Am simţit că mă dor ochii tot privind aşa trotuarele cu

încărcătura lor de oameni şi lumini. Felinarele făceau

să strălucească pavajul ud şi tramvaiele, la intervale regu­
late, îşi aruncau reflexele pe un păr lucios, pe un zâmbet
sau pe o brăţară de argint. Puţin după aceea, odată cu
tramvaiele mai rare şi cu noaptea de-acum neagră deasu­
pra pomilor şi a felinarelor, cartierul s-a golit pe nesimţite,
până ce prima pisică a traversat încet strada din nou pus­
tie. M-am gândit atunci că ar trebui să cinez. Mă durea
puţin gâtul pentru că-1 ţinusem mult timp rezemat de spe­
teaza scaunului. Am coborât să cumpăr pâine şi maca­
roane, le-am preparat şi am mâncat în picioare. Am vrut
să fumez o ţigară la fereastră, dar aerul se răcise şi mi s-a
făcut niţel frig. Am închis ferestrele şi, întorcându-mă în
cameră, am văzut în oglindă un capăt al mesei pe care
lampa mea cu alcool se învecina cu nişte resturi de pâine.
M-am gândit că mai trecuse o duminică, de bine, de rău,
că mama era acum înmormântată, că aveam să-mi reiau
lucrul şi că, pe scurt, nimic nu se schimbase.

III

Astăzi am lucrat mult la birou. Patronul a fost binevo­

itor. M-a întrebat dacă nu eram prea obosit şi, în afară de
asta, a vrut să ştie câţi ani avea mama. Am spus „vreo
şaizeci11, ca să nu greşesc, şi nu ştiu de ce a părut să respire
uşurat şi să considere asta o afacere încheiată.
O mulţime de conosamente se adunau necontenit pe
masa mea şi a trebuit să le rezolv pe toate. înainte de a
pleca de la birou ca să iau masa, m-am spălat pe mâini.
La prânz, îmi place foarte mult această clipă. Seara îmi
face mai puţină plăcere, pentru că prosopul rulant pe