CENTRUL DE STUDII AL

FUNDAIEI DACICA

SIMPOZIONUL NATIONAL
DIN VALEA ALUNULUI
EDIIA a II-a
8-10 mai 2015

SIT ARHEOLOGIC
SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren

PROGRAM

Centrul de Studii al Fundaiei Dacica

 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Vineri, 8 mai 2015

10:00 Cuvânt de deschidere din partea Fundației Dacica

Dr. Eugen S. TEODOR, cuvânt introductiv: „Landscape
archaeology” în căutarea dreptului de cetate, în
arheologia românească

Sesiune de comunicări. Partea I

Moderator: Dr. Habil. Coriolan Horațiu Opreanu

10:30 Dr. Dorel MICLE – Universitatea de Vest Timișoara

Particularităţi ale analizei geomorfologice în
arheologia peisajului
11:00 Dr. Constantin HAITĂ – Muzeul Național de Istorie a
României, Centrul Național de Cercetări
Pluridisciplinare, București
Tell-urile gumelnițene de la Dunărea de Jos. Condiții
geomorfologice pentru reconstituirea peisajului
11:30 Dr. Cosmin SUCIU, Dr. Victor BUNOIU – Muzeul
Banatului Timișoara
Distrugerea movilelor de pământ din Banat. Studiu de
caz: zona Dudeștii Vechi, Teremia Mică, Vâlcani
12:00 Dr. Andrei ASĂNDULESEI – Departamentul de
Cercetare Interdisciplinar - Domeniul Științe,
Platforma de Cercetare Interdisciplinară Arheoinvest,
Iași

1
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________
Dr. Ionuț Cristi NICU – Departamentul de Cercetare
Interdisciplinar - Domeniul Științe, Platforma de
Cercetare Interdisciplinară Arheoinvest, Iași
Dr. Robin BRIGAND – Lab. Trajectoires (UMR CNRS
8215), Maison Archéologie et Ethnologie, 21 allée de
l’Université, 92023 Nanterre cedex.
Dr. Radu PÎRNĂU – Colectivul de Geografie, Academia
Română, Filiala Iași
Dr. Alin MIHU-PINTILIE – Institutul de Arheologie,
Academia Română, Filiala Iași
Analize GIS și investigații non-invazive în situri
arheologice preistorice din nord-estul României
12:30 Pauză de cafea
13:00 Drd. Alexandru HEGYI – Universitatea de Vest
Timișoara
Între eficiență și redundanță – modele predictive în
arheologie
13:30 Dr. Maria-Magdalena ȘTEFAN – Institutul de
Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca
Dr. Dan ȘTEFAN – Institutul de Arheologie „Vasile
Pârvan” București
Peisaje arheologice la finele celei de-a doua epoci a
fierului în sud-estul Transilvaniei
14:00 Dr. Aurora PEȚAN – Centrul de Studii al Fundației
Dacica
Peisaje terasate în zona capitalei Regatului Dac
14:30 Pauză de prânz

2
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Sesiune de comunicări. Partea a II-a

Moderator: Dr. Dorel Micle

16:00 Dr. Vlad Andrei LĂZĂRESCU – Institutul de Arheologie

și Istoria Artei Cluj-Napoca
Proiectul PoroLIMES. O abordare interdisciplinară a
peisajului arheologic din zona de nord a frontierelor
Daciei
16:30 Dr. Habil. Coriolan Horațiu OPREANU – Institutul de
Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca
Rezultate științifice recente si perspective de viitor in
studiul sectorului de limes din zona Porolissum
17:00 Drd. Andrei STAVILĂ – Universitatea de Vest
Timișoara
Structuri liniare de pământ din Banat în contextul
arheologiei peisajului. Valul roman III
17:30 Dr. Alexandra TEODOR – Universitatea de Arhitectură
și Urbanism „Ion Mincu” București
Integrare de surse cartografice pentru zone urbane.
Studiu de caz: Mangalia
18:00 Pauză de cafea
18:30 Dr. Eugen S. TEODOR – Muzeul Național de Istorie a
României București
Contribuții ale cartografiei și toponimiei la
reconstrucția peisajului istoric
19:00 Drd. Ünige BENCZE – Central European University

3
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________
Budapest
Landscape or land use? At the Pauline monastery from
Sâncraiul de Mureş
19:30 Dr. Mihai FLOREA – Muzeul Național de Istorie a
României București
De la Ilfovul istoric la Regiunea de dezvoltare
București-Ilfov. Analiza patrimoniului imobil

Sâmbătă, 9 mai 2015

Excursie documentară

Duminică, 10 mai 2015

Plecarea participanților

Comitetul științific Comitetul organizatoric

Dr. Eugen S. Teodor Aurora Pețan
Dr. Magdalena M. Ștefan Raluca-Eliza Bătrînoiu
Dr. Vlad-Andei Lăzărescu Marian Coman

www.cercetare.dacica.ro/simpozion

4
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Dr. Dorel MICLE, Universitatea de Vest Timișoara

PARTICULARITĂŢI ALE ANALIZEI GEOMORFOLOGICE ÎN

ARHEOLOGIA PEISAJULUI

Legătura dintre arheologie și geografie este bine

cunoscută și larg aplicată (ca metodologie de lucru) de către
arheologii români. Odată cu dezvoltarea și generalizarea
topografiei arheologice și a tehnicilor GIS de procesare și
prelucrare a datelor din teren, arheologia românească s-a
adaptat din mers noilor tendințe, iar azi constatăm că foarte
multe studii combină cu succes metode de lucru din
arheologie și geografie, pentru nuanțarea, cristalizarea,
exemplificarea și interpretarea unor contexte istorice
surprinse în cercetările de teren neinvazive sau săpăturile
arheologice propriu-zise. Dintotdeauna arheologul a fost și un
fin observator al peisajului, doar că metodele actuale îi
permite să aprofundeze observațiile empirice prin metode
științifice și să le disemineze în mod corespunzător. Din
multitudinea de subdiscipline ale geografiei, geomorfologia se
individualizează drept cea mai des utilizată de arheologi, atât
în fazele preliminare de lucru, cât și în interpretarea datelor
finale privind relația om-peisaj. Prezentarea de față dorește să
facă un inventar al metodelor de lucru preluate de arheologi
din domeniul geomorfologiei și să exemplifice particularitățile
analizei geomorfologice în arheologia peisajului.

5
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________

Dr. Constantin HAITĂ, Muzeul Național de Istorie a

României, Centrul Național de Cercetări Pluridisciplinare

TELL-URILE GUMELNIȚENE DE LA DUNĂREA DE JOS.

CONDIȚII GEOMORFOLOGICE PENTRU RECONSTITUIREA
PEISAJULUI

Cultura Gumelnița este bine cunoscută ca o unitate

culturală ale cărei așezări sunt situate de-a lungul principalelor
râuri. De altfel, harta distribuției siturilor importante din
Câmpia Română indică pătrunderea acestor comunități pe
văile principale, dar și secundare, ca și o concentrare a
acestora în zona nord-vestică a Munteniei, în ultima fază
cronologică de evoluție.
Așezările de tip tell, ca și așezări stabile, cu locuire
continuă pe parcursul a mai multor secole, sunt situate în zona
adiacentă Dunării și afluenților săi. De altfel, nu întâmplător,
unele dintre cele mai importante tell-uri sunt localizate în zona
de luncă a Dunării.
Deși multe dintre așezări sunt situate pe proeminențe ale
terasei înalte sau pe martori de eroziune, nu puține sunt
cazurile în care tell-urile sunt situate la marginea terasei joase
sau chiar în luncă. În literatura arheologică sunt menționate
posibile niveluri de inundație, ca și situații în care nivelurile de
locuire din bază erau inundate în momentul cercetărilor
arheologice.
Cercetările de ordin sedimentologic, de dată mai recentă,
au arătat amplitudinea depunerilor naturale, ca și contexte
geomorfologice diferite relativ la situația actuală. La aceste
date trebuie să adăugăm și modificările antropice recente,
6
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________
realizate prin diverse lucrări, cum sunt: desecări, îndiguiri,
schimbări ale rețelei hidrografice. Plecând de la aceste date,
încercăm să conturăm o imagine mai generală a cadrului
natural de evoluție a acestor situri.
Studiul nostru se concentrează și atrage atenția asupra
importanței contextului geomorfologic, ce determină atât
micro-topografia zonei adiacente sitului, cât mai ales flora și
fauna mediului înconjurător. Aceste elemente au un impact
major asupra cultivării plantelor și creșterii animalelor,
activități definitorii ale calcoliticului sud-est european.

7
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________

Dr. Cosmin I. SUCIU, dr. Victor BUNOIU, Muzeul Banatului,

Timișoara

DISTRUGEREA MOVILELOR DE PĂMÂNT DIN BANAT.

STUDIU DE CAZ: ZONA DUDEȘTII VECHI, TEREMIA MICĂ,
VALCANI

Movilele de pământ de pe cuprinsul Banatului au fost

amenințate de braconaj sau de sistematizarea agricolă.
Prezența în Repertoriul Arheologic Național nu asigură o
protecție de facto a acestora în fața unor societăți agricole cu
o putere financiară mare, care preferă o nivelare perfectă a
terenului agricol. De cele mai multe ori ele sunt semnalate în
literatură aproximativ și este deosebit de dificil să fie regăsite
pe teren. Lipsa unei localizări exacte, topografice, face ca de
cele mai multe ori să fim puși în situația de a evalua
distrugerile acestor movile de pământ. Studiul reperelor
bibliografice și a hărților vectorizate ajută, până la un punct, la
reconstituirea formei și a evoluției terenului, iar
ortofotoplanurile ultimilor ani ne pot da informații legate de
momentul distrugerii lor.

8
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Andrei ASĂNDULESEI - Departamentul de Cercetare

Interdisciplinar - Domeniul Științe, Platforma de Cercetare
Interdisciplinară Arheoinvest, Iași
Ionuț Cristi NICU - Departamentul de Cercetare
Interdisciplinar - Domeniul Științe, Platforma de Cercetare
Interdisciplinară Arheoinvest, Iași
Robin BRIGAND - Lab. Trajectoires (UMR CNRS 8215),
Maison Archéologie et Ethnologie, 21 allée de l’Université,
92023 Nanterre cedex.
Radu PÎRNĂU - Colectivul de Geografie, Academia
Română, Filiala Iași
Alin MIHU-PINTILIE - Institutul de Arheologie, Academia
Română, Filiala Iași

ANALIZE GIS ȘI INVESTIGAȚII NON-INVAZIVE ÎN SITURI

ARHEOLOGICE PREISTORICE DIN NORD-ESTUL ROMÂNIEI

Afirmarea noilor paradigme în cercetarea arheologică, în

cea de-a doua jumătate a secolului trecut, a determinat
abordarea unor noi mijloace de analiză a spaţiului natural şi
antropic locuit odinioară, la scară locală sau regională.
Caracterul profund interdisciplinar manifestat de acestea a
fost evidenţiat prin apariţia numeroaselor colaborări dintre
arheologi şi reprezentanţi ai altor ştiinţe, multe dintre ele
menite să sublinieze relaţia de interdependenţă a omului faţă
de mediul înconjurător.
Printr-un pachet diversificat de tehnici şi metode,
disciplina landscape archaeology, în continuare fără un
corespondent explicit în limba română, nu se preocupă numai

9
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________
de cadrul fizic în care oamenii au trăit, ci se concentrează, în
egală măsură, şi pe semnificaţia pe care o exprimă locul ales
de comunităţile vechi pentru a-şi trăi viaţa. Cu alte cuvinte,
accentul pe o anumită dimensiune socio-simbolică şi asupra
componentei umane, cu activităţile ei caracteristice,
reprezintă scopul sau esenţa studiilor de arheologia peisajului.
În ciuda unei lungi tradiţii cu privire la studierea culturilor
neolitice şi eneolitice din Moldova, analiza comportamentului
teritorial al comunităţilor umane rămâne slab exploatat.
Lucrarea noastră se bazează pe interpretarea spațială și
temporală a dovezilor arheologice din arealul nord-estic al
Moldovei, cu privire specială asupra vestului județului Iași
(bazinele hidrografice Bahluieț și Valea Oii, bine-cunoscute
pentru densitatea aşezărilor lor fortificate şi pentru solurile lor
extrem de potrivite pentru agricultură), cu scopul de a
surprinde fenomenele naturale, economice și sociale
determinante pentru evoluția comunităților preistorice (cu
precădere cele eneolitice) din spațiul anterior delimitat.
Astfel, propunem descifrarea şi interpretarea analitică a
sistemului geografic complex din această zonă printr-o atentă
selectare a mai multor staţiuni preistorice, asupra cărora ne
vom concentra prin aplicaţii de topografie şi cartografie
arheologică, fotografie aeriană, scanare tridimensională
terestră, prospecţiuni geofizice și analize pedologice. A fost
construită o bază de date arheologică completă, folosind atât
cele mai timpurii, cât şi cele mai recente repertorii publicate.
Urmărim, astfel, obținerea, pentru fiecare aşezare
preistorică, a unor indicatori calitativi privind precizia spaţială
a cartării topografice, natura aşezărilor şi cadrul lor cronologic,
calitatea şi perioada informaţiilor arheologice. Pe de altă
parte, ne vom concentra atenția pe identificarea indicatorilor
10
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________
naturali (parametrii hidro-geomorfologici) şi pe atracţia lor
relativă pentru comunitățile preistorice, încercând, totodată,
definirea relației cu factorul economic. Obiectivul general este
acela de a evalua teritorialitatea comunităților preistorice în
directă legătură cu prezența resurselor naturale ca factori de
ghidare pentru acestea.
Interpretarea conjugată a rezultatelor obţinute în mediu
GIS, prin analize specifice, va contribui hotărâtor la perceperea
landscape-ului aşezărilor, la înţelegerea mecanismelor de
ocupare a spaţiului în Preistorie şi, în mod evident, va furniza
informaţii preţioase referitoare la relaţia om-mediu, necesare
oricărui studiu pertinent de arheologie interdisciplinară.

11
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________

Drd. Alexandru HEGYI, Universitatea de Vest Timișoara

ÎNTRE EFICIENȚĂ ȘI REDUNDANȚĂ – MODELE PREDICTIVE

ÎN ARHEOLOGIE

Utilizarea și perfectarea sistemelor geoinformaționale

a pus în mâna arheologului posibilitatea efectuării unor
analize spațiale prin care sunt reprezentați o serie de indici
revelatori în contextul amplelor cercetări arheologice.
Analizele efectuate pe baza Modelului Numeric al Terenului
(MNT) au scopul de a reprezenta o realitate existentă din
punct de vedere geografic, speculată de-a lungul timpului.
Însă, adevărata provocare a utilizării acestor sisteme
geoinformatice o reprezintă analizele mai complexe, care pun
în relație acești indici geografici cu preferințele oamenilor, nu
întotdeauna mânate de același tipar. Modelele predictive în
privința criteriilor de amplasare a siturilor arheologice necesită
o muncă laborioasă în sortarea și coroborarea datelor, fapt ce
impune folosirea la maximum a experienței arheologului.
Totuși, genul acesta de analize sunt încă evitate, fiind
considerate relative și uneori redundante. În acest context, am
dori să prezentăm câteva exemple unde aceste analize au avut
succes, putând fi preluate sau, din contră, combătute.

12
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Dr. Maria-Magdalena ȘTEFAN, Institutul de Arheologie și

Istorie a Artei Cluj-Napoca1
Dr. Dan ȘTEFAN, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”
București

PEISAJE ARHEOLOGICE LA FINELE CELEI DE-A DOUA EPOCI

A FIERULUI ÎN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI

În estul Transilvaniei, în zona depresiunilor Brașov,

Covasna, Baraolt, Târgu Secuiesc, Sf. Gheorghe și Ciuc sunt
menționate în jur de 200 de situri datate în mare în perioada
secolelor II a.Chr. (a doua jumătate) - I p.Chr, dintre care se
individualizează peste 30 de puncte fortificate, amplasate în
locuri înalte, izolate. Numărul mare de fortificații, lipsa
centrelor proto-urbane, a locurilor sacre cu caracter
comunitar, cu excepția zonei Racoșului, ridică întrebări privind
funcționalitatea acestui spațiu-tampon între Transilvania și
lumea extracarpatică și a organizării relațiilor de putere
existente între aceste comunități din est și Regatul dac, în
condițiile în care, teoretic, ele controlau cele mai importante
drumuri de legătură spre Moldova și Pont. Funcționarea unor
linii fortificate, așa cum se conturează cele de la Racu sau
Jigodin, urmele prelucrării minereurilor de fier, dar și
descoperirea unor tezaure cu piese de prestigiu ca cele de la

1
Cercetare finanțată prin proiectul "MINERVA - Cooperare pentru cariera
de elită în cercetarea doctorală și postdoctorală", cod contract:
POSDRU/159/1.5/S/137832, proiect cofinanțat din Fondul Social European
prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-
2013

13
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________
Sâncrăieni ori Surcea se înscriu în rândul formelor specifice de
manifestare a unor grupuri de autoritate.
Înțelegerea statutului comunităților din estul și sud-estul
Transilvaniei, între cel de periferie integrată, cu rol militar, a
zonei cetăților dacice transilvane, cel de centre de autoritate
locale și cel de avanposturi ale unor comunități extracarpatice
se poate aborda și prin investigarea percepției în teritoriu a
mecanismelor de exercitare a autorității (controlul strategic al
resurselor și căilor de comunicație, organizarea rețelelor de
construcții militare, coordonarea efortului de amenajare a
mediului ambiant, complexitatea funcțională a habitatului).
Autorii vor prezenta rezultate concrete ale unor activități
recente de cercetare non-invazivă (geofizică, teledetecție,
topografie, periegheză sistematică) desfășurate în zone
arheologice considerate cheie, unele dintre care nu au mai
beneficiat de atenția specialiștilor de mai bine de trei decenii.

14
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Dr. Aurora PEȚAN, Centrul de Studii al Fundației Dacica

PEISAJE TERASATE ÎN ZONA CAPITALEI REGATULUI DAC

Zona capitalei Regatului Dac este împânzită cu mii de

terase, majoritatea antropogene, dintre care foarte puține au
fost cercetate. Studiile etnografice arată că nivelarea terenului
nu reprezintă o modalitate tradițională de amenajare pentru
țăranul de la munte din epocile mai recente. Este foarte
probabil, prin urmare, ca terasele în discuție să reprezinte
indicatori ai prezenței și organizării locuirii în epoca dacică, cu
efecte considerabile în ajustarea imaginii pe care o avem cu
privire la extinderea și densitatea acestei locuiri.
Conceptul de „peisaj terasat” este aplicat în alte spații
geografice peisajelor agricole, unele declarate monumente
istorice. Ansamblurile de terase antropogene din zona
Munților Orăștiei reprezintă un fenomen unic, mai cu seamă
dacă facem distincție între grupurile restrânse de terase din
imediata apropiere a cetăților, prezente și în alte zone locuite
de daci, inclusiv în afara arcului carpatic, și reflectând,
probabil, un model elenistic, și sutele sau chiar miile de terase
răspândite pe spații extinse, care alcătuiesc mediul rural dacic
din arealul capitalei și reprezintă o interesantă dezvoltare
locală a acestui model.
Dispersarea pe spații largi, precum și acoperirea cu
vegetație forestieră împiedică evaluarea corectă a amplitudinii
fenomenului de modelare a peisajului în epoca dacică în
Munții Orăștiei. Totuși, ansamblurile de terase din această
zonă trebuie considerate cazuri aparte de „peisaje terasate” și

15
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________
analizate și valorificate și din această perspectivă, pentru a
obține o imagine cât mai fidelă a efortului și resurselor
utilizate de daci și a programului edilitar aplicat de aceștia.
Prezentarea va aduce în discuție și conceptul de
„memorie a peisajului”, foarte bine reprezentat de terasele
dacice reutilizate de comunitățile stabilite în ultimele 3 secole
pe vechile vetre de locuire.

16
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Dr. Vlad-Andrei LĂZĂRESCU, Institutul de Arheologie și

Istoria Artei Cluj-Napoca, , Academia Română – Filiala Cluj

PROIECTUL POROLIMES. O ABORDARE INTERDISCIPLI-

NARĂ A PEISAJULUI ARHEOLOGIC DIN ZONA DE NORD A
FRONTIERELOR DACIEI

În ultima vreme asistăm tot mai mult la dezvoltarea

tehnologiilor de cercetare non-invazivă a siturilor arheologice,
metode care aduc informații noi obținute prin intermediul
unor metode specifice altor domenii de cercetare (topografie,
palinologie, geofizică etc.) oferind în același timp avantajul
intervenției limitate asupra sitului. Rezultatele prezentate cu
această ocazie reprezintă rodul cercetărilor recente
desfășurate în zona Porolissum-ului ca parte a programului de
cercetare al Academiei Române “Corpus Limitis Imperii
Romani (2012-2022)” și al proiectului „Seeing the Unseen.
Landscape Archaeology on the Northern Frontier of the
Roman Empire at Porolissum (2012-2015)”, PN-II-PT-PCCE-
2011-3-0924.
Începând cu anul 2012, întreaga strategie de cercetare
asupra sitului de la Porolissum a fost schimbată, fiind de data
aceasta orientată către cercetările non-invazive în scopul de a
obține cât mai multe informații despre situl în sine și despre
zona limitrofă. Programul de cercetare asupra sitului include
parteneriate cu diferite colective de cercetare și instituții
precum Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca,
Universitatea Babeș-Bolyai – Facultatea de Geografie și

17
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________
Facultatea de Geologie și Biologie, precum și cu alte colective
cum ar fi cel de geofizicieni coordonat de către Dr. Dan Ștefan.
În realitate, întreg procesul se desfășoară pe trei paliere
după cum urmează:
1. cartarea structurilor arheologice
2. prospectarea non-invazivă a acestora
3. integrarea și modelarea GIS a informațiilor
obținute în ideea elaborării unor modele predictive
Modelul digital al reliefului rezultat în urma analizei LiDAR
a permis, pe lângă cartarea de mare precizie (rezoluție de 0,5
m), efectuarea unor studii de inter-vizibilitate între elementele
componente ale sistemul de apărare și castrele din zonă. Pe
baza acestor date, dar și a altor parametri din teren, împreună
cu colectivul de geografi am putut elabora un model predictiv
care are drept scop identificarea unor noi posibile turnuri care
să întregească realitatea conturată momentan, în ideea de a
înțelege cât mai bine maniera de funcționare a frontierelor
romane. O noutate în abordarea modalității de semnalizare a
fost modelarea propagării sunetului, cu rezultate superioare
față de studiul vizibilității.
Cea mai complexă cercetare interdisciplinară a vizat
praetorium-ul din castrul mare de la Porolissum cercetat prin
mai multe metode geofizice (geomagnetism, profile de
rezistivitate electrică (ERT) și inducție electrică), rezultatele
fiind notabile. Complexitatea și cantitatea imensă de
informații noi obținute au determinat extinderea studiilor
geofizice și asupra unei zona mai largi din orașul roman.
Echipa de biologi și palinologi a fost preocupată de
stabilirea impactului antropic asupra zonei prin intermediul
analizelor de polen, prin studiul amoebelor sau al analizelor de
tip LoI (Loss on Ignition), un element esențial în înțelegerea
18
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________
peisajului antic înainte și după apariția romanilor în această
parte a provinciei romane.
O altă linie de cercetare a fost constituită de
documentarea prin intermediul aerofotogrammetriei a
realităților arheologice din teren în scopul de a eficientiza pe
cât posibil achiziția datelor în raport cu energia depusă și
timpul alocat unor astfel de proceduri. S-au urmărit mai multe
probleme cheie printre care eficacitatea unui model 3D
utilizând astfel de metode pentru documentarea arheologică
în teren, asocierea modelului 3D astfel obținut unor date
STEREO 70 sau documentarea și scanarea contextelor
arheologice.
În ceea ce privește perspectivele de viitor, se are tot mai
mult în vedere utilizarea scanărilor de tip LiDAR, analizele
fotogrammetrice, dar și obținerea și analiza unor imagini
multi-spectrale și hyper-spectrale de mare rezoluție pentru a
identifica structuri arheologice necunoscute. În același timp,
procesarea și ulterior integrarea acestor date de tipuri diferite
într-un mediu GIS pot duce către crearea unor modele
predictive extrem de utile.

19
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________

Dr. Habil. Coriolan Horațiu OPREANU, Institutul de

Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca, Academia Română –
Filiala Cluj

REZULTATE ȘTIINȚIFICE RECENTE SI PERSPECTIVE DE

VIITOR IN STUDIUL SECTORULUI DE LIMES DIN ZONA
POROLISSUM

Astăzi limes Romanus, ce separa Orbis Romanus de

Barbaricum este văzut ca o zonă ce unifică diferite tipuri de
civilizație și nu ca o barieră ce separa două lumi incompatibile.
Zona aleasă pentru cercetare, frontiera nordică este în sine o
zonă a contactelor între culturi, popoare, limbi, religii.
Investigarea zonei frontierei în nivelele ei adânci este o
abordare absolut nouă și originală pentru cercetarea
frontierelor romane. În acest sector limes-ul urmărește
culmile Munților Meseș, o barieră naturală completată cu
castre, burguri și turnuri de veghe ce controlau accesul în
provincie. Importanța militară a sectorului Porolissum pentru
frontiera nordică a Daciei a fost deja subliniată de cercetători.
Limes-ul din zona Porolissum are ca principală
caracteristică îmbinarea sistemului de supraveghere și alertă
bazat pe turnurile și burg-urile situate pe dealurile din zonă și
porțiuni blocate prin baraje continue de tip clausura. În faza
actuală a cercetării cea mai stringentă problemă este cartarea
și identificarea cu foarte mare precizie a tuturor acestor
elemente. În zona din imediata apropiere a complexului
Porolissum erau cunoscute mai multe componente ale
sistemului defensiv fără a fi însă cartate. În 2013 am reușit
completarea acestei lacune prin intermediul unui mijloc tehnic
20
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________
de ultimă generație, respectiv scanarea LiDAR a unei suprafețe
împădurite de aprox. 10 km2. Rezultatele au pus în evidență
castrul de pe dealul Citera, 2 burguri de lemn și pământ, valuri
de apărare, ziduri de blocare a unei văi și numeroase alte
structuri.
Rămân neelucidate raporturile cronologice dintre toate
aceste componente precum și perioadele în care a fost realizat
sistemul fie că vorbim despre un sistem conceput ca un tot-
unitar încă de la începuturile sale, sau a fost modificat în timp.
Pentru deplina înțelegere a resorturilor care au determinat o
anumită structură a limes-ului este extrem de importantă
cercetarea zonei de dincolo de limes, dinamica așezărilor
barbare și cronologia lor constituind parametrii determinanți
pentru o mai bună înțelegere a funcționării frontierei romane.
Perspectivele cercetării pe termen scurt și mediu având în
vedere și recent lansatul Program Național Limes sunt
îndreptate spre prospectarea prin metode de teledetecție a
structurii limes-ului pe de-o parte, dar și spre identificarea și
stabilirea caracterului locuirii barbare din apropiere prin
cercetări de teren și prospecții geofizice. Pentru stabilirea
raporturilor cronologice dintre toate aceste elemente trebuie
însă avute în vedere și săpături de verificare amplasate în
punctele cheie identificate în urma metodele non-invazive.

21
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________

Drd. Andrei STAVILĂ, Universitatea de Vest Timișoara

STRUCTURI LINIARE DE PĂMÂNT DIN BANAT ÎN

CONTEXTUL ARHEOLOGIEI PEISAJULUI. VALUL ROMAN III

Bine cunoscutele valuri de pământ care traversează

Banatul reprezintă o problemă încă deschisă spre discuție
lumii științifice, cercetarea lor aducând de fiecare dată
elemente noi menite pe de-o parte să lămurească o serie de
necunoscute, iar pe de altă parte să adâncească și mai tare
anumite probleme privitoare la acest subiect.
Cel de-al treilea val reprezintă în opinia noastră un caz
aparte, informațiile asupra acestuia fiind extrem de reduse,
ele rezumându-se la câteva cercetări de teren mai vechi și
anumite ipoteze care odată cu trecerea timpului au devenit
regulă. Lucrarea de față este prilejuită de datele culese prin
cercetări sistematice de teren realizate pe diferite segmente
ale traseului structurii în discuție și totodată de cercetarea
acesteia prin săpătură arheologică, ceea ce a permis obținerea
unei imagini de ansamblu și formularea unor ipoteze privind
rolul acesteia. Peisajul speculat de traseul valului este unul
complex, variind între câmpia joasă de subsidență și dealuri,
ceea ce ne-a dat posibilitatea surprinderii unor situații inedite
precum traversarea unor văi sau specularea unor peisaje care
cu greu susține ipoteza privind rolul defensiv al acestei
structuri.

22
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Dr. Alexandra TEODOR, Universitatea de Arhitectură și

Urbanism „Ion Mincu”, București

INTEGRARE DE SURSE CARTOGRAFICE PENTRU ZONE

URBANE. STUDIU DE CAZ: MANGALIA

Într-un articol publicat recent propuneam o metodologie

de integrare a unui set de surse cartografice disponibile
pentru orașul Mangalia într-un mediu de lucru de tip GIS.
Materialul care va sta la baza prezentării constituie un prim
exercițiu de punere în aplicare a propunerii respective.
Concret, o serie de planuri ale orașului – de ansamblu sau
doar parțiale, planuri istorice sau mai recente – vor fi
georeferențiate și vectorizate, iar toate datele care se pot
extrage din ele (descoperiri arheologice, toponime, forme
antropice sau naturale etc.) vor fi centralizate într-o bază de
date spațială. Se urmărește astfel o inventariere cât mai
dinamică a datelor spațiale disponibile pentru studiul de caz
ales, menită să faciliteze considerabil procesul de cercetare a
orașului istoric.
Fără să fie o inovație sub aspect metodologic – fiecare
dintre componentele propuse ale metodologiei fiind de altfel
utilizate în mod curent în cercetările de geografie istorică –,
abordarea aduce în premieră o integrare cu potențial
exhaustiv a unui set de date pentru studiul de caz ales. Deși
nevoia care a generat această soluție este una cu totul
particulară (identificarea foarte dificilă – dacă nu chiar
imposibilă –, în cadrul unui studiu în domeniul arheologiei, a
unor repere spațiale din diferite etape moderne ale orașului,

23
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________
în lipsa publicării unor documentații adecvate), utilitatea finală
a acestui demers poate fi în schimb de un oarecare impact: pe
de o parte datele pot fi valorificate în cadrul studiilor viitoare
de istorie urbană, respectiv al proiectelor de arheologie
urbană etc., pe când metoda poate fi aplicată în studii și cazuri
similare.

24
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Dr. Eugen S. TEODOR, Muzeul Național de Istorie a

României, București

CONTRIBUŢII ALE CARTOGRAFIEI ŞI TOPONIMIEI LA

RECONSTRUCŢIA PEISAJULUI ISTORIC

Înţelegerea mediului în care cei vechi au edificat – un

drum, un dig, un val, un oraş – este critică pentru explicarea
unor caracteristici constructive. Dincolo de habitudinile unei
epoci sau ale alteia, toate marile civilizaţii au demonstrat o
remarcabilă capacitate de adaptare la mediu; în replică,
arheologul este obligat să înţeleagă ambienntul în care o
civilizaţie a evoluat, pentru a explica – de pildă – nu doar care
sunt „regulile” unei epoci, dar cum se manifestă „excepţiile”,
eventual de ce.
Segmentul de câmpie al Limes Transalutanus face obiectul
unui proiect de cercetare de tip Parteneriate; încă din faza de
pregătire, a fost remarcată o anomalie în amenajarea graniţei
romane, între Urlueni şi Piteşti (cca 55 km), respectiv absenţa
valului pe cea mai mare parte a sectorului, deşi era vorba
despre o frontieră în plină câmpie. Astăzi câmpia respectivă
este aproape complet despădurită, practicându-se o
agricultură extensivă; a fost observat însă de timpuriu că
toponimia zonei indică, din contră, o zonă care, într-un trecut
nu foarte îndepărtat, era puternic împădurită.
În paralel cu cercetările în teren – care, pentru zona
respectivă, sunt încă în stadiu incipient – am încercat să
folosim toate sursele documentare disponibile pentru a
descrie cât mai exact specificul zonei; putem însă formula

25
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________
ipoteza de lucru că diferenţele între Câmpia română de la
începutul epocii moderne şi din epocă antică nu pot să fi fost
foarte mari (deşi cu o densitate de locuire mai mare, în epoca
recentă). Studiem deci hărţi moderne (Specht sau Szathmári)
în speranţa că vom putea reconstrui măcar în parte un peisaj
mult mai vechi. Comparaţia dintre informaţia cartografică
modernă şi topografia minoră recentă demonstrează,
paradoxal, că stratul cel mai vechi de informaţie este cel
toponimic, chiar dacă a fost consemnat de cartografi abia
acum câteva zeci de ani.
Aducerea în ecuaţie a unor elemente culturale – precum
evidenţa siturilor sau a descoperirilor numismatice – tinde să
sugereze că la originea unui fapt nu stă o cauză, ci un set de
cauze. Astfel, nu există o relaţie univocă între zonele cu păduri
atestate şi absenţa valului de graniţă; alţi factori, precum
rutele antice, au cântărit în decizia de a marca limita
imperiului într-un mod foarte vizibil, sau nu. Aceste rute pot fi
determinate, cu aproximaţie, din cartarea descoperirilor
arheologice.

26
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Drd. Ünige BENCZE, Central European University,

Budapest

LANDSCAPE OR LAND USE? AT THE PAULINE MONASTERY

FROM SÂNCRAIUL DE MUREŞ

The presentation aims to discuss the use of two different

terms, when studying a medieval monastic landscape in this
part of Europe. I shall briefly present the theoretical
background, the meaning and the use of the two terms
(landscape and land use) in specialized literature and then, go
on to the short presentation of the monastery’s history. As we
shall see, this was the easternmost monastery of the Paulines
as well as the only one situated on the territory of the Szekler
land. Among the Pauline houses from medieval Transylvania
this was probably the wealthiest, which means that it had a
significant number of different types of landed estates, some
of which were quite valuable possessions. It has to be
mentioned that my research is a work in progress and here I
wish to discuss the use and availability of sources and the
preliminary results, which may slightly differ later on. As a
result of my current research it can be said that in the case of
this Pauline monastery it is more appropriate to talk about the
land use of the religious community, since unlike the
Cistercians the Paulines were less involved into changing the
surrounding landscape (except the close area of the monastic
buildings) through their own work (e.g. building fishponds,
draining marshy areas, cutting canals etc.) but relied more on
the donations and their income (at least in this part of the

27
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________
Hungarian Kingdom). Where needed it seems that they
employed serfs as laborers to work on monastery’s arable
lands, forests, pastures and other estates. The future steps of
this research consists of additional field walking,
documentation through aerial photography and topographic
measurements, as well as pollen analysis of selected
fishponds, and mapping the road network of the monastery.

28
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Dr. Mihai Ștefan FLOREA, Muzeul Național de Istorie a

României, București

DE LA ILFOVUL ISTORIC LA REGIUNEA DE DEZVOLTARE

BUCUREȘTI-ILFOV. ANALIZA PATRIMONIULUI IMOBIL

În ultimii 150 de ani, județul Ilfov (care curpindea în

teritoriul său și Bucureștiul) a suferit numeroase modificări la
nivelul granițelor administrative. Astfel, în 1998 s-a creat
Regiunea de dezvoltare București-Ilfov. Aceasta este o
modificare administrativ, cu scopul alinierii structurii teritorial-
administrative a României la cea a UE, urmărindu-se
reducerea decalajelor dintre județe, și creșterea ratei de
absorbție a fondurilor europene. În ceea ce privește
patrimoniul imobil, și acesta a suferit modificările aplicate
situației administrative. Indexul publicat în LMI 2010 și cel
prezent în RAN ilustrează noua configurație.
Astfel, dacă se dorește relizarea unei analize (de orice
natură) a patrimoniului imobil al județului Ilfov trebuie să se
desprindă din bibliografia de specialitate acele situri și
monumente care astăzi nu se mai află, din punct de vedere
teritorial-administrativ, pe teritoriul acestui județ.
Lucrarea de față prezintă modul în care aceste schimbări
pot fi urmărite și analizate cu ajutorul cartografiei, atât cea
istorică cât și cea recentă. Metoda de analiză propusă îmbină
elemente de cartografie și topografie gestionate printr-un set
de programe specifice GIS.

29
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________

Note

30
 SIT ARHEOLOGIC SAU PEISAJ ISTORIC?
Teoria și practica cercetării arheologice de teren
_____________________________________________________________

Note

31
 SIMPOZIONUL NAȚIONAL DIN VALEA ALUNULUI
ediția a II-a, 8-10 mai 2015
_________________________________________________________

Note

32
Centrul de Studii al Fundaiei Dacica
Com. Boșorod, sat Alun nr. 1, jud. Hunedoara
tel. 0354 086162
e-mail: centrul@dacica.ro
www.cercetare.dacica.ro

Partener:

PENSIUNEA

w w w . p e n s i u n e a . d a c i c a . r o