1.

INTRODUCERE

Vorbim de riscuri aproape zilnic. Sau daca nu vorbim cel putin ne gandim la ele
atunci cand luam o decizie. Vorbim de riscuri atunci cand ne referim la o actiune sau un
eveniment viitor.
Riscurile constituie una dintre cele mai mari si fascinante provocari pentru umanitate
datorita omniprezentei acestora in toate domeniile de activitate.
Gradul succesului in afaceri este dat de modul in care o firma reuseste sa controleze
aceste riscuri.
Orice persoana isi asuma o serie de riscuri, in viata particulara, in activitatea zilnica
sau in afacerea in care este implicata. Pentru orice decizie ce urmeaza a fi luata se
calculeaza sansa de a avea un rezultat pozitiv sau riscul de a avea un rezultat nedorit.
Managementul riscului se ocupa cu identificarea, analiza si controlul riscurilor care
ameninta o afacere.
Prin utilizarea managementului riscului, firma isi poate spori eficienta si siguranta in
afacerile pe care le deruleaza.

3
 2. DEFINITIA SI PRINCIPALELE CARACTERISTICI
ALE RISCULUI

In acceptiunea teoriei clasice a deciziei, riscul este identificat drept un element incert dar posibil ce
apare permanent in procesul activitatilor socio-umane, ale carui efecte sunt pagubitoare si ireversibile.
In dictionar, riscul se defineste ca fiind „expunerea la posibilitatea pierderii sau pagubei”, insa
societatile de asigurari considera acest element drept „hazardul sau posibilitatea de a pierde”.
O alta definitie apreciaza ca riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinte nedorite
sa se produca. Aceasta definitie are la baza eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumita
probabilitate sau neprevazut de decident) sa se materializeze si sa afecteze negativ anumite aspecte ale
activitatii economice.
Riscul care afecteaza activitatea unei firme are ca principala sursa instabilitatea climatului de
afaceri si incapacitatea agentului economic de a contracara la timp si fara costuri ridicate efectele generate
de aceasta evolutie continua a mediului in care actioneaza. De aceea, o activitate rentabila in prezent
poate deveni nerentabila in viitor ca urmare a modificarii nefavorabile a conditiilor de mediu. Astfel, riscul
este o caracteristica permanenta a activitatii unei firme, aceasta trebuind sa implementeze mecanisme
adecvate de gestionare a riscului, care sa evidentieze rapid modificarile aparute si masurile de interventie.
Mai exista si alte definitii ale riscului, prin care se incearca gasirea de noi semnificatii ale acestuia:
 gama larga de incertitudini privind activitatea viitoare a agentului economic;
 Sansa sau posibilitatea de a pierde;
 Probabilitatea survenirii unui eveniment nedorit;
 Incertitudinea care afecteaza rezultatul;
 Posibilitatea ca veniturile viitoare sa fie diferite fata de cele estimate a se obtine;
 Concept multidimensional, ce nu poate fi redus la un singur element, la o cifra;
 Un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent economic sau
derularea unei operatiuni economice;
 Probabilitatea succesului sau a esecului;
 Gradul de incertitudine al aparitiei unei pierderi din cauze fortuite, accidentale sau
imprejurari neasteptate etc.
Din toate aceste definitii, reies principalele caracteristici ale riscului:
 Riscul deriva din incertitudine. Incertitudinea provine din necunoasterea cu privire la care
eveniment din cele identificate se va produce si la ce moment, care vor fi efectele reale si
amplitudinea producerii acestora;
 Riscul implica ideea de pierdere potentiala, indiferent de natura, generata de evolutia unui
factor in sens contrar asteptarilor decidentului;
 Efectele riscului, odata produse, nu mai pot fi inlaturate;
 Riscul reprezinta incapacitatea de adaptare a firmei la conditiile mediului;
 Riscul este o masura a vulnerabilitatii firmei, a probabilitatii de aparitie a succesului sau
esecului;
 Asumarea riscului presupune o remunerare corespunzatoare a capitalului investit;
 Riscul apare atat in procesul activitatii economice, sociale, cat si in afara acestuia, ca
urmare a raporturilor dintre om si natura.

4
 3. FACTORII DE RISC
Factorii de risc sunt forte motrice care pot conduce la producerea unor evenimente generatoare de
pierderi pentru agentii economici.
Cei mai multi dintre factorii de risc care actioneaza la nivelul unei entitati nu depind de efortul
propriu al managementului ci, in cea mai mare masura, sunt sub controlul administratiei centrale. De
asemenea, majoritatea acestor factori are caracter conjunctural si actioneaza din afara intreprinderii.
Dintre informatiile folosite de catre agentii economici, cele care privesc factorii de risc au o
importanta deosebita. Cu cat acesti factori sunt mai bine cunoscuti de catre decidenti, cu atat riscul afacerii
va fi mai redus.
Factorii de risc pot fi clasificati in functie de mai multe criterii, si anume:
►Dupa natura:
 Factori economici
Factorii economici cuprind 4 grupe principale: - starea economiei nationale
- dimensiunea pietei interne
- situatia financiara interna
- factorii geografici.
Materializarea factorilor economici duce la aparitia evenimentelor de natura economica, acestea
putand afecta grav rezultatele intreprinderii. Printre cele mai importante evenimente economice ce pot
influenta negativ activitatea firmei se numara scaderea economica, cresterea rapida a costurilor de
productie, aparitia deficitelor comerciale sau bugetare, a dezechilibrelor balantei de plati, diminuarea
venitului national etc. Toate acestea determina deteriorarea climatului de afaceri si restrang oportunitatile
de afaceri ale intreprinderilor.
 Factori sociali
Factorii sociali se refera la structura sociala, diferentele intre nevoi si aspiratii, valorile spirituale
ale populatiei, traditiile acesteia.
Factorii sociali se pot grupa si ei in 3 categorii: - forta de munca si ocuparea
- populatia si veniturile
- cultura.
Cele mai importante evenimente sociale care pot duce la materializarea riscului sunt conflictele
interetnice sau de natura religioasa, greve, revolte si demonstratii impotriva regimului politic, conflicte ale
personalului cu conducerea firmei. Cu cat gradul de cultura, civilizatie, educatie si dezvoltare al unei
natiuni este mai ridicat, cu atat probabilitatea producerii unor astfel de evenimente este mai mica. La
nivelul unei firme, cele mai multe evenimente de batura sociala care pot provoca pierderi provin din
insuficienta motivare a personalului, atitudinea ostila a salariatilor fata de manageri sau fata de
schimbare, gradul scazut de calificare.
 Factori politici
Fcatorii politici urmaresc calitatea liderilor politici si a partidelor politice, puterea legislativa a
guvernului si eficienta institutiilor statului.
Factorii politici se grupeaza in: - mediul politic
- mediul legislativ-institutional.
Atunci cand se manifesta acesti factori politici, pierderile provocate de ei sunt mult mai mari decat
evenimentele economice, ajungandu-se chiar la falimentul firmei sau la nationalizarea bunurilor acesteia.
Cele mai importante evenimente de natura politica sunt razboaiele, actele teroriste, conflictele regionale,

5
revoltele. Consecintele acestor evenimente sunt controlate si eliminate cu mare dificultate de catre puterea
politica.
►Dupa posibilitatea de previzionare:
 Factori previzibili (certi sau determinabili)
 Factori imprevizibili (incerti sau aleatori)
►Dupa nivelul la care actioneaza:
 Factori macroeconomici
Factorii macroeconomici sunt factori externi si au o importanta covarsitoare asupra nivelului de risc
al unei firme, luarea in considerare a acestora in mecanismul decizional necesitand o buna intelegere de
catre decident a mediului economic general, a vulnerabilitatilor economiei nationale, a relatiilor structurale
ale acesteia, a calitatii sistemului politic si institutional al statului.
 Factori sectoriali
Factorii sectoriali sunt factori externi si influenteaza in mod considerabil rezultatele activitatii
oricarei intreprinderi.
In general, factorii sectoriali se refera la piata pe care activeaza o firma si cuprind urmatorii factori
mai importanti:
►Furnizorii: principalele evenimente nedorite ce pot aparea sunt legate de nerespectarea de catre
furnizori a conditiilor specificate in contracte, de majorarea preturilor de vanzare a materialelor, falimentul
unui furnizor important, riscul ca firma sa nu poata achita furnizorii ca urmare a unei crize de lichiditati.
►Clientii: se manifesta ca un factor de risc pentru firma daca prezinta un grad mare de
concentrare. Evenimentele nedorite pot fi provocate de nerespectarea termenilor contractuali, pierderea
unor clienti urmata de negasirea altora, solicitarea unor avantaje financiare atunci cand clientii detin o
situatie privilegiata. In cazul clientilor, riscurile sunt mai reduse daca acestia nu sunt benefiarii finali ai
produselor.
►Piata: cuprinde furnizorii, clientii si firmele concurente. Succesul sau esecul unei firme pe piata
depinde, in mare masura, de deciziile concurentilor. De aceea, firma trebuie sa se informeze in permanenta
cu privire la nivelul investitiilor firmelor concurente, la nivelul productivitatii muncii acestora, al capacitatii de
productie si al strategiei lor comerciale.
 Factori microeconomici
Factorii microeconomici sunt factori interni si actioneaza in mod direct asupra nivelului riscului si al
performantelor activitatii unui agent economic.
Factorii microeconomici cuprind urmatoarele categorii mai importante: potentialul uman, potentialul
tehnico-material si potentialul financiar.
►In functie de locul actiunii:
 Factori externi – sunt factori legati de caracteristicile economiei nationale sau ale
sectorului de activitate in care activeaza firma, de sistemul politic sau social al tarii. Ei nu
pot fi influentati de catre manageri si afecteaza in acelasi mod toate intreprinderile.
 Factori interni – sunt legati de caracteristicile intrinseci ale fiecarui agent economic.
►In functie de efortul propriu al firmei:
 Factori dependenti de efortul propriu
 Factori independenti de efortul propriu.

4. CLASIFICAREA RISCURILOR
6
 Orice activitate socio-economica se desfasoara sub influenta unei multitudini de categorii de
riscuri, a caror gama de diversitate este foarte complexa . Datorita acestei structuri complexe, exista o
multitudine de variante referitoare la clasificarea riscurilor.
In functie de magnitudine, grad de cunoastere si inerenta lor:
- Riscuri mai mult sau mai putin grave;
- Riscuri mai mult sau ami putin cunoscute;
- Riscuri mai usor sau mai greu de evitat.
In functie de modul lor de producere:
o Riscuri pure – consecinte ale unor evenimente accidentale ce nu pot fi prevazute
(uragane, cutremure, incendii, inundatii, razboaie, atentate etc.);
o Riscuri speculative – sunt legate de deciziile ce se iau in cadrul unei firme, fiind
evenimente cu o mare probabilitate de aparitie, depinzand in mare masura si de o
serie de factori externi ce influenteaza aceste procese.
Dupa nivelul unde sunt localizate:
- Riscuri macroeconomice – sunt rezultatul evolutiei intr-un anumit sens a
conditiilot mediului de afaceri. Acest tip de riscuri poate fi cauzat de greve,
convulsii socilae, razboaie civile, recesiune economica, inflatie, sistemul
juridic etc. Riscurile macroeconomice pot fi clasificate in riscuri de tara, de
transfer, suveran, financiar, de inflatie, operational, de implantare si
juridic;
- Riscuri sectoriale – sunt date de caracteristicile sectorului in care firma isi
desfasoara activitatea fiind dependente de sistemul politic, de
infrastructura, legislatie, cultura, concurenta etc.;
- Riscuri microeconomice – sunt specifice firmei si sunt determinate de
factori endogeni, specifici fiecarei firme in parte.
Dupa posibilitatea de interpretare a legii de probabilitate:
o Riscuri subiective – depind de aprecierile subiective ale fiecarui individ, de
informatia sa;
o Riscuri obiective – inerente oricarei activitati caracterizate printr-o anumita
probabilitate de variatie a rezultatelor si sunt independente de individ.
Dupa posibilitarea de previziune:
- Riscuri previzibile – sunt provocate de factori ce pot fi prevazuti inainte de
desfasurarea unei operatiuni sau activitati. Cauzele cele mai des intalnite
care provoaca acest tip de riscuri sunt decesele, maternitatea, batranetea,
modificarea brusca a temperaturii prin schimbarea anotimpurilor etc.
Efectele acestor categorii de riscuri pot fi eliminate sau reduse prin
adoptarea din timp a unor masuri corespunzatoare;
- Riscuri imprevizibile – sunt provocate de factori imprevizibili, intamplatori,
care nu pot fi prevazuti inainte de inceperea unei activitati. Pot fi
provocate de seceta, inundatii si alte calamitati naturale, razboaie, greve,
nationalizari etc.

7
 Dupa natura lor:
o Riscuri sociale – sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau
imprevizibile, precum boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai,
somaj, maternitate etc.;
o Riscuri naturale – provocate de calamitati naturale;
o Riscuri politice – sunt determinate de evenimente politice majore, precum greve,
razboaie, restrictii de export etc.;
o Riscuri economice – sunt cele mai numeroase si cel mai frecvent intalnite. Datorita
varietatii largi a acestor tipuri de riscuri, formele de prevenire si atenuare a
prejudiciilor provocate de ele sunt numeroase.
Dupa originea factorului care le genereaza:
- Riscuri interne – sunt generate de factori care actioneaza in interiorul unei
firme si se refera la defectiuni ce pot aparea in functionarea mijloacelor
fixe, fraude provocate de angajati, greve ale personalului etc.;
- Riscuri externe – sunt determinate de cauze localizate in afara firmei si
care afecteaza activitatea acesteia. Se refera la majorarea impozitelor de
catre stat, oscilarii ale cursului valutar, pierderi financiare provocate de
partenerii de afaceri etc.
I.A.S. 32 clasifica riscurile astfel:
o Riscul de pret – este riscul ca valoarea unui instrument financiar sa varieze in timp
si poate imbraca mai multe forme: risc valutar, riscul ratei dobanzii si riscul de
piata;
o Riscul de credit – este riscul ca una din partile implicate de instrumentul financiar
sa nu-si execute obligatia asumata, cauzand celeilalte parti o pierdere financiara;
o Riscul de lichiditate – se refera la imposibilitatea de a vinde rapid pe piata un activ
financiar la o valoare apropiata de cea reala sau justa. Se mai numeste si risc de
finantare, intrucat firma poate avea dificultati in procurarea fondurilor necesare
pentru indeplinirea angajamentelor asumate;
o Riscul fluxului de numerar – este riscul ca valoarea fluxurilor viitoare de numerar
generate de un instrument financiar sa fluctueze.
Din punct de vedere functional:
- Riscul de exploatare – arata variatia rezultatului de exploatare la
modificarea conditiilor de exploatare. Se mai numeste si risc economic si
exprima incapacitatea firmei de a se adapta la timp si cu cele mai mici
costuri la variatiile mediului economico-social.
- Riscul financiar – reflecta variatia rezultatului la modificarea conditiilor de
finantare a activitatii firmei. Cu cat obligatiile cu costuri fixe (credite
bancare, leasing) au o pondere mai ridicata in cadrul surselor financiare,
cu atat riscul financiar este mai ridicat.
- Riscul de faliment – se manifesta in cazul in care intreprinderea nu poate
achita la scadenta platile fata de creditorii sai.

Dintre toate riscurile enumerate mai sus, riscurile de exploatare sunt cele mai cuprinzatoare si se
pot clasifica astfel:
Riscul de organizare si conducere – provine dintr-o structura organizatorica deficitara a firmei, in
cadrul careia anumite compartimente functionale importante sunt inexistente.

8
 Riscul de aprovizionare – este riscul de a nu putea aproviziona continuu procesul de productie cu
materii prime, materiale, combustibil, energie.
Riscul de fabricatie – determina intreruperea procesului de fabricatie. In aceasta categorie de
riscuri se includ: modificarea la intervale scurte de timp a parametrilor tehnici ai sortimentelor, rebuturi
determinate de materiale necorespunzatoare, defectiuni tehnice.
Riscul de depozitare – este legat de modul in care sunt asigurate spatiile de depozitare a
produselor si marfurilor, de dimensiunile si caracteristicile tehnico-functionale ale acestora, de modul cum
sunt amplasate si administrate aceste spatii.
Riscul de desfacere – este riscul de aparitie a pierderilor in urma relatiilor cu clientii sau ca urmare
a modificarii conditiilor pietei.
Riscul valutar – este determinat de fenomene si procese specifice pietei valutare: devalorizare,
revalorizare, reglementari privind transferurile valutare si convertibilitatea.
Riscul creditului – provine din incertitudinea creditorului cu privire la incasarea creantelor ca
urmare a lipsei de bonitate a clientului si din incertitudinea debitorului cu privire la posibilitatea achitarii la
timp a datoriei, datorata nerealizarii veniturilor programate.
Riscul ratei inflatiei – se refera la modul in care inflatia afecteaza rentabilitatea unei firme. In acest
sens firma trebuie sa tina seama de deprecierea monetara in incheierea contractelor si in intocmirea
situatiilor financiare.
Riscul de investitii – poate rezulta din inutilitatea, utilitatea partiala sau ineficienta economica a unei
investitii si are efecte negative grave.
Riscul de munca – se manifesta in forme diferite, in functie de cauzele generatoare, si afecteaza
locurile de munca sau nivelul salarizarii fortei de munca.
Riscul licitatiilor – se refera la pagubele pe care le pot avea fie firma organizatoare a licitatiei, fie
firma participanta.
Riscul tehnologic – se refera la pierderile pe care le poate suporta firma datorita neimplementarii
celor mai noi tehnici si tehnologii.
Riscul in contracte economice – este riscul de crestere a pretului pe piata, in timp ce firma trebuie
sa livreze produsele la preturi inferioare, fixate prin contracte semnate anterior, sau riscul de deteriorare a
pretului datorita fluctuatiilor valutare.
Riscul de publicitate comerciala – poate proveni din lipsa de publicitate sau din publicitatea
deformata.
Riscul de transport – se refera la pierderile materiale sau financiare pe care firma le poate suporta
ca urmare a efectuarii transportului materiilor prime, materialelor, produselor, marfurilor in conditii improprii
sau cu intarziere.

9
 5. RISCUL SI INCERTITUDINEA

Definitiile din literatura de specialitate pentru „risc” difera foarte mult, ceea ce va conduce la
ipoteza ca decidenti diferiti vor avea a conceptie diferita pentru aceeasi situatie.
Deoarece exista foarte multe abordari diferite asupra acestui concept de risc, pentru a avea o
imagine unitara asupra riscului trebuie identificate riguros elementele comune ce stau la baza tuturor
acestor definitii. Aceste elemente comune sunt incertitudinea si pierderea.
In prezent, in fundamentarea deciziilor nu se mai opereaza cu certitudini absolute, cu previziuni
exacte ale evolutiei unui anumit element, ci decidentii recurg la estimari probabile, incerte, la notiuni de risc
si incertitudine.
Riscul apare in situatiile in care decidentul paote sa identifice evenimentele posibile si evolutiile
acestora si chiar probabilitatea producerii lor, dara fara a fi in masura sa precizeze cu exactitate care dintre
aceste evenimente se av produce efectiv.
Incertitudinea este situatia in care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul din
evenimentele posibile a se produce si nu poate estima probabilitatea producerii lor.
Gradul de incertitudine al unei afaceri este dat de acele riscuri care nu pot fi identificate de o firma
la un moment dar, in timp ce gradul de risc este dat de riscurile identificate. Cu cat ponderea riscurilor
neidentificate intr-o anumita situatie este mai mare, cu atat evolutia activitatii analizate este mai incerta.
Incertitudinea poate avea un caracter subiectiv sau obiectiv. Caracterul subiectiv al incertitudinii
provine din faptul ca estimarile cu privire la aparitia unui anumit eveniment se bazeaza pe aprecierile si
perceptiile decidentului, in functie de informatiile de care acesta dispune in momentul respectiv si de
experienta dobandita in domeniul analizat. Incertitudinea obiectiva apare in situatia in care evenimentele
identificate si probabilitatile de aparitie sunt determinate pe baza unor date reale, referitoare la evolutiile
anterioare, existand un consens in aceasta privinta in randul majoritatii persoanelor implicate in procesul
decizional.
Notiunea de incertitudine este prezenta in toate definitiile riscului, deoarece validarea existentei
acesteia va conduce in permanenta catre existenta a doua rezultate posibile distincte. Astfel, un eveniment
nu este afectat de risc daca se cunoaste cu certitudine ca indiferent de context se va produce o pierdere.
Pentru niciun proces constient asumat ce se desfasoara in orice domeniu de activitate,
incertitudinea nu poate fi eliminata. In acest sens, se poate spune ca riscul si incertitudinea se intalnesc
practic oriunde, insa combinate in proportii diferite.
Desi sunt prezente in diverse combinatii, riscul si incertitudinea nu se pot confunda, intre aceste
doua notiuni existand o serie de diferente semnificative, dintre care cea mai importanta este data de faptul
ca in timp ce pentru risc se pot face anumite anticipari ale evenimentelor ce se pot produce cat si asupra
probabilitatilor asociate producerii lor, in cadrul incertitudinii decidentul nu poate identifica toate sau chiar
nici unul din evenimentele posibile a se produce si cu atat mai putin a putea estima probabilitatea
producerii lor.
In functie de probabilitatea lor de realizare exista evenimente:
o Foarte riscante – cand probabilitatea de realizare a acestora este foarte mare
o Mediu riscante – cand probabilitatea de realizare a acestor evenimente este
moderata

10
 o De risc scazut – cand probabilitatea de realizarea a acestui tip de evenimente este
scazuta.

6. MANAGEMENTUL RISCULUI LA NIVELUL UNUI

AGENT ECONOMIC

Analiza riscului la nivelul unui agent economic este foarte importanta pentru managementul firmei,
deoarece sprijina managerii in procesul de adoptare a strategiei de risc, ii avertizeaza in legatura cu
deteriorarea climatului de afaceri si reprezinta suportul de baza in adoptarea si implementarea unor
strategii de interventie in situatii critice.
Managementul riscului la nivelul unui agent economic reprezinta procesul de gestionare a
expunerii la risc a unei firme sau activitati, presupunand adoptarea de masuri eficiente care sa minimizeze
consecintele materializarii riscului.
Managementul riscului are ca scop reducerea vulnerabilitatii firmei la schimbarile nefavorabile ale
mediului in care activeaza, in vederea realizarii obiectivelor stabilite cu eficienta maxima.
Procesul de gestionare a riscului presupune:
 Cunoasterea tuturor factorilor care pot influenta negativ desfasurarea activitatii;
 Estimarea gravitatii consecintelor materializarii riscului;
 Identificarea si implementarea unor masuri de prevenire si protectie impotriva riscului;
 Transferul efectelor ce nu pot fi gestionate de firma la societati specializate in gestiunea
riscurilor;
 Adoptarea de masuri eficiente de reducere sau eliminare a pierderilor in cazul
materializarii riscului;
 Urmarirea masurii in care firma a reusit sa gestioneze riscurile si revizuirea strategiei in
acest domeniu.
Managementul riscului nu trebuie sa aiba un caracter pasiv, ci unul activ, care sa permita
optimizarea raportului risc asumat – rentabilitate obtinuta. Includerea riscului in procesul decizional permite
o utilizare mai eficienta a resurselor de care dispune firma.
Rolul managementului riscului consta, pe langa asigurarea protectiei si gestiunea eficienta a
riscurilor cu care se confrunta firma, si in identificarea afacerilor si domeniilor de activitate care asigura cea
mai buna rentabilitate in functie de nivelul riscului pe care firma este dispusa sa si-l asume si de potentialul
de care dispune.

11
 6.1. IDENTIFICAREA RISCURILOR
Identificarea riscurilor este prima etapa in cadrul managementului riscului, fiind practic pilonul de
baza al intregului proces.
In cadrul identificarii riscurilor sunt cunoscute in acdrul teoriei moderne, patru categorii amjore
distincte:
 Realizarea unei liste a riscurilor posibile. Realizarea unui profil de risc
 Stabilirea riscurilor pe baza experientelor precedente
 Compararea riscurilor cu cele survenite in cadrul afacerilor similare
 Stabilirea riscurilor ce pot surveni in derularea activitatilor si a bugetului firmei.

Tehnici de identificare a riscurilor

Realizarea unei liste a riscurilor posibile are la baza ideea consultarii tuturor persoanelor implicate
in afacere, asupra factorilor care ar putea contribui intr-un mod direct sau indirect la influentarea negativa a
activitatilor sau rezultatelor afacerii.
Sesiunile de brainstorming sunt cele mai agreate metode de a genera idei de identificare a
potentialelor riscuri ce pot interveni intr-o afacere.
Interviurile individuale cu persoanele implicate in afacere, necesita o structura mult mai elaborata
decat sesiunile de brainstorming, deoarece in cadrul unei astfel de tehnici sunt in general utilizate seturi de
intrebari speciale, menite sa vina in ajutorul cristalizarii unei opinii a persoanei intervievate.
Utilizarea profilului de risc este utila in general atunci cand managerii pot folosi experienta
acumulata in cadrul unor proiecte precedente, pentru a identifica factorii de risc specifici ce se regasesc si
in structura afacerii in care sunt implicati.
Un profil de risc bun urmareste evolutia unor criterii de baza:
 Specificitatea industriala
 Specificitatea organizatorica
 Profilurile de risc se adreseaza deopotriva atat productiei cat si activitatii de management
a riscurilor
 Profilurile de risc pot fi utilizate in predictia fiecarui risc individual.
Utilizarea in mod stiintific a profilurilor de risc precum si continua lor actualizare, poate constitui un
factor de prognoza foarte important de luat in calcul de catre managerii implicati in activitatile de gestionare
a riscurilor.
Stabilirea riscurilor pe baza experientelor precedente. Compararea riscurilor cu cele survenite in
cadrul proiectelor similare.
Unul dintre cei mai importanti factori de predictie pentru activitatile viitoare este utilizarea
experientelor dobandite in derularea proiectelor anterioare, un bun manager de risc putand trage concluzii
importante dupa analiza factorilor de risc ce au survenit in derularea acestora.
Stabilirea riscurilor ce pot surveni in derularea activitatilor si a bugetului afacerii

12
 Managementul riscului contribuie prin structura sa la detalierea activitatilor planificate, functionand
insa si reciproca acestei situatii, adica detalierea activitatilor reprezinta o oportunitate de a identifica
riscurile.

6.2. TEHNICI SI INSTRUMENTE DE MANAGEMENT AL

RISCULUI

Exista o stransa legatura intre rezultatele obtinute de catre o firma si modul in acre sistemul de
management este capabil sa gestioneze eficient riscul prin masurile adoptate.
Tehnicile si instrumentele de management al riscului elaborate trebuie sa permita:
 Masurarea riscului, determinarea structurii sale si gradul de expunere a activitatii
 Estimarea probabilitatii de materializare a riscului
 Controlul riscului prin monitorizarea permanenta a evolutiei inregistrate de nivelul si
structura riscului si luarea masurilor pentru adaptarea firmei la conditiile concrete.

Masurarea riscului presupune masurarea efectelor sau pagubelor care se estimeaza a se produce
in cazul materializarii acestuia. Marimea riscului se poate determina cu ajutorul unor indicatori cantitativi
sau calitativi, care trebuie sa reflecte influenta fenomenelor negative asupra activitatii analizate.
Estimarea marimii riscului si a efectelor sale se poate realiza numai in conditiile cunoasterii
probabilitatii de aparitie a efectelor, a perioadei in acre se manifesta si a dinamicii lor.

Conceptul de probabilitate este definit ca fiind gardul in acre este posibila producerea unui anumit
eveniment in conditii determinate.
Probabilitatea obiectiva se stabileste pornind de la observatii reale intr-o perioada anterioara de
timp si se determina ca raport intre numarul de cazuri favorabile si numarul de cazuri posibile.
Probabilitatea subiectiva deriva din imposibilitatea cunoasterii complete a evenimentelor sau
fenomenelor si se determina de actre decident pe baza capacitatii sale profesionale si intelectuale, a
structurii sale psihologice, experientei, cunostintelor acumulate etc.

Controlul riscului presupune adoptarea unor decizii menite sa reduca efectele riscului asupra
activitatii economice.
Implementarea politicii de control al riscului presupune un anumit cost, care cuprinde trei elemente
componente:
 Cheltuieli pentru prevenirea si protectia impotriva riscului;
 Cheltuieli de transfer al efectelor riscului asupra tertilor (primele de asigurare platite
societatilor specializate de asigurare);
 Pierderile pe care le suporta firma, indiferent de mijloacele sau deciziile adoptate.
Pentru controlul riscurilor, firma poate implementa atat mijloace de control prin prevenire si
protectie, cat si mijloace de control prin transferul riscului.

13
 6.3. ELABORAREA STRATEGIEI DE RISC LA NIVELUL
UNUI AGENT ECONOMIC

In elaborarea unei strategii de risc, managementul firmei trebuie sa aiba in vedere evaluarea
corecta a riscului si adoptarea unor masuri adecvate de diminuare si prevenire a efectelor negative ale
materializarii sale.

Principalele elemente ale unei strategii de risc sunt:

Identificarea riscurilor presupune stabilirea categoriilor de riscuri pe care decidentii estimeaza ca
se pot produce si a evenimentelor care pot fi provocate in cazul materializarii acestora. Este o etapa foarte
importanta, deoarece ignorarea unui risc sau neidentificarea lui poate avea consecinte grave pentru firma.
Analiza riscurilor urmareste stabilirea cauzelor si factorilor generatori ai fiecarui tip de risc
identificat si evaluarea consecintelor care se vor produce in cazul materializarii acestuia.
Determinarea probabilitatilor de materializare a factorilor de risc presupune asocierea fiecarui
eveniment identificat a probabilitatii de a se manifesta.
Alegerea unor masuri care sa asigure o protectie corespunzatoare cu un nivel minim al costurilor
este o sarcina dificila, deoarece exista un numar mare de alternative pe care decidentul le are la dispozitie
si un grad ridicat de subiectivism implicat in procesul decizional. In alegerea unei modalitati de protectie
impotriva riscului, intervin criterii subiective, care reflecta perceptia si atitudinea managerilor fata de risc.

Pentru reducerea riscului, managementul firmei dispune de doua alternative posibile:

 Reducerea gradului de incertitudine cu privire la diferitele aspecte ale activitatii firmei (prin
identificarea unui numar cat mai amre de factori generatori de risc, prin estimarea corecta
a probabilitatii de materializare a acestora etc.);
 Reducerea numarului de constrangeri impuse de mediul in acre activeaza firma.

Masurile de protectie impotriva riscului ce pot fi adoptate de actre firma sunt numeroase si diverse
si pot fi clasificate dupa mai multe criterii.
Astfel, dupa frecventa de aparitie a factorilor de risc si gravitatea lor, masurile de protectie se pot
grupa in patru categorii:
 Evitarea riscului;
 Transferul riscului (asigurarea);
 Asumarea riscului;
 Prevenirea riscului.

14
 Aceste masuri de gestiune a riscului constituie principalele orientari strategice ale unei firme in
privinta riscului. Pentru managementul riscului, managerii au la dispozitie o serie de masuri ce pot fi
utilizate pentru reducerea acestuia.

6.4. STRATEGII DE REDUCERE A RISCURILOR

In functie de situatiile caracteristice in care pot fi aplicate, se cunosc cinci categorii de strategii de
reducere a riscurilor, dupa cum urmeaza:
 Acceptarea riscurilor
 Evitarea riscurilor
 Monitorizarea riscului si pregatirea planului pentru situatii imprevizibile
 Transferul riscurilor
 Reducerea sistematica a riscurilor.

Acceptarea riscurilor se refera la modul in care managerul intelege riscul si probabilitatea sa de

realizare si ia decizia de a nu actiona pentru indepartarea acestuia. O astfel de strategie este utilizata de
obicei atunci cand probabilitatea de aparitie a unei categorii de riscuri este foarte mica sau consecintele
acestora pentru evolutia viitoare a firmei sunt nesemnificative.
Evitarea riscurilor reprezinta a doua strategie utilizata in anumite conditii pentru a minimiza
riscurile.
Aceasta strategie este utilizata in general in situatia schimbarii scopului sau anularii unei parti a
unei afaceri, situatii ce pot produce mari schimbari atat in cadrul activitatilor estimate cat si a rezultatelor
finale asteptate. In aceste situatii evitarea riscului de a accepta astfel de modificari este considerata un act
de intelepciune din partea managerului.
Monitorizarea riscului si pregatirea planului pentru situatii imprevizibile
Acest proces are la baza alegerea unui set de indicatori si urmarirea evolutiei acestora pe intreaga
durata de derulare a unei activitati din cadrul firmei.
Planurile pentru situatiile imprevizibile au aprut ca o alternativa la situatiile de risc, prin pregatirea
unei strategii de raspuns inainte de manifestarea acestora.
Aceste planuri sunt de obicei axate pe identificarea unor strategii de raspuns in situatii de risc
financiar (depasirea bugetului, costuri neprevazute), dar si de risc tehnologic (avarii neprevazute ale
echipamentelor si instalatiilor, greseli de ordin tehnologic).
Scopul acestor planuri este ca in cazul realizarii unor situatii de risc major, echipa manageriala sa
dispuna deja de o alternativa capabila sa evite blocarea sau chiar colapsul intregii afaceri.
Transferul riscurilor
In cadrul multor activitati care implica riscuri deosebite sau utilizeaza tehnologii costisitoare, este
recomandat asigurarea acestora la institutii de profil specializate in asigurari. Acest proces poarta numele
de transfer al riscurilor catre o alta institutie, ce poseda competente superioare in monitorizarea si controlul
riscurilor.

15
 Reducerea sistematica a riscurilor reprezinta un complex de metode si strategii menite sa
diminueze in mod sistematic riscurile pana la stabilirea acestora in cadrul unui prag acceptabil pentru
managerii de risc. Aceasta strategie se bazeaza pe intocmirea unui plan de proiect, capabil sa diminueze
riscurile, pe baza optiunilor manageriale rezultate in urma analizelor prognozelor profilurilor de risc.

6.5. MASURI DE GESTIONARE A RISCULUI LA NIVELUL

UNUI AGENT ECONOMIC

Masurile de gestionare a riscului ce pot fi aplicate in cadrul unei firme sunt numeroase.
Alegerea unei masuri de gestionare depinde de natura riscului, de resursele de care dispune firma
si de scopul urmarit.
In cadrul managementului riscului, managerii de risc pot adopta urmatoarele masuri:
 Evitarea riscului
 Asigurarea impotriva riscului
 Restructurarea activitatii
 Diversificarea activitatii
 Dezinvestirea
 Maximizarea profitului pe termen scurt.
Aceste strategii se bazeaza pe o monitorizare permanenta a nivelului riscului cu care se confrunta
agentii economici.
Utilizarea acestor tehnici determina o diminuare a vulnerabilitatii firmei la conditiile de mediu,
precum si o reducere a pierderilor carea r putea aparea in cazul materializarii riscului.

Evitarea riscului
Cea mai usoara si mai eficienta tehnica de protectie impotriva riscului este evitarea lui. Aceasta
masura este adoptata de un mare numar de firme si presupune monitorizarea permanenta a conditiilor
economice de pe anumite piete, sectoare, activitati etc., firma evitand sa investeasca in acele domenii
caracterizate printr-un grad ridicat de risc. In acest caz, o importanta deosebita revine calitatii informatiilor
si personalului angrenat in efectuarea studiilor si previziunilor asupra riscului ce afecteaza diferite proiecte
de afaceri.
Adoptarea unei politici de evitare a activitatilor caracterizate de un grad ridicat de risc, fara a lua in
considerare si oportunitatiile afacerii, este nefavorabila pentru firma, intrucat aceasta pierde oportunitatea
de a investi in domenii cu eficienta ridicata.
Asigurarea impotriva riscului
Asigurarea este principala modalitate de distribuire a riscului, care se aplica numai atunci cand
asiguratorul poate previziona statistic frecventa si intensitatea evenimentelor asigurate.
Companiile de asigurare accepta sa asigure numai riscurile cu caracter pur, accidental,
intamplator, a caror materializare nu poate fi prevazuta dinainte.

16
 In schimbul preluarii totale sau partiale a riscului de la agentii economici, firmele de asigurare
solicita o prima de asigurare, a carei valoare este direct proportionala cu marimea riscului.
In baza contractului de asigurare, asiguratul va plati o suma asiguratorului, urmand sa fie
despagubit pentru pierderile inregistrate.
Restructurarea activitatii
Restructurarea activitatii presupune preocuparea permanenta a firmei pentru monitorizarea
constanta a climatului de afaceri, in scopul anticiparii evenimentelor care ar putea deteriora mediul in care
firma isi desfasoara activitatea.
Punerea in aplicare a acestei tehnici implica alegerea unei forme juridice de organizare adecvate si
flexibile, precum si asocierea cu o alta firma si crearea unei companii mixte, in scopul impartirii riscurilor.
Reducerea riscului se mai poate realiza si prin patentarea produselor si tehnologiilor create de
catre firma si prin mentinerea unui control strict asupra acestora, ceea ce ii asigura firmei un avans
tehnologic important fata de concurenta.
Utilizarea unui numar cat mai mare de furnizori, diversificarea clientelei si a nomenclatorului de
produse pot reduce substantial riscul. In privinta furnizorilor, firma ar trebui sa-i aleaga pe cei care asigura
cele mai mici preturi la calitatea dorita a materiilor prime si materialelor si care sunt situati la mica distanta
de sediul firmei, in scopul reducerii cheltuielilor cu transportul.
Diversificarea activitatii
Aceasta tehnica se aplica, de obicei, odata cu restructurarea activitatii si are in vedere reducerea
riscului prin integrarea pe orizontala sau pe verticala a firmei sau prin dezvoltarea unor activitati complet
diferite.
In urma unor astfel de masuri, se pot gestiona mult mai bine riscurile, prin distribuirea lor pe
sectoare de activitate diverse, tinand cont ca acestea sunt expuse unor grade diferite de risc.
Dezinvestirea
Dezinvestirea presupune reducerea volumului capitalului investit atunci cand apare o crestere
considerabila a riscului, prin vanzarea totala sau partiala a unui anumit activ catre alti agenti economici.
Maximizarea profitului pe termen scurt
Aceasta tehnica se aplica atunci cand firmele urmaresc dezinvestirea totala si retragerea completa
de pe o anumita piata datorita nivelului ridicat al riscului. Astfel, se urmareste maximizarea pe termen scurt
a castigurilor din operatiunile derulate pana la vanzarea activelor. Pentru a realiza acest lucru, firma va
urmari reducerea cheltuielilor prin renuntarea la efectuarea operatiunilor de intretinere si reparatii,
diminuarea cheltuielilor cu distributia, cu activitatile promotionale, cresterea preturilor de vanzare,
reducerea personalului etc., toate aceste masuri ducand la reducerea cheltuielilor si sporirea profitului pe
termen scurt.

17
 7. ATITUDINEA MANAGERILOR FATA DE RISC

In concordanta cu cifra de afaceri a firmei, a domeniului de activitate precum si al complexitatii

acestora, firma respectiva poate avea sau nu un departament specializat in domeniul prognozelor pentru
identificarea, monitorizarea si minimizarea factorilor de risc, structura condusa de catre un manager de risc.
Managerul de risc trebuie sa posede o inalta calificare in domeniu, fiind mereu in contact cu
ultimele noutati si descoperiri stiintifice referitoare la strategiile de combatere si de diminuare a riscurilor.
Pentru firmele sau companiile mai mici, care nu au un astfel de departament specializat, activitatile
de management sunt preluate de catre managerul general al firmei, care include in cadrul agendei sale de
lucru aceste tipuri de activitati.
Teoriile moderne apreciaza existenta a trei motivatii esentiale in asumarea factorilor de risc
calculati:
 Succesul unei decizii manageriale este indispensabil legat de asumarea unor riscuri
 Factorii de risc reprezinta pentru manageri elemente obligatorii de luat in consideratie,
asumarea acestora tinand cont mai mult de natura profesionala decat de inclinatia
personala a individului spre acest capitol
 Asumarea factorilor de risc de catre manageri, implica un continut emotional deosebit,
datorita anxietatii, fricii, excitarii si bucuriei, dar si a pericolului pe care il resimte persoana
decidenta.
Atitudinea managerilor fata de risc depinde in ultima instanta de relatia dintre pozitia inregistrata la
un anumit moment dat de anumite elemente considerate drept referinta: nivelul profitului, marimea
lichiditatilor si a vanzarilor la un anumit nivel, pozitia actuala a firmei si evolutia ei viitoare.
Indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea, managerii sunt mai degraba tentati de a
respinge riscul decat de a-l accepta, deoarece ei reactioneaza in general rapid la informatii pe care le
primesc pe termen scurt, in loc de a anticipa evenimentele viitoare. Principala forma de evitare a riscurilor o
constituie pentru manageri negocierea contractelor, care conform clauzelor stipulate ar amortiza
nesiguranta generata de instabilitatea pietei si a mediului economic.
Una dintre modalitatile practicate de catre conducatorii unor firme in raport cu adoptarea riscurilor,
o constituie evitarea asumarii acestora si intarzierea adoptarii deciziilor, prin delegarea altor persoane de a
efectua activitatile specifice manageriale.
Unele studii arata ca managerii evita sa infrunte riscul deoarece il considera un element controlabil,
neacceptand ideea de incertitudine a acestuia, implicit inerenta asumare a acestuia.

18
 Tot in urma unor studii s-a stabilit o distinctie clara intre managerii care evita riscurile, intre cei care
si le asuma si cei care le domina, precizandu-se ca acestia din urma nu se multumesc doar cu asumarea
lor, incercand in permanenta sa le stapaneasca si sa le modifice.
Pentru mai buna intelegere a procesului de asumare a deciziei de catre managerii de risc ai
firmelor s-a evidentiat existenta a trei categorii de atitudini manageriale, distincte fata sw conceptiile clasice
aplicate in teoria riscului: credibilitatea redusa in estimarile probabilistice, importanta preferintelor
manageriale in asumarea riscului si asumarea diferentiata a riscului de catre manageri.

8. CONCLUZII

Pentru ca exista o multitudine de agenti economici si pentru ca fiecare proiect este

unic, riscurile difera de la entitate la entitate si sunt inevitabile.
Agentii economici nu-si permit sa riste, deoarece materializarea acestor riscuri le va
afecta obiectivele afacerii din punct de vedere al costului, al programului calendaristic sau
din punct de vedere tehnic.
Unele riscuri sunt usor de identificat, altele nu. Efectul lor ar putea fi pozitiv, caz in
care afacerea isi va imbunatati performantele, dar de cele mai multe ori efectul este unul
nedorit, contrar asteptarilor si obiectivelor.
Cert este ca indiferent de natura sau efectul lor, riscurile trebuie sa fie anticipate,
monitorizate si gestionate astfel incat sa nu afecteze afacerea si agentii economici.
Pentru aceasta monitorizare permanenta a nivelului riscului, agentii economici au
recurs la un proces de gestionare a expunerii la risc, numit management al riscului, prin
care pot face fata mai bine problemelor aparute din pricina unor riscuri care nu au fost luate
in seama. Insa ignoranta, aroganta si frica reprezinta cei mai mari factori de rezistenta fata
de derularea unui proces corespunzator de management al riscului.

19
20