Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Factori de risc:
- varsta
- antecedentele heredo-colaterale,patologia benigna a sanului
- durata de expunere la estrogeni
- muliparitatea
- excesul ponderal
- fumatul,stresul, expunerea la radiatii;
Diagnostic:
- anamneza-simptomatologie
- tumora mamara;
- secretie mamelonara;
- modificara de volum a sanilor modificari la nivelul tegumentului sanului;
- diagnostic de certitudine
- examen citologic
- examen hitopatologic al piesei operatorii obtinuta prin chirurgia mamara conservtoare sau
masectomia radical modificata, incluzand disectia ganglionilor limfatici axilari
- macroscopic carcinomul mamar este o tumora dura, neregulata, aderenta a tesuturile
vecine, cu prelungiri in tesutul mamar de vecinatate, fara capsula proprie; pe sectiune
tumora de pierde in tesutul mamar inconjurator, este albicioasa, cu puncte galbui, opune
rezistenta la taiere.Aceasta forma de tumora reprezinta aprox. 78% din cazuri.
Microscopic este un adenocarcinom.
Metastazele osoase:
Simptomatologie:
durerea - cel mai comun simptom al metastazelor osoase este durerea intermitenta, la
orice miscare uşoara. Pe masura ce metastazele cresc, durerea devine constanta şi se
accentueaza atunci cand pacientul desfaşoara anumite activităţi;
fracturi
amorţeli
dificultăţi la mictiune sau incontinenţă fecală;
paralizie
Diagnostic
examen clinic- durerea este principalul simptom al metastazeor osoase;
- tumefactia osoasa.
investigatii paraclinice:
radiografia cu raze X – sunt 3 tipuri de aspect radiologice ale metastazelor
osoase : osteolitic, osteoblastic si mixt;
scintigrafia osoasa cu Technetiu- 99- difosfonat;
examenul computer tomograf ( CT ) ;
imagistica in rezoanta magnetica ;
biopsie;
markeri biochimici ai metabolismului osos.
Tratament
chimioterapia
hormonoterapia
biofosfonatii
intervenție chirurgicală
radioterapia
radionuclizii
Ingrijirea palitiva- este un tip de ingrijire holistica speciala, care se adreseaza multiplelor
aspecte ale suferintei pacientului, recunoscand totodata importanta participarii familiei in
procesul de ingrijire si necesarul de suport acordat familiei pacientului.
Conform definiţiei OMS ingrijirea paliativa este „o modalitate de abordare care ameliorează
calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora în faţa problemelor determinate de boli ce
ameninţă viaţa, prin prevenirea şi înlăturarea durerii şi a altor probleme fizice, psihosociale şi
spirituale”. Îngrijirea paliativă începe prin identificarea iniţială a unei boli incurabile şi continuă
până la finalul suferinţei prin moarte. În aceste situaţii, îngrijirea paliativă urmează metode prin
care nu se prelungeşte viaţa pacientului, dar permit individului „să trăiască cu boala sa”.
Ingrijirea paliativa se bazeaza pe filozofia Hospice, aparuta si dezvoltata continuu in Marea
Britanie.
Principiile de baza ale acestei filozofii sunt urmatoarele:
viata este cel mai de pret bun pe care il avem, de aceea ingrijirea paliativa este
directionata spre asigurarea unei calitati cat mai bune pe un timp cat mai lung a vietii
pacientului, si nu pe prelungirea suferintei sale;
nu intentioneaza nici sa prelungeasca viata cu orice pret, dar nici sa grabeasca moartea;
nu accepta euthanasia, sub nici una dintre formele ei ca alternativa a ingrijirii paliative;
are ca scop ameliorarea simptomelor, intelegand ca boala incurabila este cauzatoare de
deces si nu tratamentul aplicat;
este o modalitate terapeutica activa centrata pe pacient si familia acestuia;
se acorda fara discriminare de nationalitate, varsta, sex, etnie, orientare sexuala, orientare
religioasa, statut social, in limita resurselor disponibile.
Scopul principal al tratamentului paliativ este obţinerea celei mai bune calităţi posibile a
vieţii pacienţilor şi a familiilor acestora (definiţia îngrijirii paliative a OMS, 1990).
Tratamentul durerii se face conform celor trei trepte ale analgeziei, recomandate de
către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS):
1. tratamentul durerii uşoare – se utilizează analgezice non-opioide, precum acetaminofen
(paracetamol), aspirină sau alte antiinflamatoare nesteriodiene (AINS): ibuprofen, ketoprofen,
diclofenac. La acestea se pot adăuga medicamente adjuvante, non-analgezice (antidepresive).
2. tratamentul durerii moderate sau care nu răspunde la medicaţia din prima treaptă – se
utilizează combinaţii de acetaminofen, aspirină sau alte AINS cu un opioid slab şi efect rapid
(codeină, tramadol sau propoxifen). Antiinflamtoarele se mai pot asocia şi cu un opioid puternic
dar în doze reduse (morfină, oxicodon). La aceste medicamente se pot adăuga substanţe
adjuvante, în funcţie de starea pacientului.
3. tratamentul durerii severe sau care nu răspunde la medicaţia din a doua treaptă – se utilizează
opioide puternice. Cel mai frecvent se utilizează morfina. Opioizii puternici se pot asocia cu
analgezice din prima treaptă de medicaţie, dar niciodată cu opioide din a doua treaptă.
Intervenţia psihosocială