Sunteți pe pagina 1din 20

www.basarab.

ro
perpetuum_mobile@basarab@ro

EVENIMENTE ÎN ŞCOALĂ DIVERSE ALE ADOLESCENŢEI VALURI


An aniversar pentru Trei paşi pentru un ten Magia Adolescenţei
C.N. Matei Basarab perfect
Cât de influenţabil eşti
Balul Bobocilor, 2010 Vestitorii primăverii
Alcoolul şi efectele lui
Harry Potter
Târgul de carte Alimentaţia
Gaudeamus Cultura japoneză în
România Prietenia
Sportul şi efectele sale
benefice
Sănătatea psihică
Perpetuum Mobile - decembrie 2012

Căutăm colaboratori !

F OTOGRAF Condiţii obliga-


torii: să posede un aparat
foto, disponibilitate de a participa
la majoritatea evenimentelor din
şcoală, să aibă talent în surprin-
derea celor mai bune fotografii şi
2 abilitate de a le edita într-un edi-
tor foto.

Colaboratori E DITOR Condiţii obligato-


rii: să cunoască programul
în care este editată revista (Adobe
Alexandra Zidaru, clasa a IX-a F InDesign), să poată aşeza în pagi-
Rebeca Târnă, clasa a IX-a F na textele articolelor şi fotografii-
Evelina Murăraşu, clasa a XI-a D le într-un mod cât mai original.
Andrei Sabin Bazgan, clasa a XII-a D
Nicoară Stoenescu, clasa a XI-a D
Paul Ungureanu, clasa a XI-a A R EDACTOR Condiţii obliga-
torii: să cunoască foarte
bine limba română, să aibă capa-
Ruxandra Bituleanu, clasa a XI-a A
Marius Baciu, clasa a XI-a A citatea de a redacta coerent un
text jurnalistic, să poată participa
Alexandra Călin, clasa a XI-a A
la evenimentele organizate de li-
Irina Copăceanu, clasa a XI-a A
ceu, să fie pasionat de un dome-
Alina Toma, clasa a IX-a F niu al vieţii social-culturale (sport,
Denisa Radu, clasa a IX-a F modă, psiholgie, literatură, etc)
Cristina Gheorghe, clasa a IX-a C

D
Laura Asultanei, clasa a XI-a A oritorii pot trimite un
mail pe adresa redacţiei
cu subiectul: « Colaborare revis-
tă », în care să menţioneze de ce
domeniu ar dori să se ocupe şi să
ne trimită şi un material ilustra-
COORdOnator tiv. În afară de cei care vor ocupa
Florentina CRISTEA, Profesor posturi permanente în colectivul
de redacţie, orice alt elev poate
deveni colaboratorul nostru şi ne
poate trimite articole despre unul
editor dintre domeniile de interes amin-
Laurenţiu LAMBRINOC, Profesor tite mai sus.
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
veselească și să-i facă optimiști. Cel
Călătoria mai norocos este Primul Fulg. El meri-
tă un nume, deoarece este primul care
cade pe pământ, câteodată în noiem-
unui brie, alteori în decembrie. Iar dacă cel
care îl observă primul este un copil,

fulg de zăpadă
norocul lui este și mai mare. E minu-
nat când un copil strigă: „Uite, mami,
ninge!”, știind că se gândește doar la

C răiasa Zăpezii avea grijă în fie-


care an să-și răcească culturile
de zăpadă. Era incredibil cât de mult
prima tură cu sania sau la primul om
de zăpadă construit din an. Alți fulgi,
în schimb, aduc nefericire oamenilor.
3

pământ era destinat cultivării zăpezii, Mulți nu iubesc iarna, li se pare mult
dar cât de rar ninge în unele țări pen- prea friguroasă. Și tind să le dau drep-
tru ca toată acestă zăpadă să se con- tate. E dificil să te îmbraci în atâtea
sume. Dar se consuma toată în fiecare straturi de haine! În fine, eu sunt un
an. Chiar dacă în Africa nu ninge nici- fulg de nea, nu ar trebui să am aceste
odată sau câteodată iernile sunt mai sentimente.
blânde în unele țări, Crăiasa Zăpezii
avea grijă să folosească toată zăpada
pe care o creștea cu atâta grijă.
D eci, vă întrebați din ce cate-
gorie fac eu parte? Nici nu
știu. Viața unui fulg de nea, după

Î n fiecare an se pregătea încă din


primăvară pentru iarna ce avea
să vină. Este anotimpul ei și tot ce își
cum puteți să vă închipuiți, este foar-
te scurtă. Cădem din Tărâmul Zăpezii,
plutim prin aer timp de câteva minute
dorește este să-și facă cât mai bine superbe, iar apoi ne așternem fie pe
datoria de fiică a anului. Așa că, are pământ, fie pe nasul cuiva, fie în orice
grijă să-i ceară din timp Tatălui An alt loc posibil. Apoi, ori ne topim, ori
semințe de zăpadă, pe care le plan- ne petrecem o zi întreagă în același
tează în frigiderele uriașe din Tărâmul loc în care am căzut până ne topim.
Zăpezii. Așa m-am născut eu, un mic Destul de trist, după părerea mea. Ei
fulg de zăpadă. Am fost plantat într-o bine, sunt un norocos! Înainte să mă
zi frumoasă de primăvară. Desigur, în topesc, am avut parte de o călătorie
Tărâmul Zăpezii este mereu frig, dar incredibilă, care pentru un fulg de nea
datoria Crăiesei este să creeze cel mai este destul de rară.
rece climat posibil pentru fiii ei și anu-
me, noi, fulgii de zăpadă. Nu ni se dă
un nume, deci ce ar fi să-mi spuneți
D upă cum am mai spus, m-am
născut în cultura de zăpadă a
Crăiesei Zăpezii. Am fost plantat pri-
simplu Fulgușor? măvară, iar până în decembrie deja

S e nasc atâția fulgi de zăpadă,


încât nu ar exista nume sufici-
ente pentru toți. Până la urmă a avea
crescusem și puteam să cad fericit din
Tărâmul Zăpezii. Crăiasa mi-a dat dru-
mul împreună cu alți frați de-ai mei. În
un nume nu e așa important. Impor- timp ce cădeam, puteam vedea locul
tant este să ne facem treaba bine. în care aveam să aterizez. Era superb !
Mulți dintre noi au datoria să aducă Era acolo un turn mare, care se ridica
bucurie în inimile oamenilor, să-i în- din pământ ca un apărător al orașului
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
în care trăia. Iar orașul, o, orașul ! Un
oraș al luminilor și al culorilor, care
aducea aminte de epocile trecute, dar
C a să vezi detaliile dintr-o țară
este foarte greu, întrucât Tărâ-
mul Zăpezii se află atât de departe de
care avea totuși o modernitate nemai- pământ, iar detaliile sunt atât de multe,
întâlnită. Eram încântat că, probabil, încât nici nu știi unde să te uiți prima
aveam să mă aștern pe întinsul loc din oară. La oceane e simplu, poți vedea
fața turnului, un loc numai bun, unde orice, pentru ca aici viața la suprafață
copiii se jucau, iar adulții stăteau pen- e limitată. De asemenea, apele repre-
tru a privi măreața construcție. zentau un mare mister pentru mine.
4
C ând să ating solul, ce să vezi?
Un vânt puternic m-a ridicat și
m-a purtat vreme îndelungată prin-
Ce era sub suprafața cristalină a apei?
O altă lume, poate? Așadar, vă puteți
imagina cât de mult m-am bucurat că
tre nori, ducându-mă într-o direcție mă aflam la mare. E drept, poate că
nescunoscută. Era palpitant! Văzu- aici, la mare, lumea nu avea să mă iu-
sem deja turnul din orașul luminilor, bească prea tare. Vara e un anotimp
ce alt ceva mai aveam să văd? Pe cât minunat pentru mare, iar oamenii se
de palpitantă, pe atât de periculoasă bucură mai mult de ea. Însă preferam
era călătoria mea. Norii începeau să să fiu egoist. Era locul unde îmi do-
fie din ce în ce mai gri, iar eu din ce ream să fiu! Înveselit peste măsură că
în ce mai supărat. Dacă vântul acesta mă voi afla la câțiva pași de apa miste-
năprasnic mă ducea către un loc urât? rioasă și pregătit să mă așez pe nisipul
Dacă aveam să mă aștern pe căciula umed și rece, un alt vânt m-a purtat în
cuiva care urăște iarna? Îmi plăcea că înălțimile cerului. Ei, asta e neobișnuit!
puteam să călătoresc, e un lucru rar Un fulg de zăpadă nu stă atât de mult
pentru un amărât de fulg de zăpa- în aer. Nu se plimbă prin lume, nu e
dă, dar dacă nu-mi plăcea unde o să destinat să călătorească. Dacă aveam
ajung? Măcinat de aceste gânduri, nici să fiu purtat prin zeci de țări? Dacă
nu am observat când cerul s-a înseni- avea să mi se spună Fulgușor-fără-
nat și eu am ajuns într-un loc nu atât Odihnă? Am uitat de turnul cel mare,
de frumos ca cel din urmă, dar care de ocean, de tot. Nu-mi doream decât
m-a încântat în egală măsură. În fața să mă așez undeva, oriunde. Puteam
mea se afla marea! Din punctul meu să cad în incinta unei închisori, pe ca-
de vedere, nu numai Primul Fulg este pul unui deținut, puteam să cad pe
norocos, ci și fulgii care cad în locuri capota unei mașini, îmi era indiferent!
unde pot vedea marea. De multe ori Menirea unui fulg este să cadă, iar eu
am privit în jos, către Pământ, din Tă- făceam exact opusul!
râmul Zăpezii. Puteam vedea munții
și câmpiile întinse, dar cel mai mult
puteam să văd apele. Lacurile, mările,
S e făcea din ce în ce mai frig,
era din ce în ce mai întunecat.
Eu eram abătut. Ca să-mi ocup tim-
oceanele reprezentau pentru mine cel pul, îmi aduceam aminte de cele câ-
mai frumos vis. Iubeam contrastul pe teva ore din viața mea, de cât de im-
care-l făceau cu munții și câmpiile, îmi presionat fusesem de locurile pe care
plăcea când vedeam un vapor mare le văzusem, de cât de mult mă intriga
traversând câte un ocean. marea, dar nimic nu putea să înlăture
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
grija că nu sunt ca ceilalți fulgi, că nu că va reuși. Iar speranța asta m-a aju-
o să-mi ating scopul. Îmi plăcea să mă tat și pe mine. Deznădăjduit de faptul
simt special, desigur. Niciun fulg nu că eram prea puternic și-l învingeam,
mai călătorise așa de departe. Dar mă vântul s-a dat bătut și și-a schimbat
gândeam la frații mei, la cum fusesem direcția, lăsându-mă pe mine să cad
despărțit de ei și la cum ei deja se to- pe pământul înghețat.
piseră iar, dacă aș fi avut lacrimi, zău
că aș fi plâns. U ite, mami, ninge! spuse un co-
pil cu nasul roșu, privind fericit

Î n sfârșit, după altă călătorie lun-


gă prin aer, m-am uitat în jurul
meu și am văzut în jos o câmpie, iar
înspre cer. Am aterizat în palma aces-
tuia, lăsându-l să mă admire pentru
câteva secunde, înainte să mă topesc.
5
în depărtare un sat. Nu era niciun pic Poate că nu eram lângă turn sau lân-
de zăpadă deja așternută în locurile gă marea care-mi plăcea atât de mult,
astea. M-am uitat în sus și am putut dar atunci am realizat că acesta e mo-
să văd alți fulgi, coborând cu repezi- dul perfect de a te stinge din viață și
ciune spre pământ. Putea oare asta să de a-ți îndeplini misiunea de fulg.
fie șansa mea? Puteam fi Primul Fulg!
Iar atunci am făcut un lucru, pe care ALEXANDRA-IOANA ZIDARU,
nu cred că l-au mai făcut alți fulgi îna- clasa a XI-a F
intea mea. M-am luptat cu vântul pu-
ternic la propriu! Imaginați-vă un om
care se chinuie să-și desfacă mâinile
prinse într-un nod strâns de frânghie.
Îi e greu, atât de greu, încât poate nici
nu o să reușească. Dar nu e imposibil
și, mai presus de toate, are speranța
Perpetuum Mobile - decembrie 2012

nă voios, încercând parcă să acopere


violentul plânset al vântului. Mireas-
ma cozonacilor proaspăt copți a cu-
prins întreg ținutul. La venirea serii,
6 copiii s-au îndreptat spre case, cu
fețele reci și mâinile înghețate, pen-
tru a-l aștepta pe darnicul Moș, ce
le răsplătește mereu bunătatea. De-
ndată ce întunericul s-a aşternut, în-
treaga stradă a rămas cuprinsă de
mister. Felinarele obosite se zăresc
cu greu în furtuna de zapadă. Oame-

D in vârf de munte, cu respirația


rece, posomorâtul
anunță venirea iernii. Bătrânul soa-
vânt
nii gheții par a prinde viață în această
seară magică, par a valsa pe sunetul
lent al vântului. Casele încărcate de
re începe a obosi, în locul lui se mai zăpadă arată precum nişte castele de
zărește o simplă rază de lumina ce-și gheaţă, adormite în tăcerea nopții.
pierde încet, încet din strălucire. Cerul își trimite ofrandă pentru pă-

O mătul proaspăt așternut a


îmbrăcat întreaga stradă în-
tr-o mantie impecabilă, pe care se
mânt, lăsând să cadă neîncetat flori
de gheaţă. Focul vetrei nu a încetat
să ardă, încălzind sufletele oameni-
pot zări mici sclipiri argintii. În pri- lor. Copacii, copleşiţi de armura grea
viri de gheață a murit natura, copacii de nea, aşteaptă şi ei, visători, o rază
dezgoliți de frunze sunt împodobiți de soare.

U
de falnici bulgări albi, iar brazii sunt mbra nopții a cuprins întreg
încărcați de podoabe viu colorate, în orașul, străzile sunt cufun-
așteptarea venirii Moșului. Norii reci date în lumina solemnă a lunii. Po-
se scutură, lăsând să cadă flori de somorâta cortină a norilor acoperă
gheață, pentru a se așterne pe covo- spectacolul oferit de stele, mici pete
rul proaspăt țesut. Cântecul trist al de lumină pe cerul întunecat.
vântului este acompaniat de glasul
răgușit al arborilor dezgoliți.

P e deal, se aude cum mai mul-


te sănii rătăcite cu greu își
croiesc drum prin munții de zăpadă.
ISTRATE ELENA DIANA
Clasa a X-a D

Liniştea e întreruptă de glasuri vese-


le de copii. Sunetul colindelor răsu-
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
7
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
Afară-i noapte,
E cancer
Şi-ngheţ.
Ger
Şi vântul a început a grăi,
Din cer au început Vorbele-i sunt aspre,
Să cadă, Îmi spune să mă-ntorc.
Fulgii de zăpadă.
Iarna s-a aşternut,
Nu-i nimeni in jur, Peste oraşul amorţit,
8
Toţi au dispărut. Dându-i impresia,
Doar eu continui De paradis.
Să merg prin gerul de-afară.
Ascultând din depărtare,
A iernii chemare
Ce se aude din ce în ce mai tare.

Şi afară a început să ningă...

Iarna
Încă nu te-aud.
Fiinţa ta alungă,
Lăsând doar tragedie,
Vântul adie, Nicidecum o poezie.
Şi parcă te ridică, Doar vorbe fără sens,
Picioarele n-o să-ţi mai atingă Cuvinte făr’ de-nţeles.
Asfaltul ud.

Ce uşor ar fi
Să fim copii
Pentru o zi! Fă-ne azi iar copii!
Am fugi, am zâmbi,
Fără griji, fără trăiri. Părinţii ne-or căra.
Am fi iar copii, Ne-or povesti,
Pentru o singură zi. Câte-n lună şi-n stele
Fericiţi că noi
Am lăsa tot ce ne preocupă acum Mai ştim a fi copii.
Şi-am fugi pe drum, Măcar pentru o zi.
Am obosi oricum.
ANDRADA YUNUSOGLU
Clasa a X-a D
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
Ochii de safir C
e te nelinişteşte, scumpa
mea?

F etiţa îşi privi bunica şi, cu vo-

O chii ei proeminenţi, ce duceau cea tremurândă, îi răspunse:


cu gândul la seninul cerului Aştept cu nerăbdare sosirea primilor
de vară, priveau trişti pe geamul abu- fulgi de nea. Sunt dornică să privesc
rit al micuţei bucătării, unde cozonacii mantia aceea albă şi pufoasă, care îm-
specifici mesei de Crăciun, aşteptau podobeşte pământul şi să simt aceaşi
să fie scoşi din cuptorul aburind. În bucurie, precum cea a copiilor de pre-
ajunul Crăciunului, Ana, o fetiţă de-o tutindeni în Ajunul Crăciunului. 9
şchioapă, privea cu melancolie pei-
sajul lipsit de culoare, care parcă pre-
vestea o altă iarnă trainică, lipsită de
C u lacrimi în ochi, bunica îşi
îmbrăţisă nepoata, fiind con-
ştientă că nici anul acela nu se vor
strălucirea şi de farmecul zăpezii. Fe- desfăta cu farmecul iernii. Când ora
tiţa cu bucle de aur şi ochi de azur nu de culcare sosi, Ana se retrase în ca-
îşi putea imagina o lume îmbrăcată în mera sa pentru a se odihni, aşteptând
straie albe, împodobită cu gingaşele cu emoţie prima zi de Crăciun. Deşi
steluţe de nea, în care copiii de pretu- vremea apăsătoare de afară nu pre-
tindeni să se bucure de darurile iernii, vestea apariţia primului fulg de nea,
cu inocenţa specifică vârstei foarte Ana nu îşi pierdu speranţa şi, privind
fragede, întrucât locuia împreună cu spre cerul înstelat, îşi puse o dorin-
familia sa într-un oraşel retras, unde ţă…o dorinţă arzătoare, născută în
măiastra iarnă nu-şi mai făcuse apa- sufletul unei copile, care nu înceta să
riţia de peste un deceniu. creadă în miracolul Crăciunului.

R espectând tradiţia, toată fami-


lia se reuni pentru a sărbatori
magia Craciunului împreună. Părinţi,
F etiţa fu trezită de razele măre-
ţului soare ce îi mângâiau chi-
pul suav, ca de porţelan. Ochii ei, de
copii şi bunici s-au adunat în jurul culoarea cerului senin, se deschiseră
mesei frumos împodobite cu bucatele amplu de uimire. În juru-i totul era
specifice ocaziei, pentru a se bucu- alb. Mirosul gerului proaspăt, jocul
ra de minunata sărbatoare ce marca zglobiu al steluţelor de nea, precum
Naşterea Domnului. Deşi camera de şi copacii îmbodobiţi cu dantela ima-
zi frumos decorată cu luminiţe şi or- culată a fulgilor de cristal creau un
namente specifice Crăciunului răsuna peisaj incredibil. Emoţia din sufletul
de râsete şi voie bună, cei doi ochi Anei nu putea fi exprimată în cuvin-
melancolici continuau să privească cu te. Atingerea rece a zăpezii o înfiora,
amărăciune pe fereastra îngheţată. dându-i senzaţia că este un perso-
Bunica îşi privi duios nepoata, cu acei naj ce ia parte la propriul vis. “Oare
ochi blânzi, în care se reflecta liniştea trăiesc un vis?” , “ Aşa arată maiastra
sufletească a unei bătrâne trecute iarnă?” sunt întrebările pe care copila
prin încercările vieţii şi o întrebă: şi le punea neîncetat.
T S
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
imidă, însă cu o stare de beati- piriduşul continuă: Cea mai ar-
tudine ce se instalase pe chipul zătoare dorinţă a ta a fost să
şi inima sa, fetiţa plecă în căutarea ne- poţi vedea pentru o zi ce înseamnă a
cunoscutului. Pretutindeni, pământul te bucura de darurile iernii, asa cum o
se afla sub mantia protectoare a zăpe- fac copiii de pretutindeni. Cu lacrimi
zii, a cărei strălucire de diamant se da- în ochii de safir, copila nu îşi găsi cu-
tora reflexiei razelor vioi ale soarelui. vintele pentru a exprima fericirea şi
După ce merse o bună perioadă de emoţia din sufletul său.

A
timp, uimită de miracolul ce lua naş- cesta este cel mai frumos ca-
10 tere la fiecare pas al său, Ana se opri dou. Nu pot crede că tot ceea
la auzul unui zgomot ce nu se încadra ce se întamplă este real! Familia mea
în peisajul feeric. Speriată, Ana tresări va fi uimită. Mulţumesc pentru…

Î
în momentul în care în faţa ochilor i nsă Anna fu întreruptă de gla-
se ivi un spiriduş. Aceasta clipi intens, sul mamei sale, care o anunţa că
crezând că ceea ce tocmai i se întru- sosise vremea deschiderii cadourilor.
chipase în faţa ochilor era doar rodul Dezorientată, realiză că se afla din
imaginaţiei sale bogate. Însă micu- nou în camera sa şi că tot ceea ce i
ţa fiinţă, cu ochi mari şi pătrunzători, s-a întamplat fusese doar un vis. Se
cu urechi lungi şi hăinuţe viu colorate, îndreptă spre fereastra camerei sale
nu dispăru. Sfioasă, micuţa vietate i şi, ca de nicăieri, zări cum un fulg de
se adresă Anei: nea sclipitor, se aşterne lin pe fereas-

N u te teme! Numele meu est-


Snowball şi sunt unul dintre
spiriduşii lui Moş Crăciun.
tra sa. Ana nu avu timp sa-şi manifes-
te euforia ce o cuprinse, întrucât fu
întreruptă de ninsoarea blândă, ce se

C opila zâmbi amuzată, nevenin- zărea prin micuţul geam îngheţat.

L
du-i a crede cele auzite. Însă acrimile de fericire ce se stre-
Snowball continuă. curau din ochiii săi blajini, erau

E u sunt administratorul listelor


ce ţin socoteala copiilor cu-
minţi şi copiilor neastâmpăraţi şi am
rezultatul unui miracol, înfăptuit în
prima zi de Crăciun. În sinea sa, Ana
ştia că întâlnirea cu spiriduşul nu a
datoria de a îndeplini dorinţele celor fost doar rodul imaginaţiei sale şi că,
care cred cu adevărat în spiritul Cră- printr-o minune, primise darul mult
ciunului şi în semnificaţia sa profundă. râvnit. Astfel, copila cu bucle aurii a
Tu faci parte din grupul acestor copiii. înţeles că, dacă crezi cu tot sufletul
Chipul fetiţei de-o şchioapă fu lumi- în ceva şi dacă îţi doreşti cu ade-
nat de un zâmbet ingenuu, ce reflecta vărat un lucru anume, peste noapte,
toată bucuria unei copile, care nu a dorinţa poate deveni realitate.
încetat niciodată să creadă, că acolo
undeva, dincolo de ceea ce pot vedea DOANĂ ANDREEA
oamenii, există “ceva” sau “cineva”, Clasa a XI-a F
care ne ascultă fiecare rugă sau fie-
care dorinţă.
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
Iarna
Nopţi albe şi tăcute Sosirea ei e-ntâmpinată
Tot urmează să mai vină, De colinde şi urări,
Par să fie-atât de multe Ce se-aud pe stradă toată
Când e linişte deplină. Din voci de colindători.

Fulgi de sus încep să cadă, Miros dulce de cozonaci, 11


Din văzduhu-ntunecat, Bunica ştie ce-i mai bun,
Formând trena de zăpadă Face pentru cei dragi
Pe pământul îngheţat. Bunătăţi, ca de Crăciun.

Este cea de-a patra fată Copilaşii, la pândă stau,


Dintre fiicele anului, Să vadă Moşul mult aşteptat,
Ea soseşte neinvitată Dar în timp ce aşteptau,
Din imperiul frigului. Un alt moş i-a vizitat.

Bătrânul an i-a spus "Iarna" RADU DENISA


Şi în dar i-a dat Crăciunul. Clasa a XI-a F
Vine ultima, cu bruma,
Când soseşte şi Ajunul.

Sărbătorile sunt a ei podoabă


Ce o fac tot mai frumoasă,
Iar mantia cea albă
O arată graţioasă.
Perpetuum Mobile - decembrie 2012

Prima zăpadă
Z ăpada…un simplu cuvânt sau
un miracol al iernii? Ei bine
pentru Alex este o dorinţă de Cră-
albi şi imaculaţi plângeau odată cu
el, dar spre deosebire de băiat, aceş-
tia vărsau lacrimi îngheţate de aerul
ciun, deoarece în satul lui nu a nins rece. Fulgii de zăpadă păreau pentru
niciodată. În fiecare iarnă el şi-a dorit el mici steluţe într-un univers infinit.

D
o ninsoare, dar nu a primit-o. El este in acel moment, copilul nu-şi
un băiat de opt ani, cu multe visuri şi mai luă ochii de la fereastră,
12
dorinţe, în fond ca orice copil. Părin- decât atunci când familia lui a venit
ţii lui au încercat să îl facă fericit de acasă. Alex a fugit la ei de parcă nu
fiecare dată, dar tristeţea lui nu pu- îi mai văzuse de câţiva ani. Bunica îl
tea fi alungată decât de acea zăpadă luă în braţe, iar acesta îi răspunse la
magică pe care o aşteaptă de multă îmbrăţişare. Băiatul le povesti părin-
vreme. El a început să deseneze fel şi ţilor că într-un final a putut vedea
fel de peisaje ale satului său, în care lacrimile cerului îngheţat. La auzul
îşi imagina că este acoperit de spu- acestor vorbe, mama lui i-a oferit o
ma laptelui, adică zăpada. cutie în care se afla un obiect cu care

Z ilele au trecut mai repede ca


secundele pentru el, dar încă
nu s-a întâmplat nimic. Era o zi obiş-
avea să se joace mult timp până la
sfârşitul iernii, adică o sanie. Imediat
ce a deschis cutia, a început să ţopă-
nuită de 21 Decembrie. Părinţii lui ie de fericire. Familia lui cea iubitoa-
pregăteau casa pentru un nou Cră- re a spus în cor «Crăciun fericit, Alex!
ciun, iar bunica lui gătea într-o ca- Visul tău a devenit realitate. Suntem
meră destul de mică preparatul lui mândri de tine şi sperăm să-ţi placă
favorit, tradiţionalii cozonaci. Doar
la auzul acestor cuvinte Alex se sim-
ţea în al nouălea cer, dar paradisul
său nu era complet fără un anume
lucru… miracolul mult asteptat.

Î ntr-o zi, familia lui a plecat la


biserică, iar Alex a rămas singur
acasă…doar el şi desenele lui. Dar el
nu ştia că această zi era specială, de-
oarece era chiar ziua de Crăciun. Vă-
zând că ai lui nu se mai întorc, a mers
câţiva paşi până la fereastră. Doar o
secundă a făcut diferenţa dintre rea-
litate şi vis. Pe obrajii lui mai roşii de-
cât macul au început să-şi facă apa-
riţia câteva lacrimi, care erau unele
de fericire. Acum el a putut vedea cu
adevărat că Dumnezeu şi Moş Cră-
ciun i-au îndeplinit dorinţa. Norii cei
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
ceea ce ţi-am luat ». Seara s-a înche- zborul unui fluture. Familia lui obser-
iat la fel de frumos cu cina în familie. vă acest lucru, dar nu a avut puterea

Z iua următoare Alex a stat afa-


ră continuu, cu prietenii săi.
Zăpada angelică îi acoperea chipul ca
suficientă de a-l împăca, în afară de
bunica lui, care îi povesteşte că ful-
gii din aur alb îşi vor face iar apariţia
o mască. Se pare că a descoperit bu- peste un an. Băiatul nu a vrut să audă
curia de a face îngeri în zăpadă. To- aşa ceva, dar cu timpul a învăţat să se
tuşi această fericire a lui nu avea să obişnuiască. Şcoala a început-o foar-
mai dureze mult, deoarece iarna era te bine, având cele mai mari note din
aproape de sfârşitul darurilor ei. Soa- clasă. Acum el ştia că cineva, acolo
rele galben ca gălbenuşul oului îşi fă- sus în cer, îl iubeşte pentru că i-a îm- 13
cea apariţia pe cer, copiii uitându-se plinit dorinţa.
la el ca la un zeu. Acest zeu avea să
îşi reverse puterea asupra zăpezii, aşa
cum nu o mai făcuse până acum. GABRIEL DUMITRU

T recuseră deja două luni de la


Crăciun, iar Alex devenea din
ce în ce mai trist, fiindcă zăpada lui
clasa a IX-a C

angelică dispărea atât de repede, ca


Perpetuum Mobile - decembrie 2012
doar câmpii pustii. Încet, fericirea din Ţara Necu-
Un vis de încet am ajuns la scările noscutului.
din sticlă ale palatului si
am început să le urc cu Î ntr-un răstimp, o
porumbiţă cu pe-

cleştar grijă.

P e neaşteptate, în
faţa mea a apărut
nele de un alb imaculat
apăru de nicăieri cu un
bileţel pe care era scris

N oaptea este cel


mai bun prilej
de a organiza tot ce am
o crăiasă. Avea o cunună
de steluţe argintii în pă-
ru-i ondulat şi blond. Pie-
un mesaj, prin care mi
se transmitea că trebuie
să mă întorc pe Pămant.
învăţat de-a lungul unei lea-i era albă şi pură ca Atunci, am salutat-o pe
14 zile, iar visul ne ajută să spuma laptelui, iar ochii crăiasă şi mă pregăteam
ne canalizezăm creativi- ei erau de un albastru să plec, când, aceasta
tatea şi imaginaţia, chiar nemaîntâlnit, caci aveau m-a oprit şi m-a întrebat
dacă nu ne dăm seama. o nuanţă de verde, care-i cum rămâne cu vrăjitorul

N oaptea aceasta conferea crăiesei un aer şi cu Ţara Necunoscutu-


este una seni- îngheţat, solemn, dar şi lui, dar mai ales cu suro-
nă. Un pictor parcă s-a tristeţe. Celelalte trăsă- rile ei. Eu, încă nedume-
jucat, aruncându-şi cu- turi ale ei însă îi domo- rită, i-am spus că o să mă
lorile pe cerul aproape leau atitudinea sobră şi întorc pe Pământ, unde
roşcat, cu o lună plină si impunătoare. Făra îndo- voi căuta o soluţie care o
steluţe argintii, desenate ială, era Crăiasa Zăpezii. va ajuta şi voi reveni ur-
cu foarte multă atenţie si Ea a coborât spre mine, mătoarea seară. Aceas-
migală. Contemplându- m-a luat de mână şi m-a ta era sigură că nu o să
le fascinată, am adormit. invitat în casa ei. Când a mă mai întorc, aşa că a
Nu a trecut mult timp şi început să-mi vorbească, chemat gărzile şi atunci
mă aflam într-o lume cu vocea ei era caldă, pri- am alergat către poar-
totul diferită. Eram în lu- mitoare, dar şi impuna- tă, am deschis-o repede,
mea visului. La început toare. Mi-a povestit că dar cred că am ieşit prin
m-am panicat, deoarece ea era singura supravie- spatele castelului, căci
nimic nu mai era la fel, ţuitoare din familia rega- în faţa mea nu mai erau
de parcă eram pe o altă lă de pe acea planetă şi câmpiile pustii, ci era un
planetă sau într-o lume că în oraş mai erau doar oraş care semăna mult
paralelă cu cea din care câţiva locuitori, deoarece cu o cetate, o fortăreaţă,
veneam. Cerul era gal- cu mult timp în urmă un foarte bine păzită. Eram
ben, acoperit cu nori ro- vrăjitor foarte puternic tare speriată, dar trebuia
zalii. Mii de steluţe scli- le-a distrus o mare parte să acţionez rapid, aşa că
pitoare pluteau ca un roi din regat şi a capturat pe n-am mai stat pe gânduri
de albinuţe argintii şi se surorile crăiesei. De ace- şi am intrat în oraş.
aşterneau peste mantia
albă de zapadă. În de-
părtare se vedea un palat
ea, pe acele meleaguri
era mereu iarnă, fiindcă
surorile crăiesei erau Pri-
M -am trezit dând
din mâini şi din
picioare în încercarea
imens, făcut din gheaţă măvara, Vara şi Toamna, mea de a evada. Până di-
şi cristale. Acesta parcă iar pentru că vrăjitorul mineaţa n-am mai putut
stătea în aer, căci era în- le-a capturat, acestea nu adormi, gândindu-mă
văluit într-o ceaţă densă, mai puteau aduce căldu- cum să fac să o ajut pe
din care se vedea doar ra. După ce a terminat de crăiasă. În visul următor
vârful lucitor. Fără să ştiu povestit, ne-am sfătuit voi fi pregătită…
ce se întamplă cu mine, amândouă şi am hotârât
am înaintat către aces- că trebuie să-l găsim pe
ta, căci în rest se vedeau acest vrăjitor, care furase
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
Ecouri...
S tau şi privesc
subţiri fuiori de
abur cum se ridică din
cana mea plină ochi cu
ceai de mentă. Miroase
dulce-acrişor, un picuţ
înţepător; dar e miros de 15
iarnă şi de sărbători. Ţin
cana în palmele făcute
cupă special pentru ea
şi las căldura să-mi alu-
nece prin braţe, în timp
ce-mi lipesc fruntea în- ţinea strâns...cum îmi gice cu mânuţele lor pe
fierbântată de geamul ardeau obrajii, privind sticla rece. Şi adulţii se
rece, aburit. la jucăriile din vitrine, uitau la desenele lor şi

D a, miroase a ierni rugându-mă în sinea le ziceau flori de gheaţă.


îndepărtate şi se mea, ca orice copil, să Mi-e dor…
simte la fel, răcoarea şi
fiorii mai îmbătători de-
primesc ce-mi doresc
odată cu noaptea aceea
mult prea tăcută şi sfân-
A mintiţi-vă de săr-
bătorile de iarnă
rămase adânc încrustate
cât aburul ceaiului. Sorb
prima înghiţitură şi mă tă. Sorb din nou din ceai în inimile voastre! Amin-
înfior. Se simte discret şi simt că mă încălzesc tiţi-vă de urări, colinde,
gustul lămâii şi parcă tot mai mult. obiceiuri, omătul mare,
revin amintiri străvechi
în mine, în fiecare fir de A lunecă picături
reci pe geamul
aburit şi-n dârele lor
bradul, mirosul de vani-
le şi scorţişoară! Amin-
tiţi-vă de copilărie şi de
păr şi-n fiecare celulă a
pielii…şi parcă mă-nfi- desluşesc jocul alb al nerăbdarea ce vă cuprin-
or. Şi-mi alunecă gândul fulgilor în noaptea nea- dea la vederea cadouri-
la copiii ce aleargă prin gră şi tăcută. Doar focul lor frumos împacheta-
fulgii de zăpadă, dând pocneşte uşor undeva în te! Aceste amintiri sunt
jocului acestora atâtea spatele meu. Alunec în- cele mai de preţ comori
forme noi şi aproape apoi pe uliţa amintirilor, ale omului...Ar trebui să
magice. Şi-mi alunecă în momente în care, în păstrăm spiritul sărbato-
gândul la momente atât aer parcă stătea magia rilor în sufletele noastre
de mici… nopţii îngheţate, în ace- tot timpul anului.

s unetul ghetuţe- le ore magice când şti-


lor prin zapadă, am că apar micile zâne
cum scârţâia sub tălpi ale zăpezii. Abia mai
şi cât de moale-mi pă- mari decât mânuţa mea PLEŞCA ROXANA
rea atunci, de demult. de copil, ştiau să dese- Clasa a XI-a F
Şi mâna mamei cum mă neze atâtea lucruri ma-
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
cu ramuri de diamante îngheţate, se

Norişor şi Aniela
gândea la revederea familiei sale. Plin
de bucurie, a ajuns la casa celor care
îi dăduseră viaţă şi îl crescuseră atât

D
de frumos. Emoţia revederii a fost de
emult, pe ale timpului aripi, în
nedescris...toţi l-au îmbrăţişat şi s-au
vremuri îndepărtate, când ză-
aşezat la masa de cleştar, iar veselia
pada domnea peste hotarele liniştite,
a ţinut până ce luna protectoare
iar fulgii de nea, pecetluiţi de Steaua
i-a îmbrăţişat pe de-a între-
Nordului, vegheau asupra ţinutului de
gul.
o curăţenie imaculată, trăia un om de
16
zăpadă.
T recu mult timp...

O
zile, poate luni,
mul de zăpadă era singur...în
poate chiar ani...
pustietatea omătului, cu tre-
până ce într-o zi,
cerea ritmică şi nesimţitoare a timpu-
stând alături de
lui. Stătea şi privea în zare, cu ochi-
mama sa şi de-
şorii săi negri de cărbune, visând la
pănând amin-
fericire. Ochişorilor săi le lipsea însă
tiri, văzu o
lumina bucuriei păstrată în adâncul
fată înveş-
inimii de nea.
mânta-
A ni de-a rândul, omuleţii de ză-
padă ce-i deveneau vecini nu
l-au mulţumit pe deplin şi tocmai din
tă într-o
rochiţă
albă, de
această cauză nu se ataşase de ei. Ei cati-
plecau, el rămânea în statornicia vieţii, fea, cu
tot aşteptând acel „ ceva” care avea năstu-
să-i schimbe soarta. rei ro-
O are cine era acel „ ceva”? El era
un omuleţ de zăpadă căruia îi
plăcea să gândească în profunzime
şii ca
două
m ă -
şi, de multe ori reflectând, îşi punea ceşe
aceste întrebări. şi cer-

I ată că într-o bună zi, soarele a


strălucit mai puternic ca nici-
odată. De când era el nu mai văzu-
celuşi
d
ghea-
e

se asemenea raze jucăuşe...Soarele îi ţă. Ea


încălzea inima sa pură de omăt şi îi trecu
transmitea întreaga bucurie şi mulţu- pe lân-
mire a faptului că exista. Şi-a dat sea- gă el
ma că uitase să mai trăiască cu adevă- fără a-l
rat. A luat hotărârea de a merge să-şi obser-
viziteze părinţii ce-l aşteptau de atâta va, însă
amar de vreme, cu iubire şi dor. lui în-

T ot mergând prin pădurea de


zăpadă, cu pomi albiţi de vre-
me şi de nea,
cepu să-i
bată inima
atât de tare,
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
încât credea că i se va topi. curau de frumuseţea vieţii. Amândoi

F etiţa, nu era altcineva decât


noua lor vecină. Zile întregi
treceau, iar el o iubea din ce în ce mai
îşi uneau inimile în dansurile fulgilor
de nea, ce cădeau din înaltul văzdu-
hului, creând simfonia calmă a sune-
mult, fără ca ea să bănuiască măcar telor de cristal.
că reuşise să-i fure inima omuleţului
nostru de zăpadă. Î mpreună, omuleţii de zăpadă
trăiau în armonie. Erau recunos-

Î ncet încet, dar cu paşi si-


guri, Norişor, omul de ză-
padă căruia i se schimbase
cători pentru faptul că se întâlniseră,
iar drumurile paralele ale destinelor
lor ajunseseră să se încrucişeze.
viaţa posomorâtă de până
atunci, începu a-i oferi
fetiţei fulguşorii neaoşi
V iaţa albă ce-i caracteriza s-a
păstrat până la adânci bătrâ-
neţi imaculată şi plină de fericire. Ani-
17

ce acopereau pămân- el radia zilnic, iar liniştea de pe chi-


tul. Îi dăruia buche- pul său de păpuşă emana împlinirea
ţele din crengile esenţială pe care o aşteptau amândoi
înveşmântate în în străfundul inimii lor.
gheaţa protec-
toare, îi dăruia
bulgări mari
O chişorii amândurora aveau
acum sclipirea luminiţei ce iz-
vora din interiorul descoperit şi atât
de zăpa- de mult dorit. Cei doi, Norişor şi Aniel,
dă, flori de au păstrat darul regăsirii, iar Steluţa
gheaţă şi Nordului îi veghează şi acum, privind
nu în ulti- şi contribuind la statornicia fericirii
mul rând, lor, cea fără de sfârşit.

Z
inima sa. ăpada ce-i împodobea le-a

A fost veşmânt protector, iar mi-


cii fulgi de nea, podoabe sclipitoare
niel în- ce încununau frumuseţea sufletului
c e p e a lor imaculat.
să îl
i u -
beas-
Cârjan Anastasia
c ă
pen- Clasaa XI-a F
tru cât
de spe-
cial era
el. Cei doi
se jucau îm-
preună, zburdau
liberi prin covorul de
omăt proaspăt şi se bu-
Perpetuum Mobile - decembrie 2012

Steluţe strălucitoare
Într-o palmă caldă, Fericirea este în toi,
se aşterne-ncetişor fulgii sclipitori şi moi
un fluture de zăpadă. se aştern într-o albă mantie
pe care copiii fac pârtie.
Este alb pe aripi
şi foarte strălucitor. Toţi chiuie de bucurie,
18
bâtând în lung şi-n lat
strălucitoarea câmpie.

Ultimul fulg de nea...


Î ncă țin minte râsul lui, cum îna-
inte de culcare citeam împreună
povești și cum dimineața sărea peste
cinei de Crăciun, a început sa ningă.
L-am îmbrăcat pe Ronan cu hăinuțe
groase și am ieșit în ploaia de fulgișori
mine să mă trezească. albi. Închizând ochii, îmi amintesc

N umele lui era...este Ronan. privirea uimită de pe fața copilașului


L-am născut în ziua de 12 mai meu...Aceea era prima lui zăpadă. În-
2007, ziua în care am adus pe lume tinzând mânuțele în sus și luându-mă
piesa de puzzle lipsă, care acum ne prin surprindere, a început să râdă.
completa familia. Timpul trecea foar- Credeți-mă, niciodată nu am auzit
te repede, iar micul Ronan creștea, un surâs mai cristalin ca acela. L-am
făcându-ne (pe mine și pe tatăl lui) dat jos din brațele mele, ajutându-l
mândri că eram părinții săi. În iarna apoi să-și mențină echilibrul. Cu toții
aceluiași an, am decis să plecăm în- îl priveam cum ținea mânuțele în aer,
tr-o călătorie la ferma părinților mei, iar fericirea care i se citea pe chip
în nordul țării, spre Canada. Am ajuns era de neprețuit. Deodată a lăsat jos
la destinație pe 23 decembrie. Buni- mânuțele și a alergat cum a putut mai
cii lui Ronan au fost mai mult decât repede spre mine. L-am prins chiar
încântați să îl cunoască, ocupându-se înainte să cadă. În pumnul stâng avea
de el în fiecare zi: l-au hrănit, i-au ară- urma unui fulg mare de nea, din care
tat animalele şi s-au jucat cu el. Acest rămăsese mai mult apă. Am zâmbit și
lucru mi-a dat puţin timp liber de la am încercat să-i explic băiețelului ce
slujba de a fi mamă. s-a întâmplat, deși la opt luni nu prea

2 5 decembrie. Atunci s-a întâm- cred că a înțeles mare lucru.


plat miracolul. Chiar în timpul
Perpetuum Mobile - decembrie 2012
D oi ani au trecut de atunci,
iar în ziua în care a împlinit
trei anișori, am invitat toți copilașii
zut prima lui zăpadă. S-a dat jos din
scaunul cu rotile și a început să se
învârtească cu mânuțele în aer, până
din vecini, să sărbătorim împreună. când s-a oprit cu fața la mine, zâm-
Totuși, ceva nu era în regulă. M-am betul ștergându-i-se încet de pe față
uitat mai atentă la Ronan, iar pleoa- și prăbușindu-se la pământ sub ochii
pa ochișorului stâng era ușor umfla- mei. Apoi totul s-a petrecut foar-
tă. Am presupus că s-a lovit în joacă te repede și totuși părea că timpul
și că îi va trece. A doua zi a fost de stă în loc. Doctorii au încercat să-mi
coșmar. Atât eu, cât și soțul meu ne- resusciteze copilul, dar după câteva 19
am speriat teribil când am văzut în ce ore au trebuit să-i anunțe decesul.

V
stare era ochiul fiului nostru. Se um- iața mi s-a oprit în loc par-
flase mai tare și avea o culoare ușor că de atunci și chiar și acum,
schimbată. Ne-am dus de urgență la când mă gândesc la Ronan, mi se
pediatrul lui Ronan, care ne-a reco- umezesc ochii...Acum ninge din nou...
mandat un medic oftalmolog foar- fulgii de zăpadă aducându-mi amin-
te bun. Acesta ne-a liniștit, spunând tiri atât plăcute cât și triste. Mă duc
să nu ne facem griji, că umflătura va afară și privesc în sus spre cer micile
trece de la sine. Instinctul matern cristale albe, care devin din ce în ce
m-a împins totuși să mai apelez și mai mari, dansând în aer. Până și ful-
la alți doctori până în momentul în gii de nea își trăiesc viața, dansând,
care unul dintre aceștia ne-a confir- agitându-se când se apropie cu vi-
mat toate temerile. Ronan avea can- teză de pământ, ajungând mult prea
cer. Am început tratamentul cumplit. repede la moarte. Micul meu fulgișor
Ronan a luptat cu boala aceasta în- de nea li se aseamănă...Iarna, fulgii
grozitoare ca un soldat adevărat pe de nea, albul imaculat al zăpezii îmi
câmpul de luptă. vor aminti mereu de Ronan...

Î n noiembrie 2010, a început


să ningă în orașul nostru. Eu
eram încă la spital cu Ronan, conti- NICOLETA BLEIU
nuând tratamentul. Era obosit, se ve- Clasa: a XI-a F
dea tristețea pe chipul său minunat,
cearcănele profunde, apărând sub
ochișorii lui albaștri ca cerul într-o
zi de vară fără nori. Atunci mi-a ve-
nit o idee. Am cerut voie asistente-
lor să îl duc afară pe Ronan...să simtă
din nou atingerea fină a fluturașilor
înghețați, care se așterneau în liniște
pe pământul rece. Am primit acordul
lor după multe rugăminți și așa am
reușit să îi readuc fiului meu bucuria
pe care a avut-o în priviri când a vă-
Perpetuum Mobile - decembrie 2012

20

“...adevăratele comori se află dincolo de uşi.


Deschideţi-le şi păşiţi !”