

ICECON S.A.
INSTITUTUL DE CERCETARI PENTRU ECHIPAMENTE SI
TEHNOLOGII IN CONSTRUCTII

RESEARCH INSTITUTE FOR CONSTRUCTION EQUIPMENT

AND TECHNOLOGIES

ASIGURAREA CALITĂŢII ŞI EFICIENŢEI LUCRĂRILOR DE

INFRASTRUCTURĂ ÎN CONSTRUCŢII

CARACTERISTICI SPECIFICE ŞI CERINŢE PRIVIND

PROCEDEE TEHNOLOGICE ŞI ECHIPAMENTE
PERFORMANTE

Contract: 521 / 29.10.2012

Beneficiar: M.D.R.A.P.

Faza 1: Documentare. Stabilirea condiţiilor tehnologice şi a cerinţelor specifice pentru lucrări de

îmbunătăţire a terenurilor de fundare, inclusiv coloane; lucrări de terasamente; lucrări de
executare a piloţilor şi baretelor; lucrări de executare a ancorajelor forate; lucrări de executare a
pereţilor de sprijinire şi/sau etanşare.
PARTEA IV Caracteristici specifice si cerinţe privind procedeele tehnologice şi echipamente
performante pentru asigurarea calităţii şi eficienţei lucrărilor de executare a ancorajelor
forate.

Preşedinte-Director General Prof.univ.dr.ing.dr.hc. Polidor BRATU

ICECON S.A. Bucuresti

Şef de Proiect Prof.univ.dr.ing.dr.hc. Polidor BRATU

Bucureşti, 2013

0
 

ICECON S.A.
INSTITUTUL DE CERCETARI PENTRU ECHIPAMENTE SI
TEHNOLOGII IN CONSTRUCTII

RESEARCH INSTITUTE FOR CONSTRUCTION EQUIPMENT

AND TECHNOLOGIES

Colectiv de elaborare:

Şef proiect Prof. Dr. ing.Polidor BRATU

Prof. dr. ing. Petre ZAFIU

Prof. dr.ing. Alexandru VLĂDEANU

ing. Carmen ALEXANDRU

ing. Carmen DEBELEAC

Şef lucrări Dr. ing. Ştefania IONESCU

Drd. ing. Dipl. Cătălina GHECEF

Prof. univ. Ana Maria GRĂMESCU

Drd. ing. Roza PAIOVICI

Dr. ing. Marin BADIU

Drd. ing. Daniela FIAT

Drd. ing. Mirela LAZĂR

Sos. Pantelimon 266 Tel. 4021 202 55 00 Registrul Comertului J 40/7351/1995

CUI R 7702002
sector 2 Cod IBAN
Fax 4021 255 14 20
cod 021652 E-mail: iceconâicecon.ro Lei: RO54BPOS71003031241ROL01
CP 3 - 33 EURO: RO21BPOS71003031241EUR01
IBAN RO50TREZ7025069XXX003894
Bucuresti ROMANIA

1
CUPRINS
Introducere......................................................................................................................................3
PARTEA IV Caracteristici specifice şi cerinţe privind procedeele tehnologice şi echipamente
performante pentru asigurarea calităţii şi eficienţei lucrărilor de executare a ancorajelor
forate...............................................................................................................................................6
CAP. IV_10 Domeniul de aplicare...............................................................................................7
CAP. IV_11 Condiţii tehnologice şi cerinţe specifice pentru lucrări de executarea a
ancorajelor forate. Clasificarea constructive, alcătuire.............................................................7
IV_11.1 Utilizarea ancorajelor………………………………………………………………7
IV_11.2 Alcătuirea ancorajelor forate şi tipurile constructive de ancore…………………...9
CAP. IV_12 Procedee, echipamente performante şi parametri tehnologici pentru lucrări de
executare a ancorajelor forate....................................................................................................13
IV_12.1 Generalităţi.............................................................................................................13
IV_12.2 Exemple de aplicaţie a ancorajelor.........................................................................19
IV_12.3 Procedeu tehnologic pentru executarea ancorajelor forate.....................................20
IV_12.4 Descrierea instalaţiei de forat. Parametri tehnologici.............................................21
ANEXA II_1 - Exemple de ancoraje în pământ…………………………………………...…….25
ANEXA II_2 –Terminologie…………………………………………………………………….28
ANEXA II_3 – Documente de referinţă…………………………………………………………31
Lista figurilor
Partea IV
Fig. IV.1 Variante de ancorare [72]
Fig. IV.2 Variante de ancorare [72]
Fig. IV.3 Ancoraje dead-man [72]
Fig. IV.4 Ancoraje elicoidale [72]
Fig. IV.5 Ancoraj temporar [72]
Fig. IV.6 Schiţă ancoraj permanent tip toron
Fig. IV.7 Schiţă ancoraj tip SBMA (Single Boring Multiple Anchor) [72]
Fig. IV.8 Etapele de înfigere a ancorajelor de pământ [72]
Fig. IV.9 Fixarea ancorajului în pământ [72]
Fig. IV.10 Metode de instalare [72]
Fig. IV.11 Etapele şi echipamentele utilizate [72]
Fig. IV.12. Perete de susţinere [72]
Fig. IV.13 Protecţie de maluri [72]
Fig. IV.14 Incinte. Lucrări subsoluri [72]
Fig. IV.15 Stabilizarea pereţilor cu ancoraje [72]
Fig. IV.16 Susţinere pereţi de fundaţii [72]
Fig. IV.17 Injectarea laptelui de ciment [www.casamea.ro]
Fig.IV.18 Secţiune transversală [www.casamea.ro]
Fig. IV.19 Instalaţie de forat pentru ancoraje [http://www.minova.ro]
Fig. IV.20 Ansamblul echipamentului de realizare a ancorajelor şi coloanelor de mici dimensiuni
[http://www.minova.ro]
Fig. IV.21 Pompa de injecţie
Fig. IV.22. Tabloul de comandă.
Fig. IV.23 Maşină de forat pentru ancoraje
Fig.IV.24.Echipamentul de lucru al unei maşini de forat pentru ancoraje
Fig. IV.25 Mecanismul de acţionare a prăjinilor de foraj (rotopercutant)
Fig. A IV_1 Ancoraje în pământ [72]
Fig. A IV_2 Corpul ancorajului [72]
Fig. A IV_3 Componente ale ancorajului [72]
INTRODUCERE
2
Obiectivele fundamentale ale prezentei lucrări pot fi sintetizate astfel:
a. Definirea, fundamentarea şi dezvoltarea algoritmului tehnologic şi de execuţie cu
echipamente asociate, performanţe şi caracteristici de exploatare eficiente astfel încât să poată fi
asigurată cerinţa de calitate a execuţiei în directă concordanţă cu resursele şi costurile
implicate.
b. Stabilirea procedeelor tehnologice, a echipamentelor de execuţie, precum şi a cerinţelor
parametrice de calitate la valori ale nivelurilor de prag, astfel încât să poată fi stabilită strategia
şi procedura operativă şi eficientă pentru lucrări de infrastructura.
c. Conceperea procedeelor tehnologice ca un sistem unitar în corelaţie cu echipamentele
de execuţie, astfel încât pe baza variantelor parametrice de stabilire a „liniei tehnologice”
utilizatorii acestor documente tehnice să poată alege şi stabilii tehnologia de execuţie cu
echipamentele aferente la nivelul de calitate ăi eficienţă prevăzut în documentaţia tehnică a
investiţiei unei lucrări de infrastructura.
d. Elaborarea şi prezentarea sintetică, documentată şi integrată pentru sistemul tehnologie-
echipament poate deveni baza procedurală pentru obţinerea certificatului de specialitate, cu
introducerea în registrul operatorilor de execuţie a lucrărilor de infrastructură.
e. Stabilirea etapelor tehnologice semnificative şi a echipamentelor de lucru aferente
astfel încât să poată fi definită corelaţia parametrică funcţională, de execuţie tehnologică, de
capabilitate şi mentenabilitate a echipamentelor în vederea optimizării unor strategii eficiente şi
de calitate predictibilă astfel încât să constituie baza conceptuală pentru elaborarea proiectelor
tehnologice/fişelor tehnologice a lucrărilor de execuţie pe şantier.
f. Elaborarea şi dezvoltarea tehnologiilor şi a echipamentelor cu contribuţii semnificative
pentru atingerea calităţii predictibile, a performanţelor echipamentelor, a protecţiei mediului şi a
conducerii lucrărilor cu personal specializat trebuie să se constituie, într-un concept unitar, care
să permită şi să asigure cerinţele de formare profesională şi etapele de conţinut şi frecvenţă
pentru formarea continuă a personalului din construcţii, pe toate categoriile de specialităţi
(proiectare, execuţie, management al calităţii, management de proiect, managementul tehnologic,
managementul echipamentelor tehnologice etc.), precum şi toate categoriile de speializare
(ingineri, tehnicieni, maiştri, muncitori, economişti, laboranţi).
Lucrarea se adresează specialiştilor din proiectare, execuţie, precum şi beneficiarilor
construcţiilor şi reprezintă o sinteză actualizată privind tehnologii şi echipamente de lucru,
precum şi recomandări specifice pentru lucrări de infrastructură a construcţiilor, pe baza cărora
să se poată adopta soluţii tehnice de execuţie la un nivel predictibil de calitate şi eficienţă. S-au
prezentat procedee tehnologice şi echipamente performante în concordanţă cu documentele
3
existente pe plan internaţional , astfel încât să poată fi realizate în final proceduri de bună
practică pentru următoarele categorii de lucrări:
I. îmbunătăţirea terenurilor;
II. terasamente;
III. executarea fundaţiilor indirecte;
IV. executarea ancorajelor forate;
V. executarea pereţilor de sprijinire şi/sau etanşare.
Următoarea fază a contractului se referă la stabilirea cerinţelor, procedurilor şi sistemelor de
asigurare şi monitorizare a calităţii categoriilor de lucrări menţionate mai sus, iar în ultima fază
se va prezenta sinteza informaţiilor necesare pentru asigurarea calităţii şi eficienţei lucrărilor de
infrastructură a construcţiilor, precum şi recomandări pentru alegerea procedeului tehnologic în
conexiune cu echipamentele de execuţie în vederea atingerii performanţei predictibile.
Lucrarea cuprinde cinci părţi, anexe şi lista documentelor de referinţă.
Partea I prezintă cerinţe specifice, procedee tehnologice şi echipamente, parametri tehnologici
de lucru pentru lucrări de îmbunătăţire a terenurilor şi anume:
- compactare de adâncime cu maiul greu şi supergreu;
- coloane de pământ;
- preumezire;
- drenare;
- injectare;
- stabilizare;
- congelare.
Partea II prezintă cerinţe specifice, procedee tehnologice şi echipamente, parametri tehnologici
de lucru pentru lucrări de terasamente şi anume:
-excavaţii şi umpluturi;
-nivelări;
-profilări;
-compactare;
-sprijiniri;
-epuizmente.
Partea III prezintă cerinţe specifice, procedee tehnologice şi echipamente, parametri
tehnologici de lucru pentru lucrări de executare a fundaţiilor indirecte (piloţi, barete).
Partea IV prezintă cerinţe specifice, procedee tehnologice şi echipamente, parametri
tehnologici de lucru pentru lucrări de executare a ancorajelor forate.

4
Partea V prezintă cerinţe specifice, procedee tehnologice şi echipamente, parametri tehnologici
de lucru pentru lucrări de executare a pereţilor de sprijinire şi/sau etanşare (pereţi mulaţi, pereţi
cu secţiune continuă prefabricaţi).
De asemenea fazele următoare vor cuprinde capitole separate pentru cele cinci categorii de
lucrări, urmând ca în final lucrarea să se publice pe fascicole separate.
Se menţionează faptul că, fiecare fascicol în parte individualizează categoriile de tehologii şi
echipamente aferente, astfel încât întregul conţinut să aibă caracter algoritmic pe baza unei
sinteze actualizate de date şi informaţii în corelaţie cu nivelul actual de cerinţe pe plan
internaţional, astfel încât să ofere variante posibile de alegere şi optimizare a unui procedeu
tehnologic cu echipamentele asociate.
De asemenea fiecare fascicolă în parte va cuprinde informaţii, cerinţe şi proceduri de sistem şi
operaţionale, în variante posibile, astfel încât să poate fi realizate conceptele de management
tehnologic al capabilităţii echipamentelor şi al asigurării calitătii lucrărilor de construcţii .

5
PARTEA IV Caracteristici specifice şi cerinţe privind procedee tehnologice şi echipamente
performante pentru asigurarea calităţii şi eficienţei lucrărilor de executare a ancorajelor
forate

CAP IV_10 Domeniul de aplicare

Lucrarea se adresează specialiştilor din proiectare, execuţie, precum şi beneficiarilor
construcţiilor şi reprezintă o sinteză actualizată privind tehnologii şi echipamente de lucru,
6
precum şi recomandări specifice pentru diferite lucrări de construcţii, pe baza căreia să poată fi
adoptate soluţii tehnice de execuţie la un nivel predictibil de calitate şi eficienţă. S-au prezentat
procedee tehnologice şi echipamente performante în concordanţă cu documentele existente pe
plan internaţional, astfel încât să poată fi realizate în final proceduri de bună practică pentru
executarea ancorajelor forate.

CAP IV_11 Condiţii tehnologice şi cerinţe specifice pentru lucrări de

executare a ancorajelor forate. Clasificare constructivă, alcătuire
La executarea ancorajelor forate se vor respecta toate prevederile din Normativ privind
proiectarea şi execuţia ancorajelor în teren, indicativ NP 114-04 şi SR EN 1537:2013.
IV_ 11.1 Utilizarea ancorajelor
Ancorajele în teren, numite pe scurt ancoraje, sunt elemente de susţinere solicitate la tracţiune
care se fixează cu o extremitate într-o lucrare de constucţie a cărei stabilitate trebuie asigurată,
iar cu cealaltă extremitate se fixează într-un strat de pămant sau într-o rocă stancoasă.
Realizarea ancorajelor în teren, datorită tehnicităţii ridicate a lucrărilor, trebuie încredinţată
numai unei unităţi de specialitate care are experienţă în acest gen de lucrări.
În ceea ce priveşte folosirea ancorajelor, trebuie menţionat de la bun început că sunt categorii de
terenuri improprii pentru aceasta. În această categorie se află pămanturile sensibile la umezire,
argilele cu contracţii şi umflări mari, pământuri maloase şi pămanturi care conţin materii
organice.
Ancorajele în teren sunt folosite în prezent cel mai frecvent la lucrări de susţinere cu caracter
temporar şi permanent, respectiv pereţi de incintă din palplanşe sau pereţi de incintă din panouri
de beton armat. De asemenea sunt utilizate ancorajele în teren şi la lucrări cu caracter definitiv
cum ar fi ziduri de sprijin, radiere generale aflate sub nivelul apei şi supuse fenomenului de
subpresiune, fundaţiile unor construcţii înalte – stâlpi de linii electrice aeriene, piloni de radio,
televiziune sau telefonie mobilă, coşuri de fum – pe talpa cărora se dezvoltă eforturi de întindere.
Nu în ultimul rând, ancorajele în teren sunt folosite la lucrări de stabilizare a versanţilor sau a
unor masive de roci stâncoase fisurate puternic.
În cazul incintelor, soluţia de susţinere cu ancoraje este avantajoasă, întrucat se lasă liberă incinta
excavată.
Ancorajele în pământ (fig. IV.1, IV.2) pot fi de asemenea utilizate complementar cu alte sisteme
de sprijinire (spraituri sau contrabanchete de pământ).

Fig IV.1 Variante de ancorare [72]

7
 Fig IV.2 Variante de ancorare [72]

Ancorajele sunt folosite la:

•susţinerea definitivă a pereţilor mulaţi;
•stabilizarea versanţilor cu sau fără ziduri de sprijin;
•ancorarea radierului, în cazul construcţiilor uşoare îngropate, supuse efectului de subpresiune al
apelor freatice, în caz de ridicare a nivelului acestora;
•ancorarea fundaţiilor unor construcţii înalte precum: stâlpi de linii electrice aeriene, piloni
pentru antene de radio, TV sau GSM, coşuri de fum etc.
Ancorajele pretensionate au în prezent o utilizare în orice fel de terenuri:
•roci stâncoase rezistente;
•roci stâncoase fracturate şi puţin rezistente;
•pământuri necoezive uscate;
•pământuri necoezive saturate;
•pământuri coezive.
În funcţie de starea de tensiune, sub care se pun ancorajele în exploatare, putem avea două
situaţii:
•ancoraje pasive, care intră în acţiune numai când sunt solicitaţi prin deplasarea structurii;
• ancoraje active sau pretensionate, care exercită în permanenţa un efort asupra structurii.

IV_11.2 Alcătuirea ancorajelor forate şi tipurile constructive de ancore

Ancorajele pretensionate sunt executate din materiale metalice sau din alte materiale (de
exemplu, fibre de sticlă), introduse în foraje profunde (cu diverse înclinări) şi fixate în teren prin
diferite metode pe diverse lungimi; după fixare se tensionează şi se blochează în această stare
capătul care iese din teren.
La un ancoraj se pot diferenţia trei părţi principale:
•porţiunea "pasivă", A, sau zona de fixare (ancorare) în teren, care corespunde cu rădăcina
ancorajului şi este constituită în general, dintr-un cilindru în lungul căruia ancorajul transfera
efortul la masivul de pământ direct, prin intermediul unui mortar de ciment sau indirect, prin
intermediul unei cămăşi metalice sau din polietilenă;
•partea "liberă", B în care ancorajului trebuie să i se asigure posibilitatea să culiseze, să se
deformeze liber fără frecări ;
•porţiunea "activă" C, corespunde cu capul ancorajului, reprezentată de zona în care tirantul este
pus sub tensiune prin rezemare, de regulă prin intermediul unei prese, la ancorajele provizorii sau
prin dispozitivul de blocare, la ancorajele permanente.
8
Ancorajele sunt alcătuite din următoarele părţi componente :
a) Armătură din oţel : partea unui ancoraj în teren care este capabilă să transmită forţele de
întindere de la zona de fixare la capul ancorajului ;
b) Capul ancorajului : trebuie să permită ca armătura să fie tensionată, solicitată la forţa de
întindere de încercare, la forţa de întindere de blocare şi dacă este necesar, eliberată,
detensionată şi retensionată. El trebuie să poată prelua forţa de întindere caracteristică a
armăturii de 100% Ptk. Capul ancorajului (respectiv elementul de legătură între armătura
ancorajului şi structură) trebuie să fie capabil să se adapteze la deformaţiile ce se pot
produce pe perioada de viaţă prevăzută pentru structură.
c) Dispozitive de cuplare : nu trebuie să compromită rezistenţa la întindere necesară a
armăturii şi trebuie să respecte cerinţele de conformitate din SR EN 1992-1-1 :2004. Se
recomandă evitarea cuplării armăturii în zona de fixare a ancorajului. Alungirea liberă a
unei armături de oţel nu trebuie să fie limitată de prezenţa dispozitivelor de cuplare.
Protecţia anticorozivă a dispozitivelor de cuplare trebuie să fie compatibilă cu cea a
armăturii.
d) Zonă de fixare a armăturii : pentru ancorarea armăturii în zona de fixare se utilizează pe
această zonă bare profilate sau nervurate, toroane sau ţevi care lucrează în compresiune.
Tipuri de armături de oţel ce pot fi ancorate prin încleştare :
 Sârme trase la rece, profilate după tragere ;
 Sârme călite şi revenite, nervurate în timpul laminării la cald ;
 Bare nervurate ;
 Toroane cu şapte sârme.
e) Distanţiere şi alte elemente introduse în foraj : toate armăturile şi protecţiile puse în operă
trebuie să aibă o acoperire de minim 10 mm de fluid de injectare faţă de peretele forajului.
Acest lucru se poate obţine cu ajutorul distanţierelor sau elementelor de centrare.
Orice element pus în operă şi care rămâne în foraj, se recomandă să fie distanţat şi
poziţionat astfel încât să nu reducă capacitatea de încleştare a armăturii. Pentru a garanta
poziţionarea corectă a armăturilor, a componentelor armăturii, a protecţiei anticorosive şi a
căror alte elemente din foraj, se recomandă amplasarea distanţierelor astfel încât să fie
îndeplinite cerinţele de acoperire minimă şi să fie posibilă umplerea completă a golurilor de
către fluidul de injectare.
Distanţierele şi elementele de centrare nu trebuie să împiedice curgerea fluidului de
injectare,
Când sunt utilizaţi în exteriorul proetcţiei unui ancoraj permanent, se recomandă ca
distanţierele să fie realizate din materiale rezistente la coroziune.
f) Fluide de injectare din ciment şi aditivi : suspensiile de ciment utilizate în interiorul
protecţiei şi în contact cu armătura de precomprimare trebuie să fie conforme cu SR EN
445 :2008, SR EN 446 :2008 şi SR EN 447 :2008.
g) Fluidele de injectare pe bază de răşini sintetice : pot fi utilizate la realizarea ancorajelor
ca alternativă la suspensiile de ciment dacă aplicabilitatea lor a fost dovedită cu ajutorul
unei încercări de sistem adecvată aplicării lor.
h) Protecţie anticorosivă a armăturilor de oţel şi a componentelor de oţel tensionate : toate
elementele metalice pretensionate trebuie să fie protejate împotriva coroziunii pe durata lor
proiectată de viaţă.
Tipuri de ancoraje:
a) un prim tip de ancoraj, foarte des folosit, este cel de tipul “dead-man” fig.IV.3 sau “corp
mort”, care presupune îngroparea unei grinzi/bloc de beton armat sau a unei grinzi/plăci
metalice care preia, prin intermediul unui tirant ataşat, eforturile de ancorare a obiectului
de ancorat (perete de susţinere, stâlp, fundaţii din beton armat etc.). Această metodă
prezintă unele avantaje, cum ar fi posibilitatea pretensionării tiranţilor pentru reducerea
deplasărilor şi a tasărilor din pământ, dar se bazează pe utilizarea de materiale de obicei

9
 costisitoare (beton, oţel), necesită lucrări suplimentare (excavaţia şi îngroparea corpurilor
“dead-man”) şi au un impact negativ asupra mediului (perturbarea solului, poluarea prin
eliberare de dioxid de carbon în natură).

Fig. IV.3 Ancoraje dead-man [72]

b) ancorajele elicoidale fig IV.4 reprezintă o soluţie folosită de obicei cu caracter temporar,
care prezintă avantajul posibilităţii de reutilizare. Instalarea se face manual în cazul celor
de dimensiuni mici, care pot prelua eforturi reduse, de până la 20-25 kN. Sunt folosite
pentru ancorarea corturilor, adăposturilor temporare, a mobilei de grădină, a copacilor, a
bărcilor, motocicletelor, avioanelor etc.
Sunt compuse dintr-o tijă metalică (tirantul), care are la capăt un disc elicoidal care permite
introducerea facilă în pământ.
Există şi ancoraje de tip elicoidale pentru forţe mai mari, compuse din mai multe sectoare
spiralate pe aceeaşi tijă, şi care necesită folosirea unui utilaj specializat pentru instalare.

Fig. IV.4 Ancoraje elicoidale [72]

c) ancorajul temporar cu injectare de ciment prezentat în figura IV.5.

d) ancorajele permanente cu injectare cele mai eficiente, folosite în special în cazul rocilor,
sunt cele de tip toron fig IV.6 şi ancorajul SBMA (Single Boring Multiple Anchor) fig IV.7.
Ancorajul de tip SBMA presupune executarea unui singur foraj, dar a mai multor bulbi care
lucrează independent.
Asftel, este permisă mărirea lungimii zonei de ancorare de trei patru ori, comparativ cu sistemul
mono-ancoraj.

10
 Fig. IV.5 Ancoraj temporar [72]

Fig. IV.6 Schiţă ancoraj permanent tip toron

Fig. IV.7 Schiţă ancoraj tip SBMA (Single Boring Multiple Anchor) [72]

11
 e) Ancorajele cu corp basculant reprezintă un sistem de ancorare novator din multe puncte de
vedere. Este vorba de ancorajele de pământ (anexa 1) cu corp basculant, care se introduc
în pământ prin batere, un concept deosebit de simplu care nu necesită utilaje şi
echipamente scumpe sau cu grad mare de specializare. De asemenea, instalarea acestui
tip de ancoraje nu presupune forţă de muncă numeroasă, spaţii mari de lucru şi nu implică
perturbarea pământului, fiind o soluţie adaptată cerinţelor ecologice actuale privind
protejarea mediului înconjurător.
În cazul ancorărilor pereţilor de sprijin, se pot folosi diferite metode de calcul pentru
determinarea forţelor şi repartizarea acestora de-a lungul peretelui, ţinând cont de presiunea
exercitată de pământ asupra peretelui pe ambele feţe, de natura straturilor de pământ, de
presiunile hidrostatice şi hidrodinamice din zonele activă şi pasivă şi de sarcinile supraterane
aflate în vecinătatea lucrării.
Pentru a preîntâmpina reducerea capacităţii portante a ancorajelor alăturate cauzată de
întrepătrunderea conurilor de presiune, este necesară o distanţă de minim 8 diametre echivalente
între 2 ancoraje consecutive. Eşecul în montarea unui ancoraj se rezolvă prin montarea unui
ancoraj nou, în vecinătatea celui compromis.
Pentru siguranţa în dimensionare şi bună funcţionare a ancorajelor, se cere verificarea
rezultatului calculelor de dimensionare prin teste în condiţii reale de ancorare la locul de montaj.

Înfigerea ancorajului Extragerea barei Bascularea prin Blocarea şi testarea

de înfigere tragere ancorajului
Fig. IV.8 Etapele de înfigere a ancorajelor de pământ [72]

Instalarea ancorajelor de pământ Manta Ray şi StingRay elimină orice eroare de montaj deoarece
presupune încărcarea ancorajului cu forţa necesară concomitent cu testarea în amplasamentul
respectiv.
Deoarece ancorajul este introdus în pământ cu un ciocan hidraulic/pneumatic sau excavator (în
funcţie de tipul de ancoraj şi straturile de pământ existente), nu sunt necesare săpături adiţionale,
iar instalarea completă a unui ancoraj în pământ de tasare medie durează maximum 15-20
minute. De asemenea se pot face economii prin eliminarea utilajelor specializate.

12
 Fig. IV.9 Fixarea ancorajului în pământ [72]

Avantajele utilizării ancorajelor cu corp basculant:

· nu se sapă şi nu se excavează pentru introducerea ancorajului;
· nu se perturbă şi dislocă solul din jurul zonei de ancorare;
· instalarea este rapidă şi uşoară;
· se testează capacitatea de utilizare a ancorajului înainte de punerea în lucru;
· costul redus la instalare aduce economie de timp şi bani;
· capacitate de ancorare mărită;
· nu este nevoie de materiale de adaos (beton, ciment, balast, etc.) pentru ancorare;
· eliminarea completă a factorului de risc la instalare;
· cea mai prietenoasă soluţie cu mediul.

Cap. IV_12 Procedee, echipamente performanţe şi parametri tehnologici

pentru lucrări de executare a tiranţilor şi ancorajelor forate
IV_12.1 Generalităţi
Procesul tehnologic de executare a unui ancoraj pretensionat are următoarele etape:
•executarea găurii prin forare;
•lărgirea găurii la baza ancorajului (mecanică – prin frezare cu dispozitiv de lărgire, explozii cu
încărcături reduse, îndesarea cu apă sau aer sub presiune);
•introducerea tiranţilor;
•fixarea tiranţilor în teren (prin realizarea unui bulb de beton, prin cimentarea secţiunii de fixare
a ancorei în teren, prin desfacerea mecanică a unui dispozitiv de oţel amplasat la capătul
tendonului);
•tensionarea şi blocarea în această stare a tiranţilor (cu dispozitiv şurub – piuliţă);
•protejarea părţii libere a tirantului prin umplerea spaţiului liber din jur cu suspensie de ciment
sau cu alte amestecuri injectabile, inerte;
•protejarea capului tiranţilor.
Pentru forarea găurilor sunt folosite echipamente tehnologice şi procedee de lucru în concordanţă
cu tipul ancorajului şi cu natura rocilor forate. În acest context, se pot diferenţia două criterii de
clasificare:
•după tipul ancorajelor:
- forarea găurilor pentru ancore scurte (tiranţi) supuse la sarcini mici;
13
 - forarea găurilor pentru ancore lungi supuse la sarcini mari.
•după metoda de forare:
- forarea în uscat fără tubaj;
- forarea în uscat cu tubaj.
S-au conceput echipamente de forare care lucrează după diverse (scheme) :
•forare rotativă cu melc;
•forare rotativă cu jet de apă;
•forare rotopercutantă cu evacuarea hidraulică a fragmentelor de rocă;
•forare rotopercutantă cu tubaj şi evacuare hidraulică;
•forare rotopercutantă cu ciocan interior;
• forarea umedă cu fluid de foraj.
FORAREA
Procedeul de forare se va stabili în funcţie de natura terenului, pe baza indicaţiilor generale de
mai jos:
 În terenuri cu apă, necoezive sau cu intercalaţii coezive;
a) Foraj rotativ cu coloană de tuburi cap carotier şi sapă lamă cu etanşare
(nerecuperabilă), cu circulaţie de apă sau noroi de bentonită;
b) Foraj prin vibro-înfigerea coloanei de tuburi prevăzută cu cap de avans etanş
(nerecurperabil) sau prin percuţie (la lungimi mici).
 În terenuri fără apă, necoezive sau cu intercalaţii coezive:
a) Foraj rotativ cu coloană de tuburi, cap carotier şi sapă lamă cu etanşare
(nerecuperabilă), cu circulaţie cu apă sau noroi de bentonită
b) Foraj prin vibro-înfigerea coloanei de tuburi prevăzută cu cap de avans
(nerecuperabil) sau prin percuţie (la lungimi mici);
c) Foraj rotativ cu coloană de prăjini şi sapă, cu circulaţie de noroi de bentonită; la
găuri cu înclinare redusă faţă de orizontală poate fi necesară tubarea, în caz este
de preferat varianta a) sau b).
 În pământuri coezive:
a) Foraj în uscat cu şnec;
b) Foraj prin vibro-înfigerea coloanei de tuburi prevăzută cu cap de avans;
c) Foraj rotativ cu coloană de prăjini şi sapă;
d) Foraj rotativ cu coloană de tuburi, cap carotier şi coloană de prăjini cu sapă în
trepte, cu circulaţie de noroi de bentonită sau apă,
 În roci:
a) Foraj rotativ cu circulaţie de apă în roci cu permeabilitate mică până la mare şi cu
circulaţie de suspensie stabilizată de ciment-argilă în celelalte cazuri;
b) Foraj roto-percutant cu aer, când există posibilitatea deventilaţie şi captare a
prafului.
Pentru forarea în roci se va avea în vedere normativul de referinţă PE 712-76, inclusiv în ceea
priveşte abaterile forajelor.
Alegerea procedeului de forare se va corela şi cu tipul de ancoraj adoptat.
Nu se va utiliza forarea cu circulaţie cu apă dacă aceasta poate modifica în sens defavorabil
condiţiile de ancorare şi comportare a ancorajelor.
Fluidul de foraj nu trebuie să prezinte agresivitatea faţă de ciment sau armătură.
Ordinea de forare va fi stabilită din condiţia ca intervalul de timp între injectarea zonelor de
ancorare a ancorajelor învecinate să nu fie mai mic de 24 de ore.
Injectarea forajelor se poate face în varianta descendentă sau ascendentă. Varianta descendentă
este necesară când se traversează zone care au tendinţe de prăbuşire.
La terenuri necoezive cu apă sub presiune în zona găurii de trecere prin elementul ancorat,
forarea va începe numai după asigurarea condiţiilor de etanşare a spaţiului între coloana de tuburi
şi gaura de trecere prin elementul ancorat.

14
La ancorajele apropiate se va acorda o atenţie sporită devierii forajului, astfel încât să nu fie
afectate ancorajele alăturate executate anterior. În acest scop, înclinările, în plan normal pe
direcţia cu interval mic între ancoraje, se vor modifica alternativ cu ±1÷2 0, Deb asemenea, foreza
va fi bine reglată şi fixată.
În timpul forării se recomandă să se verifice profilul geologic al terenului prin carotare (la roci),
observarea detritusului evacuat, stabilrea vitezei şi forţei de apăsare, etc, urmând a se decide
asupra modificării parametrilor de ancorare în cazul unor diferenţe sensibile faţă de condiţiile
avute în vedere iniţial. La ancorajele de probă care nu vor fi decopertate, constatările asupra
profilului geologic vor fi cât mai detaliate. La ancorajele din clasa A este obligatorie notarea
stratificaţiei (cel puţin din zona de ancorare) în faţa ancorajului.
Când este necesar să se foreze găuri de trecere prin elementul ancorat se recomandă identificarea
în prealabil a poziţiei barelor de armătură (prin îndepărtarea betonului de acoperire sau cu
pachometrul). De asemenea, în cazul terenurilor cu apă se vor lua măsuri de evitare a afuierii în
timpul forării găurilor prin elementul ancorat sau la degajarea acestora în vederea începerii
forajului în teren.
INJECTAREA ANCORAJULUI
Folosirea aditivilor sau a cimentului expansiv se va face pe baza recomandărilor unui laborator
de specialitate.
Presiunea şi debitul de injectare se vor mări în funcţie de volumul de suspensie prevăzut a fi
introdus în zona de ancorare. Presiunea maximă depinde de tipul de ancoraj utilizat precum şi de
etpa de injectare. În general, la prima injectare presiunea nu va depăşi 20 bari. La operaţia de
reinjectare se pot atinge iniţial presiuni de 60... 80 bari pentru fisurarea amestecului de ciment
introdus la injectare şi difuzarea suspensiei de ciment în teren.
În apropierea unor construcţii, canalizări, etc, presiunile de injectare vor fi reduse şi se vor face
observaţii pentru evitarea degradării lucrărilor sau pentru identificarea pierderilor de suspensie.
Dacă pierderile nu pot fi evaluate, presiunea curentă confirmă realizarea condiţiilor de ancorare
ale forajului.
La forajele în roci ne-injectate anterior (absorbţie sub 1 Lugeon), pomparea se va face cu
suspensie de ciment având raportul a/c cuprins între 1 şi 2. Ulterior, acest raport se reduce până
la obţinerea unor fluidităţi cuprinse între 20” şi 30”.
Abaterea la lungime a zonei de ancorare va fi de ± 50 cm. La ancorajele cu înclinări mari, la care
armătura are tendinţa de a se deplasa spre talpa forajului (prin greutate proprie), abaterea va fi
corelată cu lungimea pentru prinderea în presă, Lp. De asemenea, se pot adopta măsuri de
suspendare a armăturii ancorajului în poziţia necesară până la injectare şi întărirea parţială.
În cazul în care se folosesc sisteme de etanşare la gura forajului din cauza prezenţei apei în
teren), trebuie să se evite ca suspensia de ciment să ajungă cu presiune ridicată în spatele
elementului ancorat şi să provoace deteriorarea acestuia.
Volumul de suspensie injectată în zona de ancorare se va mări cu circa 10% în cazul prezenţei
apei în regim hidrodinamic sau sub presiune. De asemenea, în aceste situaţii duratele de
menţinere a presiunii se vor mări.
Se recomandă evitarea folosirii cimenturilor cu rezistenţe iniţiale mari la injectarea zonei de
ancorare ce urmează a fi reinjectată. Dupa injectare şi reinjectare se vor controla şi elimina cu aer
şi/sau apă suspensia pătrunsă accidental în ţeava de protecţie pe lungimea zonei libere a
armăturii.
La injectarea pet imp friguros suspensia de bază de ciment se va prepara cu apă încălzită până la
+400C.
Se vor lua probe din suspensiile de injectare (cuburi de 7 cm sau 10 cm latură) odată pe zi la
începutul lucrărilor şi de două ori pe săptămână când s-a confirmat constanţa determinărilor.

TENSIONAREA
Tensionarea ancorajelor din lucrare va începe după minim 7 zile de la injectarea sau reinjectarea
în cazul folosirii unor suspensii pe bază de ciment cu rezistenţe iniţiale mari şi după minim 10
15
zile în celelălte cazuri. Intervalele se vor spori la 10 şi respective 14 zile pentru ancorajele de
clasa A.
La terenurile care prezintă alunecări, atât intervalul până la tensionare, cât şi întregul ciclu de
operaţii prealabile se vor reduce la minimum posibil. Limitele indicate se vor corela si cu
rezultatele obtinute pe cuburile de probă (recoltate din amestecul de injectat şi valoarea minimă
admisă fiind de 25 N/mm2 la ancorajele de clasa A şi B şi respective 20 N/mm2 la cei de clasa C.
Probele vor fi menţinute la o temperatură apropiată de cea estimată pentru zona de ancorare.
Se recomandă ca operaţiunea de tensionare să decurgă astfel:
a) la ancorajele de clasa A şi B:
 se montează instalaţia de tensionare şi dispozitivele de măsurare;
 la Pa se face citirea de “0” a dispozitivelor de măsurare a deplasărilor, a poziţiei pistonului
şi capului de ancorare;
 se creşte forţa în trepte (recomandabil egale) până la P0adm;
 se compară valorile măsurate ale alungirii armăturii cu cele de calcul. În cazul unor
diferenţe importante tensionarea se opreşte pentru stabilirea cauzelor (cedare, lungime
liberă diferită de cea proiectată, etc.);
 se menţine constant forţa P0adm şi se fac citiri la 1, 2, 4, 7 şi 10 min., pe baza cărora se
trasează diagrama corespunzătoare care se compară cu cea de calcul. În caz de
incertitudine, observaţiile se continuă pâna la 30 min.;
 se reduce forţa P0 ;
 se demonteaza dispozitivele de măsurare, se face blocarea capului de ancorare şi se
reduce la 0 presiunea din presă, masurându-se poziţia pistonului înainte şi după reducerea
presiunii;
 dacă diagrama deplasărilor la treapta P0adm satisface dreapta de calcul, operaţia de
tensionare se consideră încheiată. În caz contrar, forţa din ancoraj se masoară prin
desprindere, diagrama trasată comparându-se cu cea de calcul. Dacă au loc depăşiri
defavorabile şi la această verificare, proiectantul va decide asupra reducerii solicitării de
exploatare şi ultimele care pot fi admise în ancoraj;
 parte din ancorajele ce satisfac diagrama deplasărilor de calcul la P0adm se verifică prin
desprindere, datele înregistrate comparându-se cu dreapta de calcul corespunzătoare.
Iniţial această verificare se face pentru minim 20% din numărul ancorajelor. La
constatarea depaşirilor defavorabile la unele dintre ancorajele încercate se va proceda la
verificarea lor sistematiacă şi re-tensionarea celor necorespunzătoare pe baza indicaţiilor
proiectantului. Valoarea de compensare se va stabili prin extrapolare în funcţie de log t
(pe o durată de 50 ani) a datelor obţinute la controlul prin desprindere. Ulterior se va
putea reveni la verificarea prin sondaj dacă se constată îndeplinirea sistematică a valorilor
de control;
 la ancorajele la care re-tensionarea este prevăzută prin programul stabilit pe bază
încercării ancorajelor de probă, evoluţia forţei va fi urmărită la cel puţin 20 % din
numărul acestora, comparându-se cu diagrama de calcul corespunzătoare. Când re-
tensionarea este doar o măsură suplimentară de siguranţă, nefiind cosiderata în calcul,
verificarea nu este necesară.
b) la ancorajele de clasa C:
 la primele 3÷5 ancoraje se va verifica corespondenţa deplasărilor măsurate cu valori
de control stabilite la ancorajele de probă. De asemenea se recomandă ca, în continuare,
minimum 3% din numărul ancorajelor să fie verificate în acelaşi mod;
 pentru celelalte ancoraje se admite folosirea următoarei proceduri simplificate:
 se montează instalaţia de tensionare;
 la Pa se face citirea de “0”;
 se măreşte forţa în trepte (recomandabil egale) până la P0adm înregistrându-se
valorile alungirilor armăturii;

16
  se compară aceste valori cu cele de calcul, stabilindu-se cauzele atunci când apar
diferenţe semnificative;
 se menţine constant forţa P0adm şi se fac citiri ale deplasării pistonului la 1, 2, 4, 7
şi 10 min. Verificarea se consider satisfăcută dacă în acest interval deplasările au
tendinţa să se atenueze şi valoarea lor totală nu depăşeşte dublul valorii
corespunzătoare obţinute la ancorajele de probă;
 la ancorajele provizoriicu durata estimată de exploatare de maxim 1 an la care
prin proiect este îndeplinită condiţia P0adm/(P0-Atk1)≥1,25 verificarea se consideră
satisfăcută dacă în acest interval de timp (10 min) deplasările au tendinţa să se
atenueze;
 Se reduce forţa la P0 şi se face blocarea armăturii;
 La ultimul ancoraj tensionat în ziua respectivă se face controlul forţei prin
desprindere, presa lăsându-se montată pe ancoraj pentru repetarea controlului în ziua
următoare. Valoarea pierderii de tensiune se compară cu cea de control măsurată la
ancorajele de probă. Se acceptă depăşiri de maxim 30%;
 În cazul constatării unor abateri mai mari , controlul prin desprindere se execută
sistematic şi proiectantul va decide asupra măsurilor ce trebuie luate (re-tensionare,
reducerea P0adm etc). Se va reveni la controlul zilnic după remedierea deficienţelor
constatate.
Echipamente utilizate pentru tensionare
Dispozitivele de întindere şi cele de măsurare a forţelor trebuie etalonate cel puţin la fiecare 6
luni, iar certificatele de etalonare trebuie să fie disponibile în permanenţă pe şantier pentru
examinare.
Se recomandă ca echipamentul de tensionare a barelor şi toroanelor să poată întinde toată
armătura într-o singură operaţie. Se recomandă ca echipamentele de tensionare care întind
toroanele individuale pe rând să fie dotate cu sau însoţite de dispozitive de măsurare care să
stabilească încărcarea totală din toroane la orice moment al încercării. Se pot folosi de asemenea,
încercări precise de desprindere.
Se recomandă ca echipamentul să poată tensiona în siguranţă armătura până la forţa de încercare
fără să se depăşească presiunea maximă admisă a pompei.
Procedură de tensionare
Trebuie specificat încă din faza de proiectare dacă încărcarea structurii ancorate condiţionează
ordinea sau fazele tensionării ancorajelor.
Se recomandă ca metodele de tensionare şi de înregistrare a încărcărilor ce trebuie utilizate la
fiecare operaţiune de încercare şi tensionare să fie detaliate înainte de începerea tensionării.
Se recomandă ca echipamentul de tensionare să fie utilizat în strict concordanţă cu instrucţiunile
producătorului.
Se recomandă să nu se realizeze nici tensionarea nici încercările înainte ca fluidul de injectare să
atingă o rezistenţă suficientă pe zona de fixare, ceea ce necesită în general şapte zile.
În cazul pământurilor coezive sensitive se poate dovedi judicios să se specifice o perioadă
minimă de refacere a proprietăţilor pentru teren după completarea punerii în operă şi înaintea
tensionării ancorajului.
Se recomandă ca în timpul încercării sau tensionării ancorajelor de serviciu să nu se producă nici
o amprentare a armăturii dincolo de capul ancorajului şi să nu se producă nici o deteriorare a
protecţiei anticorrosive.
Pentru ancorajele de pământ practic sunt de urmat patru paşi:
- Asamblare: se înşurubează tirantul în corpul basculant al ancorajului având grijă de a se lăsa un
spaţiu care să permită rotirea braţului; se poziţionează dornul în locaşul din corpul ancorajului.
- Înfigere: se introduce ansamblul pregătit, în pământ, la unghiul şi adâncimea stabilite prin
batere sau împingere acţionând numai asupra dornului. Această operaţiune se poate executa cu
baros sau pickhammer (pentru ancorajele mai mici) sau utilaje mai mari (buldoexcavator,

17
excavator, etc) pentru ancorajele mari sau în soluri foarte compacte. După introducerea
ancorajului se extrage dornul în vederea refolosirii.
- Basculare (operaţiunea prin care ancorajul se aduce în poziţia de lucru): se obţine prin tragerea
de capătul liber al elementului de legătură (tirant, cablu, tijă). Tragerea se execută cu un
echipament prevăzut cu dispozitiv care indică forţa de tragere (manometru, dinamometru).
Tragerea se execută până la atingerea forţei de calcul plus 15%. Condiţia de bună funcţionare
este îndeplinită dacă pe parcursul a două minute forţa indicată de aparatul de măsură nu se
modifică.
- Ancorarea propriu-zisă constă în fixarea fermă a obiectului de ancorat de capătul liber al
tirantului.

Fig. IV.10 Metode de instalare [72]

Etape de executare a tiranţilor cu injectare prin coloana de tubare sunt:

•Forare ;
•Spălarea coloanei cu retragerea acesteia cu cca 0,3 m;
•Introducerea armăturii tirantului şi injectarea cu presiune (cca 15 bar) cu suspensie de ciment, în
vederea formării bulbului pentru ancorare, simultan cu extragerea coloanei cu ajutorul
extractorului hidraulic;
•Tensionarea tirantului şi injectarea suspensiei pe lungimea liberă a armăturii

Fig. IV.11 Etapele şi echipamentele utilizate [72]

18
Fiecare ancoraj instalatat este verificat şi testat la forţa de blocare/rezistenţă înainte de a fi
folosit. Instalarea ancorajului şi testarea acestuia se fac simultan. Este eliminat astfel factorul de
incertitudine.
IV_12.2 Exemple de aplicaţie a ancorajelor cu corp basculant
Prin folosirea sistemelor de ancoraje cu corp basculant la fixarea taluzurilor cu blocuri de ciment
se elimină total excavarea sau săparea solului în spatele peretelui care ar putea periclita
stabilitatea versantului (Fig. IV.12).

Fig. IV.12. Perete de susţinere [72]

Ancorarea pereţilor de protecţie de maluri cu ancoraje de pământ cu corp basculant elimină

lucrările greoaie şi dificile precum îngroparea de corpuri pierdute (dead man), ancorările
elicoidale sau cu injecţie de ciment.

Fig. IV.13 Protecţie de maluri [72]

Un mod foarte uşor de a ancora palplanşe pentru securizarea peretelui împotriva surpărilor este
indicat în figura IV.14.

.
Fig. IV.14 Incinte. Lucrări subsoluri [72]

Presiunea exterioară a solului asupra pereţilor de subsoluri/fundaţii poate cauza bombarea sau
chiar surparea acestora.
Folosirea ancorajelor cu corp basculant rezolvă în cel mai simplu mod orice risc menţionat mai
sus.

19
 Fig. IV.15 Stabilizarea pereţilor cu ancoraje [72]

Lucrările de stabilizare a solului se pot realiza astfel fără lucrări dificile tehnologic sau
costisitoare, precum ancorarea cu injecţii de ciment.

Fig. IV.16 Susţinere pereţi de fundaţii [72]

IV_12.3. Procedeu tehnologic pentru executarea ancorajelor forate

În principiu, fie că trebuie să realizăm ancoraje, fie că trebuie să realizăm coloane, trebuie să
forăm pe o lungime cerută de condiţiile cazului real. Acest foraj se execută cu o maşină,
cunoscută constructorilor, montată pe un utilaj, din cele curent folosite în construcţii, la care se
poate monta un braţ (excavator, tractor s.a.).
Prăjina de foraj, însă, este tronsonată, cu filet cu pas mare şi profil rotund pe partea exterioară
şi o gaură în centru pentru injecţii. Îmbinarea tronsoanelor se face cu un manşon filetat cu
garnituri de cauciuc pentru etanşarea canalului de injecţie.
Sapa este o sapă obişnuită sau simplificată.
Forarea, se poate considera şi ea obişnuită dar, în loc să folosească fluide de foraj lichide se
foloseşte suspensia de ciment (laptele de ciment). Deci pe măsura avansării sapei se injectează,
sub presiune, lapte de ciment (fig. IV.17)

Fig. IV.17- Injectarea laptelui de ciment [www.casamea.ro] Fig.IV.18 Secţiune transversală

Ca orice noroi de foraj laptele de ciment va evacua din gaură şi detrituşul. Tot injecţia de lapte de
ciment la începutul găurii, joacă rol de obturator după care se măreşte presiunea, lichidul
pătrunde concentric în masiv formând fişa coloanei sau, respectiv bulbul şi protecţia ancorei.
20
După ajungerea la cota cerută se opreşte forarea şi la anumite intervale de timp se reinjectează
prin prăjină. Rezultă o secţiune transversală cu zone concentrice ca în fig. IV.18.
După întărire, se fixează piesa de ancorat (stâlpi, pereţi, plăci etc.) cu o placă metalică de
repartiţie, pe post de şaibă şi se strânge cu o piuliţă cu baza rotunjită care are filetul prăjinii. Se
asigură împotriva desfiletării. Tija rămasă se retează şi se protejează împotriva coroziunii.
Ancora se poate pretensiona dacă se cere o ancoră activă sau bloca dacă se cere o ancoră pasivă.
Se înţelege că sapa şi prăjina de foraj rămân în foraj, adică se pierd, transformându-se în
armătura coloanei, respectiv tirantul ancorajului.
Tehnologia de lucru
-Centrarea pe poziţie. Se materializează axul fiecărei coloane cu ţăruşi metalici. Centrarea este
uşoară şi depinde de acurateţea utilajului pe care este montată instalaţia.
-Programarea fluidului de foraj. Este o operaţie simplă tabloul de comandă al pompei de injecţie
fiind electronizat.
-Forarea concomitent cu injectarea „noroiului” de foraj. Se execută până la cota din proiect. Este
comandată centralizat (fig.IV.23). Prăjina de foraj (tija) se prelungeşte alegând tronsoane
potrivite.
-Injectarea pentru crearea bulbului, protecţiei sau corpului coloanei.
Se execută la intervale de timp, de la două ore la două zile cu acelaşi echipament de injecţie.
-Pretensionarea. Pretensionarea se execută numai la ancorele active după ajungerea betonului din
bulb la rezistenţa prescrisă. În cazul ancorelor pasive se strânge piuliţa cu o cheie dinamometrică.
În acest caz, la un număr de ancore se execută şi încercarea prin tragere, de obicei până la forţa
proiectată suplimentată cu un coeficient. Se pot face şi încercări până la smulgere dar, totul
depinde de latura economică.
-Retezarea tijei la nivelul piuliţei de ancorare, protecţia capului ancorei. Sunt mai multe metode
de protecţie, operaţia în sine fiind uşoară.
IV_12.4 Descrierea instalaţiei de forat. Parametri tehnologici.
Instalaţia de forat ( fig. IV.19) este un utilaj simplu, compus dintr-o şarnieră care ghidează tija şi
perforatorul propriu-zis, acţionat pneumatic sau electric. Prăjinile de foraj sunt constituite dintr-
un material rezistent, atât la coroziune, cât şi la eforturile din faza de forare. Acestea sunt
tronsonate în tronsoane de 2; 3; 4 si 6 m. Se îmbină cu manşoane care asigură etanşeitatea la
injectarea fluidului de foraj (lapte de ciment).

Fig. IV.19 – Instalaţie de forat pentru ancoraje [http://www.minova.ro]

21
Fig. IV.20 Ansamblul echipamentului de realizare a ancorajelor şi coloanelor de mici dimensiuni
[http://www.minova.ro]

Funcţie de tăria rocii şi lungimea necesară a forajului se alege diametrul tijei, care este cuprins
între 25 şi 130 mm. Instalaţia este simplă, uşoară şi se poate monta pe un excavator folosit curent
în construcţii. Tot echipamentul este deservit de trei oameni.
Instalaţia de injectat ( fig. IV.21, IV.22) permite injectarea repetată a fluidelor Binghamiene
(suspensii). Există pompe de injecţie pentru fluide Newtoniene (soluţii) pentru cazul injecţiilor
mai fine. Pompa din fotografie, dozează automat cimentul şi apa după factorul A/C programat.

Fig. IV.21 Pompa de injecţie

Fig. IV.22. Tabloul de comandă.

Performanţele echipamentului
Funcţie de tăria rocii şi lungimea necesară a forajului se alege diametrul tijei, care este cuprins
între 25 şi 130 mm.
Adâncimea de foraj depinde de tăria rocii şi poate depăşi 30 de metri.
Se poate fora în orice poziţie: vertical, înclinat, orizontal şi chiar de jos în sus.

22
 Fig.IV.23 Maşină de forat pentru ancoraje

În figura IV.23 se prezintă o vedere de ansamblu a unei maşini de forat pentru ancoraje, iar în
figura IV.24 echipamentul de lucru al maşinii. Prăjinile de foraj, realizate din tronsoane îmbinate
prin filetare, sunt antrenate de un mecanism de rotire, care poate culisa pe ghidajul braţului sub
acţiunea mecanismului de avans. Braţul este realizat din mai multe tronsoane articulate,
manevrate cu cilindri hidraulici (fig.IV.26). Forajul se realizează de către sapa de foraj prin rotire
sau uneori prin rotire şi lovire (foraj rotopercutant). Evacuarea materialului dislocat de sapă se
face prin circularea noroiului de foraj prin procedeele indicate mai sus (cap. III) sau în cazul
forajului uscat, materialul sub formă de praf este evacuat cu ajutorul aerului comprimat. În cazul
evacuării pneumatice maşina de forat este prevăzută cu compresor de aer, conducte de aer,
conducte şi furtunuri prin care circulă aer cu praf, precum şi filtru de praf .
În figura IV.25 se prezintă un mecanism de acţionare a prăjinilor de foraj pentru forajul
rotopercutant. Motorul hidrostatic rotativ asigură mişcarea de rotire prin intermediul unei
transmisii cu roţi dinţate, iar loviturile periodice sunt realizate de către un piston acţionat
hidraulic. Sertarul care asigură schimbarea circulaţiei uleiului prin canalele cilindrului este
comandat automat chiar de către pistonul in mişcare. Pentru îmbunătăţirea parametrilor de
funcţionare, dispozitivul de lovire este prevăzut cu un acumulator hidraulic.

23
 Fig.IV.24.Echipamentul de lucru al unei maşini de forat pentru ancoraje

Fig. IV.25 Mecanismul de acţionare a prăjinilor de foraj (rotopercutant)

ANEXA II_1
EXEMPLE DE ANCORAJE ÎN PĂMÂNT

Proiectarea ancorajelor în pământ (fig IV.26) a fost conceput pentru a facilita cât mai mult
instalarea lor.

24
 Fig. A IV_1 Ancoraje în pământ [72]

Ancorajul în pământ cu corp basculant este un ansamblu de piese componente (fig IV.9, fig.IV.10)
alcătuit din:
1. Corpul ancorajului (fig.IV.27): o piesă metalică lată ce constituie partea activă a ancorajului şi o
articulaţie cu un grad de libertate, de aproximativ de 120° ataşat în dreptul centrului de greutate al
corpului ancorajului. Corpul metalic cât şi articulaţia sunt din oţel protejat la coroziune prin
zincare termică sau aluminiu.
2. Tirantul: piesa de legătură prin intermediul căreia se transmite forţa portantă de la ancoraj, la
obiectul de ancorat. Tiranţii sunt confecţionaţi din bare tip GEWI (fig IV.28) de oţel de lungime 3-
6 metri, care se pot cupla între ele prin mufe filetate pe toată lungimea, cu filet stânga. Tiranţii sunt
astfel dimensionaţi încât să suporte forţele calculate luându-se în consideraţie şi efectul coroziunii.
Ei se vor debita sau mufa la lungimile din teren, iar diametrul lor este cuprins între 16 şi 28 mm.
Se mai folosesc cabluri de oţel sau tije cu ochi de prindere care se livrează împreună cu ancorajul
la lungimea dorită;
3. Mufa: piesă metalică filetată interior ce cuplează segmentele de tiranţi;
4. Piuliţă de capăt: piesa metalică filetată ce se montează la capătul liber al tirantului pentru fixarea
fermă a obiectului de ancorat, de obicei prin intermediul plăcii de capăt;
5. Placa de capăt este confecţionată din tablă de dimensiunile 120x120x8 mm sau 150x150x10
mm, care prin intermediul piuliţei fixează obiectul de ancorat.
6. Elemente auxiliare: dornul de batere. Acesta este confecţionat din tije de oţel special de diametre
de 32mm/38 mm/45 mm şi lungime de 1,2 m/1,8 m/3,0 m, tije care se pot mufa între ele pentru a
obţine lungimile dorite;
7. Echipamentul de tragere: Acesta este folosit pentru a aduce ancorajul în poziţie de lucru şi poate
fi: mecanic, mai exact o pârghie de gradul trei unde forţa activă este dată de un cric hidraulic sau
cu piston şi pompă de ulei (pentru forţe ce depăşesc 25kN). De subliniat că ambele tipuri de
echipamente sunt prevăzute cu manometre, fapt ce permite în orice moment măsurarea forţei de
tragere.

25
 Fig. A IV_2 Corpul ancorajului [72]

Tirant GEWI [72]

Mufă Piuliţa de capăt Placa de capăt

Elementele auxiliare
Fig. A IV_3 Componente ale ancorajului [72]

Una din condiţiile tehnologice impuse este adâncimea necesară de batere, care va fi dincolo de
panta de alunecare determinată prin calcul şi bazată pe datele din studiul geo, iar unghiul de
înfigere va fi de 0÷30° faţă de orizontală. Condiţia generală pentru instalarea ancorajelor este ca
raportul H/D să fie mai mare ca 5, unde H este adâncimea de ancorare, iar D - diametrul
echivalent al tălpii ancorajului.
26
Oferind o suprafaţă minimă de contact la batere, se minimizează forţa de opunere a pământului,
iar înaintarea se face cu o perturbare minimă a solului. Când adâncimea de ancorare dorită este
atinsă, instalatorul ataşează dispozitivul de fixare, prevăzut cu un aparat de măsură
(manometru/dinamometru), care trage de tirant până ce ancorajul basculează şi se fixează
definitiv în pământ, atingându-se în acest fel rezistenţa maximă la smulgere.

27
 ANEXA II_2
Terminologie
(1) acoperire – distanţa dintre exteriorul carcasei de armătură şi cea mai apropiată suprafaţă a
betonului
(2) air-lift – tehnică de pompare în care aerul este pompat la baza unei ţevi de aspiraţie pentru a
produce o densitate redusă a materialului în ţeavă şi a produce astfel o curgere ascvendentă
pentru evacuarea solidelor şi fluidelor
(3) – ancoraj – dispozitiv capabil să transmită o forţă de tracţiune aplicată la un strat portant
(4) baretă – element structural de fundare în adâncime, caracterizat printr-o secţiune transversală
alungită sau compusă, care se execută pe loc prin săparea pământului în uscat sau sub protecţia
noroiului de foraj
(5) beton plastic - beton cu plasticitate mare, de rezistenţă scăzută, cu modul Young redus; în
acest caz noţiunea de "plasticitate mare" reprezintă proprietatea betonului de a prelua deformaţii
mari în comparaţie cu betonul obişnuit. Betonul plastic este preparat deobicei cu un dozaj redus
de ciment şi are în compoziţie bentonită şi/sau alte materiale argiloase. Betonul plastic poate să
aibă în compoziţie alte materiale precum cenuşa pulverizată de termocentrală (cenuşă
zburătoare) şi diferiţi aditivi.
(6) borsapă – sculă de excavare sub forma unui container cilindric, montată la capătul unei tije de
antrenare folosită la săpare intermitentă, prevăzută cu cuţite sau dinţi şi cu o fantă
corespunzătoare în placa articulată de la bază în vederea preluării materialului dislocat
(7) caiet de sarcini - documentul specific care descrie cerinţele aplicabile pentru un anumit
proiect
(8) coloană de betonare - ţeavă metalică compusă din mai multe elemente îmbinate, legată la
partea superioară e o pâlnie care serveşte pentru betonarea în uscat
(9) curbă de betonare – diagramă care reprezintă volumul de beton turnat în funcţie de adâncime
(10) curbă de excavare – diagramă care reprezintă adâncimea de excavare în funcţie de timp
(11)decapare – îndepărtarea betonului contaminat sau sub standard ori a betonului în surplus de
la partea superioară a peretelui mulat deasupra nivelului de decapare proiectat
(12) detritus – amestec de pământ, de fluide de dezagregare şi de cimentare, care se ridică şi se
scurge de regulă spre suprafaţa pământului prin spaţiul inelar dintre tija de foraj şi teren
(13) distanţier – element din material plastic, oţel sau beton (plăcuţă) fixat pe armătura de oţel
pentru a centra carcasa de armătură şi a menţine acoperirea cu beton a armăturii
(14) fluid stabilizator (fluid de foraj) - fluid utilizat pentru susţinerea pereţilor excavaţiilor adânci
şi care de obicei este reprezentat dintr-o suspensie de bentonită, o suspensie polimerică sau un
noroi autoîntăritor.
(15) forare cu circulaţie inversă – metodă de forare continuă în care fluidul de foraj împreună cu
detritusul este aspirat prin garnituri de foraj şi evacuate în afara găurii de foraj
(16) foreză cu jet – maşină de foraj capabilă să regleze în mod automat turaţia şi viteza de avans
a tijelor de foraj şi a sapei de foraj
(17) graifăr – sculă de excavare cu două fălci utilizată pentru a îndepărta pământuri, roci sau
sfărâmături dintr-o excavaţie printr-o operaţiune discontinuă
(18) grindă de coronament – grindă de beton armat construită deasupra nivelului de decapare
pentru a lega panourile pereţilor mulaţi şi/sau a le lega cu elementele structurale de deasupra
(19) hidroforeză – sculă de excavare cu roţi prevăzute cu dinţi utilizată pentru a îndepărta
pământuri, roci sau sfărâmături dintr-o excavaţie printr-o operaţiune continuă
(20) macara de excavare – macara utilizată pentru manipularea sculei de excavare (graifăr sau
hidroforeză)
(21) macara de manevră - macara utilizată pentru manevrarea carcaselor de armătură şi a altor
echipamente
(22) noroi autoîntăritor - noroi cu proprietatea de a se întări în timp, reprezentând o suspensie
care conţine ciment şi adaosuri cum ar fi argilă (bentonită), zgură de furnal granulată, cenuşă
28
pulverizată de termocentrală, filer, nisip, aditivi; în cursul excavării serveşte drept fluid
stabilizator
(23) panou – parte a unui perete mulat care se betonează într-o singură repriză. Un panou de
perete mulat poate fi liniar, poate avea forma T, L sau altă formă
(24) perete compus - perete la care funcţiile de rezistenţă, portantă şi de etanşare sesepară pe
verticală.
(25) perete din beton plastic - perete realizat prin tunarea de beton plastic, cu ajutorul tuburilor
de betonare, într-o tranşee umplută cu fluid de foraj. Uneori betonarea poate avea loc şi în uscat.
(26) perete din elemente prefabricate - perete realizat din elemente prefabricate din beton armat,
care sunt lansate în tranşeea umplută cu un fluid de foraj autoîntăritor,
(27) perete din noroi autoîntăritor - perete cu rol de ecran impermeabil. Uneori, sunt inserate
elemente de etanşare de tipul geomembranelor sau palplanşelor metalice pentru realizarea unei
structuri îngropate impermeabile.
(28) perete îngropat din piloţi foraţi – perete format prin alăturarea de piloţi foraţi dispuşi la
distanţe inter-ax mai mari decât diametrul (piloţi cu interspaţii), egale cu diametrul (piloţi
joantivi) sau mai mici decât diametrul (piloţi secanţi)
(29) perete în consolă (autoportant) - perete la care stabilitatea pe parcursul lucrărilorde excavare
este asigurată prin încastrarea acestuia în teren.
(30) perete îngropat din piloţi foraţi - perete format prin alăturarea de piloţi foraţi dispuşi la
distanţe inter-ax mai mari decât diametrul (piloţi cu interspaţii), egale cu diametrul (piloţi
joantivi) sau mai mici decât diametrul (piloţi secanţi).
(31) perete mulat - perete realizat din beton sau beton armat într-o tranşee excavată în teren.
Betonul este introdus in tranşee cu ajutorul unui tub de betonare.Betonarea poate avea loc în
prezenţa fluidului de foraj, care are rolul de a susţine pereţii tranşeei (în care situaţie betonul
înlocuieşte fluidul din tranşee) sau uneori are loc în uscat.
(32) perete omogen - perete la care atât materialul cât şi funcţia pe care o îndeplineşte peretele
(de susţinere, de portantă sau de etanşare) sunt identice înlungul aceleiaşi verticale.
(33) perete rezemat - perete la care rezemarea, pe măsura realizării excavaţieireprezintă o
alternativă care permite reducerea adâncimii de încastrare a peretelui şia rigidităţii secţionale a
acestuia, precum şi controlul deplasărilor orizontale aleperetelui, comparativ cu soluţia peretelui
în consolă
(34) pereţi de susţinere – pereţi relativ subţiri din oţel, beton armat sau lemn, susţinuţi de
ancoraje, şpraiţuri şi /sau de presiunea pasivă a pământului, utilizaţi pentru sprijinirea
excavaţiilor
(35) pereţi de susţinere de tip mixt – pereţi temporari de sprijinire a excavaţiilor care utilizează
combinaţii între diferite materiale
(36) pereţi (grinzi)de ghidaj – pereţi provizorii, paraleli şi de mică adâncime ,care au rolul de a
ghida scula de săpare , de a proteja pereţii tranşeei la partea superioară unde nivelul fluidului de
foraj oscilează, precum şi rolul de a menţine şi de a facilita poziţionarea carcasei de armătură
(37) pereţi îngropaţi – pereţi de susţinere a excavaţiilor realizaţi din beton armat; pot fi sub formă
de pereţi mulaţi, pereţi din piloţi foraţi sau pereţi din elemente prefabricate
(38) pilot de dislocuire – pilot forat la care gaura se realizează prin dislocuirea şi îndepărtarea
unui volum de pâmânt egal cu volumul pilotului, neafectându-se, în mod normal, prin aceasta
starea terenului de fundare din jur
(39) pilot forat - pilot format prin excavarea unei găuri, cu sau fără tubaj protector şi umplerea
acesteia cu beton simplu sau beton armat
(40) pilot forat cu tubaj recuperabil – pilot forat la care săparea se face în uscat sau sub apă, iar
susţinerea pereţilor se face cu ajutorul unui tub metalic care se extrage în timpul betonării
(41) pilot forat sub noroi – pilot forat la care susţinerea pereţilor în timpul săpării este asigurată
de un noroi de foraj

29
(42) specificaţii de execuţie – set de documente cuprinzând toate planurile, datele tehnice şi
cerinţele necesare pentru execuţia unui anumit proiect (trebuie să răspundă cerinţelor SR EN
1538:2011 şi dispoziţiilor naţionale în vigoare)
(43) tijă de antrenare – tijă culisantă care transmite cuplul necesar operaţiunii de forare de la o
masă rotativă acţionată de un motor la scula de forare
(44) tren de tije de jet – ansamblu de tije, care conţine o conductă interioară simplă, dublă sau
triplă, pentru a conduce fluidul (fluidele) de jet la monitor
(45) trepan – sculă grea de oţel folosită pentru a sparge obstacolele, blocurile şi stratele tari
întâlnite la întâlnite la excavare sau pentru încastrarea într-un pământ tare sau rocă
(46) tub de betonare – ţeavă de betonare prevăzută cu rosturi etanşe, pentru punerea în operă a
betonului în condiţii submerse
(47) tubaj temporar – ţeavă de oţel folosită pentru a susţine pereţii forajului, care este extrasă în
timpul sau după efectuarea operaţiei de betonare
(48) turta – pastă subţire formată de particulele de bentonită care se unesc pe măsură ce apa se
drenează din suspensie în pământ prin pereţii excavaţiei, permiţând ca pereţii excavaţiei să
rămână stabili
(49) unitate de denisipare – echipament pentru îndepărtarea nisipului şi prafului pentru a curăţa
fluidul stabilizator în cursul excavării şi înainte de betonare

30
 ANEXA II_3
DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
Acte normative, reglementări tehnice
Nr. Denumirea actului normativ Publicaţia
crt.
1 Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu Monitorul Oficial nr.12
modificările ulterioare din 24 ianuarie 1995
2 CP 012/1-2007 Cod de practică pentru producerea betonului ASRO
3 C 29 -1985 Normativ privind îmbunătăţirea terenurilor de Buletinul Construcţiilor
fundare slabe prin procedee mecanice nr. 8/1986
4 C 169-1988 Normativ privind executarea lucrărilor de Buletinul Construcţiilor
terasamente pentru realizarea fundaţiilor construcţiilor civile nr. 5/1988
şi industriale
5 GE 026-97 Ghid pentru execuţia compactării în plan orizontal Buletinul Construcţiilor
şi înclinat a terasamentelor nr. 5/1998
6 GE 028-97 Ghid pentru executarea lucrărilor de drenaj Buletinul Construcţiilor
orizontal și vertical nr. 11/1998
7 GE 029-97 Ghid practic privind tehnologia de execuţie a Buletinul Construcţiilor
piloţilor pentru fundaţii, elaborat de INCERC, aprobat de nr. 21/2006
MLPAT prin ordinul nr. 55/N/11.03.1997
8 GP 096-06 Ghid privind proiectarea structurilor de pământ Buletinul Construcţiilor
armat cu materiale geosintetice și metalice nr. 12/1998
9 GT 067-2013 - Ghid privind interpretarea şi controlul Buletinul Construcţiilor
lucrărilor de compactare a pământurilor necoezive cu nr. 20/2003
granulaţie mare
10 NE-008-97 Normativ privind îmbunătăţirea terenurilor de Buletinul Construcţiilor
fundare slabe, prin procedee mecanice. Compactare cu maiul nr. 15/1998
foarte greu”
11 NE 012/ 2 -2010 Normativ pentru producerea si executarea M.O. nr. 853 bis/
lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat. 20.12.2010
Partea 2: Executarea lucrarilor din beton
12 NP 074:2007 NORMATIV privind documentatiile geotehnice M.O. 381/06.06.2007
pentru construcții B.C. 9/2007
13 NP 113-04 Normativ privind proiectarea, execuţia, M.O.458bis/ 30.05.2005
monitorizarea şi recepţia pereţilor îngropaţi, elaborat de B.C. 19/2005
UTCB, aprobat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului, 2005 (abrogat cap. 1-3)
14 NP 114-04 Normativ privind proiectarea și execuția Buletinul Construcţiilor
ancorajelor nr. 16/2005
15 NP 120-2006 Normativ privind cerinţele de proiectare, M.O.nr.911bis/ 09.11.2006
execuţie şi monitorizare a excavaţiilor adânci în zone urbane B.C.22/2006
16 NP 122 :2010 Normativ privind determinarea valorilor M.O.nr.158 bis/
caracteristice şi de calcul ale parametrilor geotehnici, 04.03.2010
elaborat de UTCB, aprobat de MDRT prin ordinul 2690/2010
17 NP 123 :2010 Normativ privind proiectarea geotehnică a M.O.nr.158 bis/
fundaţiilor pe piloţi, elaborat de UTCB, aprobat de MDRT 04.03.2010
prin ordinul 2691/2010

Nr. Denumirea actului normativ Publicaţia

31
Crt.
18 NP 124 :2010 Normativ privind proiectarea geotehnică a M.O.nr.158 bis/
lucrărilor de susţinere, elaborat de UTCB, aprobat de 04.03.2010
M.D.R.T.prin ordinul nr. 2689/2010
19 NP 125 :2010 Normativ privind fundarea construcţiilor pe M.O.nr.158 bis/
pămînturi sensibile la umezire, elaborat de UTCB, aprobat de 04.03.2010
M.D.R.T.prin ordinul nr. 2688/2010

20 P 100-1 :2006 Cod de proiectarea seismică – Partea 1- M.O. 803 bis/ 25.09.2006
Prevederi de proiectare pentru clădiri, elaborat de UTCB, B.C.11-12/2007
aprobat de O.M.T.C.T. prin ordinul nr. 1711/2006

Standarde
Nr. Titlul
Standard
Crt.
Ciment Partea 1 : Compoziţie, specificaţii şi criterii de
21 SR EN 197-1 :2011
conformitate ale cimenturilor uzuale
22 SR EN 206-1 :2002 Beton. Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate
Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice
SR EN 933-2:1998
23 ale agregatelor. Partea 2: Analiza granulometrică. Site de
control, dimensiuni nominale ale ochiurilor
24 SR EN 1536:2011 Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Piloţi foraţi
25 SR EN 1537:2013 Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Ancoraje în teren
26 SR EN 1538:2011 Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Pereţi mulaţi
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli
27 SR EN 1997-1 :2004
generale
SR EN 1997- Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2. Investigarea
28
2 :2007/AC :2010 şi încercarea terenului
Eurocod 8 : Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la
29 SR EN 1998-5:2004 cutremur. Partea 5: Fundaţii, 32pecial32e de susţinere şi
32pecia geotehnice
Eurocod 8 : Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la
SR EN 1998-
30 cutremur. Partea 5 : Fundaţii, structuri de susţinere şi
5 :2004/NA :2007
aspecte geotehnice. Anexa naţională
Produse laminate la cald din oţeluri de construcţii. Partea
31 SR EN 10025-2:2004 2 : Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri de construcţii
nealiate
SR EN 10080:2005 Oţeluri pentru armarea betonului. Oţeluri sudabile pentru
32
beton armat. Generalităţi
Profile cave finisate la cald pentru construcţii, din oţeluri
33 SR EN 10210-1:2006 de construcţii nealiate şi cu granulaţie fină. Partea1:
Condiţii tehnice de livrare
Profile cave finisate la cald pentru construcţii, din oţeluri
SR EN 10210-2:2006 de construcţii nealiate şi cu granulaţie fină. Partea 2:
34
Dimensiuni, toleranţe la dimensiuni şi caracteristici ale
profilului
Profile cave deformate la rece pentru construcţii sudate,
SR EN 10219-1:2006 din oţeluri de construcţie nealiate şi cu granulaţie fină.
35
Partea1 : Condiţii tehnice de livrare

Nr. Standard Titlul

32
Crt.
Profile cave deformate la rece pentru construcţii sudate,
SR EN 10219-2:2006 din oţeluri de construcţie nealiate şi cu granulaţie fină.
36 Partea 2: Toleranţe, dimensiuni şi caracteristici ale
profilului

SR EN 10248-1:1996 Palplanşe laminate la cald din oţeluri nealiate.

37
Partea1 : Condiţii tehnice de livrare
SR EN 10248-2:1996 Palplanşe laminate la cald din oţeluri nealiate.
38
Partea 2 :Toleranţe de formă şi la dimensiuni
SR EN 10249-1:1996 Palplanşe formate la rece din oţeluri nealiate.
39
Partea1 : Condiţii tehnice de livrare
SR EN 10249-2:1996 Palplanşe formate la rece din oţeluri nealiate.
40
Partea2 : Toleranţe de formă şi la dimensiuni
41 SR EN 12620+A1 :2008 Agregate pentru beton
42 SR EN 12620 :2013 Agregate pentru beton
Execuţia lucrărilor geotehnice speciale.Injectarea
43 SR EN 12715 :2002
terenurilor
SR EN 12716:2002 Execuţia lucrărilor geotehnice 33pecial. Injectarea cu
44
presiune înaltă a terenurilor (jet grouting)
SR EN ISO 13500:2009 Industriile petrolului şi gazelor naturale. Fluide de foraj.
45
Specificaţii şi încercări
SR 13510:2006 Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi
46 conformitate. Document naţional de aplicare a SR EN
206-1
47 SR EN 13670: 2010 Execuţia structurilor de beton
Execuţia lucrărilor geotehnice 33pecial. Stabilizarea în
48
SR EN 14679:2005 adâncime a pământurilor prin malaxare
Cercetări şi încercări geotehnice. Identificarea şi
49 SR EN ISO 14688-1: 2004 clasificarea pământurilor. Partea 1. Identificare şi
descriere
Cercetări şi încercări geotehnice. Identificarea şi
50 SR EN ISO 14688-2:2005 clasificarea pământurilor. Partea 2: Principii pentru o
clasificare
SR EN 14731 :2006 Execuția lucrărilor geotehnice special. Îmbunătățirea
51
pământurilor prin vibrare de adâncime
52 SR EN 15237 :2007 Execuţia lucrărilor geotehnice speciale.Drenaj vertical
Investigaţii şi încercări geotehnice. Metode de prelevare şi
53 SR EN ISO 22475-1:2007 măsurări ale apei subterane. Partea 1: Principii tehnice
pentru execuţie
Investigaţii şi încercări geotehnice. Metode de prelevare şi
54 SR CEN ISO/TS 22475- măsurări ale apei subterane. Partea 2: Criterii de
2:2009 calificare pentru firme şi personal
Investigaţii şi încercări geotehnice. Metode de prelevare şi
SR CEN ISO/TS 22475- măsurări ale apei subterane. Partea 3: Evaluarea
55
3:2009 conformităţii firmelor şi personalului de către o terţă
parte
SR EN ISO 22476-2:2006 Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări pe teren.
56 Partea 2: Încercare de penetrare dinamică

Nr. Standard Titlul

33
crt.
57 STAS 1242/4-85 Cercetări prin foraje executate în pământuri
STAS 1242/9-76 Teren de fundare. Cercetarea geofizică a terenului prin
58
metode radiometrice
STAS 1709/3-90 Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de
59 drumuri. Determinarea sensibilităţii la îngheţ a
pământurilor de fundaţie. Metodă de determinare
60 STAS 1913/1-82 Teren de fundare. Determinarea umidităţii
61 STAS 1913/3-76 Teren de fundare. Determinarea densităţii pământurilor
62 STAS 1913/4-86 Teren de fundare. Determinarea limitelor de plasticitate
63 STAS 1913/5-85 Teren de fundare. Determinarea granulozităţii
STAS 1913/12-88 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor fizice şi
64
mecanice ale pământurilor cu umflături şi contracţii mari
STAS 1913/13-83 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de
65
compactare. Încercarea Proctor
STAS 2914-84 Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiţii tehnice
66
generale de calitate
STAS 2914/4-89 Lucrări de drumuri şi de cale ferată. Determinarea
67
modulului de deformaţie liniară
68 STAS 3300/1-85 Teren de fundare. Principii generale de calcul
STAS 3300/2-85 Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul
69
fundării directe
STAS 8942/3-90 Teren de fundare. Determinarea modulului de deformaţie
70
liniară prin încercări pe teren cu placa.
Cărţi şi reviste
Nr. Titlu, editură, an
Autori
crt.
Blidaru V., Pricop Gh., Irigaţii şi drenaje. Editura Didactică şi Pedagogică
71
Wehry A - Bucureşti (1981)
Ancoraje în teren, august 212
72 Dumitrache M.
http://www.scribd.com/doc/103450385/Ancorajele-in-Teren,
Fundaţii şi procedee de fundare. Editura Didactică şi
73 Manoliu I.
Pedagogică Bucureşti (1983).
Mihăilescu Şt., Bratu P., Maşini de construcţii vol.2 Construcţia, calculul şi încercarea
74 Goran V., Vlădeanu A. – maşinilor pentru lucrări de pământ, Editura Tehnică, Bucureşti
1985.
Contribuţii la studiul sistemelor de maşini cu acţiune vibrantă
75 Pană G.,D. şi a tehnologiilor folosite pentru lucrări de fundaţii – Teză de
doctorat. Editura Politehnică Timişoara (2007)
Păunescu M. Îmbunătăţirea terenurilor slabe în vederea fundării directe”,
76
Ed. Tehnică, Bucureşti, 1980
Păunescu M., Vâţă I., „Mecanizarea lucrărilor de îmbunătăţire a terenurilor de
77
Scordaliu I. fundare”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990
R.Ciortan, Sanda Manea, Utilizarea incluziunilor din beton pentru îmbunătăţirea
78
G.Tsitas, Lorand Sata terenului de fundare, Revista Construcţiilor, iulie 2013
Silion T., Răileanu P. Studii privind consolidarea terenurilor dificile de fundare
79
folosind coloane de pământ- Sesiunea Ştiinţifică Cluj (1978)
TRENNCHMIX – Ecrane de etanşare/incluziuni liniare, Revista
80 Sata L., S. Manea
Construcţiilor, iulie 2012

34
Nr. Titlu, editură, an
Autori
crt.
GEOMIX - Ecrane de etanşare/incluziuni liniar de adâncime,
81 Sata L., S. Manea
Revista Construcţiilor, septembrie 2012
TERRATEST Magistrala de metrou M5 lot 1 Bucureşti. Tehnica de execuţie a
82
GEOTEHNIC pereţilor mulaţi, Revista Construcţiilor, noiembrie 2012
83 Sata L., S. Manea Tehnologii moderne, Revista Construcţiilor, martie 2013
Udrea L., Bally R., Suspensii stabile autoîntăritoare în ingineria geotehnică –
84
Nicola G. STIZO – FUNDAȚII SPECIALE, Editura STIGMA, 2012
Maşini de terasamente, fundaţii şi betoane, Partea I .
85 Vlădeanu A. Construcţia şi funcţionarea maşinilor, Editura Conspress,
Bucureşti 2011
ZUBLIN: O noua metoda de imbunatatire a terenului de
86 Zublin
fundare, Revista Construcţiilor, noiembrie 2013

35