1. Denunțarea unilaterală sau rezilierea contractelor încheiate de UAT înainte de
deschiderea procedurii de insolvență și care nu pot fi executate în cadrul planului de redresare a insovenței la propunerea administratorului judiciar de către consiliul local sau județean (art.39 lit.h). Administratorul judicar nu are putere de decizie în această privință, ci doar prerogativa de propunere. 2. Posibilitatea de negociere de către administratorul judicar cu creditorii a planului de redresare a insolvenței, în ceea ce privește planul de achitare a creanțelor, calendarul și condițiile de rambursare a acestora (art.93 lit.h). 3. Planul de redresare poate defavoriza unele creanțe, poate prelungi data scadentelor si poate modifica rata dobânzii, penalitățile sau oricare alte clauze din cuprinsul contractului ori al celorlalte izvoare ale obligațiilor unității administrativ-teritoriale. (art. 94). 4. Tot ca element de noutate, este introdus și art. 99 care reglementează votul asupra planului de redresare, care trebuie adoptat cu o majoritate de 2/3 de către adunarea creditorilor. Legea nu prevede însă ce se întâmplă atunci când nu se întrunește majoritatea de 2/3 pentru adoptarea planului de către adunarea creditorilor. În lipsa unei prevederi legale, acesta va fi resupus votului până când creditorii îl vor adopta, nefiind stabilit de câte ori se poate reface planul și relua votul. 5. Posibilitatea suspendării plăților efectuate de unitatea administrativ-teritorială către creditori după declararea stării de insolvența si până la elaborarea planului de achitare a debitelor către creditori. (art. 21, lit. i). 6. Pentru a fi adoptat, planul de redresare nu mai este supus exclusiv votului creditorilor ci va trebui să aibă avizul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice judeţene/ mun. Bucureşti şi Curţii de Conturi, fiind totodată necesar a fi supus aprobării autorităţii deliberative.