Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
organizatorica, relatiile dintre roluri, sistemul de valori al profesiei medicale;
presupune intergrarea conceptelor si tehnicilor sociologice si aplicarea lor in
medicina; utilizeaza sociologii ca si colaboratori ao medicinei in problemele
medicale.
3. Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii,
boala ca problema sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii.
Printre fondatorii sociologiei medicale se numara Emile Durkheim si
Talcott Parsons. Emile Durkheim prin lucrarea Sinuciderea, analizeaza o
problema cu conotatii medicale din perspectiva sociala. El pune fenomenul
sinuciderii in relatie cu integrarea si coeziunea sociala. Talcott Parsons califica boala
ca si comportament deviant, iar sanatatea ca un comportament normal.
Cauzele sociale ale dezvoltarii sociologiei medicale ca stiinta au fost:
- recunoasterea importantei factorilor sociali in etiologia bolilor cum ar
fi:calitatea relatiilor individului, calitatea mediului de viata;
- aparitia spitalului modern- spitalul devine o institutie complexa si puternica,
cu mijloace eficace de diagnostic si tratament si in acelasi timp un “centru de
inovatie”;
- medicalizarea societatii- tipurile de patologii cu care se confrunta oamenii au
devenit tot mai numeroase si mai variate prin introducerea unor manifestari
ce se afla la limita dintre sanatate si boala;
- stressul, oboseala si starile psihice cu tenta depresiva si alte manifestari au
ajuns sa fie considerate si tratate ca boli;
- modelul medical este aplicat si la probleme cum ar fi: drogurile,
homosexualitatea, devianta, alcoolismul, tabagismul si multe altele;
- implementarea unor noi servicii medicale si cresterea numarului de medici,
elaborarea unor legi privind protectia populatiei, precum si analizarea unor
probleme cu conotatii juridice si etice cum ari fi: transplantul de organe,
clonarea, fecundarea in vitro, etc.;
- trecerea de la medicina practicata in mod privat la cea practicata in echipe si
institutionalizata;
2
- schimbarea profilului demografic al populatiei; cresterea procentului de
varstnici, prelungirea duratei de viata;
- schimbarea modului de finantare in medicina;
- schimbarea rolului traditional al medicilor prin specializarea lor tot mai mare.
Influenta socialului asupra sanatatii
Socialul influenteaza sanatatea prin mai multe modalitati:
a. calitatea igienei publice-calitatea apei potabile, a aerului, canalizarea;
b. stilul de viata-aspectele legate de dieta, modul de alimentatie este supus
“modei” si poate fi modificat prin educatie;
c. planingul familial- familiile in care se practica contraceptia au un
numar mai scazut de membri, ceea ce presupune o mai buna ingrijire a
copiilor si o stare de sanatatea mai buna a femeilor;
d. conditiile de locuire- spatial existent, iluminarea, aerisirea, igiena
locuintei;
e. conditiile de munca si statutul ocupational- programul de lucru,
stress-ul occupational, posibilitatea unor accidente la locul de munca.
3
2. Aspecte sociale ale sanatatii si bolii
Conceptiile despre sanatate si boala au variat foarte mult de-a lungul timpului in
functie de mentalitatea epocilor. Reprezentarile despre boala si sanatate precum si modul
de raportare la acestea au fost influentate de conceptii religioase, de gradul de dezvoltare
a stiintelor, de superstitii sau prejudecati, dar si de fenomenele sociale de amploare ce au
adus schimbari majore in modul de intelegere al lumii.
Exista 4 mari stadii de dezvoltare a medicinei si prin ea, a conceptiilor despre
sanatate si boala. Primul stadiu este cel al medicinei prestiintifice ce cuprinde:
1. medicina primitiva- desi se considera ca bazele actului medical au fost puse cu
2500 de ani in urma de catre Hippocrate, preocupari pentru integritatea corpului
au existat intotdeauna; incercarea omului de a intelege si de a se lupa cu boala se
concretizeaza in reactia magica; magia, religia si medicina se impleteau in cadrul
acestui stadium; boala era declansata mai ales de moralitatea indoielnica a
indivizilor unui popor-se considera ca incalcarea tabuurilor si a normelor sociale
era cauza principala pentru declansarea bolilor si a starilor de infirmitate.;
tratamentul aplicat era unul magic cu functie cathartica si de vindecare;
boala era extreme de integrate in contextul social iar rolul medicului era jucat de
saman sau de vraci; cea mai mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo
datorita faptului ca tratamentul lua forma unui adevarat spectacol; vraciul era ales din
randul celor cu dizabilitati fizice sau psihice deoarece se considera ca el este un
intermediar intre zeu si om.
2. medicina antica- si ea acorda un rol important factorilor sociali in declansarea
unei boli; acum castiga teren ideea de natural; se dadea o mare importanta dietei,
stilului de viata si culturii fizice; medical avea rolul nu numai de a vindeca boala
ci si de a cerceta conditiile in care a aparut aceasta; medicina antica aduce reactia
confesionala ce presupune caldura umana, sprijinul moral acordat pacientului,
incurajarea; Paracelsus spunea ca iubirea este unul dintre cele 4 fundamente ale
medicinei; sanatatea este data de echilibrul fiziologic( distribuirea echilibrata a
celor 4 umori din organism: sange, flegma, bila galbena si bila neagra);
4
3. medicina Evului Mediu- conceptia Evului Mediu cu privire la boala este aceea
ca ea este o pedepasa data de Dumnezeu pentru pacatele omului; tratamentul se
rezuma la acte de purificare( spovedanie, flagelare, post); epoca Evului Mediu se
caracterizeaza prin obscurantism si de aceea nici nu se incerca a cauta cauzele
care produc bolile umane; Biserica interzicea cu desavarsire cercetarea medicala,
astfel ca progresul medical stagneaza; precaritatea masurilor de igiena si prevenire
a bolilor au condos la explicarea marilor epidemii din epoca ce au decimat
populatia Europei de nenumarate ori; spitalul ia forma azilului(lazaretului), acesta
fiind mai degraba o institutie de izolare a bolnavilor decat de tratare a lor; apare
reactia religioasa cu privire la boala; boala era considerata a fi rezultatul
posesiunii corpului uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul
presupunea exorcizarea.
Cel de-al 2-lea stadiu al medicinei este concretizat in aparitia medicinei
stiintifice. Se realizeaza un progres urias prin abordarea rationala, pozitiva si
stiintifica a bolii.Acum se produce reactia stiintifica a bolii ce nu mai este o pedeapsa
a zeilor, ci un fenomen care poate fi inteles si explicat pe cale stiintifica.
1. Sanatatea poate fi definita prin prisma a 3 dimensiuni: biologica,
psihologica si sociala. Din punct de vedere biologic, sanatatea reprezinta o anumita
stare de functionare a celuleor, tesuturilor, organelor, care realizeza continuitatea
bilogica si armonia organelor in raport cu mediul. Din punct de vedere psihologic,
sanatatea este o stare in care individual se simte in perfecta armonie cu mediul;
capacitatea organismului de a realiza diferite activitati in scopul adaptarii la mediu.
Din punct de vedere social, sanatatea este acea stare a organismului in care
capacitatile individuale sunt optime pentru ca persoana sa-si indeplineasca adecvat
rolurile sociale.
Definitia oficiala a O.M.S. ( Organizatia Mondiala a Sanatatii) considera
sanatatea ca fiind “ starea de completa bunastare fizica, mentala si sociala, care
nu se reduce doar la absenta bolii sau a infirmitatii; atat boala cat si sanatatea
au dimensiuni ce nu tin doar de biologic.”
Aceasta definitie pleaca de la conceptia holista a sanatatii care se referea la
recunoasterea interrelationarii intre factorii fizici, psihologici si spirituali sau de
5
mediu care contribuie la calitatea vietii unei persoane. Sanatatea nu este doar o stare
ci si un mod de viata, prin care fiecare aspect al fiintei se interrelatioaneaza armonios.
2. Boala este definita si inteleasa tot dintr-o tripla perspectiva: biologica,
psihologica si sociala.
Dupa studiile lui Malinowski, boala este o experienta emotionala si
existentiala de o asemenea magnitudine incat omul gaseste dificil sa gandeasca despre
boala lui in termeni care sa nu implice aspecte metafizice si morale, chiar daca
societatea nu-l incurajeaza in aceasta directie.
Boala si societatea
Efectele produse de boala intr-o societate anume depinde de tipul societatii respective.
De exemplu, in societatea primitiva, boala insemna pedeapsa dar si mantuire si ea
producea coeziunea membrilor comunitatii si facilita exercitarea controlului social.
La greci, omul ideal era o fiinta armonioasa, echilibrata, doar boala il putea
transforma intr-o fiinta imperfecta asupra careia s-a abataut un blestem.
Crestinatatea va aduce o mare schimbare in ceea ce priveste atitudinea oamenilor cu
privire la boala. Boala era, prin excelenta, o pedeapsa pentru viata dezordonata.
a) Raportul boala-economie este evidentiat, in primul rand, prin aparitia bolilor
profesionale. Prima atestare a acestor boli are loc inca din antichitate, iar prima
lucrare ce trateaza in mod sistematic aceste boli, apare in jurul anului 1700, o
data cu industrializarea. Multe ocupatii de care societatea are nevoie sunt
daunatoare sanatatii chiar si in cele mai bune conditii de igiena la locul de munca.
Incidenta bolii este mult influentata de factorii economici: conditii de locuire,
calitatea hranei, accesul la serviciile medicale. Boala si saracia formeaza un cerc
vicios care se adanceste progresiv.
b) Raportul boala-stiinta-dezvoltarea stiintei medicale s-a produs intr-un ritm lent
pentru ca a depins de dezvoltarea celorlalte stiinte. Progresele medicale au la
baza descoperirile din domeniul anataomiei. Primele descoperiri in domeniul
anatomiei umane au avut loc in renastere, pana atunci fiind prohibita autopsierea
corpurilor umane.
6
c) Raportul boala-religie- oamenii primitivi percepeau mediul inconjurator ca
fiind guvernat de forte misterioase. Pentru a supravietui ei trebuiaiu sa se supuna
unor serii de rituri si regului sociale. Boala putea fi explicate prin magie. In
medicina babiloniana se considera ca bolile sunt provocate de zei, iar sarcina
medicului-preot era de a interpreta intentiile zeului.
Boala si cultura
Boala este interpretata diferit in culture diferite. Desi boala, modificarea patologica
propriu-zisa este universala, exista totusi o multitudine de boli ce apar doar in anumite
culture. Aceste boli sunt denumite “tulburari etnice”, specifice unei etnii, cum ar fi
“amocul”, o boala psihica din Malayezia, ce se manifesta printr-o furie puternica ce
degenereaza in crima, sau “tarantismul”, o criza asemanatoare cu isteria, care apare pe un
fond muzical si in anumite conditii la femeile din sudul Italiei si din Sicilia.
Diferentele culturale in modelarea sanatatii si a bolii nui se remarca doar la nivel de
culturi ci si in cadrul aceleasi culturi. Au fost avansate 3 ipoteze cu in explicarea modului
in care statusurile prescrise sau dobandite influenteaza starea de sanatate:
1. segmentele sociale mai supuse stress-ului se remarca printr-o sanatate mai
precara a membrilor;
2. starea de sanatate este cea care determina apartenenta la anumite grupuri sociale
si nu invers;
3. mobilitatea sociala este stresanta si solicitanta in sine si din acest motiv ii supune
pe cei “mobile” la riscuri mai mari de boala.
Boala si civilizatia
7
Relatia dintre boala si civilizatie este una extreme de complexa. Orice element
ce intervine in viata individului influenteaza predispozitia sa la boala si atitudinea sa vis-a
vis de aceasta.
Konrad Lorenz in eseul “Cele 8 pacate capitale ale omenirii civilizate”
considera ca cele o mari dezavantaje aduse omenirii sunt:
1. – suprapopularea planetei;
2. – pustiirea spatiului vital;
3. –competitia interumana;
4. –moartea simturilor;
5. – decaderea genetica;
6. – sfaramarea traditiei;
7. – fenomenul de indoctrinare;
8. – inventarea armelor nucleare.
Boala are pentru fiecare dintre noi o anumikta semnificatie care priveste cauza,
evolutia sau deznodamantul ei.
Capitalismul era asemanat cu tuberculoza. Homo economicus al sec XIX are
comportamente ce tin de consumul excesiv si lipsa de vitalitate. Capitalismul avansat al
sec XX va imprumuta metafora cancerului cu referire la expansiunea doctrinei. Metafora
cancerului devine deosebit de fertile in idea orasului ca spatiu al decadentei, al prabusirii.
Kant spunea despre pasiuni ca sunt asemenea cancerului, adica incurabile.
Schopenhauer considera boala ca fiind un produs al vointei.
Machiavelli in “Principele” face o comparative intre arta guvernarii si arta
terapeutica, elemental comun celor doua fiind preventia.
Sifilisul a fost asociat intotdeauna cu viciul iar sanatatea este incununarea
virtutilor.
Sub aspect social, boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite, a unor
gratificatii si a unor moduri de comportament adaptive. Consecintele starii de boala
depasesc disfunctiile biologice si psihologice, afectand intreaga viata sociala a persoanei.
8
Ca situatie de “impas existential” ( Iamandescu, 1977), boala antreneaza o serie de
servituti si restrictii, modificand modul de viata al individului.
9
- interpretarile alternative care pot fi atribuite simptomelor;
- manifestarea unor tendinte specifice ale bolnavului;
- disponibilitatea resurselor de tratament.
Nu toate persoanele percep suferinta ca boala si nu toti isi asuma rolul de bolnav
chiar daca resimt anumite simptome.
10
Exista 2 tipuri de devianta:
- devianta primara – modul in care apare comportamentul deviant;
- devianta secundara- modul in care oamenilor li s-a atribuit un statut deviant
si consecintele negative ale acestor atribuiri.
11
4. Rolurile sociale in relatia terapeutica
Medicul fiind elemental cheie in cadrul sistemului sanitary, are un status deosebit si
in cultura extramedicala fiind considerat prototipul profesionistului prin excelenta.
Medicii se diferentiaza de alti profesionisti prin faptul ca doar lor le este recunoscut
monopolul propriei activitati( ei dewtermina continuturile studiilor medicale, formuleaza
regulile codului deontologic si depind de propriile organizatii- Ordinul Medicilor).
Controlul care se exercita asupra lor este un autocontrol.
Statusul medicului este asociat cu valori precum:putere, cunoastere, devotement,
eroism, putere de sacrificiu.
Medicina curativa s-a impartit in 2 tabere:
- cea a omnipracticienilor- medicii de familie, medicii generalisti;
- specialistilor.
12
bolnavul si nu admite sa devina intim cu acesta; neutralitatea ii asigura
medicului obiectivitatea in raport cu pacientul;
- orientarea spre colectivitate- inainte de toate, medicul este preocupat de
bunastarea pacientului; ideologia medicului pune accent pe devotament fata
de colectivitate, considerand ca in medicina profitul este cel mai putin cautat.
13
Relatia medic-pacient
Parsons a definit aceasta relatie ca fiind o relatie intre roluri caracterizata prin
asimetrie si consensualitate.
Este o relatie asimetrica deoarece medical are o pozitie de superioritate fata de
bolnav prin puterea sa de a-l vindeca; si consensuala deoarece bolnavul
recunoaste puterea medicului dar il si ajuta in actul sau terapeutic –relatie de
reciprocitate.
Medicul are urmatoarele drepturi:
dreptul garantat de a examina fizic pacientii si de a intra in zonele mai
intime ale vietii bolnavului;
i se garanteaza o autonomie in practica profesionala;
are dreptul sa ocupe o pozitie de autoritate in fata pacientului.
Obligatiile ce-i revin medicului constau in:
o folosirea cunostintelor profesionale in solutionarea bolii;
o sa actioneze in folosul pacientului si a comunitatii mai mult decat
pentru propriul interes;
o sa fie obiectiv si detasat emotional;
o sa se conformeze dupa normele practicii medicale profesionale.
Natura relatiilor dintre medic si pacient are o influenta deosebita atat in stabilirea
diagnosticului cat si in actul terapeutic.
14
1. Relatia de complementaritate-Parsons
Atat medicul cat si pacientul isi joaca propriul rol social reprezentand fiecare
modele sau tipuri ideale de comportament social. Medicul isi foloseste cunostintele sale
pentru a-l ingrji pe bolnav, iar pacientul cere ajutorul medicului si coopereaza cu acesta.
Doi medici psihiatri americani, T. Szasz si M. Hollender(1956) au reevaluat
cateva aspecte ale modului parsonian, ideea reciprocitatii relatiei medic-pacient,
considerand ca nu exista un singur model de relatie terapeutica. Ei au identificat 3 tipuri
de relatii medic-pacient:
1.- activitate-pasivitate- medicul este activ iar bolnavul pasiv;
2.- conducere-cooperare- medicul aplica tratamentul bolnavului iar bolnavul este
capabil de a-si exercita propria judecata in urmarea acelui tratament;
3.- participare reciproca ( cooperare mutuala)- bolnavul intalneste ocazional medicul-
pacientii sunt bolnavi cronici dar pot fi inca activi din punct de vedere social; in acest caz
medicul ii ajuta sa-si mentina tratamentul.
Tipul de relatie depinde de conditia pacientului, de terapia pe care medicul o
executa, ea putand sa se schimbe in functie de stadiile diferite ale tratamentului.
Pe langa cele 3 relatii mai sus amintite mai exista si o a 4 , pacientul conduce si
medicul coopereaza atunci cand pacientul solicita o trimitere sau o reteta.
15
- problema economica- ingrijirea medicala de specialitate, mai ales cea din
sistemul privat, implica costuri mari si tot mai multe servicii medicale dunt
contra cost;
- in cazul serviciilor medicale private exista presiunea eficientei actului
medical;
- sistemul de salarizare nesatisfacator al profesiei medicale in Romania.
16
3. Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termeni de
cauza-efect sau stimul-raspuns;
4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie o forma analogica- acest
lucru se refera la faptul ca noi putem transmite un mesaj printr-o modalitate
pur lingvistica fara a implica sentimentele in redarea acestuia, iar acest mod
de transmitere este numit mod digital de genul “spun totul sau nimic”, pe
cand modalitatea paralingvistica de transmitere a unui mesaj ( intonatie, ritm,
timbru) tine cont de impactul din spatele mesajului asupra receptorului,
comunicarea paralingvistica este numita drept comunicare analogica.
5. Comunicarea este ireversibila- odata emis, mesajul produce efecte
6. Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii
simetrice sau complementare- pe intreg procesul comunicarii se mentin
rolurile participantilor care nu pot fi schimbate ca si status, rolurile raman
fixe si inegale iar intre acestea se interpun interactiunile de tip tranzactional
( ex. relatia medic-pacient la consultatie, profesor-elev la cursuri) dar mai pot
exista si “interactiuni personale” ce nu presupun disparitia rolurilor ci o
fluidizare a lor ( ex. relatia dintre prieteni, soti, etc.)
7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare- aceste procese
intervin in comunicare datorita polisemiei termenilor folositi de vorbitori, de
diferentele de experienta dintre vorbitori ( ex. conflictul dintre generatii).
Tipuri de comunicare
17
expresia fetei;
gesturile- miscarea mainilor, a corpului;
orientarea corpului catre interlocutor;
pozitia corpului- modul in care stam, in picioare sau asezati;
proximitatea- distanta la care stam fata de interlocutor;
contactul vizual;
contactul corporal;
miscari ale corpului;
aspectul exterior- vestimentatie sau infatisare fizica;
aspectele non-verbale ale vorbirii- variatii ale tonului;
aspecte non-verbale ale scrisului- scrisul de mana , acuratetea si aspectul vizual
general.
Comunicarea este procesul cheie in medicina intrucat ea furnizeaza, in buna
parte, datele necesare stabilirii diagnosticului. Pentru multe boli cronice, ea este
singurul suport al bolii si unica forma de tratament.
Majoritatea studiilor privind punctul de vedere al pacientilor cu privire la
ingrijirea medicala releva concluzia comuna conform careia cei mai multi sunt
nesatisfacuti de cantitatea si calitatea informatiei primite in cursul ingrijirii.
Cauzele insuficientei comunicarii medic-pacient constau in:
1. atitudinea profesionala- unii medici se retin in a furniza informatii
clare si precise bolnavilor in legatura cu boala lor pe motivul de a
nu-i nelinisti iar alti medici considera comunicarea informatiilor cu
privire la boala lor drept una dintre sarcinile esentiale ale actului
medical pe langa terapia propriu zisa;
2. stilurile de interviu- unii medici pun intrebari strict legate de
simptomele unui bolnav, iar altii sondeaza si problemele persoanale,
colaterale aparitiei bolii;
3. problema incertitudinii- in cazul bolilor cronice, etiologia lor nu este
suficient cunoscuta si de aceea medicii au rezerve in a informa bolnavii
cu privire la evolutia bolii lor;
18
4. neincrederea pacientului- exista bariere in relatiile terapeutice din
cauza diferentelor de clasa si de statut, aceste diferente altereaza
informatiile de la pacient catre medic;
5. perspectivele diferite ale medicului si pacientului;
6. dificultati in exprimare- medicul poate folosi un limbaj mult prea
stiintific in redarea informatiilor legate de boala pacientului, iar
pacientul nu va intelege starea sa de fapt datorita terminologiei
medicale.
1. persuasiunea;
2. negocierea;
3. incertitudinea functionala;
4. comportamentul non-verbal.
Persuasiunea se regaseste de partea ambelor parti: atat de paretea
pacientului cat si de partea medicului. Pacientul poate convinge medicul ca un
anumit tratament este mult mai eficient pentru problema sa de sanatate decat un
altul iar medicul poate convinge pacientul ca experienta sa in aplicarea
tratamentului propus este una pozitiva si se bazeaza eminamente pe cercetari
stiintifice si experimetale de laborator cu un bun grad de eficacitate pe subiecti
umani.
Negocierea se refera la procesul prin care medicul si pacientul ajung la un
compromis.
Incertitudinea functionala intervine doar atunci cand medicul, fiind sigur
de evolutia unei boli sau de rezultatul unei terapii, poate prelungi in mod
deliberat incertitudinea pacientului.
Comportamentul non-verbal se poate manifesta printr-o variata serie de
gesturi realizate atat de catre medic cat si de catre pacient.
19
Comportamentul profesional al asistentului medical in actul terapeutic
Se identifică cateva principii şi valori etice de care trebuie să ţină cont asistentul
medical:
1. autonomia;
2. binefacerea (beneficienţa);
3. non-maleficienţa;
4. dreptatea;
5. veracitatea;
6. sinceritatea;
7. confidenţialitatea.
20
Dreptatea - asistentul medical trebuie să trateze cu aceeaşi responsabilitate şi
profesionalism toţi pacienţii indiferent de vârstă, condiţie socială, economică, criterii
religioase, etnie
Veracitatea - obligaţia de a spune adevărul, de a nu minţi pacientul. Relaţia între
asistentul medical şi pacient trebuie să se bazeze pe adevăr.
Sinceritatea - este considerată o dovadă de respect datorată persoanei îngrijite.
Asistentele medicale au obligaţia să fie sincere şi de bună credinţă, să spună adevărul
despre boală, despre tratament, fără însă să-şi depăşească limitele de competenţă.
Confidenţialitatea - asistenta medicală este obligată să păstreze secretul
profesional; toate informaţiile cu privire starea pacientului nu vor fi împărtăşite altei
persoane din afara echipei de îngrijire, decât cu consimţământul pacientului, facând
excepţie cazurile prevăzute în mod expres de lege.
Fara aceste doua atribute asistentul medical nu-şi poate desfăşura activitatea.
Răspunderea profesională – concept etic important care are la bază relaţia asistent
medical-pacient în acordarea îngrijirilor. Asistenta medicală are răspundere faţă de
pacient, profesia sa şi societate, pentru ce a făcut sau nu a făcut în activitatea de
îngrijire.
Responsabilitatea profesională - este o autoangajare conştientă şi voită într-o
acţiune. Fiind conştienţi de fiecare atitudine şi acţiune, înţelegem să justificăm şi să
luăm asupra noastră toate consecinţele. Asistentul medical are responsabilităţi
individuale, de grup precum şi specificului unde lucrează. El îşi desfăşoară activitatea
în cadrul echipei de îngrijire bazându-se pe relaţii de parteneriat şi solidaritate
profesională, complementaritate. Activitatea în echipă presupune respectarea
autonomiei profesiei cât şi buna colaborare pentru realizarea scopului propus ducând
astfel la satisfacţia profesională.
21
îngrijirea să fie echitabilă, umană şi fără discriminări privind, rasa, culoarea,
naţionalitatea, resursele financiare ori convingeri etice;
să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, în termeni pe care
ei şi familia lor să-i înţeleagă cu uşurinţă, iar ei să-şi dea consimţământul după
ce s-au informat şi au înţeles tot;
să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor;
să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor, examinării şi
tratamentului;
să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetări
sau experimente, fără să recurgă la acţiuni primitive împotriva lor;
pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi
îngrijeşte în aşa fel încât să fie capabili să-şi asigure un nivel optim de stare de
bine şi să înţeleagă care le sunt nevoile de bază.
Legislativ – asistenta medicală are datoria de a :
promova ce e cel mai bine pentru pacient
se asigura că toate nevoile pacientului au fost rezolvate
proteja drepturile pacientului.
Standarde de îngrijire – asistenta medicală trebuie să respecte :
standardul de îngrijire profesională: evaluare, diagnostic, identificarea
efectelor, rezultatelor, planning;
standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate, educaţie, colaborare,
etică, utilizarea resurselor, cercetare, performanţă, evaluare.
Concluzii:
22
Acestea au o semnificaţie de nezdruncinat, pe care se pot structura metode şi
programe indiferent de definiţii, strategii, opinii, metalităţi şi care stau la baza
standerdelor peentru un comportament etic.
23