibrul bancar in aceste

conditii este foarte important deoarece, ca urmare a factorului

multiplicator, efectele unor retrageri multiple de numerar ar fi

devastatoare pentru functionarea bancii.

Astfel depozitele bancare sunt cele care alimenteaza sistemul

bancar care se echilibreaza daca intreaga cantitate de moneda

scripturala creata nou prin factorul de multiplicare este absorbita


de nevoia de credite a populatiei. In sens contrar bancile s-ar

confrunta cu un exces de moneda. Echilibrul bancar isi are in fapt

originea in echilibrul intre inclinatia spre economie a populatiei si

inclinatia spre consum sau intre cererea si oferta de masa

monetara.

Cererea de masa monetara depinde de:

- volumul total al schimburilor MM = Q x P x nr (

volumul de produse economice tranzactionate x

pretul x numarul de rotatii)

PAGE 68
- marimea creditului de consum, adica a

raportului intre creditul acordat de banci si

incasarile in contul creditelor scadente)

- inclinatia spre lichiditate a populatiei cu cat este

mai mare cu atat cererea este mai mare.

Inclinatia spre lichiditate a populatiei este

fundamentata de factori de ordin economic

(bani lichizi pentru oportunitati de afaceri),

psihologici ( rezerve de teama, de siguranta la

neprevazut, etc) sau speculativi (randamentul

superior al banilor fata de alte titluri de valoare.

Cu cat dobanda este mai mare cu atat inclinatia

spre lichiditati este mai mica)

Echilibrul pietei monetare

Piata monetara este reprezentata de ansamblul tranzactiilor de

moneda intr-o anumita perioada de timp.

Piata monetara este o piata de tip oligopolist ca urmare a

numarului redus de ofertanti. Desi pare omogen produsul

tranzactionat, moneda trebuie privit ca un pachet de servicii

cuprinzand pretul (dobanda), scadenta, gradul de risc, etc.

D% Oferta de moneda
DE

Cererea de moneda

MME MM
D
Cererea de moneda creste,
creste dobanda si masa
DE monetara

M ME MM

PAGE 69
D%
Scade oferta, creste
dobanda si
DE scade masa monetara

M ME MM

In realitate factorii de echilibru ai pietelor monetare sunt mult

mai complicati ca urmare a reactiei relativ lente a pietei la

modificarile dobanzii ceea ce face ca efectele sa fie asteptate in

timp. Factorul psihologic asupra populatiei trebuie luat in

considerare cand se produc modificari pe piata monetara

deoarece poate produce mutatii semnificative in preferintele

acesteia spre economisire sau lichiditate (risc sau siguranta). Ca

urmare modificarile pe piata monetara privind rata dobanzilor

sunt in general treptate si corelate astfel incat in anumite limite

sa nu existe diferente intre banci. De asemenea masuri

unilaterale ale unui agent pot submina increderea in intreg

sistemul. In acest sens de mare importanta este modul in care

Banca Centrala coordoneaza si controleaza miscarile bancilor

comerciale pe piata. Actiunea de coordonare si control nu

trebuie sa fie un atentat la autonomia bancara asa cum sunt

interpretate unele actiuni ale Bancilor Centrale si gradul de

interventie scade pe masura consolidarii unui sistem bancar

performant si profesionist.

Instrumente ale politicii monetare ale bancilor centrale


 manevrarea taxei scontului prin cea a rescontului;

scontarea este actiunea de preluare a unei creante inainte

de termen, contra unei taxe de scont, de catre bancile

comerciale de la clientii ei; rescontarea este preluarea de

catre banca centrala de la banca comerciala a creantei

scontate inainte de termen contra unei taxe de rescont.

Taxa de scont este de regula mai mare ca cea de rescont

dar mereu se rapoteaza la ea.


 Achizitionarea sau vanzarea dupa caz titlurilor de piata de

la bancile comerciale pentru echilibrarea excedentului sau

deficitului de lichiditati aparut la bancile comerciale

realizand astfel echilibrarea pietei.

PAGE 70
 Politica taxelor obligatorii de rezerva cu efect asupra masei

monetare ca urmare a factorului multiplicator. Decizia de

majorare a taxelor are efect numai daca este facuta prin

surprindere astfel incat bancile sa fie nevoite sa ia masuri

de vindere a titlurilor si recuperare a creantelor fara

acordarea de noi credite. (majorarea activului bancar)



 Rata de finantare bancara este creditarea pe termen

scurt a bancilor comerciale prin ea influentandu-se

nivelul dobanzilor practicate de bancile comerciale

In aplicarea uneia sau alteia din masurile monetare, bancile

centrale urmaresc ca prin controlul ofertei de masa monetara sa

influenteze activitatea economica si sociala a tarii. Astfel o

majorare a ofertei prin cumpararea de titluri de valoare de la

banci si populatie, micsorarea taxei de rescont, reducerea taxelor

de rezerva, scaderea ratei de refinantare, conduce la o diminuare

a ratei dobanzilor la creditele acordate de bancile comerciale

investitorilor si implicit la sporirea investitiilor cu efect direct

asupra cresterii productiei si diminuarii somajului. Aceasta

politica este cunoscuta si sub numele de politica banilor ieftini.

Dar o oferta ridicata la un nivel ridicat al productiei genereaza

inflatie prin cerere. Ca urmare se aplica politica banilor scumpi

(cresterea taxei de rescont, cresterea rezervelor, cresterea

dobanzii de refinantare, etc) care limiteaza oferta si ridica

dobanda. Creditele devin astfel mai putin accesibile pentru


investitori, scade productia si se limiteaza inflatia prin scaderea

cererii.

Riscuri pentru piata monetara

Riscurile asupra evolutiei unei piete monetare sunt legate

de o multitududine de factori de ordin economic, politic,

care pot influenta increderea populatiei in sistemul bancar

privat. Exista in principal 6 domenii de riscuri:

1. Posibilitatea unei devalorizari majore care afecteaza

solvabilitatea credala a clientilor

2. Recesiunile economice prezente mai pregnant in tarile

in curs de dezvoltare si nu numai, care la fel afecteaza

capacitatea de plata a debitorilor.

PAGE 71
3. Schimbarile majore de politica economica care pot

afecta negativ conditiile initiale luate in considerare la

acordarea creditelor (reducerea barierelor

protectioniste poate afecta puternic producatorii locali)

4. Companiile multinationale finantate puternic de banci, pot

fi afectate de presiunile nationaliste

5. Framantari sociale sau economice

6. Criza sistemului bancar intern


5.3 Inflatia

DEF: dezechilibru structural monetaro-material care exprima existenta

in circulatie pe piata a unei mase monetare ce depaseste nevoile


economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur
sau alte devize, cu efect asupra cresterii durabile si generalizate a

preturilor.

In timp inflatia a cunoscut diferite forme de la cea a monedelor

metalice cu echivalent in aur (separarea valorii lor nominale de

cea reala) urmata de cea a banilor de hartie convertibili in aur si

apoi a banilor de hartie neconvertibili in aur.

Cauzele inflatiei sunt prezentate diferit de economisti unii

legand inflatia nemijlocit de cresterea preturilor altii legand

inflatia de raportul diferit de crestere al preturilor la intern fata

de cele internationale. Alti economisti precum Keynes leaga

inflatia de cresterea marginala a investitiilor peste cresterea

marginala a inclinatiei spre consum.

Elemente comune ale inflatiei:

 Deprecierea obiectiva a banilor aflati in circulatie



 Crestere generala si durabila a preturilor dar diferentiata

ca marime pe regiuni, sectoare ale economiei, etc.



 Dezechilibru intre oferta de masa monetara si cererea

reala, necesara, cu efect asupra drenarii ofertei

suplimentare spre actiuni speculative pe termen scurt in

dauna investitiilor productive.



 Inflatia este un fenomen economic unanim acceptat

de agentii economici ca un „rau necesar” al

cresterii economice

PAGE 72
Cauzele inflatiei sunt analizate de obicei individual desi in

realitate ele actioneaza concomitent, se intre-patrund iar

efectele lor se comenseaza sau insumeaza. Ca atare este de

mare importanta analizarea prin prisma efectelor contrare a

tuturor masurilor economice pentru a nu genera efecte

cumulative nedorite.

1. Inflatia prin moneda este rezultatul suplimentarii masei

monetare peste necesarul economic. Se produce ca

urmare a cresterii cererii de moneda pe piata creditelor.

Bancile ofera credite avantajoase cu dobanzi reduse,

capitalul acumulat nefiind acoperit prin investitii

productive. Banii se convertesc in alte valute sau sunt

speculati pe piata.

2. Inflatia prin cerere cand cererea agregata de bunuri pe

piata este superioara ofertei. Apare in situatii de boom

economic cand economia nu este pregatita sa-si

mareasca oferta la nivelul cererii. Este situatia unor cereri

conjuncturale mari dar care vor persista (ex: cresterea

cheltuielilor guvernamentale la un anumit capitol )

P
C1 O

P 1 C2

PE
Q
QE Q1

Masura in care se vor mari preturile depinde de elasticitatea

ofertei agregate. Cu cat elasticitate este mai redusa cu atat

cererea suplimentara va fi solutionata pe calea majorarilor de

pret in dauna consumatorului.

3. Inflatia prin costuri apare in situatia in care costurile

cresc independent de cererea agregata. In acesta

situatie firmele maresc preturile ca urmare a costurilor

suplimentare si isi reduc partial

PAGE 73
productia, in masuri diferite, in functie de

elasticitatea cererii agregate a produselor.

O2 O1

C
P1
PE

Q1 QE Q

Acest gen de inflatie apare in situatile in care se produc majorari

unilaterale de taxe (acciza la petrol) ireversibile care duc la o

crestere a costurilor. Inflatia prin cerere si cea prin costuri

actioneaza simultan si masurile de majorare a costurilor sunt

urmate de obicei de masuri de crestere a cererii pentru evitarea

somajului. Invers, un proces inflationist demarat prin cresterea

cererii agregate cu efect asupra cresterii preturilor va duce la o

majorare a veniturilor unor agenti economici (prin pret) si

implicit a costurilor altor agenti economici. Preturile mari conduc

la presiuni din partea sindicatelor care cer salarii mai mari,

firmele sporesc preturile pentru a face fata costurilor ridicate,

guvernul tipareste mai multi bani. Acest proces in lant este

cunoscut ca spirala inflationista.

Masurarea inflatiei se face prin diversi indicatori care incearca

cuantificarea diferentei dintre cererea solvabila nominala de

produse, de obicei in exces, (masa disponibila monetara) si

oferta reala de marfuri de obicei deficitara.


De o valoare practica se bucura Indicatorul Preturilor de Consum
(IPC)

IPC =  (Q0xP1)/ (Q0xP0)unde:


Q0= structura cosului de bunuri economice

IPC este urmarit atat de guvern ca imagine a reusitei politicii

sale dar si de sindicate si patronate. Negocierile cu privire la

ponderile grupelor de

PAGE 74
produse in cosul de bunuri sunt intense fiecare dorind

sporirea sau diminuarea unora sau altora.

Grupa de
Nr. produse Ponderea Cresterea medie Participarea
grupei in anuala a la IPC
esantion % preturilor %

1 Alimente, bauturi, 26 22 5.72


tutun

2 Locuinta, confort 18 20 3.6

Haine,
3 incaltaminte 13 16 2.08

4 Igiena, sanatate 11 28 3.08

Instructie,
5 educare 6 17 1.02

6 Transport 14 24 3.36

7 Diverse 12 30 3.6

Cresterea totala a IPC de 22.46% se produce ca urmare a

cresterilor diferentiate pe grupe conform tabelului.

In anii 70 pe baza indicelui preturilor din tarile avansate s

-a stabilit urmatoarea ierarhie:

- inflatie taratoare IPC<3%

- inflatie moderata IPC<6%

- inflatie rapida IPC<10%

- inflatie galopanta IPC>10%

Dupa perioada hiper inflationista din anii 80 din America latina si

apoi din anii 90 in tarile foste socialiste, raportarea acestui

indicator doar la valoarea lui nominala pare depasita. Se impune


stfel tot mai mult analizarea corelatiei dintre acest indicator si

indicatorii cresterii macroeconomice (ex PIB). Astfel sunt definite

urmatoarele tipuri de crestere economica:

- Cresterea neinflationista, inflatie moderata,

controlata, insotita de o crestere economica

corespunzatoare

- Cresterea inflationista, sporul de productie (PIB)

este inferior IPC

PAGE 75
- Stagflatia, inflatie rapida si crestere zero sau

foarte mica. Productia se reduce proportional cu

cresterea preturilor in timp ce masa monetara

ramane constanta.

- Slumpflatie, inflatie rapida si scadere a productiei.

Efectele benefice ale inflatiei

Ne referim la efectele inflatiei moderate si controlate care

pune de acord capacitatile productive existente cu nevoile

reale de consum.

 Diminuarea puterii de cumparare a banilor duce la

consumul stocurilor vechi care pot fi valorificate si

utilizarea la indicatori de rentabilitate superioara a

produselor noi.

 Inflatia are un efect purificator al economiei prin

eliminarea agentilor economici necompetitivi care nu

fac fata productivitatii superioare cerute de o

economie inflationista.

 Favorizeaza inclinatia spre consum si reprima

inclinatia spre economie



 Favorizeaza pe debitori in dauna creditorilor cu efect

asupra cresterii importantei valorilor imobiliare in dauna

lichiditatilor.

 Indeparteaza din circuitul activ o parte a banilor

Efectele negative ale inflatiei


Ne referim la efectele inflatiei galopante

 Inflatia galopanta descurajeaza investitiile productive



 Ingreuneaza orice calcule economice de eficienta si
rentabilitate

 Accentueaza oscilatiile pietei valutare ca urmare a

inclinatiei spre monede neinflationiste a depozitelor

populatiei

 Generatoare de coruptie si saracie

 Creste riscul economic al afacerilor

Politicile de combatere a inflatiei au la baza masuri economice

privind stoparea cresterii preturilor. Din punct de vedere al

instrumentului folosit politicile antiinflationiste pot fi

monetare sau fiscale

Politicile monetare se bazeaza pe scaderea ofertei de moneda si

cresterea dobanzilor (scumpirii creditelor).

PAGE 76
Politicile fiscale presupun marirea veniturilor din taxe si impozite
astfel incat sa se reduca cheltuielile de consum.
Politicile fiscale si monetare vin in intampinarea dezideratului general de crestere a
productivitatii muncii care poate stopa efectul inflatiei prin cresterea productiei totale
in conditiile mentinerii costurilor la un nivel constant. Un efect important al
operatiunii de mentinere a costurilor il constituie mentinerea pretului produselor. Ca
urmare se limiteaza masa monetara aflata in circulatie şi se diminueaza inflatia. Au
existat politici economice antiinflationiste, precum cea din Franta anilor1976-1981,
care au impus un control al preturilor şi salariilor astfel încât sa se realizeze stoparea
scaderii ofertei de produse şi chiar creştere acesteia.
Un rol negativ in escaladarea inflatiei il au monopolurile care influenteaza preturile in

sensul cresterii lor nejustificate. De asemenea sindicatele prin presiunile salariale

efectuate contribuie la majorarea pretului produselor.

Relatia inflatie-somaj. Curba Phillips


Phillips a observat, in urma studiilor efectuate, ca intre somaj şi inflatie exista o
relatie de inversa proportionalitate. El a urmarit indeaproape relatia salariu- somaj pe
considerentul ca inflatia este generata in special de cresterea preturilor ca urmare a
cresterii salarilor. Astfel somajul a fost mai ridicat cand ritmul de creştere al salariilor
a fost mai lent şi invers.

Daca cererea de munca este mai mare ca oferta (nu este somaj), salariile au
tendinta sa creasca şi astfel preturile şi implicit inflatia.
In grafic este prezentata curba Philips in varianta originala

Rsn Rsn= rata salariului nominal


Rs= rata somajului
9

0
-3 6% Rs

PAGE 77
In decursul timpului curba Phillips a avut diferite aluri datorate
elasticitatii diferite a preturilor şi salariilor la factorii de scadere.
Daca in perioada antebelica se obtineau chiar valori negative ale ratei
salariilor, in perioada post belica salariile şi-au pierdut capacitatea de a
raspunde factorilor de scadere ceea ce face ca partea negativa a curbei
sa dispara.
In prezent curba Phillips se deosebeste de cea initiala prin:
- ratele salariului au fost inlocuite cu cele ale inflatiei
- curbele actuale au un predominant rol anticipativ
urmarind evolutii ulterioare pe baza anticiparii
evolutiilor indicelui inflatiei.
- modelul teoretic include şi indicatorul schimbarilor soc,
neprevazute ale ofertei. (dupa problema cu OPEC). acest
indicator poate schimba radical alura curbei care poate
chiar sa creasca
Modelul matematic modern are formula:
 = e-(n-ne)+
unde: = rata inflatiei
e= rata asteptata a inflatiei

= efectul schimbarilor soc

Pe baza curbei Phillips se fundamenteaza politicile economice


privind cererea şi oferta de munca.
In prezent calitatea curbei este tot mai mult contestata ca urmare a tot mai mulţi

factori care trebuie luati in seama alături de cei initiali.

5.4 Creditul şi dobanda


Creditul este principala forma prin care agentii economici isi satisfac cererea de moneda pe

piata monetara. Practic creditul este un generator de moneda noua deoarece aduce la

contractarea lui un surplus de moneda pe piata

PAGE 78
suplimentand astfel masa monetara aflata in circulatie şi conduce la
restrangerea masei monetare la rambursarea lui.
DEF: Creditul reprezinta un supliment de moneda pe care o
institutie de credit denumita creditoare il acorda unei alte persoane
numita debitoare contra unei bonificatii numita dobanda, pe o
anumita perioada de timp.
Caracteristic actiunilor de creditare este actiunea de garantare a debitorului in fata
creditorului. Garantiile pot fi ipotecare prin care debitorul garanteaza asupra restituirii
creditului şi dobanzii prin transmiterea partiala (numai indisponibilizarea) la creditor a
dreptului de proprietate asupra unui anumit bun al sau pana la stingerea obligatiilor de
plata. Ipoteca confera creditorului dreptul de urmarire al bunului in mainile oricui s -ar
gasi el, dreptul de executare silita a debitorului prin scoaterea la vanzare a bunului şi
dreptul de a fi platita cu prioritate creanta sa din pretul obtinut. Exista şi situatii in care
garantarea o reprezinta renumele debitorului şi increderea in onorabilitatea acestuia.
Alte tipuri de garantii utilizate: amanetul sau gajul (bun lasat la creditor) şi garantia
lombarda (titluri de valoare publice sau private lasate la creditor) Un rol important in
actiunea de creditare il au institutiile de credit ca intermediare intre agentii
economici. Ele primesc plasamentele agentilor economici, cu inclinatie temporala spre
economii, in calitate de debitori şi acorda credite altor agenti economici, cu inclinatie
temporara spre investitii, in calitate de creditori. Institutiile de credit echilibreaza piata
monetara in ceea cepriveste cererea şi oferta de moneda atât prin resursele lor proprii
cat şi prin cele atrase.

Functiile social-economice ale creditului:


 eficientizarea utilizarii capitalului monetar prin transformarea
lui din capital pasiv, disponibil la creditor, in capital activ
necesar la debitor.
 capitalizarea agentilor economici puternici care dispun de
importante active şi solvabilitate credala, sporindu-le
forta concurentiala

 accelerator al tranzactiilor comerciale prin facilitarea
vanzarilor pe credit

PAGE 79
 sporirea vitezei de rotatie a monedei

 stimuleaza consumul dar şi
economiile Tipuri de credit:
a) dupa natura debitorului: privat (persoane fizice, societati
private) sau public (administratii publice, societati de
drept public)
b) dupa durata acordarii lui: pe termen scurt (1 an), mediu (1 -5 ani)
lung (peste cinci ani). Mai exista şi creditul la vedere care practic
se sconteaza la prezentarea obligatiei de plata la banca debitoarei
(CEC-ul)
c) dupa tipul garantiei: credit ipotecar, amanetar,
lombard, liber, etc.
d) dupa scopul lui: credit de consum (consum personal) sau
credit de productie pentru desfasurarea unei activitati
economice. El poate fi de exploatare (capital variabil) sau
de investitii.
Principii generale de creditare bancara
Au la baza principiul prudentei bancare care este fundamental si care sta
la originea celorlalte principii:
 Bonitatea sau credibilitatea agentilor economici. Bonitatea rezulta ca o cumulare

de calitati profesionale, morale, economice, financiare, etc. Principalii indicatori

ai bonitatii unui agent economic sunt:



o Lichiditatea patrimoniala = capacitatea de achitare
a obligatiilor pe termen scurt.
Lp=Al/Dtsx100 ; Al= active lichide (disponibilitati,

creante lichide, titluri de credit, stocuri
lichide,etc) Dts= datorii pe termen scurt
Lp >1

o Solvabilitate patrimoniala = gradul de acoperire a
datoriilor cu capitalul social al societatii
Sp= C0/ P x100; P=total pasiv

o Rata profitului net = indicator de rentabilitate economica
ce masoara profitul agentului economic pe unitate de capital
social angajat.

PAGE 80
Rpn= Pn/C0x100; Pn= profitul net

 Contractul de credit obligatoriu pentru toate

operatiunile de credit, care va consfiinti toti termenii

tranzactiei.

 Destinatia creditului consfiinteste obligatia utilizarii

creditului numai pentru destinatia contractata. Banca are

dreptul urmaririi utilizarii creditelor chiar daca se

ramburseaza la scadenta.

 Garantarea creditelor, obliga creditorii la solicitarea

de garantii mobile sau imobile pentru diminuarea

riscului insolvabilitatii.

 Dobanda ca element definitoriu al oricarei tranzactii monetare.

Dobanda (D)este venitul proprietarului de capital excedentar

(CD) rezultat din disponibilizarea temporara a acestuia pe piata

monetara.

D = CF-CD; unde CF este capitalul final.

Rata dobanzii este expresia procentuala a dobanzii fata de

marimea capitalului disponibilizat. Ea poate fi simpla (r)

sau compusa (R)

r = D/CDx100 ; daca dobanda nu se capitalizeaza

R = (1+r)n ; daca dobanda se capitalizeaza; n = numarul de ani

CF = CD (1+r)n este formula de multiplicare a

capitalului. Exista o legatura importanta intre rata

dobanzii practicata pe o piata monetara, denumita si rata


nominala si rata inflatiei pe acea piata ce determina rata

reala a dobanzii (rr).

rr = r-; sau r=rr+

Asa cum lesne se poate observa intre rata dobanzii

nominale si cea a inflatiei este o relatie de directa

proportionalitate.

O relatie mai complexa privind determinarea dobanzii pe piata

include si alti factori in afara ratei inflatiei:

r = rr++pr+pl+pm

unde: pr = prima pentru risc de neplata (valorile

mobiliare emise de guvern au gradul de risc cel

mai mic in timp ce efectele fondurilor private de

investitii au riscul cel mai mare)

p l= prima de lichiditate(cu cat efectele sunt mai

lichide cu atat prima este mai mica). Pe piata

monetara rata este de

PAGE 81
obicei mica, apropiata de 0.

pm= prima de risc de maturitate care se aplica in

special creditelor si titlurilor pe termen lung si

valoarea ei este functie de acesta. Ratele

dobanzilor sunt astfel cu atat mai mari cu cat

termenul de acordare al creditului este mai mare.

Exista mai multe explicatii ale acestui fe nomen:

- riscul investitiei de capital creste odata cu

durata creditului

- previziunile pietei pe termen lung sunt mai

dificil de anticipat si atunci se percep

suplimentari

- oferta de capital pe termen scurt este mai

numeroasa ca cea pe termen lung in timp ce

cererea este mai numeroasa pe termen lung si

deci si echilibrul intre oferta si cererea [pe temen

scurt se stabileste la un nivel inferior al dobanzii.

In practica pietelor de credit exista mai multe dobanzi

determinate in special de tipul pietelor; astfel distingem:

o dobanda pe piata monetara, este o dobanda pe termen

scurt ca expresie a raportului intre cererea si oferta de

credite a bancilor comerciale fata de banca centrala.

Nivelurile dobanzilor sunt

controlate de banca centrala prin sistemul de plafoane sau


plansee.

o dobanda pe piata interbancara care rezulta din tranzactiile


interbancare pe termen mediu si lung. Interventia

bancii centrale poate fi doar indirecta.

o dobanda pe piata de scont, denumita si taxa de scont

influentata de taxa de rescont a bancii centrale.

Actiuni speculative pe piata monetara

Specularea modificarii ratei dobanzilor poate constitui o sursa

importanta de venit pentru operatorii pe piata monetara.

Exista doua tipuri de strategii functie de previziunile evolutiei


dobanzilor:

 strategia „ a la hausse” cand se asteapta o crestere a


dobanzilor
EX: Nivelul dobanzilor la data prezenta

PAGE 82
Perioada 1 luna 3 luni 6 luni 12 luni
Dobanda % 5 5.5 5.875 6.25

Nivelul dobanzilor asteptat peste o luna

Perioada 1 luna 3 luni 6 luni 12 luni


Dobanda % 5.5 6 6.25 6.5

Operatorul care urmareste un randament superior al investitiei pe termen


de un an, va cauta sa plaseze banii in depozite pe termen de 1 luna
asteptand ca dupa prima luna sa creasca dobanzile pentru urmatoarele
11 luni.

Daca operatorul urmareste specularea cresterii dobanzilor va

atrage capital pe o durata cat mai mare (12 luni) si le va plasa

pe perioade cat mai scurte.

 Strategia „a la baisse” se utilizeaza in situatia

previziunilor de scadere a dobanzilor

EX: Nivelul dobanzilor la data prezenta

Perioada 1 luna 3 luni 6 luni 12 luni


Dobanda % 5 5.5 5.875 6.25

Nivelul dobanzilor asteptat peste o luna

Perioada 1 luna 3 luni 6 luni 12 luni


Dobanda % 4.75 5.25 5.625 6

In situatia in care operatorul urmareste un plasament pe termen de un an,


va investi toti banii in depozit la 12 luni.
Daca operatorul urmareste specularea cresterii dobanzilor va atrage
capital pe o durata cat mai scurta (1 luna) si le va plasa pe perioade
cat mai lungi.
PAGE 83
Exercitii recapitulative
1. Definiti specificitatea cererii şi ofertei pe piata monetara
comparativ cu cea de bunuri de consum
2. Evidentiati rolul dobanzii in formarea cererii prin prisma raportului intre
inclinatia marginala spre lichiditate şi spre consum

3. Identificati modul de modificare al dobanzilor in politica „ banilor


ieftini ” şi cea a „ banilor scumpi ” şi efectele lor asupra inflatiei,
investitiilor, economiilor şi consumului
4. Dati cate un exemplu privind proliferarea inflatiei prin
moneda, cerere şi costuri
5. Dati un exemplu de creştere a indicelui inflatiei pe baza „
spiralei inflationoste ”
6. Trasati elementele de baza ale unei cresteri inflationiste,

neinflationiste, ale stagflatiei şi slumptflatiei

7. Stabiliti principalele delimitari patrimoniale referitor la notiunile


de ipoteca, garantie lombarda şi amanet
8. Definiti principalii indicatori ai bonitatii şi credibilitatii unei firme

PAGE 84
CAP VI PIATA DE CAPITAL

Obiective:
 Delimitarea locului şi rolului pietelor de capital in
cadrul pietelor financiare

 Familiarizarea studentilor cu terminologia specifica

tranzactiilor şi operatorilor pe aceste piete



 Asimilarea principalelor titluri şi operatiuni

 Cunoasterea principalelor piete de valori
mobiliare internationale

 Cunoasterea principalelor caracteristici ale pietei
de valori mobiliare din Romania

Termenul de piata de capital are acceptiuni diferite in economiile diferitelor state,


aria atribuita acestora fiind mai mult sau mai putin cuprinzatoare. Astfel sistemul
francez acorda ocuprindere mai larga notiunii de piata de capital aceasta incluzand
pietele monetare, ipotecare, financiare. Sistemul anglo-saxon inlocuieste termenul de
piata de capital cu cel de piata financiara ce include piata de capital si piata
monetara.

In aceasta viziune am analizat şi noi pietele financiare considerand aceasta


notiune mai cuprinzatoare şi mai aproape de sensul autohton, lingvistic, al
denumirilor. In cadrul pietelor financiare am delimitat pietele de capital
asimilate celor de valori mobiliare alături de pietele monetare prezentate in
capitolul anterior .
6.1 Piata de capital (piata valorilor mobiliare) reprezinta ansamblul
tranzactiilor de capital pe termen lung intre investitori (cei care ofera capital) si
emitenti (care au nevoie de capital) prin intermediul unor instrumente si
operatori specifici (societati de valori mobiliare)
Pentru mai buna intelegere a mecanismelor pietei de capital vom simplifica terminologia

utilizad doar 3 termeni pentru operatorii de pe aceste piete:

- emitent; este exponentul cererii de capital (emitentul de valori

mobiliare) si reprezinta agentul economic in cautare decapital

pentru activitatea economica. Emitentii

PAGE 85
pot fi societati noi capitalizate prin subscriptie

publica, societati vechi care vor sa-si majoreze

capitalul social, societati in cautare de capital

productiv, organe ale administratiei publice

centrale si locale.

- investitor; este exponentul ofertei de capital

(cumparatorul de valori mobiliare) dar si al

cererii cand nevoia de lichiditati il indeamna la

vanzarea valorilor mobiliare detinute. Investitor

poate fi orice peroana fizica sau juridica care

detine un capital excedentar si doreste sa-l

investeasca pe piata de capital.

- intermediar; este in speta reprezentat de

societatile de valori mobiliare (SVM), vanzatorul

de valori mobiliare.

De remarcat este faptul ca nu exista delimitari stricte intre

aceste categorii de operatori, fiecare operator putand fi la un

moment dat in oricare din cele 3 pozitii.

Fluxurile de capital se scurg de la investitori catre emitenti sau de

la investitori la investitori in baza titlurilor de valoare emise sau

tranzactionate pe piata.

Trasaturile pietei de capital

 negociabilitatea titlurilor tranzactionate



 transferul rapid de proprietate al titlurilor

 termenul lung al investitiilor

 rolul important al intermediarilor

 pozitia riscului exclusiv de partea investitorilor

 controlul strict al tranzactiilor (prin CNVM la noi)

 gradul relativ mare de risc dar si de castig al investitiilor

 transparenta tranzactiilor prin accesul liber la

informatii si evidentierea in Registrul Actionarilor

Cererea de capital este determinata de urmatorii factori:

 nevoile de finantare economica a activitatilor existente



 nevoile de dezvoltare economica ale intreprinderilor

PAGE 86
 nevoile de capitalizare ale intreprinderilor in vederea vanzarii lor
la un pret mai atractiv

 traversarea perioadelor de recesiune economica, criza, etc

 nivelul ratei dobanzilor bancare; cu cat rata dobanzilor este mai
mica cu atât cererea de capital este mai mare

 nivelul ratei inflatiei; nivelul moderat al inflatiei
stimuleaza investitiile

Oferta de capital este determinata de :


 capitalurile disponibile la nivelul investitorilor

 capitalurile disponibile la SVM

 disponibilitatile banesti ale populatiei
Piata de capital se poate segmenta in 2 sub-piete:
1. Piata primara la care participa emitentii de titluri noi pe
care le plaseaza pe piata prin forte proprii sau prin
intermediul SVM (una sau mai multe)
2. Piata secundara la care participa investitorii si intermediarii intr-un
cadru organizat si controlat (burse, piete over the counter). Emitentii
nu participa pe aceasta piata decat cu renumele, prestigiul si
publicitatea create.

6.2 Valorile mobiliare reprezinta instrumente negociabile emise sub forma


materializata sau evidentiate prin inscrierile in cont, care confera
detinatorilor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii si in
conditiile specifice de emisiune a acestora. Tipuri de valori mobiliare:
- Produse primare: actiuni, obligatiuni, drepturi de subscriere, warante

- Produse derivate: contracte la termen, optiuni


- Produse sintetice: tranzactii pe indici

Actiunile, reprezinta fractiuni ale capitalului social (CS) al societatilor pe


actiuni (SA); ele definesc marimea capitalului social şi aportul actionarilor la
constituirea societatii, prin numarul de actiuni şi valoarea acestora.
Caracteristici ale actiunilor:

PAGE 87
- valoare nominala adica fractiunea de capital social pe care o
detine; valoarea nominala ramane aceiasi pe intreaga durata
de viata a actiunii şi nu se modifica decât prin modificarea
actelor constitutive ale societatii (statutul, contractul de
societate).
- valoare de emisiune (prima vanzare) poate diferi de
valoarea nominala prin prima de emisiune sau surplusul
de vanzare al actiunilor noi.
- valoarea contabila reprezinta valoarea reala sau
patrimoniala a unei actiuni adica cota parte din valoarea
contabila (activul net contabil) al societatii pe actiuni;
pe baza ei se face impartirea patrimoniului la lichidarea
societatii
- valoarea de piata reprezinta pretul oferit pe piata pentru
cumpararea unei actiuni; pretul de piata poate fi mai mic sau
mai mare ca valoarea nominala
- indivizibilitatea actiunilor se manifesta prin
lipsa fractiunilor valorice
- negociabilitatea actiunilor are in vedere stabilirea pretului de

tranzactie prin negociere directa sau intermediata

- emisiunea de actiuni se face doar la constituirea sau la

majorarea capitalului social al societatilor pe actiuni

- confera drept de vot in Adunarea Generala a


Actionarilor (AGA) şi drept de dividend
Tipuri de actiuni:
- nominative; au inscrise pe ele numele actionarului
- la purtator; nu au inscrise pe ele numele actionarului , ele
conferind drepturi detinatorului lor.
- materializate; inscrisuri specifice.
- dematerializate; inscrieri in cont, fara o
expresie materiala
- ordinare (confera drepturi egale detinatorilor : de vot
si de dividend)
- preferentiale(cu dividend prioritar si fara drept de vot)

PAGE 88
Obligatiunile, reprezinta instrumente de credit pe termen lung emise de

societati comerciale sau organe ale administratiei publice centrale si locale

in scopul finantarii unor investitii.

Caracteristici ale obligatiunilor:

- confera dreptul la dobanda anticipata

- sunt monitorizate prin evidentiere in

Registrul Obligatiunilor

- nu confera drept de vot (investitorul este doar creditor)

- durata limitata de viata (se retrag la scadenta)

- garantarea prin renume, ipoteca sau gaj.

Avantaje pentru emitent:

- rata a dobanzii mai mica ca la credite ca

urmare a eliminarii intermediarului

- termen de rascumparare mai lung ca cel de credit (peste

10 ani)

- nu implica modificarea structurii

actionariatului ca in cazul actiunilor

Dezavantaje pentru emitent:

- plata dobanzii la termen

- scaderea dobanzilor pe piata de capital

Obligatiunile de stat sunt emise pentru acoperirea deficitului

monetar si realizarea programului investitional al guvernului.

Caracteristic acestor obligatiuni este garantarea lor prin

fondurile constituite din impozitele si taxele la bugetul statului

sau, in cazul investitiilor noi, din veniturile obtinute dupa

punerea acestora in functiune. Dobanda lor este mai scazuta ca


a altor obligatiuni . Sunt obligatiuni cu grad mic de risc si sunt

un bun prilej de investire pentru SVM-uri si banci.

- Bonurile de tezaur si biletele de trezorerie


sunt obligatiuni pe termen scurt (1 an) cu

discount.

- Notele si Obligatiunile de tezaur emise pe

perioade de pana la 30 de ani; au rate fixe ale

dobanzilor, platite semestrial sau anual.

PAGE 89
- Certificatele de depozit cu dobanda emise pe perioade de min 3

luni pana la 1 an, se adreseaza numai persoanelor fizice si sunt

distribuite prin CEC. Dobanda acestor certificate este de obicei

mai mica ca dobanzile practicate de banci sau alte fonduri de

investitii ca urmare a riscului foarte scazut al acestora.

Drepturile de subscriere (DS) sunt tiluri de valoare acordate de societatile pe


actiuni in situatia unei noi emisiuni de actiuni pentru majorarea capitalului
social. Ele sunt acordate actionarilor societatii pentru exercitarea de catre
acestia a dreptului de preemtiune la achizitionarea actiunilor noi. In baza
acestor drepturi de preemtiune actionarul poate cumpara actiuni noi la un pret
mai scazut sau poate sa vanda drepturile de subscriere alto r actionari.
Drepturile de subscriere au durata limitata de obicei scurta.

Warante sunt titluri de valoare care confera, la fel ca si Drepturile de subscriere,


facilitati la cumpararea actiunilor unei societati comerciale. Ele se emit de obicei
ca un bonus oferit de emitentul de actiuni pentru sporirea atractivitatii acesteia.
Warantul are o valoare fixa si o durata de timp mai indelungata de viata ca DS si
ca urmare poate fi folosit pentru speculatii in functie de evolutia valorii
actiunilor pe piata. Warantele devine eficient in situatia in care in perioada de
viata a acestuia valoarea actiunilor pe piata creste.

Titlurile derivate sunt contracte incheiate intre emitent (vanzator) şi


beneficiar (cumparator) care dau dreptul acestuia din urma asupra unor active
la o anumita scadenta. Deoarece ele nu poarta amprenta unor venituri
monetare nete ale emitentului, ci a unor active diverse (titluri, valute, marfuri),
se numesc derivate.
Contractele la termen „futures”
Prevad obligativitatea vanzatorului/cumparatorului de a vinde/cumpara un anumit
activ la un pret prestabilit şi la o data viitoare

Caracteristicile de valoare mobiliara a acestor contracte sunt date de:

PAGE 90
- tranzactionarea acestor contracte pe piata secundara
- cumparatorul are dreptul la scadenta sa aleaga intre preluarea

activului sau vinderea contractului unui tert.

- vanzatorul poate opta şi el pentru onorarea obligatiei sau

cumpararea aceluiasi tip de contract in compensatie

- contractele sunt zilnic marcate pe piata, adica se


stabileste zilnic cotatia lor functie de raportul cerere-
oferta.
- pot fi folosite ca plasamente de capital pentru un
castig ulterior sau pentru speculatii.

Optiunile sunt contracte intre un vanzator şi un cumparator care dau acestuia din
urma dreptul dar nu şi obligatia de a vinde sau cumpara un anumit activ la o data
viitoare, drept obtinut in schimbul platii unei prime. Dupa tipul optiunii ele pot fi
de vanzare (put option) sau de cumparare (call option). Şi optiunile pot fi
tranzactionate la bursa, avand o cotatie zilnica pe pietele de option.

Produsele sintetice rezulta din combinarea unor active financiare diferite


şi crearea astfel a unui titlu nou de plasament.
Cele mai cunoscute sunt cotatiile pe indici de bursa.

6.3 Operatori pe pietele de capital

Investitorii sunt persoane fizice sau juridice care cumpara, detin si


vand valori mobiliare fara a practica intermedierea ca fapt de comert.
Dupa importanta lor pe piata distingem:
1. Institutii financiare si investitori institutionali
a. Banci centrale (mai putin) si comerciale fac plasamente ca
urmare a necesitatii investitiilor alternative pentru
dispersia riscului
b. Societati de investitii si fonduri deschise de investitii (societati

fara personalitate juridica, administrate de o

PAGE 91
societate de administrare) fac plasamente cu scop

speculativ pentru cresterea randamentului

investitiilor

c. Societati de asigurare; cauta plasamente sigure, ca

urmare a gradului lor de risc ridicat, si usor lichide

d. Institutii multinationale (BIRD, BERD, IDA, IFC)

2. Societati comerciale cu scopul unor randamente

superioare celor bancare.

3. Persoane fizice

Din punct de vedere al strategiei investitionale distingem:

1. Investitori strategici care cumpara un pachet semnificativ de

actiuni al unei societati ( 51%) cu scopul mentinerii lui pe o

durata mai mare de timp si cu scopul implicarii lor in

managementul societatii. Ei urmaresc in primul rand

dividendul.

2. Investitori de portofoliu care cumpara pachete de actiuni ca

un mod avantajos de investire a unei parti din capitalul

disponibil. Investesc in actiunile societatilor performante si

le vand cand au nevoie de lichiditati.

3. Investitori speculativi care urmaresc obtinerea de

venituri din variatiile pe piata ale pretului actiunilor

REGULI DE BAZA IN SUCCESUL UNEI INVESTITII:


1. Nu puneti niciodata toate ouale intr-un singur cos
2. Nu investi niciodata in ceva despre care nu ai cunostiinte
cum functioneaza
3. Nu investi niciodata in ceva pe care nu-l poti controla (monitoriza)
Emitentii

Sunt persoane juridice care fac emisiuni de valori mobiliare. Ei


sunt:

1. Institutii sau organizatii multinationale

2. Guverne si organe ale administratiei centrale

3. Societatile comerciale

4. Bancile comerciale

PAGE 92
Intermediari (Sccietati de valori mobiliare, SVM)

Indeplinesc 4 functii:

1. Atragerea capitalului disponibil si redistribuirea lui

2. Genereaza preturi pentru evaluarea investitiilor prin

cotatiile zilnice ale titlurilor la burse

3. Transforma investitiile in lichiditati si invers

4. Proliferea produselor pe piata in sensul generarii

de produse financiare noi in intampinarea

dorintelor investitorilor

6.3.1 Piata primara de capital

Reprezinta cadrul general de derulare al tranzactiilor

legate de emisiunea de titluri noi. Caracteristic este faptul

ca exista un singur vanzator (emitentul) si un singur pret (

cu exceptiile aratate anterior). De regula produsele pietei

primare sunt promovate ulterior pe piata secundara de

capital.

Astfel pe piata primara o societate comerciala se

capitalizeaza prin emisiunea de actiuni.

Un caz prticular al pietei primare este cel de

transformarea unei societati pe actiuni din inchisa in

deschisa.

O societate pe actiuni este deschisa daca s-a constituit

prin subscriptie publica sau daca a emis valori mobiliare

(actiuni sau obligatiuni convertibile in actiuni) ce au

facut obiectul unei oferte publice regulat promovate. O


societate este inchisa daca nu indeplineste conditiile de

mai sus.

O societate pe actiuni inchisa la un moment al

dezvoltarii ei poate opta pentru capitalizare prin „banul

public” prin intermediul unei oferte publice, devenind

o societate pe actiuni deschisa.

Avantajele capitalizarii prin capital public:

- obtinerea de capital in conditiile cele mai

avantajoase, adica pe termen lung si fara

dobanda.

- o capitalizare reusita deschide portile unor

capitalizari viitoare mai avantajoase.

- prin permanenta evaluare a actiunilor pe piata,

sporeste increderea investitorilor si prestigiul

ei.

PAGE 93
- se poate folosi pentru preluarea de societati sau stimularea

personalului propriu prin accederea la calitatea

de actionar
Dezavantaje:
- pierderea intimitatii afacerii
- limitarea libertatii de actiune a conducerii (avizul AGA
prelungeste uneori luarea unor decizii)
- cheltuieli suplimentare de emisiune (comisionul

intermediarului, onorarii, tiparire, traducere, etc)

- posibilitatea pierderii controlului societatii de


catre actionarii initiali

6.3.2 Piata secundara de capital


Pietele secundare pentru valori mobiliare pot fi de 2 tipuri:
- burse de valori (stock exchanges)
- piete interdealeri OTC ( over- the- counter)
Bursele de valori sunt institutii care asigura cadrul tehnic şi logistic necesar
negocierii, contractarii şi executarii contractelor intre cererea şi oferta de valori
mobiliare emise pe piata primara. Caracteristicile activitatii bursiere sunt cadrul
deschis şi controlat al tranzactiilor bursiere asigurate de accesul liber la informatii de
piata şi regulamentul de functionare strict obligatoriu al burselor pe baza caruia numai
cele mai reprezentative titluri sunt tranzactionate pe aceasta piata.

Modul de functionare consta in centralizarea tuturor ordinelor de vanzare şi


cumparare manifestate la un anumit moment dat pe piata şi efectuarea
tranzactiilor in cadrul aceluiasi ring bursier.
Caracteristic ultimelor decenii este tendinta de modernizare a burselor prin:

- cresterea volumului de tranzactii ca urmare a


diversificarii valorilor mobiliare tranzactionate. Au
aparut astfel segmente noi ale bursei pentru titluri
necotate, pentru firme tinere etc.
- extinderea electronizarii lor, acestea apropiindu-se tot mai

mult de pietele de tip OTC contribuind astfel la atenuarea

intimitatii şi tarnsparentei tranzactiilor.

PAGE 94
- cresterea operativitatii şi sigurantei tranzactiilor
Pietele OTC permit accesul la tranzactii al titlurilor ce nu indeplinesc conditiile
de cotare la bursele de valori. Caracteristic acestor piete este informatizarea
totala a tranzactiilor şi dematerializarea lor.

Principalele diferente intre Burse şi pietele OTC sunt prezentate in tabel:

Burse Pietele OTC


1.Localizarea tranzactiilor, adica 1. Lipsa unei localizari, a unei
existenta unui spatiu delimitat, a cladiri; tranzactiile sunt executate
unei cladiri ca sala de negocieri, in oficiile societatilor financiare,
unde se desfasoara (in exclusivi- care actioneazia ca dealeri ("la
tate) tranzactiile cu titluri finan- ghiseul" acestora, deci" over-the-
ciare counter')

2. Accesul direct la piata este, in 2. Accesul este mai larg, atit


principiu, limitat la membrii bur- pentru clienti, cat si pentru titluri;
sei si la titlurile acceptate in exista numerosi creatori de piata
bursa . ("market makers")
3. Negocierea si executarea con- 3. Tranzactiile se realizeaza prin
tractelor se realizeaza de un per- negocieri directe intre vinzator,si
sonal specializat – prin diferite cumparator, rolul de contra-parte
sisteme de tranzactie bazate pe li- in tranzactie fiind jucat de dealer
citatie publica .

4. Realizarea tranzactilor este su- 4. Reglementarea tranzactiilor este


pusa unor reguli ferme instituite mai pulin ferma si cuprinzatoare; de
prin lege si regulamentul bursei; regula ea este facuta de
agentii de bursa sunt obligati sa asociatiile dealerilor
respecte anumite reguli
5. Datorita concentrarii ordinelor 5. Deoarece preturile sunt stabilite
si a mecanismului tranzactional se prin negocieri izolate, acestea pot
formeaza un curs unic pentru titlurile sa varieze de la o firma (dealer)
negociate la alta

PAGE 95
Piata de valori mobiliare este „motorul” activitatii de investitii permitand
realizarea unor proiecte mari care solicita acumulari masive de capital,
imposibil de coagulat prin alte mijloace.
Societatile pe actiuni care doresc sa mobilizeze capital in vederea
unor dezvoltari investitionale viitoare se tarnsforma din societati
private in societati publice.
In cele ce urmează prezentam cateva informatii privind principalele
piete secundare internationale de valori mobiliare:

Piata bursiera americana (Wall street) cuprinde 4 sectoare bursiere:


A. (first market) cuprinde bursele centrale NYSE şi AMEX
şi bursele regionale.
NYSE are 1366 membrii şi coteaza peste 1700 din cele mai
cunoscute societati americane şi straine conditiile. fiind de venit
min. 2,5 mil$, min 1,1 mil actiuni publice cu o valoare de piata
de min. 10 mil $. Este cea mai mare piata ca volum de tranzactii
din lume.
B. (second market) cuprinde pietele OTC: NASDAQ (sistem automat

de cotare) a 3-a piata ca volum din lume.

C. (third market) cuprinde tranzactiile unor titluri cotate la NYSE


prin firme de brokeraj ne -membre ale NYSE
D. (fourth market) tranzactioneaza titluri direct fara intermediari prin prin

Corporatia Retelelor Institutionale (INSTINET,

sistem automat de cotare şi executare)


Piata japoneza secundara este formata din Bursa de valori Tokyo (TSE) şi de
piata inter-dealeri OTC. Conditiile de acces ale titlurilor la tranzactionare sunt
mai severe ca pe piata americana şi cuprind: vechime minima, numar minim
de actiuni, active minime, profituri minime. Piata engleza este cea mai
diversificata din lume şi se desfasoara pe 2 sectoare principale: cel al titlurilor
cotate(LSM) şi cel al titlurilor necotate(USM). Caracteristic acestei piete este
lipsa demarcatiei intre activitatile bancare şi cele de investitii financiare ceea
ce confera putere sporita socioetatilor financiar – bancare.

PAGE 96
Piata romaneasca secundara de valori mobiliare
Piata secundara de valori mobiliare din Romania are doua componente:

Bursa de valori Bucuresti (BVB) şi Piata RASDAQ.

BVB a fost infiintata in 21.04.1995 prin hotararea CNVM, ca institutie


publica investita cu personalitate juridica care isi desfasoara activitatea pe
principiul autofinantarii. Prima sedinta de tranzactionare a avut loc in
20.11.1995 cand 25 de SVM au tranzactionat actiunile a 6 societati
comerciale cotate.
SVM care au primit din partea CNVM autorizatia de negociere sunt
organizate in Asociatia Bursei de Valori ca organ decizional al BVB. Valorile
mobiliare tranzactionate la BVB sunt: actiunile emise de societatile
comerciale deschise si obligatiuni emise de societati comerciale sau organele
administratiei publice.

Functie de tipul de valoare mobiliara BVB se imparte in 3 sectoare:


1. Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane. In acest
sector se tranzactioneaza actiunile societatilor deschise (emitente de
actiuni) prin intermediul unei SVM initiatoare.

2. Sectorul obligatiunilor şi altor valori mobiliare emise de catre


autoritatile administratiei publice locale sau centrale şi de
catre autoritati.
3. Sectorul international in care se tranzactioneaza valorile mobiliare emise de

persoane juridice straine prin intermediul unei SVM

membra a bursei.
Sectorul 1 este la randul lui grupat in 2 categorii functie de criterile
de performanta ale societatilor ale căror actiuni se tranzactioneaza.
Sistemul de tranzactionare al BVB este electronic dupa modelul
canadian CATS.
Principalele categorii de tranzactii efectuate la BVB
1. Tranzactiile in piata continua şi intermitenta
a. tranzactiile in piata continua se aplica de obicei titlurilor care au o

piata activa (volum mare, frecventa ridicata)

PAGE 97
Tranzactionarea pe piata continua se desfasoara pe toata durata de

functionare a BVB şi se concretizeaza cu un curs de deschidere, un curs

de inchidere şi un curs mediu al zilei.

b. tranzactiile pe piata intermitenta sunt limitate ca numar şi se aplica

titlurilor cu evolutie mai lenta. Modul de functionare contine

centralizarea ordinelor de vanzare şi cumparare, identificarea prin

algoritm a pretului la care se efectueaza tranzactiile (pretul de fixing)

urmata de compensarea ordinelor. Sesiunile de tranzactionare sunt de

obicei urmate de una sau mai multe sesiuni suplimentare pentru

negocierea surplusului de cereri sau oferte netranzactionate.

2. Tranzactiile incrucisate (Cross)


Sunt tranzactiile la care participa ca intermediar atât pentru vanzator cat şi pentru
cumparator aceiasi SVM. Tranzactiile cross se supun unei supravegheri
suplimentare din partea bursei in vederea protejarii investitorilor in sensul
eliminarii conflictelor de interese. Sistemul automat de tranzactionare permite
efectuarea tranzactiilor cross doar in timpul perioadei de tranzactionare pe piata
continua. Tranzactiile incrucisate pot fi intentionate sau neintentionate dupa cum
ordinele de tranzactionare au fost complectate distinct sau corelat.Operatiunile
cross se pot efectua doar daca piata nu permite executia unuia din ordine la un
pret mai bun.

3. Tranzactiile speciale
Sunt cele cu valori mari sau in cantitate mare (peste 5% din emisiunea de titluri). Ele

se supun controlului bursei atât ca pret cat şi ca legalitate.

4. Tranzactiile exceptate
Deşi nu se fac prin intermediul bursei, sunt raportate pentru a fi
supravegheate. Ele nu sunt publice(executari silite, donatii,
mosteniri, etc)

Piata RASDAQ este o piata tip OTC şi a fost proiectata la inceput


pentru tranzactionarea actiunilor rezultate din programul de
privatizare in masa (Cca 5.774 soc)

PAGE 98
Operatori pe piata RASDAQ:
- brookeri, adica societati de valori mobiliare care
actioneaza numai pe contul clientilor; ele executa
neconditionat ordinele de vanzare-cumparare ale
clientilor.
- dealeri pot fi societatile de valori mobiliare care actioneaza pe cont

propriu in scop speculativ. Ele pot fi in acelasi timp şi brookeri,

actionand in numele clientilor, speculand in acelasi timp

oportunitatile ivite pe piata.

- market-maker sunt societati creatoare de piata care actioneaza pe cont

propriu cu oferte ferme pentru pachete de actiuni. Ele sunt de fapt

dealeri care fac piata unor

actiuni prin oferirea in orice moment a unui pret de


vanzare (ASK) şi de cumparare (BID).
Cele mai multe firme actioneaza şi ca brookeri şi ca dealeri .
Sistemul de tranzactionare da posibilitatea formarii pretului pentru
actiunile tranzactionate precum şi afisarii preturilor creatorilor de
piata. Transparenta se asigura prin raportarea pretului şi volumului
ultimei vanzari.

Exercitii recapitulative
1. Definiti specificitatea pietei de capital comparativ cu piata monetara

2. Tratati comparativ actiunile şi obligatiunile din punct de vedere al


drepturilor şi obligatiilor pe care le imprima detinatorilor

3. Subliniati efectele pozitive şi negative ale deschiderii unei


societati pe actiuni
4. Ce puteti spune despre o societate pe actiuni daca valoarea nominala este 1000,

valoarea contabila 900 şi valoarea de piata 500 ?

5. Identificati diferentele dintre Drepturile de Subscriere şi Warantele


6. Prezentati caracteristicile şi operatorii pe piata primara de capital

7. Determinati diferentele intre burse şi piete OTC pe piata


secundara de capital
8. Definiti şi delimitati din punct de vedere al limitelor de competenta pozitiile de

broker, dealer şi market-maker pe pietele tip OTC

PAGE 99
CAP VII ELEMENTE DE MACROECONOMIE

Obiective:
 Intelegerea notiunilor de cerere agregata si
oferta agregata

 Conturarea fluxului circlar al veniturilor şi chelrtuielilor in cadrul

economiei nationale, agrgarea macroeconomica



 Delimitarea politicilor macroeconomice şi
aprecierea rezultatelor prin SCN

 Intelegerea modului de realizare a echilibrului

macroeconomic in teoriile clasice şi keynesiste



 Clarificarea notiunilor de creştere şi
dezvoltare economica

 Identificarea principalelor coordonate ale comertului

international şi a relatiilor economice internationale



 Definirea integrarii economice internationale, Uniunea

Europeana, beneficii şi costuri de integrarea europeana

Succesiunea tratarii celor doua parti ale economiei este diferita functie de complexitatea si

adancimea de patrundere a cursului. Cei mai multi economisti trateaza cele doua parti in

ordinea micro-macro dar exista si destui care promoveaza studiul fenomenului global,

macroeconomic, inaintea patrunderii in adancimea fenomenelor microeconomice. Avand

in vedere caracterul concentrat al cursului de fata am ales ca forma de prezentare varianta

combinata atenuand accentul pus pe delimitarea fenomenelor micro economice de cele

macroeconomice in favoarea celui pus pe legatura functionala a elementelor studiate. Am

prezentat astfel grupat elemente economice pe tipuri de piete si am incercat definirea

conceptelor si fenomenelor economice specifice in interactiune cu piata pe care se

manifesta ele. Am vorbit astfel despre piata bunurilor si am dezvoltat in cadrul ei

conceptele de cerere, oferta, elasticitate, pret, cu o puternica determinare microeconomica

alaturi de alte concepte precum: tipurile de

PAGE 100
piete si politicile guvernamentale privind preturile, care

completeaza viziunea macroeconomica a pietelor pentru largirea

orizontului de perceptie. Am studiat apoi piata muncii prin

aspectele sale microeconomice precum cererea si oferta de

munca la nivelul intreprinderii economice, salariul si

determinarea lui la nivel microeconomic si am largit orizontul

prin tratarea problemelor macroeconomice ale pietei nationale a

muncii si a somajului ca fenomen predominant macroeconomic.

Am abordat apoi problematica pietelor monetare si de capital

care sunt prin definitie piete macroeconomice urmarind insa

permanent modul in care acestea afecteaza intreprinderea

economica si modul in care aceasta poate sa contrabalanseze

prin actiuni proprii efectele negative ale fenomenelor specificie

lor precum inflatia, creditul si dobanda.

In cele ce urmeaza doresc sa consolidez viziunea

macroeconomica asupra pietelor prin definirea catorva

elemente specifice.

7.1 Cererea si oferta agregate

Cererea agregata reprezinta totalitatea cheltuielilor

efectuate intr-o societate economica pentru cumpararea

de bunuri economice.

In cadrul cererii agregate se includ:

- cheltuielile familiale
- cheltuielile intreprinderilor economice

pentru functionare, investitii,

publicitate, etc.

- cheltuielile bugetare pentru functionarea

sectoarelor publice si aparatului propriu

- cheltuielile pentru echilibrarea balantei externe de

plati Oferta agregata reprezinta totalitatea produselor economice

oferite pe piata de producatori sau vanzatori.

Analiza cererii si ofertei agregate se face pe baza indicelui

general al preturilor de consum IPC.

PAGE 101
IPC
Ca Oa

IPCe

Qa

Echilibrarea cererii cu oferta se realizeaza la pretul de echilibru P e Dezechilibrul

aparut ca urmare a cresterii cererii intr-o perioada defineste o stare de cerere


agregata inflationista ca urmare a efectelor inflationiste ale majorarii IPC. Acesta
stare este caracteristica situatiei de deficit bugetar, balantei de plati externe deficitara
si imprumuturilor de stat.
Situatia se poate echilibra prin politica cererii agregate adica,
controlul cheltuielilor totale in economie inclusiv al celor
guvernamentale si echilibrarea factorilor macroeconomici ai preturilor
si ocuparii fortei de munca (reducerea somajului)
O1
O0

IPCe

Daca intr-o perioada de timp oferta scade (curba se deplaseaza in sus) se produce

inflatie prin costuri cresterea acestora contribuind la cresterea preturilor (IPCe).


Acest gen de dezechilibru se poate corecta printr-o politica ofertei agregate prin
stimulente acordate intreprinzatorilor si salariatilor pentru cresterea productiei,
stimularea investitiilor şi reprimarea inclinatiei spre consum.
In analiza echilibrului macroeconomic s-au considerat, pentru facilitarea

intelegerii fenomenelor, urmatoarele ipoteze metodologice:

PAGE 102
- economiile nationale sunt inchise adica neinfluentate
de economiile externe (in realitate acestea sunt tot mai
deschise)
- se face abstractie de activitatiile economice ale
statului (echilibrul pietei realizandu-se liber pe
principiul concurentei)
- economiile efectuate in cadrul societatii sunt doar personale,

rezultat al deciziilor familiale (in realitate si intreprinderile

fac economii) iar investitiile intreprinderilor sunt legate direct

de cresterea cererii.

Agregarea macroeconomica; fluxuri macroeconomice de venituri


si cheltuieli
Economia fiecarei tari este un ansamblu de tranzactii intre diferiti agenti economici

prin intermediul pietelor specifice. Agentii economici sunt grupati in doua categorii

mari in functie de specificul lor :

1. Intreprinderi economice ; sunt institutiile care se preocupa


in principal de producerea de bunuri şi servicii (non -
financiare), destinate pietei.
2. Gospodarii familiale sunt agenti economici care indeplinesc in
principal functia de consumatori de bunuri şi servicii
Intre aceste doua categorii se desfasoara totalitatea fluxurilor economice
sub forma circuitului economic national a carui functionare schematica
o prezentam in continuare.
In afara celor doua categorii principale la circuitul economic national
participa şi alti agenti specializati precum:
- Administratiile publice (statul) care are rolul
redistribuirii avutiei statului şi de prestare a unor servicii
necesare dar insuficiente pe piata. Din aceasta categorie
fac parte administratiile publice centrale şi locale,
institutiile de invatamant public, de sanatate publica,
armata, etc
- Exteriorul national sau restul lumii reprezinta celelalte
state cu care statul intra in tranzactii

PAGE 103
IM EX INJECTII IN FLUX
IT AGENTI CP
ECONOMICI

E I

PFP PBC PF AP RL

I GOSPODARII E
EX IT
CP IM

RETRAGERI DIN FLUX

PFP-piata factorilor de productie

PBC-piata bunurilor de consum

PF-piata financiara

AP-administratiile publice

RL-restul lumii

IM-importuri

EX-exporturi

IT-impozite si taxe

CP-cheltuieli publice

E-economii

I-investitii

R=E+IT+IM retragerile din flux

J=EX+CP+I injectii in flux

Retragerile si injectiile din / in flux se conditioneaza reciproc si se

echilibreaza uneori insa situatia caracteristica este cea de

dezechilibru. Astfel o situatie J>R poate caracteriza un climat


favorabil al afacerilor caracterizat prin politici economice de

stimulare a exporturilor, a cheltuielilor publice si a investitiilor sau

de reducere a impozitelor si taxelor.

PAGE 104
Ca urmare creste ocuparea fortei de munca, cresc veniturile si
consumul populatiei.
Cresterea injectiilor are ca efect cresterea retragerilor care tind sa
echilibreze injectiile. Astfel veniturile mai mari realizate de gospodarii
inseamna economii mai mari, taxe si impozite mai mari, cererea de produse
de lux majoritatea din import mai mare.

7.2 Obiective si probleme macroeconomice


Pentru intelegerea politicilor si strategiilor macroeconomice este necesara intelegerea

problemelor macroeconomice concentrate in 6 obiective de baza:

1. asigurarea echilibrului intre cerea si oferta agregata dar in


progres (nu prin scadere)
2. ocuparea deplina a resurselor de munca, utilizarea la
capacitate maxima a resurselor umane.
3. asigurarea necesarului de moneda al economiei nationale
4. realizarea functiilor bugetare si fiscale ale economiei
5. asigurarea unei balante comerciale externe echilibrate
6. integrarea obiectivelor macroeconomice in strategia globala
economica de crestere si dezvoltare.
O alta problema a macroeconomiei este ancorarea economiei nationale la
cadrul general specific al natiunii. Un exemplu de astfel de abordare este
cea data de Virgil Madgearu in 1940 : „O data ce s-a stabilit ca pe drumul
economiei capitaliste liberale, deformata printr-un interventionism de stat
haotic, spasmodic si expus tuturor influentelor, economia romaneasca n-a
izbutit sa acumuleze capitaluri productive romanesti, nu raman deschise
decat doua drumuri: drumul economiei capitaliste liberale pure sau
economia controlata de stat..... „
Odată stabilite obiectivele macroeconomice ale natiunii, atingerea lor
reprezinta un deziderat al fiecarui stat. Ansamblul de strategii, masuri,
reglementari si relatii economice internationale vizand atingerea
obiectivelor macroeconomice propuse, constituie politica economica a
statului.

PAGE 105
Politici si strategii economice
Analizam in cele ce urmeaza politicile macroeconomice ale statului
democratic de drept, contemporan, aplicate asupra unor economii de piata.
Exista curente şi ideologii economice care percep in mod diferit implicarea
statului in economie şi am tratat acest subiect in capitolul I. Teoriile
economice moderne nu concep realizarea echilibrului şi cresterii economice in
afara implicarii statului.
Cauzele implicarii statului in economie:
- insuficienta initiativei private intr-o serie de domenii de
interes general(intreprinderi publice de productie,
institute de cercetare de interes national, servicii
sociale, etc)
- complexitatea problemlor care apar in perioade dificile pentru o

natiune(crize economice, revolutii, razboaie, etc)

- modificari in conjunctura economica internationala foarte greu de

perceput şi influentat la nivel microeconomic

- corectarea neajunsurilor economiei de piata (servicii publice pentru

agentii economici, programe guvernamentale de asistenta

economica si sociala, etc)

- integrarea economiei nationale in cadrul politicilor de


dezvoltare regionala si sectoriala la cre adera.
DEF: Politica economica reprezinta actiunea constienta, concertata
democratic a puterii publice care presupune definirea obiectivelor
economice si sociale ale statului, instrumentele si mijloacele de
punerea lor in aplicare.
Obiectivele economice si sociale ale statului pot fi: cresterea si
dezvoltarea sanatoasa si durabila, scaderea somajului si inflatiei, cresterea
nivelului de trai al oamenilor.
Instrumentele si mijloacele folosite sunt: directe (taxe vamale, bariere de preturi,
contingentari, etc) si indirecte (politici fiscale si monetare)

Dupa orizontul de intindere politicile economice pot fi: conjuncturale


(pe termen scurt sau mediu) si pe termen lung.

PAGE 106
7.3 Indicatori macroeconomici
Rezultatele aplicarii politicilor economice se apreciaza prin indicatori
macroeconomici
In tarile cu economie de piata, indicatorilor sintetici sunt definiti prin
Sistemul Contabilitatii Nationale
DEF: Contabilitatea nationala reprezinta un ansamblu coerent de concepte si
tehnici care permit obtinerea unei reprezentari sistematice, masurabile si
comparabile a activitatii economice a unei tari intr-un interval de timp, de
obicei 1 an, denumit perioada de referinta . Incepand cu anul 1969, cand a fost
adoptat de Comisia de statistica a ONU, Sistemul Contabilitatii Nationale s-a
perfectionat şi s-a completat mereu, sarcina principala a lui fiind identificarea, din
multitudinea de variabile care caracterizeaza sistemul economic in general, a
variabilelor comune care sa poata sa descrie cat mai fidel posibil situatia
economica.
Sistemul actual utilizat in aproape toate tarile lumii este
Sistemul Conturilor Nationale (SCN).
SCN ofera informatii cu privire la urmatorii indicatori macroeconomici:
- Produsul intern brut – PIB -
- Produsul national brut – PNB -
- Produsul intern net – PIN -
- Produsul national net – PNN -
- Venitul national – VN –
Indicatorii macroeconomici sunt agregati pe baza unor principii:
- bunurile economice incluse in calcul sunt doar cele realizate

in perioada pentru care se calculeaza ei.

- sunt luate in considerare numai bunuri finale, destinate


consumului, exportului sau investitiilor.
- delimitarea rezultatelor functie de caracterul teritorial şi national

al productiei. Astfel atributul „intern” semnifica totalitatea

activitatilor economice desfasurate pe teritoriul national

indiferent de apartenenta nationala a producatorilor iar tributul

„national” implica activitatea economica a tuturor producatorilor

nationali indiferent de teritoriul pe care-şi desfasoara activitatea.

PAGE 107
PIB (GDP) este principalul indicator macroeconomic, utilizat şi la noi, care
caracterizeaza din punct de vedere economic, starea unei natiuni. In unele tari, in
special cele dezvoltate, se utilizeaza PNB.
PIB reprezinta totalitatea bunurilor finale produse de agentii
economici rezidenti pe teritoriul tarii intr-o perioada de timp, de regula
1 an. PIB se poate calcula prin 3 metode:
Metoda productiei care consta in determinarea volumului productiei finale realizate
in tara. PIB rezulta astfel din insumarea valorilor produselor finale sau la insumarea
valorilor adaugate de fiecare agent economic.

EX:

Agentul economic Incasarea totala Valoarea adaugata


Ferma de grau 1.000.000 1.000.000
Moara 1.800.000 800.000
Brutaria 3.000.000 1.200.000
PRODUSUL GLOBAL 5.800.000 -
PIB 3.000.000 3.000.000
Avand in vedere ca la inceputul şi sfarsitul perioadei de calcul exista stocuri de
produse neterminate, valoarea PIB se corecteaza cu valorile stocului la
inceputul (+) şi sfarsitul (-) perioadei.
Metoda venitului consta in insumarea veniturilor alocate consumului de
factori de productie ( salarii, rente, dobanzi, profituri, amortizari, etc).
Rezultatul ei este un PIB aproape egal cu VN.
Metoda cheltuielilor care se bazeaza pe insumarea cheltuielilor pentru
achizitionarea productiei finale. Exista astfel cheltuieli pentru consumul
final public şi privat, pentru formarea bruta de capital f ix, şi variatia
stocurilor la care se adauga exportul net de bunuri (diferenta intre export şi

importurile aferente exportului).


PIB poate fi nominal şi real.
PIB nominal masoara valoarea bunurilor in preturi curente ale perioadeiin timp ce PIB

real reflecta modificarea productiei fizice prin exprimarea bunurilor finale in preturile

unui an de referinta, numite preturi constante.

PAGE 108
EX: evolutia PIB nominal, real şi a deflatorului PIB in Romania in
perioada 1990-1997
INDICATOR 1990 1991 1995 1997
PIB nominal; mld 857.9 2203.9 72135.5 250480.2
PIB real;mld 857.9 747.2 770.4 762.9
Deflatorul PIB 100 294.9 9363.4 32832.8
(PIBreal/PIBnominal x100)
Asa cum se constata di analiza datelor din tabel, in perioadele de
inflatie ridicata, aprecierea prin PIB real este obligatorie

PNB: (GNP) reprezinta valoarea de piata a productiei de bunuri finale


realizate intr-o anumita perioada de agentii economici nationali pe
teritoriul tarii sau in strainatate.
De importanta pentru caracterizarea economiei unui stat este analiza
relatiei dintre PIB şi PNB.
Daca PNB > PIB rezulta ca agentii economici nationali din afara granitelor tarii
obtin venituri mai mari ca agentii economici straini rezidenti. (Japonia, Germania,
etc). Este cazul unor tari cu traditie economica exportatori traditionali şi care
cauta zone mai favorabile din punct de vedere fiscal pentru desfasurarea activitatii
economice.
Situatia PNB < PIB este caracteristica tarilor care duc o politica de atragere a capitalului

strain prin facilitati acordate acestuia. Este cazul tarilor in curs de dezvoltare (Mexic,

Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, etc)

Deşi PIB sau dupa caz PNB ofera cea mai pertinenta măsura a prformantelor economice

ale unei tari, de multe ori situatia reala este diferita de cea calculata ca urmare a activitatilor

omise in calcul. Este cazul activitatilor care nu se tranzactioneaza pe piata cum ar fi:

serviciile gratuite şi voluntariatul in autoconsum, economia subterana, munca la negru

(dublul serviciu, munca imigrantilor, somajul ascuns), jocurile ilegale de noroc, traficul de

droguri şi persoane, prostitutia, comertul intre gospodarii, etc

PIN: reprezinta valoarea productiei finale nete obtinute dupa


deducerea cheltuielilor cu amortizarea capitalului fix

PAGE 109
PIN = PIB - A

Deşi este mai aproape de realitate, economistii evita folosirea acestui


indicator ca urmare a dificultatilor de calcul a amortizarii reale a
capitalului fix.

Venitul national: exprima marimea agregata a factorilor de productie ce


au participat la realizarea productiei nationale atât pe teritoriul tarii cat şi in
strainatate in decurs de 1 an.
VN este o suma a tuturor veniturilor obtinute de factorii de productie (salarii,

rente, dobanzi, etc) indiferent daca produsul este intr -o forma intermediara sau

finala excluzandu-se doar transferul.

EX: valorile VN in Marea Britanie in anul 1996.

VENIT Mil GBP


Venit din salarii 400.354
Venit din activitati independente 69.898
Profituri brute ale firmelor private 101.409
Profituri brute ale firmelor cu participatii ale statului 3.959
Profituri brute ale regiilor autonome 681
Alte venituri 68.183
VENIT INTERN TOTAL 644.484
Valoarea stocurilor -973
Discrepanta statistica -595
Venit net in raport cu strainatatea 9.652
VN brut 652.568
Depreciere -77.372
VN net 575.196

7.4 Echilibrul macroeconomic din punct de vedere teoretic reprezinta o stare a

economiei in care toate pietele sunt simultan in echilibru fara existenta unui deficit sau

surplus de cerere sau oferta. Echilibrul este o stare

PAGE 110
ideala care nu exista in realitate si de aceea se mai numeste si

echilibru static. In contrast cu aceasta notiune se utilizeaza

termenul de echilibru dinamic care se caracterizeaza prin

modificarea permanenta a cererii si ofertei, concordanta lor

fiind un deziderat permanent al economiei.

DEF: starea de echilibru este tendinta spre care se indreapta


permanent piata nationala caracterizata prin concordanta cererii
cu oferta, in anumite limite care nu afecteaza performanta
sistemului economic si nu genereaza tensiuni sociale grave.

Conform definitiei de mai sus, starea de echilibru poate fi

asimilata si unui usor dezechilibru pe pietele agregate ale

bunurilor, muncii, capitalurilor, etc concretizate prin existenta

unui anumit grad de supraproductie, somaj, inflatie, etc.

Plecand de la aceasta premiza unii economisti asociaza

termenului de echilibru pe cel de stabilitate economica sau

macrostabilitate.

Notiunea de echilibru macroeconomic este, conform celor

spuse, legata de cea de dezechilibru macroeconomic care poate fi

normala sau anormala in functie de marimea lui.

Formele dezechilibrului economic sunt presiunea si absorbtia.

Presiunea caracterizeaza o piata cu exces de oferta adica o piata

a cumparatorilor si este considerata normala pentru o

economie dezvoltata si diversificata.

Absorbtia dinpotriva caracterizeaza o piata cu exces de cerere

adica o piata a vanzatorilor si este in cele mai multe cazuri


anormala pentru o economie. Referitor la echilibru si dezechilibru

macroeconomic exista mai multe teorii:

1. Teoriile clasice ale preturilor si distribuirii veniturilor sunt

consecinte ale teoriei „mainii invizibile” care vine sa regleze

de la sine un anumit dezechilibru aparut vremelnic pe piata.

Teoria clasica are si o varianta sintetica numita legea debuseelor

a lui Say care prezinta echilibrul pe un circuit economic

simplificat

Veni
Firme t Gospodarii
Consum

Investitii Economii

PAGE 111
Modelul simplificat face abstractie de cheltuielile publice si

comertul exterior si deci gospodariile se alimenteaza cu venituri

la nivelul bunurilor produse. Echilibrul se realizeaza astfel la

nivelul economiilor si investitiilor atata timp cat cererea de

bunuri este egala cu oferta.

Oferta de bunuri si servicii isi creaza propria cerere, este

esenta acestei teorii.

Analistii clasici sustin permanentul echilibru intre economii si

investitii pe o piata libera si concurentiala a capitalurilor si

dobanzilor. Orice crestere a investitiilor peste nivelul economiilor

este absorbita de majorarea economiilor ca urmare a cresterii

dobanzilor, concomitent cu o micsorare a investitiilor, pana in

zona de echilibru.

Modelul general al echilibrului in teoria neoclasica a fost

elaborat de Leon Walras. Modelul presupune urmatoarele

ipoteze de functionare:

 existenta concurentei pure si perfecte



 valabilitatea echilibrului pe termen scurt, adica

mentinerea, pe termen scurt, a populatiei totale,

capitalului total, comportamente rationale ale pietei,

etc

 echilibrul se stabileste concomitent pe toate pietele:

amuncii, a bunurilor si serviciilor, monetara si

financiara.
Pe piata muncii cererea si oferta se echilibreaza pe baza

salariului, ca raport intre utilitatea si dezutilitatea lui, ceea ce da

nivelul ofertei si raportul intre productivitatea marginala si

costul marginal care da nivelul cererii.

Pe piata bunurilor si serviciilor echilibrul depinde de echilibrul

de pe piata capitalurilor, acesta fiind principalul factor al

productiei.

Cum autofinantarea nu este suficienta, pentru investitii se

manifesta o accentuata cerere de capital atras care se

echilibreaza prin economiile gospodariilor si deci ratele

dobanzilor joaca un rol important in stabilirea echilibrului.

Pe piata monetara echilibrul se stabileste pe baza relatiei deja


cunoscute:

MxV=PxQ, principala variabila fiind pretul.

PAGE 112
2. Teoria keynesista privind echilibrul s-a conturat pe baza criticilor
aduse modelului neoclasic in special in ceea ce priveste echilibrul ocuparii
pe piata de munca si echilibrul capitalurilor.
Teoria lui Keynes aduce elemente noi de care trebuie sa se tina seama şi anume:
rolul statului, al organizatiilor sindicale si patronale, rata profitului alaturi de cea a
dobanzii in stabilirea nivelului investitiilor, etc.

Elementul principal de dezechilibru in modelul Keynesian este cererea


globala oferta fiind mereu in cautarea echilibrului.
Conditiile esentiale de echilibru sunt:
- Cererea agregata = Oferta agregata
- Economiile = Investitiile
Doua fenomene pot afecta acest echilibru:
- iesirile de moneda din flux sub forma economiilor (E),
importurilor (IM) si a impozitelor şi taxelor (IT), ceea ce face ca
firmele sa nu-si recupereze integral veniturile.
- Injectiile de moneda in flux prin exporturi (EX), investitii

(I) si cheltuieli publice (CP)


Raportandu-ne doar la aceste elemente, o noua egalitate intre cererea şi

oferta agregate se impune:

QC+ IM+IT+E=QO+ EX+CP+I


Pentru stabilirea echilibrului se impune ca retragerile din flux sa fie compensate
de intrari atât la nivelul consumului cat şi al productiei. Astfel, la nivelul
consumului iesirile (retragerile din consum) sunt reprezentate de economiile
populatiei, impozitele şi taxele platite şi de importurile de produse care nu
influenteaza productia nationala.
La nivelul productiei, se realizeaza compensarea prin exporturi,
cheltuieli publice şi investitii.
Din analiza elementelor de mai sus se pot sintetiza trei variabile
fundamentale: inclinatia spre consum, eficienta marginala a capitalului
şi rata dobanzii.
Principala concluzie a teoriei lui Keynes este faptul ca factorul determinant in echilibru il

constituie cererea agregata. Acest lucru este total diferit de

PAGE 113
teoriile clasice, adamiste care sustineau ca oferta isi genereaza propria cerere.

Argumentul este acela ca daca intreprinderile ar produce in exces fata de cerere, s-ar

acumula stocuri nevandute de produse care ar duce la diminuarea productiei şi

reducerea personalului, deci la somaj.

PAGE 114
Schematic, modelul Keynesian arata astfel:

Preferinta
pentru
lichiditate
Rata dobanzii

Cantitatea de
moneda in unit

de salariu
Determi
nare flux
de
investitii

Conditii
tehnice si
tehnologice
Venit
Eficienta national
marginala a si ocuparea
capitalului populatiei
Randamentul
capitalului

Determina
re
Factori flux de
obiectivi cheltuieli

Inclinatia spre
consum

Factori
subiectivi
7.5 Investitii, economie si consum

Asa cum am prezentat in modelele alaturate, variabilelor

macroeconomice de economie, consum si investitii le sunt

atribuite importante speciale motiv pentru care am ales tratarea

lor separata pentru o mai buna intelegere a lor, a deosebirilor si

legaturilor dintre ele.

Examinarea lor o realizam pe baza teoriei keynesiste a

consumului si economiei adica a dependentelor acestora de

nivelul venitului disponibil.

PAGE 115
Investitiile reprezinta in general cheltuielile firmelor pentru bunuri care nu sunt
destinate consumului curent ci produc bunuri si servicii in viitor.
De precizat este faptul ca achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata precum

pamant, case, etc pentru uzul privat, nu sunt considerate investitii economice deoarece

nu produc bunuri şi servicii in viitor

Consumul, reprezinta in general cheltuielile gospodariilor pentru bunuri si


servicii de o anumita utilitate destinate consumului curent.
Economiile, reprezinta partea venitului disponibil care nu este cheltuita.
Deosebirea intre consum si investitii poate sa fie mai mare sau mai mica plecand
de la definitiile de mai sus iar uneori notiunile se [pot intrepatrunde. Modelul
keynesist prezentat anterior se bazeaza pe presupunerea ca atat consumul cat si
economiile sunt influentate de venitul net Aceasta ipoteza denumita si ipoteza
venitului absolut pune in evidenta relatia de directa proportionalitate intre
consum si economie pe de o parte si venitul net, disponibil, pe de alta parte.
Pentru exemplificare sa urmarim datele din tabelul urmator:

Venit disponibil Consum Economisiri


250 210 40
200 170 30
150 130 20
100 90 10
50 50 0
0 10 -10

Grafic, dreptele consumului si economiei se prezinta stfel:


C,E
Consum

Economii

VN

PAGE 116
Panta consumului este 0.8 si reprezinta cota parte din venitul net destinata
consumului, adica inclinatia marginala spre consum.
Panta economiei este 0.2 si reprezinta partea de venit pentru economii, adica

inclinatia marginala spre economii.


Concluziile ipotezei venitului absolut sunt:
- consumul si economia sunt functii crescatoare
ale venitului net curent
- relatiile nu sunt neaparat liniare ele putand deveni
curbe sub influenta diferitilor factori
- inclinatia marginala spre consum are valori uzuale intre
0 şi 1
- inclinatiile medii ale consumului si economiei se calculeaza

ca raport intre consum/economie si venit

- inclinatia medie spre consum scade pe masura


cresterii venitului si este mai mare ca inclinatia
marginala spre consum.
- sub un anumit nivel al venitului absolut, dreapta
economiilor trece la valori negative semnificand un
deficit curent care se acoperă de obicei din alte
surse externe.
- şi la un nivel al venitului absolut egal cu zero, consumul

exista sub forma lui minima, de subzistenta.


Spre exemplificare sa urmarim o serie de date satistice din Marea Britanie
pentru anul 1996, extrase din Family Spending 1996-1997

Grupul de Venit mediu Consum Inclinatia Inclinatia


venit saptamanal medie spre marginala
consum consum
I sub 20% 83.87 109.07 1.3 -
II 168.32 192.1 1.14 0.98
III 267.75 281.98 1.05 0.9
IV 395.03 379.62 0.96 0.77
V peste 20% 708.6 582.74 0.82 0.65

PAGE 117
7.6 Crestere şi dezvoltarea macroeconomica
Privite la nivel macroeconomic, activitatiile economice sunt un sir
neintrerupt de cresteri şi descresteri succesive care difera ca periodicitate
şi intensitate de la o tara la alta.
Ciclicitatea activitatii economice se observa in baza analizei venitului
national real pe o perioada mai lunga de timp.
Se pot distinge 4 faze principale ale unui ciclu economic: criza,
avant, boom, depresiune:
VN

Boom
Depresiune
Avant

Criza
Timp
Criza este faza in care cererea agregata este mai mica decât oferta de
produse in conditiile ocuparii depline a cererii de munca. Perioada se
caracterizeaza prin cerere redusa de factori de productie, somaj ridicat,
previziuni pesimiste asupra viitorului economic, inclinatia spre investitii
este redusa şi ca urmare exista oferta neonorata de capital şi dobanzi sunt
mici.
Avant este faza imediat urmatoare caracterizata prin cresterea cererii agregate cu
consecinte in sporirea investitiilor, dobanzi atractive, climat economic mai
optimist, creste productia şi se reduce somajul.
Boom-ul economic este faza de varf a avantului cand cererea agregata este
echilibrata de productia realizata, factorii de productie sunt utilizati la capacitatea
maxima, somaj scazut, inflatie moderata, dobanzi in creştere, ca urmare a utilizarii
depline a capitalurilor.
Depresiunea este caracterizata prin scaderea cererii agregate,
profiturile societatilor scad, investitiile se reduc, creste somajul, mediul
economic devine pesimist.

PAGE 118
Urmarind statistic rata somajului in Marea Britanie intre 1887 şi 1997 se
remarca succesiunea fazelor de mai sus dar şi existenta a doua perioade

caracterizate prin evolutii similare:


Rata somaj %
22
20
18
16
14
12
10
8
6
4
2
1880 1890 1900 1910 1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000

- prima perioada se intinde intre anii 1887 şi 1920 şi se caracterizeaza


prin fluctuatii destul de regulate ale somajului cu o distanta medie de
aproximativ 8-9 ani intre ele.

- dupa marea criza economica din anii 1920 -1930, fluctuatiile,


exceptand perioada de razboi, au fost mai reduse ca urmare a
interventionismului statului conform teoriei lui Keynes, practicat in
mai toate tarile. Ciclurile se succed ca mai înainte dar cu intensitati
mult reduse şi doar crize conjuncturale precum criza energetica din
anii 70..80 amplifica intensitatea perioadelor de criza.

Cauzele ciclicitatii economice


In cursul istoriei au fost formulate nenumarate ipoteze privind formarea ciclurilor
economice. Una din cele mai interesante teorii se bazeaza pe interactiunea intre teoria
multiplicatorului şi principiul acceleratorului. Conform principiului acceleratorului,
investitiile depind de modificarile venitului iar conform teoriei multiplicatorului
modificarile in investitii au ca efect modificari ale veniturilor. Astfel daca veniturile
cresc investitiile vor creste şi ele şi la fel şi consumul generand in viitor majorari

PAGE 119
investitionale care vor genera din nou cresteri ale veniturilor. In punctul
culminant, veniturile se plafoneaza in timp ce consumul creste usor in
continuare iar investitiile scad. Cand scaderea investitiilor depaseste cresterea
consumului, veniturile incep sa scada urmate apoi de scaderea consumurilor.
Fenomenul se petrece ca urmare a decalarii in timp a ciclurilor venitului de cel
al investitiilor si consumului prin faptul ca inclinatiile spre consum şi investitii
sunt aferente unor venituri anterioare. Pe de alta parte investitiile, ca diferenta
intre venituri şi consum, reactioneaza imediat ce cresterea veniturilor este
inferioara cresterii consumului.

I2=I1+i(VN1-VNO)
Spre exemplificare sa presupunem un venit national real de 1000,
inclinatiile spre consum şi investitii sunt egale 0.5 şi ca
investitiile autohtone initiale sunt 500.
- la momentul 0: C=500 şi I=500; VN=1000
- In momentul 1, investitiile cresc cu 10, I=510,
C=500, VN=1010
Cresterea venitului produce in viitor o creştere atât a consumului cat şi
a investitiilor cu 0.5 fiecare şi astfel
- la momentul 2: I=515, C=505, VN=1020.
Noua majorare a venitului va conduce la o noua majorare atât a
consumului cat şi a investitiilor:
- la momentul 3: C=510; I=515; VN=1025.
Cresterea venitului este mai mica acum ca urmare a limitarii
cresterii investitiilor la 0.5 din cresterea venitului.
- la momentul 4: C=512.5; I=512.5; VN=1025
Venitul, dupa cresterile anterioare s-a stabilizat, consumul ramane acelasi
in timp ce investitiile scad.
- la momentul 5: C=512.5; I5=510*0.5(VN4-VN3)=510; VN5=1022.5

Treptat, venitul atinge noua valoare de echilibru la 1020 in cadrul unui ciclu care poate fi

amortizat, in situatia unui echilibru intre inclinatiile marginale

PAGE 120
spre consum şi investitii, asa cum reiese din exemplul de mai sus, sau
amplificat daca inclinatiile sunt diferite.
In fapt ceea ce am vrut sa punem in evidenta este capacitatea venitului
national de a genera cicluri cu urcusuri şi coborasuri succesive.

t t
Ciclu amortizat Ciclu amplificat

Conform modelului prezentat amplitudinile ar trebui sa fie ori descrescatoare ori


crescatoare ceea ce in realitate nu s -a confirmat tendinta fiind mai degraba de
mentinere a amplitudinii lor.
O explicatie ar fi ca ciclul este limitat de o valoare inferioara sub care productia nu poate

cobori ca urmare a investitiilor minime obligatorii care vor relansa productia şi o valoare

superioara pe care productia nu o poate depasi ca urmare a limitarilor tehnologice şi de

factori de productie. Explicatia de mai sus poate fi valabila pentru ciclurile amplificate

dar cum se explica amplitudinea constanta a celor amortizate?

Cauza ar putea fi cea a perturbatiilor care apar in economiile nationale ori de cate
ori apar tendinte de reechilibrare. Una din perturbatiile aleatorii consta in
modificarea ofertei monetare. Studiile care vin sa confirme aceasta teorie se
bazeaza pe faptul ca toate recesiunile importante au fost precedate de scaderea
ofertei monetare.

Cresterea economica reprezinta, prin prisma indicatorilor enuntati, cresterea pe o

perioada de cativa ani a VN, PIB, PNB, etc. Termenul de creştere economica este asociat

de multe ori cu cel de dezvoltare economica şi asocierea nu este gresita, dupa parerea

unora diferentele fiind doar lingvistice. Exista insa economisti care fac diferenta intre

creştere şi dezvoltare, dezvoltare insemnand implicit şi creştere economica in timp ce

PAGE 121
creşterea economica poate fi şi conjuncturala fara o modificare structurala a
economiei care sa creeze premizele unei cresteri şi in viitor. Principalii factori
care determina cresterea economica sunt:
 cresterea ofertei de forta de munca prin:

o sporul demografic

o migratia internationala şi mobilitatea internationala
o rata de ocupare
 cresterea ofertei de capital prin:

o sporirea investitiilor nete de capital cele care aduc un surplus de
capital şi nu cele care inlocuiesc capitalul uzat

o sporirea inclinatiei spre economii a populatiei
o sporirea exporturilor
 progresul tehnic considerat ca orice element menit sa imbunatateasca

randamentul fortei de munca sau capitalului

Politicile de creştere economica urmaresc in consecinţa cresterea fortei de


munca, a capitalului şi dezvoltarea tehnologica.
Politicile monetare şi fiscale sunt folosite pentru modificarea inclinatiilor spre
consum şi economii ale populatiei şi inclinatiei spre investitii a agentilor economici.
Politicile monetare şi fiscale actioneaza insa de cele mai multe pe termen scurt
urmarind ori utilizarea deplina a fortei de munca şi scaderea somajului ori
stabilizarea preturilor şi limitarea inflatiei. Beneficii ale cresterii economice:

 cresterea nivelului general de trai ca urmare a cresterii generale a


veniturilor dar şi ca urmare a cheltuielilor publice care presupun
confort, sosele, aeroporturi, comunicatii, etc
 reducerea procentului de oameni saraci (cu venituri sub nivelul de
subzistenta) ca urmare a politicilor fiscale şi a sporirii
cheltuielilor publice

 asigurarea unor rezerve pentru perioade mai nefaste sau batranete
ca urmare a cresterii economiilor.

 cresterea puterii financiare şi a profiturilor societatilor comerciale
şi implicit a actionarilor

 consolidarea şi modernizarea capitalului existent

PAGE 122
Costuri ale cresterii economice
 modificari in structura fortei de munca cu efecte negative
asupra unei paturi a populatiei

 accentuarea diferentelor sociale intre proprietarii fortelor
de productie şi salariati

 epuizarea resurselor naturale limitate ale pamantului

 realizarea de externalitati negative (poluare, zgomot,
diferente zonale şi geografice, etc)
Cele mai multe tari duc politici de creştere cat mai rapida neglijand costurile acestora.

Motivele sunt uneori de inteles, in cazul tarilor ramase in urma in cadrul zonelor

economice regionale sau al tarilor cu un grad inalt de saracie dar nu putine sunt cazurile in

care se urmareste doar prestigiul national.

In sensul celor de mai sus este de apreciat politica comuna a tarilor mai dezvoltate din
CEE care au cosimtit la ritmuri de creştere mai moderate permitand tarilor mai puţin
dezvoltate din regiune recuperarea decalajului in ideea unei comunitati economice
europeene echilibrate şi viabile.

Iata spre exemplu ratele medii anuale de creştere inregistrate in cateva tari

europeene membre ale CEE in perioada 1985..1996:

TARA RATA medie %


Irlanda 5.0
Portugalia 4.0
Spania 2.8
Belgia 2.3
Italia 1.8
Franta 1.6
Olanda 1.5
Danemarca 1.3
Marea Britanie 1.3
Suedia -0.1

PAGE 123
Dezvoltare economica
Dezvoltarea economica presupune in plus, fata de creşterea
economica, modificari structurale in economie privind alocarea
resurselor intre sectoare
Referitor la dezvoltarea economica exista mai multe teorii dintre
care amintim:
Teoria clasica a dezvoltarii care sustine ca principala cauza a dezvoltarii
economice o constituie cresterea investitiilor care depind nemijlocit de
repartizarea profitului in cadrul venitului national. Adeptii acestei teorii sustin
ca o creştere a bunurilor de capital prin investitii contribuie la diviziunea şi
specializarea muncii care devine mai productiva şi generatoare de venituri
salariale mai mari. Veniturile salariale mai mari stimuleaza cresterea
demografica şi astfel creste cantitatea de forta de munca activa. Pe măsura ce
capitalul şi forta de munca cresc, acestea ajug sa se combine in zona
randamentelor neproportionale şi astfel dezvoltarea economica intra intr-un
stadiu stationar.
Limitarile acestei teorii vin de la simplificarile efectuate. Astfel nu se ia in
considerare progresul tehnic şi tehnologic şi efectele lor asupra structurii
productiei la fel cum nu se iau in considerare problemele sociale şi
externalitatile generate de dezvoltare.
Teoria marxista a dezvoltarii pune pe plan primordial plus valoarea realizata prin

munca ca diferenta intre valoarea productiei şi salariile muncitorilor. Cu cat plus

valoarea este mai mare cu atât dezvoltarea economica este mai mare. Pentru o rata

cat mai ridicata a dezvoltarii capitalistul reduce salariile muncitorilor la nivelul de

subzistenta cu efecte asupra ascutirii luptei intre salariati şi capitalisti care va duce

in timp la schimbarea oranduirii capitaliste cu una socialista.

Istoria a dovedit netemeinicia acestei teorii statele socialiste fiind cele care
s-au intors rand pe rand la economia capitalista.
Teoria stadiului de dezvoltare a lui Rostow afirma ca o natiune in dezvoltare

parcurge mai multe etape din care cea mai importanta este desprinderea (taking

off) in care se renunta la valorile economice traditionale şi se trece la o

modernizare atât in plan econom ic cat şi

PAGE 124
institutional. Teoria lui Rostow este mai aproape de teoriile cresterii
economice decât ale dezvoltarii şi sunt exemple nenumarate de state
care realizeaza niveluri de creştere de peste 5% in timp ce somajul si
saracia sunt in floare.
Teoriile moderne ale dezvoltarii mai ales cele care se refera la tarile slab
dezvoltate, pun accentul pe inlaturarea rigiditatilor structurale ale tarilor
slab dezvoltate precum:lipsa infrastructurii, lipsa calificarii profesionale,
lipsa tehnologica (know how), mentalitate invechita a lucratorilor referitor la
munca, individ, societate.
Teoriile moderne abordeaza problemele majore ale dezvoltarii precum
somajul, saracia, inegalitatea sociala, transferul de tehnologie, etc la nivel
global şi sustin necesitatea echilibrarii lor nu la nivel national ci la nivel
mondial. Se acorda astfel o importanta crescuta organismelor internationale
precum agentiile ONU, BM, UE, IDA (Asociatia pentru dezvoltare
internationala).

Rolul capitalului monetar in procesul de dezvoltare


Capitalul monetar este unul din elementele de baza fara care astazi nu se mai poate

imagina dezvoltarea economica a unei natiuni. Capitalul monetar necesar dezvoltarii

este deficitar in toate tarile slab dezvoltate ca urmare a lipsurilor in aproape toate

domeniile economice: tehnologic, managerial, antreprenorial, investitional, etc.

Rezervele valutare existente abia daca ajung pentru investitiile absolut obligatorii de

care depind existenta paturilor cele mai sarace ale populatiei. De aceea atragerea de

capital monetar este unul din dezideratele tuturor statelor slab dezvoltate. In principal,

capitalul monetar se poate atrage pe 3 cai:

1. prin comert international


2. prin investitii private straine
3. prin ajutoare pentru dezvoltare
Comertul international este principalul furnizor de capital monetar cu conditia ca

balanta comerciala externa sa fie excedentara. Din pacate acest deziderat este şi cel

mai greu de atins deoarece in afara problemelor tehnice care limiteaza accesul

produselor pe pietele internationale exista şi o sumedenie de bariere şi restrictii care

împiedica

PAGE 125
comertul liber international. Principalele restrictii in accesul tarilor
slab dezvoltate pe pietele internationale sunt:
- cotele tarifare şi reglementarile non-tarifare aplicate
de tarile dezvoltate
- dezvoltarea pe pietele tarilor bogate a produselor noi cu
calitati superioare inaccesibile tehnologiilor invechite
din tarile slab dezvoltate
- subventiile acordate de statele dezvoltate producatorilor
indigeni mai ales la produsele agricole unde tarile sarace ar
putea inregistra un excedent
Existenta acestor bariere face ca in loc sa se echilibreze, balanta externa a tarilor
sarace se deterioreaza mereu şi datele statistice arata ca intre anii 1980 şi 1994,
datoria exerna a tarilor sarace s -a triplat.

Pentru inlaturarea acestui fenomen este necesara exprimarea vointei


unanime a tarilor bogate in cadrul unui program precum cel de
supravietuire Nord-Sud din 1980, in care sa se acorde mai multe facilitati
desfacerii produselor tarilor sarace pe pietele celor bogate incurajandu-se
astfel dezvoltarea regionala a sudului şi implicit largirea pietei mondiale de
bunuri economice.
Investitiile private straine sunt realizate in special de corporatii multinationale şi daca
implica transferuri tehnologice şi de capital sunt benefice dezvoltarii statului mai ales
ca acestea asigura şi piete de desfacere internationale pentru o parte din produsele
realizate. Din pacate aceste investitii s-au lovit adesea de rezistenta locala la nou, de
conditii speciale impuse companiilor straine, de probleme de fiscalitate, de fenomenul
de coruptie şi trafic de influenta existent, de temerile investitorilor referitor la o
eventuala nationalizare sau imposibilitatea repatrierii sumelor investite, etc. In prezent
este o adevarata goana pentru atragerea marilor companii, guvernele intrecandu-se in
acordarea de facilitati companiilor straine care vin sa investeasca pe teritoriul national.
Ajutoare pentru dezvoltare vin din partea unor state sau unor organisme
internationale sub forma unor imprumuturi nerambursabile, a subventiilor de
productie sau a asistentei tehnice gratuite. Fondurile sunt distribuite prin organizatii
internationale precum Banca Mondiala, AID, etc.

PAGE 126
BM a stabilit pentru tarile dezvoltate chiar şi un barem de 0.7% din PNB
pentru aportul tarilor dezvoltate la fondul de dezvoltare. Din pacate baremul
nu este respectat in toate statele, media lui situindu-se in 1990, undeva in
jur de 0.4%.

7.7 Comertul international


Comertul international inainte de orice avantaje si dezavantaje este o
necesitate ca urmare a distributiei naturale a resurselor care atribuie
detinatorului acestora un avantaj care in cursul istoriei s-a transformat intr-un
avantaj absolut. Astfel, o tara tropicala detine avantajul resurselor de fructe
tropicale, la fel cum o tarile din golful Persic detin avantajul resurselor
naturale de petrol.
Exista insa tari care desi nu detin resurse naturale care sa poata constitui un
avantaj, si-au creat in timp alte avantaje de natura economica care le
asigura avantajul absolut asupra unor bunuri.
Avantajul absolut este situatia economica in care o tara reuseste sa realizeze
un produs in conditii de cantitate, calitate si eficienta superioare celorlalte state.
Avantajul absolut poate fi generat pe considerente naturale sau tehnologice.
Acesta din urma este cazul Japoniei care nedetinand resurse naturale deosebite
si-a creat un avantaj absolut in producerea microprocesoarelor, automobilelor,
etc. prin dezvoltarea unor tehnologii superioare in domeniu.
Comertul international se bazeaza tocmai pe existenta polilor de avantaj
si dezavantaj care incearca sa se echilibreze reciproc. O explicatie a
comertului international a dat-o David Ricardo la inceputul sec XIX, prin
teoria avantajului comparativ.
Conform acestei teorii, schimbul international se face pe baza costurilor relative
de productie. Astfel o tara va exporta un produs pe care il realizeaza cu costuri de
productie relativ reduse si va importa produse pe care le poate obtine cu costuri
relativ mari. Notiunea de relativ se refera la costurile tarilor cu care intra in relatii
de schimb.
Teoria avantajului comparativ arata ca este in interesul unei tari sa se
specializeze in producerea de bunuri economice pentru care poate obtine
un avantaj comparativ.

PAGE 127
Pentru intelegerea fenomenului sa presupunem doua state A

si B egale ca marime, ambele producand si consumand doua

produse, hrana (Hr) si masini (Ma). In situatia in care toate

resursele acestor state ar fi utilizate pentru producerea unuia

din cele 2 produse, ele vor obtine urmatoarele productii:

QA-Hr=100; QA-Mai=100
QB-Hr=200; QB-Mai=100

In conditiile simplificatoare in care ambele state au piete egale

ca marime, factorii de productie sunt mobili si perfect

interschimbabili si utilizati deplin, comertul se desfasoara in

conditii de concurenta pura si perfecta, fiecare tara poate sa-si

stabileasca repartitia factorilor de productie pe fiecare tip de

produs conform curbelor limitelor factorilor de productie:

Hr Hr

200

100

100 Ma 100

Ma

Decizia de specializare pe produs se ia pe baza costului de

oportunitate al productiei fiecarui stat. Astfel pentru statul A

costul de oportunitate al specializarii pe produsul Ma este de 1


(pentru producerea de 100 Ma se renunta la 100 Hr) iar pentru

statul B, costul de oportunitate al specializarii pe produsul Hr

este de 0.5 (pentru producerea a 200 Hr se renunta la 100 Ma)

iar al producerii produsului Ma este de 2( pentru producerea a

100 Ma se renunta la 200 Hr). Astfel fiecare din cele doua state

isi creaza cate un avantaj comparativ la cele 2 produse, A la Ma

si B la Hr.

PAGE 128
Sa prezentam situatia inainte de efectuarea schimbului cand cele 2 state
isi impart im mod egal resursele pe cele 2 produse si dupa efectuarea
schimbului.

TARA Hrana Masini


A 50 50
B 100 50
TOTAL 150 100

TARA Hrana Masini


A 0 100
B 200 0
TOTAL 200 100

Situatia consumului dupa specializare presupunand o rata de schimb de


1Hr la 0.75 Ma este:

TARA Hrana Masini


A 75 50
B 125 50
TOTAL 200 100

Pe graficul repartitiei factorilor de productie fiecare tara va fi in afara


zonei posibilitatilor factorilor de productie.

Asa cum am aratat şi anterior un avantaj comparativ se poate obtine ca urmare a


unui avantaj natural dar şi tehnologic. Avantajul tehnologic inafara eficientizarii
productiei ofera in plus caracterul de monopol al produsului cel puţin pe termen
scurt ceea cecontribuie la majorarea avantajului comparativ şi in consecinţa a ratei
de schimb.
Comertul international nu functioneaza insa decât teoretic pe bazele legii avantajului

comparativ efectul acestei legi fiind puternic atenuat de barierele

PAGE 129
ridicate in calea comertului liber şi ne referim la: taxe vamale,
contingente sau cote de produse, controlul valutar, etc.

Relatiile economice internationale


Relatiile economice internationale, reprezinta sistemul de reglementari care guverneaza

comertul international dintre statele lumii. Este de la sine inteles ca acestea se adancesc şi

se diversifica continuu fiind influentate de:

- schimbarile politice la nivel mondial


- nivelul de dezvoltare economica al statelor
şi specializarea productiei
- diviziunea internationala a muncii
- evolutia preturilor internationale
- apartenenta la un anumit grup ecoonomic
Fiecare stat desfasoara o activitate de comert exterior mai mult sau mai puţin
dezvoltata şi îi revine astfel o parte din produsul mondial brut care reprezinta
rezultatul tuturor economiilor nationale. Problema pe care fiecare stat incearca sa o
rezolve cat mai favorabil este alocarea unei parţi cat mai importante din produsul
mondial, participarea cu un procent cat mai mare la fluxul economic international. Se
pune asadar problema identitatii economice a fiecarui stat, corelata cu resursele
disponibile astfel încât eficienta comertului exterior sa fie maxima. Pentru aceasta
fiecare stat trebuie sa identifice:

- resursele proprii disponibile


- grupul economic din care face parte
- fluxurile economice accesibile la care sa se racordeze

- secializarea necesara in volum şi structura


Referitor la racordarea la fluxurile economice mondiale aceasta trebuie facuta in functie de

nivelul general de dezvoltare al statului stiut fiind ca, cu cat gradul de dezvoltare este mai

mare, cu atât participarea la comertul international este mai intensa. Trebuie evitate situatii

de participare peste posibilitatile de dezvoltare ale statului cu consecinte nefaste asupra

nivelului de trai al populatiei prin reducerea consumului intern.

In ceea ce priveste specializarea trebuie evitate situatii de specializare ingusta (doar

cateva domenii) ca urmare a cresterii gradului de risc al

PAGE 130
participarii la comertul mondial. Este cunoscuta situatia fostelor colonii
care erau specializate strict pe exportul de materii prime situatie care a
adancit starea lor de subdezvoltare.
Una din conditiile de baza in participarea cu succes la circuitul economic
mondial este deschiderea economiilor nationale. Economia nationala nu
isi poate dovedi eficienta decât in competitivitate cu alte economii
nationale. Gradul de deschidere al economiei nationale trebuie sa tina cont
de mai mulţi factori:
 capacitatea de a produce bunuri economice la nivelul tehnic şi calitativ cerut

de piata mondiala; progresul stiintific şi tehnologic



 capacitatea de a imbunatatii şi inova permanent productia astfel
încât sa se asigure avantajul comparativ pe timp indelungat;
cercetare stiintifica, oameni bine pregatiti
 nivelul ratelor de economisire şi investitii care sa asigure cresterea şi dezvoltarea

economica; folosirea eficienta a injectiilor monetare.Nu totdeauna ajutoarele

banesti au dus la imbunatatirea situatiei

economice a unei tari (vezi Haiti, Nicaragua, etc)


O alta conditie importanta in succesul comertului international este
supravegherea evolutiei pietei monetare.
Crizele financiare din ultimii ani din unele tari ca Rusia, Turcia,
Argentina au determinat formularea unui set de propuneri privind
controlul şi supravegherea pietei financiare mondiale. Intre
acestea amintim:
- dublarea resurselor FMI de la 300 mld $ la 600 mld $ şi
indexarea lor pe baza ratei globale de creştere.
- delimitarea clara a functiilor FMI şi BM in sensul limitarii
atributiunilor FMI la acordarea de credite de urgenta şi a BM
la supravegherea reformelor sectoriale şi a finantarii retelelor
de asigurare sociala prin acordarea de credite pe termen
mediu şi lung.
- impunerea unor standarde mai ridicate in ceea ce
priveste furnizarea informatiilor financiare din tarile in
curs de dezvoltare şi intarirea supravegherii sistemelor
bancare nationale.

PAGE 131
- implementarea unui sistem de avertizare financiara pentru a depista

din timp semnele colapsului economic dintr-o

tara inaintea producerii lui. (cresterea


importantei sistemelor de rating)
Cunoasterea tendintelor in economia mondiala reprezinta o alta
problema in evaluarea perspectivelor de viitor ale economiilor
nationale. Economistul american Peter F. Drucker evidentiaza trei
tendinte fundamentale in economia mondiala:
- economia produselor primare s-a separat de cea a produselor

industriale ca urmare a dependentei tot mai mici a acesteia de

materiile prime. Progresul tehnic, cercetarea şi inventiile conduc in

mod inevitabil la reducerea continua a ponderii materiilor prime pe

unitatea de produs, la reducerea cererii pentru acestea şi in consecinţa

la scaderea pretului lor. (inclusiv petrolul)

- in cadrul economiei produselor industriale productia s-a


separat de forta de munca prin accentuata inlocuire a acesteia
din urma cu munca automata utilajelor şi robotilor, deci a
capitalului. Totodata se muta accentul pe productiile cu un
grad ridicat de stiinta. Ca o consecinţa, creste mobilitatea
fortei de munca, nivelul ei de pregatire şi calificare.
- miscarile de capital au luat locul comertului cu produse şi au devenit

forta motrice principala a economiei mondiale. In timp ce valoarea

totala a comertului mondial de produse şi servicii este de cca 2.5-3

trl $ pe an, tranzactiile de capital pe piata eurodolarului de la Londra

reprezinta cca 75 trl $, iar tranzactiile de schimb valutar

cca 35 trl $.
Ca o consecinţa a cestor trei tendinte Drucker trage trei concluzii:

- exportul de stiinta creaza mai multe locuri de


munca decât cel de produse finite

PAGE 132
- comertul invizibil (brevete, licente, know-
how, informatii) va trebui sa aiba un rol
crescator in economiile statelor.
- avantajul mainii de lucru ieftine din tarile mai puţin dezvoltate se

va diminua continuu şi nu trebuie mizat mult pe el ca urmare a

ponderii tot mai scazute a costurilor salariale in produsul finit al

tarilor dezvoltate.

Trasaturi şi tendinte in comertul international


 cresterea exporturilor mondiale(1.75 in 1991 fata de 1980)

 globalizarea exporturilor, in sensul ca toate tarile fara exceptie vor
sa exporte, ca urmare a perceptiei generale ca ele reprezinta
factorul principal de bogatie

 restructurare a diviziunii internationale a muncii. Tarile dezvoltate se

orienteaza spre comertul invizibil predand stafeta produselor

manufacturate tarilor in curs de dezvoltare

EX: industria tesaturilor şi confectiilor a trecut de la


Japonia la tarile din Asia de sud-est şi de curand la cele din
Asia centrala şi de vest.

 Tarile dezvoltate se reorienteaza spre produsele de baza pentru

limitarea riscului dependentei de alte state.



EX: recentele exploatari de petrol din Marea Nordului

 diversificarea comertului exterior (piete noi:

microprocesoare, roboti, capitaluri, brevete, etc)



 cresterea ponderii tarilor dezvoltate in comertul mondial
(de la 65.6 % in 1985 la 70% in 1991)

 noi cerinte ecologice pentru produsele mai ales cele
alimentare (interzicerea importurilor de anumite
produse alimentare considerate toxice)
 institutionalizarea comertului international (organizatii
internationale ale producatorilor şi consumatorilor;
OMC, UNCTAD, etc)

PAGE 133
 consolidarea celor trei poli importanti ai comertului
mondial: SUA, Japonia şi CE care totalizeaza 75% din
exportul mondial

7.3 Uniunea Europeana


Problema creerii unei Europe unite s-a pus imediat dupa cel de-al 2-
lea razboi mondial, doua fiind nevoile principale:
1. evitarea unei noi tragedii prin declansarea uni al 3-lea
conflict european
2. consolidarea unei forte economice capabile sa concureze SUA pe

pietele internationale
Prima forma de organizare economica europeana a fost CECO (comunitatea

carbunelui infiintata in 1952 la ea aderand 6 state) care s-a transfrmat in CEE in 1958,

cu scopul declarat de realizare a integrarii europeene a statelor membre prin

apropierea politicilor economice şi un oarecare grad de unitate politica. In 1973 alte 3

state au aderat la CEE (Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda) ridicand la 9 numarul

statelor. Pana in 1986 alte 3 state (Grecia, Spania, portugalia) au aderat şi ultima

largire s-a consemnat in 1995 cand Austria, Finlanda şi Suedia au fost acceptate

conturand structura de astazi cu 15 state a ceea ce poarta denumirea de Uniunea

Europeana (UE).

In anul 1995, UE includea o populatie de peste 371 mil locuitori


realizand un PIB de peste 7000 miliarde $.
In decembrie 2002, la Copenhaga, un alt grup de 10 state au primit invitatia de
aderare incepand cu anul 2004 şi pana in 2007 printre care şi Romania. In 2007,
CE va numara 25 de state din Europa.

In UE exista mai multe grade de integrare economica, astfel:


- zona liberului schimb in care sunt eliminate barierele
comerciale intre state, dar fiecare stat isi pastreaza restrictiile
proprii fata de statele nemembre
- uniunea vamala presupune in plus existenta unui sistem comun
de taxe vamale in raport cu tarile nemembre
- piata comuna presupune in plus mobilitatea

nerestrictionata a capitalurilor şi a fortei de munca

PAGE 134
- uniunea economica este cel mai ridicat nivel de integrare şi
presupune in plus politici economice comune

pentru tarile membre.


Beneficiile aderarii la UE:
- avantaje politice substantiale (siguranta şi securitate
europeana, respectarea drepturilor omului, libertatea
de exprimare, etc)
- efectele dinamice ale integrarii (concurenta largita
stimuleaza investitiile, cercetarea, inovatia,
progresul, dezvoltarea)
- ajutorul reciproc al statelor membre din bugetul UE. Bugetul UE se

constituie 90% din taxele vamale privind importurile agricole in

tarile uniunii, restul provenind din cota parte din TVA (max 1,4%)

data de fiecare stat şi dintr-un procent de pana la 1.2% din PIB-ul

fiecarui stat. Acest sistem de formare a bugetului este mult criticat

mai ales de cei care realizeaza importuri considerabile de produse

agricole. Din acest buget sunt finantate costurile integrarii noilor

state precum şi diferite proiecte de integrare ale statelor membre

aflate in diferite etape de integrare ( aproape 50% din buget este

alocat infaptuirii politicii agricole a UE, denumita sistemul de

garantare a preturilor, care consta in finantarea programelor de

extindere a productiei agricole prin promovarea progresului tehnic,

subventionarea fermierilor şi stabilizarii preturilor pietei pentru

satisfacerea

consumatorilor)
Costurile integrarii europeene:
- atenuarea identitatii nationale a tarilor membre prin
acceptarea unor politici economico-sociale şi politice
nu tot mereu in concordanta cu interesul şi specificul
national

PAGE 135
- costurile ridicate care trebuie suportate in special de tarile
dezvoltate ceea ce a intarziat de multe ori punerea in
aplicare a unor programe comune
- sistemul de garantare a preturilor in agricultura stimuleaza
supraproductia care conduce la scaderea preturilor şi
indepartarea productiei agricole de cea naturala prin utilizarea
fertilizatorilor chimici. In prezent UE a adoptat masuri de
limitare a productiei agricole prin subventionarea suprafetelor
de teren nelucrate sau prin impunerea de cote la productiile
animaliere şi la pescuit care afecteaza in primul rand tarile cu
traditie in agricultura.

Problemele care stau in calea integrarii europeene a Romaniei pana


in anul 2007:
- inlaturarea barierelor fizice adica a controalelor la frontiere in
măsura in care Romania este in stare sa asigure protectia
cetatenilor uniunii impotriva evaziunii fiscale, a traficului de
substante şi marfuri interzise şi nu in ultimul rand impotriva
terorismului international

- inlaturarea barierelor tehnice prin aderarea romaniei la


standardele uniunii in ceea cepriveste calitatea, sanatatea,
securitatea produselor şi serviciilor, etc.
- inlaturarea barierelor fiscale prin armonizarea
taxelor vamale cu cele ale uniunii.
- inlaturarea barierelor sociale care sa impiedice exodul
masiv al fortei de munca in cazul liberalizarii
circulatiei acesteia.
- aderarea la sistemul monetar european, la moneda
unica europeana.

PAGE 136
Exercitii recapitulative
1. Definiti cererea şi oferta agregate şi identificati particularitatile curbelor.

Dati semnificatia marimii pantei fiecarei curbe.

2. Pe schema fluxului national de venituri şi cheltuieli identificati efectele


asupra cererii agregate ale majorarii cheltuielilor publice ale statului (CP) şi a
investitiilor intreprinderilor (I) in acelasi timp.

3. Evidentiati diferentele dintre PIB, PNB, PIB real şi PIB nominal


4. Prezentati principalele caracteristici ale modelului keynesist
al echilibrului macroeconomic
5. Revedeti urmatoarele concepte cheie: ciclu economic, criza, avant,
boom, depresiune, ciclu amortizat, ciclu amplificat.
6. Pe baza principiului acceleratorului şi teoriei multiplicatorului calculati
modificarile VN pe o perioada de 10 ani daca inclinatia spre consum este 0.8
şi cea spre investitii 0.2, pornind de la o valoare de baza VN = 1000. Dar daca
inclinatia spre consum este 0.4 şi cea spre investitii 0.6 ?. Comentati
rezultatele obtinute.

7. Definiti şi delimitati conceptele de creştere economica şi


dezvoltare economica.
8. Subliniati principalele probleme economice cu care se confrunta o tara in
curs de dezvoltare pentru atragerea investitiilor straine.

9. Pe baza analizei beneficiilor şi costurilor dezvoltarii comentati


punctul de vedere conform caruia, ajutorul extern mai mult
împiedica decât favorizeaza dezvoltarea economica a statelor
mai slab dezvoltate.
10. Dati elementele avantajului comparativ referitor la schimbul de
produse agricole şi automobile, intre UE şi Romania; identificati
cateva exemple de produse romanesti care ar putea detine un avantaj
comparativ pe piata europeana.
11. Fie doua state A şi B care produc şi consuma doua bunuri, X şi Y.
Presupunem ca ambele state au costuri de oportunitate constante. In
conditii de maxima eficienta statul A realizeaza 1000 um din produsul
X sau 600 um din produsul Y, iar statul B, 1000 um din produsul X şi
200 um din produsul Y.

PAGE 137
a) reprezentati grafic limitele posibilitatilor de productie
ale celor doua state.
b) care tara detine avantajul comparativ la fiecare din cele
doua produse?
c) aflati raportul echitabil de schimb şi evidentiati
avantajul reciproc al schimbului
12. Analizati argumentele pro şi contra protectiei prin taxe vamale a
industriei microelectronoce a unei tari. Comparati cu
argumentele pro şi contra ajutorului financiar acordat acestei
industrii de catre stat.
13. Revedeti principalele tendinte in economia mondiala şi
concluziile lui PF Drucker referitor la acestea.
14. Identificati, prin prisma gradului de integrare europeana, elementul in plus al

fiecarui nivel de integrare pentru: zona liberului schimb, uniunea vamala, piata

comuna şi uniunea economica.

15. Prin prisma beneficiilor şi costurilor integrarii europene, evaluati beneficiul

estimat al Romaniei in cazul aderarii la UE in anul 2007.

PAGE 138
BIBLIOGRAFIE

1. Academia de Studii Economice Bucuresti – Economie –

Editura Economica 2000

2. Basno Cezar s.a. – Moneda, Credit, Banci – EDP Bucuresti 1994

3. Blaug Mark – Teoria economica in retrospectiva – EDP

Bucuresti 1992

4. Cosea Mircea s.a. – Evaluarea riscurilor – Editura Lux Libris 1997

5. Dobrota Nita – Economie politica – Editura Economica 1997

6. Fatu Simona – Piata romaneasca de capital – Editura Vox 1998

7. Halpern Paul s.a. – Finante manageriale – Editura Economica 1998

8. Philip Hardwick s.a. – Introducere in economia politica moderna

- Editura Polirom 2002

9. Popa Ioan – Bursa – Colectia Bursa 1995

10. Voicu Mariana – Economie; culegere de probleme – Editura

All Educational 2001


PAGE 139
Cuprins

Capitolul I. INTRODUCERE IN ECONOMIE


1.1 Obiectivele Economiei…………………………………….1
1.2 Teoria economica, istoric, evolutie………………………..2

Capitolul ÎI FUNDAMENTELE ACTIVITATII ECONOMICE


2.1 Nevoi umane, resurse economice…………………………10

2.2 Factorii de producte………………………………………13


2.3 Elemente de cost………………………………………….17

Capitolul III CEREREA, OFERTA, PIATA, CONCURENTA


3.1 Cererea……………………………………………………24
3.2 Oferta……………………………………………………..28
3.3 Piete, concurenta, preturi…………………………………31
3.3.1 Piata cu concurenta pura şi perfecta……………...37
3.3.2 Piete cu concurenta imperfecta…………………...40

Capitolul IV PIATA MUNCII, SOMAJUL, SALARIUL


4.1 Piata muncii………………………………………………45
4.2 Oferta şi cererea de munca……………………………….47

4.3 Somajul…………………………………………………..52
4.4 Salariul…………………………………………………...58

Capitolul V PIATA MONETARA, INFLATIA, DOBANDA


5.1 Piata monetara……………………………………………63
5.2 Masa monetara…………………………………………...66
5.3 Inflatia……………………………………………………72
5.4 Creditul şi dobanda………………………………………78

Capitolul VI PIATA DE CAPITAL


6.1 Piata de capital……………………………………………85
6.2 Valorile mobiliare………………………………………...87
6.3 Operatori pe pietele de capital……………………………91

PAGE 140
6.3.1 Piata primara de capital……………………………….93
6.3.2 Piata secundara de capital…………………………….94

Capitolul VII ELEMENTE DE MACROECONOMIE


7.1 Cererea şi oferta agregate……………………………………101
7.2 Obiective şi politici macroeconomice……………………….105

7.3 Indicatori macroeconomici…………………………………..106


7.4 Echilibrul macroeconomic…………………………………..110
7.5 Investitii, economie, consum………………………………...115
7.6 Creştere şi dezvoltare macroeconomica……………………..118

7.7 Comertul international……………………………………….127


7.8 Uniunea Europeana………………………………………….133

PAGE 141