Sunteți pe pagina 1din 5

PROIECT MASTER

INGRIJIRI PALIATIVE LA PACIENTA CU CANCER MAMAR


METASTAZELE OSOASE
Ingrijiri paliative la pacienta cu cancer mamar-metastazele osoase

Incidenta cancerului mamar:

Uniunea Europeana 105/100.000;


Rata mortalitatii 40 cazuri/100.000 femei/an;
Tendinta este in continua crestere, fara modificarea mortalitatii care se mentine constanta
in ultimii 20 de ani.

Factori de risc:
- varsta
- antecedentele heredo-colaterale,patologia benigna a sanului
- durata de expunere la estrogeni
- muliparitatea
- excesul ponderal
- fumatul,stresul, expunerea la radiatii;

Diagnostic:

- anamneza-simptomatologie
- tumora mamara;
- secretie mamelonara;
- modificara de volum a sanilor modificari la nivelul tegumentului sanului;

Explorari paraclinice - mamografie, ecografie mamara

- diagnostic de certitudine
- examen citologic
- examen hitopatologic al piesei operatorii obtinuta prin chirurgia mamara conservtoare sau
masectomia radical modificata, incluzand disectia ganglionilor limfatici axilari
- macroscopic carcinomul mamar este o tumora dura, neregulata, aderenta a tesuturile
vecine, cu prelungiri in tesutul mamar de vecinatate, fara capsula proprie; pe sectiune
tumora de pierde in tesutul mamar inconjurator, este albicioasa, cu puncte galbui, opune
rezistenta la taiere.Aceasta forma de tumora reprezinta aprox. 78% din cazuri.
Microscopic este un adenocarcinom.

Evolutia naturala a cancerului mamar:

- se caracterizeaza prin tendinta la invazie locala si metastazare; se disting trei etape, a


caror succesiune nu se respecta intotdeauna:
 invazia locala;
 invazia limfatica regionala;
 generalizare/metastazarea

Tratamentul-este complex , combinand chimioterapia, radioterapia, hormonoterapia,


terapia molecular tintita si chirurgia.El se aplica individualizat pentru fiecare pacienta in
functie de stadiul evolutiv, forma clinica, ritmul de evolutie, statusul hormonal, tipul
histologic al tumorii, reactivitate imuna, etc.
Aproximativ 5%-10 % dintre paciente prezintă de la început cancerul sânului în stadiu
metastatic:
 metastazele osoase – sunt cele mai frecvente, durere osoasa cu predilecţie pentru coloana
vertebrală, bazin, coaste, fracturi pe os patologic
 metastazele toracice – respectiv:
 metastaze pulmonare ;
 metastaze pleurale ;
 adenopatiile mediastinale ;
 metastazele hepatice.

Metastazele osoase:

Metastazele osoase survin frecvent, in numeroase cancere si determina un potential


crescut de morbiditate.Riscul crescut de fractura pe os patologic trebuie sa domine strategia
terapeutica.Afectarea osoasa este o sursa constanta de durere, limitand activitatea pacientului si
calitatea vietii, durere ce se datoreaza:stimularii periostului, fracturilor patologice, cresterii
presiunii intraosoase, invaziei directe.

Simptomatologie:

 durerea - cel mai comun simptom al metastazelor osoase este durerea intermitenta, la
orice miscare uşoara. Pe masura ce metastazele cresc, durerea devine constanta şi se
accentueaza atunci cand pacientul desfaşoara anumite activităţi;
 fracturi
 amorţeli
 dificultăţi la mictiune sau incontinenţă fecală;
 paralizie

Diagnostic
 examen clinic- durerea este principalul simptom al metastazeor osoase;
- tumefactia osoasa.
 investigatii paraclinice:
 radiografia cu raze X – sunt 3 tipuri de aspect radiologice ale metastazelor
osoase : osteolitic, osteoblastic si mixt;
 scintigrafia osoasa cu Technetiu- 99- difosfonat;
 examenul computer tomograf ( CT ) ;
 imagistica in rezoanta magnetica ;
 biopsie;
 markeri biochimici ai metabolismului osos.
Tratament

 chimioterapia
 hormonoterapia
 biofosfonatii
 intervenție chirurgicală
 radioterapia
 radionuclizii

Ingrijirea palitiva- este un tip de ingrijire holistica speciala, care se adreseaza multiplelor
aspecte ale suferintei pacientului, recunoscand totodata importanta participarii familiei in
procesul de ingrijire si necesarul de suport acordat familiei pacientului.
Conform definiţiei OMS ingrijirea paliativa este „o modalitate de abordare care ameliorează
calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora în faţa problemelor determinate de boli ce
ameninţă viaţa, prin prevenirea şi înlăturarea durerii şi a altor probleme fizice, psihosociale şi
spirituale”. Îngrijirea paliativă începe prin identificarea iniţială a unei boli incurabile şi continuă
până la finalul suferinţei prin moarte. În aceste situaţii, îngrijirea paliativă urmează metode prin
care nu se prelungeşte viaţa pacientului, dar permit individului „să trăiască cu boala sa”.
Ingrijirea paliativa se bazeaza pe filozofia Hospice, aparuta si dezvoltata continuu in Marea
Britanie.
Principiile de baza ale acestei filozofii sunt urmatoarele:

 viata este cel mai de pret bun pe care il avem, de aceea ingrijirea paliativa este
directionata spre asigurarea unei calitati cat mai bune pe un timp cat mai lung a vietii
pacientului, si nu pe prelungirea suferintei sale;
 nu intentioneaza nici sa prelungeasca viata cu orice pret, dar nici sa grabeasca moartea;
 nu accepta euthanasia, sub nici una dintre formele ei ca alternativa a ingrijirii paliative;
 are ca scop ameliorarea simptomelor, intelegand ca boala incurabila este cauzatoare de
deces si nu tratamentul aplicat;
 este o modalitate terapeutica activa centrata pe pacient si familia acestuia;
 se acorda fara discriminare de nationalitate, varsta, sex, etnie, orientare sexuala, orientare
religioasa, statut social, in limita resurselor disponibile.

Tratamentul paliativ semnifică îngrijirea activă a pacienţilor cu o boală ce avansează


încontinuu şi nu mai răspunde la tratamentul curativ, sunt vizate durerea şi alte simptome,
precum şi asigurarea susţinerii psihologice, sociale şi spirituale.

Scopul principal al tratamentului paliativ este obţinerea celei mai bune calităţi posibile a
vieţii pacienţilor şi a familiilor acestora (definiţia îngrijirii paliative a OMS, 1990).
Tratamentul durerii se face conform celor trei trepte ale analgeziei, recomandate de
către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS):
1. tratamentul durerii uşoare – se utilizează analgezice non-opioide, precum acetaminofen
(paracetamol), aspirină sau alte antiinflamatoare nesteriodiene (AINS): ibuprofen, ketoprofen,
diclofenac. La acestea se pot adăuga medicamente adjuvante, non-analgezice (antidepresive).
2. tratamentul durerii moderate sau care nu răspunde la medicaţia din prima treaptă – se
utilizează combinaţii de acetaminofen, aspirină sau alte AINS cu un opioid slab şi efect rapid
(codeină, tramadol sau propoxifen). Antiinflamtoarele se mai pot asocia şi cu un opioid puternic
dar în doze reduse (morfină, oxicodon). La aceste medicamente se pot adăuga substanţe
adjuvante, în funcţie de starea pacientului.
3. tratamentul durerii severe sau care nu răspunde la medicaţia din a doua treaptă – se utilizează
opioide puternice. Cel mai frecvent se utilizează morfina. Opioizii puternici se pot asocia cu
analgezice din prima treaptă de medicaţie, dar niciodată cu opioide din a doua treaptă.

Intervenţia psihosocială

Identificarea şi tratarea suferinţelor psihice precum şi a tulburărilor afective de către un


psiholog este necesară din mai multe motive:
- diagnosticul de cancer poate genera emoţii negative, frecvent cancerul fiind perceput ca o
boală incurabilă.
- în timpul tratamentului (chirurgical, chimioterapie sau radioterapie) apar efecte adverse ce pot
afecta psihicul într-un mod negativ.
- după tratament, în etapa de remisiune, apare o stare de frică faţă de recidivă (sindrom
Damocles), iar eventuala recidivă este cea mai stresantă situaţie posibilă.
- etapa bolii avansate şi terminale este dominată de frica de moarte şi de durere, ceea ce impune
(alături de controlul durerii şi a altor simptome) o asistenţă spirituală corespunzătoare.
Explicarea situaţiei şi implicarea pacientului şi a familiei sale în deciziile terapeutice
ameliorează stresul psihologic resimţit.
Principiile etice care stau la baza practicii clinice, incluzând îngrijirea paliativă sunt:
- respectul autonomiei , se referă la procesul de a ajuta pacienta în stabilirea celei mai bune
terapii pentru ea. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie de informarea completă a pacientei cu
privire la tratament, efecte secundare şi efecte benefice.
- minimalizarea efectelor secundare, presupune evitarea oricăror practici ce pot compromite
calitatea vieţii.
- benifiscenţa, ceea ce înseamnă a ajuta pacienta să decidă în favoarea procedurilor benefice,
dar care să nu-i perturbe confortul vieţii.
- justiţia – utilizarea justă şi echitabilă a resurselor disponibile.

O formă particulară de îngrijiri paliative la pacientii cu cancer este reprezentat de asistenţa


stării terminale.
Interventii pentru pacienta in faza terminala:
 ameliorarea durerii
 igiena tegumentelor si mucoaselor
 igiena lenjeriei
 asigurarea linistii
 gruparea ingrijirilor pentru a evita oboseala pacientei
 prevenirea complicatiilor legate de imobilizare
 alimentatie si hidratare in functie de toleranta pacientei
 planifiacarea orelelor de vizita pentru a nu obosi inutil pacienta

S-ar putea să vă placă și