Dumnezeu şi creaţia Sa

de Lucian Chita, Slobozia

Viaţa pe care o trăim acum nu este viaţa pentru care am fost creaţi.Această viaţă ne este
oferită doar pentru a demonstra dacă merităm şi ştim să trăim în viaţa veşnică oferită de Dumnezeu.
Atunci când au fost creaţi primii noştri părinţi,Adam şi Eva,au fost aşezaţi în cel mai frumos
loc de pe pământul nou creat.Au fost instruiţi pentru a ocupa un loc unic în Univers.Ingerii au fost
învăţătorii lor,şi după ce au fost pregătiţi trebuia să dea examenul ascultării.Trebuia să vadă dacă ei
ascultă de Tatăl lor sau nu.Proba lor era în legătură cu porunca dată de Dumnezeu în Geneza
2:16,17
<Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta:Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din
grădină;dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci,căci în ziua în care vei mânca din
el,vei muri negreşit.>
Ei trebuia să respecte porunca,fără să se întrebe de ce a zis Dumnezeu aşa.Nu era nici o
problemă cu pomul,ci cu atitudinea lor faţă de cerinţa Tatălui.
Diavolul,care ura pe Isus şi pe omul creat,a amăgit pe Eva să calce porunca Tatălui.Apoi Eva
a devenit unealta diavolului pentru a-l amăgi pe Adam.Şi aşa,părinţii noştri au pierdut
examenul,urmând să fie desfiinţaţi ca fiinţe.
Insă înainte ca Dumnezeu Tatăl să semneze decretul de moarte a fiinţei umane,Isus,Prinţul,a
cerut audienţă la Tatăl,cu scopul de a-i face o cerere.Cererea era scurtă,dar avea în ea toată veşnicia
noastră.El a rugat pe Tatăl ,pledând pentru noi: <Tată,omul pe care l-am creat în vremuri şi condiţii
speciale,a călcat Legea vieţii şi a pierdut examenul.Trebuie să moară.Ne-am pus toată speranţa şi
iubirea în el.Atunci când l-am creat l-am modelat nu numai în lutul pământesc,ci şi în inima
Mea.Legea călcată cere moartea lui,şi e drept.Dar,Lasă-Mă să mor Eu în locul omului,pentru
prima vină,iar el să se pregătească şi să mai dea odată examenul ascultării,la care a căzut acum.Fiii
care se vor naşte după Adam să aibă un număr de ani în viaţă,în care să se vadă de partea cui sunt :
a Noastră sau a diavolului.Să mai dăm o şansă omului,Tată!>
Dumnezeu care iubea şi El pe om ca şi Isus,a aprobat.
Aşa se face că Adam n-a murit atunci.I s-a mai îngăduit să dovedească încă o dată dacă
ascultă sau nu.
Depinde de cum ne trăim viaţa.

De ce nu a creat Dumnezeu pe om perfect,aşa ca să nu fie nevoie de examen?

Dar aşa l-a creat.Dumnezeu a făcut toate lucrurile perfecte şi aşa l-a creat şi pe Adam.Dumnezeu l-a
creat perfect şi i-a spus că e perfect.Dar Satana a sugerat neîncrederea şi că ar putea fi perfect numai
după ce va mânca fructul oprit.Şarpele îi promitea Evei : <când veţi mânca din pom,vi se vor
deschide ochii şi veţi fi ca Dumenzeu...>(Gen.3:5).Satana ştia că omul e perfect,şi era chiar gelos
pentru aceasta şi pentru că ura pe Isus a vrut să strice creaţia Lui.
Prin neascultare,omul a ajuns imperfect şi s-a degradat.Această degradare a început imediat
ce au păcătuit.<Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi;au cusut laolată
frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele>(Gen.3:7).
Acum omul nu mai este perfect,cum l-a creat Isus.Ironia constă în aceea că omul crede că
acum este perfect... Dumnezeu,prin Biblie,îi spune omului că are nevoie de ajutor şi perfecţiune,iar
omul spune <n-am nevoie,sunt perfect aşa cum sunt,n-am nevoie de Tine!>
Aceşti oameni nu vor trece judecata vieţii şi vor pieri.
Trebuie să ne pregătim pentru acest examen al vieţii.
 Cine l-a creat pe diavol?De ce nu l-a nimicit Dumnezeu ca să nu ne mai
chinuie şi pe noi?

Cu mult înainte de a fi creată prima fărâmă din pulberea lumii,înainte ca prima undă de
lumină să se fi îndreptat spre acest sector de Univers,atunci când în altă parte se năşteau
galaxiile,Dumnezeu a creat cel mai înalt nivel de fiinţe cunoscute de noi.
Aceste fiinţe locuiesc pe planeta pe care se află capitala Universului.Sunt fiinţele care trăiesc
în imediata apropiere de tronul lui Dumnezeu.Materia din care sunt create este mai fină decât timpul
şi nu au bariere materiale aşa cum le înţelegem noi.Fiinţele acestea se numesc <îngeri>,adică
slujitori. Numele le vine de la funcţia lor.In cerul lui Dumnezeu cea mai înaltă,dorită şi nobilă slujbă
este aceea de a fi slujitor,adică înger.
Ei au sarcina de a împlini ordinele şi dorinţa lui Isus pentru celelalte fiinţe din Univers.In
imensul trup al spaţiului trăiesc lumi într-un număr care depăşeşte cu mult cel mai mare număr
imaginat de om.Ingerii sunt cei care ţin legătura între tronul lui Dumnezeu şi aceste planete locuite.
Biblia ne spune că îngerii au diferite nivele,grade şi misiuni,cum ar fi : îngeri,serafimi şi
heruvimi.
In fruntea acestei armate uriaşe,Dumnezeu a pus atunci pe Lucifer.El este cea mai valoroasă
creatură,capodopera geniului dumnezeiesc.Biblia evidenţiază această unicitate a creaţiei lui Isus în
cuvintele : <Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu : ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire,erai plin de
înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.Stăteai în Eden,grădina lui Dumnezeu şi erai acoperit cu tot
felul de pietre scumpe,cu sardonic,cu topaz,cu diamant,cu hrisolit,cu onix,cu iaspis,cu safir,cu
rubin,cu smarald şi cu aur;timpanele şi flautele erau în slujba ta,pregătite pentru ziua când ai fost
făcut.Erai un heruvim ocrotitor,cu aripile întinse;te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi
umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.Ai fost fără prihană în căile tale,din ziua când ai fost
făcut,până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.> (Ezechiel 28:12-15).
Era onorat de tot Universul,iar îngerii executau ordinele sale cu o deosebită plăcere.Era
mândria îngerilor.Avea intrare liberă în prezenţa Sfintei Treimi.Era conducătorul corurilor îngereşti
şi a serbărilor date în Univers în cinstea Regelui Regilor.Locuia în grădina lui Dumnezeu,acolo
unde era tronul Prezenţei Sale.Era purtătorul bijuteriilor lui Dumnezeu.Reprezenta fiinţele create în
faţa Prinţului şi pe Prinţ în faţa Universului.Toată onoarea pe care Creatorul o dădea fiinţelor create
era oglindită în el.Iubirea infinită a lui Dumnezeu faţă de creaturile Sale era vărsată peste el.Tot ceea
ce însemna frumuseţe,înţelepciune şi neprihănire erau adunate în el.Nimic din ce ar fi putut
simţi,vedea sau înţelege o creatură nu era ascuns de el.Inaintea lui era un drum al împlinirilor cu
neputinţă de înţeles pentru om.
Intr-o zi şi-a construit un gând unic până atunci în Univers;el şi-a zis în sine:<Ar trebui să
fiu considerat ca un necreat,aşa cum este Prinţul Isus.>
L-a început l-a speriat gândul acesta,pe care şi-l construise,dar cu cât îl păstra mai mult în
cuget,cu atât devenea mai dulce.Aşa a început să mediteze mai mult,comparându-şi
frumuseţea,înţelepciunea şi popularitatea cu a Prinţului Isus,constatând el,că ar fi o unică deosebire
şi o mare asemănare între ei.Aparent nu era mare deosebirea,pentru că Dumnezeu nu se descoperea
decât atât cât puteau să-L înţeleagă.Isus intra în măsura lor,iar ei credeau că atâta-i Dumnezeu.
Biblia ilustrează acest mister în cuvintele : <Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii
tale,
ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta.> (Ezechiel 28:17).
Cu ocazia unei sărbători speciale, Dumnezeu Tatăl a onorat cum se cuvenea pe Isus,Fiul
Său.Aceasta l-a iritat pe Lucifer.A ajuns să gândească cum n-o făcuse niciodată,că el ar fi trebuit
onorat.I s-a explicat că pretenţia lui este injustă.Se născuse-n el păcatul,şi cu toată explicaţia a
continuat în stingerea aceasta.
După un timp a început să împărtăşească altor îngeri gândurile sale,în defavoarea Prinţului
Isus.<De ce Isus e mai onorat decât ceilalţi?Nu e drept.>.Această întrebare a semănat-o cu
subtilitate în minţile multor îngeri.
 Dumnezeu şi-a luat timp şi i-a explicat că locul lui Isus este unic şi nu poate fi altul
asemenea Lui.El este Fiul de aceeaşi natură cu Tatăl.Nici un alt fiu de altă natură nu poate fi
asemenea Celui de o natură cu Tatăl.Dat ei n-au vrut să accepte aceasta.Este adevărat că îngerii,fiind
fiinţe asexuate,netrăind simţăminte de fiu şi tată,n-au putut pricepe prea mult,dar Cel care niciodată
nu-i înşelase şi n-a fost ascuns de ei merita şi de data aceasta să fie crezut şi respectat.
Curând,infernala invenţie luciferică a ieşit din domeniul gândurilor şi simţămintelor ascunse
şi s-a manifestat pe faţă,transformându-se în revoltă.
Pe fondul acestei tensiuni cosmice,Dumnezeu a plănuit crearea unei planete noi,populată cu
un fel de fiinţe speciale.Această fiinţă avea să devină copărtaşă cu Dumnezeu în războiul declarat de
Lucifer.Pe planeta albastră avea să creeze o fiinţă cu puţin şi pentru puţin timp mai prejos decât
îngerii.Aceasta urma să aibă calităţi <după chipul lui Dumnezeu> şi să dea naştere la urmaşi după
chipul Său,fiind taţi şi fii.Ea avea să înţeleagă prin experienţă,absurditatea pretenţiei luciferice.
Pentru un tată,fiul lui,<carne din carnea lui şi os din oasele lui>,nu putea să fie înlocuit sau
egalat de nimeni altcineva.Nici un frate,nepot sau altă rudă,sau prieten nu poate ocupa în inima unui
tată,locul fiului.
In acest timp,păcatul a dospit în inima lui Lucifer şi curând l-a transformat în diavol...
Creşterea revoltei şi a neruşinării a dus inevitabil la război.După de a avut loc războiul
îngerilor care întrece ideea noastră despre război,Satana cu înfrânţii săi au fost aruncaţi în
închisoarea spaţiului.
In timp ce era în această închisoare fără zid şi fără lacăt,a fost creată lumea
noastră.Priveliştea ei fermecătoare a mâniat nespus pe Satana.El ura planul creării noastre,pe motiv
că nu I s-a cerut sfatul.De aceea ar fi dorit foarte mult să eşueze acest plan cu privire la noi.Aceasta
ar fi fost interpretată ca incompetenţă a lui Isus şi o dependenţă a Sfintei Treimi de el,în conducerea
Universului.Cu un astfel de simţământ şi cu astfel de intenţii a urmărit Satana tânăra pereche de pe
pământ.Iar după căderea omului,Isus a intervenit,aşa cum s-a arătat mai înainte,ca omul să aibă
şansa redresării.
Dacă viaţa aceasta o trăim în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu,vom fi salvaţi şi toate
planurile făcute la început pentru om se vor împlini.
Dar cei ce trăiesc în răzvrătire faţă de Dumnezeu după modelul luciferic,vor pieri aşa cum
trebuia să pierim la începutul timpului nostru...

AMIN.

**************