Atitudinea creştinului faţă de cinema, radio, TV, video

de Lucian Mihailescu, Slobozia

T E M A 1.

<Să ştiţi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, pofticioşi,
lăudăroşi, mândri, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, nesfinţi, fără dragoste firească,
călcători de cuvânt, falşi acuzatori, nestăpâniţi, înverşunaţi, dispreţuitori de ce este bun, trădători,
încăpăţânaţi, trufaşi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având o formă de evlavie, dar
tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. >(2Tim. 3:1-5 trad. King James).

Viaţa pe pământ este din ce în ce mai grea datorită oamenilor. Defectele din caracterul lor,
nerezolvate prin puterea lui Dumnezeu, fac viaţa intolerabilă. Dacă n-ar veni ziua Domnului, lumea şi-
ar ajunge singură sfârşitul, după o agonie lungă. . . Existe aşa zisele <păcate mari> , care sunt
considerate de lumea creştină ca semn de decadere morală şi cauze de prăbuşire socială-crima,
adulterul.
Dar ochiul firesc distinge cu greu gravitatea unor păcate cum ar fi lăudăroşia, nerecunoştinăa
sau încăpăţînarea. Ele nu se leagă în mintea oamenilor de vremea sfârşitului. Originea acestora este
aceeaşi cu a <celor mari>:respingerea lui Dumnezeu din viaţa particulară sau din viaţa socială.
Iubirea de plăceri nu face excepţie. Apostolul o înscrie ultima pe listă, vrând să sugereze
apropierea maximă de sfârşit. Ce ştim despre alte semne ale sfârşitului este perfect aplicabil şi la
iubirea de plăceri. Au fost lupte şi războaie în trecut, cum au fost şi iubitori de plăceri în toate
veacurile. În timpul din urmă toate acestea devin mai întinse, mai adânci, mai numeroase ca oricând
înainte.
Secolul acesta este asaltat încă din tinereţea sa de industria distracţiilor:
Mai întâi radioul, apoi cinematograful şi televiziunea, şi mai recent video-ul. Privind statisticile, un
tînâr de 18 ani petrece mai mult timp în faţa televizorului decât în sălile de clasă. Oare în casele
credincioşilor situaţia este alta?
Este tînărul creştin educat corect în această privinţă? Ce exemplu dau părinţii în privinţa a ceea
ce pătrunde prin canalele mass-media?Oare în adunarea noastră cum stau lucrurile?Să încercăm să
trasăm o linie de demarcaţie clară în a înţelege care este atitudinea creştinului în faţa industriei
cinamatografiei, a TV -ului, şi video-ului.
Incă de la început să precizăm atitudinea Bisericii noastre, regăsită în Manualul comunităţii,
faţă de cinematograf: <Noi avertizăm cu seriozitate împotriva influenţei subtile şi dăunătoare a
cinematografului, care nu este un loc potrivit pentru creştini. Filmele care prezintă în culori vii păcatele
şi crimele omenirii, ucideri , adulter şi alte fapte rele, nu sunt mai puţin responsabile pentru prăbuşirea
moralităţii din lumea de azi. Facem apel la părinţi, copii şi tineri să ocolească aceste locuri de
distracţii care glorifică jocul de scenă şi actorii. Dacă vom găsi
plăcere în marea carte a naturii lui Dumnezeu, în farmecul relaţiilor umane şi al lucrărilor divine, nu
vom fi atraşi de lucrurile lumeşti. >(Manualul Comunităţii, ediţia 1994, pg. 218-219).
În ce priveşte radioul şi televiziunea, recunoaştem marele impact pe care îl
au asupra populaţiei. Manualul Comunităţii precizează :<Ele ne aduc în contact rapid cu viaţa,
filosofiile şi activi-tăţile din întreaga lume. Radioul şi televiziunea sunt mari agenţi educativi. Prin
acese mijloace putem să ne lărgim mult cunoştinţele despre lume , putem partici-pa la dezbateri
interesante şi să ascultăm muzică de bună calitate.
Din nefericire, radioul şi televiziunea prezintă spectacole a căror influenţă nu este nici
sănătoasă, nici înălţătoare. Dacă nu avem puterea de hotărîre şi de alegere, radioul şi televiziunea
vor transforma casele noastre în teatre şi cinematografe, unde se vor prezenta spectacole de valoare
ieftină şi înjositoare. >
 (Manualul Comunităţii, ediţia 1994, pg. 217).

De ce priveşte omul la TV sau cinema?Primul răspuns este : pentru destindere , distracţie , din
curiozitatea de a afla ceva nou. Apoi, pentru informare sau pentru că nu are sau nu ştie să caute un alt
mod de destindere. Cât de eficientă este această distracţie?
Cu siguranţă că majoritatea creştinilor evită cinematografele. Dar ce facem cu micul ecran din
casele noastre?Cât de mult acaparează timpul nostru atât de preţios?Ce vizionăm?Ne dăm seama că
avem în casă o influenţă care poate fi mai mare decât cea a cinema-ului?E nevoie de TV?Poate fi
exclus din viaţa noastră? Sau putem vedea orice fără discernământ?Care este atitudinea corectă?

T E M A 2.

Când te aşezi în faţa televizorului eşti dispus să primeşti ceea ce ţi se oferă.

Fără a putea face faţă ratei mari de imagini şi de informaţii, le <înghiţi> pe toate, fără discernământ.
Lobul frontal este cel afectat de imaginile TV. Schimabarea rapidă a imaginilor face ca undele cerebrale
de tip beta(conştiente) să devină de nivel alfa, determinând primirea informaţiilor fără interpretare, fără
judecată. Celelate funcţii : vedere, emoţii, memorii funcţionează însă corect. Mintea se umple
astfel de imagini lipsite de gândire;se creează impresia că ai făcut anu-mite lucruri , că ai fost în unele
locuri. Clip-urile TV, cu o succesiunea ultrarapi-dă de imagini sunt foarte primejdioase în acest sens.
Efectul vizionărilor prelungite este identic cu cel al hipnozei.
Alvin Toffler spunea :<Stimularea constantă a simţurilor diminuează procesele analitice şi în
cele din urmă capacitatea de a gândi şi de a vedea viaţa raţional. >Un studiu efectuat în Statele Unite a
determinat predilecţia celor ce pri-vesc prea mult la TV spre droguri.
Programele de reclamă, lucrând pe acest principiu al imprimării în subconştient a imaginilor,
creează impresia că avem nevoie de acele lucruri.
Privitul la TV creează pasivitate. Devii obişnuit cu imaginile de violenţă, şi atunci când aceste
realităţi s-ar petrece sub ochii tăi, nu ai mai reacţiona, deaorece eşti deja obişnuit cu ele. Privitul la TV
nu încurajează credinţa în Dumnezeu.

Oare ceea ce ni se oferă sunt valori de care să avem nevoie?

Sunt lucruri care să ne clădească spiritual?Ce stă de fapt în spatele filmelor?
Ştiţi cine sunt cei care produc aceste filme?Ştiţi care este obiectivul lor?
Un studiu al revistei <Opinia publică>, din Statele Unite remarca un adevăr de care trebuie să
ţinem seama. O statistică efectuată asupra a 104 profesionişti din cinematografie, de la Hollywood ,
cel mai productiv centru de distracţii industrializate, arată cine sunt cei care produc filmele:45% din ei
nu au nici o religie şi numai 3% iau parte la un servici religios o dată pe lună. . .
51% din ei nu văd ceva rău în adulter, iar din restul de 49% care spun că relaţiile extraconjugale
sunt rele, doar 17% susţin aceasta cu tărie. 97% din ei sunt de acord cu avortul.
Problema este că aceşti producători au un scop :ei cred că televiziunea este şi trebuie să fie o
forţă majoră, care să producă o reformă socială. Ei doresc să influenţeze publicul în direcţia viziunii lor
despre o societate mai bună.
Violenţa, înşelăciunea în cele mai variate forme, necredincioşia conjugală, relaţii intime între
băieţi şi fete, nuditatea sunt frecvente la TV. Serialele poliţiste stimulează interesul privitorilor pentru a
şti ce urmează să se întâmple şi cine e vinovatul. Un mod de a menţine interesul este oprirea acţiunii în
momente decisive şi continuarea pe alte fire paralele. Personajele de la TV nu par prea preocupate de
grija zilei de mâine. Nu sunt prea legate de muncă, iar tinerii nu par deloc îngrijoraţi de pregătirea unei
cariere. Banii sunt totdeauna la dispoziţie. Viaţa de muncă serioasă şi economie este luată în derâdere.
Familiei nu i se acordă rolul ei esenţial în societate. <Eroii> sunt de neimaginat ca având sotie şi copii.
Ei sunt, de obicei, <crai>, în permanentă căutare de aventuri. Femeile se topesc după ei şi înţelegerea
lor se face doar din priviri.
 Realitatea aspră a vieţii este în acest fel falsificată întocmai ca şi în domeniul moral. Imaginaţia
bolnavă ia locul realităţii, şi tinerii se trezesc în valul vieţii nepregătiţi. Producătorii de filme ajung într-
un cerc vicios. Ei influenţează publi-cul după gustul lor pervertit, apoi merg obligatoriu în această
direcţie datorită cererii <pieţei>. Este evident faptul că distracţiile de azi au un profund caracter
anticreştin. Norman Lear, producător de seriale de TV, confirmă că este subvenţi-onat cu fonduri de
către organizaţii ce patronează acţiuni imorale , în vederea atingerii obiectivului său declarat: afectarea
şi distrugerea credinţei în Dumnezeu.
Suntem conştienţi de marea luptă ce se dă în aceste ultime zile pentru biruinţă?Suntem
conştienţi de faptul că noi suntem terenul de luptă?
Ce atitudine să luăm faţă de aceste lucruri?Cu durere observăm cum chiar creştinii, care trebuie
să dea un exemplu în această lume, sunt printre cei ce apreciază aceste distracţii. . . Cum pierd din
timpul lor preţios, aducând laude zeului acestui pământ. . . Câţi dintre cei ce pierd timpul cu aceste non-
valori dedică cel puţin acelaşi timp studiului şi rugăciunii?. . . Spre ce ne îndreptăm?Spre dezastru sau
spre glorioasa revenire a Domnului Isus Hristos?

T E M A 3.

Nu este greu să te opreşti în faţa televizorului. O privire şi ceva îţi va atrage atenţia. Chiar dacă
nu e ceva prea promiţător, totuşi eşti tentat să vezi ce va urma. Astfel, dacă în acest moment decisiv
accepţi să te opreşti , cu greu te vei mai putea ridica din faţa ecranului. Chiar când sunt lucruri de care
nu avem nevoie , diavolul ne şopteşte : iată, ceva psihologic, ceva interesant;ţi-ar prinde bine pentru a-
ţi mări cunoştinţele;vrei să fii un om cultivat, nu?stai şi priveşte!îţi voi arăta <frumuseţile> acestei
lumi!lasă-te pe mîna mea!
Televiziunea nu poate fi educatorul nostru moral. Sursa adevăratei educaţii trebuie căutată în
Scriptură şi în relaţia cu Dumnezeu.
Putem găsi direcţii de căutare, dar acestea trebuie aprofundate prin studiul nostru personal.
S-a observat că femeile creştine preferă serialele TV, aşa zis <mai paşnice> bazat pe relaţii
interumane complexe , psihologice. De fapt, relaţiile de adulter şi bârfa, afirmarea eului impregnează
aceste seriale.
Bărbaţii creştini preferă să se <delecteze> urmărind emisiuni sportive, în care spiritul de
întâietate marchează pe participanţi până la duşmănie şi altercaţii.
Tinerii crestini sunt în căutarea filmelor de dragoste şi aventuri, căutând senzaţii noi şi
cunoaştere mai profundă . Toţi avem sechele de îndreptat. . .
De ce e nevoie să parcurgem toţi aceste degradante etape?
Are Dumnezeu vreo plăcere în a ne însoţi în aceste distracţii?
Puneţi-vă această întrebare sinceră : în ultimele 3 luni de cîte ori am studiat Scriptura?De cât ori
m-am rugat?Deloc?Rareori?De 10 ori?De mai mult de 50 de ori?Zilnic?

Acum intervine un alt aspect:dacă noi suntem vinovaţi pentru acţiunile celor de lângă noi?Este
privitul la TV un mod de refulare, de fugă de realitate, de ascundere din faţa problemelor adevărate ce
ne apasă?
Soţilor : v-ati întrebat de ce preferă soţia să vizioneze ceva la TV în loc să stea de vorbă cu dvs.
, împărtăşind problemele familiei?
Soţiilor : v-aţi întrebat de ce preferă soţul dvs. să petreacă timpul la TV? Este ceva interpus în
relaţia dintre dvs. ?
Părinţilor : cunoaşteţi care sunt vizionările copiilor dvs. ?Le-aţi dat o direcţie de urmat?V-aţi
întrebat de ce ei preferă să nu vă asculte? Aţi stabilit împreună care sunt problemele lor?
Tinerilor : v-aţi întrebat ce efect au asupra voastră diferitele vizionări?Aţi meditat la sfatul
Bibliei şi al părinţilor?Aveţi lucruri neclare?Aţi căutat dialogul cu cei de vârsta voastră sau cu cei ce vă
pot sfătui?
 De ce totuşi această stare ce ne afectează ca popor?
Sunt făgăduinţele lui Dumnezeu neîndestulătoare pentru nevoile noastre?
Sau este încă în noi păcatul cu aspecte diverse, cu neînţelegerea stării noastre de fapt?Suntem oare
inconştienţi de starea noastră?Sau doar ne prefacem că am fi, nerenunţând la plăcerii nesfinte ale
inimii noastre?

T E M A 4.

Există trei variante:

1. varianta <poţi vedea orice>
2. varianta <refuzului total>
3. varianta <alegerii corecte, prin selectare>.
1. Varianta <poţi vedea orice>.
Aceasta presupune să vizionezi orice şi oricând, fără discernământ. Rezultatul va fi că-ţi vei umpe
mintea cu corupţie, imoralitate şi violenţă. Iar Biblia ne spune să căutăm tot ce este curat, vrednic de
cinste şi drept. (Filip. 4:8).
Sfatul sorei Ellen White, referitor la ceea ce citim se poate aplica şi aici:
<Evitaţi să citiţi sau să vedeţi lucruri care vă sugerează gânduri necurate. Cultivaţi puterile morale şi
intelectuale. Nu îngăduiţi ca aceste nobile capacităţi să devină neputincioase sau pervertite din cauza
prea multor cărţi de poveşti citite
fără o selecţie prealabilă. >Şi, am putea adăuga, din cauza prea multor imagini nerealiste neselectate, pe
care le receptăm.
2. Varianta <refuzului total>.
Este cea mai simplă şi categorică. De fapt , aşa au procedat primii creştini. Ei au condamnat orice tip
de distracţie. În primele două secole creştinii au condamnat atât distracţiile sângeroase şi cruce cât şi pe
cele frivole. Toţi scriitorii creştini găsesc distracţiile ca fiind incompatibile cu acea credinţă ce duce la
lepădarea de sine.
Distracţiile lumii erau atât de ameninţătoare, încât membrii ce luau parte la ele erau excluşi din
comunitate.
Omul are nevoie de recreere. Putem găsi adevărata recreere în mijlocul naturii, în relaţiile de
prietenie cu fraţii şi surorile noastre, în grupele mici, între familii, ascultând muzică bună, sfântă, sau
îndeletnicindu-ne cu o activitate folositoare.
A fi absolut categoric arată nevoia noastră de a păstra principiile curate ale Evangheliei.
Pericolul acestei variante este căderea în fanatism. Poţi să ai o părere bună, pe care s-o aplici, şi să
încerci apoi s-o impui altora. Aici ai păşit deja pe o pantă greşită.
Pe de altă parte intervine aspectul implicării actuale a radioului şi televiziunii chiar în lucrarea
de evanghelizare. Trebuie să deosebim rolul bun al aces-tor instrumente. Dacă observăm cu atenţie,
toate mijloacele puse la dispoziţie de Dumnezeu spre binele omenirii au fost deturnate de diavol spre
un scop total opus celui iniţial.
De asemenea, se folosesc săli de cinema pentru acţiunile de evanghelizare.
Există, totodată, filme creştine, care popularizează Evangheliile sau se studiază Biblia, respectiv
se fac alte studii cu caracter religios (<Viata Domnului Isus>, <Studii de Apocalips>, <Studii de
Daniel>, materiale documentare, etc).
Iată câteva situaţii care impun o atitudine flexibilă, dar stabilă pe principii.
3. Varianta <alegerii corecte, prin selectare>.
Dumenzeu ne-a înzestrat cu voinţă. Nu tot ceea ce vedem este bun. Dar sfatul este să alegem ce este
bun.
<Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. > 1 Tesal. 5:21.
Am eu o voinţă şi un discernămînt viu, pentru a putea alege corect?
 Acestea pot fi educate. Aici intervine rolul părinţilor :teoretic şi mai ales cel practic. Ceea ce
văd copiii la noi, aceea vor face şi ei.
Aşa cum ne recomandă şi Manualul Comunităţii, trebuie să avem o hotărâre şi un spirit decis în
alegerile noastre.
Iată câţiva paşi ce ne pot ajuta într-o alegere corectă a unei emisiuni sau film :
- mă apropie sau mă depărtează de sistemul meu de valori?
- ce simţăminte îmi provoacă vizionarea şi de ce?
- care este ideea centrală a (mesajul) vizionării?
- tematica este creştină sau anticreştină?
- care sunt mijloacele de realizare a acţiunii?
- în ce mod afectează această vizionare relaţia mea cu Hristos, cu membrii
familiei mele şi cu cercul meu de prieteni?
Cu toate aceste direcţii de urmat, se poate întâmpla ca o anumită vizionare să ne ofere alături de
ceea ce ne-am fi aşteptat şi lucruri negative. Ne asumăm riscul?Trăim într-o lume în care la tot pasul te
întâlneşti cu problema păcatului.
Totuşi, Biblia ne învaţă să ne <păzim inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
>(Proverbe 4:23). Să avem mare grijă de ceea ce pătrunde în templul sufletului nostru.
Este bine să alegem acele vizionări despre care ştim ce conţin. Există mate-riale video pregătite
de Biserica noastră, studii şi filme.
Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos ne cheamă astăzi la o consa-crare deplină înaintea
Sa:El ne iubeşte nespus şi vrea să fim mântuiţi. Ascultaţi cuvintele Sale:
<Ştiu faptele tale. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceea pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi
pocăieşte-te!Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de
lumină. Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat , scoate-l şi leapădă-l de la tine, căci este spre folosul
tău să piară unul din mădu-larele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Ochii tăi să privească
drept şi pleaoapele tale să caute drept înaintea ta. Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale
să fie hotărâte:nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, şi fereşte-te de rău. Voi nu v-aţi împotrivit încă
până la sânge, în lupta împotriva păcatului!
Priviţi ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei voastre!
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre! Eu Insumi
Mă sfinţesc pentru voi şi Mă rog pentru voi!
Cel ce va birui, va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea
vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui!Şi iată că Eu sunt cu voi
în toate zilele, până la sfârşitul veacului! AMIN!