Lumea virtuală și lumea spirituală (bătălia mea personală)

Vreau să fiu sincer în acest articol, cu privire la o luptă personală în care am fost
implicat în mod subtil în ultimii câțiva ani. În ciuda multor binecuvântări pe care le-au
adus în viața mea tehnologia, internetul, mediile sociale, bloggingul și altele asemenea
lor simt, totuși, că, prin utilizarea lor zilnică, spiritul meu trece, în tăcere, printr-o
eroziune continuă. În ciuda a tot ce am câștigat, simt că am pierdut, încetul cu încetul,
ceva mult mai prețios.

Prin comparație cu alții, folosesc destul de moderat tehnologia. Apelez extrem de rar la
mediile sociale (cu excepția bloggingului); abia în ultimul an am început să folosesc un
smart phone; am o tabletă și un calculator pe care le utilizez în mod regulat, dar nu simt
că abuzez de ele; nu urmăresc cu regularitate programele tv, nu frecventez
cinematografele, nu sunt abonat la Netflix, nu sunt un jucător avid de jocuri pe
calculator, nici nu prea ascult muzică. Dar chiar și așa, percep în mod tangibil o ceață
care se strecoară ușor și creează o barieră vagă între mine și Domnul meu. Mi se pare că
pierd pe nisimțite o parte din sensibilitatea pe care am avut-o cândva față de Duhul
Sfânt care locuiește în mine și față de vocea lui Dumnezeu și mi se pare din ce în ce mai
dificil să îmi odihnesc mintea în prezența Lui.

Pe măsură ce am devenit tot mai conștient de acest fapt, am început să realizez că e ceva
legat de această lume virtuală, tehnologică, sintetică, dominată de ecrane în care trăim -
un ”ceva” care reprogramează modul în care gândim, simțim și procesăm viața. Această
lume schimbă felul în care interacționăm unii cu alții, ne alterează capacitatea de a ne
concentra asupra unui singur lucru pentru un anumit timp, creează dependență față de
micro-exploziile eliberatoare de dopamină date de afirmațiile sociale, de fascinațiile
sufletești și excitarea simțurilor, care lucrează împreună pentru a ne ține sufletele într-o
continuă tulburare și tânjire după mai mult. În tot acest timp, duhurile noastre sunt
deprivate de singurul lucru pe care îl doresc și de care au nevoie disperată pentru a trăi
și a se hrăni: intimitate cu Dumnezeul cel viu.

Prin urmare, am început recent să fac tot mai multe schimbări, al căror efect este deja
vizibil. Am început să fac un efort concentrat ca, tot mai des, să opresc sau să întorc
spatele acestei lumi virtuale, atunci când sunt tentat să umplu un moment liniștit cu
ceva ”semnificativ”, ”substanțial” sau ”distractiv”. În schimb, mă bucur pur și simplu de
liniștea acelui moment. Am început, de asemenea, să depun un efort mai mare pentru a
fi în mijlocul creației lui Dumnezeu, pur și simplu pentru a respira aerul, pentru a fi
umplut de sunetul, culoarea și textura lucrurilor din fața mea, permițând astfel ca
subtilitatea lumii lui Dumnezeu să vorbească profund sufletului meu și să îmi învioreze
duhul. (Această experiență nici nu poate fi comparată cu bombardamentul rapid al
imaginilor unui ecran de computer). De fiecare dată când fac aceste lucruri simt că sunt
reconectat cu duhul meu, cu prezența Lui și cu viața, așa cum a intenționat-o El.

Cu puțin timp în urmă, meditând la aceste lucruri, mi-am adus aminte de un articol
scurt pe care l-am scris în urmă cu vreo 13 ani, pentru numărul din iunie 2003 al revistei
unui grup de suport al școlii noastre. În lumina a ceea ce tocmai v-am împărtășit, cred că
acele gânduri sunt mai relevante acum, decât atunci când le-am scris prima dată. Am
inclus mai jos acel scurt devoțional. Mă rog ca aceste cuvinte să fie o încurajare pentru
voi ca, tot mai frecvent, să vă întoarceți ​dinspre ​lumea virtuală în care suntem imersați
constant și ​spre ​lumea spirituală, prezentă peste tot în jurul nostru în și prin creația
minunată a lui Dumnezeu.

~~~

”Univers-itatea lui Dumnezeu”

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi

istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Nu există nicio limbă
și niciun limbaj în care vocea lor să nu se audă. Glasul lor străbate tot pământul şi

cuvintele lor ajung până la marginile lumii.”

Psalmul 19:1-4 NIV

Acum că primăvara a sosit și vara se apropie cu repeziciune, una din cele mai mari
ocazii de a ne educa copiii se află chiar la ușă. În versetele de mai sus, psalmistul
exprimă ceea ce inimile noastre știu instinctiv: că întreaga creație proclamă zilnic
înțelepciunea, minunile și slava lui Dumnezeu. ”Limbajul” creației exprimă aceasta în
moduri infinit mai subtile și perfecte decâr ar putea să o facă limbajul uman. Atunci
când ne facem timp ca, împreună cu copiii noștri, să ascultăm acest ”vocabular”
splendid, inimile noastre au parte de o cunoaștere a înțelepciunii și căilor Creatorului
nevăzut. Această clasă este un loc extraordinar unde să învățăm.

Ultimele zile au oferit familiei noastre câteva ocazii neprețuite de a învăța la

”univers-itatea” lui Dumnezeu. Ieri, am privit, împreună cu cei doi băieți mai mari un
vultur pescar maiestuos în vânătoarea sa de seară, în timp ce canoia noastră aluneca
ușor pe râul umflat de ploaie. Mai devreme în acea zi, fiica mea fusese uimită de
frumusețea delicată a mișcărilor rapide ale unei păsări colibri, ce sorbea nectarul
uneia din florile pe care ea însăși le plantase împreună cu mama ei. Astăzi, am privit o
mie de ”elicoptere” de arțar luându-și zborul și pierzându-se în briza zgomotoasă a
serii, în timp ce discutam despre forma lor perfect aerodinamică. Mai târziu, ne-am
înveselit când fiul nostru de doi ani a cules păpădii albe una după alta, împrăștiind
semințe pufoase peste tot, prin curtea noastră și prin alte sute de locuri!

Fie că este vorba de rostogolirea amenințătoare a unui tunet îndepărtat, ori de

discursul tăcut al unui cer înțesat de stele, întreaga creație continuă să mărturisească
cu credincioșie despre Arhitectul și Susținătorul ei. Să profităm de aceste ocazii pentru
a ne învăța copiii să fie elevi buni ai acestei ”Cărți” care ne-a fost dată fără niciun cost.
Să ne îndepărtăm de zgomotul și aglomerația diversiunilor acestei lumi pentru a
cultiva, împreună cu ei, o ureche care aude șoapta lui Dumnezeu atunci când creația
vorbește zi de zi.

~~~

Am dorit să vă împărtășesc aceste gânduri de câteva luni, dar decizia de face concret
acest pas a venit după ce am citit zilele trecute articolul unui frate drag, Patrick Maina
din Kenya. Articolul se numește ”Bătălia pe care eu și tu trebuie să o câștigăm” și îl găsiți
pe blogul lui: Viața dincolo de ziduri. Vă încurajez să îl citiți.

În încheiere, vreau să spun că familia noastră continuă să treacă printr-o perioadă foarte
aglomerată și stresantă (din motive pe care le-am discutat într-un alt articol).
Rugăciunile voastre sunt în continuare binevenite. Pe măsură ce timpul îmi va permite,
voi încheia seria ”Afirmațiilor”.

Cu dragostea și binecuvântările Lui,

David