Sunteți pe pagina 1din 47

CAPITOLUL III.

STUDIUL CVASIEXPERIMENTAL PRIVIND PRIVIND MODALITĂȚILE


DE VALORIFICARE A STRATEGIILOR DIDACTICE DE DEZVOLTARE
A CAPACITAȚII DE COMUNICARE LA SCOLARUL MIC

3.1. Obiectivele cercetării

Prin alegerea acestei teme mi-am propus să formulez întrebări la care mediul supus
cercetării sa-mi permită elaborarea unor răspunsuri relevante. În încercarea mea de a înţelege
anumite aspecte ale acestui fenomen, semnificaţia lui şi modul în care indivizii interacţionează,
am elaborat obiective precum:
1. Identificarea particularităţilor familiilor care îşi integrează copiii în şcolii normale;
2. Identificarea resurselor şcolare destinate copiilor cu deficienţe mintale uşoare;
3. Identificarea relaţiei dintre copiii cu deficienţe mintale uşoare şi restul comunităţii;
4. Surprinderea atitudinilor şi comportamentelor specifice faţă de şcoală ce apar în
rândul copiilor cu deficienţe mintale uşoare.

3.2. Ipotezele cercetării

Ipotezele propuse în cadrul acestei cercetări sunt elaborate în funcţie de obiectivele


stabilite anterior.
1. Integrarea copiilor cu deficienţe mintale uşoare în şcolile normale este
condiţionată de resursele economice, informaţionale şi sociale ale familiei;
2. Adaptarea în şcoli a copiilor cu deficienţe mintale uşoare depinde şi de
stimularea financiară a cadrelor didactice;
3. Suportul comunitãţii în raport cu familia faciliteazã intregrarea şcolarã a
copiilor cu deficienţe mintale uşoare;
4. Experienţele pozitive ale copiilor cu dizabilitãţi mintale uşoare în raport cu
mediul educaţional conduc la atitudini şi comportamente favorabile faţã de
şcoalã.
3.3. Universul populaţiei

Universul de referinţã:
Totalitatea copiilor cu vârstã cuprinsã între 6-11 ani, cu deficienţe mintale uşoare
integraţi în şcoli normale.

Universul de eşantionare:
Copiii cu vâsta cuprinsă între 6-11 ani din Municipiul Braila, cu deficienţe mintale
uşoare, părinţi/învăţători/consilieri şcolari ai acestor copii şi prietenii/colegii acestora.

3.4. Eşantionarea

Eşantion neprobabilist, de intenţionalitate format din 30 de elevi cu deficienţe mintale


uşoare,cu vârstã cuprinsã între 6-11 ani integraţi în şcolile normale din Municipiul Sibiu.

3.5. Operaţionalizarea conceptelor

Definirea şi operaţionalizarea conceptelor: “rezilienţã” , “integrare şcolarã”, “deficienţã


mintalã uşoarã”.
Definiţia nominală:
 Rezilienţa –„Rezilienţa cuprinde capacitatea unui copil de a trata mai eficient stresul
şi presiunile, de a face faţã provocãrilor zilnice, de a-şi reveni dupã dezamãgiri,
necazuri şi traume, de a stabili obiective clare şi realiste, de a rezolva probleme, de a
se relaţiona în mod confortabil cu alte persoane şi de a se trata pe ei înşişi şi de a trata
alte persoane cu respect.” (Dezvoltarea forţei, speranţei şi optimismului la copilul
dumneavoastrã. Creşterea copilului rezilient, Robert Brooks şi Sam Goldstein)
 Integrare şcolară – înseamnã adaptarea oricãrui copil la cerinţele şcolare, cuprinderea
copiilor cu deficienţe în şcoli obişnuite sau în moduri de organizare cât mai apropiate
de acestea.(Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi, Liviu Stoica)
 Deficienţã mintală uşoară – expresie desemnând gradul de arierare pe care îl traduc-
la testele de inteligenţã – rezultatele situate între 2 şi 3 deviaţii standard sub normă;
aceastã categorie cuprinde mulţi indivizi retardaţi, dar educabili, la acest nivel copiii
pot, în general, sã asimileze educaţia şcolarã de bazã, iar adulţii pot duce viaţã
independenţã în societate. QI= 50-70.

2
Definiţia operaţională:
 Rezilienţă- factorii pozitivi şi protectivi ai copilului care îl ajută să depăşască
situaţiile de dificultate în care se află.
 Integrarea şcolară – înseamnă modul de adaptare al unui copil în cadrul colictivului
şcolar.
 Deficienţa mintală uşoară – reprezintă indivizii care pot fi integraţi în societate şi
educaţi, dar care au o uşoară înapoiere mintală.

3.5.1 Dimensiunea familiala

VARIABILA 1. Situaţia economicã a familiei.


Indicatori:
- venit
- surse de venit
- bunuri
- modul de distribuire a bugetului
- cine gestioneazã bugetul

VARIABILA 2. Relaţia copilului cu familia.


Indicatori:
- comunicarea cu familia
- sprijin financiar oferit de către familie
- sprijin emoţional oferit de cãtre familie
- încrederea conferită de către familie în propria persoană
- încurajarea de cãtre familie de a se integra în şcoalã

VARIABILA 3. Resursele informaţionele ale familiei.


Indicatori:
- resurse de documentare
- interes pentru documenare (boalã, servicii, legislaţie)
VARIABILA 4. Resursele sociale ale familiei (participare şi încredere)
Indicatori:
- participarea la grupul de suport
- încrederea în grupurile de suport
- încrederea în specialişti

3
3.5.2. Dimensiunea educaţionala

VARIABILA 1. Atitudinea copilului faţã de şcoalã.


Indicatori:
- interesul pe care copilul îl manifestă faţă de şcoală
- participarea la activitãţi şcolare
- mulţumirea copilului în ceea ce priveşte şcoala

VARIABILA 2. Rezultatele/performanţele şcolare ale copilului.


Indicatori:
- note/medii
- corigenţe/repetenţie
- nota la purtare

VARIABILA 3. Motivaţia pãrintelui de a-şi integra copilul cu deficienţe mintale uşoare


în şcolile normale.
Indicatori:
- evitarea stigmatizării sociale
- evitarea marginalizãrii/excluziunii sociale
- compensarea/stimularea recuperãrii copilului
- neacceptarea deficienţei copilului

3.5.3. Dimensiunea sociala

VARIABILA 1. Resurse şcolare destinate integrãrii copiilor cu deficienţe.


Indicatori:
- existenţa cadrelor didactice care vin în sprijinirea copiilor cu deficienţe
- primirea unor subvenţii (indemnizaţii) pentru educarea copiilor cu deficienţe
- materiale didactice adecvate/speciale
- existenţa unui consilier/profesor de suport în şcoală

VARIABILA 2. Relaţionarea copilului cu deficienţe mintale uşoare cu colegii de clasã.


Indicatori:
- acceptarea copilului cu deficienţe de cãtre colegi
- sprijinirea copilului cu deficienţe de cãtre colegi la efectuarea temelor

4
- includerea acestuia în diferite activitãţi şcolare
- includerea acestuia în activitãţi recreative

VARIABILA 3. Relaţia copilului cu deficienţe mintale uşoare cu cadrele


didactice/personalul.
Indicatori:
- interacţiunea copilului cu deficienţe mintale uşoare cu cadrele didactice
- acceptarea copilului cu deficienţe mintale uşoare de cãtre cadrele didactice
- înţelegerea copilului cu deficienţe mintale uşoare de către acestea
- sprijinul educaţional/moral/emoţional faţã de acesta (exemplu: oferirea de
materiale didactice)

VARIABILA 4. Relaţia copilului cu deficienţe mintale uşoare cu copiii din vecinătate


(prieteni).
Indicatori:
- existenţa relaţiilor de prietenie
- plăcerea de a realiza activităţi cu prietenii
- suport emoţional venit din partea prietenilor
- prietenii îi oferă posibilitatea de exprimare
- aprecierea venită din partea prietenilor

VARIABILA 5. Relaţia copilului cu deficienţe mintale uşoare cu familia extinsă.


Indicatori:
- relaţia copilului cu mãtuşile, unchii, bunicii
- implicarea acestora în sprijinirea copilului cu deficienţe mintale uşoare
- oferirea de resurse economice
- sprijin emoţional/moral/educaţional/supraveghere

VARIABILA 6. Suport oferit de cãtre cadrele didactice copilului cu deficienţe mintale


uşoare.
Indicatori:
- experienţa profesorilor pentru a lucra cu copiii cu deficienţe
- pregătirea de materiale suplimentare pentru aceşti copii
- adaptarea materialelor didactice la nivel de înţelegere al copilului cu deficienţe
mintale uşoare

5
- oferirea de ore suplimentare
- pregătirea profesională a cadrelor didactice.

3.6. Metode / tehnici

Ancheta pe bază de chestionar


Chestionarul este alcătuit din 30 de întrebări formulate în funcţie de dimensiunile şi
variabilele utilizate. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 30 de subiecţi.
Acest tip de achetă a fost adresată părinţilor sau tutorilor copiilor cu deficienţe mintale
uşoare. Chestionarul a fost completat indiviual, fiecare părinte completându-l acasă şi
returnându-l ziua următoare completat.
Majoritatea înterbărilor din chestionar sunt întrebări deschise, având mai mult de două
variante de răspuns.
Ancheta pe bază de interviu
Ghidul de intreviu, este de tip semistructurat, cuprinde 10 indicatori, adresați cadrelor
didactice care au în clasă copii cu deficinţe mintale uşoare. Studiul a fost realizat pe un eşantion
de 10 subiecţi, desfaşurându-se în cancelarie sau în sala de clasă în absenţa elevilor.
Majoritatea interviurilor au fost înregistrate.

3.7. Prelucrarea şi analiza datelor

3.7.1 Analiza datelor anchetei pe bază de chestionar

Studiul s-a realizat pe un total de 30 de subiecţi, dintre care majoritatea sunt parinţii unor
copii cu deficienţe mintale uşoare sau tutori ai copilului.
Persoanele care au completat chestionarul se află în relaţii bune cu copii, majoritatea
dintre ei fiind preocupaţi de educarea şi integrarea copiilor în societate.
În ceea ce priveşte dreptul la educaţie, se poate observa faptul că 97% din persoanele
chestionate consideră că toţi copii au dreptul la educaţie, pe când 3% sunt de părere că nu toţi
copii au dreptul la educaţie, deci se poate observa că există tendinţa spre a oferi drepturi egale
tuturor copiilor.

6
Grafic privind preocuparea pentru educaţia copiilor cu
deficienţe mintale uşoare
3%
17%
23% în foarte mare măsură

în mică măsură

nici în mare, nici în mică


măsură
27%
în mică măsură

în foarte mică măsură


30%

Grafic nr.1

În urma interpretării rezultatelor la întrebarea care se referă la manifestarea preocupării


pentru educaţia copiilor cu deficienţe în România se poate observa că numărul celor care cred că
se manifestă preocupare pentru educaţia copiilor cu deficienţe mintale uşoare, în foarte mare şi
mare măsură este de 26%, iar 30% consideră că nu se maifestă interes nici în mică, nici în mare
măsură, deci, se poate observa tendinţa de a considera că nu se manifestă preocupare pentru
educaţia copiilor cu deficienţe mintale uşoare, deoarece 44% din totalul subiecţilor cred ca se
manifestă interes în mică şi foarte mică măsură.
Se poate observa că 3% au ales varianta nr. 1- în foarte mare măsură, 23% au ales
varianta nr.2- în mare măsură, 30% au ales varianta nr.3- nici în mare, nici în mică măsură, 27%
au ales varianta nr.4- în mică măsură, iar 17% au ales varianta nr.5 în foarte mică măsură.

Grafic privind vârsta la care s-a descoperit


deficienţa copilului

7%
33% 17%

10%
în perioada prenatală
în primul an de viaţă
33%
în antepreşcolaritate
în preşcolaritate
în perioada şcolarităţii

Grafic nr.2

7
În ceea ce priveşte vârsta la care a fost descoperită deficienţa se poate observa că
intervalele cu cea mai mare frecventă o deţin vârstele mai înaintate şi anume preşcolaritate 33 %
şi şcolaritate tot 33%. Cea mai mică frecvenţă o deţine perioada prenatală 7%, antepreşcolaritate
10% şi apoi primul an de viaţă 17%.
Din păcate se poate concluziona faptul că deficienţa uşoară este depistată cel mai frecvent
după vârsta de 3 ani.

Grafic privind informarea despre modul în care deficienţa


influenţează capacitatea de învăţare a copilului

3%

DA
Nu

97%

Grafic nr.3

Conform graficului nr. 3 putem observa că majoritatea persoanelor, adică 97% sunt
preocupate de educaţia şi buna dezvoltare a copiilor întrucât de-a lungul timpului s-au informat
despre modul în care deficienţa copilului influenţează capacitatea de învăţare. Pe de altă parte se
poate observa că există totuşi şi persoane, adică 3% care nu sunt preocupaţi de modul în care
deficienţa modifică viaţa copilului.
Întrebările anterioare fac parte din dimensiunea educaţională, variabila 3 prin care se
evidenţiază interesul de a fi integraţi copii cu deficienţe mintale uşoare, urmărindu-se evitarea
stigmatizării şi marginalizării acestora.

8
Grafic privind sursa de informare

13%
2% medicul de familie
31%
10% medicul specialist
psiholog/psihoterapeut
asistent social
cadre didactice

44%

Grafic nr.4

Urmărind graficul nr. 4 se poate observa că cea mai des utilizată sursă de informare legată
de influenţa deficienţei asupra vieţii copiilor este medicul de specialitate 44%, iar apoi medicul
de familie 33%. Alte surse de informare utilizate sunt cadrele didactice 13% şi
psihologul/psihoterapeutul 10%, iar în proporţie foarte mică sunt asistenţii sociali cu un
procentaj de 2%.
Se poate observa tendinţa de a apela la medici de specialitate sau la medici de familie.
Grafic nr.5

Grafic privind încrederea acordată unor categorii de


specialişti
acordată încrederea
măsura în care este

în foarte mare măsură


60
50
40 în mare măsură
30
20 nici în mare, nici în mică
10 măsură
0 în mică măsură
me me psi a s ca al te
dic dic ho l iste dru f în foarte mică măsură
de spe og /p n t s did ami li
fam cia sih oc act i
il ie l ist o te i al ic
rap
eu
t
categorii de specilaişti

Conform graficului nr. 5 se poate observa faptul că se acordă încredere medicului de


familie în mare măsură şi doar un număr foarte mic acordă încredere acestuia în foarte mică
măsură; medicului specialist ii se acordă în foarte mare şi în mare măsură încredere;
psihologului/psihoterapeutului ii se acordă încredere în mare măsură, iar asistenului social nici în

9
mare, nici în mică măsură, iar un număr mic de persoane acordă farte mare încrederea acestuia;
cadrului didactic ii este acordată încredere în mare măsură, iar altor familii în mică măsură.
Astfel se poate observa că există tendinţa de a acorda încredere în foarte mare măsură
medicului pecialist, iar în mare măsură: medicului de familie, medicului specialist şi cadrelor
didactice. Nici în mare, nici în mică măsură este acordată încredere asistentului social, iar în
mică măsură altor familii.
Se observă că există o tendinţă clară de a acorda încredere în foarte mare măsură
medicului specialist, iar în mare măsură medicului de familie, medicului specialist şi cadrului
didactic. Nici în mare, nici în mică măsură şi în mică măsură este acordată încredere altor familii.
Se poate observa că medicului specialist se acordă încredere în foarte mare şi mare măsură,
deci alături de medicul de familie şi cadre didactice este cel mai apreciat.
Privind graficul nr.6 se poate observa că cel mai frecvent accesată sursă este reprezentată
de instituţiile de specialitate, urmate de internet, iar apoi de cărţi de specialitate sau reviste în
domeniu.

Grafic privind sursele de informare accesate

6%
34% internet
cărţi/reviste în domeniu
instituţii de specialitate
49%
alte surse
11%

Grafic nr.6

Puţine persoane au optat pentru alte surse. Dintre acestea putem numi: spitalul de
neuropsihiatrie.
Deci majoritatea persoanelor tind să apeleze la instituţii specializate.
Conform graficului nr. 7 se poate spune că majoritatea persoanelor cred că există servicii
sociale destinate personelor cu deficienţe mintale uşoare, 77%, dar sunt şi persoane care sunt de
părere că aceste sevicii nu există, 23%.

Grafic nr.7

10
Grafic privind existenţa serviciilor sociale destinare persoanelor cu
deficienţe mintale uşoare

23%

DA
NU

77%

Grafic nr.8

11
Analizând graficul nr.8 se poate observa ca în ceea ce priveste informarea majoritatea
persoanelor o consideră accesibilă şi folosită, însă există personae care susţin că este accesibil,
dar nu au folosit acest mijloc de informare, iar un procentaj mai mic cred că nu este accesibil, dar
l-ar folosi dacă ar fi. Grupurile de suport sunt considerate inaccesibile şi nu l-ar folosi de către
mulţi dintre cei chestionaţi, dar apropape în aceeaşi măsură sunt considerate aceesibile, dar
nefolosite. Există persoane care consideră ca acest tip de seviciu social este accesibil şi l-au
folosit, dar şi persoane care consideră inaccesibil,dar care l-a folosi dacă ar fi.
Consilierea şcolară este considerată de majoritatea accesibil şi folosit, dar sunt şi
persoane care cred că este accesibil, dar nu l-au folosit. În egală măsură sunt persoanele care
considera acest tip de serviciu social inaccesibil dar care l-ar folosi dacă ar fi cu persoanele care
cred că este inaccesibil,dar care nu l-ar folosi.
Cele mai multe persoane susţin ca fiind accesibilă, dar nu au folosit cansilierea şcolară,
iar un procentaj uşor mai scăzut susţine că acest tip de serviciu social este accesibil şi l-au
folosit. există în să şi persoane care cred că este inaccesibil, dar ar folosi consilierea şcolară.
În ceea ce priveşte psihoterapia, aceasta poate fi comparată cu consilierea şcolară, adică
majoritatea consideră că este accesibilă, dar că nu au folosit-, ma puţini cred ca este accesibilă şi
că au folosit-o, iar un procentaj mai mic cred că nu este accesibilă, dar că l-ar folosi dacă ar fi.
Majoritatea consideră serviciile medicale accesibile şi susţin că le-au folosit, iar în egală
masură, în procentaj foarte mic sunt persoanele care consideră că acest tip de serviciu este
accesibil, dar nu l-au folosit şi ca este inaccesibil şi că nu l-ar folosi dacă ar fi.
Putem spune că serviciile medicale sunt cele mai aceesibile şi folosite, grupul de suport şi
pihoterapia sunt considerate cele mai accesibile, dar care nu au fost folosite.
Cel mai inaccesibil, dar care ar fi folosit dacă ar fi este psihoterapia, iar cel mai
inaccesibil, dar care nu ar fi folosit dacă ar fi accesibil estegrupul de suport.
Aceaste întrebări au fost formulate în vederea evidenţierii dimensiunii familiale, variabila 3:
Resursele informaţionele ale familiei.Indicatorii: sunt : resurse de documentare şi interesul
pentru documenare (boalã, servicii, legislaţie)

În cazul întrebării referitoare la motivul pentru care a fost integrat copilul într-o şcoală
normală se poate observa că principalele motive sunt socializarea şi pentru a avea o viaţă
normală, fără a fi marginalizat.
Grafic nr.9

12
Grafic privind motivul integrarii într-o şcoală normală

8% 4%
4%

drepturi egale

37% socializare
educare
normalitate
mod de gândire
37%
capacitate de adaptare

10%

Alte motive invocate ar fi educarea şi capacitatea de adaptare, şi în foarte mică măsură


pentru dezvoltarea modului de gândire şi pentru a avea drepturi egale.
Un răspuns remarcant a fost următorul: “Este o formă pozitivă învăţând într-o şcoală
normală”.
Acestă întebare face parte din dimensiunea educaţională, variabila 3: motivaţia părintelui
de a-şi integra copilul cu deficienţe mintale uşoare în şcolile normale.

La întrebarea care este relaţia copilului cu deficienţe mintale cu colegii de clasă


majoritatea persoanelor o consideră bună. Sunt câţiva părinţi care cred că este nici bună, nici rea
şi foarte puţin care cred că este foarte bună.

Grafic nr.10

Grafic privind relaţia copilului cu deficienţe mintale cu colegii de


clasă

80

70

60

50

40 foarte bună
30 bună
nici bună, nici rea
20

10

1
tipul de relaţie

Rezultatul graficului nr. 10 este destul de îmbucurător deoarece reiese că în general copii
cu deficienţe mintale uşoare sunt uşor acceptaţi de alţi copii de acceaşi vârstă.

13
Grafic privind sprijinul acordat de către colegi copiilor cu
uşoare deficienţe mintale în cazul în care absentează

90

80

70

60
da
50
nu
40

30

20

10

0
da nu
Grafic nr.11

Conform graficului nr 11 care se referă la sprijunul primit din partea colegilor în cazul în
care copilul cu uşoare deficirnţe mintale absentează se observă că majoritatea copiilor cu
deficienţe sunt sprijiniţi de colegii lor, dar există totuşi şi copii care au nu primit sprijin din
partea colegilor în vederea efectuării temelor.

La întrebarea referitoare la măsura în care copilul cu deficienţe mintale uşoare poate să-şi
găsească partener în vederea elaborării unui proiect se opate observa faptul că majoritatea
copiilor nu întâmpină nici un fel de probleme, adică nici în mare, nici în mică măsură, iar un
procentaj destul de ridicat îşi pot găsi parteneri destul de uşor, adică în mare măsură.
Există puţini copii care îşi găsesc partener foarte uşor, dar şi copii care întâmpină
dificultăţi.
Faptul ca majoritatea nu întâmpină nici un fel de probleme înseamnă că s-au integrat în
colectivitate.

Grafic nr.12

14
Grafic privind măsura în care un copil cu uşoare deficienţe
mintale îsi poate găsi un partener în vederea elaborării unui
proiect

în foarte mică
măsură
3

în mică măsură 3

nici în mică nici în


mare măsură
47

în mare măsură 44

în foarte mare
măsură
3

Analizând graficul referitor la invitarea copilului la sărbatorirea zilei de naştere a unui


coleg de clasă se poate observa că majoritatea copiilor nu au fost invitaţi niciodată,34% .
Un procentaj destul de mic, adică 13% copii au fost invitaţi o dată, de două sau de trei
ori.
Se poate observa că un procentaj destul de mare, 27% îl deţin şi copiii care au fost
invitaţi de mai multe ori.

Grafic nr.13

Grafic privind invitarea copilului cu uşore deficienţe mintale la serbarea


zilelor de naştere a colegilor

27%
34%

13%
13%
13%

NICIODATĂ O DATĂ DE DOUĂ ORI DE TREI ORI DE MULTE ORI

Faptul că aceşti copii au fost invitaţi la zilele colegilor este un lucru foarte bun doarece
acest lucru ajută la integrarea lor în societate şi educarea copiilor fară deficienţe să-i respecte şi
să-i ajute pe cei cu deficienţe mintale uşoare.

15
Urmărind garficul nr. 14 referitor la activităţile extra şcolare desfăşurate cu colegii de
clasă se poate observa că procentajul este aproximativ la fel, cu un avantaj mic pentru cei care nu
desfăşoară activităţi exra şcolare cu colegii.

Grafic nr.14

Grafic privind activitatea extra şcolară cu colegii de clasă

57
60

50 43

40

30

20

10

0
DA NU

DA NU

Dacă acest rezultat s-ar modifica atunci ar putea creşte considerabil şansa copiilor cu
deficienţe mintale uşoare de a se integra în societate.

Graficul nr 15 denotă faptul că cei mai mulţi dintre copii, 54% desfăşoară activităţi în
parc alături de colegi. Alţi copii au vizitat centrul deplasament,23% şi mai puţini, 15% au fost la
un muzeu. Câţiva copii au fost la înot alături de colegi, 8%.
Grafic nr.15

16
Grafic privind activitatea desfăşurată de copil
împreună cu colegii

60

50

40

30 Series1

20

10

0
parc înot muzeu centru
deplasament

Întrebările adresate anterior fac parte din dimensiunea socială, variabila 3 : relaţionarea
copilului cu deficienţe mintale uşoare cu colegii de clasă.
Prin adresarea întrebărilor anterioare au fost utilizaţi toţi indicatorii: acceptarea copilului cu
deficienţe de cãtre colegi, sprijinirea copilului cu deficienţe de cãtre colegi la efectuarea temelor,
includerea acestuia în diferite activitãţi şcolare, includerea acestuia în activitãţi recreative.
La toate întrebările răspunsurile au fost în favoarea acceptării copiilor cu deficienţe mintale
uşoare fapt ce influenţează în mod pozitiv întegrarea lor în colectivitate şi asimilarea de noi
informaţii mult mai uşor.

La întrebarea referitoare la comportamentul/atitudinea cadrului didactic pentru copilul cu


deficienţe mintale uşoare se poate evidenţia faptul că cele mai multe persoane consideră că se
acordă copilului întelegere în mare,58% şi foarte mare măsură, 28%, dar sunt şi câteva persoane
care cred ca înţelegerea este acordată în mică măsură, 4%.
În ceea ce priveşte sprijinul emoţional, acesta este acordat în mare măsură sau nici în
mică, nici în mare măsură. Sunt personae care consideră că sprijinul emoţional este acordat în
mică măsură.
În ceea ce priveşte sprijinul moral tendinţa este că se acordă îm mare şi foarte mare
măsură, iar preocuparea pentru adaptarea materialelor didactice la nivelul copilului cu deficienţe
mintale uşoare este îm mare măsură.

Grafic nr.16

17
Grafic privind comportamentul/atitudinea cadrului
didactic faţă de copilul cu uşoare deficienţe mintale

40
înţelegere
35

30
sprijin emoţional
25

20 sprijin moral

15
preocupare pt adaptarea
10
materialelor didactice la
nivelul copilului
5

0
în foarte în mare nici în mică în mică
mare măsură nici în mare măsură
măsură măsură

Conform graficului nr 16 se observă că în foarte mare măsură este acordat sprijin moral
32% şi înlelegere 28% cea mai puţină preocupare în foarte mare măsură este acordată adaptării
materialelor didactice la nivelul copilului, 18%
În mare măsură este acordată tuturor preocupărilor, dar cel mai mult înţelegerii,29% apoi
sprijinului moral 27% şi preocupării pentru adaptarea materialelor didactice la nivelul copilului
26%.
Nici în mică, nici în mare măsură este acordată preocupare pentru sprijinul moral şi apoi
preocupării pentru adaptarea materialelor didactice la nivelul copilului, dar sunt şi câteva
persoane care sunt de părere că este acordată atenţie nici în mică, nici în mare măsură sprijinului
moral.
În mică măsură atenţia este acordată sprijinului emoţional şi celui moral 34%, şi mai
puţin în cazul înţelegerii 18%.
Întrebările de mai sus fac parte din dimensiunea socială, variabila 6: suport oferit de către
cadrele didactice copilului cu deficienţe mintale uşoare.

Următoarele întrebări fac parte tot din dimensiunea socială, dar au variabila 4 : relaţia
copilului cu deficienţe mintale uşoare cu copiii din vecinătate (prieteni).
La întrebarea la care se cere emunerarea activităţilor desfăşurate în mod current, se
observă că majoritatea copiilor vizionează desene animate, utilizează calculatorul în scopuri
didactice, fac sport sau muzică şi lucrează exerciţii suplimentare pentru şcoală.
Grafic nr.17

18
Grafic privind activităţile desfăşurate în mod curent
de un copil cu uşoare deficienţe mintale

10% 3%
12% exersare in scop didactic
fac sport
muzica
treburi casnice
75%

Există şi copii care ajută la treburi casnice, dar în procent destul de mic, 3%.

Analizând graficul nr 18 în care se precizează existenţa prietenilor în vecinătate se


observă faptul ca aproape toţi copiii au prieteni în vecinătate, însă există totuşi şi copii care nu au
prieteni în vecinătate, 3%.

Grafic privind existenţa prietenilor în vecinătate

97
100

90
80
70
60
DA
50 NU
40
30
20
3
10

0
DA NU
Grafic nr.18
Faptul că majoritatea copiilor au prieteni este foarte liniştitor deoarece asta înseamnă că
aproape totuşi copiii cu deficienţe mintale uşoare au şansă la o viaţă cât mai normală, fără a fi
marginalizaţi.

În ceea ce priveşte frecvenţa cu care au loc întâlnirile cu copiii din vecinătate se poate
observa că majoritate copiilor se întâlnesc des 48% sau săptamânal 42%. Procentajul celor care
se întâlnesc la sfârşitul de săptamână este relativ mic, 10%.

19
Grafic privind frecvenţa cu care ce întâlneşte copilul cu
uşoară deficientă mintală cu copii din vecinătate

48

42
50
45
40
35
30 zilnic
25 sfârşit de săptămână
20 10 des
15
10
5
0
zilnic sfârşit de des
săptămână

Grafic nr.19

Faptul că întâlnirile copiilor cu deficienţe mintale uşoare cu copii din vecinătate au loc
atât de frecvent, adică 90% este foarte important mai ales pentru socializarea acestora şi pentru
implicarea lor în tot felul de activităţi.
Sprijinul acordat copiilor cu deficienţe mintale uşoare de către prieteni este evidenţiat în
graficul următor:

Grafic nr.20

Grafic privind m ăsura în care este sprijinit de către prieteni copilul cu


uşare deficienţe m intale

10 3

27
60

în mare măsură nici în mică, nici în mare măsură în mică măsură în foarte mică măsură

20
După cum se poate vedea în graficul nr 20, copiii cu deficienţe mintale uşoare sunt
sprijiniţi pe prietenii lor în mare măsură, în proporţie foarte mare,adică 60%, apoi nici în mică,
nici în mare măsură 27% şi în mică măsură, 10%. Numărul celor care sunt spijiniţi în foarte mică
măsură este destul de scăzut,3%. Astfel este evidenţiată din nou infuenţa pozitivă pe care o au
prietenii asupra copiilor cu deficienţe mintale uşoare.

Măsura în care prietenii copilului cu deficienţe mintale uşoare îi oferă posibilitatea de a-şi
exprima opinia într-o părere este evidenţiată în graficul nr 21
Grafic nr.21

Grafic privind posibilitatea de a-şi exprima opinia într-o


problemă în grupul de prieteni

10%

în mare măsură
40%

nici în mare nici în mică


măsură
în mică măsură

50%

Se poate vedea că procentul cel mai ridicat, 50% îl deţine respectarea opiniei nici în mică,
nici în mare măsură, urmat apoi de 40%, în mare măsură.
Respectarea opiniei în mică măsură este de 10%, astfel putem concluziona că exită o
tendinţă clară înspre a respecta sau cel mult a fi imparţial, ceea ce face să crească încrederea de
sine a copilului cu deficienţe mintale uşoare. Faptul că este respectat şi nu este marginalizat îl
ajută să prindă curaj în a gândi.

În ceea ce priveşte măsura în care este apreciat de prieteni pentru ceea ce face se poate
observa faptul că este apreciat cel mai mult, 43%, nici în mică, nici în mare măsură, iar apoi 37%
în mare măsură.

21
Sunt 3% care apreciază în foarte mare măsură, dar sunt şi 17% care apreciază în mică
măsură.
Faptul că există 17% care apreciază în mică măsură copilul cu deficienţe mintale uşoare
pentru ceea ce face nu ajută decât la descurajarea copilului şi producându-i o stare de
nesiguranţă.

În întrebările anterioare s-au identificat toţi indicatorii: existenţa relaţiilor de prietenie,


plăcerea de a realiza activităţi cu prietenii, suport emoţional venit din partea prietenilor, prietenii
îi oferă posibilitatea de exprimare, aprecierea venită din partea prietenilor.
Prin utilizarea dimeniunii sociale cu variabila 4 se urmăreşte a se sublinia importanţa
acceptării şi susţinerii venite din partea copiilor din vecinătate.

Grafic nr.22

Grafic privind aprecierea de către prieteni pentru


ceea ce face

50
40 în foarte mare măsură
30
43 în mare măsură
20 37

10 17 nici în mică nici în mare


3 S1 măsură
0
în foarte în mare nici în în mică în mică măsură
mare măsură mică nici măsură
măsură în mare
măsură

Din graficul nr 22 care se referă la relaţia copilului cu familia extină, reiese faptul că în
general relaţia este foarte bună, 43% şi bună, 40%. 17% au o relaţie nici bună, nici rea.

22
Grafic nr.23

Grafic privind relaţia copilului cu familia extinsă

17
nici bună nici rea

40
bună

43
foarte bună

0 10 20 30 40 50

Relaţia cu familia este foarte importantă şi decisivă în comportamentul fiecărui copil, cu


atât mai mult pentru un copil cu deficienţe mintale uşoare, de aceea faptul că în general relaţiile
cu familia extinsă sunt foarte bune şi bune, 83% înseamnă că fiecare copil cu deficienţe mintale
uşoare este încurajat tot timpul şi susţinut, astfel dezvoltarea lui poate fi una spectaculoasă,
simşindu-se înconjurat în permanenţă de persoane care îl iubesc şi îl susţin.
Grafic nr.24

Grafic privind implicarea familiei extinse în viaţa copilului cu


uşoare deficienţe mintale

80 77
70
60
50
40
DA
30
23 NU
20
10
0
S1
DA
NU

La întrebarea care se refera la implicarea familiei extinse în viaţa copilului cu deficienţe


mintale uşoare se observă că mai mult de trei sferturi din persoanele care au fost chestionate,
77% susţin că familia extinsă se implică în sprijinirea, creşterea şi educarea copilului. Acest fapt
este foarte de apreciat deoarece înseamnă că fiecare copil cu deficienţe mintale uşoare este
sprijinit şi iubit de familie şi astfel poate să treacă mult mai uşor peste orice obstacol. Există

23
totuşi un număr destul de mare, 23% care afirmă ca familia extinsă nu se implică în viaţa
copilului.

Conform graficului nr 25 se poate observa că 11% din persoane susţin că au primit sprijin
financiar în foarte mare măsură, 23% în mare măsură, 26% nici în mică. Nici în mare măsură,
11% în mică măsură, iar 30% în foarte mică măsură.
În ceea ce priveşte sprijinul emoţional: 23% spun că au primit sprijin emoţional în foarte
mare măsură, 35% în mare măsură, 16% nici în mică, nici în mare măsură, 19% în mică măsură,
iar 7% în foarte mică măsură.
Grafic nr.25

Grafic privind sprijinul oferit de familia extinsă copilului cu


uşoare deficienţe mintale

45

40 în foarte mare măsură


35
în mare măsură
30
25 nici în mică nici în mare
20 măsură
în mică măsură
15

10 în foarte mică măsură


5

0
sprijin sprijin sprijin sprijin,
financiar emoţional educaţional îngrijire
supraveghere

Sprijinul educaţional este oferit în foarte mare măsură,în proporţie de 19%, în mare
măsură, 37%, nici în mică, nici în mare măsură 195, în mică măsură, 7% şi în foarte mică măsură
18%.
Sprijin, îngrijire şi supraveghere 25% în foarte mare măsură, 39% în mare măsură, 8%
nici în mică, nici în mare măsură, 14% în mică şi foarte mică măsură.
Se poate observa că sprijinul financiar este acordat în foarte mică măsură, sprijinul
emoţional în mică măsură, în mare şi foarte mare măsură îngrijire şi supraveghere.
Faptul că aceşti copii au parte de mai puţin sprijin financiar nu face decât să îngreuneze
adaptarea lor în societate.
Întrebările de mai sus se încadrează în dimensiunea socială, variabila 5: relaţia copilului
cu deficienţe mintale uşoare cu familia extinsă.

24
Susţinerea copilului cu deficienţe mintale uşoare venită din parte familiei extinse
reprezintă un factor decisiv în comportamentul acestor copii. Faptul că se simt încurajaţi şi
susţinuţi de familie îi fac să le crească dorinţa de a avansa, ambiţionându-i în mod pozitiv.

În ceea ce priveşte numărul membrilor familiei se poate observa că 29% fin familii au 4
membrii în familie. Familiile cu 3 membrii sau peste 5 membrii deţin 27%, iar 17% au 5
membrii.
Grafic nr.26

Grafic privind numărul de membrii al familiei

27% 27%

3 membrii

4 membrii

5 membrii

peste 5 membrii
17%

29%

La întrebarea referitoare la ultima şcoală absolvită se observă că majoritatea părinţilor au


absolvit liceul, adică 71%. Din restul 14% au absolvit şcoala profesională, 4% şcoala generală şi
tot 4% universitatea , 7% colegiu.
Grafic nr.27

25
Grafic privind ultima şcoală absolvită

4%
7%

4%

liceu
14% scoala profesional
scoala generala
colegiu
universitate

71%

În ceea ce priveşte sursa de venit a familiei se poate observa din grafic că majoritatea
familiilor trăiesc din salarii şi alocaţia copilului sau a copiilor, 76%.
Grafic nr.28

Grafic privind sursele de venit

80 76

70

60

50

40

30

20 14
10
10

0
salarii şi alocaţii salarii pensie şi alocaţii alocaţii

Sunt însă familii care trăiesc doar din alocaţii, 14% sau din salarii, pensii şi alocaţii,
10%.
Ultima întrebare a chestionarului se referă la estimarea venitului familiei.
În acest caz se obsrvă o tendinţă clară de încadrare între 1000 şi 1500 ron, 40% sau 1500
şi 2000 ron, 37%. Există puţine familii, 3% care se încadrează la peste 2000 şi , din păcate,
familii care se încadrează la 500 şi 1000 sau sub 500ron/lună, 20%.
Grafic nr.29

26
Grafic privind estimarea venitului/lună

3% 10%
10%
37%

40%

sub 500 500-1000 1000-1500 1500-2000 peste 2000

Din sumele estimate mai sus putem observa nivelul redus de trai al unei familii de 4
membrii, cu un venit între 1000 şi 1500 ron. În acest caz ar fi undeva între 250 şi 375
ron/membru. Această sumă este mult prea mică pentru a acoperii nevoile de zi cu zi, ca să nu
mai aducem în vedere faptul că aceşti copii au nevoi specile, cu costuri adiţionale.
Întrebările anterioare fac parte din dimensiunea familială, variabila 1: situaţia
economicã a familiei. Indicatorii sunt : venit, surse de venit, bunuri, modul de distribuire a
bugetului, cine gestioneazã bugetul.

5.7.2 Analiza datelor anchetei pe bază de interviu

Studiul s-a relizat pe un eşantion de 10 subiecţi. Majoritatea persoanelor intervievate


sunt învaţători sau învaţătoare. Două persoane sunt institutori.
Intervievarea a avut loc în cancelarie sau în sala de clasă, în absenţa elevilor.
Persoanele care au participat la acest interviu sunt persoane care au contact aproape zilnic
cu copii cu deficienţe mintale uşoare.

27
Fiecare dintre cei intervievaţi încearcă să înlesnească integrarea în colectivitate a copiilor
cu deficienţe mintale uşoare, dar şi să adapteze materialul didactic astfel încât copii cu deficienţe
mintale uşoare să înţeleagă şi să asimileze cât mai bine informaţia.

La întrebarea referitoare la interesul manifestat de părinte şi copil faţă de şcoală,


majoritatea persoanelor sunt de părere că există interes faţă de instituţie, însă sunt persoane care
susţin că nu există interes acest fapt fiind susţinut de afirmaţia învăţătoarei OA: “Părintele nu
manifestă interes faşă de şcoală pentru că este luat în plasament de către bunici. bunicii
pareticipă foarte rar la şedinţe.”

În ceea ce priveşte menţinerea legăturii familiei copilului cu uşoare deficinţe mintale cu


şcoala se remarcă tendiţa de a fi păstrată această legătură, însă unele persoane susţin că această
legătură este menţinută doar la insistenţele cadrului didactic (N.E), iar în cazul copilului luat în
plasament, persoanele interesate sunt asistenţii sociali sau cei de la centru de plasament, susţine
O.A. Faptul că părinţii menţin o legătură strânsă cu cadrul didactic nu face decât să înlesnească
adaptarea copilului în colectivitate.

Referitor la persoana care iniţiază comunicarea dintre părinţi şi copii se obsevă că toate
persoanele intervievate susţin că iniţierea comunicării a este realizată de cadrele didactice.
Învăţătoarea B.E.U afrmă că: “De obicei cadrul didactic, deci eu, fiind cu ei 4 ore pe zi, dacă este
vreo problemă o solicit şi dânsa dacă are o problemă mă contacteză”.

La întrerbarea privitoare la frecvenţa menţinerii relaţiei părinţi- cadru didactic,


majoritarea afirmă că zilnic comunică cu părinţii: “În fiecare zi vine mama la şcoală şi se
interesează” susţine învăţătoarea D.A.M.
Sunt însă destul de multe persoane care afirmă că frecvenţa comunicării este destul de
redusă: “ Nu pot să spun că există comunicare pentru că eu trebuie să insist...nu îi interesează,
deci o frecvenţă redusă, la insistenţele mele” (N.E)
Din păcate se poate vedea faptul că există destul de multe persoane care nu menţin
suficient de des legătura cu cadrul didactic. Acest lucru nu face decât să descurajeze copilul cu
deficienţe uşoare mintale deoarece nemenţinându-se o continuă legătură între profesor, care este
aproape de copil zilnic şi părinţi nici una dintre părţile implicate nu reuşeşte să inţeleagă
nemulţumirile copilului cu deficienţe mintale uşoare, în profunzime astfel copilul nefiind
satisfăcut în totalitate.

28
Prin întrebările anterioare se încearcă evidenţierea existenţei sau absenţei comunicării
dintre cadrele didactice şi părinţii copiilor cu deficienţe mintale uşoare.
Rîspunsurile de mai sus afc parte din dimensiunea familială, variabila 4: resursele sociale
ale familiei (participare şi încredere)Indicatorii sunt :participarea la grupul de suport, încrederea
în grupurile de suport şi încrederea în specialişti
Ca şi concluzie generală, putem spune că în general există comunicare între cadrele
didactice şi părinţi, dar de cele mai multe ori această comunicare este iniţiată de cadrele
didactice.
Faptul că există comunicare părinţi – cadru didactic este numai în favoarea copilului cu
deficienţe mintale uşoare, deoarece fiecare din părţile implicate reuşesc să transmită neplăcerile
sau neînţelegerile copilului încercându-se astfel prin diferite metode adaptarea exteriorului la
nevoile acestora. O relaţie armonioasă părinţi-cadru didactic nu face decât să ducă la obţinerea
unor rezultate favorabile în ceea ce priveşte adaptarea, asimilarea de noi informaţii şi
socializarea copiilor cu deficienţe mintale uşoare.

Majoritatea cadrelor didactice sunt de părere că toţi copii sunt incluşi în activităţile
şcolare în funcţie de capacitatea fiecăruia, dar există şi persoane care afirmă că: “Elevul participă
ocazional la activităţile şcolare refuzând de multe ori să se implice atunci când este solicitat”
(I.D.). faptul că unii copii refuză să se implice în unele activităţi nu poate fi decât rezultatul unei
cooperări ineficiente a copilului cu deficienţe mintale uşoare cu lumea care îl înconjoară.
În urma întrebării referitoare la satisfacţia copilului sau a părintelui în ceea ce priveşte
şcoala se observă tendinţa de a exista satisfacţie cel puţin în ceea ce priveşte faptul că aceşi copii
sunt acceptaţi de colegii de clasă. majoritatea copiilor cu deficienţe mintale uşoare şi a părinţilor
lor şi-au exprimat satisfacţia pentru linia ascendentă urmată de aceşti copii. învăţătorul O.D
susţine: “…citesc pe faţa lui (a copilului) o bucurie atunci când este antrenat în activităţi,
primeşte calificative foarte bune pentru nivelul lui de înţelegere, se înţelege pe faţa ei că este
fericită, mulţumită, satisfăcută de rezultatele pe care le obţine şi eu o încurajez…”. acest răspuns
accentuează faptul că implicarea şi susţinerea celor din jur este un factor determinant în
integrarea copilului cu deficienţe mintale uşoare în colectivitate şi implicarea acestuia în diferite
activităţi.
Această întrebare face parte din dimensiunea femilială, variabila 1: atitudinea copilului
faţă de şcoală.
În ceea ce priveşte rezultatele şcolare ale copilului se poate observa faptul că majoritatea
copiilor se încadrează la calificativul “S”.

29
Totuşi faptul că aceşti copii sunt evaluaţi la un nivel care le este net superior aş putea
spune că este de admirat faptul că reuşesc să asimileze informaţii şi să evolueze, chiar dacă la un
nivel mai puţin ridicat. Fiecare copil asimilează informaţiile în ritmul lui, dar faptul că este
obligat prin natura faptelor să “concureze” cu neşte copii care au un nivel de inteligenţă mai
ridicat decât al lor nu face decât să îi abiţioneze şi să-i ajute spre o evoluţie favorabilă a
dezvoltării intelectuale a acestor copii.
Majoritatea cadrelor didactice au afirmat că elevii cu deficienţe mintale uşoare care
studiază în clasa lor au reuşit să promoveze clasa nefiind corigenţi sau repeţenţi. Învaţătoarea OA
susţine că elevul a fost coregent în clasa I “dar cu ajutorul dascălului de sprijin ar reuşit să-l
ridicăm puţin şi să trecă în clasa a II-a”.
Cadrele didactice susţin că aceşti copii nu sunt elevi cu probleme comportamentale
majore, iar faptul că au reuşit să se integreze în colectivul clasei nu face decât să-i ajute să se
adapteze la o viaţă care să tindă spre normal fără a se simţi marginalizaţi, fiind evaluaţii după
acelaşi etalon ca şi restul elevilor. Învăţătoarea OA susţine că elevul a avut nota la puetare
scăzută din cauza absenţelor şi nu din cauza problemelor de comportament. putem concluziona
faptul că aceşti copii, în condiţiile în care nu sunt supuşi la factori de stres se comportă normal.
Din răspunsurile anterioare se pot identifica indicatorii din dimansiunea eduacţională,
variabila 2: rezultatele/perfoemanţele şcolare ale copilului.
Ideea integrării copiilor cu defcienţe mintale uşoare în scoală normală este acceptată de
cadrele didactice, fiind considetară benefică din mai multe puncte de vedere. motivul cel mai des
invocat a fost legat de socializarea acestor copii şi integrarea lor în societate. faptul că nu sunt
marginalizaţi îi ajută să se adapteze mult mai uşor şi le dă curaj să încerce să fie independenţi.
Dificultăţile întâmpinate de toate cadrele didactice sunt legate de lipsa unui profesor de
sprijin, esenţial în cazul copiilor cu deficienţe mintale uşoare, dar şi de lipsa unei progerame
şcolare special adaptate pentru nevoile acestor copii, deoarece ei nu reuşesc au putere de
concentrare mică şi au nevoie de diferite extra-activităţi pentru a le capta atenţia.
În consecinţă este destul de dicil a se lucra cu un copil cu deficienţe mintale uşoare în
cadrul unui colectiv deoarece nu i se poate acorda atenţia necesară, iar acestă nu reuşeşte să ţină
pasul cu restul clasei întotdeauna şi de aceea trebuie să i se ofere variante de a-şi focaliza atenţia.

În urma întrebării referitoare la formele de recompensă primite pentru munca depusă


majoritarea cadrelor didactice susţin că nu există nici un fel de recompensă materială.
Sigura recompensă primită este satisfacţia personală pe care o are fiecare profesor
urmărind evoluţia copilului cu deficienţe mintale uşoare.Un răspuns remarcant a avut învăţătorul
P.A. “…atunci când vezi reuşita copilului de a acumul şi promova, şi vezi în ochii lui bucuria că

30
în sfârşit a reuşit să înveţe să citească sau se bucură de orice mic success, într-adevăr te bucuri şi
tu, bucuria lui înseamnă şi bucuria noastră.”.
Lipsa materialelor didactice este evidenţiată de următoarea întrebare din care se observă
că, din păcate în şcoli nu există materiale didactice speciale adaptate pentru nevoile copiilor
deficienţe mintale uşoare. Materialele oferite sunt destinate copiilor fără deficienţe mintale şi
este forte dificil a se lucra cu un astfel de tip de material cu un copil care nu are acelaşi nivel de
înţelegere. Pentru a se putea descurca, cadrele didactice sunt nevoite să confecţioneze tot felul de
materiale adaptate nevoilor acestor copii.
Lipsa materialelor didactice special create pentru copii cu deficienţe mintale uşoare
îngreunează mult munca profesorilor, dar şi evoluţia şcolară a copiilor.
Se remarcă faptul că toate persoanele intervievate susţin că cei care confecţionează
materialele speciale necesare copiilor cu deficienţe mintale uşoare sunt doar cadrele didactice.
Învăţătoarea OD a afirmat: “eu împreună cu profesorul de sprijin suntem cele care lucrăm, nu am
material special”
Concluzionând întrebările de mai sus putem spune că, din păcate copiii cu deficienţe
mintale uşoare nu beneficiază de materiale adaptate nevoilor lor decât dacă profesorul de sprijin
sau cadrul didactic le confecţionează. acest lucru este foarte dezarmant deoarece pe lângă faptul
că aceşti copii şi cadrele didactice care se ocupă de educarea lor duc o muncă titanică pentru a
obţine rezultate favorabile nu primesc nici un fel de sprijin din partea statului în acest sens.
Răspunsurile anterioare fac parte din dimensiunea socială, variabila1: Resurse şcolare
destinate integrãrii copiilor cu deficienţe. După cum se poate concluziona din păcate copii cu
deficienţe mintale uşoare nu beenficiează de prea multe resurse din parte statului în consecinţă
cadrele didactice şi familiile acestor copii sunt nevoite să facă eforturi uriaşe pentru a adapta
materialele astfel încât să îndeplinească nevoile acestor copii.
La întrebarea referitoare la existenţa unui consilier/profesor de sprijin în şcoală se
observă tendinţa de a exista un astfel de cadru didactic în instituţii.
Rolul acestui cadru didactic este da a-i ajuta pe copii la consolidarea cunoştinţelor prin
elaborarea unui program special creeat pentru a satisface nevoile acestora.
Din păcate există instituţii în care profesorul de suport lipseşte sau nu acordă suficientă
atenţie nevilor copiilor cu deficienţe mintale uşoare.
În general puetm spune că elevul cu deficenţe mintale uşoare este acceptat destul de uşor
de colegii clasei fiind sprijinit în cazul unor reuşite şi încurajat să continue în cazul unor eşecuri.
La început a existat etndinţa de a fi a marginalizat datorită interiorizării copilului cu deficienţe
mintale uşoare.

31
Faptul că aceşti copii sunt acceptaţi si sprijiniţi în toate activităţile lor nu face decât să-i
încurajeze şi să-i ajute să se adapteze mai uşor în societate.
Copii cu deficienţe mintale uşoare sunt ajutaţi, în general de colegii de clasă la efectuarea
temelor încercând să le explice şi să-i stimuleze să lucreze singuri.
Copii cu deficienţe mintale uşoare sunt incluşi în activităţile extraşcolare şi recreactive
fiind acceptaţi cu uşurinţă de colegii lor.
Elevii cu deficienţe mintale uşoare sunt acceptaţi de colegi şi sprijiniţi în vederea
efectuării temelor şi incluşi în diferite activităţi extraşcolare sau recreative, fapt care ajută la
integrarea şi adaptarea acestora la mediul înconjurător. Aceste mici ajutoare duc la contruirea
unei punţi de comunicare între lumea copilului cu deficienţe mintale uşoare şi lumea din exterior.
Orice mică dezamăgire ar putea duce la distrugerea acestei punţi şi la interiorizarea lui. De aceea
este foarte important sprijinul venit din partea colectivului clasei. Această întrebare face parte
din dimensiunea socială, variabila 2.
În ceea ce priveşte întrebarea referitoare la tipul de relaţie dintre cadru didactic şi copilul
cu deficienţe mintale uşoare putem spune că nu este o relaţie care se rezumă doar la colaborare,
ci mai degrabă este o prietenie bazată pe respect reciproc, încredere şi înţelegere între cele două
părţi implicate.
Toate cadrele didactice intervievate susţin că înţeleg nevoile copiilor cu deficienţe
mintale uşoare încercând să adapteze materialele diadactice pentrul nevoile acestora şi totodată
sprijinindu-i moral şi emoţional pentru a reuşi să priceapă şi să asimileze cât mai multe
cunoştinţe.
Pentru a fi preîntâmpinate nevoile copilului cu deficienţe mintale uşoare cadrele didactice
desfăşoară activităţi suplimentare. Pentru aceste activităţi sunt alocate în general două ore pe
săptămână, activităţile de recuperare se desfăşoară pentru diferite discipline la care copilul nu se
descurcă foarte bine.
Învăţătoarea P.A afirmă: “am avut un program în şcoală, programul curcubeul, la care am
stat toate cadrele didactice cu copii cu deficienţe în regim de voluntariat, 4 ore/zi timp de un an
de zile … atunci se vedeau rezultatele la clasă”.
Organizarea unui astfel de program nu face decât să ajute copii cu deficienţe mintale
uşoare înlesnind consolidarea cunoştinţelor cumulate la orele de clasă.
Cadrele dicactice care au participat la acest interviu au experienţă în muncă cuprinsă
între 22-37 de ani. Excepţie face insitutoarea I.D. care are experienţă de 5 ani.
Faptul că aceste cadre didactice au experienţă atât de mare în munca cu copii constituie
un avantaj pentru a înţelege mai uşor nevoile copiilor.

32
Concluzionând răspunsurile de mai sus putem spune că în general cadrele didactice au o
relaţie armonioasă cu aceşti copii, sprijinindu-i şi încurajându-i, oferindu-le soluţii de învăţare
adaptate nivelului lor de înţelegere, cu toate că nu au nici un suport financiar sau material în
acest sens.
La întrebarea despre existenţa copiilor cu deficenţe mintale uşoare în anii anteriori
majoritatea au afirmat că s-au mai confruntat cu astfel de cazuri şi în anii precedenţi, dar că în
ultimul timp numărul acestor copii a crescut.
În ceea ce priveşte pregătirea profesională specială pentru educarea copiilor cu deficienţe
mintale răspunsurile sunt înpărţite. Jumătate din personele intervievate au urmat un curs de
specializare, iar cealaltă jumătate nu are pregătire profesională specială în acest sens.
Cred că este foarte importată această pregătire deoarece copii cu deficienţe mintale
uşoare ar fi mult mai bine înţeleşi şi ajutaţi să se integreze în colectivul clasei mult mai uşor. Cu
siguraţă o astfel de specializare ar însemna o cunoaştere mai bună a metodelor de învăţare şi deci
acest tip de pregătire ar fi benefic pentru ambele părţi implicate.
Ultima şcoală absolvită de 70% din cadrele didactice care au participat la acest interviu
este liceul pedagogic, restul de 30% având studii superioare.

În urma acestui intreviu pot spune că este necesară o pregătire de specialitate a cadrelor
didactice, dar şi de suport material şi financiar din partea statului în vederea elaborării
materialelor adaptate nevoilor copiilor cu deficienţe mintale uşoare.
Aceşti copiii trebuie susţinuţi din toate punctele de vedere atât de părinţi şi rude apropiate
cât şi de cadrele didactice, persoane care ar trebui să-i înţeleagă şi să-i încurajeze pentru a
avansa.
Efortul depus de aceşti copii este enorm din cauza faptului că nu există susţinere
financiară şi materială, astfel ei trebuie să studieze după un tip de materiale care le sunt greu de
înţeles. Dacă din partea cadrelor didactice nu ar exista acea dăruire, care nu are recompensă
decât mulţumirea spirituală, aceşti copii nu ar reuşi să asimileze şi să înţeleagă informaţiile.

5.8 CONCLUZII

33
Din analiza şi interpretarea datelor obţinute prin intermediul chestionarului
şi interviului, se pot desprinde concluzii generale care validează mai mult sau mai
puţin ipotezele de la care am plecat în cercetare.
În ceea ce priveşte integrarea copiilor cu deficienţe mintale uşoare în
şcolile normale aceasta se poate desfăşura în condiţii normale deoarece părinţii sau
tutorii sunt dispuşi să utilizeze resurse economice, informaţionale şi sociale
necesare integării acestor copii.
Din punct de vedere al stimulării financiare a cadrelor didactice, adaptarea
copiilor cu deficinţe mintale uşoare în şcoli normale este îngreunată, deoarece toate
cadrele didactice care au participat la interviu susţin că nu există nici un fel de
stimulare financiară, singura satisfacţie fiind cea spirituală.
Integrarea copiilor cu deficienţe mintale uţoare este influenţată foarte mult
de suportul comunităţii. În urma chestionarului şi interviului s-a evidenţiat faptul
că fiecare copil cu deficienţe mintale uşoare este susţinut, apreciat şi respectat de
persoanele din comunitate, fapt care facilitează adaptarea acestuia în şcoală şi în
societate.
În urma interpetării datelor s-a constatat faptul că majoritatea copiilor cu
deficienţe mintale uşoare sunt acceptaţi de colegii de clasă, dar mai ales susţinuţi şi
ajutaţi în vederea rezolvării temelor sau elaborării de diferite proiecte. Acest lucru
are o influenţă pozitivă asupra atitudinilor şi comportamentelor faţă de şcoală.
Se poate concluziona faptul că în urma chestionarului şi a interviului
ipotezele au fost susţinute şi confirmate.

Bibliografie:

o Ausubel, David și Robinson, Floyd. 1981. Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia


pedagogică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
o Boncu, Ştefan. 2002. Psihologia influenţei sociale, Iaşi, Editura Polirom
o Booth, Tony și Statham, June 2005, The Nature of Special Education, People, places and
change, London and New York, Open University

34
o Cace, Corina. 2007.Psihologia educaţiei, Ed ASE
o Ong – Dean, Colin. 2009. Distinguishing Disability, Parents, Privilege, and Special
Education, Chicago and London, The University of Chicago Press
o Cosmovici, Andrei și Iacob, Luminiţa. 1999. Psihologie şcolară, Iaşi, Editura Polirom
o Cozărescu, Mihaela, Cace, Corina și Ştefan, Laura. 2003. Comunicare didactică-teorie şi
aplicaţii, Bucureşti, Editura Academiei de Studii Economice
o Cozărescu, Mihaela și Ştefan, Laura. 2003. Psihologia educaţiei. Teorie şi aplicaţii,
Bucureşti, Editura ASE
o Creţu, Tinca , 2004. Psihologia educaţiei, Bucureşti, Editura CREDIS
o Druţă, Maria-Elena. 2000. Psihologia educaţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
o Dumitriu, Gheorghiu. 1998. Comunicare şi învăţare, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică,
o Dragomir, Viorica. 2002. Fenomenul marginalizării şi situaţia persoanelor cu handicap
o Drăgan, Ion. 1991. Psihologia pentru toţi, Bucureşt, Editura Ştiinţificăi
o Golu, Pantelimon și Golu, Ioana. 2002. Psihologie educaţională, Constanţa, Editura Ex.
Ponto
o Grigorenko, Elena L. 2008. Educating Individuals With Disabilities IDEIA 2004 and
Beyond, New York, Springer Publishing Company,
o Helander, Einar. 1999. Prejudice and Dignity. An Introduction to Community-Based
Rehabilitation, New York, United Nations Development Programme
o Hill, Winfred. 2002. Learning: A survey of psychological interpretations, Boston, Edition,
Allyn and Bacon
o Jinga, Ioan și Istrate, Elena. 1998. Manual de pedagogie, Bucureşti, Editura ALL
o Jinga, Ioan, 2001. Managementul învăţământului, Bucureşti, Editura Aldin
o Marcelli, Daniel. 2003. Tratat de psihologia copilului, Ed Fundaţiei Generaţia
o Manea, Livius. 1995. Politica socială faţă de persoanele cu dizabilităţi, Bucureşti, Editura
Alternative.
o Manea, Livius. 2000. Protecţia socială a persoanelor cu handicap, Bucureşti, Casa de presă şi
editură Şansa S.R.L.
o Manea Livius. 2003. Protecţia socială a persoanelor cu handicap. În: Revista de asistenţă
socială, Nr. 1, pp. 90-102;
o Miclea, Mircea. 2003. Psihologie cognitivă , Iaşi, Editura Polirom
o Neacşu, Ioan. 1990, Instruire şi învăţare, Bucureşti, Editura Ştiinţifică
o Negovan Valeria. 2005. Introducere în psihologia educaţiei, Bucureşti, Ed Universitară
o Pop, Luana, Miruna. 2001. Dicţionar de politici sociale, Bucureşti, Editura Expert

35
o Păunescu, Constantin și Muşu, Ionel. 1997. Psihopedagogie specială integrată, Editura Pro
Humanitate
o Păunescu, Constantin și Muşu, Ionel. 2003. Dedicienţa mintală şi organizarea
personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică
o Păunescu, Constantin și Muşu, Ionel 2005, Tulburările de limbaj la copil, Editura Medicală
o Purcia, Sever. 2003. Ocrotirea şi integrarea copiilor handicapaţi, Ed Promedia
o Radu, Gheorghe 2000, Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal, Ed Pro Humanitate
o Brooks, Robert și Goldstein, Sam 2009, Dezvoltarea forţei, speranţei şi optimismului la
copilul dumneavoastră. Creşterea copilului rezilient, Comunicare prezentată la Conferinţa
“ADHD şi rezilienţa”, Bucureşti
o Roco, Mihaela. 2004, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Iaşi, Editura Polirom
o Sassu, Ana-Raluca. 2006. Psihologia dezvoltării, Editura Expert
o Sălăvăstru, Dorina. 2004. Psihologia educaţiei. Iaşi, Editura Polirom,
o Ungureanu, Dorel. 2000. Psihopedagogie educaţională, Editura ASTRA
o Vrăjmaş, Traian, Daunt, Patrick și Muşu, Ionel. 1996. Integrarea în comunitate a copiilor
cu cerinţe educative speciale, Ministerul învăţământului şi Reprezentanţa UNICEF În
România.
o *** Clasificarea internaţională a maladiilor – Revizia a 10-a, 1996, elaborat de Organizatia
Mondiale a Sănătății (CIM 10)
o *** Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fourth Edition, 1994, publicat de
American Psychiatric Association, (DSM-IV)
o *** Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale.
o *** Ordonanţa 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap.
o http://www.aera.net, accesat în data 15.06.2010.

36
C
o
d
c
h
e
Ane xa 1 s
ti
Anonim! o
n
a
CHESTIONAR r

1. Consideraţi că toţi copiii au dreptul la educaţie?

a. Da b. Nu

2. În ce măsură consideraţi că în România se manifestă preocupare pentru educaţia copiilor


cu dizabilităţi?
a. în foarte mare măsură
b. în mare măsură
c. nici în mare nici în mică măsură
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură

3. Ce vârstă avea copilul când aţi descoperit dizabilitatea?


 în perioada prenatală
 în primul an de viaţă (< 1 an)
 în antepreşcolaritate (1-2 ani)
 în preşcolaritate (3-6 ani)
 în perioada şcolarităţii (> 6 ani)

4. V-aţi informat de-a lungul timpului despre modul în care dizabilitatea copilului
infleuenţează capacitatea sa de învăţare?

a. Da b. Nu

37
5. Dacă “DA’’ de la cine aţi solicitat informaţii?
 medicul de familie
 medicul specialist
 psiholog/psihoterapeut
 asistent social
 cadre didactice
 alte familii care au copii cu dizabilităţi similare.
Care? _______________________

38
6. În ce măsură aveţi încredere în următoarele categorii de specialişti:

În foarte În mare Nici în În mică În foarte


mare măsură mare nici măsură mică
măsură în mică măsură
măsură
6.1 Medic de familie a b c d e
6.2.Medic specialist a b c d e
6.3 Psiholog/Psihoterapeut a b c d e
6.4 Asistent social a b c d e
6.5 Cadru didactic a b c d e
6.6 Alte familii a b c d e
6.7 Alte
a b c d e
variante.Care?______

7. Ce surse de informare aţi accesat?


2. internet
3. cărţi/reviste în domeniu
4. instituţii de specialitate7
5. alte surse. Care? ___________________________

8. Există servici sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi?


a. Da b. Nu

9. Dacă „DA” pe care din următoarele le-aţi folosit?

Este accesibil şi Este accesibil, NU este NU este


l-am folosit dar NU l-am accesibil, dar l- accesibil, dar
folosit aş folosi dacă ar NU l-aş folosi
exista dacă ar exista
9.1.informare a b c d
9.2.grupuri de
a b c d
suport
9.3.consiliere a b c d

39
şcolară
9.4.consiliere
a b c d
psihologică
9.5.psihoterapie a b c d
9.6.servicii
a b c d
medicale
9.7altele a b c d

10. Care a fost motivul pentru care aţi integrat copilul într-o şcoală normală?

11. Care este relaţia pe care o are copilul dumneavoastră cu colegii de clasă?
III. foarte bună
IV. bună
V. nici bună, nici rea
VI. rea
VII. foarte rea

12. În cazul în care copilul dumneavoastră lipseşte de la şcoală, din diferite motive, primeşte
sprijin din parte colegilor de clasă la efectuarea temelor?

a. Da b. Nu

13. Daca trebuie să elaboreze un proiect comun cu alţi colegi în ce măsură copilului
dumneavoastră ii este uşor să-şi găsescă partener/parteneri?
3. în foarte mare măsură
4. în mare măsură
5. nici în mare nici în mică măsură
6. în mică măsură
7. în foarte mică măură

40
14. În anul şcolar precedent de câte ori a fost invitat copilul dumneavoastră să participe la
serbarea zilei de naştere a vreunui coleg de clasă?

_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

15. În afara orelor de şcoală copilul dumneavoastră desfăşoară şi alte activităţi cu colegii de
clasă?

a. Da b. Nu

16. Daca “DA” îmi puteţi spune care a fost ultima activitate desfăşurată de copil împreună cu
colegii?

17. În ce măsură cadrul didactic al copilului manifestă următoarele comportamente/atitudini


faţă de copil?

În foarte Nici în mare


În mare În mică În foarte
mare nici în mică
măsură măsură mică măsură
măsură măsură
17.1.Înţelegere a b c d e
17.2.Sprijin
a b c d e
emoţional
17.3.Sprijin
a b c d e
/Suport moral
17.4.Preocupare
pentru adaptarea
materialelor a b c d e
didactice la
nivelul copilului

41
18. Enumeraţi patru activităţi desfăşurate în mod curent de copilul dumneavoastră în timpul
liber:
a.___________________________
b.___________________________
c.___________________________
d.___________________________
19. Vă rugăm să precizaţi dacă copilul dumneavoastră are prieteni în vecinătate?

a. Da b. Nu

20. Daca “DA” menţionaţi cât de des îşi petrece copilul dumneavoastră timpul liber cu copiii
din vecinătate?

21. În ce măsură prietenii îl sprijină în ceea ce face?


1. în foarte mare măsură
2. în mare măsură
3. nici în mare nici în mică măsură
4. în mică măsură
5. în foarte mică măsură

42
22. În ce măsură prietenii fiului dumneavoastră îi oferă posibilitatea de a-şi exprima părerea
(opinia) într-o problemă?

 în foarte mare măsură


 în mare măsură
 nici în mare nici în mică măsură
 în mică măsură
 în foarte mică măsură

23. În ce măsură fiul dumneavoastră este apreciat de către prieteni pentru ceea ce face?

4. în foarte mare măsură


5. în mare măsură
6. nici în mare nici în mică măsură
7. în mică măsură
8. în foarte mică măsură

24. Care este relaţia pe care o are copilul dumneavoastră cu familia extinsă (mătuşi, unchi,
bunici)?

a. foarte bună
b. bună
c. nici bună nici rea
d. rea
e. foarte rea

25. Familia extinsă se implică în sprijinirea/ în creşterea şi educarea copilului


dumneavoastră?

a. Da b. Nu

În foarte În mare Nici în În mică În foarte

43
mare măsură mare nici în măsură mică
măsură mică măsură
măsură
26.1.Sprijin financiar a b c d e
26.2.Sprijin emoţional a b c d e
26.3.Sprijin a b c d e
educaţional
26.4.Sprijin, îngrijire a b c d e
şi supraveghere
26. În ce măsură familia extină (mătuşi, unchi, bunici) vă oferă:
27. Vă rugăm precizaţi din câţi membrii este formată familia
dumneavoastră____________________________________________

28. Precizaţi ultima şcoală absolvită de dumneavoastră?


_______________________________________________________

29. Precizaţi sursele dumneavoastră de venit.


_______________________________________________________

30. Estimaţi venitul familiei dumneavoastră pentru o lună________________ lei.

Observaţii:__________________________________________________________________
_______________________________________________________________
_____________________________________________________________________

Vă mulţumesc!

44
Data___________

Anexa 2
GHID DE INTERVIU

Iniţialele persoanei intervievate (cod):


Funcţia:
Data:
Ora:
Locul:

 dacă copilul/părintele manifestă interes faţă de şcoală; forme de manifestare a


interesului
 dacă familia elevului menţine legătura cu şcoala
 persoana care iniţiază comunicarea dintre părinţi si şcoală
 frecvenţa comunicării dintre părinţi şi şcoală
 cum poate fi descrisă participarea copilului la activităţi şcolare; activitaţi la care
copilul nu poate participa

45
 care este satisfacţia copilului/părintelui în ceea ce priveşte şcoala
 care sunt rezultatele şcolare ale copilului
 dacă copilul a fost corigent/repetent
 dacă copilul a avut probleme de comportament si nota la purtare scăzută
 care sunt principalele motive pentru care copiii cu dizabilităţi sunt integraţi în
şcoala normală
 care sunt dificultăţile/provocările întâmpinate de cadrele didactice în educarea
copiilor cu dizabilităţi în şcolile normale
 dacă există forme de recompensă a muncii cadrelor didactice care integrează
copii cu dizabilităţi
 dacă există materiale didactice adecvate/speciale
 cine elaborează / procură materiale didactice speciale
 dacă există un consilier/profesor de suport în şcoală. Care este rolul lui? În ce
mod sprijină activitatea cadrului didactic care are copii cu dizabilităţi în clasă?
 dacă copiii cu dizabilităţi sunt acceptaţi de către colegi
 dacă copiii cu dizabilităţi primesc sprijin din partea colegilor la efectuarea
temelor
 dacă copiii cu dizabilităţi sunt incluşi în diferite activităţi extraşcolare şi
recreative
 cum poate fi descrisă relaţia dintre copilul cu dizabilităţi mintale uşoare şi
cadrele didactice
 dacă cadrul didactic înţelege nevoile copilului cu dizabilităţi
 care sunt activităţile pe care le desfăşoară suplimentar pentru a preîntâmpina
nevoile copilului cu dizabilităţi; cât timp alocă suplimentar pentru pregătirea şi
educarea copiilor cu dizabilităţi
 care este experienţa cadrului didactic în muncă
 dacă a mai avut copii cu dizabilităţi anterior
 daca are pregătire profesională speciala (cursuri speciale/module de
specializare) pentru educarea copiilor cu dizabilităţi

46
 care este ultima şcoală absolvită.

47