PARTICULARITĂȚI ALE CANCERULUI LA COPIL

CONF. DR. GHEORGHE POPA

Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

Cancerul este o anomalie genetică a celulelor somatice, în care mecanismele normale de

control ale creșterii și proliferării sunt alterate. Această definiție este universală, indiferent de
vârsta la care apare procesul malign. În cazul copiilor, însă, apar câteva particularități esențiale.
Statistic vorbind, bolile maligne sunt rare la vârsta copilăriei, incidența fiind de circa 140 de cazuri
noi la un milion de copii pe an. Anual, în Romania sunt înregistrate circa 500 de cazuri noi, față
de circa 50.000 la vârstă adultă.
Patologia este dominată de hemopatii, și mai ales de leucemia acută limfoblastică.
Tumorile solide cele mai frecvente sunt cele cerebrale, neuroblastomul, nefroblastomul,
sarcoamele de părți moi, tumorile osoase, tumorile germinale. Cancerele epiteliale la vârsta
copilăriei sunt rarități.
Rata de curabilitate a cancerului la copii a ajuns la circa 80%, reprezentând unul dintre cele
mai mari succese ale medicinei secolului XX. Acest fapt se datorează sensibilității particulare la
chimioterapie, dar și îmbunătățirii metodelor de diagnostic și altor mijloace terapeutice moderne.
În lipsa unor teste screening de depistare a formelor de cancer ale copilului, diagnosticul
precoce se bazează în cea mai mare măsură pe identificarea bolii de către primul medic care
consultă copilul. Sarcina depistării cazurilor noi aparţine medicilor de familie şi medicilor pediatri.
Ei, cu predilecţie, trebuie să cunoască modalităţile/semnele de debut ale bolilor maligne pentru a
putea îndruma cazurile noi către serviciile specializate de oncopediatrie. Informaţiile privind
posibilităţile actuale de diagnostic şi tratament îl motivează pe medicul pediatru să acorde o atenţie
sporită acestui gen de patologie.
În ultimii ani, experiența și dotarea unităților de oncopediatrie din România au înregistrat
progrese considerabile. Acurateţea examinărilor imagistice a crescut prin introducerea de metode
noi, tot mai performante: sonografia, tomografia computerizată şi tomografia cu emisie de
pozitroni. Examenul citologic nu se mai rezumă la analiza morfologică, ci include
imunofenotiparea prin citometrie de flux sau imunohistochimie. Examinările citogenetice şi
moleculare au intrat în practica zilnică, furnizând date de mare exactitate pentru precizarea
diagnosticului, identificarea unor factori prognostici, dar şi pentru descifrarea mecanismelor
intime ale oncogenezei.
Protocoalele de chimioterapie citostatică sunt elaborate de către experţi şi se aplică în
cadrul unor studii multicentrice prospective, fiind revizuite şi îmbunătăţite periodic. Agenţi noi
care vizează ţinte moleculare specifice celulelor maligne au intrat deja în uzul clinic. Transplantul
de celule stem s-a perfecţionat ca metodă de tratament salvator şi găsirea de noi surse de celule
stem a condus la accesibilitate tot mai largă a pacienţilor la această procedură.
Toate aceste elemente fac din depistarea precoce a cancerului la copil o mare provocare și
o contribuție esențială a medicilor de familie la succesul asistenței copilului cu cancer.
 SEMNALE DE ALARMĂ ÎN CANCERUL LA COPII: ADENOPATIA CERVICALĂ
CONF. DR. GHEORGHE POPA
Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

Adenopatia cervicală este una dintre stările patologice cu care medicul de familie și
pediatrul se confruntă aproape zilnic.
Majoritatea cazurilor au o cauză evidentă, ușor de recunoscut și de tratat pe criterii clinice
sau cu minime investigații paraclinice.
Adenopatiile persistente pot, însă, să releve o afecțiune gravă, posibil malignă ca: limfomul
Hodgkin sau non-Hodgkin, leucemia acută, rabdomiosarcomul, carcinomul de rinofaringe,
neuroblastomul și altele. Acest fapt generează anxietate atât medicului, cât și părinților sau
aparținătorilor pacientului. Atitudinea în fața unui astfel de caz trebuie să fie echilibrată - nici sa
nu inducă o teama nejustificată, dar nici să ignore o potențială afecțiune gravă în fază incipientă.
Consultul oncologic este soluția optimă pentru a elucida un astfel de caz, deoarece
oncopediatrul deține experiența necesară și dispune de mijloacele de investigație adecvate
confirmării sau infirmării unei afecțiuni maligne.
Autorul își propune îmbogățirea cunoștințelor medicilor tineri privind abordarea
diagnosticului adenopatiilor la copil prin prezentarea unor raționamente clinice și exemplificări de
cazuri.
 ROLUL ECOGRAFIEI ÎN DIAGNOSTICUL MALIGNITĂȚILOR LA COPIL
PROF.UNIV.DR.OANA MĂRGINEAN
Clinica Pediatrie I , UMF Tg. Mureș

Anual în lume sunt diagnosticați 200000 copii cu cancer. În anul 2014 în România au fost
tratați de cancer peste 5000 de copii, anual fiind diagnosticați aproximativ 500 cazuri noi.
Diagnosticul unei neoplazii este foarte important a se stabili cât mai repede la copil,
deoarece diagnosticul precoce îmbunătățește mult prognosticul. Datele clinico-biologice sunt
uneori sugestive pentru diagnostic, alteori doar orientative.
Ecografia este cea care poate oferi adesea cheia diagnosticului, sau necesită completarea
cu alte metode imagistice, ea fiind prima alegere printre investigaţiile imagistice în cancerul
copilului.
Ecografia permite încadrarea maselor tumorale în solide sau lichide, precizarea caracterului
benign sau malign al tumorii, apartenenţei de organ, prezența/absența fluxului Doppler cu
evaluarea vaselor de neoformație, precum și monitorizarea în dinamică sub tratament a acestor
formațiuni. Metodele noi de diagnostic ca elastografia permit evaluarea elasticității formațiunilor
tumorale (prezentă în tumorile benigne, scazută în cele maligne), iar ecografia de contrast ce
amplifică semnalul ecografic cu ajutorul microbulelor caracterizează foarte bine formațiunile
tumorale, aducând detalii comparabile cu CT, RMN.
Astfel în leucemie ecografia poate evidenția splenomegalia, adenopatia tumorală, în
limfoame zone focale hipo/anecogene, mase tumorale, în neuroblastoame mase neomogene cu arii
hiperecogene (calcificări) sau hipoecogene (necroze), etc. Caracterele ecografice ale maselor
tumorale fiind destul de caracteristice, de multe ori ecografia pune cu mare probabilitate
diagnosticul formaţiunii tumorale.
În concluzie ecografia are un rol esenţial, în diagnosticul rapid şi de acurateţe, precum şi
prin posibilitatea monitorizării evoluţiei sub tratament a cancerului la copil.

Cuvinte cheie: ecografie, cancer, copil

 INTIRZIERI IN DIAGNOSTICUL SI TRATAMETUL CANCERULUI LA COPIL
MARIA DESPINA BAGHIU, MIHAELA CHINCESAN
Clinica Pediatrie – Compartiment Hemato-Oncologie pediatrica; SCJU Tg. Mures

Există puţine studii în literatură axate pe acest subiect (Haimi M, et al, 2004; Israel,Tam
Dang-Tan et al, 2008; Canada). Nu există standarde clinice acceptabile privind întâzierea în
diagnosticului şi tratamentul cancerului la copil. Întârzierea în diagnosticul bolilor maligne la copil
a devenit o preocupare importantă pentru multe ţări din lume.
Întârzierile diferă în funcţie de tipul de cancer: 2,5 săptămâni pentru tumori renale, 29,3
săptămâni pentru tumori cerebrale. Timpul de trimitere a pacientului la specialistul oncolog
pediatru este mult mai lung decât timpul în care pacientul este îndrumat spre alte servicii.
Întârzierile în diagnosticul cancerului la copil sunt în detrimentul tratamentului.
Sistemul în care se deplasează copilul cu cancer este mai lung sau mai scurt de la caz la
caz. In acest sistem este inclus pacientul, medicul de familie, medicul specialist pediatru, medicul
specialist oncopediatru si o rețea de servicii medicale (laborator, histopatologie, chirurgie
pediatrică, imagistică, anestezie și terapie intensivă, genetică si biologie moleculară).
Având in vedere complexitatea diagnosticului și tratamentul cancerului la copil este de
importanță capitală conlucrarea perfectă a serviciilor care atestă diagnosticul și monitorizeaza
tratamentul, orice fisura sau dezechilibru in sistem duce la întirzierea diagnosticului și tratament
inadecvat privind startul. Analizând etapele importante în diagnosticul cancerului la copil atragem
atenția asupra problemelor și deficiențelor sistemului medical care este responsabil de precizarea
precoce a diagnosticului de cancer la copil.

Cuvinte cheie: diagnostic, cancer, copil

 EXPERIENTE IN ACCEPTAREA DIAGNOSTICULUI DE CANCER LA COPIL –
COPILUL MEU ARE CANCER
MARIA DESPINA BAGHIU
Clinica Pediatrie – Compartiment Hemato-Oncologie Pediatrica; SCJU Tg. Mures

Comunicarea diagnosticul de cancer părinților și copiilor implică o strategie de comunicare

bine aleasă de către medicul oncopediatru. Nu suntem niciodată pregătiţi pentru o astfel de veste.
Părinţii sunt stupefiaţi când află acest diagnostic dupa ce medicul de familie a tratat copilul pentru
o rinofaringită acută. Poate părintele să-şi revina din starea de şoc? Fazele prin care trece familia
copilului cu cancer sunt diferite și nivelul care il atinge un părinte este extrem de dificil de
cuantificat. In mod clasic există urmatoarele etape: starea de şoc, negarea, frica/anxietatea, vina,
depresia, furia, acceptarea. Parcurgerea acestor etapte are ritmuri diferite precum și blocaje, astfel,
nu întotdeauna se ajunge la o situație confortabilă de acceptare a diagnostcului.
Medicul oncopediatru împreuna cu psihologul, asistenta și familia copilului au de parcurs
fiecare etapa într-un ritm propriu fiecarei familii.
Impactul cancerului asupra familiei și copilului diagnosticat cu o astfel de boală poate fi
atenuat dacă există empatie și o bună practică privind comunicarea veștilor proaste.
Este extrem de important să păstrăm pentru pacientul cu cancer conditia de copil indiferent
de gravitatea diagnosticului și de a facilita transformarea experienței negative într-una pozitiva.

Cuvinte cheie: comunicare, cancer, copil

 DURERILE ARTICULARE SI CANCERUL LA COPIL
MIHAELA CHINCESAN
Clinica Pediatrie I; UMF Tg-Mures

Durerile osteo-articulare sunt printre cele mai obisnuite acuze ale copilului si cele mai
multe episoade sunt autolimitate. Cu toate acestea, în unele cazuri este primul semn al unei boli
grave cum ar fi o boala maligna. Aproximativ 15%-20% din copiii cu leucemie acută limfoblastica
(LAL), si majoritatea pacientilor cu osteosarcom, sarcom Ewing si neuroblastom prezinta
simptome osoase. La un copil cu leucemie, durerile osteo-articulare sunt însoțite în mod normal
de alte date clinice, de laborator și imagistice care indică cu ușurință diagnosticul. Doar în foarte
puține cazuri, durerea osoasa apare izolat, ceea ce complică diagnosticul. Spre deosebire de
pacienții adulți care sunt în măsură să ghideze medicul spre un diagnostic corect fiind capabili sa
descrie în detaliu caracteristicile durerii, in randul copiilor este deseori dificil de interpretat acuzele
relatate. In randul acestora, un debut insidios și lipsa semnelor tipice și a testelor de laborator pot
întârzia diagnosticul de malignitate.
Caracterul durerii acuzate de copil poate reprezenta o „cheie” pentru diagnostic. Exista
cateva caracteristici ale durerilor articulare din cancer care trebuie sa atraga atentia catre o
malignitate: durerea este frecvent chinuitoare, este mai intensa noaptea si poate trezi copilul din
somn. Semnele sistemice (hepatosplenomegalia, limfadenopatia, febra persistenta) pot sa nu fie
evidente precoce in evolutia bolii si sa apara dupa saptamani de la debutul durerii. Cand deja
copilul prezinta febra, scadere ponderala si anomalii paraclinice, denota progresia bolii si prezenta
metastazelor.
Afectiunile maligne trebuie totdeauna excluse la copiii cu dureri osteo-articulare inainte de
introducerea tratamentului steroid sau imunosupresor pentru o artrita, intrucat poate masca
simptomatologia si intarzie precizarea diagnosticului.
Diagnosticul precoce al cancerului la copil este fundamental pentru imbunatatirea
prognosticului și poate fi realizat prin includerea bolii maligne în diagnosticul diferențial al
afectiunilor reumatice la copiii care acuza inițial dureri osteo-articulare.

Cuvinte cheie: dureri articulare, cancer, copil

 ÎNGRIJIREA COPILULUI CU CANCER
OLTEAN VIORICA
Clinica Pediatrie I; SCJU Tg-Mures

Introducere: Lucrarea abordeaza un criteriu important – ingrijirea copilului cu cancer - factor

important in evolutia si prognosticul bolilor maligne la copil.
Scopul lucrarii: Discutarea aspectelor pe care le presupune ingrijirea copilului cu cancer intr-o
unitate specializata .
Material si metoda: Prezentarea metodelor de ingrijire abordate in comp.hemato-oncologie
pediatrica al Clinicii Pediatrie I.
Concluzii: Lucrarea poate fi folosita pentru dezvoltarea profesionala permanenta a asistentelor
medicale implicate in acordarea ingrijirii medicale a copilului cu cancer.
 IMPACTUL CANCERULUI ASUPRA FAMILIEI – COPILUL MEU ARE CANCER
BAGHIU MARIA DESPINA
Clinica Pediatrie – Compartiment Hemato-Oncologie Pediatrica; SCJU Tg. Mures

Cancerul este o realitate și în lumea copilăriei care este greu de acceptat pentru parinții care
se confrunta cu acest diagnostic la copilul lor. Impactul este atât de puternic îcât paralizeaza
gândirea logică a părintelui.
Sarcina medicului oncolog pediatru este de a comunica acest diagnostic copilului și
familiei respectînd modul de reacție al părintelui precum și gradul acestuia de ințelegere.
Comunicarea acestei vești proaste se poate face lin și în condiții de confort psihic dacă medicul
posedă bine abilitatea de a comunica parcurgînd șase sau zece nivele pentru a diminua impactul.
Modelul de comunicarea veștilor proaste în 6 nivele a fost elaborat de Dr. Robert
Buckman, 1982: 1.Introducere; 2.În ce măsură părinţii şi copilul cunosc situaţia; 3.Cât de mult
doresc să afle părinţii despre boala copilului; 4. Informarea, punerea de acord cu educarea;
5.Răspuns la sentimentele copilului şi părinţilor; 6. Planuri şi îndeplinirea lor .
Modelul de comunicare a vestilor proaste in 10 nivele a fost elaborat de Peter Kaye 1996:
1.Pregătire; 2.Ce şi cît ştiu părinţii despre boală (în general îi subestimăm); 3.Doresc mai multe
informaţii; 4.Focul de avertisment (“mă tem că boala este gravă “); 5.Permiteţi: negarea şi
provocarea; 6.Explicaţi dacă se solicită; 7.Ascultaţi (ceea ce vă relatează părintele sau copilul); 8.
Încurajaţi exprimarea sentimentelor- nota de optimism “sperăm să fie mai bine.. “; 9.Rezumaţi şi
faceţi planuri; 10.Oferiţi-vă disponibilitatea (ar fi bine să ne mai întâlnim peste 3 zile).
Impactul comunicarii diagnosticului de cancer poate fi atenuat doar partial chiar cu o
strategie de comunicare bine pusa la punct.

Cuvinte cheie :cancer, comunicare , impact

 POVEȘTI ADEVĂRATE

Bucuria de a fi părinte este un sentiment inegalabil pe care fiecare dintre noi și-l amintește
cu zâmbetul pe buze. Face parte din ordinea firească a lucrurilor pe care ne-o dorim și o așteptăm
de la viață. De multe ori însă apar lucruri neprevăzute care te scot de pe linia normalității, și astfel
te trezești că lumea este întoarsă pe dos, că regulile nu mai sunt reguli și că nimic nu mai are sens.
Pentru astfel de situații nu ne pregătește nimeni..... Este o zi obișnuită, ajungi cu copilașul la
urgență din cauza unei stari febrile, aștepți ca doctorii să îți prescrie tratamentul, să depășești starea
de neliniște cauzată de febra bebelușului și să te întorci acasă la viața ta.
Deși așa ar trebui să se întâmple, pentru că așa e normal și firesc să fie, uneori lucrurile
primesc o altă întorsătură. ”Copilașul are leucemie și trebuie să vă internăm de urgență!” Sunt
cuvintele care te lovesc direct în inimă, cuvintele pe care nu te-ai gândit că ți le va spune cineva
vreodată ....cuvintele care te urmăresc în gând zile și nopți în șir....până în momentul în care
conștientizezi defapt ce se întâmplă și ce ai de făcut.
De la o viață normală te trezești într-o lume în care nu există nicio explicație menită să ne
aline durerea....nimic nu este logic, deși totul ar trebui să fie așa, pentru că așa a fost până atunci,
pentru că așa am fost crescuți și învățați. „M-am lovit pentru că am căzut, mă doare burtica pentru
că am mâncat prea mult, copilașul are leucemie pentru că.......”. Te trezești dintr-o dată în fața unei
situații în care niciunul dintre noi nu ne-am imaginat vreodată că vom ajunge, dar căreia trebuie
cumva să îi facem față. Dar oare cum.....? Încercăm să aflăm răspunsuri... vorbim cu doctorii, citim
pe internet...dar nimic nu se schimbă. Spitalizarea aproape continuă, durerea de a-ți vedea copilul
îndurând tratamente și proceduri pe care doar în filme le-ai văzut și neputința de a-l ajuta efectiv,
sunt sentimente care ne copleșesc.
Aștepăm o explicație logică, chiar dacă undeva în adâncul sufletului știm că aceasta nu ar
schimba cu nimic lucrurile și că realitatea crudă nu va dispărea....și totuși așteptăm...nici medicii,
nici medicina nu au răspunsuri de fiecare dată, și-atunci de ce se întâmplă ce s-a întâmplat?
Este o boală cruntă care nu iartă pe nimeni. Este un diagnostic care trebuie acceptat ca atare
și cu care trebuie luptat - acest adevăr este singurul care te poate ajuta să te menții cu picioarele pe
pământ. ”S-a întâmplat și nu am ce face. Copilașul meu inocent și neajutorat are nevoie de mine
și eu trebuie să fiu lângă el să îl ajut, trebuie să fiu lângă el să îl fac să râdă, trebuie să fiu lângă el
să trăim împreună fiecare zi așa cum e ea. Asta e tot ce pot face... și bineînțeles să sper din tot
sufletul că se va face bine.”
Fetița mea probabil că s-a născut cu această boală. A fost o situație aparte....Statistica spune
că incidența cazurilor este de 1 la 5 milioane, dar asta nu ne-a ferit....De ce ea? Nimeni nu
știe......statistica spune că șansele de vindecare sunt foarte mici...... noi am luptat alături de ea și
am făcut tot ceea ce ne era în putință să facem, având speranța că va fi bine. Uneori așa se întâmplă,
alteori nu. Formele mai grave sau mai puțin grave ale acestei boli sau vârsta pacientului sunt doar
câteva criterii care contribuie la pronosticul de vindecare al bolii. Noi am avut ghinionul să le avem
pe toate în defavoarea noastră. Și finalul nu a fost unul din povești...deși privind în urmă, povestea
noastră pare desprinsă dintr-un film, din păcate fără happy-end. Un an de spitalizare aproape
continuă, ruptura de tot ce înseamnă o viață normală, de celălalt copil care crește departe de părinți,
chimioterapie, analize peste analize, recădere, transplant, recădere.... speranță și multe
lacrimi...toate amortizate de zâmbetul inocent și râsul cristalin al unui copil pe deplin inconștient
de gravitatea situației în care se afla și pentru care spitalul a fost singura lui casă.
Din toată povestea noastră, am rămas cu o amintire frumoasă și o dragoste nemărginită în
suflet pentru ceea ce a fost fetița noastră...A rămas însă într-un colțișor din suflet și eterna
întrebare....de ce.... pe care cu timpul sperăm să o putem înlocui doar cu sentimentul de bucurie
legat de amintirea ei, cu bucuria de a o fi avut alături și doar pentru așa scurt timp. Este o realitate
crudă cu care vom trăi toată viața....
Niciun părinte nu ar trebui să treacă prin așa ceva...viața nu ne pregătește pentru astfel de
lucruri... însă este foarte adevărat și faptul că viața ne întărește și ne dă puterea să trecem peste
toate aceste tragedii, chiar dacă rămân neînțelese.
Parinte P.R.

CANCERUL, O BOALA GREA DAR NU IMPOSIBILA

Până acum 7 luni eram o familie împlinită, cu un soț iubitor și 3 copii minunați, intr-un
cuvânt o familie perfectă. Apoi s-a întmplat ceva, ceva care a umbrit tot universul nostru într-o
clipa.. CANCERUL. Cum reacționează o familie care află că unul dintre copii are CANCER???
Cum putem lupta cu o asemenea boală?? Răspunsul este unul singur, greu, foarte greu dar nu
imposibil. Nu știu cum au trecut 7 luni de la aflarea diagnosticului , 7 luni de tratamente, 7 luni
grele ... Numai cine trece prin așa ceva înțelege cît de greu poate fi. Nu știam nimic despre cancer
, am început să caut informații pe net , o mare greșeala, zic eu. Încet , încet cu ajutorul familiei, a
soțului , a unor prieteni din păcate puțini... mulți dintre ei ne-au întors spatele , am trecut mai ușor
peste acest obstacol. Vreau să precizez un lucru : această boală ne-a unit foarte mult , dacă până
acum nu credeam că eu și soțul formăm un întreg, acum chiar cred chiar foarte mult, nimeni și
nimic nu o să ne mai dărâme. Pe mine această boală m-a facut mult mai permisivă cu copiii mei și
cu unele persoane din jurul meu. Tot această boala a creeat o legatură foarte puternică între mine
și fiul meu Raul , cum nu știam că există așa ceva. Am trăit 7 luni de emoție, 7 luni de stress și
mai urmează 2 luni de speranță că o să fie bine,. Fiecare analiză, fiecare tratament , fiecare gest
neobișnuit făcut este un stress contnuu. Este foarte greu să treci printr-o asemenea experiență mai
ales cînd este vorba de fiul meu, mai auzeam la televizor de asemenea cazuri și ziceam , o să treacă,
sau săracul copil,........ mai gândeam că mie nu mi se poate întmpla, dar mi s-a întmplat...... acum
zic : trebuie să treacă, nu avem altă opțiune. Cel mai greu este când mă intreabă : mami de ce
plîngi?? De ce trebuie să stăm în spital ?? mami ce imi face ?? ce bine că tu nu ai problema asta,
că doare foarte tare, multe întrebări DE CE ?? DE CE?? La aceste întrebări trebuia să fiu foarte
puternică, să găsesc un răspuns potrivit. Cum poate un copil de 6 ani să înțeleagă că are CANCER,
el știe că e bolnav și că o să se facă bine. E o durere foarte mare care nu se poate descrie în cuvinte.
Ar fi multe de spus , dar rana e încă deschisă , încă sângerează , este prea dureros , prea
devreme..................
Închei prin a mă înclina în fața D-nei Prof. Dr. Baghiu Maria Despina, un om de valoare,
un om care pune suflet în fiecare copil tratat, un om care ne-a ajutat, fără de care nu ajungeam până
aici, multe mulțumiri întregului personal, o echipă de milioane .
Ormenișan Marcela

NECAZUL CARE MI-A SCHIMBAT VIAȚA

În urmă cu aproximativ 9 luni, mai exact pe data de 16.07.2014, fiica mea Boalcă Diana a
fost diagnosticată cu Limfom Hodgkin stadiul III forma cu scleroza nodulara. A fost o veste
cumplit de dureroasă care ne-a schimbat radical viața noastră și a Dianei. Eu nu puteam crede că
Diana este atât de bolnavă, aveam impresia că este un vis și așteptam să mă trezesc din acest vis
.... din păcate nu era vis, era realitatea, dar eu nu vroiam să cred că este adevărat. Au început
drumurile dintre spital și casă, Diana a fost internată de urgență la Spitalul Județean de Urgență
Tg.- Mureș la secția de Hemato-oncologie pediatrică, iar medicul care s-a ocupat de noi se numește
Profesor dr. Baghiu Maria Despina. S-au făcut o serie de analize, computer tomografie , biopsie
ganglionară, care au confirmat diagnosticul de limfom Hodgkin. Pentru mine cuvântul limfom
însemna moartea. Nu credeam că Diana mai scapă de această boală, ...... Am început tratamentul
citostatic ABVD (adriblastin, bleomicin, vinblastin, dacarbazin). Diana fiind elevă la colegiul
Alexandru Papiu Ilarian, a fost nevoită să întrerupă anul școlar. În urma tratamentului Diana avea
dureri de oase, de stomac, grețuri, vărsături, iar căderea părului a fost inevitabilă. Eu eram disperată
și speriată când vedeam prin ce trebuie să treacă Diana și ce dureri are de suportat. Am fost la un
pas de a-mi pierde mințile , cu mare greu am reușit să depășesc aceste momente din viață. Știam
că trebuie să fiu tare și să o ajut să depășească aceste momente din viață....... dar mă îngrozea
gândul că s-ar putea să o pierd. Pe toată perioada tratamentului cu citostatice Diana a fost foarte
puternică și a înfruntat cu mult curaj și stoicism toate durerile cauzate de această boală, iar faptul
că o vedeam pe ea atât de puternică mă încuraja și pe mine. Nu dorim nimănui să treacă prin ce
am trecut noi.
Diana era obligată să suporte aceste dureri fizice, iar eu ca și părinte suportam durerile
sufletești. Este foarte greu să îți vezi copilul suferind și să nu știi dacă se mai face bine vreodată.
Diana a făcut 8 cure de chimioterapie , cîte doua pe lună. Eram un du-te vino, nu ajungeam
bine acasă, că trebuia să ne internăm pentru cura următoare. La fiecare internare aveam nevoie de
bilet de trimitere de la medicul de familie, dar și aici am avut neplăceri deoarece medicul de familie
nu putea să elibereze doar un bilet de trimitere pe lună. Mi-aș dori sa fie medicul de familie cu mai
multe opțiuni și să facă mai mult pentru a sprijini pacientul și a nu-i creea probleme în plus.
Aveam nevoie de o vorbă bună și de susținere morală, iar vorbele bune și susținerea morală
le-am primit de la oameni de la care nu mă așteptam și de la cadrele medicale și de la întreg
personalul de la această secție. Le mulțumesc din suflet pentru tot ce au făcut pentru noi și vreau
să mulțumesc pe această cale doamnei profesor dr. Baghiu Maria Despina pentru felul în care s-a
comportat și ne-a tratat pe toată durata tratamentului. Această boală a Dianei ne-a făcut să vedem
altfel viața, să ne mulțumim cu puțin și am descoperit caracterul fiecăruia dintre noi și nu în ultimul
rând caracterul prietenilor, a rudelor, a colegilor de muncă, intr-un cuvânt a tuturor persoanelor pe
care le credeam că ne sunt aproape și nu au fost.
 Aș vrea să mai spun că această boală a Dianei ne-a făcut mai puternici, mai înțelepți, și ne-
a unit ca familie. Diana s-a hotărât să urmeze facultatea de medicină și sunt sigură că va reuși.
Închei prin a spune că nimic în viață nu este întâmplător, toate se întâmplă cu un motiv. Diana va
deveni medic bun care va trata bolnavii la fel de bine cum a fost și ea tratată de către doamna
profesor și întreg personalul de pe secție.
Boalcă Olivia

DRAGA CANCER, IȚI MULȚUMESC

Până în urmă cu 9 luni eram un om obișnuit cu activități obișnuite, cu idealuri și dorințe,

cu ambiții și împliniri. Apoi s-a întamplat ceva. Ceva care a distrus într-o clipă micul meu univers...
a sosit CANCERUL.
Cum reacționează un om care este diagnostcat cu cancer ? Cum poate să lupte cu asemenea
boală? Răspunsul este unul singur, greu, dar nu imposibil. Nu știu cum au trecut 9 luni de la aflarea
diagnosticului,... numai cine a trecut prin așa ceva poate să înțeleagă ce este în sufletul unui om
care află că are cancer. Nu știam nimic despre boală, vedeam la televizor cazuri în care oamenii
mureau din cauza asta, dar mereu spuneam că mie nu mi se poate întâmpla. Eu eram ca în transă
la aflarea veștii, iar familia mea căuta tot timpul informații pe internet, informații cu care nu știam
ce să facem și în plus încercau să nu pară afectați în fața mea , deși se citea groaza pe fețele lor.
Până nu am început chimioterapia nu am realizat că eu chiar am cancer și nu este un
diagnostic greșit. Povestea mea a început în luna iunie când într-o zi din cauză că aveam o stare de
moleșeală, mi-am luat temperatura și aveam peste 37⁰C. I-am spus mamei și am luat 3 zile
ibuprofen , dar fără efect, deoarce febra se menținea. Am mers la medicul de familie , iar acesta
mi-a dat să iau 5 zile antibiotic, crezând că am vreo răceală. În cele 5 zile febra scădea, dar urca la
loc, însă nu mai mult de 38⁰C, apoi am avut o indigestie din senin, pe care am tratat-o, dar au
început buzele să se inflameze. În 3 zile am revenit la normal cu tratamentul prescris de medic,
însă febra tot nu scădea și starea mea s-a înrăutățit. În data de 15 iulie mi-am făcut analize de sânge
care arătau că aș fi suspectă de limfom Hodgkin. Între timp au început ganglionii din zona gâtului
să se inflameze, ganglioni nedureroși la palare. Diagnosticul a fost de limfom Hodgkin. Este foarte
greu să treci printr-o asemenea experiență, mai ales fizic. Din punctul meu de vedere psIhic stăteam
bine. Tratamentul cu citostatice este groaznic, starea de rău, vărsăturile, durerile de oase, de
stomac, căderea părului , plus privirile compătimitoare..... ale celor din jurul tău sunt greu de
suportat. Mă uitam cu groză la firul perfuziei prin care curgea otrava și mă întrebam cu ce am
greșit să merit așa ceva. După 8 ședințe de chimioterapie s-a văzut la PET-CT că formațiunile
canceroase din zona mediastinului s-au micșorat considerabil, rezultat de care m-am bucurat,
deoarece nu știam cum voi mai rezista la alte ședințe cu citostatce. Așadar în luna martie 2015 am
început radioterapia, etapă în care mă aflu în momentul de față. Chiar dacă la început am privit
acest diagnostic ca pe o pedeapsă, privind acuma imaginea de ansamblu, mi-am dat seama că de
fapt a fost un lucru de care eu aveam nevoie, deoarece am ajuns să mă cunosc mai bine pe mine,
iar totodată am ajuns să cunosc oamenii din jurul meu , pe cei care imi promiteau că vor fi lângă
mine și tocmai ei au plecat, dar și pe cei care nu au promis dar au fost lângă mine. A fost o
experiență care mi-a schimbat percepția asupra vieții și a lucrurilor care contează cu adevărat și
totodata m-a maturizat. În încheiere, mă inclin și le mulțumesc cu profundă recunoștință celor care
au contribuit la transformarea mea, direct sau indirect în mod deosebit doamnei profesor Baghiu
Maria Despina și a personalului secției de hemato-oncologie al Spitalului Clinic Județean de
Urgență Tg. Mureș. Mesajul meu este : există viață și dincolo de boală!!! Nu te lăsa învins.
Diana Boalcă

VIAȚA SE SCHIMBĂ ÎNTR-O ZI

Sunt tăticul unei fetițe de 11 ani. După câteva analize de sânge , la vârsta de 8 ani am fost
îndrumați de medicul de familie la o clinică de oncologie pentru copii. După o serie de investigații,
diagnosticul era unul foarte concludent , precis- Leucemie acuta limfoblastică cu celule T.
După ce medicul specialist ne-a spus diagnosticul , eram foarte speriat și trist. Au urmat 2-
3 săptămâni în care n-am putut dormi. Din acea clipă viața noastră s-a întors pe dos. Tratamentul
trebuia început cât mai repede posibil. Lânga fetița mea trebuia să stea un aparținător sănătos, eu
am stat cu ea și am avut grijă ca și eu să nu fiu bolnav, adică să nu contactez o infecție acută, dar
și psihic trebuia să stau bine. Așa s-a despărțit familia în două. Eu am rămas în spital cu fetița , iar
soția a rămas acasă cu al doilea copil al nostru , care avea doi ani și jumătate. În spital am început
un tratament lung și greu, pentru că era o leucemie de risc înalt. Trebuia să avem grija la igienă, și
la un regim alimentar foarte strict, ca să evităm alte infecții și complicații. Între timp am renunțat
la locul de muncă și m-am angajat asistent social lângă fata mea, acest lucru a atras după el o
mulțime de probleme finaciare, pentru că venitul s-a înjumătațit. Au urmat luni de tratament
citostatic , era foarte greu pentru fetiță și a făcut multe infecții și complicații.
Intre timp am realizat că cei de acasa nu înțeleg această boală și ei au suferit mult, pentru
că au trecut de multe ori 2-3 luni , până ce am avut o externare. Acasă trebuia sa urmăm indicațiile
medicului, fără vizitatori, fără școală în colectivitate, clasa a II – a și a III-a am facut-o în spital.
Copilul mai mic simțea cel mai mult lipsa noastră și nu a înțeles de ce plecăm din nou la spital și
stăm acasă atât de puțin. Dar, cu ajutorul medicului și a personalului, pas cu pas am făcut
tratamentul. Cea mai grea întrebare era pusă chiar de fetița mea : Ce fel de boală am?? Este grav
?? Răspunsul a fost că este o boală necruțătoare dar că se poate trata ...
Pe lângă toate problemele care au trecut în timpul tratamentului fetița era foarte
ascultătoare , lucru care ne-a ajutat foarte mult, dar cel mai important lucru era ajutorul și sfatul
medicului specialist și a personalului din spital. Acasă medicul de familie a înțeles că dacă vede
orice semn de boală, infecție, de la primele simptome trebuie să ne trimtă la medicul specialist,
pentru că un copil cu leucemie nu răspune la un tratament medicamentos ca un copil care nu are
aceasta boala, și în aceste momente așteptarea și/ sau ezitarea poate duce la o tragedie.
Am fost ajutat psihic de toată lumea, și am căutat ocupații pentru fetiță în timpul
tratamentului, ca să se simtă ea un pic mai bine. Dar in tot acest timp curgeau întrebările din partea
ei : Ce nu am făcut bine?? Ce mai urmează??
Boala acesta nu mă va lăsa să dorm liniștit nici o clipă, și mă gândesc tot timpul la lucruri
rele, din această cauză nici eu nu pot să trăiesc ca un om normal. Acum se apropie sfârșitul
tratamentului de întreținere. Mă bucur că tratamentul a avut efectul dorit . Sunt foarte mulțumit de
efortul medicului și a asistentelor, sunt mândru de fetița mea care a trecut cu bine și a avut răbdare
să urmeze tratamentul. Cele mai grele momente au fost complicațiile : artrita septică, toxicitate
hepatică, meningită, cu momente dificile de pierdere a conștienței.......
Dar cel mai bun lucru este că suntem în remisie .
Nagy Istvan
 DIFICULTĂȚI ȘI POSIBILE CAUZE DE ERORI ÎN DIAGNOSTICUL LEUCEMIEI
ACUTE LIMFOBLASTICE LA COPIL- PREZENTARE DE CAZ
CRISTINA BLAG, GHEORGHE POPA
Cl.Pediatrie II Cluj, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

Leucemia acută limfoblastică, cea mai frecventă afecțiune oncologică a copilului, se poate
prezenta la debut cu tablouri clinice variate ceea ce poate face dificil diagnosticul pozitiv și poate
conduce la abordări terapeutice eronate.
Prezentăm cazul unui băiat de 3 ani care s-a prezentat în Compartimentul de Oncopediatrie
al clinicii noastre pentru adenopatii laterocervicale și mediastinale, pleurezie stângă masivă,
leucocitoză. Boala debutase în urmă cu 4 săptămâni prin odinofagie, subfebrilități, adenopatii
laterocervicale cu creștere rapidă în dimensiuni și insuficiență respiratorie. În decurs de 4
săptămâni pacientul a fost examinat și ulterior internat în mai multe servicii medicale,
diagnosticele stabilite fiind, pe rând, de angină acută cu adenită reactivă, parotidită epidemică,
mononucleoză infecțioasă, pneumonie acută cu pleurezie stângă. A urmat tratamente ce au variat
și acestea de la medicație simptomatică orală la antibioterapie intravenoasă, drenaj pleural
continuu și corticoterapie intravenoasă. Aceasta din urmă a determinat ameliorarea spectaculoasă
a semnelor și simptomelor clinice ce au reapărut însă la întreruperea corticoperapiei și au condus,
în final, la internarea în clinica noastră.
Pacientul a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică tip L2 cu celule T, grupa de
risc mediu și a urmat tratament citostatic, timp de 2 ani, conform protocolului IC-BFM 2002 sub
care s-a obținut remisia completă continuă.
Concluzie: Leucemia acută limfoblastică trebuie să intre în diagnosticul diferențial al
oricărui sindrom adenomegalic la copil și consultul oncopediatric de specialitate este esențial
pentru stabilirea unui diagnostic rapid și instituierea unei terapii adecvate.
 PREZENTARE DE CAZ- CARCINOM NAZOFARINGIAN
DURLAN ANDREEA
Clinica Pediatrie I; SCJU Tg-Mures

Pacient in varsta de 13 ani si 10 luni, avand in antecendente episoade repetate de otita

medie acuta tratata cu simptomatice si antibiotice, prezinta debutul bolii actuale in urma cu
aproximativ un an si jumatate, prin obstructie nazala, respiratie orala, sforait, pentru care s-a
efectuat adenotomie, pacientul devenind asimptomatic aproximativ un an, dupa care prezinta
obstructie treptata a narei stangi, urmata de tumefierea regiunii laterocervicale stangi. De
mentionat este durata de aproximativ un an si jumatate in care pacientul a prezentat adenoidita si
otita recurenta tratata, insa neinvestigata corespunzator. Se efectueaza investigatii imagistice in
teritoriu, iar in urma rezultatelor este indrumat spre Clinica ORL Targu Mures unde se efectueaza
biopsie care evidentiaza un carcinom nazofaringian necheratinizat nediferentiat.
Este internat la Hemato-Oncologie Pediatrica unde se initiaza tratament citostatic.
Raspunsul adenopatiei laterocervicale la tratament este favorabil.
 PREZENTARE DE CAZ – INSUFICIENTA MEDULARA – ANEMIE APLASTICA
BERSZAN SZIDONIA, BAGHIU MARIA DESPINA
Clinica Pediatrie – Compartiment Hemato-Oncologie Pediatrica; SCJUTg- Mures

Pacient de sex masculin, in varsta de 17 ani, fara antecedente patologice semnificative, se

interneaza in stare generala alterata, febril (39 grade C), acuzand odinofagie, disfagie, tuse iritativa
cu expectoratie adundenta seroasa si astenie marcata, cu debut de aproximativ 10 zile anterior
internarii, pentru care a urmat tratament cu antibiotic (Ospen) si simptomatic (Algocalmin) la
domiciliu. Examenul fizic releva tegumente uscate, palide, afte bucale, faringe hiperemic,
amigdale hiperemice, hipertrofice, la nivelul amigdalei drepte pseudomembrane, la nivelul
amigdalei stangi filamente de mucus, adenopatie subangulomandibulara dreapta, pulmonar raluri
subcrepitante bilateral. Analizele de laborator la internare evidentiaza nr.leucocite: 440/mm3,
nr.granulocite: 10/mm3, Hgb: 11 g/dl, nr. trombocite: 174000/mm3, nr.reticulocite: 40/00., VSH:
110 mm/h, PCR: >30 mg/l.
Medulograma efectuata descrie o maduva osoasa cu celularitate foarte saraca, cu lipsa
seriei granulocitare si a seriei megacariocitare. Examenul histopatologic din biopsia osoasa
stabileste diagnosticul de Anemie aplastica, cu inlocuirea seriei granulocitare de celule adipoase.
Biologia moleculara si testul genetic nu evidentiaza modificari patologice. Se precizeaza
diagnosticul de Insuficienta Medulara (anemie apastica), Infectie cu Aspergilus
Dupa 33 de zile de tratament complex pacientul se externeaza cu valori normale ale
hemoleucogramei, revenind la control saptamanal timp de 2 luni, ulterior lunar timp de 3 luni.
Pacientul a continuat tratamentul ambulator pentru aspergiloza per oral inca 2 luni, in timp ce nr.
leucocitelor a variat intre 2880-3360/mm3, nr. granulocitelor s-a mentinut peste 1500/m.
Particularitatea cazului: In ciuda prognosticului rezervat dupa stabilirea diagnosticului
de Anemie aplastica cu factor de risc inalt, asociat cu Aspergiloza sistemica, sub tratamentul
administrat pacientul a prezentat o ameliorare progresiva, ajungand chiar la vindecare.
 PREZENTARE DE CAZ - LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA
AVRAM ALEXANDRA
Clinica Pediatrie I; SCJU Tg-Mures

Pacient in varsta de 2 ani si 9 luni, de sex masculin, cu AHC pozitive pentru o boala
maligna, fara antecedente personale patologice semnificative, prezinta debutul bolii actuale in
urma cu aproximativ 2-3 saptamani anterior internarii acuzand durere la nivelul articulatiei coxo-
femurale drepte si gleznei drepte in urma unui traumatism minor, motiv pentru care se prezinta la
Serviciul de Ortopedie de la nivel teritorial, unde s-a recomandat orteza pentru o perioada de 2
saptamani, cu evolutie stationara si persistenta durerii.
In urma cu cateva zile anterior prezentarii pentru spitalizare, prezinta paliditate marcata,
echimoze la nivelul barbiei si membrului inferior drept, astfel se decide internarea in serviciul
nostru. Analizele de laborator efectuate pe parcursul internarii au evidentiat o anemie si
trombocitopenie severa. S-a suspicionat o hemopatie maligna pentru care s-a efectuat punctie
medulara care a stabilit diagnosticul de Leucemie acuta limfoblastica L2 cu celule preB. In data
de 06.01.2015 este initiat tratamentul citostatic conform protocolului ALL-BFM 95.
Particularitatea cazului. Pacient diagnosticat cu Leucemie acuta limfoblastica L2 cu cel
preB cu debutul bolii cu dureri articulare si antecedente heredocolaterale de leucemie in familia
materna.
 ASOCIAŢIA “IMPREUNĂ PENTRU COPIII CU CANCER”
FARCZÁDI GABRIELA- PREŞEDINTE

Asociaţia „Împreună pentru copiii cu cancer”, din Tg.Mureş, este o organizaţie cu caracter
umanitar, nonprofit, apolitică şi nonguvernamentală, înfiinţată în 2007, de părinţi de
supravieţuitor.
Scopul principal este ajutorarea copiilor bolnavi de cancer şi finanţarea / sponsorizarea
Compartimentului de Hemato-Oncologie Pediatrică a SCJU Tg. Mureş.
Realizări
- compartiment modern, de nivel European, cu sprijinul Clubului Rotary Maris
- finanţare analize, investigaţii, medicamente, suplimente nutritive, consumabile
- „Dream Garden” si „Magic Garden”
- „CHAMP Camp” tabăra de vară
- activităţi ocupaţionale cu copiii internaţi, terapie prin joc
- activităţi de voluntariat pentru un grup de 30 tineri
Proiecte propuse
- „Silver Box” - îndeplinirea dorinţelor copiilor
- „Back in the Game” - recuperare prin sport
- Program de kinetoterapie
- Programe cu copiii bolnavi în spital şi la sediul asociaţiei
- Centru de Zi – pentru copii, familii, voluntari
- Achiziţionare aparate medicale
- Organizare seminarii, cursuri, conferinţe pentru cadre medicale şi voluntari
- Tabere anuale pentru copii şi părinţi
- Family weekend
- Spectacole caritabile
- Sprijin acordat secţiei, copiilor şi familiilor
Beneficiarii acestor proiecte - copiii cu afecţiuni onco-hematologice şi familiile lor.
Ne-am angajat într-o misiune dificilă şi suntem conştienţi că singuri va fi greu, dar cu ajutorul
Dumneavoastră vom reuşi să aducem o rază de soare în viaţa copiilor bolnavi.
ÎMPREUNĂ facem minuni!
 COPIII NOSTRI ALEG SANATATEA!
ALINA MITROI
Coordonator proiecte Asociatia P.A.V.E.L. (Primind Ajutor, Viata Este Luminoasa) – asociatia
parintilor care au copii bolnavi de cancer

Copiii Nostri Aleg Sanatatea este numele proiectului pe care Asociatia P.A.V.E.L. il
implementeaza in domeniul oncologiei pediatrice incepand cu 15 iulie 2013, in cadrul Programului
de Cooperare Elvetiano-Roman. Proiectul are ca scop cresterea rolului societatii civile in
imbunatatirea calitatii vietii copiilor bolnavi de cancer din Romania. Primul obiectiv se refera la
sustinerea unei echipe multidisciplinare de asistenta a pacientilor din Institutul Oncologic
Bucuresti si Institutul Clinic Fundeni (sub forma unui centru de zi, in cadrul Institutului Oncologic
Bucuresti). Al doilea obiectiv este legat de cresterea nivelului de informare in randul populatiei de
parinti si profesori cu privire la semnele si simptomele de debut in cancerele copiilor. Astfel,
Asociatia P.A.V.E.L. invita ong-urile active si institutiile de invatamant din Romania sa participe
la diseminarea materialelor informative ale campaniei, in scopul diagnosticului in timp util al
afectiunilor oncologice la copii si tineri.
 ROLUL IMPLICĂRII ACTIVE A MEDICILOR ÎN VOLUNTARIAT
ȘI EFECTUL RED-CELLS
ALEXANDRA LATCU
Clinica Pediatrie I- SCJUTg-Mures

Voluntariatul, este un fenomen care a devenit din ce in ce mai vizibil in ultimii ani,
ajungand sa fie unul dintre motoarele care anima tinerii, si nu numai, sa se implice in societate si
sa devina mai responsabili si mai activi.
De ce e important sa ne implicam ca si medici in voluntariat? Cateva solutii pentru
imbunatatirea sistemului medical si starii de sanatate a populatiei, prin participarea medicilor in
activitati de voluntariat. „Efecte” deja produse de catre echipa RED CELLS si efectele RED
CELLS asupra propriei persoane.
Cateva dintre beneficile voluntariatului sunt satisfactia personala si stimularea emotilor
pozitive. Dar sa fie aceste beneficii departe de cele ale unui loc de munca ideal?
 O NOUĂ VIAŢĂ!
FARCZÁDI ALI și SZÁNTÓ NORBERT
Supravieţuitori/Voluntari Red Cells

Ali
- în 2005-2006 am avut Osteosarcom femur drept – endoprotezat şi tratat la
Budapesta, cu suport în perioada de aplazie la Cl.Pediatrie I, SCJU Tg.Mureş
- am fost trist că nu pot merge la şcoală şi că am fost departe de familie
- am învăţat să apreciez şi să mă bucur de fiecare zi
- am primit ajutor şi vreau să dau mai departe ajutor celor care au nevoie, din acest
motiv am devenit voluntar
- am 23 ani, am terminat Facultatea de Litere, sunt PR la asociaţie, comedian în timp
liber, poet în devenire, am ţeluri şi vise mari pentru viaţă

Norbi
- în 2009 august am fost diagnosticat cu Leucemie acută limfoblastică şi am fost
tratat la Spitalul Judeţean Târgu Mureş secţia Hemato-Oncologie Pediatrică
- a fost o perioadă grea unde fiecare cuvânt de incurajare m-a ajutat să trec la
următorul pas
- am devenit voluntar ca acel cuvânt să vină de la mine şi să fie de ajutor altcuiva
- sentimentul de a ajuta şi de a face pe cineva să zâmbească chiar şi în momente grele
este un sentiment nepreţuit
- am 21 de ani, sunt student
-