COSTUMUL POPULAR ÎN SPAȚIUL ISTORIC AL MOLDOVEI

Cibric Iurie, lector univ. CPPEFD UPS ,,Ion Creangă”

Ohrimenco A., dr. în ped., conf. univ. CPPEFD UPS ,,Ion Creangă”

Summary
In the historical space of Moldova, the popular port ws a unitary phenomenon until
the end of the XVIII-th century. The traditional costume is a certificate of high skill, is a
standard of beauty, which has a language of communication of ancient traditons, a living
testimony of a creative process.

Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui
popor, pe baza lui realizându-se numeroase cercetări: geneza istorică şi etapele principale de
evoluţie, formele contemporane şi aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor
popoare, contribuţia lui în procesul de geneză al unui popor [6].
Costumul popular moldovenesc își găsește rădăcinile în portul strămoșilor noștri
traci, geti și daci și se aseamănă cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, desigur cu
deosebirile care constau în amănunte decorative și colorit. În decursul istoriei, structura și
evoluția costumului popular moldovenesc și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale.
Pornind de la realizări artistice făcute cu materii prime produse în gospodăriile țăranilor,
portul popular moldovenesc a evoluat de-a lungul secolelor, dovedind o bogată măiestrie a
țăranului moldovean, atât în ornarea țesăturilor și a broderiilor, cât și în obținerea culorilor
vegetale.
Costumul popular, numit și costum tradițional, reprezintă un ansamblu vestimentar
ce servește scopurilor practice, sociale și simbolice, prin care comunitatea se identifică în
comunicarea ineterpersonală și ineretnică. Acest ansamblu are două componente – una
cotidiană și alta sărbătoarească, aflate în relații de interdependență [1, p.11]. Portul popular se
diferențiază în funcție de anotimp, ocazii festive, vârsta și sex, adaptându-se ocupațiilor
specifice fiecărei zone [2, p.1].

Fig. 1. a) Costum de nuntă, s. Voloca (1972); b) Gătirea miresei, s. Podoima (1980);

c) Hora fetelor de la sud-vestul RM (1959) [1]

Portul tradițional moldovenesc își are o tradiție lungă în mare parte comună cu cea a
românilor din Oltenia și mai puțin cu cea a românilor din Transilvania și Banat. Motivele
acestui port, tradițional, diferit pentru bărbați și femei în parte, își au începuturile din
vremurile Daciei [5].
 Ca toate fenomenele de cultură materială, costumul popular moldovenesc a fost și el
supus unei continue evoluții. Evoluție ce se datorează înrâurilor venite din vremuri și de la
neamuri, conviețuirii cu alte popoare, legărutilor comerciale. Costumul tradițional este situat
în chiar epicentrul viziunii asupra lumii, comunică cu sfera sacrului, fiind unul dintre cele mai
relevante simboluri sociale sau marca identitară a unui popor.
Perioada de formare a trăsăturilor specifice a costumului tradiţional moldovenesc
coincide cu secolele XIII-XIV. Din această perioadă se poate de amintit de stabilirea
costumului naţional moldovenesc, care de fapt include componentele lui tradiţionale, făcându-
l deosebit de costumele etniilor vecine. Fiecare perioadă din istoria costumului moldovenesc
suportă unele modificări determinate de schimbările de materie primă, croială, tehnica de
ţesut a pânzelor, decorul pieselor, apariţia noilor elemente de port ş.a.
Despre unele trăsături ale costumului moldovenesc ne mărturisesc gramotele şi
documentele domnitorilor din secolele XV-XVII, picturile murale, colecţiile de îmbrăcăminte
din diferite muzee, materialele arheologice, miniatura de carte ş.a. Totodată în terminologia
pieselor costumului popular moldovenesc pe parcurs s-au depistat unele denumiri de origine
locală, slavă, turcică, bulgară, care vorbesc de unele elemente, care au fost asimilate de
cultura moldovenilor, primind noi conotaţii populare.
Un principal factor în exteriorul portului național, a jucat-o și clima. Astfel, porturile
naționale a multor popoare din Balcani, mai ales cele slave, împărtășesc multe similarități.
Jucând un mare rol, în viața culturală, artă populară, dar și viața de zi cu zi, aceste porturi erau
frecvente în trecut, în variante simple, și în variante mai colorate de sărbători și cu alte ocazii
speciale. Republica Moldova are o sumedenie de tradiții în acest aspect, din simplul fapt că nu
exista niște principii bine conturate care ar limita sau ar impune unele accesorii sau culori.
Astfel, meșterii, în primul rând, femeile, se limitau doar la imaginația proprie.
Totodată e necesar să afirmăm că unele aspecte ale costumului popular, poartă
amprenta structurii demografice a zonei etnografice concrete, deosebiri ce se regăsesc la
croială, ornament, culoarea unor detalii din structura costumului. Aceste mici deosebiri se
referă la croială, ornamentică, culoarea unor detalii din structura costumului [3].

Fig. 2. Costum popular de la sudul RM [1]

Conform obiceiurilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea, ţăranii şi locuitorii

oraşelor erau obligaţi de a respecta utilizarea vestimentaţiei tradiţionale, fiind strict interzis
împrumutul hainelor turceşti sau ale altor popoare. Specificul principal al costumului popular
din zona Moldova este dat de păstrarea unui număr mare de elemente străvechi. În comparaţie
cu alte zone folclorice ale României, formele arhaice de port s-au conservat aici în mare
măsură. La acest aspect au contribuit izolarea geografică a zonei, puţinele căi de comunicaţie,
dar şi existenţa unui patriotism local dezvoltat, manifestat de oamenii acestor locuri. [4]
Elementul primar al costumului popular este cămașa, purtată atât de bărbați, cât și de
femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Lungimile cămeșei
variază, uneori până la ceva mai jos de brâu, alteori până la glezne. Partea de sus a cămășilor
este bogat decorată, la femei această decorațiune ajungând să acopere masiv partea de peste
umeri [4].
Costumul femeiesc tradiţional este cel mai decorativ. Una din piesele funcţional-
decorative este cămaşa din pânză albă. Cea mai timpurie formă de cămaşă a fost cămaşa de
„tip tunică”, făcându-se numai o tăietură unghiulară, pătrată sau rotundă la gât. Cămaşa avea
mâneci lungi, se înfrumuseţa la gât, jos la mâneci cu desen geometric simplu sau vegetal
stilizat. Partea de sus a cămaşei – „piepţii” se făceau dintr-o ţesătură mai bună şi mai subţire,
iar partea de jos – „poalele” – dintr-o
pânză de cânepă sau in.
O altă grupă a cămaşelor
femeieşti, răspândită pe întreg teritoriul
Moldovei este cămaşa încreţită la gât cu
mânecile croite „de-a întregul - ,,ia
naţională” sau „cămaşă moldovenească”
şi este cea mai decorativă piesă
vestimentară a femeilor de orice vârstă,
fiind înfrumuseţată prin diferite tehnici ale broderiei. Fig. 3. Decorul mânicii la cămașă [1]
Decorul iei este compus din următoarele elemente de bază: altița (o bandă lată, bogat
decorată pe mânecă, care este elementul definitoriu al modelului și nu se repetă în nicio altă
parte a iei), apoi încreţul – o fâșie brodată de o singură culoare deschisă, cuprinsă între altiță
și râuri (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci), apoi bibilurile sau cheițele (cusături de
îmbinare a bucăților de material). Ia naţională este cea mai decorativă piesă vestimentară
purtată de femeile de orice vârstă, fiind înfrumusețată prin diferite tehnici ale broderiei.
Aceasta se broda îndeosebi „în cruciuliţă” şi mai puţin „neted pe fire numărate”, separând
motivele decorative, vegetale sau geometrice, în segmente înguste, pe care se aplica broderia
plină şi netedă.
Alegerea motivelor decorative se bazează pe o reușită armonizare a altiței, încrețului,
râurilor de pe mânecă și râurile de pe piept. Astfel, ia și fiecare element în parte al ei –
încrețul, altița, râurile, ornamentul – sunt mesaje strămoșești, reprezentând istoria și povestea
neamului nostru [4].
Costumul popular sublinia prin ornamente diferențele de vârstă, ocaziile şi starea
socială. Meșteșugul costumului popular era transmis din generație în generație, de la mamă la
fiică. În trecut, fetele nu se măritau până nu știau să țeasă și să brodeze costume populare.
Decorul costumului moldovenesc se bazează pe armonia culorilor naturale (alb, bej,
sur, negru, cafeniu, gălbui), pe motive ornamentale geometrice şi vegetale stilizate. Tehnica
de împodobire este broderia cu una, două, trei culori cu punct de: cruciuliţă simplă, broderie
„plină” sau „butuc” pe fire numărate - segmentată şi liberă – naturalistă.
 Fig. 4. Motive răspândite de încreții la mâneca cămașei [1]

În executarea costumului popular manual fiecare fată îşi pregătea desinestătător

costumul, stăruindu-se să-i dea originalitate şi irepetabilitate, respectând o tradiţie veche, care
spunea: desenul nu se copie, dar se ,,fură cu ochii”. Datorită acestei legi nescrise în arta
populară moldovenească nu vom întâlni două ii, două costume la fel, asemenea şi covoarelor.
Se socotea fapt ruşinos copierea modelului, se practica perfectarea, crearea noilor desene prin
asemănare, prin memorizare, care aducea la crearea noilor motive şi compoziţii decorative.
Perioada de înflorire a costumului moldovenesc s-a remarcat în perioada medievală,
când în gospodăria ţărănească naturală se confecţionau manual, în mare parte toate obiectele
necesare. Femeile trebuiau să ţese un volum mare de ţesături necesare pentru haine,
împodobirea casei, zestrea copiilor, gospodărie şi alte necesităţi, iar fetele de la 10-12 ani se
învăţau a broda, a ţese.
Portul popular a prezentat un sistem dezvoltat de diferite îndeletniciri în
confecţionarea lui - ţesători, pânzari, sumănari, postăvari, abajeri, brodeze, croşeteze,
căciulari, pălărieri, cojocari, zăbunari, cizmari, ciubotari, croitori, cusătorese etc.
Din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea urmează o perioadă de decădere a
costumului tradiţional moldovenesc particulară
prin reducerea ţesutului pentru piesele
vestimentare şi înlocuirea lor cu stofe de
producţie industrială și străină, influenţa modei
orăşeneşti, care a adus în mijlocul secolului al
XX-lea la dispariţia aproape totală a
costumului tradiţional, rămânând să fie utilizat
în principiu la sărbătorile naţionale şi
Fig.5. Costum popular calendaristice în ansamblurile etnofolclorice de
la sărbători calendaristice, 2017 la casele de cultură, şcoală, grădiniţe [5].
Costumul tradiţional moldovenesc este un certificat de înaltă iscusinţă şi pricepere, este
un etalon de frumuseţe, care posedă un limbaj de comunicare a unor tradiţii străvechi, o
mărturie vie a unui proces de creaţie în masă.
 Bibliografie:
1. Buzilă V. Costumul popular din Republica Moldova. Ghid practic. Chișinău, 2011.
170 p.
2. Matiș A . Geneza și evoluția portului popular românesc. București, 2012.
3. Portul tradițional. Disponibil pe Internet: https:// ro. wikipedia.org/ wiki/ Portul
tradi%C8%9Bional_moldovenesc [accesat: 18.05.2019],
4. Costumul popular din Moldova [online] 2016, [accesat 10.05.2019]; Disponibil pe
Internet: https://bromania.ro/costume-populare-moldova/
5. Portul popular. Disponibil pe Internet: http://promotime.md/istoria-costumului-
popular-moldovenesc/ [accesat: 19.05.2019];
6. Semnificația costumului popular românesc. https://www.timpul.md/articol/
semnificatia-costumului-popular-romanesc-57032.html [accesat: 19.05.2019];