Mihai Mesaroş

ARGUMENT

Omenirea este într-o emancipare continuă, considerându-se mai civilizată şi mai evoluată
pe zi ce trece.
Dacă ar fi să stabilim timpul ideal pentru omul modern, acela ar fi „viitorul”.
Trăim cu gândul la ce va trebui să facem mâine sau ce am făcut ieri. Nu suntem conştienţi de
prezent. Practic nu avem respect faţă de clipă, de ideea de „acum”. Totul este dominat de grabă
şi viteză. Faptele actuale nu au veşnicie, sunt nehotărâte şi neclare.
Din aceste considerente văd ca pe un punct de sprijin şi un refugiu perioadele de început
ale omenirii, respectiv originile, în care viaţa era firească şi omul era ancorat în ea. Tot ce
moştenim din acele perioade este trainic, simplu şi firesc. Poartă esenţa profundă a tuturor
lucrurilor, la care încerc să ajung şi eu prin lucrările mele. Dar, acum, pentru a o descoperi şi
pentru a recunoaşte care este această esenţă, trebuie dusă o muncă spre înlăturarea elementelor ce
i s-au adăugat inutil, năpădind-o precum buruienile năpadesc cultura bună. Trebuie date jos toate
„înfloriturile”, „cârpelile”, „adăugirile”, „ornamentele”, „ brise-brise-urile”, ele reprezentând,
până la urmă, sursa nesecată de kitsch. Este asemenea curăţeniei, cum este toaletarea arborilor,
sau înrijirea corporală la oameni, prin aceste acţiuni scăpand de lucruri ce ne deranjează, pentru a
putea rămâne în parametri normali de funcţionare.
 OMUL

Găsesc ca fiind principala mea sursă de inspiraţie sculpturile din Preistorie şi statuile Moai
din Insula Paştelui.
Apreciez foarte mult aceste lucrări, deoarece mi se pare fascinant felul în care acei oameni au
reuşit să sintetizeze spre o armonie compoziţională perfectă, ajungând la obiecte artistice ce, deşi
sunt printre cele mai vechi lucrări de artă găsite vreodată (cele din Preistorie), nu dau nici măcar
o clipă impresia că ar fi doar nişte încercări, ci voite capodopere.
Consider aceste lucrări ca fiind în opoziţie cu Arta naivă, deoarece în timp ce aceste
culturi simplificau, reprezentând esenţa lucrului dorit a fi realizat, Arta naivă este caracterizată
prin aglomeraţia de detalii nesemnificative şi neglijenţa faţă de ansamblu.
Statuile din Insula Paştelui, deşi au fost făcute între 1100 şi 1680 E.N., perioadă în care omul
studia demult artele şi anatomia umană, păstrează aceste caracteristici specifice lucrărilor din
Preistorie. Acest lucru se datorează faptului că insula este un loc izolat, la peste 2 000 de km de
orice alt teritoriu, astfel că locuitorii au rămas neatinşi de „invenţiile” Omului Modern, printre
care se numără şi felul de a trata subiectul în sculptură, folosit în Antichitate, continuat şi în Evul
Mediu, prezent pe alocuri şi în zilele noastre.
Aceasta este o dovadă că studierea corpului uman până spre disecţie, analizarea
obiectului până la detalii microscopice, nu au făcut decât să altereze percepţia vizuală naturală.
Cel mai bun exemplu este dat prin faptul că în prezent un om fără studii artistice este aproape
orb, ajungând tot timpul sa realizeze un kitsch, nefiind în stare „ să vadă pădurea de un copac” şi,
deci, pierzându-se în detalii.
 PRIMATUL

Mergând mai departe, am încercat sa găsesc un loc în care originile noastre să se găsească
într-o stare cât mai pură.
Originile omului sunt discutabile, dar fie că acceptăm varianta biblică, fie cea darwiniană,
nu se poate contesta asemănarea noastră cu primatele.
Deşi elementele ce ne duc spre ideea de origine, se regăsesc în fiecare om, în diferite
„cantităţi”, nu sunt destul de evidente.
Consider că originile se observă în trăsăturile şi acţiunile primitive ale noastre, iar toate
caracteristicile comune dintre noi şi primate sunt comportamente primare, nevoi simple sau
gesturi ereditare, reflexe.
Pentru a reliefa această legătură, am vrut să găsesc un simbol, iar simbolul este banana.
Se creează legatura prin faptul că banana, alimentul emblematic al primatelor, este
consumat şi de oameni, regulat, pe întreg globul pămantesc, dar mergând mai departe, conotaţiile
legate de banane duc tot înspre comportamente şi nevoi primtive, simple:

umor – Înca de la începutul filmografiei americane, alunecatul pe coji de banane a fost folosit în
numeroase comedii, devenind un laitmotiv arhicunoscut.

lux, libertate – Legându-ne de zona Europei de Est, şi de România, odată cu Revoluţia din 1989,
banana, un fruct exotic, de lux, rar şi greu de găsit pe vremea comunismului, a devenit
omniprezentă pe rafturile magazinelor.

exotism – Pentru oamenii din zonele unde nu creşte acest fruct, prezenţa sa
poartă ideea de junglă, loc indepărtat, necunoscut, înmiresmat şi cu vegetaţie abundentă.