Moara Fuerea.

Familia Georgescu-Fuerea

Slobozia, la sfârşitul secolului XIX, era o comună care, plasată strategic şi

având punct de cale ferată, era propice pentru agricultori şi piaţa de desfacere
agricolă. Aici se organiza comerţul cu grâne.
Profitând de plasarea strategică a acestei localităţi, familia de boieri
Georgescu-Fuerea, a înfiinţat, aici, un atelier de maşini agricole. Mai târziu au
construit o moară pe care a dezvoltat-o continuu construind: o uzină electrică
pentru asigurarea funcţionării moşiei; depozite; o fabrică de biscuiţi şi clădiri şi
locuinţe pentru muncitori. Astfel, au ajuns să cuprindă circa 5 Ha de teren.
Moara Fuerea a ajuns să fie a doua ca importanţă din România. Familia
Georgescu-Fuerea a devenit producătoare, prelucrătoare şi exportatoare de grâne,
făină şi produse de panificaţie. Slobozia s-a dezvoltat şi graţie acestei mori.
Clădirea principală a morii se afla aproximativ, pe spaţiul alocat astăzi
Muzeului Naţional al Agriculturii. Astăzi, singura urmă rămasă vizibilă fiind calea
ferată, dezafectată, din imediata apropiere a muzeului.
La începutul primului război mondial autorităţile române cer familiei Fuerea
să incendieze intenţionat moara şi depozitul de cereale pentru a nu cădea în mâinile
duşmanilor: în acest caz fiind germanii. Pentru această cerinţă, Statul Român a
asigurat familia că va fi printre primii despăgubiţi după trecerea evenimentului
beligerant. Moara a ars. Din cauza derulării greoaie a acţiunilor de despăgubire,
familia nu a primit nimic de la stat decât câteva asigurări scrise.
După anul 1949, cele 5 ha unde se afla moara, au fost expropiate,
bineînţeles, de către stat.
Ultima descedentă a Familiei Georgescu Fuerea este stabilită la Paris.
Muzeograf Andreea Panait