de stânci şi stâlpii care o susţineau în faţă erau înfipţi în

apă. Raymond ne-a prezentat. Prietenul lui se numea

Masson. Era un tip înalt, cu statură şi um eri masivi şi
avea o femeiuşcă bondoacă şi drăguţă, care vorbea cu
accent parizian. Ne-a îndemnat imediat să ne facem co­
mozi şi că avea nişte peşte fript, pe care îl pescuise în di­
mineaţa aceea. Eu i-am spus ce frumoasă mi se pare casa
lui. El mi-a mărturisit că venea să-şi petreacă sâmbăta,
duminica şi toate zilele libere. „Nevastă-mea şi cu mine
ne înţelegem bine“, a adăugat el. Nevastă-sa tocmai râ­
dea cu Maria. Pentru prima oară, poate, m-am gândit cu
adevărat că aveam să mă însor.
Masson voia să facă baie, dar nevastă-sa şi Raymond
nu voiau să vină şi ei. Am coborât toţi trei şi M aria s-a
aruncat imediat în apă. Masson şi cu mine am aşteptat
puţin. Vorbea rar şi am observat că avea obiceiul să com­
pleteze tot ceea ce afirma cu un „şi aş spune chiar mai
mult“, chiar şi atunci când, în fond, nu adăuga nimic la
sensul frazei. Despre M aria mi-a spus: „E grozavă şi aş
zice chiar fermecătoare. “ Pe urm ă n-am mai dat nicio
atenţie acestui tic, pentru că voiam să gust plăcerea de a
sta la soare. Nisipul începea să se încingă sub tălpi. Am
mai amânat puţin pofta pe care o aveam de a intra în apă,
dar în cele din urm ă i-am spus lui M asson: „Intrăm?11
Am plonjat. El a intrat în apă treptat şi s-a aruncat numai
când n-a mai atins fundul. înota bras şi destul de prost,
aşa că l-am lăsat, ca să mă duc după M aria. Apa era rece
şi eram încântat să înot. îm preună cu M aria, ne-am în­
depărtat mult de ţărm, simţindu-ne de acord atât în ges­
turile, cât şi în mulţumirea noastră.
în larg am făcut amândoi pluta şi pe obrazul meu în­
tors către cer soarele usca ultimele pânze de apă care mi
se scurgeau în gură. L-am văzut pe M asson ieşind pe
plajă, ca să se întindă la soare. De departe părea uriaş.