ROMÂNIA

TRIBUNALUL TIMIŞ
SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS
ADM INISTRATIV – FALIMENT
Dosar nr. (…)

SENTINŢĂ COMERCIALĂ Nr. 355

Şedinţa publică de la 26 Februarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (…)(…)
Grefier : (…)(…)

Pe rol, pronunţarea asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenţei prevăzută de Legea

85/2006, formulată de creditorul SC V.R. SRL cu sediul social în Cluj-Napoca, (…), jud. Cluj, J (…), CUI
(…) contradictoriu cu debitoarea SC I.Z.SRL cu sediul în mun. Timişoara, (…) jud. Timiş, J(…), CUI (…)
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 19.02.2009, susţinerile
părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, redactată separat şi care face parte
integrantă din prezenta şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, judecătorul sindic a amânat
pronunţarea pentru astăzi, 26.02.2009.
In deliberare,

JUDECĂTORUL SINDIC

Asupra cererii de faţă, constată:

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 9325/30/2008 creditoarea SC V.R.
SRL a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvenţă prev. de Legea 85/2006 faţă de debitoarea
SC I.Z. SRL, şi înscrierea în Tabelul creanţelor debitoarei cu suma de 545.301,03 lei şi contravaloarea în
lei la data deschiderii procedurii a sumei de423.342,03 euro reprezentând creanţă certă, lichidă şi
exigibilă şi cu suma de 408.096 lei şi echivalentul în Iei la data plăţii al sumei de 79.970,53 euro
reprezentând creanţă certă şi lichidă dar nescadentă aferentă garanţiilor de bună-execuţie.
În motivare, creditoarea a arătat că între SC V.R. SRL şi SC I.Z. SRL s-au derulat relaţii
comerciale începând cu luna iulie 2007. Creditoarea, în calitate de antreprenor a executat o serie de
lucrări de construcţii în beneficiul debitoarei. De la începutul colaborării şi până în iarna anului 2008,
ambii parteneri şi-au îndeplinit obligaţiile asumate conform clauzelor contractuale, motiv pentru care, deşi
iniţial a contractat doar o parte din lucrările de construcţii necesare debitoarei, ulterior a încheiat un nou
contract şi mai multe acte adiţionale la acesta. Valoarea totală a lucrărilor efectuate de creditoare se
ridică la suma de 4.003.583,96 euro.
Creditoarea a arătat că deţine împotriva debitoarei două categorii de creanţe. Prima, creanţe
certe, lichide şi exigibile reprezentând contravaloare lucrări prestate şi materiale de construcţii şi a doua,
creanţe certe, lichide şi nescadente, compuse din garanţiile de bună-execuţie.
Creanţele certe, lichide şi exigibile se împart la rândul lor în două categorii: sume facturate,
exprimate în lei şi sume nefacturate din considerente fiscale, exprimate în euro.
Cu privire la sumele facturate, acceptate la plată şi neachitate a arătat creditoarea că, în iulie
2007 a încheiat un al doilea contract de lucrări având ca obiectiv „Hală producţie în localitatea Salonta,
jud. Bihor, România" , conform căruia s-a convenit, de asemenea, ca finalizarea lucrărilor să se facă
conform unui Grafic de Execuţie, respectiv Faza 1 (structura prefabricate-producere, livrare, montaj-
pentru suprafaţa de 5200 mp, aferentă halei A.M.) - termen de finalizare 30 septembrie 2007 şi Faza 2
(structură prefabricate-producere, livrare, montaj - pentru suprafaţa de 7.800 mp)- termen de finalizare 15
octombrie 2007.
Urmare acestui contract, creditoare deţine împotriva debitoarei următoarele creanţe certe, lichide
şi exigibile:
 136.801, 25 lei - diferenţă neachitată din factura fiscală nr. 8793211/12.10.2007
 34.840 lei - diferenţă neachitată din factura fiscală nr. 8793221/09.11.2007
  81.938,61 lei - contravaloare factura 8793241/12.12.2007
 21.156 lei - diferenţă neachitată din factura fiscală nr. 8793242/12.12.2007
 6.723,44 lei - diferenţă neachitată din factura fiscală nr. 8793243/20.12.2007
 155.446,13 lei - contravaloare factura nr. 15/01.04.2008
 83.940,91 lei - contravaloare factura nr. 16/01.04.2008
 8.882,72 lei-contravaloare factura nr. 17/01.04.2008 , totalizând 545.301,03 lei.
Ultima plată efectuată de debitoare datează din luna iunie 2008. Ulterior, deşi creditoarea a
solicitat plata facturilor emise şi acceptate, reprezentanţii debitoarei nu au stins acest debit.
Cu privire la sumele nefacturate pentru lucrări realizate şi recepţionate creditoarea a arătat că
deţine împotriva debitoarei şi o creanţă în cuantum de 423.342,03 euro, nefacturată din considerente
fiscale. Transformarea în moneda naţională se va face conform art. 69 din Legea 85/2006 la cursul BNR
de la data deschiderii procedurii . Această creanţă este şi ea certă, lichidă şi exigibilă conform actelor
adiţionale la Contractul de execuţie lucrări nr. 2/ZDC/IULIE 2007.
Astfel, conform Actului adiţional nr. 2 la Contractul de execuţie lucrări nr. 2/ZDC/IULIE 2007,
creditoarea se obliga să execute lucrări de închidere a construcţiei realizate până la acel moment.
Valoarea actului adiţional nr. 2 a fost de 1.000.000 de euro, exclusiv TVA Ulterior, valoarea acestuia a
fost suplimentată cu 133.710,66 de euro. În baza acestui act adiţional au fost emise, următoarele facturi
fiscale: FF 8793202/11.09.2007 în valoare de 200.000 de euro (achitată integral), FF
8793213/12.10.2007 în valoare de 500.000 de euro (achitată integral), FF 8793235/05.12.2007 în
valoare de 39.785 euro (achitată integral) şi FF 8793236/05.12.2007 în valoare de 37.057 euro(achitată
integral).
Pentru a închide acest act adiţional a mai rămas un rest de facturat în valoare de 356.868,66
euro. Din această sumă, 300.183,13euro reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă la finalizarea
lucrărilor iar 56.685,53 euro aferenţi garanţiei de bună execuţie, reprezintă o creanţă nescadentă,
subscrisa nerealizând facturarea încă pentru nici una dintre sume din considerente fiscale.
Obiectul Actului adiţional nr. 5 la Contractul de execuţie lucrări nr. 2/ZDC/IULIE 2007 l-a
constituit realizarea instalaţiei electrice de iluminat la hala construită. Valoarea acestui act adiţional a fost
de 206.000 de euro. În baza acestuia, a fost emisă FF 8793243/20.12.2007 în valoare de 158.818 euro
(achitată integral), şi a rămas o creanţă certă, lichidă şi exigibilă la terminarea lucrărilor în valoare de
36.882 euro, nefacturată încă din considerente fiscale, şi suma de 10.300 euro, cu titlu de garanţii
nefacturate şi nescadente.
Obiectul Actului adiţional nr. 6, din data de 10.10.2007 1-a constituit realizarea planşeului monolit
şi a pereţilor antifoc. Valoarea acestui act adiţional a fost de 119.000 de euro. în temeiul său a fost emisă
FF 8793237/05.12.2007 în valoare de 71.000 euro (achitată integral), şi a rămas o creanţă certă, lichidă
şi exigibilă în valoare de 48.000 euro, nefacturaiă încă din considerente fiscale, din care o parte,
respectiv 5.950 euro, reprezintă creanţă nescadentă (reprezentând garanţii nefacturate). Ca atare,
creanţa certă, lichidă şi exigibilă pe care creditoarea o deţine împotriva societăţii debitoare în temeiul
acestui act adiţional este de 42.050 euro.
Obiectul Actului adiţional nr. 9, din data de 25.11.2007 l-a constituit livrarea şi montajul mai
multor sisteme electrice şi electronice (generator, iluminat exterior, sistem de control si acces în hală).
Valoarea acestui act adiţional a fost de 55.000 euro. în baza acestui act adiţional a fost emisă FF
14/01.04.2008 în valoare de 35.538,10 euro (neachitată) diferenţa până la 55.000 euro, în valoare de
16.711,90 euro, creanţă certă, lichidă şi exigibilă la finalizarea lucrărilor fiind nefacturată din considerente
fiscale. Din suma totală, 2.750 euro reprezintă garanţie de bună execuţie, nescadentă la momentul
actual.
Obiectul Actului adiţional nr. 11, din data de 04.12.2007 l-a constituit realizarea lucrărilor: anexă
tehnică, cameră server, fundaţie rezervor şi suprabetonări. Valoarea acestui act adiţional a fost de
85.700 euro. în baza lui au fost emise două facturi fiscale, respectiv FF 15/01.04.2008 în valoare de
35.000 euro (neachitată), FF 16/01.04.2008, în valoare de 18.900 euro (neachitată). La aceste sume se
adaugă diferenţa de 27.515 euro, creanţă certă, lichidă şi exigibilă, nefacturaţi la momentul prezentei.
Garanţia de bună-execuţie, este în cuantum de 4.285 euro.
La data de 18 ianuarie 2008 a avut loc recepţia la terminarea lucrărilor fiind întocmit un proces
verbal în acest sens, în cuprinsul căruia s-a consemnat de o manieră neechivocă faptul că „executantul
şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie".
 Creditoarea a efectuat o serie de retuşuri, ulterioare acestei date, la solicitarea beneficiarului
lucrării, în ideea unei încheieri în bune condiţii a relaţiilor contractuale dintre părţi. Însă cu tot concursul
creditoarei, beneficiarul lucrării nu a înţeles ca în mod corelativ să-şi onoreze obligaţiile ce îi reveneau, în
principal cea de plată a lucrărilor.
Conform clauzei contractuale cuprinse la art. 17.3, debitoarea datorează penalităţi de 0,04%
pentru fiecare zi de întârziere.
A arătat că întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de Legea insolvenţei la art. 31, art.3, pct. 6
şi art. 3 pct. 12 .
Având în vedere faptul că debitoarea are datorii exigibile şi neonorate de aproximativ un an
apreciază că starea de insolvenţă a debitoarei este vădită, SC I.Z. SRL, Timişoara nemaiputând să facă
faţă datoriilor sate comerciale.
A mai menţionat că faţă de debitoare există garanţii factuate în cuantum de 408.096 lei şi
garanţii nefacturate în cuantum de 79.785 euro, solicitând înscrierea în tabel şi cu această sumă prin
echivalent în lei la data deschiderii procedurii.
In drept, şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 1, art. 3, art. 26, art. 31 şi art. 33 din Legea nr.
85/2006
In dovedire, a depus la dosarul cauzei: Contractul de lucrări nr. 2/ZDC/IULIE 2007, Actul
adiţional nr. 1, din data de 22.08.2007, Actul adiţional nr. 2, din data de 11.09.2007, Actul adiţional nr. 3,
din data de 19.09.2007, Actul adiţional nr. 4, din data de 10.10.2007, Actul adiţional nr. 5, din data de
10.10.2007, Actul adiţional nr. 6, din data de 10.10.2007, Actul adiţional nr. 7, din data de 10.10.2007,
Actul adiţional nr. 8, din data de 01.11.2007, Actul adiţional nr. 9, din data de 25.11.2007, Actul adiţional
nr. 10, din data de 03.12.2007, Actul adiţional nr. 11, din data de 04.12.2007, Facturile fiscale nr.
8793211/12.10.2007, nr. 8793221/09.11.2007, nr. 8793241/12.12.2007, nr. 8793242/12.12.2007, nr.
8793243/20.12.2007, nr. 15/01.04.2008, nr. 16/01.04.2008, nr. 17/01.04.2008 (filele 11-95 dosar).
Debitoarea, legal citată, a depus la dosarul cauzei contestaţie la cererea de deschidere a
procedurii insolvenţei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că a fost introdusă
cu rea-credinţă împotriva sa şi să se respingă cererea ca fiind nefondată.
A arătat în fapt că, între părţi a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 2/ZDC/iulie 2007, având
ca obiect principal „finalizarea lucrărilor de către executant [...]" conform punctului 2.1. din contract.
Deoarece pe parcursul colaborării a fost mulţumită de calitatea lucrărilor executate, a încheiat acte
adiţionale pentru extinderea obiectului contractului şi asupra altor aspecte ale lucrărilor. Această situaţie
a fost însă în măsura să genereze un sentiment de comoditate din partea creditoarei, lucru ce s-a
manifestat prin calitatea scăzută a lucrărilor ce au urmat, raportat la aşteptările şi cerinţele debitoarei,
ceea ce a şi dus în cele din urmă la refuzul justificat al debitoarei de a achita facturile emise pentru lucrări
neexecutate integral ori corespunzător din punct de vedere calitativ.
A solicitat respingerea cererii pentru lipsa caracterului exigibil al creanţelor creditoarei,
învederând instanţei că societatea creditoare nu face parte din categoria creditorilor îndreptăţiţi să solicite
deschiderea procedurii insolvenţei deoarece creanţa acesteia nu întruneşte cerinţele de lichiditate şi
exigibilitate prevăzute imperativ de lege.
Lucrările la a căror executare s-a obligat S.C. V.R S.R.L. in virtutea raporturilor contractuale cu
debitoarea nu sunt finalizate nici până în prezent. Creditoarea a depăşit cu mult termenele contractuale
prevăzute pentru terminarea lucrărilor, mai mult chiar, a refuzat să procedeze la remedierea unor
defecţiuni rezultate din calitatea materialelor folosite şi a modului în care lucrarea a fost executată. Sub
acest aspect, apreciază că lucrările efectuate la Hala Salonta pentru care S.C. V.R. S.R.L. a emis facturi
către debitoare nu sunt în stare finală până la remedierea tuturor defecţiunilor amintite anterior. Părţile au
purtat nenumărate discuţii în acest sens, dintre care unele au avut drept rezultat şi ajungerea la un
consens cu privire la lucrările ce mai trebuie executate, fără însă ca creditoarea să procedeze la
executarea acestora.
In acest context a înţeles să invoce excepţia de neexecutare a contractului.
Principalul efect al excepţiei de neexecutare este suspendarea contractului şi a foiţei obligatorii
a acestuia. Cel ce o invocă dobândeşte o situaţie asemănătoare celui care beneficiază de un termen,
astfel că partea îndrituită să refuze executarea obligaţiilor sale nu poate fi obligată să plătească daune-
interesejnoratorii pe motiv că ar fi întârziat executarea prestaţiilor ce le datorează celeilate părţi.
 In cauza de faţă, obligaţia de plată a debitoarei este condiţionată de executarea lucrărilor de
către creditoare, iar în măsura în care aceasta nu înţelege să procedeze la îndeplinirea obligaţiei de
finalizare a lucrărilor (pentru care a emis deja facturi ), consideră că excepţia de neexecutare invocată
este întemeiată. Rezultatul direct al acestei excepţii constă în lipsirea creanţei deţinute de S.C. V. R.
S.R.L. de caracterul exigibil al acesteia, întrucât nu poate fi scadentă o obligaţie suspendată pentru
neexecutare. Obligaţia de plată a sumelor pretinse, prin facturi nici nu s-a născut atâta timp cât lucrările a
căror contravaloare se cere nu au fost execute în întregime.
Facturile au fost achitate parţial, în măsura în care reprezintă contravaloarea lucrărilor executate,
iar restul de sumă pretinsă la plată de către creditoare reprezintă debit nerecunoscut de debitoare.
Cu atât mai mult, lipsa caracterului exigibil apare ca evidentă în cazul sumelor solicitate de
creditoare care nici nu au fost facturate. Astfel, acestea nu au un corespondent în lucrări efectuate deci
obligaţia de plată a unor astfel de sume apare ca fiind lipsită de cauză.
Chiar dacă împotriva debitoarei acţionează o prezumţie simplă de insolvenţă datorită neplăţii
datoriilor invocate de creditoare, din actele depuse la dosar se observă că în lunile noiembrie şi
decembrie 2008 debitoarea a făcut plăţi în mod constant către alţi creditori, ceea ce denotă că societatea
dispune de fonduri băneşti şi poate face faţă datoriilor.
Măsura deschiderii procedurii insolvenţei este una extremă şi nu poate fi luată atât timp cât
societatea nu este într-o evidentă stare de încetare de plăţi.
Pe de altă parte, procedura insolvenţei nu este menită să fie utilizată ca un instrument de
constrângere a debitorului pentru ca acesta să-şi plătească datoriile sub ameninţarea cu falimentul, dacă
debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti sau dacă invocă o excepţie aparent întemeiată.
Astfel, creditorului îi rămân la dispoziţie mijloacele de drept comun şi poate sesiza instanţa
competentă pentru ca aceasta, administrând toate probele necesare, să stabilească temeinicia
pretenţiilor creditoarei.
De asemenea, procedura insolvenţei nu este menită nici să înlocuiască acţiunea comercială de
drept comun prin care se valorifică pretenţiile născute din contracte comerciale.
Mai mult decât atât, în speţa de faţă instanţa sesizată cu judecarea prezentei cereri nici nu are
posibilitatea de a face o justă evaluare a situaţiei de fapt, pentru care este imperios necesar a se
administra o expertiză care să stabilească valoarea lucrărilor executate şi valoarea remedierilor şi
lipsurilor pe care creditoarea este datoare să le acopere. De altfel, părţile au şi stabilit printr-o clauză
arbitrală că litigiul va fi suspus spre soluţionare Curţii de Arbitraj de pe lângă CCIA Timişoara.
In acest context, apreciază debitoarea că cererea creditoarei a fost introdusă, pe de o parte,
pentru a crea presiune asupra subscrisei, şi pe de altă parte, cu intenţia de a evita costurile şi
inconvenientele unei proceduri arbitrale în care aceasta ar trebui să-şi dovedească în mod precis
legitimitatea pretenţiilor.
Jurisprudenţa şi doctrina au reţinut în mod constant că, în condiţiile in care debitorul va face
dovada existentei disponibilului bănesc în cont precum şi a faptului ca a efectuat plăţi atât anterior cât şi
ulterior promovări cererii de deschidere, cererea creditorului trebuie respinsă (Ion Turcu, "Legea
procedurii insolvenţei. Comentariu pe articole").
In aceeaşi ordine de idei, s-a decis că încetarea plăţilor nu este însă întotdeauna sinonimă
insolvenţei, debitorul putând refuza să facă anumite plăţi pentru motive pe care le considera întemeiate.
Motivul pentru care debitoarea a încetat să plătească facturile emise de S.C. V.R. S.R.L. constă în lipa
unei contraprestaţii corespunzătoare din partea acesteia. Ceea ce solicita creditoarea era de fapt o plată
în avans cu privire la sumele ce nu aveau un corespondent în lucrări prestate. Mai mult, refuzul de plată
este legal şi întemeiat pe invocarea excepţiei de neexecutare a obligaţiei. Din actele anexate rezultă cu
claritate că societatea debitoare nu este şi nu a fost în stare de blocaj financiar ori imposibilitate de plată,
fiind efectuate plăţi către alţi creditori în mod constant şi la termen.
În consecinţă, a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea cererii de deschidere a procedurii
insolvenţei formulată de creditoare.
A anexat contestaţiei formulate extrase de cont (filele 101-121 dosar). Creditoarea a răspuns
punctual la argumentele dezvoltate în contestaţia formulată de debitoare, arătând , cu privire la caracterul
cert, lichid şi exigibil al creanţelor că este un raţionament sofistic a susţine în acest moment că termenele
contractuale prevăzute pentru terminarea lucrărilor au fost depăşite atâta timp cât a fost întocmit un
proces verbal la terminarea lucrărilor. A apreciat că nu poate fi ridicată excepţia de neexecutare a
contractului în acest moment, atâta timp cât prin încheierea procesului verbal la terminarea lucrărilor
contractul s-a finalizat. Mai mult, în virtutea unei conduite de bună credinţă creditoarea a realizat
remedieri şi ulterior acestui act în dorinţa de a determina din partea debitorului respectarea obligaţiilor
contractuale ce constau în principal în achitarea datoriilor restante.
Este neadevărată aserţiunea conform căreia în cazul sumelor nefacturate nu ar exista
corespondent în lucrări atâta timp cât există situaţii de lucrări care atestă efectuarea lucrărilor. Singurul
considerent pentru care lucrările nu au fost facturat ţine strict de raţiuni de natură fiscală.
Luând în considerare datoriile neonorate faţă de creditoare de aproximativ un an de zile, starea
de insolvenţă este vădită, SC I. Z. SRL, Timişoara nemaiputând să facă faţă datoriilor sale comerciale.
Într-un e-mail din data de 20 ianuarie 2009, societatea debitoare recunoaşte dincolo de orice
îndoială starea de insolvenţă. In cuprinsul e-mail-ului menţionat se precizează limpede că împotriva societății
există creanţe în valoare de aproximitiv 7 milioane de euro. Se recunoaşte, de asemenea, faptul că societatea avea
„câţiva creditori mari" şi că singura sursa de venit prvine dintr-un contract de închiriere care generează venituri de aproximativ
40.000 euro/lună. Cu referire directă la societatea SC V.R. SRL, Cluj-Napoca se arată ca aceasta reprezintă aproximativ 10-
15% din clasa unică de creditori (chirografari, s.n) şi că are puţine şanse de a influenţa deciziile
creditorilor.
Prin prisma acestor consideraţii apreciază că starea de insolvenţă este instalată, neexistând nici
un argument plauzibil care să contrazică această stare de fapt.
Argumentele debitorului în sensul necesităţii administrării unei expertize care să stabilească
valoarea lucrărilor executate şi valoarea remedierilor şi lipsurilor pe care creditoarea este datoare să le
acopere este inutilă atâta timp cât activul a fost recepţionat –fără nici o obiecțiune - şi a fost intabulat ca atare
în cartea funciară a oraşului Salonta. Totuşi, dacă pentru a se stabili certitudinea, lichiditatea sau
exigibilitatea unei părţi din creanţa SC V.R. SRL, Cluj-Napoca este nevoie de administrarea unor probe
suplimentare acest lucru va fi constatat şi cerut de către administratorul judiciar cu ocazia verificării de
creanţe. Până atunci însă la dosar au fost depuse facturi acceptate prin semnătură de către beneficiarul
lucrării în cuantum de 545.000 RON, sumă certă, lichidă şi exigibilă, neachitată. In plus, sunt lucrări
efectuate în valoare de 423.000 euro, recepţionate de către debitoare, care însă nu au fost facturate din
considerente fiscale.
Procedura arbitrală despre care se face vorbire în cuprinsul contestaţiei ar fi fost o opţiune
pentru societatea noastră în condiţiile în care debitorul ar fi desfăşurat o activitate comercială normală şi
patrimoniul său nu ar fi afectat de starea de insolvenţă. In condiţiile unei insolvenţe vădite, procedura
arbitrală ar fi fost nu numai greoaie dar şi inutilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei după amânarea pronunţării creditoarea a solicitat
desemnarea în calitate de administratorul judiciar a practicianului în insolvenţă J. IPURL CLUJ NAPOCA.
De asemenea prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei după amânarea pronunţării,
debitoarea a făcut dovada că asociatul unic, I. – R. A.S. B., a virat în data de 24.02.2009 suma de
130%000 EURO în contul SC I.Z. SRL, sumă care acoperă pretenţiile certe, lichide şi exigibile ale S.C.
V.R. S.R.L., ceea ce constituie o dovadă în plus a faptului că nu se află în stare de insolvenţă.
A reiterat aprecierea că cererea creditoarei a fost introdusă, pe de o parte, pentru a crea
presiune asupra debitoarei, și pe de altă parte, cu intenția de a evita costurile si inconvenientele unei
proceduri judiciare (arbitrale) în care aceasta ar trebui să-si dovedească în mod precis legitimitatea
pretenţiilor, inclusiv prin administrarea unui probatoriu relevant (expertiza tehnică), precum şi să
plătească importante sume de bani constând în taxe judiciare.
Examinând motivele în fapt şi în drept ale cererii formulate de creditoare, apărarea debitoarei
prin contestaţie, văzând actele în probaţiune ataşate de ambele părţi, făcând aplicarea art. 3 pct. 1 lit. a
rap. la art. 3 alin. 6 şi 12 din Legea insolvenţei precum şi art. 33 alin. 4 din aceeaşi lege judecătorul sindic
constată că debitorul este în stare de insolvenţă în sensul prevăzut de lege şi, prin urmare, va fi respinsă
contestaţia formulată, iar creditorul este îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei,
prezentând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ce depăşeşte valoarea prag de 10.000 lei, astfel că
cererea formulată este întemeiată, urmând a fi admisă, conform considerentelor ce se vor dezvolta în
continuare:
Art. 3 alin. 12 din Legea insolvenţei prevede valoarea prag ce reprezintă cuantumul minim al
creanţei pentru a putea fi introdusă cererea creditorului de 10.000 lei RON iar alin. 6 - condiţia ca acea
creanţă să fie certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile în raport cu data formulării cererii de
deschidere a procedurii insolvenţei.
Creditoarea invocă o creanţă în cuantum de 545.301,03 lei şi respectiv 423.342,03 € la care se
adaugă 408.096 lei şi 79.950,53 €, ultima reprezentând garanţii de bună execuţie.
In dovedirea creanţelor pretinse, ataşează mai multe facturi fiscale şi depune contract de lucrări
nr. 2/ZDC/07.2007 încheiat pentru lucrarea : „Obiectiv de producţie-Hale producţie în loc. Salonta jud.
Bihor, România".
Pentru a fi admisă cererea formulată de creditoare este suficient însă a face dovada că din
sumele pretinse , suma de 10.000 lei reprezintă o creanţă certă, are o vechime mai mare de 30 zile, iar
debitoarea nu a achitat-o.
Din analiza actelor în probaţiune depuse, se constată că factura fiscală nr. 8793211/12.10.2007
a fost acceptată la plată şi chiar debitoarea a achitat parţial din cuantumul acesteia, în sumă totală de
773.955,25 lei, rămânând un rest de plată de 136.801,25 lei.
De asemenea, factura fiscală nr. 8793221/19.11.2007 în valoare totală de 1.689.272,000 lei a
fost acceptată la plată, fiind achitată parţial, până la limita sumei de 34.840 lei.
O altă factură acceptată la plată şi neachitată integral este factura fiscală nr.
8793242/12.12.2007 , în valoare de 42.312 lei, din care debitoare a achitat parţial, până la limita sumei
de 21.156 lei, ce reprezintă diferenţă neachitată.
Suma de 6.723,44 lei este în aceeaşi situaţie, reprezentând diferenţă neachitată din factura
fiscală nr. 8793243/20.12.2007 în valoare totală de 348.227,20 lei.
Pentru aceste facturi, acceptate la plată şi parţial plătite nu se poate însuşi apărarea formulată
de debitoare prin contestaţie, potrivit căreia plata facturilor este refuzată prin invocarea excepţiei
neexecutării contractului de către creditoare, respectiv a lucrărilor convenite de părţi, atât prin contractul
cadru cât şi prin actele adiţionale încheiate ulterior.
O astfel de apărare ar putea fi reţinută numai în ipoteza în care debitoarea a refuzat plata
facturilor cu obiecţiuni la recepţia lucrărilor, ceea ce nu s-a întâmplat.
Debitoarea invocă în apărarea sa şi faptul că nu se află în insolvenţă prezumată în sensul prev.
de art. 3 alin. 1 lit. a din Legea insolvenţei, depunând în acest sens mai multe extrase de cont, pentru
sume nesemnificative în raport cu cuantumul creanţei, dar cu ocazia concluziilor scrise , dovada virării de
către asociatul unic I. – R.A.S. B. al SC I.Z. SRL la data 24.02.2009 a sumei de 130.000 € în contul
societăţii debitoare, conform extrasului de cont ataşat nr. 6/24-02-2009.
Rulajul acestei sume nu înlătură prezumţia stării de insolvenţă a debitoarei, din moment ce nu
face dovada şi a plăţii creanţelor certe datorate creditoarei, iar din restul materialului probatoriu existent
la dosarul cauzei rezultă că debitoarea are şi alţi creditori chirografari cu sume ce depăşesc 7 milioane €
, astfel cum rezultă din scriptul depus la fila 357 dosar (vol. II) de către reprezentantul creditoarei.
Pentru considerentele mai sus expuse va fi admisă cererea formulată de creditor şi respinsă
contestaţia debitoarei, urmând ca în cadrul procedurii insolvenţei generale să fie pus în discuţie
cuantumul întregii creanţe şi administrate probele la cererea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia debitoarei SC I. Z. SRL cu sediul în mun. Timişoara, (…), jud. Timiş, J(…),
CUI (…).
Admite cererea formulată de creditorul SC V.R. SRL cu sediul social în Cluj Napoca, (…), jud.
Cluj, J(…), CUI (…) în contradictoriu cu debitoarea SC I.Z. SRL cu sediul în mun. Timişoara, (…), jud.
Timiş, (…), CUI (…).
In temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura de insolvenţă,
Dispune deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei SC I.Z. SRL cu
sediul în mun. Timişoara, (…), jud. Timiş, J(…), (…).
In temeiul art.34 din Legea privind procedura de insolvenţă, văzând şi prevederile OUG nr.
86/2006,
 Numeşte administrator judiciar practicianul în insolvenţă SCP J. IPURL, cu sediul în mun. Cluj
Napoca, (…), jud. Cluj, RSP (…) care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.20 din lege, stabilind pentru
acesta un onorariu de 4.000 lei , a cărui plată se va face din fondurile speciale aflate în administrarea
UNPIR TIMIŞ, în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea insolvenţei şi se va trimite adresă către UNPIR TIMIŞ în
acest sens.
In temeiul art.61 şi art. 62 din Legea privind procedura de insolvenţă,
Dispune notificarea deschiderii procedurii debitorului SC I.Z. SRL asociaţilor, acţionarilor,
creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, prin Buletinul Procedurilor de
Insolvenţă, în vederea efectuării menţiunii, precum şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
Fixează termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă la 27.04.2009.
Fixează termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea
tabelului preliminar al creanţelor la 03.06. 2009.
Fixează termenul pentru depunerea eventualelor contestaţii la 30.06. 2009 şi pentru afişarea
tabelului definitiv al creanţelor la 10.07.2009.
Fixează data şedinţei adunării creditorilor 09.06.2009 şi convoacă creditorii debitorului.
Fixează primul termen după deschiderea procedurii 28.05.2009.
Dispune trimiterea notificărilor către toţi creditorii debitorului, de către administratorul judiciar.
In temeiul art.4 din Legea privind procedura de insolvenţă,
Dispune deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care vor fi suportate cheltuielile
aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a
atribuţiei, contul va fi deschis de către administratorul judiciar . Eventualele disponibilităţi băneşti vor fi
păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Definitivă şi executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Februarie 2009.

Preşedinte Grefier

(…)(…) (…)(…)