Sunteți pe pagina 1din 22

1.

INTRODUCERE

Vorbim de riscuri aproape zilnic. Sau daca nu vorbim cel


putin ne gandim la ele atunci cand luam o decizie. Vorbim de
riscuri atunci cand ne referim la o actiune sau un eveniment
viitor.
Riscurile constituie una dintre cele mai mari si fascinante
provocari pentru umanitate datorita omniprezentei acestora in
toate domeniile de activitate.
Gradul succesului in afaceri este dat de modul in care o
firma reuseste sa controleze aceste riscuri.
Orice persoana isi asuma o serie de riscuri, in viata
particulara, in activitatea zilnica sau in afacerea in care este
implicata. Pentru orice decizie ce urmeaza a fi luata se calculeaza
sansa de a avea un rezultat pozitiv sau riscul de a avea un
rezultat nedorit.
Managementul riscului se ocupa cu identificarea, analiza si
controlul riscurilor care ameninta o afacere.
Prin utilizarea managementului riscului, firma isi poate spori
eficienta si siguranta in afacerile pe care le deruleaza.

3
2. DEFINITIA SI PRINCIPALELE
CARACTERISTICI ALE RISCULUI

In acceptiunea teoriei clasice a deciziei, riscul este identificat drept un


element incert dar posibil ce apare permanent in procesul activitatilor socio-
umane, ale carui efecte sunt pagubitoare si ireversibile.
In dictionar, riscul se defineste ca fiind „expunerea la posibilitatea
pierderii sau pagubei”, insa societatile de asigurari considera acest element
drept „hazardul sau posibilitatea de a pierde”.
O alta definitie apreciaza ca riscul este constituit din posibilitatea ca un
fapt cu consecinte nedorite sa se produca. Aceasta definitie are la baza
eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumita probabilitate sau
neprevazut de decident) sa se materializeze si sa afecteze negativ anumite
aspecte ale activitatii economice.
Riscul care afecteaza activitatea unei firme are ca principala sursa
instabilitatea climatului de afaceri si incapacitatea agentului economic de a
contracara la timp si fara costuri ridicate efectele generate de aceasta
evolutie continua a mediului in care actioneaza. De aceea, o activitate
rentabila in prezent poate deveni nerentabila in viitor ca urmare a modificarii
nefavorabile a conditiilor de mediu. Astfel, riscul este o caracteristica
permanenta a activitatii unei firme, aceasta trebuind sa implementeze
mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care sa evidentieze rapid
modificarile aparute si masurile de interventie.
Mai exista si alte definitii ale riscului, prin care se incearca gasirea de
noi semnificatii ale acestuia:
 gama larga de incertitudini privind activitatea viitoare a
agentului economic;
 Sansa sau posibilitatea de a pierde;
 Probabilitatea survenirii unui eveniment nedorit;
 Incertitudinea care afecteaza rezultatul;
 Posibilitatea ca veniturile viitoare sa fie diferite fata de cele
estimate a se obtine;

4
 Concept multidimensional, ce nu poate fi redus la un singur
element, la o cifra;
 Un element de incertitudine care poate afecta activitatea
unui agent economic sau derularea unei operatiuni
economice;
 Probabilitatea succesului sau a esecului;
 Gradul de incertitudine al aparitiei unei pierderi din cauze
fortuite, accidentale sau imprejurari neasteptate etc.
Din toate aceste definitii, reies principalele caracteristici ale riscului:
 Riscul deriva din incertitudine. Incertitudinea provine din
necunoasterea cu privire la care eveniment din cele identificate
se va produce si la ce moment, care vor fi efectele reale si
amplitudinea producerii acestora;
 Riscul implica ideea de pierdere potentiala, indiferent de natura,
generata de evolutia unui factor in sens contrar asteptarilor
decidentului;
 Efectele riscului, odata produse, nu mai pot fi inlaturate;
 Riscul reprezinta incapacitatea de adaptare a firmei la conditiile
mediului;
 Riscul este o masura a vulnerabilitatii firmei, a probabilitatii de
aparitie a succesului sau esecului;
 Asumarea riscului presupune o remunerare corespunzatoare a
capitalului investit;
 Riscul apare atat in procesul activitatii economice, sociale, cat si
in afara acestuia, ca urmare a raporturilor dintre om si natura.

3. FACTORII DE RISC
Factorii de risc sunt forte motrice care pot conduce la producerea unor
evenimente generatoare de pierderi pentru agentii economici.
Cei mai multi dintre factorii de risc care actioneaza la nivelul unei
entitati nu depind de efortul propriu al managementului ci, in cea mai mare
masura, sunt sub controlul administratiei centrale. De asemenea,
majoritatea acestor factori are caracter conjunctural si actioneaza din afara
intreprinderii.
Dintre informatiile folosite de catre agentii economici, cele care privesc
factorii de risc au o importanta deosebita. Cu cat acesti factori sunt mai bine
cunoscuti de catre decidenti, cu atat riscul afacerii va fi mai redus.
Factorii de risc pot fi clasificati in functie de mai multe criterii, si
anume:
►Dupa natura:
 Factori economici
Factorii economici cuprind 4 grupe principale: - starea economiei
nationale

5
- dimensiunea pietei
interne
- situatia financiara
interna
- factorii geografici.
Materializarea factorilor economici duce la aparitia evenimentelor de
natura economica, acestea putand afecta grav rezultatele intreprinderii.
Printre cele mai importante evenimente economice ce pot influenta negativ
activitatea firmei se numara scaderea economica, cresterea rapida a
costurilor de productie, aparitia deficitelor comerciale sau bugetare, a
dezechilibrelor balantei de plati, diminuarea venitului national etc. Toate
acestea determina deteriorarea climatului de afaceri si restrang
oportunitatile de afaceri ale intreprinderilor.
 Factori sociali
Factorii sociali se refera la structura sociala, diferentele intre nevoi si
aspiratii, valorile spirituale ale populatiei, traditiile acesteia.
Factorii sociali se pot grupa si ei in 3 categorii: - forta de munca si
ocuparea
- populatia si veniturile
- cultura.
Cele mai importante evenimente sociale care pot duce la
materializarea riscului sunt conflictele interetnice sau de natura religioasa,
greve, revolte si demonstratii impotriva regimului politic, conflicte ale
personalului cu conducerea firmei. Cu cat gradul de cultura, civilizatie,
educatie si dezvoltare al unei natiuni este mai ridicat, cu atat probabilitatea
producerii unor astfel de evenimente este mai mica. La nivelul unei firme,
cele mai multe evenimente de batura sociala care pot provoca pierderi
provin din insuficienta motivare a personalului, atitudinea ostila a
salariatilor fata de manageri sau fata de schimbare, gradul scazut de
calificare.
 Factori politici
Fcatorii politici urmaresc calitatea liderilor politici si a partidelor
politice, puterea legislativa a guvernului si eficienta institutiilor statului.
Factorii politici se grupeaza in: - mediul politic
- mediul legislativ-institutional.
Atunci cand se manifesta acesti factori politici, pierderile provocate de
ei sunt mult mai mari decat evenimentele economice, ajungandu-se chiar la
falimentul firmei sau la nationalizarea bunurilor acesteia. Cele mai
importante evenimente de natura politica sunt razboaiele, actele teroriste,
conflictele regionale, revoltele. Consecintele acestor evenimente sunt
controlate si eliminate cu mare dificultate de catre puterea politica.
►Dupa posibilitatea de previzionare:
 Factori previzibili (certi sau determinabili)
 Factori imprevizibili (incerti sau aleatori)
►Dupa nivelul la care actioneaza:

6
 Factori macroeconomici
Factorii macroeconomici sunt factori externi si au o importanta
covarsitoare asupra nivelului de risc al unei firme, luarea in considerare a
acestora in mecanismul decizional necesitand o buna intelegere de catre
decident a mediului economic general, a vulnerabilitatilor economiei
nationale, a relatiilor structurale ale acesteia, a calitatii sistemului politic si
institutional al statului.
 Factori sectoriali
Factorii sectoriali sunt factori externi si influenteaza in mod
considerabil rezultatele activitatii oricarei intreprinderi.
In general, factorii sectoriali se refera la piata pe care activeaza o
firma si cuprind urmatorii factori mai importanti:
►Furnizorii: principalele evenimente nedorite ce pot aparea sunt
legate de nerespectarea de catre furnizori a conditiilor specificate in
contracte, de majorarea preturilor de vanzare a materialelor, falimentul unui
furnizor important, riscul ca firma sa nu poata achita furnizorii ca urmare a
unei crize de lichiditati.
►Clientii: se manifesta ca un factor de risc pentru firma daca prezinta
un grad mare de concentrare. Evenimentele nedorite pot fi provocate de
nerespectarea termenilor contractuali, pierderea unor clienti urmata de
negasirea altora, solicitarea unor avantaje financiare atunci cand clientii
detin o situatie privilegiata. In cazul clientilor, riscurile sunt mai reduse daca
acestia nu sunt benefiarii finali ai produselor.
►Piata: cuprinde furnizorii, clientii si firmele concurente. Succesul sau
esecul unei firme pe piata depinde, in mare masura, de deciziile
concurentilor. De aceea, firma trebuie sa se informeze in permanenta cu
privire la nivelul investitiilor firmelor concurente, la nivelul productivitatii
muncii acestora, al capacitatii de productie si al strategiei lor comerciale.
 Factori microeconomici
Factorii microeconomici sunt factori interni si actioneaza in mod direct
asupra nivelului riscului si al performantelor activitatii unui agent economic.
Factorii microeconomici cuprind urmatoarele categorii mai importante:
potentialul uman, potentialul tehnico-material si potentialul financiar.
►In functie de locul actiunii:
 Factori externi – sunt factori legati de caracteristicile
economiei nationale sau ale sectorului de activitate in care
activeaza firma, de sistemul politic sau social al tarii. Ei nu pot fi
influentati de catre manageri si afecteaza in acelasi mod toate
intreprinderile.
 Factori interni – sunt legati de caracteristicile intrinseci ale
fiecarui agent economic.
►In functie de efortul propriu al firmei:
 Factori dependenti de efortul propriu
 Factori independenti de efortul propriu.

7
4. CLASIFICAREA RISCURILOR

Orice activitate socio-economica se desfasoara sub influenta unei


multitudini de categorii de riscuri, a caror gama de diversitate este foarte
complexa . Datorita acestei structuri complexe, exista o multitudine de
variante referitoare la clasificarea riscurilor.
In functie de magnitudine, grad de cunoastere si inerenta lor:
- Riscuri mai mult sau mai putin grave;
- Riscuri mai mult sau ami putin cunoscute;
- Riscuri mai usor sau mai greu de evitat.
In functie de modul lor de producere:
o Riscuri pure – consecinte ale unor evenimente accidentale
ce nu pot fi prevazute (uragane, cutremure, incendii,
inundatii, razboaie, atentate etc.);
o Riscuri speculative – sunt legate de deciziile ce se iau in
cadrul unei firme, fiind evenimente cu o mare probabilitate
de aparitie, depinzand in mare masura si de o serie de
factori externi ce influenteaza aceste procese.
Dupa nivelul unde sunt localizate:
- Riscuri macroeconomice – sunt rezultatul evolutiei
intr-un anumit sens a conditiilot mediului de afaceri.
Acest tip de riscuri poate fi cauzat de greve, convulsii
socilae, razboaie civile, recesiune economica, inflatie,
sistemul juridic etc. Riscurile macroeconomice pot fi
clasificate in riscuri de tara, de transfer, suveran,
financiar, de inflatie, operational, de implantare si
juridic;
- Riscuri sectoriale – sunt date de caracteristicile
sectorului in care firma isi desfasoara activitatea fiind
dependente de sistemul politic, de infrastructura,
legislatie, cultura, concurenta etc.;
- Riscuri microeconomice – sunt specifice firmei si sunt
determinate de factori endogeni, specifici fiecarei
firme in parte.
Dupa posibilitatea de interpretare a legii de probabilitate:
o Riscuri subiective – depind de aprecierile subiective ale
fiecarui individ, de informatia sa;
o Riscuri obiective – inerente oricarei activitati caracterizate
printr-o anumita probabilitate de variatie a rezultatelor si
sunt independente de individ.

8
Dupa posibilitarea de previziune:
- Riscuri previzibile – sunt provocate de factori ce pot fi
prevazuti inainte de desfasurarea unei operatiuni sau
activitati. Cauzele cele mai des intalnite care
provoaca acest tip de riscuri sunt decesele,
maternitatea, batranetea, modificarea brusca a
temperaturii prin schimbarea anotimpurilor etc.
Efectele acestor categorii de riscuri pot fi eliminate
sau reduse prin adoptarea din timp a unor masuri
corespunzatoare;
- Riscuri imprevizibile – sunt provocate de factori
imprevizibili, intamplatori, care nu pot fi prevazuti
inainte de inceperea unei activitati. Pot fi provocate
de seceta, inundatii si alte calamitati naturale,
razboaie, greve, nationalizari etc.

Dupa natura lor:


o Riscuri sociale – sunt provocate de evenimente sociale
previzibile sau imprevizibile, precum boala, decesul,
invaliditatea, reducerea nivelului de trai, somaj,
maternitate etc.;
o Riscuri naturale – provocate de calamitati naturale;
o Riscuri politice – sunt determinate de evenimente politice
majore, precum greve, razboaie, restrictii de export etc.;
o Riscuri economice – sunt cele mai numeroase si cel mai
frecvent intalnite. Datorita varietatii largi a acestor tipuri
de riscuri, formele de prevenire si atenuare a prejudiciilor
provocate de ele sunt numeroase.
Dupa originea factorului care le genereaza:
- Riscuri interne – sunt generate de factori care
actioneaza in interiorul unei firme si se refera la
defectiuni ce pot aparea in functionarea mijloacelor
fixe, fraude provocate de angajati, greve ale
personalului etc.;
- Riscuri externe – sunt determinate de cauze
localizate in afara firmei si care afecteaza activitatea
acesteia. Se refera la majorarea impozitelor de catre
stat, oscilarii ale cursului valutar, pierderi financiare
provocate de partenerii de afaceri etc.
I.A.S. 32 clasifica riscurile astfel:
o Riscul de pret – este riscul ca valoarea unui instrument
financiar sa varieze in timp si poate imbraca mai multe
forme: risc valutar, riscul ratei dobanzii si riscul de piata;

9
o Riscul de credit – este riscul ca una din partile implicate de
instrumentul financiar sa nu-si execute obligatia asumata,
cauzand celeilalte parti o pierdere financiara;
o Riscul de lichiditate – se refera la imposibilitatea de a vinde
rapid pe piata un activ financiar la o valoare apropiata de
cea reala sau justa. Se mai numeste si risc de finantare,
intrucat firma poate avea dificultati in procurarea
fondurilor necesare pentru indeplinirea angajamentelor
asumate;
o Riscul fluxului de numerar – este riscul ca valoarea
fluxurilor viitoare de numerar generate de un instrument
financiar sa fluctueze.
Din punct de vedere functional:
- Riscul de exploatare – arata variatia rezultatului de
exploatare la modificarea conditiilor de exploatare.
Se mai numeste si risc economic si exprima
incapacitatea firmei de a se adapta la timp si cu cele
mai mici costuri la variatiile mediului economico-
social.
- Riscul financiar – reflecta variatia rezultatului la
modificarea conditiilor de finantare a activitatii
firmei. Cu cat obligatiile cu costuri fixe (credite
bancare, leasing) au o pondere mai ridicata in cadrul
surselor financiare, cu atat riscul financiar este mai
ridicat.
- Riscul de faliment – se manifesta in cazul in care
intreprinderea nu poate achita la scadenta platile
fata de creditorii sai.

Dintre toate riscurile enumerate mai sus, riscurile de exploatare sunt


cele mai cuprinzatoare si se pot clasifica astfel:
Riscul de organizare si conducere – provine dintr-o structura
organizatorica deficitara a firmei, in cadrul careia anumite compartimente
functionale importante sunt inexistente.
Riscul de aprovizionare – este riscul de a nu putea aproviziona
continuu procesul de productie cu materii prime, materiale, combustibil,
energie.
Riscul de fabricatie – determina intreruperea procesului de
fabricatie. In aceasta categorie de riscuri se includ: modificarea la intervale
scurte de timp a parametrilor tehnici ai sortimentelor, rebuturi determinate
de materiale necorespunzatoare, defectiuni tehnice.
Riscul de depozitare – este legat de modul in care sunt asigurate
spatiile de depozitare a produselor si marfurilor, de dimensiunile si
caracteristicile tehnico-functionale ale acestora, de modul cum sunt
amplasate si administrate aceste spatii.

10
Riscul de desfacere – este riscul de aparitie a pierderilor in urma
relatiilor cu clientii sau ca urmare a modificarii conditiilor pietei.
Riscul valutar – este determinat de fenomene si procese specifice
pietei valutare: devalorizare, revalorizare, reglementari privind transferurile
valutare si convertibilitatea.
Riscul creditului – provine din incertitudinea creditorului cu privire la
incasarea creantelor ca urmare a lipsei de bonitate a clientului si din
incertitudinea debitorului cu privire la posibilitatea achitarii la timp a datoriei,
datorata nerealizarii veniturilor programate.
Riscul ratei inflatiei – se refera la modul in care inflatia afecteaza
rentabilitatea unei firme. In acest sens firma trebuie sa tina seama de
deprecierea monetara in incheierea contractelor si in intocmirea situatiilor
financiare.
Riscul de investitii – poate rezulta din inutilitatea, utilitatea partiala
sau ineficienta economica a unei investitii si are efecte negative grave.
Riscul de munca – se manifesta in forme diferite, in functie de
cauzele generatoare, si afecteaza locurile de munca sau nivelul salarizarii
fortei de munca.
Riscul licitatiilor – se refera la pagubele pe care le pot avea fie firma
organizatoare a licitatiei, fie firma participanta.
Riscul tehnologic – se refera la pierderile pe care le poate suporta
firma datorita neimplementarii celor mai noi tehnici si tehnologii.
Riscul in contracte economice – este riscul de crestere a pretului pe
piata, in timp ce firma trebuie sa livreze produsele la preturi inferioare, fixate
prin contracte semnate anterior, sau riscul de deteriorare a pretului datorita
fluctuatiilor valutare.
Riscul de publicitate comerciala – poate proveni din lipsa de
publicitate sau din publicitatea deformata.
Riscul de transport – se refera la pierderile materiale sau financiare
pe care firma le poate suporta ca urmare a efectuarii transportului materiilor
prime, materialelor, produselor, marfurilor in conditii improprii sau cu
intarziere.

5. RISCUL SI INCERTITUDINEA
11
Definitiile din literatura de specialitate pentru „risc” difera foarte mult,
ceea ce va conduce la ipoteza ca decidenti diferiti vor avea a conceptie
diferita pentru aceeasi situatie.
Deoarece exista foarte multe abordari diferite asupra acestui concept
de risc, pentru a avea o imagine unitara asupra riscului trebuie identificate
riguros elementele comune ce stau la baza tuturor acestor definitii. Aceste
elemente comune sunt incertitudinea si pierderea.
In prezent, in fundamentarea deciziilor nu se mai opereaza cu
certitudini absolute, cu previziuni exacte ale evolutiei unui anumit element,
ci decidentii recurg la estimari probabile, incerte, la notiuni de risc si
incertitudine.
Riscul apare in situatiile in care decidentul paote sa identifice
evenimentele posibile si evolutiile acestora si chiar probabilitatea producerii
lor, dara fara a fi in masura sa precizeze cu exactitate care dintre aceste
evenimente se av produce efectiv.
Incertitudinea este situatia in care decidentul nu poate identifica
toate sau chiar nici unul din evenimentele posibile a se produce si nu poate
estima probabilitatea producerii lor.
Gradul de incertitudine al unei afaceri este dat de acele riscuri care nu
pot fi identificate de o firma la un moment dar, in timp ce gradul de risc este
dat de riscurile identificate. Cu cat ponderea riscurilor neidentificate intr-o
anumita situatie este mai mare, cu atat evolutia activitatii analizate este mai
incerta.
Incertitudinea poate avea un caracter subiectiv sau obiectiv.
Caracterul subiectiv al incertitudinii provine din faptul ca estimarile cu
privire la aparitia unui anumit eveniment se bazeaza pe aprecierile si
perceptiile decidentului, in functie de informatiile de care acesta dispune in
momentul respectiv si de experienta dobandita in domeniul analizat.
Incertitudinea obiectiva apare in situatia in care evenimentele identificate si
probabilitatile de aparitie sunt determinate pe baza unor date reale,
referitoare la evolutiile anterioare, existand un consens in aceasta privinta in
randul majoritatii persoanelor implicate in procesul decizional.
Notiunea de incertitudine este prezenta in toate definitiile riscului,
deoarece validarea existentei acesteia va conduce in permanenta catre
existenta a doua rezultate posibile distincte. Astfel, un eveniment nu este
afectat de risc daca se cunoaste cu certitudine ca indiferent de context se va
produce o pierdere.
Pentru niciun proces constient asumat ce se desfasoara in orice
domeniu de activitate, incertitudinea nu poate fi eliminata. In acest sens, se
poate spune ca riscul si incertitudinea se intalnesc practic oriunde, insa
combinate in proportii diferite.
Desi sunt prezente in diverse combinatii, riscul si incertitudinea nu se
pot confunda, intre aceste doua notiuni existand o serie de diferente

12
semnificative, dintre care cea mai importanta este data de faptul ca in timp
ce pentru risc se pot face anumite anticipari ale evenimentelor ce se pot
produce cat si asupra probabilitatilor asociate producerii lor, in cadrul
incertitudinii decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul din
evenimentele posibile a se produce si cu atat mai putin a putea estima
probabilitatea producerii lor.
In functie de probabilitatea lor de realizare exista evenimente:
o Foarte riscante – cand probabilitatea de realizare a
acestora este foarte mare
o Mediu riscante – cand probabilitatea de realizare a acestor
evenimente este moderata
o De risc scazut – cand probabilitatea de realizarea a acestui
tip de evenimente este scazuta.

6. MANAGEMENTUL RISCULUI LA
NIVELUL UNUI AGENT ECONOMIC

Analiza riscului la nivelul unui agent economic este foarte importanta


pentru managementul firmei, deoarece sprijina managerii in procesul de
adoptare a strategiei de risc, ii avertizeaza in legatura cu deteriorarea
climatului de afaceri si reprezinta suportul de baza in adoptarea si
implementarea unor strategii de interventie in situatii critice.
Managementul riscului la nivelul unui agent economic reprezinta
procesul de gestionare a expunerii la risc a unei firme sau activitati,
presupunand adoptarea de masuri eficiente care sa minimizeze consecintele
materializarii riscului.
Managementul riscului are ca scop reducerea vulnerabilitatii firmei
la schimbarile nefavorabile ale mediului in care activeaza, in vederea
realizarii obiectivelor stabilite cu eficienta maxima.
Procesul de gestionare a riscului presupune:
 Cunoasterea tuturor factorilor care pot influenta negativ
desfasurarea activitatii;
 Estimarea gravitatii consecintelor materializarii riscului;
 Identificarea si implementarea unor masuri de prevenire si
protectie impotriva riscului;
 Transferul efectelor ce nu pot fi gestionate de firma la societati
specializate in gestiunea riscurilor;
 Adoptarea de masuri eficiente de reducere sau eliminare a
pierderilor in cazul materializarii riscului;

13
 Urmarirea masurii in care firma a reusit sa gestioneze riscurile si
revizuirea strategiei in acest domeniu.
Managementul riscului nu trebuie sa aiba un caracter pasiv, ci unul
activ, care sa permita optimizarea raportului risc asumat – rentabilitate
obtinuta. Includerea riscului in procesul decizional permite o utilizare mai
eficienta a resurselor de care dispune firma.
Rolul managementului riscului consta, pe langa asigurarea protectiei si
gestiunea eficienta a riscurilor cu care se confrunta firma, si in identificarea
afacerilor si domeniilor de activitate care asigura cea mai buna rentabilitate
in functie de nivelul riscului pe care firma este dispusa sa si-l asume si de
potentialul de care dispune.

6.1. IDENTIFICAREA RISCURILOR


Identificarea riscurilor este prima etapa in cadrul managementului
riscului, fiind practic pilonul de baza al intregului proces.
In cadrul identificarii riscurilor sunt cunoscute in acdrul teoriei
moderne, patru categorii amjore distincte:
 Realizarea unei liste a riscurilor posibile. Realizarea unui profil de risc
 Stabilirea riscurilor pe baza experientelor precedente
 Compararea riscurilor cu cele survenite in cadrul afacerilor similare
 Stabilirea riscurilor ce pot surveni in derularea activitatilor si a
bugetului firmei.

Tehnici de identificare a riscurilor


Realizarea unei liste a riscurilor posibile are la baza ideea
consultarii tuturor persoanelor implicate in afacere, asupra factorilor care ar
putea contribui intr-un mod direct sau indirect la influentarea negativa a
activitatilor sau rezultatelor afacerii.

14
Sesiunile de brainstorming sunt cele mai agreate metode de a
genera idei de identificare a potentialelor riscuri ce pot interveni intr-o
afacere.
Interviurile individuale cu persoanele implicate in afacere, necesita
o structura mult mai elaborata decat sesiunile de brainstorming, deoarece in
cadrul unei astfel de tehnici sunt in general utilizate seturi de intrebari
speciale, menite sa vina in ajutorul cristalizarii unei opinii a persoanei
intervievate.
Utilizarea profilului de risc este utila in general atunci cand
managerii pot folosi experienta acumulata in cadrul unor proiecte
precedente, pentru a identifica factorii de risc specifici ce se regasesc si in
structura afacerii in care sunt implicati.
Un profil de risc bun urmareste evolutia unor criterii de baza:
 Specificitatea industriala
 Specificitatea organizatorica
 Profilurile de risc se adreseaza deopotriva atat productiei cat si
activitatii de management a riscurilor
 Profilurile de risc pot fi utilizate in predictia fiecarui risc
individual.
Utilizarea in mod stiintific a profilurilor de risc precum si continua lor
actualizare, poate constitui un factor de prognoza foarte important de luat in
calcul de catre managerii implicati in activitatile de gestionare a riscurilor.
Stabilirea riscurilor pe baza experientelor precedente.
Compararea riscurilor cu cele survenite in cadrul proiectelor
similare.
Unul dintre cei mai importanti factori de predictie pentru activitatile
viitoare este utilizarea experientelor dobandite in derularea proiectelor
anterioare, un bun manager de risc putand trage concluzii importante dupa
analiza factorilor de risc ce au survenit in derularea acestora.
Stabilirea riscurilor ce pot surveni in derularea activitatilor si a
bugetului afacerii
Managementul riscului contribuie prin structura sa la detalierea
activitatilor planificate, functionand insa si reciproca acestei situatii, adica
detalierea activitatilor reprezinta o oportunitate de a identifica riscurile.

6.2. TEHNICI SI INSTRUMENTE DE


MANAGEMENT AL RISCULUI

15
Exista o stransa legatura intre rezultatele obtinute de catre o firma si
modul in acre sistemul de management este capabil sa gestioneze eficient
riscul prin masurile adoptate.
Tehnicile si instrumentele de management al riscului elaborate trebuie
sa permita:
 Masurarea riscului, determinarea structurii sale si gradul de
expunere a activitatii
 Estimarea probabilitatii de materializare a riscului
 Controlul riscului prin monitorizarea permanenta a evolutiei
inregistrate de nivelul si structura riscului si luarea masurilor
pentru adaptarea firmei la conditiile concrete.

Masurarea riscului presupune masurarea efectelor sau pagubelor


care se estimeaza a se produce in cazul materializarii acestuia. Marimea
riscului se poate determina cu ajutorul unor indicatori cantitativi sau
calitativi, care trebuie sa reflecte influenta fenomenelor negative asupra
activitatii analizate.
Estimarea marimii riscului si a efectelor sale se poate realiza numai in
conditiile cunoasterii probabilitatii de aparitie a efectelor, a perioadei in acre
se manifesta si a dinamicii lor.

Conceptul de probabilitate este definit ca fiind gardul in acre este


posibila producerea unui anumit eveniment in conditii determinate.
Probabilitatea obiectiva se stabileste pornind de la observatii reale intr-
o perioada anterioara de timp si se determina ca raport intre numarul de
cazuri favorabile si numarul de cazuri posibile.
Probabilitatea subiectiva deriva din imposibilitatea cunoasterii
complete a evenimentelor sau fenomenelor si se determina de actre
decident pe baza capacitatii sale profesionale si intelectuale, a structurii sale
psihologice, experientei, cunostintelor acumulate etc.

Controlul riscului presupune adoptarea unor decizii menite sa reduca


efectele riscului asupra activitatii economice.
Implementarea politicii de control al riscului presupune un anumit cost,
care cuprinde trei elemente componente:
 Cheltuieli pentru prevenirea si protectia impotriva riscului;
 Cheltuieli de transfer al efectelor riscului asupra tertilor (primele
de asigurare platite societatilor specializate de asigurare);
 Pierderile pe care le suporta firma, indiferent de mijloacele sau
deciziile adoptate.
Pentru controlul riscurilor, firma poate implementa atat mijloace de
control prin prevenire si protectie, cat si mijloace de control prin transferul
riscului.

16
6.3. ELABORAREA STRATEGIEI DE RISC LA
NIVELUL UNUI AGENT ECONOMIC

In elaborarea unei strategii de risc, managementul firmei trebuie sa


aiba in vedere evaluarea corecta a riscului si adoptarea unor masuri
adecvate de diminuare si prevenire a efectelor negative ale materializarii
sale.

Principalele elemente ale unei strategii de risc sunt:


Identificarea riscurilor presupune stabilirea categoriilor de riscuri pe
care decidentii estimeaza ca se pot produce si a evenimentelor care pot fi
provocate in cazul materializarii acestora. Este o etapa foarte importanta,
deoarece ignorarea unui risc sau neidentificarea lui poate avea consecinte
grave pentru firma.
Analiza riscurilor urmareste stabilirea cauzelor si factorilor
generatori ai fiecarui tip de risc identificat si evaluarea consecintelor care se
vor produce in cazul materializarii acestuia.
Determinarea probabilitatilor de materializare a factorilor de
risc presupune asocierea fiecarui eveniment identificat a probabilitatii de a
se manifesta.
Alegerea unor masuri care sa asigure o protectie corespunzatoare
cu un nivel minim al costurilor este o sarcina dificila, deoarece exista un
numar mare de alternative pe care decidentul le are la dispozitie si un grad
ridicat de subiectivism implicat in procesul decizional. In alegerea unei
modalitati de protectie impotriva riscului, intervin criterii subiective, care
reflecta perceptia si atitudinea managerilor fata de risc.

Pentru reducerea riscului, managementul firmei dispune de doua


alternative posibile:
 Reducerea gradului de incertitudine cu privire la diferitele
aspecte ale activitatii firmei (prin identificarea unui numar cat
mai amre de factori generatori de risc, prin estimarea corecta a
probabilitatii de materializare a acestora etc.);
 Reducerea numarului de constrangeri impuse de mediul in acre
activeaza firma.

17
Masurile de protectie impotriva riscului ce pot fi adoptate de actre
firma sunt numeroase si diverse si pot fi clasificate dupa mai multe criterii.
Astfel, dupa frecventa de aparitie a factorilor de risc si gravitatea lor,
masurile de protectie se pot grupa in patru categorii:
 Evitarea riscului;
 Transferul riscului (asigurarea);
 Asumarea riscului;
 Prevenirea riscului.

Aceste masuri de gestiune a riscului constituie principalele orientari


strategice ale unei firme in privinta riscului. Pentru managementul riscului,
managerii au la dispozitie o serie de masuri ce pot fi utilizate pentru
reducerea acestuia.

6.4. STRATEGII DE REDUCERE A


RISCURILOR

In functie de situatiile caracteristice in care pot fi aplicate, se cunosc


cinci categorii de strategii de reducere a riscurilor, dupa cum urmeaza:
 Acceptarea riscurilor
 Evitarea riscurilor
 Monitorizarea riscului si pregatirea planului pentru situatii
imprevizibile
 Transferul riscurilor
 Reducerea sistematica a riscurilor.

Acceptarea riscurilor se refera la modul in care managerul intelege


riscul si probabilitatea sa de realizare si ia decizia de a nu actiona pentru
indepartarea acestuia. O astfel de strategie este utilizata de obicei atunci
cand probabilitatea de aparitie a unei categorii de riscuri este foarte mica
sau consecintele acestora pentru evolutia viitoare a firmei sunt
nesemnificative.
Evitarea riscurilor reprezinta a doua strategie utilizata in anumite
conditii pentru a minimiza riscurile.
Aceasta strategie este utilizata in general in situatia schimbarii
scopului sau anularii unei parti a unei afaceri, situatii ce pot produce mari

18
schimbari atat in cadrul activitatilor estimate cat si a rezultatelor finale
asteptate. In aceste situatii evitarea riscului de a accepta astfel de modificari
este considerata un act de intelepciune din partea managerului.
Monitorizarea riscului si pregatirea planului pentru situatii
imprevizibile
Acest proces are la baza alegerea unui set de indicatori si urmarirea
evolutiei acestora pe intreaga durata de derulare a unei activitati din cadrul
firmei.
Planurile pentru situatiile imprevizibile au aprut ca o alternativa la
situatiile de risc, prin pregatirea unei strategii de raspuns inainte de
manifestarea acestora.
Aceste planuri sunt de obicei axate pe identificarea unor strategii de
raspuns in situatii de risc financiar (depasirea bugetului, costuri
neprevazute), dar si de risc tehnologic (avarii neprevazute ale
echipamentelor si instalatiilor, greseli de ordin tehnologic).
Scopul acestor planuri este ca in cazul realizarii unor situatii de risc
major, echipa manageriala sa dispuna deja de o alternativa capabila sa evite
blocarea sau chiar colapsul intregii afaceri.
Transferul riscurilor
In cadrul multor activitati care implica riscuri deosebite sau utilizeaza
tehnologii costisitoare, este recomandat asigurarea acestora la institutii de
profil specializate in asigurari. Acest proces poarta numele de transfer al
riscurilor catre o alta institutie, ce poseda competente superioare in
monitorizarea si controlul riscurilor.
Reducerea sistematica a riscurilor reprezinta un complex de
metode si strategii menite sa diminueze in mod sistematic riscurile pana la
stabilirea acestora in cadrul unui prag acceptabil pentru managerii de risc.
Aceasta strategie se bazeaza pe intocmirea unui plan de proiect, capabil sa
diminueze riscurile, pe baza optiunilor manageriale rezultate in urma
analizelor prognozelor profilurilor de risc.

6.5. MASURI DE GESTIONARE A RISCULUI


LA NIVELUL UNUI AGENT ECONOMIC

Masurile de gestionare a riscului ce pot fi aplicate in cadrul unei firme


sunt numeroase.
Alegerea unei masuri de gestionare depinde de natura riscului, de
resursele de care dispune firma si de scopul urmarit.

19
In cadrul managementului riscului, managerii de risc pot adopta
urmatoarele masuri:
 Evitarea riscului
 Asigurarea impotriva riscului
 Restructurarea activitatii
 Diversificarea activitatii
 Dezinvestirea
 Maximizarea profitului pe termen scurt.
Aceste strategii se bazeaza pe o monitorizare permanenta a nivelului
riscului cu care se confrunta agentii economici.
Utilizarea acestor tehnici determina o diminuare a vulnerabilitatii firmei
la conditiile de mediu, precum si o reducere a pierderilor carea r putea
aparea in cazul materializarii riscului.

Evitarea riscului
Cea mai usoara si mai eficienta tehnica de protectie impotriva riscului
este evitarea lui. Aceasta masura este adoptata de un mare numar de firme
si presupune monitorizarea permanenta a conditiilor economice de pe
anumite piete, sectoare, activitati etc., firma evitand sa investeasca in acele
domenii caracterizate printr-un grad ridicat de risc. In acest caz, o
importanta deosebita revine calitatii informatiilor si personalului angrenat in
efectuarea studiilor si previziunilor asupra riscului ce afecteaza diferite
proiecte de afaceri.
Adoptarea unei politici de evitare a activitatilor caracterizate de un
grad ridicat de risc, fara a lua in considerare si oportunitatiile afacerii, este
nefavorabila pentru firma, intrucat aceasta pierde oportunitatea de a investi
in domenii cu eficienta ridicata.
Asigurarea impotriva riscului
Asigurarea este principala modalitate de distribuire a riscului, care se
aplica numai atunci cand asiguratorul poate previziona statistic frecventa si
intensitatea evenimentelor asigurate.
Companiile de asigurare accepta sa asigure numai riscurile cu caracter
pur, accidental, intamplator, a caror materializare nu poate fi prevazuta
dinainte.
In schimbul preluarii totale sau partiale a riscului de la agentii
economici, firmele de asigurare solicita o prima de asigurare, a carei valoare
este direct proportionala cu marimea riscului.
In baza contractului de asigurare, asiguratul va plati o suma
asiguratorului, urmand sa fie despagubit pentru pierderile inregistrate.
Restructurarea activitatii
Restructurarea activitatii presupune preocuparea permanenta a firmei
pentru monitorizarea constanta a climatului de afaceri, in scopul anticiparii
evenimentelor care ar putea deteriora mediul in care firma isi desfasoara
activitatea.

20
Punerea in aplicare a acestei tehnici implica alegerea unei forme
juridice de organizare adecvate si flexibile, precum si asocierea cu o alta
firma si crearea unei companii mixte, in scopul impartirii riscurilor.
Reducerea riscului se mai poate realiza si prin patentarea produselor si
tehnologiilor create de catre firma si prin mentinerea unui control strict
asupra acestora, ceea ce ii asigura firmei un avans tehnologic important fata
de concurenta.
Utilizarea unui numar cat mai mare de furnizori, diversificarea
clientelei si a nomenclatorului de produse pot reduce substantial riscul. In
privinta furnizorilor, firma ar trebui sa-i aleaga pe cei care asigura cele mai
mici preturi la calitatea dorita a materiilor prime si materialelor si care sunt
situati la mica distanta de sediul firmei, in scopul reducerii cheltuielilor cu
transportul.
Diversificarea activitatii
Aceasta tehnica se aplica, de obicei, odata cu restructurarea activitatii
si are in vedere reducerea riscului prin integrarea pe orizontala sau pe
verticala a firmei sau prin dezvoltarea unor activitati complet diferite.
In urma unor astfel de masuri, se pot gestiona mult mai bine riscurile,
prin distribuirea lor pe sectoare de activitate diverse, tinand cont ca acestea
sunt expuse unor grade diferite de risc.
Dezinvestirea
Dezinvestirea presupune reducerea volumului capitalului investit
atunci cand apare o crestere considerabila a riscului, prin vanzarea totala
sau partiala a unui anumit activ catre alti agenti economici.
Maximizarea profitului pe termen scurt
Aceasta tehnica se aplica atunci cand firmele urmaresc dezinvestirea
totala si retragerea completa de pe o anumita piata datorita nivelului ridicat
al riscului. Astfel, se urmareste maximizarea pe termen scurt a castigurilor
din operatiunile derulate pana la vanzarea activelor. Pentru a realiza acest
lucru, firma va urmari reducerea cheltuielilor prin renuntarea la efectuarea
operatiunilor de intretinere si reparatii, diminuarea cheltuielilor cu distributia,
cu activitatile promotionale, cresterea preturilor de vanzare, reducerea
personalului etc., toate aceste masuri ducand la reducerea cheltuielilor si
sporirea profitului pe termen scurt.

21
7. ATITUDINEA MANAGERILOR FATA
DE RISC

In concordanta cu cifra de afaceri a firmei, a domeniului de activitate


precum si al complexitatii acestora, firma respectiva poate avea sau nu un
departament specializat in domeniul prognozelor pentru identificarea,
monitorizarea si minimizarea factorilor de risc, structura condusa de catre un
manager de risc.
Managerul de risc trebuie sa posede o inalta calificare in domeniu, fiind
mereu in contact cu ultimele noutati si descoperiri stiintifice referitoare la
strategiile de combatere si de diminuare a riscurilor.
Pentru firmele sau companiile mai mici, care nu au un astfel de
departament specializat, activitatile de management sunt preluate de catre
managerul general al firmei, care include in cadrul agendei sale de lucru
aceste tipuri de activitati.
Teoriile moderne apreciaza existenta a trei motivatii esentiale in
asumarea factorilor de risc calculati:
 Succesul unei decizii manageriale este indispensabil legat de
asumarea unor riscuri
 Factorii de risc reprezinta pentru manageri elemente obligatorii
de luat in consideratie, asumarea acestora tinand cont mai mult
de natura profesionala decat de inclinatia personala a individului
spre acest capitol
 Asumarea factorilor de risc de catre manageri, implica un
continut emotional deosebit, datorita anxietatii, fricii, excitarii si
bucuriei, dar si a pericolului pe care il resimte persoana
decidenta.
Atitudinea managerilor fata de risc depinde in ultima instanta de
relatia dintre pozitia inregistrata la un anumit moment dat de anumite
elemente considerate drept referinta: nivelul profitului, marimea lichiditatilor

22
si a vanzarilor la un anumit nivel, pozitia actuala a firmei si evolutia ei
viitoare.
Indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea, managerii
sunt mai degraba tentati de a respinge riscul decat de a-l accepta, deoarece
ei reactioneaza in general rapid la informatii pe care le primesc pe termen
scurt, in loc de a anticipa evenimentele viitoare. Principala forma de evitare
a riscurilor o constituie pentru manageri negocierea contractelor, care
conform clauzelor stipulate ar amortiza nesiguranta generata de
instabilitatea pietei si a mediului economic.
Una dintre modalitatile practicate de catre conducatorii unor firme in
raport cu adoptarea riscurilor, o constituie evitarea asumarii acestora si
intarzierea adoptarii deciziilor, prin delegarea altor persoane de a efectua
activitatile specifice manageriale.
Unele studii arata ca managerii evita sa infrunte riscul deoarece il
considera un element controlabil, neacceptand ideea de incertitudine a
acestuia, implicit inerenta asumare a acestuia.
Tot in urma unor studii s-a stabilit o distinctie clara intre managerii
care evita riscurile, intre cei care si le asuma si cei care le domina,
precizandu-se ca acestia din urma nu se multumesc doar cu asumarea lor,
incercand in permanenta sa le stapaneasca si sa le modifice.
Pentru mai buna intelegere a procesului de asumare a deciziei de catre
managerii de risc ai firmelor s-a evidentiat existenta a trei categorii de
atitudini manageriale, distincte fata sw conceptiile clasice aplicate in teoria
riscului: credibilitatea redusa in estimarile probabilistice, importanta
preferintelor manageriale in asumarea riscului si asumarea diferentiata a
riscului de catre manageri.

8. CONCLUZII

Pentru ca exista o multitudine de agenti economici si pentru


ca fiecare proiect este unic, riscurile difera de la entitate la
entitate si sunt inevitabile.
Agentii economici nu-si permit sa riste, deoarece
materializarea acestor riscuri le va afecta obiectivele afacerii din

23
punct de vedere al costului, al programului calendaristic sau din
punct de vedere tehnic.
Unele riscuri sunt usor de identificat, altele nu. Efectul lor ar
putea fi pozitiv, caz in care afacerea isi va imbunatati
performantele, dar de cele mai multe ori efectul este unul nedorit,
contrar asteptarilor si obiectivelor.
Cert este ca indiferent de natura sau efectul lor, riscurile
trebuie sa fie anticipate, monitorizate si gestionate astfel incat sa
nu afecteze afacerea si agentii economici.
Pentru aceasta monitorizare permanenta a nivelului riscului,
agentii economici au recurs la un proces de gestionare a
expunerii la risc, numit management al riscului, prin care pot face
fata mai bine problemelor aparute din pricina unor riscuri care nu
au fost luate in seama. Insa ignoranta, aroganta si frica reprezinta
cei mai mari factori de rezistenta fata de derularea unui proces
corespunzator de management al riscului.

24