Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
7 Predarea Orientari Contemporane in Teoria Si Practica Predarii
7 Predarea Orientari Contemporane in Teoria Si Practica Predarii
Ca orice activitate umana, predarea este condusa de scopuri si obiective, urmarind finalitati
determinate.
Pe de alta parte, evolutia invatarii are valoarea unui criteriu de corectura ori de ameliorare a
predarii. În general vorbind, "progresele si regresele la nivelul uneia au consecinta asupra
celeilalte". Dar, in raportul predare invatare rolul conducator revine predarii si subiectului ei
– profesorul sau invatatorul. Predarea se confirma daca induce invatarea, daca determina
elevilor integrarea cu actele de invatare. Necesara invatarii, predarea trebuie sa fie si utila
acesteia, adica sa fie conceputa si organizata dupa nevoile si posibilitatile invatarii.
Cel putin trei elemente definesc, cu deosebire, calitatea predarii: metodele, strategiile si
stilul.
Metode de predare. Una dintre caracteristicile fundamentale ale predarii in scoala este de
ordin metodologic; a preda inseamna a face metodic, pe o cale stiintifica, elaborata
psihopedagogic.
Strategii de predare
2/8
parcurgerea carora elevul isi insuseste materia de invatat; se ocupa cu obiectivele si
continutul invatarii, mediul invatarii, metodele si mijloacele de invatamant.
Stilul de predare
- stilul definit prin „laissez-faire“ exprima un educator care se remarca prin „roluri“ pasive,
prin indiferenta ori minimalizarea fenomenelor semnificative in procesul instruirii; accepta
deciziile elevilor; el considera ca intotdeauna este suficient ce preda, cat preda si cum preda,
3/8
fiind sigur ca elevii inteleg, acordandu-le insa ajutor la cererea lor; au un minimum de
initiativa in cea priveste formularea unor sugestii.
Efectele celor trei stiluri difera: multe comportamente de invatare mecaniciste, de tip
executorii disponibilitati spre agresivitate si rabufniri (- 1); (- 2) ofera rezultate mult mai
aceptabile din punct de vedere social, dar produce si rezultate superioare pe plan didactic.
Nu este insa concludent pentru toate situatiile. Conducerea democratica poate furniza
mentalitatea de participare voluntara, constiinta caracterului facultativ al sarcinilor invatarii;
stilul „laissez-faire“ este cel mai deficitar: nivelul scazut al aspiratiilor si exigentelor
pedagogice ale predarii, lasarea procesului didactic sa mearga de la sine nu poate avea decat
rezultate slabe in invatare si in conduita.
Cunoscand diverse modele ale predarii educatorul poate utiliza numeroase posibilitati de
optimizare a predarii si invatarii.
analiza sarcinii;
elaborarea prescriptiilor de invatare;
elaborarea planului (profesorul stabileste strategiile particulare in raport cu programa).
4/8
- in cazul acestui model, predarea se reprezinta ca un sistem de sarcini si actiuni orientate
diferentiat spre elevi pentru a le favoriza invatarea;
- sistemul cuprinde:
- modelul functioneaza prin operatiile gandirii, acestea fiind prezentate pe baza conceptiei lui
Guilford:
proces cognitiv-memorie;
gandirea convergenta;
gandirea evaluativa (foloseste judecatile de valuare);
gandirea divergenta;
rutina nu se leaga direct de procesele gandirii, ci mai degraba de conducerea si
atitudinea in clasa.
V. Modelul Taba
Exista si modele:
- structurarea;
- solicitarea;
- raspunsul;
- reactia.
b. semnificatia de continut
c. semnificatia de continut logic:
- procesul analitic:
• definirea;
• interpretarea.
- procesul empiric:
• enuntarea de fapt;
• explicarea.
- procesul evaluativ:
• exprimarea de opinii;
• justificarea.
d. semnificatia instructionala:
6/8
- lectia;
- materialul;
- persoana;
- procedeul;
- formularea;
- procesul logic;
- actiunea generala;
- actiunea vocala;
- actiunea fizica;
- actiunea cognitiva;
- actiunea afectiva;
- mecanismul limbii.
e. semnificatia instructiv-logica:
- procesul analitic:
• definirea;
• interpretarea.
f. semnificatia afectiva:
- valenta (placut-neplacut);
- forta (puternic-slab);
- activitatea (activ-pasiv).
Nu este suficient sa stii ce sa comunici si nici sa cunosti bine elevii. Un profesor bun se
caracterizeaza prin simpatii, capacitatea de a sesiza si intelege nevoile si problemele elevilor,
7/8
de a se identifica cu ei, adaptandu-si comportarea didactica si afectiva la nevoile lor. Pentru a
crea relatia de simpatie autentica intre el si elevi, profesorului ii sunt necesare unele calitati:
interesul fata de copii si dorinta de a-i ajuta sa se pregateasca pentru viata, pasiunea pentru
meserie, echilibru sufletesc, sinceritate, competenta profesionala si o conceptie pedagogica
moderna.
8/8