Instruc Ţiuni Tehnice Pentru Calculul Şi Alcătuirea Constructivă A Structurilor Compuse Beton-O ŢEL

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU CALCULUL ŞI ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ A STRUCTURILOR COMPUSE BETON-OŢEL
Construct 8D Home Cuprins Cautã < Back
INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU CALCULUL ŞI ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ A

STRUCTURILOR COMPUSE BETON-OŢEL
Indicativ: P. 83-81
Înlocuieşte: P. 83-74
Cuprins
* PREVEDERI GENERALE
* PRINCIPII FUNDAMENTALE DE CALCUL
* MATERIALE
* SECŢIUNEA TRANSVERSALĂ DE CALCUL
* CALCULUL ELEMENTELOR COMPUSE BETON-OŢEL LA STAREA LIMITĂ DE REZISTENŢĂ
* CALCULUL EFORTURILOR UNITARE ÎN BETON ŞI OŢEL
* VERIFICAREA LA STAREA LIMITĂ DE OBOSEALĂ
* VERIFICAREA LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII (SĂGEŢI)
* VERIFICAREA LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII SPECIFICE CRITICE
* ELEMENTELE DE LEGĂTURĂ
* ELEMENTE CONSTRUCTIVE
* ANEXA A: Notaţii
* ANEXA B
* ANEXA C
* ANEXA D: Exemplu de calcul
1. PREVEDERI GENERALE
1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice cuprind prescripţii pentru calculul şi alcătuirea constructivă a elementelor compuse beton-oţel,
prevederile acestora fiind aplicabile la construcţii civile şi industriale sub formă de: elemente compuse pentru planşee intermediare;
elemente speciale de acoperiş de tip grindă cu inima plină şi cu zăbrele având structura compusă; estacade pentru culoare de
benzi transportoare; poduri industriale de tip estacadă etc.
1.2. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la elementele compuse beton-oţel realizate dintr-o grindă de oţel (profile laminate sau
grinzi alcătuite din elemente nituite sau sudate), care conlucrează, prin intermediul unor elemente mecanice de legătură, cu o
placă de beton armat, turnată monolit peste grinda de oţel, sau realizată din elemente prefabricate şi monolitizate după montaj.
Elementele de legătură preiau forţele de legătură la nivelul suprafeţei de contact dintre grinda de oţel şi placa de beton şi
ancorează totodată placa de grindă împotriva forţelor de ridicare.
Aderenţa naturală a betonului pe suprafaţa de contact a plăcii cu grinda de oţel şi efectul capetelor de nituri sau de şuruburi ale
secţiunilor compuse de oţel aflate pe această suprafaţă de contact nu se consideră elemente de legătură şi ca atare nu se iau în
considerare în calcul.
1.3. Prezentele instrucţiuni tehnice nu se aplică grinzilor de beton în care sunt înglobate în întregime profile de oţel (laminate,
sudate sau nituite) sau carcase sudate spaţiale de oţel şi la care conlucrarea este asigurată numai prin aderenţă, lipsind
elementele mecanice de legătură; asemenea grinzi se calculează şi se alcătuiesc ca elemente de beton armat cu armătură rigidă.
1.4. Instrucţiunile tehnice se referă atât la elementele compuse beton-oţel realizate cu placă din beton armat, executată cu
agregate grele, cât şi la cele cu placa executată cu agregate uşoare.
1.5. Elementele compuse beton-oţel fără eforturi iniţiale sau cu eforturi iniţiale introduse prin preîncovoierea grinzii de oţel în sens
invers acţiunii încărcărilor, înainte de realizarea legăturilor cu placa de beton, se calculează cu metoda la stări limită, conform
prezentelor instrucţiuni.
Elementele compuse beton-oţel cu eforturi iniţiale în grinda de oţel sau în grinda compusă, introduse prin pretensionarea cu
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
cabluri sau fascicole de sârme de oţel de înaltă rezistenţă, până la elaborarea metodei de calcul la stări limită proprie acestor
elemente, se vor calcula în domeniul elastic pe baza metodelor indicate în literatura de specialitate.
Independent de metoda folosită în calculul elementelor compuse, forţa de lunecare necesară calculului elementelor de legătură se
determină corespunzător capacităţii portante a grinzii compuse.
[top]
2. PRINCIPII FUNDAMENTALE DE CALCUL
Verificarea elementelor compuse
2.1. Calculul elementelor compuse beton-oţel se face privind verificarea comportării lor corespunzătoare la stările limită care pot
apare în diferite etape (execuţie, exploatare, eventual depozitare, transport şi montaj). Verificarea se face la cele mai defavorabile
condiţii de solicitare, cele mai defavorabile caracteristici ale materialelor în fiecare caz considerat, precum şi la efectele defavorabile
ale variaţiei dimensiunilor geometrice.
Stabilirea celor mai defavorabile condiţii de solicitare luate în considerare în calcul se face confirm prevederilor din capitolul
„Determinarea solicitărilor”.
Stabilirea celor mai defavorabile caracteristici ale materialelor luate în considerare în calcul se face conform prevederilor capitolului
3.
Efectele defavorabile ale variaţiei dimensiunilor geometrice se iau în considerare, de regulă, împreună cu efectele variabilităţilor
caracteristicilor mecanice ale materialelor.
În cazuri speciale se pot prevedea coeficienţi suplimentari ai condiţiilor de lucru.
2.2. La calculul elementelor beton-oţel se iau în considerare următoarele stări limită:
a) stări limită ale capacităţii portante:
- rezistenţă;
- stabilitatea formei sau a poziţiei;
- oboseală;
b) Stări limită ale exploatării:
- deformaţii (săgeţi);
- deformaţii specifice critice.
Verificarea la starea limită de stabilitate a poziţiei se face numai în cazul grinzilor independente.
Determinarea solicitărilor
2.3. Clasificarea şi gruparea încărcărilor, coeficienţii de supraîncărcare precum şi valorile normate şi de calcul ale parametrilor
care caracterizează încărcările (intensităţi, frecvenţă etc.) se iau conform prevederilor din standarde.
Coeficienţii dinamici (de impact) se iau în considerare independent de coeficienţii de supraîncărcare.
Încărcările directe, rezultate din încărcările utile, temporare de lungă durată, se pot considera ca acţiuni de lungă durată cu
întreaga lor intensitate.
2.4. În calculul solicitărilor sau a altor parametri care caracterizează diferitele stări limită (spre exemplu, săgeţi) se iau în
considerare următoarele încărcări:
- încărcări de calcul, la cea mai defavorabilă grupare de încărcări, pentru stările limită de rezistenţă şi stabilitate;
- încărcări normate, în gruparea fundamentală de încărcări, pentru celelalte stări limită, cu excepţia următoare:
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Pentru calculul la starea limită de oboseală, în cazul solicitărilor repetate produse de acţiunea dinamică a maşinilor şi utilajelor cu
amplasament fix, se iau în considerare încărcările de calcul corespunzătoare acestei acţiuni dinamice, iar celelalte încărcări cu
valorile lor normate.
2.5. La determinarea solicitărilor în elementele structurilor static nedeterminate, necesare verificării la diferite stări limită, se
recomandă să se ia în considerare modul real de lucru al elementelor sau al structurii la starea limită considerată, ţinând seama
de proprietăţile de deformaţii ale betonului şi oţelului, de influenţa fisurării betonului întins şi de efectul contracţiei şi curgerii lente
a betonului.
Se permite, pentru simplificare, ca determinarea solicitărilor să se facă cu metodele mecanicii construcţiilor, ca pentru corpuri
elastice şi omogene. În această situaţie, se poate ţine seama de efectul curgerii lente a betonului, înlocuind, la determinarea
secţiunilor transversale de calcul ale grinzilor compuse. Modulul de elasticitate Eb al betonului cu modulul de al betonului cu
modulul deformaţiei totale sau .
În condiţiile simplificatoare prevăzute în aliniatul precedent se poate admite că efectele încărcărilor sunt practic proporţionale cu
mărimea lor; rezultă că solicitările de calcul se pot deduce din solicitările normate (produse de încărcările normate) multiplicate cu
coeficienţi de supraîncărcare.
2.6. Diferenţa de temperatură între placa de beton armat şi grinda de oţel nu se ia în considerare la calculul solicitărilor la
planşeele clădirilor închise şi la acoperişurile prevăzute cu termoizolaţii peste placa de beton.
La acoperişurile neizolate termic, care deservesc clădiri încălzite, se va lua în considerare în calcul o diferenţă de temperatură Δt o
= ± 15 o C între placa de beton şi grinda de oţel.
Pentru structurile situate în aer liber, această diferenţă de temperatură e ia egală cu Δt o = ± 10 o C.
Diferenţa de temperatură între grinda de oţel şi dala de beton se poate realiza pe o durată scurtă de timp (24 ore) astfel că
eforturile unitare e determină fără a se lua în considerare curgerea lentă a betonului.
Verificări la stările limită ale capacităţii portante
2.7. Verificarea la starea limită de rezistenţă a grinzilor compuse beton-oţel se face cu luarea în considerare a comportării
elastico-plastice a betonului şi oţelului; se admite ipoteza că betonul întins, când axa neutră cade pe placă, nu preia eforturi.
Verificarea rezistenţei grinzilor compuse se face punând condiţia ca solicitarea de calcul cea mai defavorabilă să fie mai mică sau
cel puţin egală cu capacitatea portantă a secţiunii (M), calculată conform prevederilor capitolului 5.
2.8. Verificarea la starea limită de stabilire a formei reprezintă, în cazul grinzilor compuse oţel-beton, verificarea la stabilitate locală
a inimii grinzii de oţel (valoarea). Această verificare se face conform prevederilor STAS 10108/0-78 având în vedere neglijarea
efectului de încastrare realizat de dala de beton pentru marginea superioară a inimii grinzii de oţel; se vor lua în considerare
eforturile care apar pe grinda de oţel, determinarea acestora făcându-se pe secţiunea compusă.
2.9. Verificarea la starea limită de oboseală se face punând condiţia ca eforturile unitare normale în beton şi oţel, determinate
conform capitolului 6, să nu depăşească rezistenţele de calcul la oboseală prescrise la paragraful 3.16.
2.10. Eforturile unitare provenite din contracţia şi curgerea lentă a betonului pot fi neglijate pentru grinzile compuse simplu
rezemate cu deschidere mai mică de 10 m.
Verificări la stările limită de exploatare
2.11. Verificările la stările limită de exploatare se fac luând în considerare comportarea elastică a materialelor (oţel-beton); se
consideră că betonul întins nu preia eforturi. Se ţine seama de efectul curgerii lente a betonului, folosind modulul deformaţiei totale
E bφ în locul modulului de elasticitate Eb .
2.12. Săgeţile grinzilor compuse beton-oţel, determinate fără aplicarea coeficienţilor dinamici, nu trebuie să depăşească valorile
admise pentru construcţiile metalice civile şi industriale, conform prevederilor STAS 101078/0-78.
2.13. Verificarea la starea limită de deformaţii specifice se efectuează pentru asigurarea împotriva depăşirii limitei de
proporţionalitate a eforturilor unitare în talpa grinzii de oţel, care poate produce deformaţii remanente, împotriva pericolului de
microfisurare a betonului din zona comprimată, care poate prejudicia durabilitatea plăcii de beton armat şi împotriva fisurării
betonului în zona întinsă, prin starea limită de decompresiune, în cazul momentelor negative.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
[top]
3. MATERIALE
Betonul
3.1. Pentru alcătuirea grinzilor compuse beton-oţel se folosesc plăci (dale) din beton armat, în care betonul are cel puţin clasa Bc
25. la elementele secundare ca: planşee pentru acoperiş sau planşee la clădiri etajate cu încărcări utile până la 500 kg/m 2 se pot
folosi şi betoane de clasa Bc 15 (plăci monolite) sau Bc 20 (plăci prefabricate). Folosirea claselor superioare de betoane (peste Bc
35) impune o justificare tehnico-economică şi condiţii foarte îngrijite de execuţie.
3.2. Rezistenţele de calcul ale betonului la compresiune, modulii de elasticitate şi coeficienţii e echivalenţă se dau în tabelul 1.
rezistenţele de calcul din tabel corespund STAS 10107/0-81.
Pentru cazuri curente, coeficientul de dilataţie liniară, a betonului, la variaţii de temperatură cuprinse între – 30 C şi 100o C, se
poate lua a t =1x10-5 pentru betoane cu agregate grele, respectiv a t=0.8x10-5 pentru betoane cu agregate uşoare.
Tabel 1
REZISTENTELE DE CALCUL ALE BETONULUI LA COMPRESIUNE. MODULI DE ELASTICITATE IN N/mm 2 SI COEFICIENTI

DE ECHIVALENTA
Clasa de beton
Caracteristici Simbol
B 7.5 B 10 B 15 B 20 B 25 B 30 B 35 B 40 B 50 B 60
Rezistenta de calcul la
compresiune in N/mm2 (valori Rc* 4.7 6.0 9.0 12.0 15.0 18.0 20.5 23.0 28.0 33.0
de baza)
agregate
Eb 16000 20000 23000 27000 30000 32500 34500 36000 38000 40000
Modulul de elast. al grele
betonului in N/mm2 agregate
Eb * 11000 13000 15000 16500 18000 19500 21000 - - -
usoare
PC60
Beton cu PC52 12.0 10.0 9.0 8.0 7.0 6.5 6.0 6.00 5.5 5.0
gregate OB37 n=E/Eb
grele STNB
Coeficientul 12.0 9.5 8.0 7.5 6.5 6.0 6.0 5.00 5.0 5.0
STPB
de
echivalenta PC60
Beton cu PC52 19.0 16.0 14.0 13.0 11.5 11.0 10.0 - - -
agregate OB37 n=E/Ec *
usoare STNB
18.0 15.0 13.0 12.0 11.0 10.0 9.5 - - -
STPB
R c * - Rezistente de calcul pentru mb,c=1 (valori de baza);
Eb * - Valorile sunt date pentru betoane cu agregate din granulit sau agregate din cenusa de termocentrala granulata;
E - modulul de elasticitate al otelului.
3.3. Pentru verificările care se referă la etapa de lucru dinaintea realizării clasei respective de beton prescrisă în proiect (ex.:
grinzile executate cu sprijiniri temporare sau cu contrasăgeată a grinzii de oţel etc.), rezistenţa de calcul a betonului la
compresiune (Rc) se stabileşte în funcţie de rezistenţa efectivă prevăzută sau determinată a betonului la vârsta respectivă,
folosind cuburi cu latura de 14,1 cm (Rb ):
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
N/mm2 (3.1)
în care:
mb,c = coeficientul condiţiilor de lucru al betonului la compresiune;
= rezistenţa normată a betonului la compresiune, care se stabileşte conform relaţiei:
=(0.87-0.002Rb )Rb N/mm2 (3.2.)
3.4. Deformaţia specifică finală datorită contracţiei din dalele de beton armat ale grinzilor compuse din oţel-beton se ia egală
cu una din valorile urătoare:
= 0,00015 (beton greu) şi = 0,00030 (beton uşor) – pentru procedeele normale de betonare a dalelor monolite;
= 0,00010 (beton greu) şi = 0,00020 (beton uşor) – pentru betonarea pe sectoare a dalelor monolite (în scopul reducerii
efectului contracţiei);
= 0 pentru dalele realizate din elemente prefabricate (beton greu şi beton uşor) şi monolitizate după montaj.
3.5. Deformaţia specifică finală datorită curgerii lente a betonului în cazul unei solicitări de mărime practic constantă se poate
exprima prin relaţia:
(3.3)
în care:
e be – deformaţia specifică elastică iniţială a betonului sub acţiunea diferitelor solicitări; se calculează cu Eb corespunzător clasei
de beton ( e be = s b /E b );
– caracteristica deformaţiei în timp a betonului, care se determină conform anexei III din STAS 10107/0-81.
– deformaţia specifică datorită contracţiei, determinată conform prevederilor din anexa III din STAS 10107/0-81.
Valorile finale ale caracteristicii deformaţiei de curgere lentă a betonului se determină cu relaţiile:
(3.4)
şi (3.5)
cu (3.6)
valorile finale şi se folosesc la verificările în faza finală, după darea în exploatare a construcţiei.
După verificările în faza iniţială, din timpul execuţiei lucrărilor, sau imediat după darea în exploatare, se folosesc valorile
caracteristicii curgerii lente j cl şi ale modulului deformaţiei totale Eb j corespunzătoare momentului verificării:
(3.7)
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
şi Eb j=E b /k (3.8)
cu k=1+v j cl (3.9)
şi a =1/9; 1/12; 1/18 (3.10)
după cum este mai defavorabil;
t = timpul în zile de la aplicarea solicitărilor de lungă durată.
3.6. Pentru verificările în domeniul de comportare elastică a materialelor, se foloseşte coeficientul de echivalenţă , respectiv
; când toate solicitările pot fi considerate de scurtă durată, se ia , respectiv k = 1.
3.7. Diagrama eforturilor unitare – deformaţii specifice a betonului comprimat la starea limită de rezistenţă se ia de forma triunghi-
dreptunghi (fig. 4, a).
Valoarea efortului maxim este egală cu rezistenţa de calcul la compresiune R c a betonului.
Deformaţia specifică limită (de rupere) a betonului comprimat, pentru clasele de betoane peste B 15 (beton greu) se ia
, iar deformaţia specifică la limita convenţională de elasticitate ; în cazul claselor de betoane B.15 … B
45 (beton uşor) se va considera şi .
Armătura dalei de beton
3.8. Pentru armarea dalelor grinzilor compuse beton-oţel se folosesc oţeluri beton OB 37, PC 52 şi PC 60. La armarea cu plase
sau carcase sudate a elementelor de beton armat care nu necesită un calcul la oboseală, se poate întrebuinţa armătura din
STNB. Datele privind caracteristicile geometrice şi mecanice ale acestor armături se iau conform prevederilor STAS 438/1, 2, 3, -
80.
3.9. Rezistenţele de calcul ale armăturilor (Ra ), stabilite conform prevederilor STAS 10107/0-81, sunt date în tabelul 2.
Tabelul 2
REZISTENŢELE DE CALCUL ALE ARMĂTURILOR
Tipul Rezistenţa de calcul

Nr. crt. Diametrul armăturilor Ra
oţelului
- - mm N/mm2
1 2 3 4
d ≤ 12 mm
1 OB 37 210
d > 12 mm
d ≤ 14 mm
2 PC 52 d = 16…28 mm 300
d > 28 mm
d ≤ 14 mm
3 PC 60 370
d > 14 mm
d ≤ 4 mm
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
400
4 STNB d = 4,5…7,1 mm
330
d > 7,1 mm
Modulul de elasticitate al armăturilor se consideră:
Ea = 210.000 N/mm2 pentru oţelurile Pc 60, PC 52 şi OB 37;
Ea = 200.000 N/ mm2 pentru STNB (sârmă trasă netedă pentru beton armat).
Oţelul grinzilor metalice
3.10. Pentru grinzile metalice ale elementelor compuse beton-oţel, realizate din profile laminate sau grinzi cu secţiune compusă
nituite sau sudate, se folosesc laminate din mărcile de oţeluri Ol 37, OL 44 şi OL 52, conform prevederilor STAS R-8542-76.
3.11. Rezistenţele normate R c ale oţelurilor laminate la cald din mărcile prevăzute în paragraful precedent se iau egale cu valorile
minime ale limitei de curgere aparentă, sau limita de curgere minimă tehnică, stabilite pe produs, în conformitate cu standardele de
produse (STAS 10108/0-78).
3.12. Rezistenţele de calcul R ale oţelurilor laminate la cald din mărcile prevăzute în paragraful 3.10., obţinute prin împărţirea
rezistenţelor normate R c cu coeficientul gm (coeficient supraunitar care ţine seama de variaţiile probabile ale rezistenţei normate
R c a oţelurilor puse în operă, faţă de cea stabilită pe epruvetele de încercare şi de abaterile dimensionale ale elementelor
construcţiei, conform toleranţelor admise la livrarea produselor):
R=R c /gm (3.11)
rezultă din tabelul 3.
Tabelul 3
REZISTENŢELE NORMATE ŞI DE CALCUL PENTRU OŢELUL GRINZII METALICE
Rc gm R
16<t≤ 40 16<t≤ 40
Marca oţelului t ≤ 16 mm t≤ 16 m t ≤ 16 mm
mm mm
N/mm2 N/mm2 N/mm2 N/mm2 N/mm2

OL 37 240 230 1,10 220 210
OL 44 280 270 1,12 260 250
OL 52 350 340 1,15 315 300
OBSERVAŢIE: Rezistenţa de calcul pentru grosimi t > 40 mm se obţin împărţind limita de curgere a treptei de grosimi respective
prin coeficientul gm din acest tabel.
3.13. Modulul de elasticitate al oţelului se ia egal cu valoarea E = 210.000 N/mm2 .
Caracteristici de calcul pentru oboseală
3.14. Rezistenţa de calcul pentru oboseală depinde de coeficientul de asimetrie al eforturilor unitare.
(3.12)
în care s min şi s max reprezintă efortul unitar minim, respectiv maxim, în aceeaşi fibră de beton.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
3.15. Rezistenţele de calcul la oboseală ale betonului se stabilesc cu ajutorul relaţiei:
(3.13)
în care: = coeficientul condiţiilor de lucru al betonului la compresiune, pentru cazul încărcărilor repetate, stabilit cu relaţia
(3.14)
Rezistenţele de calcul ale betonului la compresiune, Rc*, se iau din tabelul 1.
3.16. Rezistenţele de calcul la oboseală, , ale armăturilor nepretensionate se stabilesc cu relaţia:
(3.15)
Rezistenţele de calcul R a rezultă din tabelul 2, iar coeficienţii de reducere şi , corespunzătoare valorilor coeficientului de
asimilare r se vor lua din tabelele B.1 şi B.2 (Anexa B).
3.17. Verificarea la oboseală a grinzilor de oţel din elementele compuse beton-oţel se face comparând efortul unitar maxim cu
rezistenţa de calcul R multiplicată cu coeficientul g astfel:
(3.16)
Coeficientul g se determină conform indicaţiilor din anexa B.
[top]
4. SECŢIUNEA TRANSVERSALĂ DE CALCUL

Lăţimea de calcul a dalei de beton armat
4.1. Lăţimea de calcul a dalei de beton armat se ia egală cu distanţa dintre axele grinzilor de oţel, dacă această distanţă nu
depăşeşte 1/10 din deschiderea de calcul a acestor grinzi.
Pentru situaţiile în care distanţa între axele grinzilor de oţel este mai mare decât 1/10 din deschiderea acestora, lăţimea de calcul
a dalei de beton (b) se determină cu relaţia:
(4.1)
unde:
a = distanţa între axele grinzilor de oţel;
l = deschiderea de calcul pentru grinda considerată.
La grinzile marginale, prevăzute cu placa în consolă, se introduce în calcul o fâşie de placă în consolă cu lăţimea b’, care se
determină cu relaţia:
(4.2.)
unde:
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
c = distanţa între axa grinzii de oţel şi marginea plăcii în consolă;
b’ = lăţimea de calcul a plăcii în consolă, măsurată din axa grinzii de oţel.
Secţiunea transversală de calcul în domeniul elastic
4.2. Calculul în domeniul elastic al elementelor compuse beton-oţel se face admiţând următoarele ipoteze:
a) secţiunile plane rămân plane şi după deformare;
b) zona întinsă a secţiunii de beton nu se ia în considerare în calcul;
c) betonul comprimat se comportă elastic şi modulul de deformaţie este constant pe întreaga zonă comprimată;
d) nu se produc lunecări pe suprafaţa de contact dintre grinda de oţel şi dala de beton armat.
4.3. Secţiunea transversală de calcul se obţine ca o secţiune omogenă de oţel, prin transformarea secţiunii dalei de comprimate
de beton armat într-o secţiune echivalentă de oţel. Această transformare se realizează prin împărţirea lăţimii de calcul a dalei de
beton b cu coeficientul de echivalenţă n’, care are una din următoarele valori:
n ' =n pentru încărcări statice de scurtă durată (valorile coeficientului n sunt date în tabelul 1;
n'= , respectiv , dacă se ia în considerare şi efectul curgerii lente a betonului în cazul încărcărilor statice de lungă durată
(valorile coeficienţilor şi k se determină conform prevederilor paragrafului 3.5); n ' =n0 =2n pentru verificarea la starea limită de
oboseală.
4.4. Dacă axa neutră este situată în grinda de oţel (fig. 1), caracteristicile de calcul ale secţiunii compuse se determină cu relaţiile
următoare:
a) aria de calcul a secţiunii compuse:
Ac =A c +A a +A b /n' (4.3.)
b) momentul de inerţie al secţiunii compuse de calcul:
(4.4)
c) poziţia axei neutre a secţiunii compuse de calcul, definită prin ordonata y ci:
(4.5)
În general, aportul nervurii de îngroşare a dalei de beton se poate neglija la determinarea caracteristicilor de calcul ale secţiunii
beton-oţel
4.5. Dacă axa neutră este situată în dala de beton (fig. 2), caracteristicile de calcul ale secţiunii compuse se determină ca şi
pentru o secţiune omogenă de oţel, neglijând betonul întins.
Se aplică relaţiile:
a) aria de calcul a secţiunii compuse:
(4.6)
b) momentul de inerţie al secţiunii compuse de calcul:
(4.7)
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
c) poziţia axei neutre a secţiunii compuse de calcul, definită prin ordonata y bs, rezultă din ecuaţia de gradul 2:
(4.8)
4.6. Aria secţiunii armăturii Aa a dalei de beton, paralelă cu axa grinzii compuse, fiind în mod obişnuit redusă, se poate neglija în
formulele (4.3) ... (4.8), care se simplifică în consecinţă.
4.7. Determinarea caracteristicilor de calcul cu relaţiile (4.3), (4.4) şi (4.5) este admisă şi pentru secţiunile la care axa neutră este
situată în placa de beton, dacă este îndeplinită condiţia:
(4.9)
Secţiunea transversală de calcul în domeniul elastico-plastic
4.8. Secţiunea transversală de calcul în domeniul încovoietor de rupere la starea limitată de rezistenţă.
4.9. Secţiunea activă (de calcul) este formată din secţiunea de beton supusă la eforturi unitare decompresiune şi secţiune de oţel
supusă la eforturi de întindere sau de compresiune.
Secţiunea de beton supusă la eforturi unitare de întindere nu se ia în considerare în calcul.
Diagrama eforturilor unitare-deformaţii specifice ale betonului se admite de formă simplificată triunghi-dreptunghi (fig. 4.a).
4.10. Distribuţia eforturilor unitare pe înălţimea secţiunii de beton are una din formele indicate în fig. 3, funcţie de poziţia axei
neutre la starea limită de rezistenţă (în dala de beton sau în afara ei).
4.11. Pentru oţel se admite de asemenea diagrama simplificată Prandtl eforturi unitare – deformaţii specifice de formă triunghi-
dreptunghi (fig. 4.b).
[top]
5. CALCULUL ELEMENTELOR COMPUSE BETON-OŢEL LA STAREA LIMITĂ DE REZISTENŢĂ

Generalităţi
5.1. Momentele de încovoiere la starea limită de rezistenţă se determină cu luarea în considerare a comportării elastico-plastice a
betonului în dală, precum şi a oţelului armăturii şi a celui din grinda metalică.
Calculul elementelor compuse beton uşor-oţel la starea limită de rezistenţă este influenţat de valoarea mai mică a modulului de
elasticitate, respectiv de valoarea mai mare a deformaţiei specifice limită de rupere a betonului uşor faţă de betonul greu.
5.2. Legătura dintre deformaţiile specifice şi eforturile unitare este aceea indicată în paragraful 4.10 şi 4.11.
5.3. Se acceptă ca, până la atingerea stării limită de rezistenţă, nu se produc alunecări pe suprafaţa de contact dintre grinda de
oţel şi placa de beton.
5.4. La determinarea momentului de încovoiere la starea limită de rezistenţă se neglijează aportul betonului din nervura de
îngroşare şi a dalei.
5.5. Armătura dalei de beton atinge curgerea înainte ca în fibra superioară de beton să se atingă deformaţia specifică de rupere
( e br). În general, aportul acestei armături se poate neglija.
5.6. Se recomandă ca alcătuirea secţiunii compuse să fie făcută astfel încât axa neutră, la starea limită de rezistenţă, să fie
situată în dala de beton; în această situaţie cele două elemente componente (grinda de oţel şi dala de beton) sunt folosite cu
maximă eficienţă.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
5.7. Grinzile compuse la care axa neutră a secţiunii plasticizate este situată în grinda de oţel pot fi:
a) Grinzi compuse cu secţiunea transversală compactă.
Secţiunea transversală de oţel se consideră compactă dacă zona comprimată a acesteia, formată din talpa superioară şi
porţiunea din inimă situată deasupra axei neutre, prezintă o rigiditate suficientă pentru a permite plasticizarea totală a secţiunii,
precum şi o rotire corespunzătoare, fără pierderea rezistenţei prin voalare. În acest scop, elementele componente ale grinzii de
oţel trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- înălţimea zonei din inima grinzii metalice cuprinsă între axa neutră a secţiunii plasticizate şi marginea superioară a inimii să nu
depăşească de 34 de ori (OL 37) sau de 28 ori (OL 52) grosimea inimii;
- lăţimea din talpa comprimată a grinzii de oţel, situată de o parte şi de alta a inimii, să nu depăşească de 7 ori (OL 37) sau de 6
ori (OL 52) grosimea tălpii;
- lăţime a tălpii comprimate a grinzilor chesonate cu una sau mai multe casete, precum şi lăţimea plăcilor de întărire măsurată
între rândurile longitudinale ale niturilor sau ale cordoanelor de sudură să nu depăşească de 23,5 ori (OL 37) sau 19,5 ori (OL 52)
grosimea tablei de oţel;
- lungimea necontravântuită a tălpii comprimate în zonele momentelor negative să respecte cerinţele impuse de calculul plastic al
structurilor metalice.
b) Grinzi compuse cu secţiunea transversală zveltă.
Secţiunea transversală de oţel se consideră zveltă, când elementele componente ale grinzii de oţel nu îndeplinesc condiţiile
prezente la paragraful 5.7.a).
5.8. Calculul capacităţii portante la starea limită de rezistenţă considerând plasticizarea completă a secţiunii transversale poate fi
aplicat la grinzile compuse cu secţiunea compactă, precum şi la cele zvelte, când axa neutră a secţiunii plasticizate nu este
situată în grinda de oţel; în cazul când aceasta cade în grinda de oţel, calculul capacităţii portante considerând plasticizarea
completă a secţiunii transversale, se poate efectua numai la grinzile compuse cu secţiunea transversală compactă.
5.9. Calculul capacităţii portante la starea limită de rezistenţă considerând comportarea elastico-plastică a secţiunii transversale se
efectuează pentru grinzile compacte sau zvelte atât când axa neutră se află în placa de beton, cât şi când se situează în inima
grinzii de oţel. Comportarea elastico-plastică, prin limitarea rotirii secţiunii transversale de către deformaţia specifică de rupere a
betonului şi, în consecinţă, prin limitarea gradului de plasticizare a secţiunii, permite o apreciere corectă a capacităţii portante la
starea limită de rezistenţă, atât pentru grinzile compacte, cât şi pentru cele zvelte. În cazul grinzilor cu secţiunea transversală
compactă se impune respectarea condiţiilor din 5.7.a) iar în cazul celor zvelte se vor avea în vedere particularităţile prezentate în
5.23.
5.10. Pentru calculul la starea limită de rezistenţă se deosebesc trei tipuri de grinzi, în funcţie de modul de preluare a încărcărilor:
- grinzi de tip I – grinzi compuse beton-oţel la care toate acţiunile, inclusiv greutatea proprie sunt preluate de secţiunea compusă;
- grinzi de tip II – grinzi compuse beton-oţel la care o parte din acţiuni (de exemplu greutatea proprie a grinzii de oţel şi a dalei de
beton) sunt preluate de grinda de oţel, iar restul acţiunilor de lungă durată (de exemplu greutatea moartă) şi de scurtă durată (de
exemplu încărcările utile) sunt preluate de secţiunea compusă;
- grinzi de tip III – grinzi compuse cu eforturi iniţiale, obţinute prin preîncovoierea grinzii de oţel în sens invers faţă de încovoierea
rezultată din încărcarea utilă.
5.11. starea limită de rezistenţă este definită prin atingerea deformaţiei specifice de rupere a betonului ( ) în fibra superioară a
dalei de beton.
În funcţie de poziţia axei neutre şi de gradul de plasticizare a betonului şi a oţelului din grinda metalică se deosebesc patru stadii
limită indicate în tabelul 4 şi în figura 5 (a,b), figura 5 (c,d), figura 7 (a,b), figura 7 (c,d), figura 8 (a,b) şi figura 8 (c,d), pentru
fiecare dintre cele trei tipuri de grinzi prezentate în paragraful 5.10.
Tabelul 4
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
STADII LIMITĂ PENTRU GRINZILE COMPUSE BETON-OŢEL
Forma de eforturi
Stadiul
Tipul Grinda de oţel Figura
limită Beton
întindere compresiune
5-a 1 ,
dreptunghi-
a1 dreptunghi - 7-a,
triunghi
a 8-a
dreptunghi-
a2 dreptunghi - 5-a 2
trapez
1 2 3 4 5 6
5-b 1 ,
dreptunghi- dreptunghi-
b1 - 7-b,
triunghi trapez
b 8-b
b2 - 5-b 2
trapez trapez
c1 triunghi 5-c 1
trapez triunghi
c 5-c 2 ,
dreptunghi-
c2 dreptunghi triunghi 7-c,
triunghi
8-c
5-d,
d d dreptunghi 7-d,
triunghi triunghi
8-d
Domeniul de valabilitate pentru fiecare stadiu limită rezultă din anexa C, corespunzător fiecărui tip de grindă compusă beton-oţel
(tabelele C.1, C.5 şi C.6).
5.12. Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a unei secţiuni compuse beton-oţel solicitată la încovoiere,
corespunzătoare fiecărui stadiu limită se determină conform prevederilor din anexa C. (paragrafele C.1, C.2 şi C.3).
Momentul încovoietor rezultat din încărcările exterioare, corespunzător fiecărei secţiuni, trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu
capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă, determinată conform indicaţiilor din paragrafele C.1, C.2 şi C.3 ale anexei C.
Calculul aproximativ al capacităţii portante, considerând plasticizarea completă a secţiunii transversale, conduce la relaţii de calcul
simple, deci la un volum mic de lucru, prezentând avantajul unei rapidităţi la proiectarea secţiunii transversale.
Procedeul de calcul simplificat, pentru cazul când se consideră plasticizată întreaga secţiune transversală, poate fi urmărit în
anexa C (paragraful C.4) pentru cele două cazuri ale poziţiei axei neutre, care poate fi situată fie în placa de beton comprimată, fie
în inima grinzii metalice.
[top]
6. CALCULUL EFORTURILOR UNITARE ÎN BETON ŞI OŢEL

6.1. Calculul eforturilor unitare în domeniul elastic este necesar pentru verificările la starea limită de oboseală şi la starea limită de
deformaţii specifice critice.
6.2. Calculul eforturilor unitare se face considerând elementul compus ca un corp elastic şi omogen (cu neglijarea betonului întins,
secţiunea transversală de calcul determinându-se conform prevederilor subcapitolelor 4.2 la 4.6.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Pentru determinarea eforturilor unitare maxime sau minime în fibrele extreme ale grinzii de oţel şi ale dalei de beton se aplică
principiul suprapunerii efectelor.
În cazul când la realizarea elementului compus se folosesc grinzi de oţel cu goluri în inimă (grinzi ajurate), verificarea eforturilor se
va face atât în secţiunea de moment încovoietor maxim din dreptul unui gol, cât şi în secţiunea defavorabilă unde, peste eforturile
de întindere în încovoiere, în talpa inferioară, se suprapun eforturi unitare de întindere fin forţa tăietoare; poziţia acestei secţiuni
defavorabile se va determina întocmai ca şi în cazul grinzilor metalice ajurate, iar repartizarea forţei tăietoare la cele două tălpi se
face proporţional cu momentele de inerţie ale acestora.
6.3. Calculul eforturilor unitare se face cu luarea în considerare a încărcărilor normate (încărcări direct aplicate, deformaţii impuse
şi eventuale contrasăgeţi ale grinzii de oţel, contracţia betonului, diferenţe de temperatură), în gruparea fundamentală de acţiuni,
cu excepţia prevăzută la paragraful 2.4.
6.4. Eforturile unitare produse de încărcările normate direct aplicate se determină cu formulele cunoscute din rezistenţa
materialelor.
6.5. În cazul existenţei eforturilor iniţiale obţinute prin preîncovoierea grinzii de oţel în sens invers acţiunii încărcărilor, înaintea
realizării legăturilor cu dala de beton, se va proceda astfel:
a) Mărimea eforturilor unitare iniţiale, introduse în grinda de oţel prin reîncovoierea ei, se va considera astfel încât caracteristicile
mecanice ale grinzii de oţel şi ale dalei de beton să fie cât mai raţional folosite.
b) Momentul încovoietor şi forţa tăietoare rezultate din preîncovoierea grinzii de oţel produc eforturi unitare în grinda compusă
beton-oţel după realizarea legăturilor şi eliberarea grinzii de oţel din dispozitivul de preîncovoiere; aceste eforturi unitare se
calculează în conformitate cu prevederile paragrafului precedent.
6.6. Eforturile unitare produse de contracţia betonului se determină considerând că în centrul de greutate G b al secţiunii dalei de
beton acţionează o forţă concentrată de întindere egală cu:
(6.1)
unde deformaţia specifică în timp a betonului datorită contracţiei (3) are una din valorile date în paragraful 3.4.
Aceeaşi forţă aplicată în acelaşi loc, se consideră că acţionează ca o forţă de compresiune asupra întregii secţiuni compuse.
Eforturile unitare din contracţia betonului, în fibrele extreme ale grinzii de oţel şi ale dalei de beton (fig. 9), se calculează cu
relaţiile
(6.2)
(6.3)
(6.4)
(6.5)
Eforturile unitare de întindere rezultă pozitive şi cele de compresiune negative.
Efectul contracţiei betonului asupra secţiunilor compuse care au armătură în dala de beton sau sunt prevăzute cu armătură
pretensionată se determină cu aceleaşi relaţii (6.2 la 6.5) introducând în calcul caracteristicile corespunzătoare pentru secţiunea
compusă. La secţiunile cu armătură pretensionată efectul contracţiei se determină în două etape: în prima etapă, până la
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
umplerea canalelor armăturii pretensionate, se introduce în calcul secţiunea beton-oţel fără armătură pretensionată. În a doua
etapă, în secţiunea de calcul se ţine seama şi de armătura pretensionată. Pentru fiecare etapă se vor lua în considerare
deformaţiile de contracţie corespunzătoare, conform indicaţiilor din cap. 3.
6.7. Eforturile unitare rezultate din diferenţa de temperatură Δt o dintre dala de beton şi grinda de oţel se determină considerând că
în centrul de greutate Gb al secţiunii dalei de beton acţionează o forţă concentrată:
(6.6)
unde diferenţa de temperatură Δto între dala de beton şi grinda de oţel este dată în paragraful 2.6.
Când temperatura dalei de beton armat este mai mică decât a grinzii de oţel, în relaţia (6.6) se ia semnul plus, iar în caz contrar
semnul minus.
Eforturile unitare din diferenţa de temperatură Δt o în fibrele extreme ale grinzii de oţel şi ale dalei de beton se determină cu
relaţiile (6.2) la (6.5), în care N c se înlocuieşte cu N t .
Eforturile unitare de întindere rezultă pozitive şi cele de compresiune negative.
Caracteristicile de calcul ale secţiunii compuse se determină pentru încărcările de scurtă durată, considerându-se n’ = n.
6.8. Eforturile unitare tangenţiale produse de forţele tăietoare T se pot determina, în mod simplificat, în ipoteza că forţele tăietoare
sunt preluate numai de inima grinzii de oţel, ca şi în cazul construcţiilor metalice.
În cazul când din calculul simplificat rezultă că pentru luarea forţelor tăietoare este necesară sporirea secţiunii luate în
considerare, se va face un calcul exact, folosind secţiunea transversală de calcul a grinzii compuse beton-oţel.
[top]
7. VERIFICAREA LA STAREA LIMITĂ DE OBOSEALĂ

7.1. Elementele compuse beton-oţel la care condiţiile de solicitare produs apariţia fenomenului de oboseală, se vor verifica la
oboseală prin beton şi oţel.
7.2. Verificarea la oboseală a dalei de beton armat a grinzii compuse se face punând condiţiile ca eforturile unitare normale de
compresiune în beton şi armătură, determinate conform prevederilor din 4.2 la 4.7 şi a capitolului 6, să nu depăşească rezistenţele
de calcul la oboseală prescrise în paragrafele 3.14 la 3.17.:
(7.1)
şi (7.2)
7.3. Verificarea la oboseală a grinzii de oţel se face conform prevederilor STAS 10108/0-78, eforturile unitare normale şi
tangenţiale fiind determinate conform prevederilor capitolului 6.
[top]
8. VERIFICAREA LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII (SĂGEŢI)

8.1. Deformaţiile în încovoiere ale grinzilor compuse beton-oţel se limitează la valorile admise pentru construcţiile metalice.
Calculul săgeţilor se face cu luarea în considerare a efectelor de creştere a deformaţiilor betonului în timp, sub acţiunea
încărcărilor de lungă durată; în cazul încărcărilor de scurtă durată nu se vor lua în considerare deformaţiile suplimentare din
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
curgerea lentă a betonului.
8.2. Modulul de rigiditate la încovoiere al grinzii compuse beton-oţel se ia egal cu produsul E0 Ic , în care momentul de inerţie Ic al
secţiunii transversale de calcul se determină conform prevederilor din paragraful 4.2 la 4.7.
8.3. Calculul săgeţilor grinzilor compuse beton-oţel se face ca pentru corpuri elastice şi omogene, ţinând seama de regulile
statisticii construcţiilor şi folosind modulul de rigiditate prevăzut în paragraful precedent.
8.4. Săgeata totală a unei grinzi compuse beton-oţel se obţine prin însumarea săgeţilor parţiale:
(8.1)
unde:
f0 – săgeta grinzii de oţel din încărcările preluate numai de acesta, înainte de realizarea legăturilor cu dala de beton armat,
calculată cu modulul de rigiditate E0 I0 ;
fi – contrasăgeata aplicată grinzii de oţel, când se introduc eforturile iniţiale în aceasta;
f q – săgeata grinzii compuse beton-oţel din încărcările de scurtă şi lungă durată aplicate dup realizarea legăturilor dintre grinda
de oţel şi dala de beton;
f adm – valoarea admisibilă a săgeţii grinzii compuse, care se ia conform prevederilor STAS 10108/0-78.
8.5. În cazul când încărcările temporare produc vibraţii este necesară verificarea ca frecvenţa acestor vibraţii să nu corespundă cu
nici una din frecvenţele proprii ale elementelor de construcţii.
[top]
9. VERIFICAREA LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII SPECIFICE CRITICE

9.1. Verificarea la starea limită de deformaţii specifice critice se efectuează pentru asigurarea elementului compus împotriva
pericolelor indicate în paragraful 2.13.
Solicitările se determină conform prevederilor subcapitolelor 2.3 la 2.6, luând în considerare încărcările normate în gruparea
fundamentală (inclusiv contracţia betonului şi diferenţa de temperatură dinte dala de beton şi grinda de oţel).
9.2. Eforturile unitare normale în fibra inferioară de oţel ( s oi ) şi în fibra superioară de beton ( s bs) se calculează conform
prevederilor capitolului 6, momentul de inerţie Ic al secţiunii transversale de calcul determinându-se cu n’ = n sau n’ = k · n, după
cum este mai dezavantajos (capitolul 4).
9.3. Deformaţia specifică la limita e proporţionalitate a oţelului din talpa inferioară a grinzii de oţel nu este depăşită, dacă este
satisfăcută condiţia:
(9.1)
în care rezistenţa caracteristică R c a oţelului are valorile date în tabelul 3.
9.4. Starea limită de microfisurare a betonului din zona comprimată a dalei de beton armat nu este atinsă atâta timp cât este
satisfăcută condiţia:
(9.2)
în care rezistenţa caracteristică # a betonului la compresiune se determină conform relaţiei 3.2.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
9.5. În zona momentelor negative se va realiza precomprimarea secţiunii compuse. Forţa de precomprimare se va stabili din
condiţia ca pentru ipoteza cea mai defavorabilă de solicitare să se obţină starea de decompresiune pentru fibra superioară de
beton.
[top]
10. ELEMENTELE DE LEGĂTURĂ

10.1. Elementele de legătură ale grinzilor compuse beton-oţel (fig. 10) se prevăd pentru a prelua atât lunecarea dintre grinda de
oţel şi dala de beton, cât şi forţa de întindere rezultată din tendinţa de ridicare a dalei de pe grinda de oţel; aderenţa pe suprafaţa
de contact dintre talpa superioară a grinzii de oţel şi dala de beton se neglijează, întreaga forţă de lunecare fiind predată
elementelor de legătură.
10.2. Forţa de lunecare, corespunzătoare stării limită de rezistenţă, este egală cu forţa de compresiune din beton (Nb ); mărimea
acesteia se determină cu relaţiile din tabelul C.1 (anexa C), funcţie de stadiul limită în care se calculează starea limită de
rezistenţă.
10.3. Elementele de legătură corespunzătoare acestei forţe de lunecare se distribuie uniform pe lungimea de grindă cuprinsă între
punctele de moment maxim şi moment nul.
Numărul elementelor de legătură, amplasate pe lungimea indicată mai sus şi capabile de a prelua forţa de lunecare L c , se
(10.1)
unde: m1 =0.8 – coeficient al condiţiilor de lucru al elementelor de legătură, care ţine seamă de solicitarea neuniformă a acestora
pe lungimea de grindă pe care sunt distribuite.
10.4. Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a elementelor de legătură de tipul bară spirală (fig. 10, a) se determină cu
relaţia:
(10.2)
unde: d sp este diametrul barei spirale.
10.5. Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a elementelor de legătură realizate din bare rotunde înclinate, (fig. 10, b),
din ipoteza că se atinge simultan starea limită de rezistenţă la întindere şi la forfecare, este dată de relaţia:
L c =Na cos a +T a sina (10.3)
unde: N a =A a R a (10.4)
însă cel mult
Ta =0.8A a R a (10.5)
S-a notat:
d – diametrul barei de oţel, din care se confecţionează elementele de legătură;
a – unghiul de înclinare în plan vertical al barei faţă de talpa superioară a grinzii de oţel.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Dacă elementele de legătură prezintă înclinare şi în plan orizontal faţă de axul tălpii superioare a grinzii metalice cu unghiul b,
relaţia (10.2) se scrie sub forma:
L c =Na cos a cos b+T a sina sinb (10.6)
10.6 Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a elementelor de legătură realizate din bare rotunde cu bulcă (fig. 10. c)
se determină cu relaţia (10.3).
Lungimea minimă a barelor rotunde cu bulcă este de 7d, însă cel puţin 12 cm. Distanţa b 1 între axele celor două ramuri ale buclei
se determină cu relaţia:
(10.7)
stabilită în ipoteza că rezistenţa de calcul a betonului la strivire pe buclă este egală cu 3.5 R c .
Dacă lungimea unei ramuri a buclei este de cel puţin 25d, distanţa b 1 se va putea reduce la 4 d. Pentru lungimi ale ramurii buclei
cuprinse între 7d, respectiv cel puţin 12 cm, şi 25d, se va interpola liniar între valoarea dată de relaţia (10.7) şi 4d.
10.7. Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a elementelor de legătură realizate din dornuri cu cap (fig. 10d) se obţine
ca valoarea cea mai mică dată de relaţiile de mai jos, funcţie de felul solicitării.
a) dornuri solicitate numai la forfecare:
(10.8)
(10.9)
unde: md reprezintă coeficientul condiţiilor de lucru pentru dornuri şi are valorile din tabelul 9.
Tabelul 9
COEFICIENŢII CONDIŢIILOR DE LUCRU PENTRU DORNURI: md
md
Raportul h/d
16 ≤ d < 25 mm 25 ≤ d ≤ 32 mm
≥ 4,2 1,0 0,95
≤3 0,85 0,80
Pentru valori intermediare ale raportului h/d se

3<h/d<4.2
interpolează liniar.
b) dornuri solicitate numai la forţa axială de întindere:
(10.10)
(10.11)
unde: D este diametrul capului dornului, în cm;
h 1 reprezintă înălţimea tijei dornului, care se recomandă să fie de cel puţin 3,5 d.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
c) capacitatea portantă a dornurilor solicitate simultan la forfecare şi forţă axială se stabileşte presupunând o relaţie liniară între
valorile L c şi Zc ,. Dacă pentru o situaţie dată, raportul între efortul de lunecare L şi efortul de întindere Z este: b=Z/L şi raportul
g=Zc /Lc , capacitatea portantă se determină cu relaţia:
(10.12)
10.8. Capacitatea portantă a elementelor rigide de tipul diblurilor; (fig. 10.e) se determină cu relaţia:
L c =m s R c Abs (10.13)
unde: Abs – reprezintă suprafaţa de strivire a betonului, măsurată într-un plan vertical, normal pe axa grinzii de oţel;
ms – coeficient al condiţiilor de lucru ale betonului la strivire pe suprafaţ elementului de legătură, care se va lua din tabelul 10.
Tabelul 10
COEFICIENŢII CONDIŢIILOR DE LUCRU, ms
Modulul de alcătuire a grinzii compuse Încărcări Încărcări

statice repetate
- grinzi cu dală fără nervuri de îngroşare 2,00 1,60
- grinzi cu dală realizată cu nervură de îngroşare 1,80 1,45
1.5>bn /bs >1.3 1,80 1,45
b n /bs <1.3 1,40 1,10
Observaţie: b s – reprezintă lăţimea suprafeţei de strivire şi
b n – lăţimea nervurii de îngroşare a dalei de beton măsurată la nivelul centrului de greutate al suprafeţei de strivire.
Pentru a evita forfecarea betonului între dibluri, distanţa dintre acestea se va lua cel puţin de 3,5 ori înălţimea diblului.
Prinderea diblului de talpa superioară a grinzii de o
El se va calcula la forţa de lunecare preluată de diblu (L c ) dată de relaţia (10.13), şi sporită cu 20%.
10.9. Capacitatea portantă a elementelor de legătură rigide, de tipul diblurilor cu bare înclinate sau cu bulcă (fig. 10.c) se
L c =m s R c Abs+ m (Na cos a +T a sina ) (10.14)
unde: μ = 0,5 pentru bare ξnclinate;
μ = 0,7 pentru bare cu buclγ.
N a şi Ta au semnificaţia dată de relaţia (10.4)
[top]
11. ELEMENTE CONSTRUCTIVE
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Dala de beton armat
11.1. Grinzile compuse beton-oţel se pot realiza ca grinzi independente sau ca grinzi făcând parte din planşee de beton armat
monolit sau prefabricate. La alcătuirea dalei de beton armat, care conlucrează cu grinda de oţel se vor respecta prevederile
cuprinse în STAS 10107-0-81 atât pentru beton cât şi pentru armătură.
11.2. În cazul plăcilor de beton, la care grosimea h p este mai mică de 10 cm, se vor prevedea întotdeauna nervuri de îngroşare
deasupra grinzilor de oţel, care respectă înclinarea specifică plăcilor de beton armat;: înălţimea totală a dalei de beton deasupra
grinzilor va fi întotdeauna cel puţin 10 cm.
Înălţimea h n a nervurii de îngroşare va respecta condiţia:
(11.1.)
Înălţimea nervurii de îngroşare se va alege astfel încât înălţimea totală a grinzii compuse să nu depăşească maximum de 2,5 ori
înălţimea grinzii de oţel (fig. 1).
(11.2)
Lăţimea nervurii de îngroşare a plăcii, măsurată la partea inferioară a plăcii, trebuie să fie de minimum 1,5 ori înălţimea nervurii.
(11.3)
11.3. La plăcile monolite se va acorda o atenţie deosebită compactării betonului în zonele elementelor de legătură şi deasupra
grinzilor de oţel.
11.4. În cazul folosirii pentru plăcile monolite a unui cofrag pierdut din tablă cutată, care, împreună cu betonul, formează o placă
compusă beton-oţel, continuitatea pe reazem se realizează prin armare cu fâşii de plasă.
11.5. Când se folosesc plăci din beton armat prefabricate acestea se vor poza pe un strat de beton (mortar) de cel puţin 2,5 cm,
aşezat pe talpa superioară a grinzii de oţel. Pentru realizarea unei grosimi constante a patului de beton (mortar) se recomandă ca
elementele prefabricate să rezeme pe nişte distanţieri metalici sau din alte materiale.
11.6. Lăţimea minimă a rostului dintre plăcile prefabricate va fi de 30 cm la partea inferioară a plăcii. Golul în care pătrund
elementele de legătură se va stabili în funcţie de tipul şi dimensiunile acestora, în aşa fel încât să se poată asigura o bună
comportare a betonului don gol. În plăci, în dreptul golurilor de monolitizare se lasă mustăţi, fără bucle, care trec peste elementele
de legătură (fig. 11).
11.7. Betonul (mortarul), din rosturile prefabricate şi din golurile în care pătrund elementele de legătură va avea marcă de
minimum B 300, se va realiza cu agregate cu Ø ≤ 7 mm; se va acorda o atenţie deosebită modului de compactare.
11.8. Când se folosesc sprijiniri intermediare provizorii pentru grinzi, acestea se vor scoate numai atunci când rezistenţele betonului
turnat monolit în placă sau în rosturi şi goluri, determinate prin încercări pe cuburi, sunt egale cu cel puţin dublul eforturilor unitare
care se dezvoltă în dală după eliminarea sprijinirilor. Aceste prevederi vor fi prescrise prin proiect.
Grinda de oţel
11.9. Grinda de oţel poate fi realizată: din profile I laminate, din profile cu inimă plină sau cu goluri şi secţiune compusă realizată
prin nituire sau sudură; din grinzi cu zăbrele. În ultimele 2 cazuri talpa inferioară este cu mult mai dezvoltată decât talpa
superioară. Profilele având inima cu goluri (grinzi ajurate) se realizează prin combinarea a două profile cu înălţimi diferite, prin
tăierea nesimetrică a unui profil I , sau prin întărirea tălpi inferioare a unui profil laminat tăiat simetric.
Alcătuirea grinzilor cu secţiune compusă se face conform prevederilor STAS 10108/0-78.
11.10. Secţiunea tălpii superioare a grinzii de oţel se va reduce la minimum; în cazul grinzilor realizate de oţel se va reduce la
minimum; în cazul grinzilor realizate cu sprijiniri provizorii se va adopta secţiune care asigură fixarea elementelor de legătură; în
celelalte cazuri se alege secţiunea în aşa fel, ca prin poziţia centrului de greutate, să se asigure o utilizare raţională a oţelului.
Orientativ, pentru grinzi fără sprijin provizorii, se poate considera:
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Ats = hs Ai ; hs =0.25 - 0.35 (11.4)
11.11. Lăţimea tălpii superioare a profilelor compuse sau a grinzilor cu zăbrele trebuie să asigure fixarea elementelor de legătură
iar grosimea, în cazul folosirii platbenzilor, trebuie să fie minimum 8 mm sau minimum 1/10 din lăţimea liberă a tălpii de pe o parte
a inimii grinzii.
11.12. Talpa superioară se realizează din oţeluri sudabile pentru a permite fixarea elementelor de legătură prin sudură.
11.13. Suprafaţa superioară se realizează din oţel care vine în contact cu betonul dalei sau cu patul de beton la dalele
prefabricate, trebuie să fie lăsată nevopsită şi totodată să fie bine curăţată de exfolieri, rugină, grăsimi sau alte impurităţi înainte
de punerea în operă a betonului.
Elemente de legătură
11.14. Elementele de legătură preiau forţele de lunecare dintre dala de beton armat şi grinda de oţel şi ancorează dala de grindă
împotriva forţelor de ridicare. Forţele din elementele de legătură trebuie să fie transmise până în zona activă (comprimată) a plăcii
de beton armat.
11.15. Elementele de legătură se prind pe talpa superioară a grinzii de oţel prins sudură, respectându-se prevederile STAS
10108/0-78 referitoare la proiectarea îmbinărilor sudate.
11.16. Distribuţia elementelor de legătură în lungul grinzii se face în aşa fel încât toate elementele să fie solicitate la forţe egale;
distribuţia uniformă se recomandă numai dacă se folosesc plăci de beton prefabricate prevăzute cu goluri în care intră elementele
de legătură.
11.17. Elementele de legătură bară spirală (fig. 10.a) se execută din beton-oţel rotund OB 37 cu diametrul între 12 şi 20 mm.
Spirala se execută cu un diametru egal cu de 5 până la 6 ori diametrul barei spiralei şi cu pasul „e” variabil în lungul grinzii, în
funcţie de variaţia forţei de lunecare; se recomandă ca pasul să se ia egal cu diametrul spiralei în zona solicitărilor maxime şi să
crească până la de două ori diametrul spiralei în zona centrală a grinzii.
Spirala se sudează în punctele de contact cu talpa superioară a grinzii de oţel, cu cordoane de sudură care trebuie să preia forţele
de lunecare corespunzătoare.
Elementele de legătură de tipul barelor înclinate (fig. 10.b) sau al barelor cu bulcă (fig. 10. c) se vor fixa de talpa grinzii de oţel cu
o cusătură de sudură în jurul capetelor. Ele se execută din bare rotunde de oţel OB 37 cu diametrul între 12 şi 20 mm.
Barele înclinate terminate cu ciocuri şi barele cu buclă se vor duce cât mai aproape de faţa superioară a plăcii de beton,
respectându-se grosimea stratului de acoperire cu beton (STAS 10107/0-81), apoi se vor îndoi paralel cu faţa superioară a plăcii.
Lungimea barelor înclinate se alege astfel ca aceasta să pătrundă în zona comprimată a dalei pe o lungime de cel puţin 25d,
având însă o porţiune orizontală de cel puţin 10d şi cioc la capăt.
Lungimea optimă a barelor cu buclă este de 150 mm, aproximativ 10d; lungimea minimă este de 7d dar nu mai puţin de 120 mm.
Diametrul buclei se recomandă de 15d.
Înclinarea normală a barelor înclinate şi a barelor cu buclă este de 45 o însă poate fi redusă până la 15 o ; barele înclinate vor avea
o înclinare şi în plan transversal.
Îndoiturile cu rază mică de curbură se vor executa la cald.
Distanţa e 1 dintre elementele de legătură de tipul barelor înclinate şi a barelor cu buclă, măsurată în lungul grinzii, va fi de
minimum 0,7 h b şi maximum 2 h b .
11.18. Elementele de legătură de tipul dornurilor (fig. 10. d) vor avea în mod obişnuit diametrul cuprins între 12 şi 25 mm şi
lungimea aleasă în aşa fel încât să aibă un strat de acoperire la suprafaţa superioară a dalei de beton, de cel puţin 2,5 cm. Capul
dornului la partea superioară se realizează conform indicaţiilor date în fig. 10 d.
Distanţa de la marginea tălpii superioare a grinzii de oţel la dorn şi lumina între dornuri, măsurată în planul secţiunii transversale
trebuie să fie de cel puţin 2,5 cm.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Distanţa dintre dornuri „e” măsurată în lungul grinzii, nu trebuie să depăşească 60 cm.
Pentru a mări rezistenţa betonului la strivire locală, dornurile pot fi prevăzute cu frete elicoidale, având diametrul de 50 – 60 mm şi
pasul 10 – 15 mm, realizate din sârmă cu diametrul 3 – 4 mm.
Dacă dala de beton armat are nervură de îngroşare, dornurile trebuie să depăşească cu cel puţin cm faţa inferioară a plăcii de
beton.
11.19. Elementele de legătură e tipul diblurilor (fig. 10. e) se vor executa cât mai rigide, pentru a se asigura o distribuţie cât mai
uniformă a presiunilor pe beton. Ele se realizează din profile T, dublu T tăiate, oţel cornier sudate frontal pe talpa grinzii de oţel.
Diblurile vor fi prevăzute cu dispozitiv de preluare a forţelor de ridicare a dalei sau cu bare cu bulcă sau bare înclinate.
Cordoanele de sudură cu care se leagă diblurile de grinda de oţel se vor executa continue şi vor asigura preluarea forţei
orizontale de lunecare cât şi a forţei verticale de ridicare. Cordoanele de sudură vor fi bine curăţate după execuţie.
Distanţa de la marginea tălpii superioare a grinzii de oţel până la dibluri trebuie să fie de cel puţin 10 mm.
Distanţa dintre dibluri se va lua de cel puţin 3,5 ori înălţimea diblului.
Dublurile trebuie să aibă, prin construcţie, o formă care să permită pătrunderea uşoară a betonului până la talpa superioară a
grinzii de oţel.
[top]
ANEXA A
NOTAŢII
1. Caracteristici geometrice
Aa – Aria secţiunii armăturii dalei de beton armat, paralelă cu axa grinzii compuse.
Ab – Aria secţiunii transversale a dalei de beton
Ao – Aria secţiunii transversale a grinzii de oţel
Ai – aria secţiunii transversale a inimii grinzii de oţel
Ati , Ats – aria secţiunii transversale a tălpii inferioare, respectiv superioare a grinzii de oţel
Ac – aria secţiunii de calcul a grinzii compuse beton-oţel, în domeniul elastic
Abs – aria suprafeţei de strivire a betonului la elementele de legătură de tipul diblurilor
G b – centrul e greutate al secţiunii dalei de beton Ab
G o – centrul de greutate al secţiunii grinzii de oţel
G c – centrul de greutate al secţiunii de calcul al grinzii compuse beton-oţel
Ib – momentul de inerţie al secţiunii dalei de beton Ab în raport cu axa care trece prin centrul de greutate G b .
Io – momentul de inerţie al secţiunii grinzii de oţel în raport cu centrul de greutate G o
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Ic – momentul de inerţie al secţiunii de calcul a grinzii compuse în raport cu centrul de greutate G c
b – lăţimea de calcul a plăcii dalei de beton
a – distanţa dintre axele grinzilor de oţel
l – deschiderea de calcul a grinzii de oţel
h p – înălţimea plăcii dalei de beton
h n – înălţimea nervurii de îngroşare a dalei de beton
h b = h p + h n – înălţimea secţiunii dalei de beton
h – înălţimea totală a grinzii compuse beton-oţel
h 2 - înălţimea secţiunii grinzii de oţel
h 1 = h 2 – (ts + ti )/2
h d – înălţimea dornului
a’ – distanţa de la centrul de greutate al armăturii Aa la faţa superioară a dalei de beton
d – diametrul armăturilor din beton-oţel
d d – diametrul dornurilor
t – grosimea inimii grinzii de oeţl
ts , ti – grosimea tălpii superioare, respectiv inferioare a grinzii de oţel
y – distanţa de la axa neutră la fibra superioară de beton în stadiul de rupere.
y 1 = y i – ½ ti
y 2 = y s – ½ ts
y 3 = h b + ½ ts
y s , y i – distanţa de la centrul de greutate G o la fibra superioară respectiv inferioară a grinzii de oţel
y cs, y ci – distanţa de la centrul de greutate G o la fibra superioară, respectiv inferioară a plăcii de beton
y ba - distanţa de la centrul de greutate G b la centrul de greutate al armăturii Aa a dalei de beton
y 00 – distanţa dintre centrele de greutate G c şi G o
y cb – idem între G c şi G b
y bo – idem între G b şi G o
y ca – idem între G c şi centrul de greutate al armăturii Aa
α – ξnclinarea barei elementului de legătură
s – poziţia forţei de compresiune din beton N b
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
f – săgeata totală a unei grinzi compuse beton-oţel
2. Eforturi unitare, rezistenţe, ale caracteristici ale materialelor
Ea – modulul de elasticitate al armăturilor dalei de beton
Eb – modulul de elasticitate la compresiune sau întindere al betonului
Eb – valoarea finală a modulului deformaţiei totale a betonului
Eb – modulul deformaţiei totale a betonului la timpul t de la aplicarea solicitărilor de lungă durată
Eo – modulul de elasticitate al oţelului din grinda metalică
R a – rezistenţa de calcul a armăturilor dalei de beton
R a 0 - idem pentru calculul la starea limită de oboseală
R c – rezistenţa de calcul a betonului la compresiune
R c n - rezistenţa normală a betonului de compresiune
R e 0 - idem, rezistenţa de calcul la starea limită de oboseală
R b – rezistenţa efectivă a betonului la compresiune determinată de cuburi cu latura de 14,1 cm;
R c – rezistenţa normată a oţelului din grinda metalică
R – idem, rezistenţa de calcul
σ – efort unitar normal; diferite valori ale eforturilor unitare, afectare de diferiώi indici, rezultă din figuri şi text
σ b – efortul unitar maxim de compresiune în secţiunea considerată
σ os, σ oi – efortul unitar iniţial în fibra superioară, respectiv inferioară a grinzii de oţel din preîncovoierea acesteia
3. Eforturi
M – moment de încovoiere; diferitele valori ale momentelor de încovoiere, afectare de diferiţi indici, rezultă din textul instrucţiunilor.
N b – rezultanta eforturilor unitare de compresiune în beton în stadiul de rupere.
- Forţa concentrată produsă la contracţia betonului, care acţionează în centrul de greutate G b .
– idem produsă de diferenţa de temperatură între dala de beton şi grinda de oţel.
L c – Capacitatea portantă a unui element de legătură la starea limită de rezistenţă.
4. Coeficienţi
c v – coeficient de variaţie într-o distribuţie normală Gauss
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
v – raportul între solicitarea de lungă durată şi solicitarea totală.
e be s b /E b – deformaţia specifică finală din contracţia betonului
- deformaţia specifică finală din contracţia betonului.
- creşterea în timp a deformaţiei specifice a betonului datorită curgerii lente şi contracţiei
– deformaţia specifică iniţială a fibrei superioare respectiv inferioare a grinzii de oţel prin încovoierea acesteia.
- deformaţia specifică limită (de rupere) a betonului comprimat din încovoiere.
- idem, la limita convenţională de elasticitate
– deformaţia specifică totală finală după consumarea contracţiei şi curgerii lente a betonului;
– deformaţia specifică la limita de curgere
- deformaţia specifică la sfârşitul palierului de curgere
- coeficientul condiţiilor de lucru al armăturii pentru încărcări repetate (oboseală)
- idem, coeficientul care ţine seama de felul sudurii
- coeficientul condiţiilor de lucru al betonului pentru încărcări repetate (oboseală)
m1 – coeficientul condiţiilor de lucru pentru elemente de legătură.
ms – coeficientul condiţiilor de lucru la strivirea betonului
n = Eo /E b – coeficientul de echivalenţă
n o = 2n – idem pentru cazul încărcărilor repetate (oboseală)
- coeficienţi de echivalenţă
a t – coeficient de dilatare termică liniară pentru beton
gb – coeficient al materialului pentru beton
go – idem, pentru oţelul din grinda metalică
r =s min/s max – coeficient de asimetrie
- valoarea maximă de calcul a caracteristicii deformaţiei în timp a betonului din contracţie şi curgere lentă
j 0 – valoarea de bază a caracteristicii deformaţiei în timp a betonului
- idem datorită curgeri lente
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
j cl – idem la timpul t de la aplicarea solicitărilor de lungă durată
– diferenţa de temperatură între dala de beton şi grinda de oţel.
n 1 – numărul elementelor de legătură la lungimea de grindă cuprinsă între punctul de moment încovoietor nul şi punctul de
moment încovoietor maxim.
[top]
ANEXA B
B.1. Coeficienţii şi
Rezistenţa la calcul la oboseală pentru armăturile nepretensionate se stabilesc cu relaţia:
(B.1)
în care coeficienţii de reducere şi rezultă din tabelele B1 , respectiv B2 , în funcţie de valorile coeficientului de asimetrie r şi
de calitatea oţelului.
Tabelul B1
COEFICIENŢII ρ ŞI ma 0
Coeficientul de asimetrie ρ
Tipul -1 - 0,5 - 0,2 0 0,2 0,4 0,7 0,8 0,9

oţelului
ma 0
PC60 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50 0,60 0,90 1,00 1,00
PC52 0,40 0,48 0,55 0,60 0,65 0,75 1,00 1,00 1,00
OB 37 0,45 0,58 0,70 0,80 0,85 1,00 1,00 1,00 1,00
Tabelul B 2
COEFICIENŢII m a s
Coeficientul de asimilare ρ*
Tipul
Modul de realizare a 0 0,2 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
de oţel
sudurii
beton
ma s
Armăt. sudate cap la OB37 0,9 0,95 1 1 1 1 1 1 1

cap prin presare, cu
PC52 0,9 0,95 1 1 1 1 1 1 1
polizare fină a
proeminenţelor PC60 0,9 0,95 0,95 1 1 1 1 1 1
Armăt. sudate prin OB37 0,8 0,9 0,95 1 1 1 1 1 1
presare cap la cap.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Armăt. sudate cu PC52 0,7 0,7 0,75 0,8 0,9 1 1 1 1

eclise decalate. Armăt.
sudate prin puncte
(carcase sau plase PC60 0,65 0,65 0,65 0,65 0,7 0,7 0,7 0,85 1
sudate)
Armăt. sudate cu CB57 0,75 0,80 0,85 0,90 1 1 1 1 1
eclise în formă de
PC52 0,35 0,40 0,45 0,50 0,55 0,60 0,75 0,95 1
jgheab.
Armăt. sudate cu
PC60 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50 0,55 0,70 0,90 1
perechi de eclise
nedecalate
* Nu se admite sudură la bare la care ρ < 0
Tabelul B 3
DETERMINAREA COEFICIENTULUI γ PENTRU VERIFICAREA LA OBOSEALA A GRINZILOR DE OŢEL
Coeficienţii
Grupa elementelor şi
Marca
îmbinărilor (STAS c pentru nr. de cicluri, în milioane:
oţelului a b
10108/0-78)
0,5 1,0 2,0 3,0 5,0
OL 37 1 1,20 0,60
1,2
2 1,30 0,70
3 1,55 0,95 1,1 0,9
4 1,85 1,25 1,3
1,0 0,95
5 2,10 1,50
6 2,75 2,15
7 3,50 2,90 1,4 1,2 0,85
8 4,80 4,20
OL 44 1 1,25 0,65
1,2 1,1
2 1,45 0,85
OL 52
3 1,80 1,20 0,9
4 2,40 1,80 1,4 1,2
1,0 0,95
5 2,75 2,15
6 3,80 3,20
7 4,80 4,20 1,6 1,3 0,85
8 6,00 5,40
Numărul ciclurilor anuale se determină pe baza modulului de funcţionare a utilajului considerat la verificare, pe baza datelor
tehnologice. Când numărul ciclurilor este mai mic decât 10.000 într-un an, nu este necesară o verificare la oboseală.
În relaţiile (B.3) şi (B.4)
r =s min/s max (B.5)
B.3. Coeficientul de echivalenţă pentru verificarea elementelor compuse oţel-beton la starea limită de oboseală, se ia egal cu
valoarea:
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
n 0 =2E/Eb =2n (B.6)
în care n rezultă din tabelul 1.
B.2. Verificarea la oboseală a grinzilor de oţel
Efortul unitar maxim σ se comparγ cu rezistenţa de calcul R, multiplicată cu coeficientul g, astfel:
(B.2)
Coeficientul g se determină cu relaţia:
(B.3)
când efortul unitar maxim, în valoare absolută, este de întindere şi cu relaţia:
(B.4)
când efortul unitar maxim este de compresiune.
Valoarea coeficientului g se limitează la 1.
Valoarea coeficienţilor a, b şi c rezultă din tabelul B3 ; coeficientul c se ia în funcţie de numărul ciclurilor încărcărilor variabile şi
repetate, care apr pe durata de exploatare a construcţiei sau a elementului de construcţie, de marca oţelului folosit şi de grupa
care caracterizează elementul sau îmbinarea verificată la oboseală.
[top]
ANEXA C
C.1. Momentul de încovoiere la starea limită de rezistenţă a grinzilor compuse beton-oţel de tip I
Starea limită de rezistenţă este definită prin atingerea deformaţiei specifice de rupere a betonului ( ) în fibra superioară a dalei
de beton.
În funcţie de poziţia axei neutre şi a gradului de plasticizare a betonului şi a oţelului din grinda metalică se deosebesc patru stadii
limită, indicate în fig. 5 şi tabelul 4 (capitolul 5).
Domeniul de valabilitate pentru fiecare stadiu limită rezultă din tabelul C.1.
Tabelul C.1
DOMENIILE DE VALABILITATE A STADIILOR LIMITĂ PENTRU GRINZILE COMPUSE BETON-OŢEL TIP I
Domeniul de valabilitate funcţie de:

Stadiul
Tipul
limită
hp hb
a1 y hp
a y yh b
a2 y>h p
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
b1 y hp
b yh b <y h b
b2 y>h p
y<(1/ b' )h p
c1
c h b <y jh b
y
c2
(1/ b' )h p
d - y>(1/ b' )h p y> j h b

Valorile coeficienţilor din Tabelul C.1 rezultă din Tabelul C.2 în funcţie de calitatea oţelului folosit la grinda metalică. Pentru
calculul coeficientului l se vor considera pozitive ambele deformaţii specifice ( şi ).
Tabelul C.2
VALORILE COEFICIENŢILOR y, j , l
Valorile coeficienţilor
deformaţia
Calitatea specifică
oţelului
y j l
beton greu beton uşor beton greu beton uşor beton greu beton uşor
OL 37 1,10 0,76 0,78 1,45 1,38 0,31 0,28
OL 44 1,33 0,73 0,75 1,61 1,50 0,38 0,33
OL 25 1,65 0,68 0,71 1,90 1,70 0,47 0,41
Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a unei secţiuni compuse beton-oţel solicitată la încovoiere, corespunzătoare
fiecărui stadiu limită, se determină cu relaţiile
Stadiul limită ’’a’’
(C.1)
Stadiul limită ’’b’
(C.2)
Stadiul limită ’’c’’
(C.3)
Stadiul limită ’’d’’
(C.4)
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Momentul încovoietor de calcul rezultat din încărcările exterioare, corespunzător fiecărei secţiuni, trebuie să fie mai mic sau cel
mult egal cu capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a secţiunii considerate.
Poziţia axei neutre, corespunzătoare fiecărui stadiu limită, rezultă prin rezolvarea unei ecuaţii de gradul întâi sau doi, conform
relaţiilor C.5 la C.8, după cum urmează:
Stadiul limită ’’a’’:
(C.5)
Stadiul limită ’’b’’:
(C.6)
Stadiul limită ’’c’’
(C.7)
Stadiul limită ’’d’
(C.8)
În relaţiile (C.5) la (C.8) s-a notat:
(C.9)
Deformaţiile specifice şi se introduc în relaţiile (C.9) cu valorile absolute.
Valoarea forţei de compresiune din beton (Nb ) corespunzătoare relaţiilor (C.5) la (C.8) rezultă din tabelul C.3 pentru fiecare stadiu
limită.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Tabelul C.3
FORŢA DE COMPRESIUNE ÎN BETON
Stadiul
Tipul ΔN b =
limită
a1
a
a2
b1
b
b2
c1
c
c2 0
d d 0
Valoarea ’’s’’ care defineşte poziţia forţei de compresiune din beton (Nb ) faţă de fibra superioară a dalei de beton se determină cu
relaţia:
(C.10)
în care
Ţinând seama de poziţia axei neutre şi de gradul de plasticizare a betonului şi a oţelului din grinda metalică, valorile ’’s’’ rezultă
din tabelul c.4 şi fig. 6.
Tabelul C.4
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
VALORILE ’’s’’
Stadiul
Tipul Valorile s
limită
a1 s = 0,4112 y
a
a2 din fig. 7, funcţie de
b1 s = 0,4112 y
b
b2 din fig. 7, funcţie de
c1 din fig. 7, funcţie de
c2
d d
C.2. Momentul de încovoiere la starea limită de rezistenţă a grinzilor compuse beton-oţel de tip II
de beton.
În funcţie de poziţia axei neutre şi a gradului de plasticizare a betonului şi a oţelului din grinda metalică se deosebesc patru stadii
limită, indicate în fig. 7 şi Tabelul 4 (capitolul 5).
Tabelul C.5
DOMENIILE DE VALABILITATE A STADIILOR LIMITĂ PENTRU GRINZILE COMPUSE BETON-OŢEL TIP II

Stadiul
Tipul
limită
hp hb
a1 y hp
a y y0 h b
a2 y>h p
b1 y hp
b y0 h 0 <y h b
b2 y>h p
c1
c h b <y j0 h b
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
c2
d d y> j 0 h b
Dacă axa neutră este situată la partea inferioară a dalei de beton şi aceasta are o îngroşare pe grinda de oţel, pentru a avea
stadiul limită a 1 înălţimea acestei îngroşări trebuie să satisfacă condiţia:
; (C.11)
În calculul coeficienţilor y0 , j 0 , l şi l 0 valorile deformaţiilor specifice e br, e c şi e is se iau în valoare absolută.
Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a grinzilor compuse tip II, solicitate la încovoiere, corespunzătoare fiecărui
stadiu limită de rezistenţă, se determină cu relaţiile:
(C.12)
(C.13)
Stadiul limită ’’c’’:
(C.14)
Stadiul limită ’’d’’:
(C.15)
Momentul de încovoiere la starea limită de rezistenţă calculat cu relaţiile (C.12) la (C.15), se referă numai la valoarea preluată de
secţiunea compusă; în plus se mai adună momentul de încovoiere preluat de secţiunea de oţel, astfel că avem:
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
M0 =M otel+M II (C.16)
Momentul încovoietor de calcul, rezultat din încărcările exterioare, corespunzător fiecărei secţiuni, trebuie să fie mai mic sau cel
mult egal cu capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a secţiunii considerate, dată de relaţia (C.16).
Poziţia axei neutre, corespunzătoare fiecărui stadiu limită se obţine prin rezolvarea ecuaţiilor (C.17) la (C.20).
(C.17)
(C.18)
(C.19)
(C.20)
y 4 =y-y 3 -h es (C.21)
h de =hei +hes
Deformaţiile specifice , e c şi e is se introduc în relaţiile (C.21) cu valorile absolute.
Valoarea forţei de compresiune din beton (Nb ) corespunzătoare relaţiilor (C.17) la (C.20) rezultă din tabelul C.3 pentru fiecare
stadiu limită.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Valoarea ’’s’’ care defineşte poziţia forţei de compresiune din beton (Nb ) faţă de fibra superioară a dalei de beton, rezultă din
tabelul c.4 şi fig. 6.
C.3. Momentul de încovoiere la starea limită de rezistenţă a grinzilor compuse beton-oţel de tip III
de beton.
În funcţie de poziţia axei neutre şi a gradului de plasticizare a betonului din dală şi a oţelului din grinda metalică se deosebesc
patru stadii limită indicate în fig. 8 şi tabelul 4 (capitolul 5).
Tabelul C.6
DOMENIILE DE VALABILITATE PENTRU FIECARE STADIU LIMITĂ PENTRU GRINZILE COMPUSE BETON-OŢEL TIP III

Stadiul
Tipul
limită
hp hb
a1 y hp
a y yi h b
a2 y>h p
b1 y hp
b yi h b <y<hb
b2 y>h p
c1
c h b <y<j i h b
c2
d d y> j i h b

Dacă axa neutră este situată la partea inferioară a dalei de beton şi aceasta are o îngroşare pe grinda de oţel, pentru a avea
stadiul limită a1, înălţimea acestei îngroşări trebuie să satisfacă condiţia:
; (C.22)
La calculul coeficienţilor yi , j i , l, l i şi l i valorile deformaţiilor specifice , e c şi e is se introduc în valoare absolută.
Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a grinzilor compuse tip III solicitate la încovoiere, corespunzătoare fiecărui
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
stadiu limită de rezistenţă, se determină cu relaţiile:
(C.23)
(C.25)
(C.26)
(C.27)
Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a grinzilor compuse beton-oţel de tip III, cu eforturi iniţiale, conţine şi momentul
de încovoiere care se consumă pentru preluarea momentului aplicat la preîncovoierea grinzii de oţel în sens invers încovoierii
rezultate din încărcările exterioare.
Momentul încovoietor de calcul, rezultat din încărcările exterioare şi din eliminarea factorilor care au produs preîncovoierea grinzii
de oţel, corespunzătoare fiecărei secţiuni, trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu capacitatea portantă la starea limită de
rezistenţă a secţiunii considerate.
Poziţia axei neutre, corespunzătoare fiecărui stadiu limită, rezultă prin rezolvarea ecuaţiilor (C.28) la (C.31):
(C.28)
(C.29)
(C.30)
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
(C.31)
h ce=h3e +y-y 3
y 4 =y-y 3 -h cs (C.32)
h de =hei +hes
Deformaţiile specifice ce intră în relaţiile (C.32) se introduc cu valorile lor absolute.
b) valoarea forţei de compresiune din beton (Nb ) corespunzătoare relaţiilor (C.28) la C.31) rezultă din tabelul C.3 pentru fiecare
stadiu limită.
Distanţa ’’s’’ care defineşte poziţia forţei de compresiune din beton (N0 ) faţă de fibra superioară a dalei de beton, rezultă din
tabelul c.4 şi fig. 6.
C.4. Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă considerând plasticizarea completă a secţiunii transversale.
Încercările experimentale au arătat că, în cazurile în care axa neutră este situată în talpa comprimată a grinzii de oţel sau foarte
aproape de aceasta, valoarea momentului încovoietor la starea limită de rezistenţă, considerând secţiunea transversală complet
plasticizată, poate depăşi cu valori de peste 10% valoarea capacităţii portante reale, calculată conform prevederilor din paragrafele
C.1, C.2 şi C.3.
Valorile momentului plastic diferă în funcţie de poziţia axei neutre, care poate fi situată fie în placa de beton comprimată, fie în
inima grinzii metalice.
a) Axa neutră situată în placa de beton (fig. 12).
Poziţia axei neutre y p rezultă din condiţia de echilibru a forţelor interioare, fiind dată de relaţia:
(C.33)
unde: A0 =A i +A ti +A ts
Momentul plastic (în raport cu forţa de compresiune din beton N b ) este dat de relaţia:
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
(C.34)
b) Axa neutră situată în grinda de oţel (fig. 13):
Poziţia axei neutre y p rezultă din fig. 13, astfel:
y p =hip +t s +hn +hp (C.35)
în care h ip se stabileşte din condiţia de echilibru a forţelor interioare şi este dat de relaţia:
(C.36)
Momentul plastic (în raport cu forţa de compresiune din beton N b ) este dat de relaţia:
(C.37)
Observaţie. Pentru aplicarea metodologiei de calcul prezentate la punctul b) în cazul grinzilor cu secţiunea transversală zveltă se
va respecta una dintre următoarele prevederi:
- elementele comprimate ale grinzii de oţel se vor prevedea cu rigidizări corespunzătoare, astfel încât porţiunea de secţiune
comprimată să se poată plasticiza complet, fără să apară pierderea capacităţii portante prin voalare;
- în cazul când nu se prevăd aceste rigidizări, se poate adopta o metodă simplificată de calcul; aceasta presupune neglijarea
aportului înălţimii inimii comprimate, precum şi al unei porţiuni întinse din inima grinzii, situată simetric sub axa neutră; secţiunea
transversală rezultată şi diagrama de eforturi în cazul simplificat pot fi urmărite în fig. 14.
[top]
ANEXA D
EXEMPLU DE CALCUL
Grindă compusă beton greu-oţel
1. Elemente de proiectare
Să se dimensioneze planşeul cu secţiunea compusă beton-oţel, realizat cu eforturi iniţiale, cunoscând următoarele date:
- deschiderea de calcul pentru grindă: 1 = 6 m
- distanţa dintre grinzile de oţel, a = 3,0 m
- încărcarea utilă 300 daN/m 2 de scurtă durată
- grosimea plăcii de beton h p = 8 cm, rezultă din condiţia de limitare a săgeţilor
- grosimea nervurii h p = 2 cm
- efortul iniţial din grinzile de oţel se realizează prin preîncovoierea acestora în sens invers deformaţiilor rezultate din încărcările
exterioare, aplicând două forţe concentrate la treimile grinzii
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
- materialele folosite: 250 (Bc 20) şi OL 37.
2. Verificarea la starea limită de deformaţii specifice critice
2.1. Determinarea încărcărilor caracteristice (normate)
2.1.1. Greutatea proprie:
- dală beton de 8 cm 0,08 x 2500 x 3,0 = 600 daN/m
- grindă oţel I 20 = 26 daN/m
g 1 = 626 daN/m
2.1.2. Greutatea moartă:
- parchet din stejar de 2,2 cm, 73 x 3,0 = 219 daN/m
cu şapă de beton de 2 cm
- carton asfaltat 3 x 3,0 = 9 daN/m
- termoizolaţie 0,03 x 350 x 3,0 = 32 daN/m
- tencuială 17 x 3,0 = 51 daN/m
g 2 = 311 daN/m
2.1.3. Încărcarea utilă: u = 300 x 3,0 = 900 daN/m
2.2. Determinarea eforturilor din încărcările caracteristice (normate).
2.2.1. Eforturi din constrângerea f în grinda de oţel.
Pentru I 20 avem: I0 = 2140 cm 4 ; A0 = 33,5 cm 2 ; W = 214 cm 2
0,8 x 1920 = 1536 daN/m 2
Se acceptă daN/m 2 cu care se poate calcula momentul de încovoiere iniţial al grinzii de oţel şi forţa
concentrată.
M0 f =Rf c=200R f ;
daN
daNm
2.2.2. Eforturi în grinda de oţel din greutatea proprie (g 1 = 626 daN/m) – dala de beton se toarnă în poziţia preîncovoiată a grinzii
de oţel.
Sistemul static este grindă continuă cu trei deschideri.
Momentul maxim în câmpul al doilea
daNm
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
daN
2.2.3. Efortul în grinda de oţel din g 1 + f;
daNm
2.2.4. Eforturi pe grinda compusă din g 1 + f;
Încărcarea grinzii compuse se face prin eliminarea reazemelor provizorii; schema statică este grindă simplu rezemată, încărcată cu
reacţiunile R g1+f;
daN
daNm
2.2.5. Eforturi pe grinda compusă din greutatea moartă (g 2 ) şi încărcarea utilă (u)
daNm
daNm
Diagramele de forţe tăietoare şi momente încovoietoare preluate de grinzi de oţel şi grinda compusă sunt arătate în figura 15.
2.3. Caracteristici de calcul ale secţiunii compuse în domeniul elastic.
2.3.1. Lăţimea activă a plăcii de beton care conlucrează cu grinda de oţel (rel. 4.1.).
; m
2.3.2. Caracteristici de calcul pentru încărcări de scurtă durată.
Deoarece efortul iniţial din grinda de oţel produce o stare de eforturi unitare de compresiune în dala de beton, secţiunea este
activă în întregime.
Pentru a vedea care este poziţia axei neutre, se presupune la început că axa neutră cade în grinda de oţel. Aria secţiunii
transversale de calcul se determină cu relaţia (4.3).
cm 2
Poziţia axei neutre se determină cu relaţia (4.5);
cm
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Deoarece axa neutră cade în placa de beton, poziţia ei se calculează din relaţia (4.8);
rezultă y bs = 6,85 cm.
În consecinţă aria secţiunii compuse se calculează cu relaţia (4.6.):
cm 2
Momentul de inerţie al secţiunii transversale de calcul este (relaţia 4.7).
cm 4
Secţiunea transversală de calcul a grinzii compuse şi caracteristicile ei de calcul rezultă din figura 16.a.
2.3.3. Caracteristici de calcul pentru încărcări de lungă durată.
- Caracteristica finală de curgere lentă a betonului este dată de relaţia:
Valoarea maximă de calcul a caracteristicii deformaţiei în timp a betonului ( ) se determină conform STAS 10107/0-81:
Valoarea maximă de calcul a deformaţiei specifice datorită contracţiei , se determină conform STAS 10107/0-81:
Efortul unitar în fibra superioară de beton, considerând toate încărcările de scurtă durată şi întreaga secţiune activă are valoarea:
daN/cm2
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Valoarea coeficientului de echivalenţă se determină conform relaţiei (3.9).
cu
n'=8x3,01=24,13
Aria secţiunii transversale de calcul, dată de relaţia (4.3) are valoarea:
cm 2
Poziţia axei neutre se determină cu relaţia (4.5):
cm
Deci axa neutră cade în grinda de oţel şi momentul de inerţie se calculează cu relaţia (4.4).
cm 4
Celelalte mărimi de calcul rezultă din figura 16.b.
2.4. Verificarea eforturilor unitare
Momentul de încovoiere de lungă durată, preluat de secţiunea compusă, are valoarea:
daNm
Momentul de încovoiere din încărcări de scurtă durată, preluat de secţiunea compusă:
daNm
Momentul de încovoiere din contrasăgeată şi greutatea proprie pe grinda continuă, preluat de secţiunea de oţel:
daNm
Eforturile unitare pe secţiunea compusă au valorile (fig. 17):
daN/cm2
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
daN/cm2
daN/cm2
3. Verificarea la starea limită de rezistenţă
3.1. Determinarea eforturilor rezultate din încărcările de calcul din secţiunea ;
daNm
- din greutatea moartă g 2 ;
daNm
- din încărcarea utilă u;
daNm
daNm
3.2. Determinarea capacităţii portante a secţiunii compuse:
3.2.1. Caracteristicile secţiunii transversale:
- dala de beton: Ab = 150 x 8 = 1200 cm 2
- grinda de oţel
Ats = Ati = 9,0 x 1,13 = 10,17 cm 2
A0 = 33,5 cm 2
Ai = 17,54 x 0,75 = 13,16 cm 2 .
3.2.2. Determinarea poziţiei axei neutre:
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Având în vedere că secţiunea de beton este mare în raport cu aceea a grinzii de oţel, se presupune că axa neutră se află în dala
de beton.
Pentru grinda compusă beton-oţel tip III, în stadiul limită ’’a 1 ’’, poziţia axei neutre se determină cu relaţia (C.28):
N b rezultă din tabelul C.3:
daN/cm2
R 0 =2200 daN/cm2
y=5,29 cm
Se verifică dacă axa neutră corespunde stadiului limită ’’a 1 ’’
Din tabelul C.6, se determină:
e c =R/E 0
Pentru stadiul limită ’’a 1 ’’ trebuie ca:
y = 5,29 cm ≤ h p = 8 cm, şi
y = 5,29 ≤ = 0,09 cm.
Cele două condiţii sunt îndeplinite, deci elementul lucrează în stadiul limită: ’’a 1 ’’.
3.2.3. Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă.
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Momentul de încovoiere capabil al secţiunii compuse se determină cu relaţia (C.23):
unde s se determină din tabelul C.4:
s = 0,4114 y = 0,4112 x 5,29 = 2,17 cm
y 3 = h 0 + ts /2 = 10 + 1,13/2 = 10,565 cm (figura 8)
y i = 10 cm
cm
daNcm
Capacitatea portantă a secţiunii compuse disponibilă încărcărilor exterioare se obţine scăzând din valoarea de mai sus momentul
de încovoiere preluat prin eliminarea contrasăgeţii:
daNm
Secţiunea este corespunzătoare, deoarece capacitatea ei portantă la starea limită de rezistenţă este mai mare decât momentul de
încovoiere de calcul:
daNm.
4. Verificarea la starea limită de deformaţii (săgeţi)
Deformaţiile din încovoiere se determină din încărcările caracteristice (normate) la mijlocul deschiderii.
4.1. Contrasăgeata grinzii de oţel din forţele iniţiale are valoarea:
cm
4.2. Săgeata grinzii de oţel din greutatea ei proprie şi greutatea dalei de beton (pe grinda continuă cu trei deschideri) momentul în
câmpul II – din g 1 = 626 daN/m;
4.3. Săgeata grinzii compuse din contrasăgeata f şi g 1 :
cm
4.4. Săgeata grinzii compuse din greutatea moartă g 2 :
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
cm
4.5. Săgeata grinzii compuse din încărcarea utilă ’’u’’:
cm
4.6. Săgeata totală la mijlocul deschiderii:
cm
5. Calculul elementelor de legătură
Elementele de legătură se calculează pentru forţa de lunecare corespunzătoare stării limită de rezistenţă, care este egală cu forţa
de compresiune din beton Nb:
daN.
5.2. Elementele de legătură tip „dornuri cu cap”
5.2.1. Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a elementelor de legătură tip „dornuri cu cap” din OL 52.
Se aleg dornuri d d = 18 mm; h d = 80 mm;
h d 8,0>4,2dd =7,55 mm.
Capacitatea portantă a dornului este dată de relaţiile (10.8) şi (10.9) luând în calcule valoarea cea mai mică:
; ; md =1,0
daN
L c =0,63x1,8 2 x2400=4899 daN.
Deci L c = 3135 daN.
5.2.2. Numărul elementelor de legătură
În ipoteza distribuţiei uniforme pe lungimea grinzii numărul elementelor de legătură se determină cu relaţia (10.1);
buc. buc.
Acestea se distribuie pe jumătate din lungimea grinzii, între punctul de moment maxim şi punctul de moment nul, în aşa fel ca la
mijlocul deschiderii să fie un mijloc de interval (fig. 18.a).
Distanţa între dornuri, în ipoteza aşezării conform figurii: e = 220 cm.
5.3. Elemente de legătură dibluri
Capacitatea portantă la starea limită de rezistenţă a elementelor de legătură tip dibluri se determină cu relaţia (10.13);
L c =m s R c Abs; Abs=Lc /(ms R c )
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
Dacă presupunem că diblurile se aşează la o distanţă e = 22,5 mm, pentru jumătate din deschidere rezultă un număr de 14
dibluri. Efortul de lunecare preluat de un diblu este:
daN
Deci suprafaţa de strivire necesară:
cm 2
Diblul se poate executa deci din profile de oţel I 12 tăiate în două, de înălţime 5,0 cm.
Abs=5,0x5,8=29,0 cm 2
Amplasarea diblurilor rezultă din fig. 18.b.
Eficienţa soluţiei
Eficienţa soluţiei rezultă din comparaţia cu varianta în care toate încărcările sunt preluate de o grindă de oţel;
Încărcări:
- greutatea proprie a grinzii şi a dalei de beton g 1 = 655 daN/m
- greutatea moartă g 2 = 311 daN/m
- încărcare utilă u = 900 daN/m
Momentul de încovoiere q = 1866 daN/m
daNm
cm 3
Din condiţia de săgeată rezultă necesar un profil I 30, cu Ix = 9800 cm 4 ; W x = 653 cm 2 şi g = 54,2 daN/m
cm
cm
Varianta de grindă compusă cu eforturi iniţiale are un consum de oţel de:
- profil I 20 = 26,3 daN/m
- elemente de legătură dibluri I 12/2
Prin folosirea soluţiei compuse beton-oţel:
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]
- reducerea consumului de oţel cu 49%
- reducerea înălţimii planşeului cu 8 cm
- reducerea greutăţii permanente cu 10 daN/m 2
- reducerea costului construcţiei datorită înălţimii mai mici cu 8 cm pentru fiecare nivel.
[top]
P83-1981.htm[07.07.2013 18:59:39]

Instruc Ţiuni Tehnice Pentru Calculul Şi Alcătuirea Constructivă A Structurilor Compuse Beton-O ŢEL

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instruc Ţiuni Tehnice Pentru Calculul Şi Alcătuirea Constructivă A Structurilor Compuse Beton-O ŢEL

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU CALCULUL ŞI ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ A STRUCTURILOR COMPUSE BETON-OŢEL

Construct 8D Home Cuprins Cautã < Back

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU CALCULUL ŞI ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ A

2. PRINCIPII FUNDAMENTALE DE CALCUL

Verificarea elementelor compuse

În cazuri speciale se pot prevedea coeficienţi suplimentari ai condiţiilor de lucru.

2.2. La calculul elementelor beton-oţel se iau în considerare următoarele stări limită:

a) stări limită ale capacităţii portante:

- stabilitatea formei sau a poziţiei;

b) Stări limită ale exploatării:

- deformaţii specifice critice.

Coeficienţii dinamici (de impact) se iau în considerare independent de coeficienţii de supraîncărcare.

Pentru structurile situate în aer liber, această diferenţă de temperatură e ia egală cu Δt o = ± 10 o C.

Verificări la stările limită ale capacităţii portante

Verificări la stările limită de exploatare

REZISTENTELE DE CALCUL ALE BETONULUI LA COMPRESIUNE. MODULI DE ELASTICITATE IN N/mm 2 SI COEFICIENTI

R c * - Rezistente de calcul pentru mb,c=1 (valori de baza);

E - modulul de elasticitate al otelului.

N/mm2 (3.1)

mb,c = coeficientul condiţiilor de lucru al betonului la compresiune;

= rezistenţa normată a betonului la compresiune, care se stabileşte conform relaţiei:

=(0.87-0.002Rb )Rb N/mm2 (3.2.)

şi Eb j=E b /k (3.8)

cu k=1+v j cl (3.9)

şi a =1/9; 1/12; 1/18 (3.10)

după cum este mai defavorabil;

t = timpul în zile de la aplicarea solicitărilor de lungă durată.

Valoarea efortului maxim este egală cu rezistenţa de calcul la compresiune R c a betonului.

Armătura dalei de beton

REZISTENŢELE DE CALCUL ALE ARMĂTURILOR

Tipul Rezistenţa de calcul

Modulul de elasticitate al armăturilor se consideră:

Ea = 210.000 N/mm2 pentru oţelurile Pc 60, PC 52 şi OB 37;

Oţelul grinzilor metalice

R=R c /gm (3.11)

rezultă din tabelul 3.

REZISTENŢELE NORMATE ŞI DE CALCUL PENTRU OŢELUL GRINZII METALICE

N/mm2 N/mm2 N/mm2 N/mm2 N/mm2

3.13. Modulul de elasticitate al oţelului se ia egal cu valoarea E = 210.000 N/mm2 .

Caracteristici de calcul pentru oboseală

3.15. Rezistenţele de calcul la oboseală ale betonului se stabilesc cu ajutorul relaţiei:

Rezistenţele de calcul ale betonului la compresiune, Rc*, se iau din tabelul 1.

3.16. Rezistenţele de calcul la oboseală, , ale armăturilor nepretensionate se stabilesc cu relaţia:

Coeficientul g se determină conform indicaţiilor din anexa B.

4. SECŢIUNEA TRANSVERSALĂ DE CALCUL

a = distanţa între axele grinzilor de oţel;

l = deschiderea de calcul pentru grinda considerată.

c = distanţa între axa grinzii de oţel şi marginea plăcii în consolă;

b’ = lăţimea de calcul a plăcii în consolă, măsurată din axa grinzii de oţel.

Secţiunea transversală de calcul în domeniul elastic

a) secţiunile plane rămân plane şi după deformare;

b) zona întinsă a secţiunii de beton nu se ia în considerare în calcul;

a) aria de calcul a secţiunii compuse:

Ac =A c +A a +A b /n' (4.3.)

b) momentul de inerţie al secţiunii compuse de calcul:

a) aria de calcul a secţiunii compuse:

b) momentul de inerţie al secţiunii compuse de calcul:

Secţiunea transversală de calcul în domeniul elastico-plastic

Secţiunea de beton supusă la eforturi unitare de întindere nu se ia în considerare în calcul.

5. CALCULUL ELEMENTELOR COMPUSE BETON-OŢEL LA STAREA LIMITĂ DE REZISTENŢĂ

a) Grinzi compuse cu secţiunea transversală compactă.

b) Grinzi compuse cu secţiunea transversală zveltă.

STADII LIMITĂ PENTRU GRINZILE COMPUSE BETON-OŢEL