mă las cuprins de deznădejde. întâi, n-am înţeles.

Mi-a ex­
plicat atunci că aflase de moartea mamei, dar că era un
lucru care trebuia să se întâmple într-o zi. Asta era şi pă­
rerea mea. M-am ridicat, Raymond mi-a strâns m âna cu
putere şi mi-a spus că bărbaţii se înţeleg întotdeauna între
ei. Ieşind de la el, am închis uşa şi am rămas puţin în întu­
neric, pe palier. Casa era liniştită şi din adâncurile scării
în spirală urca o adiere nedesluşită şi umedă. N-auzeam
decât cum îmi zvâcneşte sângele care-mi vâjâia în urechi.
Am stat nemişcat. D ar în cam era bătrânului Salamano
câinele a gemut surd.

IV

Am lucrat bine toată săptăm âna. Raym ond a venit şi

mi-a spus că a trimis scrisoarea. M -am dus de două ori la
cinema cu Emmanuel, care uneori nu înţelegea ce se pe­
trece pe ecran. Trebuia atunci să-i dau explicaţii. Ieri a
fost sâm bătă şi M aria a venit aşa cum ne înţelesesem.
Am simţit o mare dorinţă văzând-o, pentru că purta o
rochie frumoasă cu dungi roşii şi albe şi sandale de piele.
I se ghiceau sub rochie sânii tari, iar pielea arsă de soare
îi dădea o înfăţişare de floare. Am luat un autobuz şi
ne-am dus la câţiva kilometri de Alger, pe o plajă încon­
jurată de stânci şi mărginită de trestii înspre ţărm . Soa­
rele de ora patru nu era p rea fierbinte, d a r ap a era
călduţă, cu vălurele lungi şi leneşe. M aria m -a învăţat un
joc. înotând, trebuia să bei creasta valurilor, să iei în gură
toată spuma şi să te întorci apoi pe spate, ca s-o arunci în
sus. Ţâşnea atunci o dantelă spumoasă, care dispărea în
aer sau îmi cădea ca o ploaie caldă pe obraz. Dar, după
câtva timp, aveam gura arsă de am ărăciunea sării. Maria