5/23/2016

ENDOCRINOLOGIE

Curs 1

Introducere
 Endocrinologia - studiul formelor de comunicare şi
semnalizare implicate în controlul şi coordonarea unor
procese şi a funcţiei multor organe.

 Efectele sistemului endocrin :

 Creşterea şi dezvoltarea,
 Reglarea metabolismului şi a aportului nutritiv,
 Menţinerea homeostaziei,
 Diferenţierea sexuală şi reproducerea,

1
 5/23/2016

Sisteme de reglare ale hormonilor

Controlul prin feed-back negativ

2
 5/23/2016

Mecanismul de reglare neurogen

 Hipotalamusul - eliberare de neurohormoni
 Glanda pineală- influxuri fotosensibile prin inervaţia sa
simpatică - transformarea serotoninei în melatonină.

 Medulosuprarenala - eliberarea catecolaminelor în condiţii

de stres (inervaţie simpatică)

Bioritmurile hormonale
 Ultradiene ,

 Circadiene la 24 de ore - secreţia cortizonică,

 Circatrigintare la aproximativ 30 de zile- ovulaţia;

 Circumanuale.

3
 5/23/2016

Ritm ultradian / LH

Ritm circadian

4
 5/23/2016

Ritm circatrigintar

Natura chimică a hormonilor

 Hormonii pot deriva din:
 aminoacizi/ lanţuri polipeptidice,
 colestrol,
 fosfolipide.
 Sinteza hormonilor
 Ptr. hormonii peptidici şi proteici - expresie genica (RER)+
modificări posttranslaţionale.
 Ptr. hormonii steroizi - enzime specifice ce acţionează
asupra colesterolului (la nivelul mitocondriilor şi RER).
 Transportul – proteine de legare – albumine sau
globuline

5
 5/23/2016

Interacţiunea dintre hormoni şi receptori

 Receptorii membranari pentru hormonii hidrosolubili

 Receptorii nucleari pentru hormonii lipofilici

6
 5/23/2016

Receptorii membranari
1. Receptori cu activitate tirozin kinazică
 receptorii pentru insulină şi IGF-1.
2. Receptori cu activitate serin/treonin kinazică
 de exemplu receptorii pentru activină, inhibină.
3. Receptori cu activitate guanilat ciclazică
 receptorul pentru factorul atrial natriuretic.
4. Receptori cuplaţi canalelor ionice
 receptori nictonici acetilcolinergici.
5. Receptori cuplaţi cu proteina G
 receptorii adrenergici, colinergici muscarinici, pentru
hormonii glicoproteici, parathormon, glucagon.
6. Receptori pentru citokine
 de exemplu receptorii pentru GH, prolactină şi leptină.

Receptorii membranari

7
 5/23/2016

Receptorii nucleari
 Liganţii acestor receptori pot fi:
 Hormoni clasici: h. tiroidieni, progesteron; testosteron;
estradiol; cortizol; aldosteron;

 Vitamine : D, acidul retinoic;

 Produşi ai metabolismului intermediar: acizi graşi,

acizi biliari;

 Endo- sau xenobiotice.

Receptorii nucleari

8
 5/23/2016

Receptorii nucleari

Reglarea receptorilor hormonali

 Mecanisme posibile:

 Creşterea sau scăderea sintezei receptorilor;

 Internalizarea receptorilor membranari după legarea

ligantului;

 Decuplarea receptorului de la căile de transmitere

intracelulare (desensibilizare) - prin fosforilare

9
 5/23/2016

Afecţiunile endocrine
1. Hipofuncţia endocrină
2. Hiperfuncţia endocrină apare
3. Defecte ale sensibiliăţii hormonale
4. Tumorile endocrine
5. Iatrogenia

Afecţiunile endocrine
1.Hipofuncţia endocrină – poate fi determinată prin:
 Distrucţia glandei

 Afecţiuni extraglandulare
 insuficienţa renala → producţia inadecvată de 1,25-(OH)2-
colecalciferol).

 Deficite de biosinteza hormonală

 deficitul de hormon de creştere – mutaţii sau deleţii ale genei
pentru GH

10
 5/23/2016

Afecţiunile endocrine
2. Hiperfuncţia endocrină apare ca urmare a:
 Hiperplaziei unei glande endocrine
 Tumorilor endocrine
 adenoamele hipofizare ce produc PRL, ACTH, GH, LH, FSH ,TSH.
 Autoimunităţii
 B. Basedow
 Secreţiei ectopice
 ACTH sau calcitotina

Afecţiunile endocrine
3.Defecte ale sensibiliăţii hormonale
 Genetic determinate - rezistenţa la acţiunea hormonilor
prin:
 defecte ale receptorilor
 defecte ale căilor de semnalizare intracelulare
 Dobândite – insulino-rezistenţa în
 diabetul zaharat tipul II,
 sindromul metabolic sau
 sindromul ovarelor polichistice

11
 5/23/2016

Afecţiunile endocrine
4. Tumorile endocrine - efecte locale sau deficit/exces
hormonal

5.Iatrogenia – prin folosirea deliberată sau

inadecvată a unor preparate hormonale:
 administrarea excesivă a glucocorticoizilor în scop
antiinflamator.

Tehnici de laborator
 Tehnici imune competitive – RIA
 Tehnici imunometrice - ELISA
 Teste cromatografice HPLC
 Spectrometria de masă

12
 5/23/2016

SISTEMUL HIPOTALAMO-HIPOFIZAR

13
5/23/2016

14
 5/23/2016

Originea embrionară a hipofizei

 Adenohipofiza derivă dintr-o evaginare ectodermală a

orofaringelui, denumită punga lui Rathke.

 Neurohipofiza este de origine neurală,

 derivă din hipotalamusul ventral şi ventricolul III
 va păstra conexiuni cu nucleii hipotalamici supraoptic şi
paraventricular.

15
 5/23/2016

•hipofiza cântăreşte între 100 şi 700 mg şi

•măsoară aproximativ 13X9X6 mm
•0,8 ml sg/g/min

•hipofiza cântăreşte între 100 şi 700 mg

•măsoară aproximativ 13X9X6 mm
•0,8 ml sg/g/min

16
5/23/2016

17
 5/23/2016

Vascularizaţia hipofizei

Celule neurosecretorii hipotalamice

18
 5/23/2016

Nucleul Neurohormonul sau funcţia

Supraoptic -ADH, oxitocina

Paraventricular (PVN) -Nucleul magnocelular PVN: ADH, oxitocina
-Nucleul Parvocelular PVN: TRH, CRH, VIP
Suprachiasmatic -Reglarea ritmului circadian şi funcţiei epifiziei
-VIP, ADH
Arcuat -GnRH, GHRH, dopamina, Somatostatin
-Reglarea apetitului
Periventricular -Somatostatin

Ventromedial -GHRH, Somatostatin

-Centrul saţietăţii
Hipotalamusul lateral -Centrul foamei

Aria preoptică -GnRH

Hipotalamusul anterior -Termoreglare: centru de “răcire”

-Centrul setei
Hipotalamusul posterior -Termoreglare: centru de “încălzire”

TRH
 cel mai mic hormon peptidic stimulator (3 AA),
 nucleii de origine - porțiunea medială a nucleului PVN,
 secreția TRH :
 stimulată de noradrenalină
 inhibată de serotina
 control feedback negativ (HT periferici)
 Funcții:
 stimularea eliberării de TSH
 cel mai important factor de eliberarea a PRL !
 intensifică eliberarea GH în acromegalie şi a ACTH la unii pacienți
cu Boala Cushing.
 TRH sintetic

19
 5/23/2016

CRH (corticotropin-releasing hormone) – 41 AA

 un peptid cu 41 de AA,
 determină eliberarea de ACTH şi altor peptide derivate
din precursorul POMC
 Neuronii secretanți de CRH porțiunea anterioară a PVN
 Reglarea secreției de CRH se realizeză prin:
 Feed back negativ direct: cortizol, ACTH, β-endorfina;
 Acetilcolina, dopamina, norepinefrina, epinefrina
stimulează secreția hipotalamică a CRH;
 Acidul γ-aminobutiric inhibă eliberarea CRH;
 IL-1, IL-6 şi TNF alfa stimulează atât sinteza cât şi eliberarea
CRH, ACTH şi vasopresinei.

CRH
Acetylcholine, dopamine,
norepinephrine,
epinephrine

+
CRH
GABA - (anterior +
region PVN)
-
Interleukin 1, 6,
TNF α

Cortisol,
ACTH, β-
endorphin

20
 5/23/2016

GnRH (Gonadotropin-releasing hormone)

 decapeptid , stimulează secreţia de LH şi FSH hipofizar.
 Originea - epiteliul placodului olfactiv,
 Localizare - zona preoptică şi nucelul arcuat
 Implicaţii terapeutice:
 GnRH biosintetic - administrat pulsatil la cei cu
hipogonadism secundar deficitului de GnRH.
 Preparatele depo produc o down-regulation la nivelul
receptorilor - indicate în:
 unele cancere (de prostată, sân) sau
 în pubertatea precoce.

GnRH – secreţie pulsatilă

21
 5/23/2016

GHRH (Growth Hormone–Releasing Hormone)

44 aminoacides

Serotonine

+
GHRH
+ GH
GABA - (arcuate and
PRL
VM nucleus)
-

GH, IGH1

GHRH (Growth Hormone–Releasing Hormone)

 are 44 de aminoacizi,
 stimulează secreţia de GH, şi uneori a PRL.
 Neuronii secretanţi de GHRH - nucleul arcuat şi VM.
 IGF-1 şi GH:
 efect de feedback negativ - scăderea GHRH
 creşterea somatostatinei.
 Reglarea secretiei de GHRH
 Serotonina +
 Acidul γ-aminobutiric -
 Mutaţii nonsens ale genei GHRH-R determină o formă
familială rară de deficit de GH

22
 5/23/2016

Ghrelina
 Un sistem separat de stimulare a GH → ghrelină,
(izolat pentru prima data din stomac)
 interacţionează cu un receptor denumit receptorul GH
secretagog (GHS-R).
 Molecule de ARNm şi receptorii GHS sunt prezenţi atât
în hipofiză cât şi în hipotalamus.
 Poate creşte nivelul circulator al PRL, ACTH,
cortizolului şi aldosteronului.
 Ghrelina - rol mult mai important în reglarea apetitului
şi aportului de alimente.

Somatostatin (sau somatotropin release–

inhibiting factor)
 În SNC forma de 14 AA inhibă secreţia de GH şi TSH,
 neuronii secretanţi – nucleul periventricular, arcuat, VM.
 se regăseşte şi în pancreas, mucoasa intestinală sau
celulele C tiroidiene –forma cu 28 AA
 Prin efect paracrin şi endocrin, somatostatinul inhibă
secreţia de: Insulină, Glucagon, Colecistokinină etc.
 Implicaţii terapeutice:
 Analogi sintetici ai somatostatinului sunt folosiţi în
tratamentul acromegaliei, tumorilor carcinoide sau
pancreatice.

23
 5/23/2016

PIF (Prolactin-Inhibitory Factor)

 Dopamina
 Neuronii secretanţi de dopamină –sistemul
tuberoinfundibular dopaminergic- se găsesc la nivelul
nucleului arcuat.
 reglarea PRL la nivel hipotalamic este predominat
inhibitorie.
 Întreruperea conexiunii între hipofiză şi hipotalalmus şi
blocarea receptorilor dopaminergici prin diferite
medicamente determină o creştere a PRL.
 Acidul gamma-aminobutiric (GABA) şi căile
colinergice au un rol inhibitor asupra eliberării PRL.

PRF (Prolactin-Releasing Factor)

 în primul rând - TRH, dar rolul său fiziologic nu pare a
fi foarte important

 VIP şi peptidul histidin metionină au proprietăţi

stimulative asupra eliberării PRL.

 Serotonina poate stimula PRL

24
 5/23/2016

Alte funcţii
 Centru de integrare între SNC, sistemul vegetativ şi cel
endocrin
 reglarea temperaturii corporale, sete, aport alimentar
 Centrii superiori vegetativi cardiovasculari,
vasomotori, respiratori.
 Comportamentul sexual, libidoul sau unele reacţii
emoţionale de anxietate, furie sau agresivitate

 Funcţia hipotalamusului este reglată:

 prin semnale mediate hormonal (feedback);
 de influxuri nervoase mediate de neurotransmiţători

Disfuncţii hipotalamice congenitale

1. Sindromul Kallmann şi hipogonadismul
hipogonadotrop congenital izolat
 deficitul congenital de GnRH
2. Sindromul Bardet-Biedl
3. Mutaţii ale leptinei sau ale receptorului leptinei
4. Sindromul Prader Willi

25
 5/23/2016

Sindromul Kallmann şi IHH

 hipogonadism hipogonadotrop + anosmie/hiposmie
 ca urmare a ageneziei sau hipoplaziei bulbului olfactiv.
 Hipogonadismul hipogonadotrop se manifestă prin:
 absenţa caracterelor sexuale secundare,
 micropenis, criptorhidie, testiculi de dimensiuni mici,
 hipomastie, amenoree primară la fete.
 proporţii de tip eunucoid.
 Pot sa apară şi alte manifestări clinice:
 defecte de linie mediană (de ex: despicătură labială,
despicătură palatină);
 surditate, atrofie optică;
 anomalii renale;

26
 5/23/2016

Sindromul Kallmann
 Dpdv genetic afecţiunea este heterogenă putând avea
transmitere:
 heterozomal recesivă legată de X (mutaţii sau deleţii ale
genei KAL-1);
 autozomal dominat (mutaţii în gena FGFR1);
 autozomal recesiv (mutaţii în GPR54, mutaţii ale genei
receptorului GnRH)

 Fiziopatologie: absenţei migrării neuronilor secretori

de GnRH din placodul olfactiv în hipotalamus în timpul
vieţii intrauterine.

Sindromul Kallmann
 Diagnosticul +
 aspectul clinic
 valorile reduse ale gonadotropilor, estradiolului la femei şi
testosteronului la bărbaţi.
 RMN se poate evidenţia absenţa bulbului olfactiv.
 Tratament
 pompe speciale care administrează pulsatil GnRH şi
restaurează funcţia hipofizară

 preparate de testosteron sau hCG la bărbaţi,

 administrarea ciclică de estro-progestative la femei

27
 5/23/2016

Sindromul Bardet-Biedl
 boală genetică
heterogenă :
 retard mental;
 anomalii renale;
 hexadactilie ,brahidactile,
mai rar sindactilie;
 obezitate;
 se poate asocia DI
nefrogen;
 retinita pigmentară cu
debut în copilărie;
 la 50-75% din cazuri
apare deficit de GnRH.

28
 5/23/2016

Leptina – tesutul adipos

 Neurohormon cu:
 Receptori hipotalamici
 Efecte extrahipotalamice
 Musculare, hepatice, renale
 Rol în inițierea pubertății
 Deficitul de
leptină/receptorului
leptinei determină
 Hiperfagie marcată
 Obezitate
 Hipogonadism central.

Mutaţii ale leptinei sau ale receptorului leptinei

 Deficitul de leptină/receptorului leptinei determină
 hiperfagie,
 obezitate şi
 hipogonadism central.

29
 5/23/2016

Sindromul Prader Willi

 hipogonadism hipogonadotrop
 hipotonie musculară neonatală
 obezitate
 diabet zaharat tip II;
 sindrom dismorfic multiplu:
hipertelorism, epicantus, acromicrie
etc.
 hipotrofie staturală.
Juan Carreño de Miranda
La monstrua desnuda
1680
Madrid, Museo del Prado

30
 5/23/2016

Sindromul Prader Willi

 apare prin pierderea copiei paterne a regiunii cromozomiale
15q11.2-13 prin :

 Deleţia regiunii 15q11-13 de pe cromozomul patern (70%),

 Disomie uniparentală de origine maternă a cromozomului 15

(28%),

 Mutaţii în centrul de amprentare al alelei paterne ( ~ 2%)

31
 5/23/2016

Deficitul funcţional de GnRH

 anorexia nervoasa - multifactorială în care există o
componentă psihocomportamentală
 Clinic, patru criterii:
 refuzul de a menţine o greutată corepunzătoare taliei şi
vârstei (indicele de masă corporală sub 17,5 kg/m2),
 frica nejustificată de obezitate,
 percepţia inadecvată, eronată a propriei imagini corporale
 amenoree,
 Alte manifestări clinice includ:
 hiperactivitate, defecte ale termoregalării, bradicardie,
constipaţie, hipotensiune, tegumente uscate, edem
periferice, hipertrofia glandelor salivare parotidiene

Deficitul funcţional de GnRH

 LH şi FSH scăzut,
 TSH normal cu T3 scăzut şi rT3 crescut - “euthyroid sick
syndrome”,
 creşterea cortizolemiei,
 săderea IGF-1, leptinei şi DHEA.
 complicaţii medicale:
 afectare cardiacă,
 osteopenie sau osteoporoză,
 compromiterea taliei finale,
 tulburări digestive,
 alterări cognitive
 disfuncţii electrolitice, afectare hepatică

32
 5/23/2016

Deficitul funcţional de GnRH

 Disfuncţiile metabolice şi endocrine pot fi corectate
odată cu creşterea în greutate,
 amenoreea poate persista câteva luni.

 Diagnosticul diferenţial:
 diabetul zaharat la debut,
 insuficienţa corticosuprarenală,
 boala celiacă sau alte afecţiuni intestinale inflamatorii,
 tumori abdominale,
 leziuni ale SNC.
 Tratament

Deficitul funcţional de GnRH

 Alte cauze funcţională de amenoree hipotalamica sunt

 efortul fizic intens (la balerine sau femeile care practică
atletism de performanţă) - ↑ PRL este frecventă;
osteoporoza reprezintă o complicaţie constantă
 stresul puternic sau susţinut.

 Administrarea leptinei !

33
 5/23/2016

Endocrinologie

Curs 2

Hormonii neurohipofizei

34
 5/23/2016

Neuronii magnocelulari - sinteza, secreţia şi exocitoza AVP şi oxitocinei

Secreţia de AVP
 Stimuli:
 creşterea osmolarităţii plasmatice,
 reducerea volumului plasmatic,
 creşterea temperaturii mediului ambiant,
 acetilcolina, angiotensina II.
 Efect inhibitor asupra secreţiei de AVP îl au:
 creşterea TA şi volumului sangvin,
 scăderea osmolarităţii plasmatice,
 scăderea temperaturii externe,
 noradrenalina, beta-endorfinele

35
 5/23/2016

Receptorii AVP
 V1 - de la nivelul vaselor sanguine - vasoconstricţie;
 V2 - de la nivelul tubilor colectori renali - retenţie de
apă,
 va determina creşterea concentraţiei şi scăderea volumului
urinar.
 V3, de la nivelul hipofizei anterioare - reglarea centrală
a secreţiei de ACTH

Efectul antidiuretic al AVP

36
5/23/2016

37
 5/23/2016

Roles of Oxytocin Neurones in the Control of Stress, Energy Metabolism, and Social Behaviour

Journal of Neuroendocrinology, 2012

38
 5/23/2016

Patologia neurohipofizei

•Diabetul insipid
•SIADH

Poliurie hipotonă + polidipsie secundară

 Diabetul insipid central

 hipotalamic sau neurohipofizar

 Diabetul insipid nefrogen

 Diabetul insipid gestaţional

 cistin-aminopeptidază placentară - vasopresinaza.

 Sindromul polidipsiei primare

39
 5/23/2016

Diabetul insipid central - etiologie

1. Ereditară , cu transmitere AD
 mutaţii în gena AVP
 sindromul Wolfram (DIDMOAD), - AD, AR sau
mitocondrial.
2. Tumorală -tumori solide sau hematologice:
 Craniofaringiomul,
 germinomul supraselar
 pinealomul,
 metastaze ale unor tumori mamare sau pulmonare,
 diseminări ale unor limfoame sau leucemii.
3. Traumatică sau postchirurgicală

Diabetul insipid central - etiologie

4. Infiltrativă – histiocitoza, boala multifocală Hand-
Schüller-Christian, sarcoidoza, granulomatoza
Wegener etc.
5. Idiopatică – ? Autoimună ?
6. Hipernatriemia esenţială sau DI adipsic - funcţia
osmoreceptorilor este afectată.
7. Anoxia cerebrală (moartea cerebrală) –disfuncţii
complexe ale SNC şi DI.
8. DI de sarcină - DI vasopresin rezistent,
 se poate asocia cu steatoză hepatică acută, preeclampsie
şi coagulopatii.

40
 5/23/2016

Manifestări clinice
 Simptomatologia se poate instala brusc sau treptat
 Poliurie persistentă + polidipsie
 bilanţ hidric
 ingestia de cantităţi mari de lichide (în special reci) pentru
evitarea deshidratării
 !! deshidratarea hipertonă - febră, insuficienţă circulatorie,
comă şi moarte- în caz de restricţia aportului de apă!!
 Nicturia - sindrom de oboseală cronică.
 Manifestările bolii de bază: tulburări vizuale, cefalee,
scădere ponderală etc.

Explorări de laborator şi paraclinice

 se impune efectuarea probei setei sau testului la
deshidratare
 diureza depăşeşte 50 mL/kg/zi,
 densitatea urinară este sub 1010

 !Evaluarea biochimică iniţială - fără modificări

importante!
 marea majoritate a pacienţilor consumă suficiente lichide
pentru a evita deshidratarea.

41
 5/23/2016

Explorări de laborator şi paraclinice

Explorări de laborator şi paraclinice

 determinarea vasopresinei plasmatice – diferenţiază DI
parţial de polidipsia primară
 RMN

42
 5/23/2016

Explorări de laborator şi paraclinice

 RMN

Diagnosticul diferenţial
1. diabetul zaharat
2. excreţia crescută de uree în dietele hiperproteice
3. hiperparatiroidism (hipercalcemie, hipercalciurie,
leziuni osoase),
4. hiperaldosteroidism primar (HTA, hipokaliemie)
5. DI nefrogen - scăderea capacităţii de concentrare a
urinii ca urmare a:
 rezistenţei la acţiunea ADH,
 distrucţiei interstiţiului medular sau
 scăderii resorbţiei de NaCl la nivelul ansei Henle.

43
 5/23/2016

Diagnosticul diferenţial
5. DI nefrogen
 Forma ereditară - se manifestă de la naştere - mutaţii în:
 gena ce codifică receptorii V2 (HR)
 gena aquaporinei 2 (AR) -
 Formele dobândite apar în:
 pielonefrite, boala polichistică renală, drepanocitoză, infarcte
renale, sarcoidoza.
 Scăderea sintezei şi/sau funcţiei aquaporinelor 2 -
 adm de medicamente precum carbonatul de litiu, demeclociclina
 în hipercalcemie şi în deficitul de potasiu.

Diagnosticul diferenţial
6. Polidipsia primară poate apărea:
 în contextul unor boli psihiatrice - poartă denumirea de
polidipsie psihogenă;
 schizofrenia,
 mania, afecţiuni obsesiv-compulsive –
 în urma alterăriilor controlului osmoreglator al setei - DI
dipsogen-
 idiopatic,
 secundar unei scleroze multiple, meningite tuberculoase
 traumatisme sau tumori.

44
 5/23/2016

Evoluţie
 hipertrofia vezicii urinare şi hidroureter secundar.
 DI posttraumatic sau după intervenţii chirurgicale în
regiunea hipofizo-hipotalamică:
 tranzitor –cu debut brusc, durată scurtă (câteva zile);
 prelungit sau permanent – acelaşi debut , persistă luni, ani
sau pe o perioadă nedefinită;
 cu evoluţie trifazică – în secţiunea de tijă pituitară

Evoluţia trifazică

 !!! Nerecunoaşterea acestei evoluţii trifazice poate determina

hiponatriemie severă în faza 2 !!!

45
 5/23/2016

Tratament
 Accesul la apă nu trebuie restricţionat.
 Tratamentul medicamentos de elecţie al DI central este
 desmopresina (desamino, D-8 arginin vasopresina; ddAVP)-
varaibilitate interindividuală a răspunsului terapeutic.
 per oral (tablete de 0.1 sau 0.2 mg de 2-3 ori pe zi) – efectul se
instalează la 30-60 minute şi durează 8 ore.
 Sublingual 60-120 micrograme de 3X/zi
 intranazal - 10-20 micrograme de două ori pe zi.
 parenteral – fiole de 1mL cu 4 μg ddAVP/mL - SC, IV sau IM- este
5-20 de ori mai activ decât forma intranazală.
 Se administrează la pacienţii inconştienţi sau perioperator.

Tratment-
Desaminocisteina-D8-arginin-vasopresina

46
 5/23/2016

Tratament
 Medicaţia adjuvantă - formele parţiale
 Clorpropamida- derivat sulfonilureic – 250-500 mg/zi
 Carbamazepina (200-600 mg/zi);
 Clofibratul (2-3 g/zi);
 Indometacinul 100 mg/zi potenţează efectul ADH la nivel
renal prin inhibiţia sintezei de prostaglandine intrarenale.
 În DI nefrogen:
 dieta săracă în sare
 Hidroclorotiazida 50-100 mg/zi +/-Amilorid.

Sindromul secreţiei inadecvate de ADH (SIADH) –

Schwartz- Bartter
 SIADH trebuie suspicionat la orice pacient cu:
 Hiponatriemie;
 Hipoosmolaritate plasmatică (OsmP redusă);
 Osmolarilate urinară peste 100 mosmol/kg corp;
 Na urinar peste 40 mEq/L;
 Echilibru acido-bazic şi al postasiului normal,
 Uneori acid uric plamatic redus.

 Cauze:
 Hipotiroidia
 ICSR

47
 5/23/2016

SIADH
1. Producţia ectopică de ADH, de obicei tumorală:
 Carcinoame bronșice, VU, pancreatice, duodenale etc
 Timoame;
 Mezotelioame;
 Limfoame şi leucemii.
2. Indusă de medicamente:
 vasopresină, analogi sau oxitocină;
 Clorpropamidă, carabamazepină, clofibrat;
 Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei; Antidepresive triciclice;
Inhibitori de monoamin-oxidază;
 "Ecstasy";
 Cisplatin, ciclofosfamid.

48
 5/23/2016

SIADH
3. Leziuni sau disrupţii ale sistemului baroreceptor
(receptori la nivelul toracelui şi sinapse la nivel
cerebral):
 Afecţiuni pulmonare: tuberculoză, empiem, pneumonii, infecţii
fungice, ventilaţie cu presiune pozitivă.
 Afecţiuni ale SNC: infecţii, traumatisme, hemoragii, afecţiuni
degenerative sau inflamatorii.
4. Alte cauze:
 SIDA;
 Efort fizic excesiv – alergătorii de maraton;
 Psihoze acute;
 Forma ereditară –rară ca urmare a unor mutaţii de tip câştig de
funcţie în gena receptorului V2.

Tratamentul SIADH
 În formele cronice necesită restricţie hidrică şi
corectarea treptată a hiponatriemiei
 soluții saline hipertone + diuretic de ansă, Furosemid 20
mg,
 Demeclociclină, derivat de tetraciclină, în doze de 600-1200
mg/zi
 Conivaptan, antagonist al receptorilor V1 şi V2, cu
administrare IV la persoanele spitalizate.
 !! Hiponatriemia trebuie corectată lent !!
 cu aproximativ 10 mEq/L în 24 de ore,
 Există pericolul de demielinizare osmotică,
 Mielinoliza pontină centrală

49