Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
CAPITOLUL 1
1. Locul și rolul sistemului informatic în mediul de afaceri
1.1. Conceptele fundamentale ale sistemului informatic
1.2. Tehnologia sistemelor informatice
1.3. Aplicațiile sistemelor informatice
1.4. DEzvoltarea de sisteme informatice
1.5. Managementul sistemelor informatice
CAPITOLUL 2
2. ERP – definiție, arhitectură, funcții
2.1. Definiția sistemelor ERP
2.2. Arhitectura și componentele principale ale unui sistem ERP
2.3. Implementarea unui sistem ERP
2.4. Avantajele utilizării sistemelor ERP
CAPITOLUL 1
Sistemele informatice devin astăzi tot mai mult o componentă vitală a succesului
în afaceri pentru o organizaţie sau un întreprinzător.
Intrări (input) - sunt elementele care intră în sistem pentru a fi prelucrate. Intrările se
clasifică în două mari grupe:
- tranzacții externe
- tranzacții interne.
Tranzacțiile externe redau dinamica operațiilor și proceselor economice și financiare din
cadrul firmei (date referitoare la aprovizionările cu materii prime și date ce reflectă
operațiile de încasări și plăți).
Tranzacțiile interne sunt urmarea unor prelucrări automate desfășurate în cadrul
sistemului informatic conducând la modificări structurale în cadrul colecțiilor de date.
Proces - reprezintă procesul de transformare a intrărilor în ieşiri.
Ieşiri (output) - sunt elementele care au fost rezultate prin procesul de transformare.
Aceste ieșiri, în funcței de natura prelucrărilor care le-au generat, se împart în două
categorii: ieșiri obținute în urma unor operații de transfer al datelor, care nu și-au modificat
valoarea față de momentul introducerii lor în sistem și ieșiri obținute în urma unor operații
de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliți.
Un sistem informatic este acela în care informaţia trece printr-un format digital - altfel
spus, se prelucrează, se transformă, sau se exprimă într-o formă digitală.
produsele achiziţionate;
Sistemele informatice joacă un rol vital în succesul unei organizaţii. Astfel, prin
acestea se pot asigura infrastructura informaţională internă (prin Intranet-uri) sau externă,
interorganizaţională (prin extranet-uri) pentru necesităţile business-ului în:
- Asigurarea eficienţei operaţionale;
- Asigurarea unui management eficient;
- Asigurarea unui avantaj competiţional.
Succesul unui sistem informatic nu trebuie măsurat numai prin eficienţa sa (în
minimizarea costurilor, timp sau utilizarea resurselor de informaţie) ci şi prin
suportul pe care îl asigură în:
• Elaborarea strategiilor de afaceri;
• Desfăşurarea proceselor comerciale;
• Îmbunătăţirea structurii organizaţionale şi a culturii organizaţiei;
• Creşterea cifrei de afaceri şi valorii firmei într-un mediu dinamic, concurenţial.
Din acest motiv există posibilitatea de a clasifica tipologia sistemelor informatice la nivel
conceptual în:
1. Sisteme informatice operaţionale
2. Sisteme informatice pentru management
1. Sistemele informatice operaţionale ar putea cuprinde:
- sisteme informatice operaţionale;
- sisteme pentru procesarea (prelucrarea) tranzacţiilor;
- sisteme pentru controlul proceselor;
- sisteme pentru colaborarea la nivelul organizaţiei.
2. Sisteme informatice pentru management cuprind:
- sisteme informatice pentru management (în general);
- sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei;
- sisteme informatice pentru activitatea executivă.
Gestionarea resurselor de sisteme informatice ale unui business nu mai este sarcina unui
specialist, ci o responsabilitate majoră a managerului.
Un astfel de sistem permite factorilor de decizie realizarea unor analize complete asupra
realizării planului de afaceri. Prin opţiunile de simulare a activităţilor şi prin caracterul
flexibil şi dinamic al aplicaţiilor se pot realiza:
-business;
-line.
normele europene;
i clare a investiţiei.
Integrarea este principalul deziderat al unui proiect ERP. În teoria organizaţională
integrarea defineşte nivelul de colaborare între indivizi, ca şi între entităţi.
B. După decizia de adoptare a unui sistem ERP, urmează cea de selecţie a celei mai
potrivite soluţii, ilustrată sub forma unei scheme logice în Figura 2.4. Alegerea celei mai
potrivite soluţii pentru o organizaţie constituie o decizie semi-structurată, întrucât numai
o parte a problemei poate fi tratată prin intermediul unei proceduri clar definite. Pe lângă
dificultăţile procesului de evaluare, o altă problemă este analiza celor mai adecvate criterii
de selecţie. Criteriile de selecţie pot fi încadrate în câteva mari categorii:
Dimensiunea afacerii şi amploarea proiectelor viitoare;
Infrastructura tehnologică si necesarul de investiţii impus de acest proiect;
Specificul activităţii desfășurate este unul dintre cele mai importante criterii.
Presupune cercetarea cazurilor similare de pe piaţă. Prezenţa aplicaţiilor verticale (sau
dedicate) care au fost scrise special pentru un domeniu de activitate nu va fi neglijată;
Gradul de dispersie geografică, astfel încât, dacă investiţia se dovedeşte a fi deosebit
de costisitoare, se poate opta pentru sistemul implementării în cascadă, caz în care
vorbim de o structurare IT/ERP pe două niveluri: nivel superior – pentru filiale mari și
nivel inferior destinate filialelor mici.
Structura aplicaţiilor existente vizează un complex de probleme dintre care amintim:
redundanţa şi inconsistenţa datelor, dificultatea accesului la bazele de date, fenomenele
de izolare a datelor, complexitatea deosebită a actualizărilor, problemele de securitate şi
de integritate a datelor, imposibilitatea, inflexibilitatea în faţă modificărilor curente şi
modelarea corectă a afacerii.
Figura 2.4. Modelarea deciziei de selecţie
Primele studii privind implementarea proiectelor ERP au delimitat două tipuri iniţiale de
abordări: strategia ,,Big Bang" şi strategia pe faze, iar ulterior s-au conturat alte
strategii. În continuare sunt prezentate, pe scurt, câteva strategii de implementare ale
sistemelor ERP:
1. Proiectele de anvergură aleg, de regulă, strategia cu riscuri minime. Presupune
parcurgerea tuturor paşilor şi activităţilor descrise pe parcursul unei perioade de timp
extinse.
2. Strategia de buget urmărește implementarea noului sistem cu un buget cât mai mic,
numărul activităţilor fiind redus datorită faptului că sunt eliminate activităţile consumatoare
de resurse. Nu constituie o prioritate implementarea rapidă, ci încadrarea într-un anumit
buget.
3. Strategia „Big Bang” este o metodologie rapidă, uşoară şi presupune costuri minime.
Reuneşte doar elementele de bază, eliminând multe activităţi din dorinţa de a reduce
timpul de implementare şi costurile. Conversia datelor se face de obicei manual, pentru
a nu se pierde timpul cu elaborarea de programe de conversie electronică.
4. Strategia cu forţe proprii presupune folosirea echipei proprii de specialişti pentru a
dezvolta un sistem ERP de „la zero”. Numărul de activităţi este mic, dar se regăsesc
activităţile specifice dezvoltării sistemelor ERP: cele de analiză, mapare funcţională,
prototipizare şi modificare a aplicaţiilor. Succesul depinde de priceperea şi cunoştinţele
echipei de specialişti.
5. Strategia „la cheie” are aceeaşi structură şi secvență de activităţi ca şi strategia
riscurilor minime. Apar probleme la punerea în funcţiune şi preluarea sistemului de către
utilizatori.
6. Strategia de parteneriat se deosebeşte de alte strategii prin faptul că
responsabilităţile proiectului sunt partajate de beneficiar şi de către partenerii săi.
Proiectul beneficiază astfel de cunoaşterea şi experienţa acumulate de firmele partenere
de implementare, iar pe de altă parte, organizaţia beneficiară este implicată activ în
activităţile proiectului.
E. „Una dintre preocuparile majore într-un proiect ERP se referă la modalitatea concretă
de înlocuire a sistemului existent cu noul sistem. Practica implementărilor prevede mai
multe posibilități de realizare a tranziţiei: integrală, pe faze, paralelă sau hibridă.
În alegerea strategiei de tranziţie trebuie să se pornească de la o idee fundamentală,
accea că implementarea ERP este sprijinită pe 3 factori: procesele, tehnologia şi
oamenii, toţi la fel de importanţi pentru succesul proiectului”.
a. Strategia integrală, presupune înlocuirea completă a vechiului sistem cu sistemul nou
la un moment dat. Funcţiunile îndeplinite de aplicaţiile vechi trec simultan şi complet în
sarcina noilor aplicaţii. Strategia integrală implică multe resurse. Se remarcă o reducere
a costurilor punerii în funcţiune prin absenţa programelor de tranziţie care asigură intefaţa
între vechile aplicaţii şi cele noi. Abordarea este aplicabilă implementărilor rapide, atunci
când există o dată limită, la care sistemul trebuie să funcţioneze. De asemenea, are
succes în cazul proiectelor mici, unde se poate menține cu uşurinţă controlul asupra
activităţilor.
b. Strategia pe faze (numită şi modulară sau secvenţială) implementează modulele rând
pe rând. Acest mod de tranziţie presupune utilizarea unor programe de interfaţă, care
acoperă ”golul" dintre vechile aplicaţii şi cele noi, până când acestea devin complet
funcţionale.
Procesul începe cu punerea în funcţiune a unui modul (de exemplu: Financiar-Contabil),
celelalte funcţiuni fiind acoperite de aplicaţiile vechi. Urmează apoi secvențial celelalte
module, în ordinea considerată oportună de beneficiar.
Multe organizaţii consideră această abordare mai confortabilă şi lipsită de riscuri decât
altele, resursele solicitate fiind rezonabile. Sunt necesare resurse tehnice, în speţă
programe de tranziţie, de conversie şi preluare a datelor. Un dezavantaj important este
durata lungă a acestei perioade de tranziţie.
c. Strategia paralelă menţine în funcţiune ambele sisteme într-un interval de timp.
Avantajul major al acestei abordări este posibilitatea recuperării în situaţia eşecului noului
sistem. Întrucât ambele sisteme lucrează în paralel, activitatea organizaţiei nu va fi
perturbată în cazul în care apar disfuncţionalități în noul sistem ERP. Strategia în paralel
este caracterizată de riscuri minime, realizându-se în plus validarea sistemului
implementat, prin compararea rezultatelor prelucrărilor în cele 2 sisteme. Volumul mare
de resurse angrenat e (aceleaşi date prelucrate şi preluate de două ori) reprezintă un
dezavantaj major. De asemenea, pot apărea erori datorate confuziei utilizatorilor, care nu
interacţionează corect cu noile aplicaţii.
Sistemele ERP furnizează informaţii pentru conducere şi analize pentru organizaţii. Cele
cinci beneficii majore ale sistemelor ERP sunt:
-line/în timp real pentru toate ariile funcţionale ale unei organizaţii;
trează compania;
Figura 2.6. Fluidizarea schimbului de date între departamentele unei întreprinderi prin
intermediul unui ERP
B. Analiza din punct de vedere al costurilor si riscurilor implicate
Foarte mulţi beneficiari se plâng de depăşirea bugetelor iniţiale aprobate pentru
achiziţionarea soluţiei ERP, de cele mai multe ori, putând vorbi despre costuri ascunse
(“hidden fees”).
Există păreri care susţin că apariţia acestor costuri ascunse este cauzată de lipsa
concordanţei dintre poziţia de la negociere şi cea din timpul implementării. Ca atare, se
poate vorbi şi despre costuri de analiză a afacerii respective, despre costurile de
personalizare a aplicaţiei, despre licenţa modulelor, despre cerinţele tehnice ale aplicaţiei
(licenţe de utilizatori, investiţii în hardware) şi despre întreţinerea acesteia (armonizarea
cu legislaţia locală, suport tehnic, actualizări). Toate aceste costuri alcătuiesc TCO (Total
Cost of Ownership), care nu ar trebui să fie ascuns de către furnizorii de ERP ci, din
contră, ar trebui expus încă de la primele discutii.
În al doilea rând, este vorba de costul licenţelor, respectiv al serviciilor de configurare
impuse de software-ul adiţional (reţea, bază de date etc.) pe care furnizorul de ERP nu
le declară de la început, pentru că el consideră că nu fac parte din costul ERP. Nu sunt
declarate nici necesităţile de upgrade al hardware-ului necesar pentru a rula soluţia, faţă
de care furnizorul consideră că echipamentele nu sunt problema lui.
În al treilea rând, pe parcursul implementării, odată cu înţelegerea mai adâncă a aplicaţiei
beneficiarului, furnizorul găseşte alte rezolvări sau necesităţi care atrag costuri
suplimentare.
Un sistem ERP este scump pentru orice tip de afacere.
Investiţiile sunt de multe ori adevărate “bombe cu ceas” pentru bugetele companiilor.
Totuşi, firmele care au implementat pachete Enterprise Resource Planning (ERP) trebuie
să recunoască faptul că unele cheltuieli sunt supraevaluate, în timp ce altele sunt
subestimate.
Principalii "devoratori" de buget în implementarea pachetelor ERP sunt:
a. Instruirea
Testarea compatibilităţii pachetelor ERP cu alte programe software este o altă cheltuială
de care nu se prea ţine seama în procesul de implementare. O companie standard de
producţie poate avea aplicaţii “add-on” pentru partea de logistică, taxe, planificarea
producţiei şi codurile de bare. Dacă la toată această listă se adaugă şi personalizarea
funcţiilor de bază din pachetul ERP, costurile de integrare, testare şi mentenanţă a
sistemului vor arunca în aer bugetul.
c. Conversia datelor
De multe ori datele din sistemele ERP trebuie combinate cu datele din sistemele externe
pentru a putea permite realizarea de analize. Utilizatorii care efectuează analize în mod
curent ar trebui să aibă în vedere în bugetul alocat implementarii ERP-ului şi depozitul de
date, dar şi efortul necesar pentru a-l pune pe picioare. Utilizatorii sunt puşi în dificultate
în acest moment: reactualizarea zilnică a tuturor datelor ERP dintr-un imens depozit de
date, dintr-o corporaţie este dificilă.
e. Consultanţi ”ad-infinitum”
Cei mai multi analişti susţin că succesul unui sistem ERP depinde de echipa care lucrează
la implementarea lui. Software-ul este prea complex şi schimbările din zona de business
prea dramatice pentru a lăsa un astfel de proiect pe mâna unor amatori. Vestea proastă
este că, la finalul proiectului, companiile trebuie să fie pregătite să înlocuiască mulţi dintre
specialişti.
g. Echipele de implementare
Multe companii tind să trateze implementările de ERP ca pe orice alt proiect software.
Odată ce programul software a fost instalat, gândesc ei, echipa va fi dizolvată şi fiecare
îşi va relua postul iniţial cu tot cu atribuţiile ce îi revin. După o implementare de sistem
ERP însă, membrul echipei nu se poate reîntoarce la vechile atribuţiuni pentru că este
mult prea valoros pentru companie - ajunge să ştie mai multe lucruri despre procesul de
vânzări şi de producţie chiar decât agentul de vânzări, respectiv agentul de producţie
însuşi.
h. În aşteptarea beneficiilor
Conform unui studiu efectuat de o firmă de consultanţă, una din patru companii
intervievate a suferit o scădere a performanţei imediat după implementarea sistemului
ERP. Motivul este acela că totul funcţionează şi arată altfel decât până atunci, iar când
angajaţii nu ştiu exact cu ce lucrează se panichează, acest lucru afectând întregul
business.
C. Factorii de risc
În privinţa riscurilor, se întâmplă adesea ca bugetele alocate şi/sau termenele prevăzute
să fie cu mult depăsite – unii analişti apreciază că aproximativ jumătate din proiectele
ERP nu reuşesc să atingă obiectivele propuse. Cazuri celebre precum Boeing, Panasonic
sau Siemens ilustrează eşecul proiectelor, în sensul ratării obiectivelor propuse ori
depăşirii nepermise a bugetelor.
În majoritatea cazurilor publicate eşecul implementării unui pachet de aplicaţii integrate
s-a datorat problemelor organizaţionale. Într-un top al motivelor se regăsesc:
-manageri);
-ului şi pe “invățarea ”acestuia;
duratei de implementare;
insuficiente.
Aproape toți furnizorii consideră că riscurile vin din partea clientului şi nu din partea
companiilor care se ocupă de implementare.
SAP este de părere, de exemplu, că principalul risc ţine de necunoaşterea domeniului şi
de neglijarea anumitor criterii de alegere a soluţiei ERP.
Primul pas pentru o implementare de succes este alegerea unei soluţii performante,
apropiată de specificul de activitate al clientului astfel încât nivelul de configurare să fie
minim, o soluţie care să fie confirmată de referinţe pe piaţa românească. Printr-o
comunicare adecvată între cele două echipe de proiect, problemele legate de
implementare pot fi evitate.
BIBLIOGRAFIE:
0. SUPORT DE CURS, MODULUL 1 UTILIZAREA SISTEMELOR INFORMATICE ÎN
BUSINESS, ID: POSDRU/176/3.1/S/149612
1. S. Dincă, A. Ștefănescu – IT pentru afaceri, Editura Reprograph, Craiova, 2011.
2. S. Dincă, Al. Dumitru, G. Cruceru – E-business, tehnologii informaționale pentru
afaceri, Editura Universitaria, Craiova, 2011
3. Malhotra, R., Temponi, C. [2010], Critical decisions for ERP integration: Small business
issues, International Journal of Information Management, 30, pp. 28-37;
4. Oz, E. [2009], Management Information Systems, Ediţia a 6 -a, Thomson Course
Technology, SUA
5. Ngai, E.W.T., Law, C.C.H., Wat, F.K.T. [2008], Examining the critical success factors
in the adoption of enterprise resource planning, Computers in Industry, pp. 548-564;
6. G. Șoavă, A. Mehedințu, I. Buligiu, R. Bușe – Sisteme informatice economice. Teorie
și aplicații, Editura Universitaria, Craiova, 2008
7. A. Ștefănescu, L. Ștefănescu, S. Dincă – Fundamentele teoretice și practice ale
tehnologiei informației, Editura Universitaria, Craiova, 2007
8. Morabito, V., Pace, S., Previtali, P. [2005], ERP Marketing and Italian SMEs, European
Management Journal, 23 (5), pp. 590-598;
9. Bidgoli, Hossein, (2004). The Internet Encyclopedia, Volume 1, John Wiley & Sons,
Inc. p. 707.
10. D. Fotache, L. Hurbean, Soluţii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor-ERP,
Editura Economică, ISBN: 9735909847, 9789735909840, 2004.
11. Rashid, M.A., Hossain, L., Patrick, J.D. [2002], The evolution of ERP systems: A
historical perspective, Idea Group Publishing.
12. Hossain, L., Patrick, J., and Rashid, M. A. (2002). Enterprise Resource Planning:
Global Opportunities, Challenges and Solution (Edited), Idea Group Publishing, USA,
ISBN: 1-930708-36-X. (Edited Book)
13. Travis Anderegg, (2000), ERP: A-Z Implementer's Guide for Success, Resource
Publishing, ISBN 0970035217, 9780970035219.
14. Comunitatea ERP din România, www.comunitateaerp.ro
15. http://digitalknowledge.ro/tag/social-media-marketing
16. http://www.seoromania.ro/revolutia-promovarii-online-retelele-de-socializare/