„plină de înjurături şi în acelaşi timp de lucruri care s-o

facă să regrete11. După aceea, când ea se va întoarce la el,

are să se culce cu ea şi „chiar în momentul culminant11are
să o scuipe în obraz şi să o dea afară. Eu am găsit că
într-adevăr, în felul acesta, ea avea să fie pedepsită. Dar
Raymond mi-a spus că nu se simte în stare să scrie scrisoa­
rea de care avea nevoie şi că se gândise la mine să i-o ticlu-
iesc. Cum eu nu spuneam nimic, m-a întrebat dacă m-ar
deranja s-o facem pe loc şi am răspuns că nu.
Atunci, după ce a mai băut un pahar de vin, s-a ridi­
cat în picioare. A dat deoparte farfuriile şi restul de cârnat
rece pe care nu-1 mâncasem. A şters cu grijă muşamaua
de pe masă. A luat dintr-un sertar al noptierei o foaie de
hârtie cu pătrăţele, un plic galben, un toc de lemn roşu şi
o călimară pătrată cu cerneală violetă. Când mi-a spus
numele femeii, am văzut că era o maură. Am făcut scri­
soarea. Am scris-o cam la întâmplare, dar m-am străduit
să-l mulţumesc pe Raymond, pentru că nu aveam niciun
motiv să-l nemulţumesc. Apoi am citit scrisoarea cu voce
tare. M-a ascultat fumând, clătinând din cap, apoi mi-a
cerut s-o citesc încă o dată. A fost foarte mulţumit. Mi-a
spus: „Ştiam eu că tu cunoşti viaţa11. întâi nu mi-am dat
seama că mă tutuieşte. Numai când mi-a declarat: „Acum
eşti un adevărat prieten11, faptul m-a frapat. A repetat
fraza şi eu i-am spus: „Da11. Mi-era totuna să fiu sau nu
prietenul lui şi el părea să dorească într-adevăr acest lu­
cru. A lipit scrisoarea şi am terminat de băut vinul. Apoi
am mai stat puţin fumând, fără să spunem nimic. Afară,
totul era liniştit, am auzit mersul lin al unui automobil
care trecea. Am spus: „E târziu11. Raymond socotea şi el
la fel. A făcut observaţia că umpul trece repede şi, într-un
sens, era adevărat. Mi-era somn, dar îmi venea greu să
mă ridic în picioare. Trebuie să fi avut o înfăţişare tare
obosită, pentru că Raymond mi-a spus că nu trebuie să