Sunteți pe pagina 1din 213

Icoana reprodusă pe copertă

este realizată de Camelia Popa


Traducerea mărturiilor străine:
Olga Bersan
Coperta şi viziunea grafică: Călin Nemeş

Corectura: Laura Cociş

Ediţie îngrijită de L. S. Desartovici

ttttttf, + , f+ttttt
+

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


Sfântul Efrem cel Nou - Mărturii ale minunilor
săvârşite în zilele noastre
ed. îngrijită de L. S. Desartovici.; trad. Olga Bersan.
Bucureşti: Editura Sophia, 2016 - 4 voi.
ISBN 978-973-136-407-0
Voi. 2. - 2015 - ISBN 978-973-136-420-9

I. Desartovici, L. S. (ed.)
II. Bersan, Olga (trad.)
235.3 Efrem cel Nou
© Editura Sophia, pentru prezenta ediţie.
SFÂNTUL EFREM CEL NOU
MĂRTURII ALE MINUNILOR
SĂVÂRŞITE ÎN ZILELE NOASTRE
VOLUMUL 2
Cuprinzând un cuvânt despre cinstirea Sfinţilor lui Dumnezeu
rostit de Părintele Ciprian Negreanu
în Biserica Ortodoxă Misionară a Studenţilor din Cluj-Napoca
Pentru a face cunoscută cât mai multor oameni viaţa şi
lucrările minunate ale Sfântului Efrem cel Nou, prin
strădania comunităţii Bisericii Ortodoxe Misionare a
Studenţilor din Cluj-Napoca şi sub patronajul acestui
aşezământ, se realizează site-ul poliglot:
www.ephraim.ro
Aici vor fi prezentate în mai multe limbi viaţa, arătările
şi minunile Sfântului Efrem cel Nou, precum şi rugăciu-
nile care îi simt închinate.
îi îndemnăm pe toţi cei care au fost, sunt sau vor fi
ajutaţi de către Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou să
mărturisească în scris cele petrecute, deoarece în orice
binefacere dăruită de Sus este pus potenţial întreg
pentru ajutorarea semenului nostru. Cei care doresc pot
trimite mărturiile lor la următoarea adresă:
marturii@ephraim.ro
urmând ca scrisorile primite să fie publicate, pentru
a se folosi cât mai mulţi oameni de darurile
Sfântului Efrem cel Nou.

RUGĂCIUNE
CĂTRE S FÂ NTU L E F RE M CEL N OU
A CELU I B I RU I T DE S U FE RI NŢ Ă

Preablândule şi mult-milostivule Părinte Efrem, cu sufletul


zdrobit de suferinţă şi secătuit de atâta plâns, vin la tine, căci am
aflat că în inima ta se află loc pentru toate durerile omeneşti, iar
bunătatea ta fără seamăn nu leapădă pe nimeni care are faţa
brăzdată de durere şi lacrimi. Nu ştiu ce să-ţi spun mai înainte şi
care este cu adevărat durerea cea mai mare care mă macină, însă ştiu
că privirii tale dumnezeieşti îi este cunoscut tot vălmăşagul lăuntric
al durerilor ce le port. Am adunat înlăuntrul meu chipuri ale
întunericului şi păcatului, înfăţişări ale răutăţii şi ale suferinţelor de
multe feluri, încât sufletul este schingiuit de puterea şi de tainiţele
morţii, fiind
ttttt tt t t t t t 5
adăpat cu băutura cea amarnică a mâhnirii şi a despărţirii de
Dumnezeu. Nu văd în mine nici o putere de a mă ridica, şi numai
credinţa în Dumnezeu - atâta cât mai este - îmi aduce puţină
nădejde. Acesta sunt şi atâta pot şi zadarnic ar fi să mă mint pe mine
însumi şi să spun că lucrurile stau altfel. De aceea, te rog, fie-ţi milă
de mine, căci nu numai sărman, ci şi foarte neputincios sunt, atât
sufleteşte, cât şi trupeşte. în felul în care numai tu ştii şi poţi,
ridică-mă din această stare jalnică, dăruindu-mi sănătate, întremare
şi zâmbetul vieţii. învaţă-mă şi pe mine a urma şi a lucra poruncile
Evangheliei Domnului Hristos, ca întru ele să dobândesc preaplinul
vieţii şi bucuria de a-L asculta pe Dumnezeu. Luminează-mă cu
înţelesurile cele adânci ale cuvintelor Domnului, ca,
limpezindu-mi-se mintea, să mă adăp şi eu din izvorul cel făcător de
viaţă dintru care se revarsă bucuria cea adevărată şi netrecătoare.
Primeneşte-mă lăuntric prin lucrarea cea tainică şi curăţitoare a
sfinţeniei tale, ca, înnoindu-mi-se cu totul viaţa şi alcătuirea minţii,
să se pună nouă piatră de temelie pentru mântuirea mea. Fă tu să
răsară şi întru mine roadele învierii Domnului, ca, dobândind
odihnă întru nădejdea vieţii celei fără de sfârşit, să mi se
însănătoşească deplin sufletul şi, pe cât va binevoi Domnul, să îmi
redobândesc şi sănătatea trupului. Fii neîncetat alături de mine, ca,
având nădejdea surâsului tău dumnezeiesc, să dobândesc bărbăţie şi
curaj, pentru a trece prin toate pe care Domnul le-a rânduit pentru
mântuirea mea şi dobândirea binecuvântării Sale veşnice. Şi fie ca în
toate zilele mele de pe pământ să-mi fii alături, iar la sfârşitul acestei
vieţi să te am pe tine ocrotitor şi mijlocitor, spre a păşi cu bucurie
acolo unde totul este lumină, bucurie şi viaţă fără de sfârşit, toate
strălucind întru dragostea, puterea şi negrăita blândeţe a Tatălui şi a
Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.
VIAŢA
SFÂNTULUI M A RE M U CEN IC
ŞI TĂMĂDUITOR
EFREM CEL NOU
în vieţile Sfinţilor consemnate de aghiografie, cei care măr-
turisesc în scris evenimentele şi momentele mai de seamă din viaţa
persoanelor cărora încearcă să le contureze portretul duhovnicesc au
cunoscut îndeaproape ori din tradiţie viaţa acelor oameni sfinţi
despre care mărturisesc. însă în cetele Sfinţilor se află mulţi,
nenumăraţi, care s-au rugat Domnului cu tot dinadinsul să rămână
deplin necunoscuţi în lumea pământească. Celor mai mulţi dintre
aceştia Dumnezeu le împlineşte dorinţa, însă pe unii - din
nemărginita Sa bunătate - îi dăruieşte pământenilor spre folos şi
mântuire. Dintre aceştia îi pomenim doar pe câţiva dintre Sfinţii
nou-arătaţi: Rafail, Irina şi Nicolae, precum şi Sfântul Efrem cel Nou.
Practic, izvoarele istorice concrete despre Sfântul Efrem s-au
pierdut sau lipsesc cu desăvârşire. Iconomia lui Dumnezeu a lucrat
aici cu totul diferit, Domnul suflând din Duhul Său cel Sfânt acolo
unde a ştiut că se va ridica răspuns şi faptă dumnezeiască. Persoana
prin care Sfântul Efrem a binevoit să se facă cunoscut întregii lumi
este Maica Macaria. Pe numele din lume Mărgărită Desipri, ea s-a
născut la 12 martie 1911 în sătucul Fata- ladi din Insula Tinos din
Marea Egee. A intrat în mănăstire pe 11 decembrie 1930, primind
mai apoi, la 31 iunie 1932, tunderea în monahism cu numele
Macaria. Aprinzându-se de râvnă pentru cunoştinţa Sfinţilor lui
Dumnezeu şi voind a afla nemijlocit cum vieţuiau şi se osteneau
vechii pustnici greci, ea s-a retras la Nea Makri, într-un loc în care se
ştia prin tradiţie că este una dintre cele mai vechi vetre pustniceşti
ale ţinutului.
După multă rugăciune şi statornicie în râvna lăuntrică pentru a
afla cum vieţuiseră Sfinţii nevoitori ai acelor locuri, Mântuitorul
Hristos i-a descoperit Maicii Macaria osemintele Sfântului Mare
Mucenic Efrem. Acest lucru se petrecea la 3 ianuarie 1950, când
Maica Macaria se apropia de vârsta de vârsta de 40 de ani, foarte
apropiată de a celui ale cărui moaşte i-au fost descoperite de
Mântuitorul. Iată cât de minunat a lucrat Domnul, dăruind
drept răspuns Maicii Macaria nu un cuvânt, ci un Sfânt de o vârstă
foarte apropiată de a ei. Cu adevărat, cuvintele cele mai frumoase
ale lui Dumnezeu sunt chiar Sfinţii.
Prin viaţa şi mărturia sa neîncetată, Maica Macaria a vestit
tuturor cele descoperite de către Sfântul Efrem, pe locul unde fu-
seseră aflate sfintele moaşte ridicându-se o Mănăstire închinată
Marelui Mucenic. Până la sfârşitul vieţii sale stareţa Macaria a fost o
adevărată pildă de credinţă şi rugăciune, urmând pe cât i-a fost cu
putinţă nevoinţele şi ostenelile pustniceşti ale Sfântului Efrem.
Cuvioasa Macaria a trecut la cele veşnice la 23 aprilie 1999, la
praznicul Sfântului Gheorghe, fiind în vârstă de 88 de ani.
Din descoperirile dumnezeieşti pe care Sfântul Efrem le-a
făcut nemijlocit Maicii Macaria, precum şi altor vieţuitoare ale obştii
sau apropiaţi ai Mănăstirii, s-a conturat o biografie al cărei autor este
însuşi Sfântul Efrem. Numele său din lume a fost Constantinos
Morfis şi s-a născut în oraşul Trikala, în 14 septembrie 1384, în ziua
prăznuirii Sfintei Cruci. Sfântul Efrem a rămas de mic orfan de tată
şi a crescut în multe nevoi dimpreună cu mama sa văduvă şi cei şase
fraţi ai lui. Dar harul lui Dumnezeu a mângâiat adeseori inimile lor,
iar mai apoi a ridicat din mijlocul lor un mare Sfânt al Bisericii
Mântuitorului Hristos.
In anul 1393, oraşul Trikala din regiunea Thessalia a fost
cucerit de otomani, iar în 1395, în Tesalonic au început „recrutările"
de noi soldaţi pentru armata turcă. Aceşti soldaţi numiţi şi ieniceri
nu erau nimic altceva decât băieţi şi tineri creştini cu vârsta cuprinsă
între 14 şi 20 de ani. Ei erau luaţi cu sila de mici din familiile lor,
fiind crescuţi într-un regim cazon şi auster de către turci,
spălându-li-se minţile şi fiind îndoctrinaţi cu credinţa islamică.
Ajunşi la vârsta la care puteau fi sacrificaţi pentru ţelurile
sultanului, ei deveneau armata de bază şi totodată corpul de elită al
soldaţilor Imperiului Otoman.
Pe când avea 14 ani, în 1398, pentru a nu fi luat cu sila în oştile
turceşti, Sfântul Efrem şi-a părăsit mama văduvă şi fraţii şi a intrat
în Mănăstirea Buneivestiri de pe Muntele Amonon din Attica, unde
a vieţuit vreme de aproape 27 de ani, trăind în curăţie, ascultare şi
mari nevoinţe pustniceşti, devenind locaş al Sfântului Duh. După ce
a împlinit 30 de ani, Sfântul Efrem a primit hirotonia întru preot.
14 SEPTEMBRIE 1425 +t+tt++++++8

în anul 1424, turcii au cotropit Mănăstirea şi au distrus-o,


măcelărindu-i ori decapitându-i pe toţi călugării din obşte; deoarece
Sfântul Efrem se nevoia intr-o peşteră pustnicească, a lost izbăvit de
această moarte cumplită. Insă în timpul unei razii din toamna anului
1425, Sfântul a fost aflat de turci în Mănăstire .şi a fost robit
deîndată. Din ziua de 14 septembrie, când împlinea 41 de ani,
Sfântul Efrem şi-a început urcuşul mucenicesc, căci vreme de opt
luni şi jumătate turcii l-au chinuit în fel şi chip, nădăjduind să-l facă
să se lepede de Hristos şi să-l mărturisească pe Alah drept
dumnezeu. Astfel, ziua de 14 septembrie a devenit pentru Sfântul
Efrem o a doua naştere prin crucea pătimirilor.
Rămânând netulburat şi luminos prin rugăciune şi credinţă,
Sfântul Efrem a fost torturat în chip cumplit de către turci, chiar în
curtea Mănăstirii în care se nevoise atâţia ani. Apoi turcii l-au închis
într-o cămăruţă mică, fără hrană sau apă, bătându-1 în fiecare zi şi
sperând că-1 vor birui şi se va lepăda de Hristos pentru a deveni
mu- su I man. Vreme de mai multe luni, Sfântul Efrem a îndurat
chinuri şi torturi groaznice. Când turcii au priceput că, orice vor
face, Sfântul va rămâne credincios lui Hristos, au hotărât să-l
omoare la praznicul învierii, spre mai multă batjocorire a
creştinătăţii.
Din pricină că turcii nu au izbutit să-l înfrângă pe Sfântul
Efrem prin nici un fel de căznire, dar şi pentru ca el să nu fie o pildă
de stăruinţă în credinţa în Hristos, păgânii l-au spânzurat cu
picioarele în sus de un dud şi i-au înfipt un tăciune aprins în
pântece. Rugăciunea către Dumnezeu a fost nedezlipită de buzele
Sfântului Efrem şi astfel a avut putere să biruiască până în sfârşit
toate caznele agarenilor, iar sufletul şi l-a dat lui Dumnezeu tot întru
rugăciune.
în vremea celor din urmă pătimiri ale Cuviosului Mucenic,
batjocoritorii turci strigau către el: „Unde este Dumnezeul tău?! De
ce nu te ajută?!", iar Sfântul Efrem se ruga astfel: „O, Dumnezeule,
nu ţine seama de cuvintele acestor oameni, ci facă-se voia Ta, căci Tu
le-ai rânduit pe acestea!"
Din cele descoperite Maicii Macaria în chip dumnezeiesc,
aflăm că atunci când turcii l-au atârnat pe Sfântul Efrem de dud, l-au
bătut până l-au sleit de puteri. Ca să îl trezească din starea de
sfârşeală, au început să-l tragă de barbă şi să i-o smulgă. Din pricina
multelor bătăi, hainele Sfântului erau numai zdrenţe, tru-
5 MAI 1426 t t + + t + t + t t t
9
pul fiindu-i acoperit mai mult de răni şi sânge decât de veşminte.
Priveliştea era cutremurător de jalnică. Cu toate acestea, îndrăcirea
turcilor nu avea măsură şi pofta lor nebună nu se sătura de sânge.
Atunci, unul dintre chinuitori a luat un tăciune aprins şi, luându-şi
avânt, l-a înfipt cu toată puterea în pântecele Sfântului Efrem.
Durerea va fi fost atât de mare, încât mintea omenească nu poate să
şi-o închipuie şi să o cuprindă în cuvinte. Sângele curgea din
pântece, însă turcii nu s-au oprit nici acum. Trupul Sfântului se
zvârcolea de durere şi toate mădularele îi erau o rană. Apoi, din
pricina suferinţei, Sfântul şi-a pierdut puterea de a mai grăi şi s-a
rugat Domnului în taină să îi ierte păcatele. Din gura lui au tâşnit
sânge şi salivă, iar pământul dimprejur era deja înroşit de sânge şi
de bucăţi din carnea lui. Gândindu-se că a murit, turcii l-au dat jos
din copac, iar trupul Sfântului a căzut la pământ, îndrăcirea lor nu
avea saţ în cruzime, aşa încât au început să lovească cu piciorul în
Sfânt şi să-l bată cu toată puterea. După o vreme, Sfântul Efrem a
deschis ochii şi a rostit: „Doamne, în mâinile Tale încredinţez duhul
meu", şi odată cu aceste cuvinte sufletul lui a părăsit trupul. Era la
ora 9 dimineaţa, în ziua de 5 mai a anului 1426 - fiind atunci Marţea
Luminată, a treia zi de Paşti. Turcii au făcut acest lucru spre a
defăima şi urâţi marele praznic al învierii Domnului, însă nu ne
îndoim că la plecarea lor din viaţa aceasta, Dumnezeu le-a arătat că
acela pe care l-au chinuit cu atâta bestialitate a dobândit viaţa fără
de moarte.
Turcii au batjocorit şi ciopârţit trupul Sfântului după ce acesta
şi-a încredinţat duhul în mâinile lui Dumnezeu, dar mai apoi
rămăşiţele pământeşti au fost adunate şi îngropate cu cinste de către
ţărani creştini din împrejurimile Mănăstirii.
Este cu neputinţă a cuprinde în câteva cuvinte însemnătatea
jertfei Sfântului Efrem, însă vom pomeni doar un singur lucru, în
răstignirea lăuntrică pe care Sfântul Efrem a trăit-o în întreaga sa
viaţă călugărească şi pustnicească, a cuprins şi a îmbrăţişat întreaga
fire omenească, socotind păcatele tuturor ca fiind ale sale şi
pocăindu-se pentru ele înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este însăşi
dragostea şi prietenia lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a
grăit: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui
să şi-l pună pentru prietenii săi" (Ioan 15, 13). Ce suspinuri lăuntrice
se vor fi împletit cu lacrimi în peştera

14 SEPTEMBRIE 1425 t t t t t t t t H t t f + f f f t t t t t t t t t t t t t t t t t ttttttttlO


Mormântul Sfântului Efrem cel Nou de la Nea Makri. Sfintele sale moaşte au fost descoperite
în pridvorul vechii biserici a mănăstirii.

sa pustnicească, ce foc curăţitor al rugăciunii a revărsat Sfântul


Efrem asupra întregii firi omeneşti, câte cercetări ale luminii
dumnezeieşti îl vor fi îmbrăţişat pe Marele Cuvios - nu ne este nouă
cu putinţă a le şti. Dar neîndoielnic că acestea toate se vor fi petrecut,
căci ele sunt hrană tare şi pe potriva caznelor muce- niceşti pe care
Sfântul Efrem le-a pătimit mai pe urmă.
Sfântul Efrem L-a slăvit pe Dumnezeu prin viaţa şi prin
moartea sa, iar Domnul i-a dăruit harul săvârşirii de minuni, pentru
ca el să ne slujească pe noi, cei cu totul nevrednici şi de a
i M M u a m m H H H t t t t t t t t t t t t t t t t t t + t t t t + t t t t t t 11
ridica privirea către acest dumnezeiesc Cuvios şi Mucenic. Iar- tă-ne,
Sfinte Efrem, căci suntem nişte sărmani şi amărâţi şi te rugăm nu ne
lipsi de rugăciunea, binecuvântarea şi prietenia ta cea minunată!
Este lucru adeverit tuturor că aceia care se închină şi cinstesc
cu dragoste şi credinţă moaştele Sfântului Efrem, dobândesc grabnic
ajutor, tămăduindu-se de nenumărate boli, adesea incurabile,
Sfântul dăruind grabnic răspuns celor care îl roagă. Trebuie ştiut că
Sfântul Efrem este nepărtinitor şi răspunde cu grăbire tuturor celor
care i se roagă cu credinţă, indiferent în ce colţ al lumii s-ar afla cel
care îl cheamă în ajutor. Deoarece a ajutat mulţi tineri aflaţi în
situaţii limită, Sfântul Efrem cel Nou este socotit pe drept cuvânt şi
ocrotitorul celor dependenţi de droguri, al celor cuprinşi de depresie
şi al celor deznădăjduiţi.
Minunile, binefacerile şi ajutorul pe care le dăruieşte Sfântul
Efrem ni-1 descoperă ca pe un Părinte foarte apropiat şi nespus de
bun, care nu numai că ne ştie toate durerile, ci ne şi poate ajuta ca
nimeni altcineva. Poate părea smintitor pentru unii, însă Dumnezeu
este Cel Care i-a dat Sfântului Efrem puterea de a face atât de multe
minuni în generaţia noastră. Sfântul Efrem se arată în chip văzut şi
vorbeşte cu oamenii în mod repetat şi cât se poate de firesc. El
dăruieşte mângâiere ori tămăduire celor care poartă crucea bolilor
incurabile, încât doctorii ajung să fie uimiţi că se găseşte vindecare
acolo unde ştiinţa medicală nu poate decât să spună că nu mai e
nimic de făcut. Dumnezeu ni le dăruieşte pe toate acestea, pentru ca
prin ele să ajungem să cunoaştem bunătatea şi nespusa Sa
milostivire şi să nu ne pierdem nădejdea întru El în acest veac al
apostaziei şi urâciunilor, al lipsei de dragoste şi al prisosului
trupesc.
Puterea minunilor şi a dragostei tale aprinde şi în inimile
noastre flacăra credinţei, Sfinte Părinte Efrem, iar lucrările tale
minunate odrăslesc în vieţile noastre dintru tărâmul cel pururea
înflorit al dumnezeieştilor daruri. Mângâie-ne cu mireasma iubirii
de osteneală şi însuşi fă ca să rodească în noi sămânţa credinţei, ca
întru umilinţă să-ţi grăim: Bucură-te, Mare Mucenice al lui Hristos,
căci picăturile sângelui şi ale ostenelilor tale s-au făcut
dumnezeiască ploaie de daruri pentru noi, cei de la sfârşitul
veacurilor!
14 SEPTEMBRIE 1425 t t t + f t t
12
DES P RE S FI NT ELE M OA Ş T E
Ş I PA PU CI I
M A R ELU I M U C EN IC EF REM CEL N OU

încă de la descoperirea lor, în 3 ianuarie 1950, de către Maica


Macaria Desipri, moaştele Sfântului Efrem cel Nou au fost
preamărite de Mântuitorul Hristos prin semne dumnezeieşti, însuşi
Cuviosul Mucenic arătându-se aievea şi vestind cele despre
vieţuirea şi pătimirea sa mucenicească. Atunci, prin neţărmurita
dragoste a lui Dumnezeu, ni s-au dăruit moaştele Sfântului, un izvor
de binefaceri şi tămăduiri, care numai după trecerea timpului s-a
putut vedea cât este de minunat şi de nestăvilit. Mii şi mii de oameni
au gustat din revărsarea sa dumnezeiască, iar apele lui nesecate
le-au înmulţit cu lacrimile lor de recunoştinţă şi cu graiurile de
mărturisire, vestind tuturor cât bine le-a făcut Domnul prin
bineplăcutul Său, Sfântul Efrem cel Nou. Câţi oameni vor fi poposit
la racla cu moaştele Sfântului Efrem, câte lacrimi se vor fi vărsat
acolo, câte dureri şi boli se vor fi dezlegat, câte păcate se vor fi iertat,
câte mângâieri şi tămăduiri sufleteşti se vor fi dăruit acolo nu ne este
cu putinţă a şti. însă ceea ce cunoaştem ne este cu totul îndeajuns,
anume, că Sfântul Efrem are un surâs şi o binecuvântare pentru
fiecare dintre noi. Este de înţeles că multe biserici şi mănăstiri din
toată lumea ortodoxă şi-ar fi dorit să aibă ca binecuvântare părticele
din moaştele Marelui Mucenic, însă voia şi iconomia dumnezeiască
a lucrat în alt chip spre a spori binecuvântarea şi darurile Sfântului
Efrem asupra celor care îl caută în rugăciune. Aşa cum se
obişnuieşte şi la moaştele altor Sfinţi, maicile de la Mănăstirea din
Nea Makri aşază periodic papuci de catifea, brodaţi cu fir, în
picioarele Sfântului Efrem, iar apoi îi dăruiesc ca binecuvântare. Aşa
se face că astăzi sunt tot mai mulţi papucei de-ai Sfântului Efrem,
atât la noi în ţară, cât şi în toată lumea ortodoxă, adevărate daruri
duhovniceşti, care aduc mare mângâiere celor care nu au
posibilitatea de a ajunge în Grecia pentru a se închina nemijlocit
sfintelor moaşte ale Marelui Mucenic.
tt t t t t t t t t t t t 13
Pentru că Sfântul Efrem săvârşeşte minuni până azi, nu ne
îndoim că mărturiile lucrărilor sale se vor înmulţi odată cu trecerea
timpului. îi îndemnăm pe toţi care au fost, sunt sau vor fi ajutaţi de
către Sfântul Efrem să mărturisească în scris cele petrecute, căci în
orice binefacere dăruită de Sus este pus potenţial întreg şi pentru
ajutorarea semenului nostru. Cei care doresc pot trimite mărturiile
lor la următoarea adresă:
marturii@ephraim.ro
urmând ca scrisorile primite să fie publicate în ediţiile viitoare ale
volumelor de mărturii, pentru a se folosi cât mai mulţi oameni de
darurile Sfântului Efrem.
Astăzi, toţi cei care poposesc la Mănăstirea de la Nea Makri se
pot închina moaştelor întregi şi frumos mirositoare ale Sfântului
Efrem cel Nou, Mucenicul şi Tămăduitorul, marele făcător de
minuni şi grabnicul ajutător întru nevoi. Mănăstirea Sfântului Efrem
are hramul Bunei vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,
fiind astăzi unul dintre cele mai vizitate aşezăminte monahale din
Grecia.
Acest sfânt locaş se află în regiunea Attica, în partea vestică a
localităţii Nea Makri, la o distanţă de aproximativ 30 de kilometri de
Atena, coordonatele GPS fiind 38.075063 / 23.953816. Mănăstirea
ţine de Sfânta Mitropolie a Kifissiei, Maroussiului şi Oroposului şi o
are astăzi ca stareţă pe Maica Theodosia Mathioudaki. Pelerinii pot
vizita zilnic acest locaş între orele 7-12 şi 16-18.
Cei care doresc să trimită pomelnice la Mănăstirea Sfântului
Efrem de la Nea Makri o pot face la următoarea adresă:

Ayioc E<ppaig Annunciation Monastery


Iepá Koivopuucfj Moví) Holy New Martyr Ephraim
Euayyekurpoí rtyq 08OTÓKOI) Nea Makri - Attica
190 05 190 05
Néa MáKpt) Greece
Tijk. [0030] 22940-91202 Phone: [0030] 22940-91202
ttt + tt + tttttt + tttttttttttttt t t t t t
14 SEPTEMBRIE 1425

t t t t t t t t t 14
CI NS T IR EA S F I NŢ IL OR LU I DU M NE Z EU
cuvânt rostit de Părintele Ciprian Negreanu
în Biserica Studenţilor din Cluj-Napoca
(3 ianuarie 2009)
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Astăzi este a doua zi de prăznuire din an a Sfântului Efrem cel
Nou. într-un fel, ne aducem aminte şi de Sfântul Serafim de Sarov,
cel prăznuit ieri.
Anul trecut am mai vorbit despre Sfântul Efrem şi poate nu
atât de mult despre Sfântul Efrem şi despre minunile lui, ci despre
anumite întrebări sau mirări ale noastre, legate de Sfântul Efrem. Şi
una dintre ele este aceea pe care toţi cred că o avem, când citim în
viaţa lui - şi nu numai a lui, ci a multor Sfinţi - aceea că, în micimea
sufletelor noastre şi în îngustimea noastră, când îi auzim pe Sfinţi că
zic: „De ce n-ai venit să-mi aduci florile pe care mi le-ai promis?",
sau: „De ce nu mi-ai adus lumânarea pe care mi-ai promis să mi-o
aprinzi?"; sau „candela pe care ai promis s-o ţii tot timpul aprinsă";
sau: „De ce n-ai spus şi altora minunile pe care le-am făcut cu tine?";
sau: „De ce n-ai mărturisit?" - şi nu numai la Sfântul Efrem, ci la
mulţi Sfinţi se întâmplă aceasta -, în micimea sufletelor noastre,
credem că aceştia sunt doritori de slavă şi că şi acolo, în împărăţia lui
Dumnezeu, este aşa - o legătură omenească între Sfinţi, care mai de
care mai mândri că lor li se închină mai mulţi oameni şi că ei au făcut
mai multe minuni, şi iată câţi îi cinstesc... Nici pe departe!
Aş vrea să lovim în această părere rea pe care pot s-o aibă, la un
moment dat, mintea şi inima noastră, şi să creadă aşa ceva. E acelaşi
fel de a gândi pe care l-au avut în Constantinopol, la o anumită
vreme, cei care se certau şi ziceau: „Noi suntem de-ai lui Ioan Gură
de Aur! Noi suntem de-ai lui Vasile cel Mare! Noi suntem de-ai lui
Grigorie Teologul..." şi fiecare îl lăuda pe Sfântul lui şi-l preţuia, iar
în consecinţă, fără să zică nimic de multe ori, cumva îl dispreţuia,
într-o anumită măsură, pe celălalt: „Ei, Sfântul Vasile nu-i aşa!,
Sfântul Grigorie Teologul nu-i chiar aşa, ca Ioan al nostru...". Iar
ceilalţi iarăşi ziceau: „Nu...". Şi ei credeau că prin aceasta le fac
plăcere Sfinţilor, că Sfinţii sunt cinstiţi în felul
S MAI 1426 t tt t t t t t t t t t t
+ t t 15
acesta şi în chipul acesta, aşa cum, probabil, aceia care erau în Corint
când a scris Sfântul Apostol Pavel Epistola către Corinteni ziceau:
„Noi suntem de-ai lui Pavel" şi se lăudau faţă de ceilalţi, care
socoteau că ei sunt de-ai lui Petru sau de-ai lui Apollo. Ei credeau că,
dacă-i aude Pavel, o să-i laude: „Da, voi sunteţi ai lui Pavel! Bine vă
este! Voi sunteţi ai mei!". Dar n-a fost aşa, căci i-a certat pe toţi şi a
zis: „Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Nu cumva s-a
răstignit Petru, sau Apollo?", şi, cumva, i-a învăţat să înţeleagă că
toţi sunt ai lui Hristos şi lui Hristos se cuvine să I se închine. Şi de ce
spun şi cuvântul acesta despre Sfântul Apostol Pavel? Pentru că, de
fapt, aşa se întâmplă şi cu Sfinţii aceştia care, într-un fel, sau într-o
anumită măsură, ne smintim de ei, că, uite, ce nevoie are Sfântul să
venim să mărturisim minunile legate de el, sau ce nevoie are Sfântul
să venim să-l cinstim sau să-i aducem o floare? Şi, cumva,
interpretăm în sensul acesta omenesc, că el vrea să-l cinstim, să-l
preţuim aşa, omeneşte.
Să ştiţi că toţi Sfinţii sunt la fel şi, aşa cum atunci când Ioan,
Vasile şi Grigorie, Sfinţii lui Dumnezeu, s-au arătat şi au spus: „Noi
toţi suntem la aceeaşi măsură şi nu ne bucurăm sau nu ne întristăm
de slăvirea altuia sau de slăvirea noastră. Ci dacă lumea slăveşte sau
cinsteşte pe unul, ne bucurăm toţi". Ei, în- tr-un fel, dădeau de
înţeles că toţi se bucurau că, de fapt, slava se ridică la Dumnezeu şi
lucrarea minunată ce a fost cu ei a fost a lui Dumnezeu, şi harul care
a lucrat prin ei a fost al lui Dumnezeu, şi se bucură de slăvirea lui
Dumnezeu, până la urmă, aşa cum, foarte clar, Sfântul Apostol
Pavel ridica spre Dumnezeu slăvirea pe care oamenii o dădeau de
obicei oamenilor, pentru că, de fapt, lui Dumnezeu I se cuvine. Şi să
ştiţi că aceşti Sfinţi, dacă au cerut sau au ţinut să fie cunoscute
minunile făcute de ei, făceau aceasta pentru că ştiau că mintea
noastră are nevoie să se agaţe de aceşti oameni văzuţi, de aceste
minuni trăite, legate de oameni văzuţi, ca să poată cinsti mai cu
adevărat pe Dumnezeu.
De multe ori, iubirea noastră faţă de Dumnezeu poate părea,
fără lucrarea şi fără mijlocirea acestor Sfinţi, aşa ca şi cum ai zice:
„Iubesc pe cineva foarte mult din fotografii..., nu l-am văzut altfel
decât în fotografii şi-l iubesc foarte mult". Dar altfel este când îl vezi
pe omul acela, sau măcar pe fratele aceluia, sau măcar pe apropiaţii
lui, şi atunci, iubirea ta poate fi cumva altfel
14 SEPTEMBRIE 1425 + tt ++ t t t t t t t t 16
Icoana Sfântului Efrem ceI Nou aflată la Biserica Studenţilor din Cluj-Napoca, împodobită
cu flori pentru învierea Domnului, care s-a prăznuit în anul 2013
la 5 mai, ziua de pomenire a Marelui Mucenic
exprimată, altfel înţeleasă şi altfel lucrată. Deci, aceşti Sfinţi,
dacă cer să fie cinstiţi sau să li se aducă laude - deşi nu zic ei
niciodată să li se aducă laude, ci măcar să fie cunoscute minunile
• MAI na + t t t t t t t 17
pe care le-au făcut ei - acestea le fac pentru ca să fie, de fapt, cinstit
Dumnezeu. Aceasta trebuie s-o credem: aceşti Oameni cer toate
lucrurile acelea pentru ca să fie cinstit Dumnezeu.
Credeţi că acel demonizat din Gadara care a fost exorcizat de
Hristos şi i-a zis Dumnezeu: „Du-te şi spune tuturor cât bine ţi-a
făcut ţie Dumnezeu", s-a lăudat? Câte-o fi făcut el, câte-o fi spus?
Probabil că a dobândit darul facerii de minuni, întâlnindu-se cu
Hristos, aşa cum Sfântul Apostol Ioan spune: „Iată, Doamne, este
unul care nu este cu noi şi propovăduieşte şi face minuni în numele
Tău. Să-l oprim?". Cred că, dacă acela nu L-a întâlnit pe Hristos şi nu
era cu El, şi făcea minuni în numele lui Hristos, oare acesta,
demonizatul din Gadara care s-a tămăduit, nu putea să facă? Putea
să facă. Credeţi că acel demonizat şi-a atribuit el vreuna, sau s-a
cinstit el? S-a cinstit Hristos!
Aşa a fost şi cu Sfinţii aceştia - Se cinsteşte Hristos prin ei; chiar
dacă, pe moment, pare, de multe ori, că parcă-L uităm pe
Dumnezeu, pe Hristos, tot ale lui Hristos şi ale lui Dumnezeu rămân
minunile acestea. Pe El îl vom cinsti. E ca şi cum multe culori sunt
într-o cuvertură şi fiecare are frumuseţea ei în parte, dar niciodată
nu ne oprim doar la una dintre ele, ci toate au loc şi formează
frumuseţea acelei pânze, a acelei lucrări care s-a făcut. Aşa, toate
aceste cinstiri mici aduse Sfinţilor, unuia, altuia, formează această
mătase frumoasă care acoperă şi care este cinstirea Bisericii faţă de
Dumnezeu.
Dumnezeu să ne ajute şi să ne întărească, pentru rugăciunile
Sfântului Efrem cel Nou.
„ SFÂ N TU L FU L GE R "
- interviu la Mănăstirea din Nea Makri -

Una dintre primele dorinţe pe care echipa noastră redacţională


le-a avut a fost aceea de a obţine un interviu cu Maica Stareţă a
Mănăstirii Nea Makri, unde se află moaştele Sfântului Mare Mucenic
Efrem cel Nou, un Sfânt atât de apropiat nouă.
Am ajuns la Mănăstirea din apropierea Atenei, iar liniştea şi
pacea pe care le-am găsit acolo ne-au chemat spre o rugăciune
lucrătoare. Sfântul Efrem ne-a arătat, în scurt timp, că dorinţa
noastră a fost ascultată, dăruindu-ne câteva momente preţioase
alături de Maica Stareţă Theodosia Mathioudaki. Am întâlnit-o în
apropierea mormântului Egumenei Macaria Desipri, cea care a
descoperit moaştele Sfântului Efrem, alături de care apare în multe
din minunile săvârşite recent. Fiind în vârstă şi bolnavă, Maica
Stareţă Theodosia nu a putut să ne răspundă la întrebări, dar ne-a
dăruit icoane şi cărţi dedicate Sfântului Efrem.
Am crezut că ajutorul Sfântului se oprise aici, dar, după câteva
minute, am fost anunţaţi că o altă maică ar dori să ne ofere un
interviu. Din smerenie, a preferat să nu îşi spună numele, dar credem
că mesajul, sfaturile şi încurajările sale sunt cele care trebuie să
ajungă la noi.
Sus: Frescă înfăţişând-o pe Maica Macaria descoperind moaştele Sfântului Efrem cel Nou
5MAI1426ttttttt + + + t t t + + ttttttttttttttttt
tt t t t t t f t t 19
Biserica mare a Mănăstirii Sfântului Efrem cel Nou de la Nea Makri

- în ce măsură se mai apropie oamenii în ziua de azi de lucrarea


Sfinţilor? Cum ajung oamenii să aibă încredere în sprijinul Sfântului Efrem
cel Nou, vizităndu-l şi la mănăstire?
- Persoanele care au fost botezate, chiar dacă se îndepărtează
de Dumnezeu, se pot întoarce. Cei care au fost botezaţi îl au tot
timpul pe îngerul lor Păzitor. Nu-i neapărat sigur că, dacă a fost
cineva botezat, acesta este mântuit, însă e lumina cu el. în ţările
ortodoxe, unde sunt preoţi, Liturghii şi multă rugăciune, oamenii
sunt ajutaţi şi nu sunt lăsaţi să deznădăjduiască. Aici vin tot felul de
oameni, vin oameni care sunt credincioşi, dar şi care nu au legătură
cu Biserica, persoane care au auzit de Sfânt sau chiar l-au visat.
Sfântul li se descoperă şi le spune să vină aici. Cei care ajung la
această mănăstire, în urma unei astfel de chemări, sunt impresionaţi
şi îşi văd altfel viaţa, devenind mai credincioşi. Sunt oameni care nu
aveau nici un raport spiritual cu Biserica, dar care, cunoscându-1 pe
Sfânt, se apropie de Biserică. Astfel, Sfântul Efrem cel Nou a adus la
Biserică numeroase persoane, fără să facă diferenţa între cei
credincioşi şi cei fără credinţă.
- Cum percepe obştea mănăstirii ocrotirea Sfântului Efrem?
- Nu doar harul Domnului le-a adus pe surori la monahism şi
nu doar harul Sfântului Efrem cel Nou, ci şi harul
14 SEPTEMBRIE tt t t t t t 20
altor mucenici şi al Maicii Macaria. Ea a pus
bazele noii vieţi monahale la Mănăstirea Nea
Makri. Acum, Sfântul Efrem cel Nou li se
arată oamenilor alături de Maica Macaria şi
fac minuni împreună. Noi, maicile, nu ne
considerăm vrednice de ocrotirea Sfântului
Efrem cel Nou şi a Maicii Macaria, dar prin
har, suntem sprijinite, ajutate.
- De ce omul confortului se apropie cu căldură sufletească de un Sfânt
a cărui viaţă pare greu de asimilat, de conceput chiar?
- Dumnezeu permite lucrul acesta ca omul să înţeleagă. Când
omul trăieşte în tot confortul, uneori Dumnezeu îi ia acest confort.
Acesta este şi cazul Greciei de azi. Acum li s-a luat grecilor confortul,
prin îngăduinţa Domnului, pentru a se apropia de ajutorul unui
Sfânt. Cei care au o nevoie mai mare, au şi un gol interior mai mare.
Vidul interior este proporţional cu nevoia, dar chiar şi omul
confortului are probleme. Darurile materiale nu oferă liniştea, pentru
că omul este icoana Domnului şi doar prin Dumnezeu acesta poate
să-şi găsească pacea. Sfântul Efrem cel Nou îi ajută chiar şi pe bogaţi,
pentru că şi ei au supărările lor.
-Mulţi Sfinţi sunt cunoscuţi şi rugaţi pentru anumite probleme,
pentru vindecarea anumitor boli. De ce Sfântul Efrem cel Nou este chemat
în rugăciuni pentru nevoi atât de diverse, fiind grabnic ascultător al
acestora?
- Sfântul este cunoscut pentru vindecarea tuturor bolilor, în
plus, nu este doar un doctor. Este ajutător în boli, dar dă acelaşi
ajutor şi unui elev, la un examen. Face şi lucruri mari, şi lucruri mici,
iar câteodată dă ajutor fără să i se fi cerut. I se spune „Sfântul Fulger".
I s-a dat acest nume pentru că trece foarte repede, ca un fulger, şi e
grabnic ajutător. Sfântul a suferit mult din cauza martirajului. El este
apropiat de Dumnezeu şi simte suferinţa, de aceea este atât de rapid
în a sări în ajutor.
Romina Sopoian şi Anca Mureşan
Revista Arthos (a comunităţii Bisericii Ortodoxe
Misionare a Studenţilor din Cluj-Napoca)
nr. 4, octombrie 2013
www.arthos.ro
MĂ R TU R II A LE M I N U N IL OR SĂ V Â RŞ I TE
Î N ZI LELE N OA S T RE

t
IEŞIREA DIN MINCIUNĂ ŞI LENEVIE
Tânărul Antonie, originar din Creta şi student la medicină în
Serbia, i-a scris maicii stareţe Macaria în aprilie 1994, pentru a-şi
adăuga şi el propria mărturie la atâtea altele primite.
Aflase despre Sfântul Efrem de la o prietenă, care îi adusese şi o
carte. Fata îi spusese cât de mare făcător de minuni era Sfântul şi cât
de mult ajuta sufletele mult-încercate. înainte cu un an şi jumătate,
tânărul se aflase într-o situaţie critică în privinţa studiilor sale,
riscând chiar exmatricularea, lucru care se întâmplase şi altora ce se
găseau în aceeaşi situaţie. La scrierea acestor rânduri către mănăstire,
a mărturisit că ar fi trebuit să se găsească în anul trei de facultate.
Prin intervenţia minunată a Sfântului Efrem, în care începuse
să creadă cu ajutorul prietenei lui, se afla acum din nou în primul an,
reuşind să scape însă de situaţia de a fi dat afară. înainte ca el să
meargă la şcoală să vadă ce se hotărâse în privinţa lui, prietena l-a
uns cu ulei de la candela Sfântului. I-a dat slavă lui Dumnezeu când
nu s-a văzut pe lista celor exmatriculaţi.
în ciuda acestor lucruri, a fost nevoit să ascundă adevărul de
părinţii săi, pentru a nu-i necăji. A mărturisit maicii stareţe despre
aceasta şi despre viaţa de lenevie de până atunci, pe care de acum
încolo şi-o dorea cu totul altfel. în acest scop, îl ruga pe Sfânt să îl
ajute să îşi ia cu bine examenele, ca să nu mai fie nevoit să le spună
minciuni părinţilor. Voia ca de atunci încolo să le dea acestora
adevărate motive de bucurie, bucurie îndelung căutată şi râvnită de
sufletul lui. Ştia că se afla pe drumul cel bun, pe care dobândise şi un
ajutor de nădejde în persoana Sfântului Efrem, protectorul lui. A
rugat-o în scrisoare pe egumena Macaria să facă rugăciuni pentru el,
iar Sfântului i-a trimis... o poezie.
Un student din Creta, Grecia, aprilie 1994 t
Ostenindu-te din vârsta tinerească întru nevoinţele călugăreşti,
cu grăbire ajuţi tinerilor celor care au trebuinţă de ajutorul tău şi te
cheamă în rugăciune. Fă-te nouă luminător, Preacuvioase Mucenice
Efrem, ca, limpezindu-ni-se căile vieţii, să învăţăm
14 SEPTEMBRIE + truda cea
t + t t t + + t t t t t t t t t 22

binecuvântată, ce aduce cunoştinţa lui Dumnezeu, iar aproapelui să


ne învrednicim a-i dărui slujirea noastră întru numele Domnului.
AM ELIMINAT PIATRA DE LA RIN IC HI
în aprilie 1996, fără să fi avut vreo predispoziţie spre aceasta,
m-a apucat o durere la rinichi. Soţul meu m-a dus imediat la spital ca
să-mi acorde primul ajutor. Durerea mea era mare: nu puteam sta pe
şezut, dar nici în poziţie verticală. Medicul m-a consultat şi mi-a spus
că am de fapt nişte colici, apoi mi-a făcut o injecţie ca să mă pot
odihni.
După ce am plecat de la spital, luând şi unele medicamente pe
care mi le-a indicat medicul, ne-am întors acasă. Durerea era de
nedescris: strigam, urlam, nu ştiam ce să fac pentru a-mi calma puţin
durerea. Copiii mei, dimpreună cu soţul meu, mă vedeau suferind şi
nu puteau face nimic.
Am mers la icoana celui mai grabnic Sfânt, a Sfântului Efrem şi,
înlăuntrul sufletului meu, l-am rugat să-mi dea linişte, să-mi
potolească această durere puternică, să-mi aducă pacea. Am suferit
aşa începând cu ora 7 seara, până s-a făcut ora 4 dimineaţa.
După multă rugăciune, am simţit că m-a lăsat puţin durerea şi
m-am dus să mă culc pe pat, extenuată. M-a luat somnul şi m-am
trezit abia pe la 8 dimineaţa. Am mers la toaletă şi, într-un vas pe
care-1 foloseam pentru a-mi vedea urina, am zărit ceva negru.
Aceasta era piatra eliminată din rinichiul meu şi ea era de mărimea
unui bob mare de linte, având de jur-împrejur colţuri tăioase ca nişte
cuţite.
Lăudat fie numele Sfântului Efrem, cu mii de laude, căci,
pornind acea piatră din rinichi, a ieşit fără să fie împiedicată de
nimic. Oriunde am povestit despre aceasta, toţi mi-au spus că este o
mare minune. Inima mea este plină de bucurie, deoarece mi-am
regăsit liniştea şi sănătatea.
Lăudat fie numele Sfântului Efrem. îţi mulţumesc, Sfinte al
meu, şi te voi vesti tuturor!
Irini lconomu, Aghia Varvara, Grecia, 19 iunie 1996
+
Milostivirea ta e faptă desăvârşită, Mare Mucenice Efrem, căci
neîncetat ne ajuţi prin darul dat ţie de Dumnezeu, iar noi, dobândind
tămăduire durerilor şi bolilor noastre, alergăm către tine şi ne
plecăm înaintea ta, grăindu-ţi: Bucură-te, Preacuvioase
5 MAI t 23
Părinte Efrem, căci roadele milostivirilor tale gustând, ne dobândim
sănătate sufletului şi trupului!

AM RĂMAS ÎNSĂRCINATĂ

Sunt şi eu o credincioasă, care I-am cerut lui Dumnezeu să-l


cunosc pe Sfântul Mare Mucenic şi Făcător de minuni Efrem, precum
şi dumneavoastră, Binecuvântată Maică Macaria. Vă mulţumesc
pentru cuvintele dulci ale Sfinţiei voastre, care oferă atâta bucurie
celor care v-au cunoscut personal, asemenea mie.
Sfinţită Maică, după cum v-am înştiinţat, în ziua de joi, 22
august 1996, m-aţi binecuvântat cu moaştele Sfântului Efrem1, iar
vineri, 23 august 1996, am rămas însărcinată, lucru pe care mi l-am
dorit atât de mult.
Uleiul de la candela Sfântului nostru miroase întocmai ca şi
sfintele sale moaşte, ca şi bumbacul îmbibat cu ulei pe care îl am
lângă mine în momentul acesta.
Vă rog, Sfinţită Maică, rugaţi-vă să aduc şi eu un copil sănătos
pe această lume. Toată viaţa îl voi aduce la Sfântul nostru.
Mulţumesc!
Asimina Vasdeki, Atena, Grecia, 8 noiembrie 1996 t
Cu surâsul cel veşnic al rugăciunilor tale îi întâmpini pe pruncii
cei rânduiţi de Dumnezeu să vină în lume, adeverind dragostea cea
fără de seamăn ce o porţi firii omeneşti, Preacuvioase Părinte Efrem.
Luminează minţile noastre cu razele împărăţiei, ca, împodobindu-ne
cu cugetele Evangheliei, să ne facem iubitori ai Crucii, spre izbândire
veşnică a lui Dumnezeu întru noi.

CREDINŢA NECLINTITĂ
ŞI SÂRGUINŢA ÎN A M U NCI

în anul V de facultate, am avut un curs foarte greu (Medicina


generală), care a fost mai dificil nu din cauza materialului, ci din
pricina profesorului, care era foarte exigent. Eu trebuia să fiu
examinat la acest curs mai întâi pe 14 iunie (la proba practică) şi,
dacă treceam cu succes de aceasta, urma a doua examinare, pe 22
iunie (proba teoretică).
Ca să-mi realizez scopul, am început să mă pregătesc cu mai
multe luni înainte. în paralel cu aceasta, m-am rugat zilnic
Sfântului Efrem, ca el să devină ajutătorul meu. Cu două săptămâni
înainte de a susţine examenul practic, în toată casa mea a început să
se simtă o mireasmă de mir dumnezeiesc, ce era mai puternică în
apropierea cărţii cu paraclisul Sfântului. Mi-am dat seama îndată că
acest lucru era un semn, ce mi s-a dat pentru rugăciunile îndelungate
pe care le-am făcut.
Cu două săptămâni mai târziu, pe 14 iunie, m-am prezentat la
examenul practic. Am fost foarte bine pregătit, dar, fără ajutorul
Sfântului Efrem, n-aş fi putut să fac nimic; după cum v-am
menţionat mai sus, acest profesor este foarte exigent şi în trecut le-a
creat probleme altor studenţi, cu mult mai bine pregătiţi decât mine.
Cu ajutorul Sfântului, am trecut cu o notă foarte mare de prima mea
probă şi, mai ales, fără să întâmpin vreo piedică din partea
profesorului. Cu o săptămână mai târziu, fiind examinat şi în scris, la

1 Probabil e vorba de binecuvântarea cu o părticică din sfintele moaşte ale Sfântului


Efrem, pe care Maica Macaria obişnuia să o poarte mereu cu ea.
14 SEPTEMBRIE + tt t t t + t t t t + + t
t 24
partea teoretică, am reuşit din nou să iau note mari.
După propria mea experienţă personală, aş dori să spun că
Sfântul Efrem mereu îi ajută pe toţi cei care i se roagă cu credinţă,
atâta timp cât scopul pentru care luptă ei este într-adevăr în folosul
liniştii sufletului lor.
Pentru ca să avem izbândă, mai apoi, în luptele din viaţa
noastră, acestea s-ar cuveni să fie îndreptate spre binele nostru şi noi
ar trebui să avem o credinţă neclintită în Dumnezeu Atotputernicul,
dar şi să ne facem partea noastră, trudind din greu. Eu, personal,
niciodată nu mi-am pierdut credinţa, indiferent de câte ori ceilalţi
colegi ai mei mi-au prezis un eşec garantat. M-am gândit la
atotputernicia Domnului nostru şi apoi m-am adâncit cu râvnă în
studiile mele. lasion Rumanias, Grecia, 28 iunie 1998
t
Truda cea binecuvântată este însorită cu seninul privirii tale,
Preacuvioase Părinte Efrem, căci tu eşti cel care sporeşti în taină
iubirea de osteneală şi aduci bogăţia luminării lăuntrice. Sfinţeşte
minţile şi inimile noastre, ca, descoperindu-se şi întru noi împărăţia
lui Dumnezeu, să cunoaştem adâncimea cea mai presus de minte a
Evangheliei.

M I REA S M A S FÂ NT U L U I E F REM
A F OS T BI NE VES T IT OA RE

Cu mare emoţie scriu aceste cuvinte în această scrisoare, cu


mare recunoştinţă şi sfântă cinstire faţă de Domnul şi Dumnezeul
nostru Iisus Hristos şi de Preasfânta noastră Născătoare de
Dumnezeu, precum şi faţă de Sfântul Efrem cel Nou, Făcătorul de
Minuni.
Cu vreo două luni în urmă, soţul meu mi-a arătat că are în
corpul lui ceva ce părea să fie foarte tare. A mers la doi medici şi,
după palpare, i s-a spus să facă o ecografie, fiindcă acea formaţiune
nu era superficială. Am petrecut zile lungi în mare nelinişte şi multă
rugăciune către Dumnezeu.
Paradoxul în această poveste a fost acela că harul Sfântului
Efrem s-a făcut arătat prin tatăl meu, care n-avea nici o idee despre
acest Sfânt. Când trebuia, în cele din urmă, pe la 7-8 seara, să primim
rezultatele şi întreaga familie se afla într-o stare de îngrijorare, cu un
sfert de oră înainte de ora 8, tatăl meu a simţit în cameră un miros de
mir nepământesc, pe care ceilalţi nu-1 simţiseră nicicând, în toată
viaţa lor. Intorcându-se spre mama mea, el a întrebat-o: „Nevastă,
te-ai dat cu vreun parfum? Ce frumos miroase!". Mama mea s-a
pierdut, neînţelegând ce vrea să spună soţul ei. Dar imediat şi-a dat
seama că binecuvântarea şi harul Sfântului Efrem au venit în casa
noastră. Atunci a căzut la pământ şi, cu lacrimi în ochi, le-a mulţumit
lui Dumnezeu şi Sfântului Efrem pentru harul său. Mai surprinzător
este că doar mama mea ştia despre Sfântul Efrem şi i s-a rugat lui în
acele zile. Tatăl meu nu ştia nimic despre Sfântul. Dar Sfântul Efrem
imediat le-a vestit că răspunsurile la analize, pe care le-a primit
ginerele lor, sunt bune. Aşa a şi fost! După un sfert de oră, am primit
un telefon cu vestea cea bună. în foarte scurt timp, s-a adeverit că
rezultatele erau pozitive.
Acesta este motivul pentru care ne-am adunat acum toţi aici,
să-i mulţumim Sfântului Efrem pentru intervenţia sa dumnezeiască,
îi mulţumesc foarte mult şi întotdeauna îl voi chema în rugăciuni
până la sfârşitul vieţii mele. Mulţumesc Domnului nostru Iisus
Hristos şi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru toate
binefacerile pe care le-au săvârşit în familia noastră.
Slavă Sfintei Treimi! Slavă Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu! Slavă Sfântului Efrem şi tuturor Sfinţilor noştri!
Paraskevi Kostopulu, Atena, Grecia, 13 iulie 1998 t
Ostenelile nenumărate şi pătimirile muceniceşti prin care ai
trecut aduc în vieţile noastre mireasma iubirii tale pentru
Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Efrem. Fă lucrătoare în inimile
noastre vestea cea bună a Evangheliei, ca, înnoindu-se aluatul
sufletelor noastre, să putem gusta şi noi din roadele cele minunate
ale învierii din morţi a Domnului Hristos.
14 SEPTEMBRIE 1425 ++ tttt
SOŢUL MEU S-A VINDECAT
DE HEPATITĂ CRONICĂ

Soţul meu avea hepatită cronică şi îşi făcea injecţii de trei ori pe
săptămână, pentru că rezultatele analizelor colectate lunar aveau
valorile foarte ridicate.
In 1994, am mers la Atena, la spitalul Hipocrate, unde i s-a făcut
o biopsie, iar medicii i-au spus să continue tratamentul pe care îl
făcea.
In cele din urmă, o mare dorinţă de-a noastră a devenit
realitate. în august 1996, ne-am dus la mănăstirea Sfântului Efrem.
Am mers, cu multă evlavie, să ne închinăm la sfintele sale moaşte şi
la toate icoanele sale. La un moment dat, eu m-am aplecat încă o dată
asupra moaştelor lui, ca să mă rog şi, când mi-am ridicat capul,
mi-am agăţat lănţişorul cu crucea de la gât şi am căzut peste
moaştele Sfântului. Am găsit o soră care aprindea candelele, i-am
spus ce s-a întâmplat şi i-am dat lanţul meu de aur, cu tot cu
cruciuliţă, lăsându-i-1 Sfântului.
în 1997, ne-am dus înapoi la biopsie şi aceasta a arătat că toate
mergeau mai bine. De atunci, în fiecare lună, soţul meu îşi face
analize şi acestea întotdeauna se dovedesc a fi normale.
Ori de câte ori ne-am rugat Sfântului pentru ceva, ne-a ajutat de
fiecare dată.
îi mulţumim şi îi aducem laude Atotputernicului Dumnezeu,
Care ni l-a trimis pe Sfântul Efrem Făcătorul de minuni, să ne ajute şi
să ne vindece pe cei ce ne rugăm lui.
Maria Aristodimu, Cipru, Grecia, 16 iulie 1998 t
Bucurie şi nădejde aduci în vieţile noastre, Preacuvioase Efrem
şi, revărsând asupră-ne darul tămăduirilor, faci să sporească credinţa
şi nădejdea cea întru Dumnezeu. Nu vom înceta a vesti minunile
tale, ca toţi cei care au trebuinţă de ajutorul tău să-şi afle liman întru
dragostea ta dumnezeiască şi atât de odihnitoare.

ATUNCI CÂND M E DI CI I NU NE M A I DĂ DE A U
NIC I O NĂ DEJ DE

Aş dori să vă povestesc şi eu istorisirea familiei noastre.


în dimineaţa zilei de 28 decembrie 2002, am primit un telefon
prin care mi s-a spus că nepotul meu, Mihalis, a căzut singur de pe
motocicleta lui, s-a lovit foarte grav la cap şi a pierdut foarte mult
5 MAI 1426 + t t t t + t t 27
sârnge. De la spitalul din Agios Nikolaos’, am plecat de urgenţă la
H^raklion, deşi nu mai erau speranţe să rămână în viaţă.
Când am ajuns la spitalul Venizeleio, am stat în aşteptare patru
şi, pentru că nu exista nici un pat liber la terapia intensivă în
nici untul din cele două spitale din Heraklion, ne-au trimis la Chania.
Pe acel drum, cu puţin înaintea oraşului Chania, se găseşte
mănăstirea Sfântului Rafail, cel înzestrat cu mare har, care este unul
d intre Sfinţii preferaţi ai nepotului meu şi, după ce ne-am oprit
ac^lo să ne închinăm, am aprins o lumânare pentru sănătatea lui.
După câteva zile, având în vedere că el era încă sub acţiunea
stativelor, am revenit la mănăstire, după cum făceam de fiecare dată
când mă duceam în Chania. Am mers cu soţia şi fiul meu. Ne^am
aprins lumânările şi, cu ochii plini de lacrimi, ne-am rugat pentru
viaţa lui Mihalis. Lângă icoana Sfântului Rafail, chiar în partea
stângă, mai era una. Ajungând acolo, m-am închinat până la păipânt,
m-am rugat să-l salveze pe copilul nostru şi m-am aplecat pentru a
îmbrăţişa acea icoană. N-am apucat bine să-mi ridic capul de pe
icoană, când am auzit un zgomot subtil, care a fost aşa ca şi cuni s-ar
fi clătinat ofrandele puse deasupra ei şi o uşoară adiere s-a răspândit
în văzduh. Soţia mea m-a strigat şi mi-a spus să fiu atent, ca să nu fac
vreo pagubă. I-am spus că eu n-am făcut nimic. Atunci ea s-a apropiat
pentru a vedea mai bine şi m-a întrebat ce a fost aceasta, de vreme ce
eu nu am mişcat nimic, şi i-am răspuns: „Sfântul Rafail nu va îngădui
să se întâmple nimic rău cu Mihalis al nostru".
Ieşind în stradă, soţia mi-a spus că acea icoană nu era cea care
crezusem eu, ci trebuie să fi fost cu totul alta. De aceea, când m-am
dus înapoi pentru a-mi aprinde lumânarea, m-am uitat să văd dacă
avea dreptate. Intr-adevăr, aceea era icoana Sfântului Efrem, pe care,
din păcate, nu-1 cunoşteam.
După câteva zile, nepotul meu a început să-şi mişte mâinile şi
picioarele.
Cu o lună mai târziu, Mihalis a suferit un şoc alergic şi am mers
de urgenţă la Atena, la spitalul Sfânta Olga. Şi din nou am fost dgur
că Sfântul Efrem nu va îngădui să i se întâmple nimic. Piele» sa era
sângerie din cauza rănilor, însă doar pe dinafară. Pe dinăuntru n-a
avut nimic. Mare este harul Sfântului Efrem!
Acum, în timp ce scriu, suntem la Nea Liosia, la centrul
terapeutic pentru persoanele cu handicap, unde am început să
‘Agios Nikolaos este un oraş-port în insula grecească Creta. Se află în estul ca-
pitaleiHerakli°n şi la vest de oraşul Sitia, la Marea Mediterană. în traducere, Agios Nikolai1
înseamnă Sfântul Nicolae, dânsul fiind patronul marinarilor.
14 ŞUTIM"'11 W facem, cu nepotul
U H H H f » f H t * f H t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t 2 8

meu, gimnastică. Sfântul Efrem i-a dat viaţa; acum îl rog să-i dea şi
sănătatea.
Iţi mulţumesc mult, Sfântul meu!
£. Kutulakis, Agios Nikolaos, Creta, 5 martie 2003 t
Braţul tău cel puternic ne dăruieşte putere şi pogoară asupra
noastră darul tămăduirilor, dăruind sănătate şi alungând mâhnirile
cele de multe feluri. Pentru aceea, şi noi toţi, cei care am fost ajutaţi
de tine, intr-un cuget ne adunăm şi îţi grăim: Bucură-te, Mare
Mucenice Efrem, revărsare neoprită dintru care ne adăpăm cu
minunile dragostei lui Dumnezeu!

RU GĂ CIU NEA M A M E I D IN N OU A Z EELA N DĂ


ÎL A JU TĂ PE FIU L EI DI N F RA N K FU R T

Sfinţită Maică Macaria, permiteţi-mi să vă scriu şi eu o minune


pe care a făcut-o cu noi Sfântul Efrem.
Cel de-al doilea fiu al meu, Ghiorghios, în drumul său de
întoarcere în Cipru, a făcut o oprire la Frankfurt, pentru a schimba
avionul. Acolo, a mers să se uite prin magazinele din aeroport, ca să
mai treacă timpul. Brusc, a înţeles că cineva i-a luat geanta de mână
[borseta] cu toate cele de trebuinţă: biletul, banii, actele şi un inel
preţios. Atunci a alergat la biroul de conducere al aeroportului
pentru a declara. A chemat poliţia şi, când aceasta s-a prezentat la
faţa locului, poliţistul i-a zis: „Din păcate, foarte rar sunt găsite
lucrurile pe care hoţii le-au smuls şi cu care au dispărut". Ghiorghios
a fost cuprins de frică. I s-a spus să mai aştepte două ore, însă în
jumătate de oră ar fi pierdut avionul. Apoi a venit un angajat al
aeroportului şi i-a zis: „Să ne descrieţi din nou geanta
dumneavoastră". Când le-a spus cum arată borseta sa, l-au întrebat:
„Oare e aceasta?". „Da! Da!", a răspuns el.
Când a ajuns acasă şi mi-a povestit despre cele întâmplate,
mi - a m făcut cruce şi i-am spus: „Ghiorghios, am citit cartea despre
Sfântul Efrem şi l-am rugat să te ajute să ajungi cu bine în Cipru".
Fiul mi-a zis: „în locul în care stăteam şi aşteptam, am simţit
prezenţa Sfântului şi el mi-a dat curaj".
Cu smerenie, dragoste şi recunoştinţă, vă sărut sfinţita mână.
Niki Nikolau, Grecia, 28 mai 2003 t
De neîngrădit este puterea ta dumnezeiască, iar bunătatea ta
împodobeşte cu minuni Biserica lui Hristos, Preacuvioase
iiuiimntMtmttttHttttfftttttttttttt t t t t t t
t t t 29
Mucenice Efrem, însorind-o cu lumina cea blândă a chipului tău. Fă
să se înnoiască şi vieţile noastre întru rugăciune şi mărturisire
înaintea lui Dumnezeu, ca întru lacrimi de recunoştinţă să dobândim
nădejdea cea curată.

HE R NIA OM BIL ICA L Ă

Cinstită Maică Stareţă, mă numesc Antrula, locuiesc în Cipru şi


sunt asistent medical, la fel ca şi soţul meu. Am douăzeci şi opt de
ani şi am două fiice gemene, care au patru ani şi jumătate. Cu
aproximativ o jumătate de lună în urmă, fiica mea, Eleni, s-a plâns în
mod constant de dureri abdominale. Pentru că suntem asistenţi
medicali de profesie, de vreme ce se plângea de mai multă vreme
(acuzând dureri în regiunea ombilicului, la care a fost operată de
hernie ombilicală cu doi ani în urmă), soţul meu a dus-o la spital
pentru ecografie abdominală, care a arătat o formaţiune de 2,5-3 cm.
Am transferat-o pentru a-i face nişte teste de specialitate (RMN şi
tomografie axială), care au confirmat aceeaşi problemă. Doctorii
ne-au spus: „Să nu vă faceţi griji cu privire la malignitate, dar cu
siguranţă ar trebui să i se facă laparoscopie şi să se îndepărteze acea
formaţiune".
Copila a fost programată pentru intervenţia chirurgicală în
data de 16 iulie 2003. Intre timp, soacra mea a mers în pelerinaj la
sfânta mănăstire a Sfântului Efrem şi, în timp ce noi aşteptam ziua
operaţiei, ne-a adus ulei sfinţit şi aghiasmă. In toate acele zile de
aşteptare, am uns-o pe copila mea cu ulei de la Sfântul şi i-am dat
câte o lingură de aghiasmă.
Astăzi, când vă scriu, fiica mea a fost internată pentru operaţia
de mâine, 16 iulie 2003. Dimineaţă, înainte ca soţul meu să pornească
cu ea la spital, i-am făcut din nou cruce copilei cu mir şi i-am dat
binecuvântata aghiasmă. Apoi ei şi-au luat rămas bun, pentru a
merge Ia ultimele proceduri dinainte de operaţie, în timp ce eu urma
să pregătesc lucrurile pe care trebuia să le luăm cu noi pentru a ne
duce mâine, 16 iulie, la intervenţia chirurgicală.
După aproximativ două ore de la plecarea lor, m-a sunat soţul
meu, spunându-mi că i-au făcut copilei o investigaţie cu ultrasunete
şi nu i-au găsit nimic, că au fost lăsaţi să meargă acasă şi vor merge
din nou după o lună, pentru reexaminare.
Acum, în timp ce scriu, am organizat deja o vizită de familie la
Sfântul Efrem. Nu-mi vine să cred că am primit atâtea binefaceri de
la Dumnezeu şi de la Sfântul Efrem.
14 SEPTEMBRIE + ++ + + t + t t t t t t t 30
Datorită profesiei noastre, ochii noştri au văzut multe şi, de
obicei, aceste examinări de specialitate simt fiabile. însă un singur
gând mă nelinişteşte. Nu mă lasă să mă odihnesc. Chiar şi acum sunt
în dilemă, pentru că medicul m-a întrebat dacă doresc să o opereze
pentru a verifica, ca să nu ne mai facem griji. Dar vreau să vin la
Sfântul, pentru a mă ruga să-mi întărească credinţa şi să-mi
călăuzească paşii.
Cu drag, Antrula Teodosiu, Cipru, Grecia, 15 iulie 2003 t
Lacrimile pe care le verşi pentru iertarea noastră ne deschid
porţile sănătăţii şi ale binecuvântării tale părinteşti, Preacuvioase
Efrem. Pentru aceea, şi noi, cei care am fost ajutaţi prin milostivirea
ta, îţi grăim unele ca acestea: Bucură-te, Sfinte Efrem, hrană
neîmpuţinată şi dar îmbelşugat, răsărit nouă dintru dragostea
veşnică a lui Dumnezeu!

M - A M V IN DE CA T
DE VE RT IJ U L C R ON I C

Numele meu este Kiriakula Karteri.


De la o vârstă fragedă, de pe la nouă-zece ani, am suferit de
ameţeli şi vertijuri puternice.
Cu cinci ani în urmă, ca şi de multe alte ori pe parcursul acestei
perioade din viaţa mea, m-am trezit din cauza unui vertij. Era ora 4
dimineaţa, când am zis: „Sfântul meu Efrem, ia de la mine această
ameţeală, căci nu o mai suport". Şi apoi s-a petrecut cu mine o
minune. Aceasta a fost în zorii zilei de 5 mai. Nici nu ştiam că era
prăznuirea Sfântului.
De atunci, nu am fost deranjată de ameţeli şi, mai mult decât
atât, nici de vertij. Ori de câte ori chem numele Sfântului, toate
rugăciunile îmi sunt împlinite. Am vrut de multe ori să mărturisesc
faptul acesta. Vă rog să-l judecaţi după credinţă.
Mulţumesc Sfântului Efrem pentru dragostea sa!
Kiriakula Karteri, Grecia, 11 martie 2010 t
S-au îngreunat minţile noastre cu ameţeala împrăştierii
cugetelor şi cu împătimirea de cele pământeşti, Preacuvioase Efrem,
aducându-ne bolirea şi tulburarea neîncetată a sufletului. Pentru
aceea, te rugăm să ne vii degrabă în întâmpinare, ca, slobozindu-ne
de înţelesurile cele slabe ale lumii, să gustăm din puterea numelui
celui minunat al Fiului lui Dumnezeu.
t MAI 1426 + t t t t t t t 31
NUMĂRUL 5

Din toate cărţile dragi mie şi Sfinţii pe care îi preţuiesc cu


adevărat, am aflat şi un alt Sfânt al sufletului meu, la fel de grabnic
ajutător şi făcător de minuni. Citeam viaţa şi minunile Sfântului
Efrem, iar lacrimile îmi curgeau şiroaie. Am rămas profund
impresionată pentru cât a suferit şi pentru cât ajutor a dat celor care
aveau nevoie.
M-am rugat şi eu acestui mare Sfânt şi l-am rugat pentru
neputinţele mele, iar el mi s-a arătat în vis, unei păcătoase ca mine, şi
mi-a oferit un număr, pe care l-am căutat în Grecia, să văd unde se
află. Era numărul 5, apoi era, alături de număr, şi adresa mănăstirii,
dar nu mi-o amintesc. Atât am reţinut, acest număr, 5, care înseamnă
data la care a fost chinuit şi omorât. Mă rog în continuare acestui
Sfânt şi, după ce se va rândui să aflu şi adresa Mănăstirii, cu toată
nevrednicia mea, doresc să ajung să mă închin la sfintele sale
moaşte.
îndemn şi alte persoane să prăznuiască această mare zi a
Sfântului Efrem, 5 mai, şi să o cinstească cu sfinţenie, căci mare
ajutor vor avea de la Marele Mucenic.
Făgăduiesc Sfântului Efrem cel nou că voi mărturisi cât voi trăi
toate minunile lui, dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu, fiindcă fără
El nu putem face nimic. Amin.
Aristiţa, Milano, Italia, 15 aprilie 2010 t
Prăznuire a vieţii veşnice este ziua săvârşirii tale muceniceşti,
Preacuvioase Efrem, căci a adus în lume revărsare de lumină şi
nenumărate minuni prin care ne vii în întâmpinare. Nu înceta a
lumina inimile noastre, ca, umplându-ne de puterea Evangheliei, să
ne învrednicim a păşi pe calea cea strâmtă şi binecuvântată, dăruită
nouă tuturor de Mântuitorul Iisus Hristos.

UN ANUNŢ ÎN CUTIA POŞTALĂ

Aş dori să-i mulţumesc Sfântului Efrem cel Nou pentru


ajutorul primit de la el.
în anul 2010, am moştenit un apartament de la mama mea. Cu
greu am reuşit să mă adun şi să fac actele de moştenitor. Menţionez
că nu mai am fraţi sau surori, iar tatăl a decedat în 2004. Abia în 2011
am reuşit să intabulez la cadastru apartamentul. Anul acesta,
împreună cu soţia, am hotărât să vând apartamentul, dar nu ştiam
14 SEPTEMBRIE 1425 + + t 32
cum să procedez. Nu am dat anunţ şi nu eram prea hotărât cum să
fac.
Săptămâna trecută, am găsit un anunţ în cutia poştală: o firmă
dorea să cumpere un apartament în acel bloc. Soţia dorea să dăm
telefon, dar eu am zis să facem rugăciuni la Sfântul Efrem cel Nou şi
la Sfânta Parascheva şi apoi să sunăm. Am citit Acatistul şi
Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, Acatistul Sfintei Parascheva,
Acatistul Bunei Vestiri.
Marţi, soţia a telefonat la firmă, a venit cineva să vadă
apartamentul, ne-am înţeles la preţ, iar joi am semnat actele la
notar. în tot acest interval de timp, am continuat să citesc Acatistul
Sfântului Efrem cel Nou şi să mă rog: „Sfinte Efrem, ajută-ne nouă;
Sfinte Efrem, ajută-ne să rezolvăm această problemă". Minunat este
Dumnezeu întru Sfinţii Săi. Cu adevărat, Sfântul Efrem cel Nou este
grabnic ajutător!
Sfântul Efrem m-a ajutat chiar în acest moment. De când am
început să scriu, de trei ori a sărit siguranţa şi s-a întrerupt curentul,
astfel încât a trebuit să reiau de la început relatarea. Am citit că
Sfântul ajută şi în probleme legate de calculator, aşa că l-am rugat şi
eu: „Sfinte Efrem, ajută-mă să pot scrie şi eu despre minunile tale" şi
iată, acum vedeţi rezultatul. Mulţumesc, Sfinte Efrem, pentru tot
ajutorul dat! R. Cristian, România, 18 mai 2012
t
Pururea ne stai de faţă şi, dintru negrăită slava ta, cu smerenie
te pleci spre a ne împlini cererile, dumnezeiescule Efrem,
învăţându-ne cum se cuvine să-l iubim şi să-l slujim pe aproapele
nostru. învredniceşte-ne şi de împărtăşirea cu Sfintele Taine, ca,
luminaţi prin darul iertării lui Dumnezeu, să ostenim pentru a
dobândi şi sălăşluirea veşnică întru strălucirea Preasfintei Treimi.

D RA G OS T EA PIL DU I TOA R E
A S FÂ NTU LU I EF R EM

Ieri am dus o iconiţă a Sfântului Efrem cel Nou la o bolnavă


de-a mea, tânără de vârstă, care avea cancer cu metastaze la un
rinichi, la plămâni şi la ficat. Plecând, mişcat sufleteşte de starea ei,
îl rugam cu durere pe Sfântul Efrem să facă o minune cu ea. Cu
stăruinţă şi îndrăzneală peste măsură, îl rugam pe Sfânt să se arate
bolnavei şi rudelor ei şi s-o izbăvească.
In acelaşi timp, mă rugam cu mintea aşa: „Doamne Iisuse
Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi mă învaţă să am
5 MAI + + t t t t t t t 33
p0men'rea ^orí1¡ Şisa mă smeresc, să mă rog, să cred, să rabd, să iert şi sa Cu străvederea privirii tale dumnezeieşti vezi cele mai tainice
iubesc . Această rugăciune este o combinaţie a rugăciunii lui isus cu ale noastre, Sfinte Părinte Efrem, şi primind neputinţa noastră, ne
rugăciunea Părinţilor de la Optina, precum şi a urmaşilor lor, Sfanţul ridici spre înţelegerea mai deplină a lucrării care ţi-a fost
Siluan Athonitul şi Stareţul Sofronie. Cel care se roagă ştie că la încredinţată de Sus. Adu şi în inimile noastre rugăciunea cea
început puţin pricepe din rugăciunea pe care o rosteşte! înnoitoare, ca m du h şi în adevăr să rostim numele Fiului lui
nú -u asemenea' ?i că- odată cu trecerea vremii, harul Sfântului Uuh îl face Dumnezeu, Care S-a preamărit întru tine prin osteneala nevoinţelor
sa simtă mai profund noimele cuvintelor si, încet-încet sa le trăiască.
’ ' călugăreşti şi muceniceşti.
Azi-dimineaţă, am ajuns la Mănăstirea Sfântului Efrem din
CA UN TATĂ OCROTITOR
Nea Makri, am intrat în biserică, m-am închinat Sfintelor lui Moaşte
şi ma rugam s-o vindece pe bolnava mea. Apoi m-am aşezat într-o Sfântul Efrem a sosit la noi în casă printr-o carte, Noi minuni ale
strana, m partea dreaptă şi aşteptam. Nu ştiam exact ce aşteptam. Sfântului Efrem - minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi.Aceasta carte m-a
Aşteptam un răspuns care, fíe mă va încredinţa că Sfântul o va impresionat de la primele pagini. Am început să o citesc parcă fără
cerceta pe bolnavă, fie mă va mustra pentru îndrăzneala mea Şi oprire şi tot aşteptam să se întâmple ceva (voiam sa mi se arate şi
atunci, in timpul slujbei, dragostea Sfântului mi-a dat o lecţie mie în vis, să-mi îndeplinească şi mie cam tot ce voiam - fără să mă
cutremurătoare: gândesc că eu, poate, nu merit). Am citit şi Acatistul care era la
Văd intrând în biserică o tânără şchiopătând, ţinută de tatăl ei. sfârşitul cărţii, chiar de mai multe ori la rând, dar, spre
Sa fi avut 30-35 ani. Nu o cunoşteam. Ţinea bastonul cu mâna ei cea
dezamăgirea mea, nu s-a întâmplat nimic deosebit, aşa ca am
dreaptă şi s-a apropiat de racla Sfântului, în partea unde era capul început să uit şi să mă iau cu alte treburi. ^ .
lui. A lăsat bastonul tatălui ei şi şi-a pus mâinile pe raclă ca şi cum Si aşa a trecut o perioadă de timp, până când, intr-o zi de
ar îmbrăţişa capul Sfântului. duminică, la biserică, m-am întâlnit cu o cunoştinţă care, vazand
„Şi învaţă-mă să mă rog..."
încePut să vorbească în şoaptă, adresându-se capului cartea cu Sfântul Efrem la pangar, mi-a zis că Sfântul a ajutat-o si
voia să meargă în Grecia să se închine la sfintele lui moaşte.
Sfanţului. Nu auzeam ce-i spunea, dar era ca şi cum vorbea o mama
îngeraşului ei bolnav, pe care-1 ţinea în braţe. Afecţiunea ei faţa de Bineînţeles că mi-am reamintit de Sfânt şi am început sa-i citesc dm
Sfanţ era atât de dulce şi rugăciunea ei avea o astfel de putere, meat nou Acatistul - şi, de data aceasta, de câte ori ajungeam la cuvintele
eu m-am cutremurat. Veghetor al celor care vor să se închine la sfintele tale moaşte , îmi venea în
„Să cred şi să rabd..." minte: „Eu nu voi putea ajunge niciodată acolo!". Toate acestea s-au
- 4. u3 Un *rasnet' dimpreună cu lacrimile, mi-a venit în minte întrebarea: întâmplat în anul 2008, cred, pe la începutul verii. Spre sfârşitul lunii
Oare de câţi ani se roagă această fată cu atâta căldură? octombrie, cunoştinţa mea a reuşit să ajungă la Nea Makn şi mi-a
CC continuă să fie bolnavă, ce altceva îi dă atâta KVBAAKE
adus de acolo o icoană cu Sfântul Efrem, agheasmă şi ulei de la
ca sa continue să se roage, fără numai CREDINŢA ei adrea încrederea ei
candela Sfântului. De când am primit această icoană, parca totul s-a
în Hristos şi în Sfântul? Eu eram gata ca după o za, daca Sfanţul nu schimbat! îl simţeam tot timpul cu mine şi parcă aveam mai multa
făcea minunea pe care i-am cerut-o, să încep să ma îndoiesc de siguranţă în ceea ce făceam, mă simţeam ocrotită...
toate. Şi aceasta cu toate că am rostit ca un papagal în anul 2009, de Crăciun, fiul meu cel mic m-a anunţat că s-a
cateva zile „şi mvaţă-mă să mă rog, să cred şi să rabd". hotărât să se căsătorească. Nunta a avut loc în iulie 2010. A fost o
iata ca astazi' sâmbătă, 4 August 2012, Hristos cel viu si răbdare
nuntă frumoasă, am avut bucuria de a veni la slujba
Efr6m ^ ^ “ înseamnă rugăciune, credinţă şi înaltpreasfintitul Casian şi mai mulţi preoţi. A fost ceva înălţător
Sfinte Mare Mucenice Efrem, îţi mulţumesc! Iartă-mă pe mine Am fost foarte bucuroşi că pe copiii noştri i-a binecuvântat ierarhul
nerecunoscătorul, păcătosul, nevrednicul şi împuţinatul la suflet! .. .......................... .............................. ..
... ...................................... ...
Iar acum aştept, Sfinte al meu, să mă înveţi, în felul tău unic, şi
cealaltă parte a rugăciunii: „să iert şi să iubesc". Amin.
Un medic din Grecia, 4 August 2012
t
locului, binecuvântare care sunt sigură că i-a ajutat în încercarea prin
care aveau să treacă. Eu citeam în continuare Acatistul Sfântului, dar
nu zilnic.
Pe 1 septembrie 2010, tinerii căsătoriţi ne-au dat vestea că vor
avea un copil. Erau foarte bucuroşi. La ecograf, doamna doctor le-a
spus că va fi băiat şi că se va naşte între 2 şi 6 mai. Atunci m-am
gândit că ar fi frumos să-i pună numele Efrem, cu atât mai mult cu
cât avea să se nască în preajma prăznuirii Sfântului - 5 mai. I-am
spus fiului meu, tatăl copilului, şi bineînţeles a zis că va vorbi şi cu
soţia lui şi vor hotărî împreună.
Dar în luna ianuarie 2011, doctoriţa le-a spus că se observă în
cutia craniană a pruncului existenţa unui chist. Li s-a sugerat ideea
de a-1 avorta, dar ei nu au fost de acord, spunând că tot ce le va da
Dumnezeu, vor duce. Până să aflăm de această problemă, deja soţul
meu se hotărâse să citească şi el, timp de patruzeci de zile, Acatistul
Sfântului. Atunci ne-am pus nădejdea în ajutorul Sfântului Efrem,
despre care citisem că ajutase mulţi copii bolnavi şi am înţeles că
Sfântul va avea un rol foarte important şi în cazul nostru. De fapt,
Sfântul deja se implicase în viaţa tinerei familii odată cu nunta lor,
când aparatul de filmat a surprins în prima imagine icoana Sfântului
primită din Grecia...
Pe mine mă frământa gândul cum aş putea să trimit un
pomelnic la mănăstirea de la Nea Makri, pentru ajutorul acestui
prunc, şi atunci copiii s-au hotărât să mergem noi, personal, lucru
care mi se părea foarte, foarte greu — ceva irealizabil pentru mine. Şi
totuşi, după Bunavestire din anul 2011, am plecat şi, cu ajutorul lui
Dumnezeu, al Maicii Domnului şi al Sfântului Efrem, am ajuns în
Grecia.
Fiind plecaţi pentru prima dată, ne-a fost foarte greu, dar tot
Sfântul a mijlocit pentru noi şi am întâlnit doi preoţi români stabiliţi
acolo, care ne-au îndrumat şi ne-au ajutat să ne închinăm la moaştele
mai multor Sfinţi, în Tesalonic şi în împrejurimi (Sfântul Dimitrie
Izvorâtorul de Mir, Sfânta Anisia, Sfântul Vasilie Mărturisitorul,
Cuvioasa Teodora din Tesalonic, Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina).
Apoi am ajuns şi la Nea Makri, unde pot spune că am simţit ce nu
am simţit, poate, niciodată: multă linişte sufletească şi multă
speranţă. Am luat agheasmă şi ulei de la candela Sfântului. Am uitat
să spun că, înainte de plecare, comandasem unui pictor icoana
Sfântului Efrem, pe care am luat-o cu noi şi am atins-o de racla
Sfântului.
După aceea, am mers pe insula Eghina şi ne-am rugat şi
Sfântului Nectarie, iar la finalul pelerinajului, am fost şi la Sfântul
Ioan Rusul. Şi aşa, plini de bucurie, ne-am întors acasă
tttt*ttttttttt + tt + + t t t t t t t t t t t t t t + t
14 SEPTEMBRIE 1425

t t t t + t + 36 î n t ă r i ţ i s u f l e t e ş t e , i - a m d a t
mamei pruncului, care nu putuse să ne
însoţească în pelerinaj, din cauza sarcinii
înaintate, ulei şi agheasmă, după care ne-a
mărturisit că acum poate suporta mai uşor
orice ar urma. Şi aşa s-au încheiat cele nouă
luni.
S-a născut acest prunc pe 4 mai 2011, în ajun de ziua Sfântului.
Mama lui nu a avut dureri mari, a născut uşor un copil aparent
sănătos — Efrem Ciprian. A doua zi, copilului i s-a făcut ecografie şi
s-a constatat existenţa chistului, iar medicii s-au hotărât ca peste şase
săptămâni să mai facă alt control. Dar Sfântul Efrem nu ne-a lăsat —
şi se revine asupra deciziei, se fac analize, iar rezultatul este trimis
unui medic neurochirurg, considerat a fi cel mai bun din România.
Acesta spune că poate să îi dea un rezultat concret doar după ce va
face un RMN.
Auzind recomandarea pentru RMN, doctoriţa neonatolog le-a
spus părinţilor că trebuie să fie pregătiţi pentru orice, adică este
posibil ca pruncul să nu mai iasă viu de acolo. Cred că va închipuiţi
prin ce au trecut aceşti părinţi - nu sunt cuvinte, când vine o astfel de
veste din partea unui medic... Aşa că ne-am hotărât să-l botezăm pe
copil înainte de examenul RMN. Atunci micul Efrem a fost externat
şi l-am botezat în biserica Sfânta Ecaterina, din Bucureşti. Copilul nu
dădea nici un semn că ar fi bolnav, doar că din când în când se îneca,
asemenea unui copil mic ce nu-şi poate coordona respiraţia cu
înghiţitul.
După o săptămână, am făcut o programare la un centru de
RMN. Acum nu mai era nici o problemă şi s-a rezolvat fără nici un
incident. Dar Sfântul Efrem a fost prezent şi atunci, nu ne-a lăsat. Au
arătat clişeul la primul neurochirurg, iar acesta a zis că ar trebui să îl
mai vadă peste trei luni, că nu este nimic grav. Apoi au mers şi la cel
de-al doilea medic neurochirurg, primind acelaşi răspuns — că nu
este de operat, să mai aşteptăm. Intr-adevăr, am mai aşteptat, dar nu
atât cât ne-au spus medicii, ci cât a îngăduit Dumnezeu, prin
rugăciunile Sfântului Efrem: doar o săptămână, pentru că au trimis
rezultatul RMN-ului în Italia, la mama fetei, care lucrase acolo şi
acum aştepta să se întoarcă acasă. Ea a dus aceste analize la o clinică
de pediatrie, secţia de neurochirurgie, la doctorul care era de gardă.
Acesta, când a privit clişeul (acelaşi clişeu pe care îl văzuseră şi
medicii din România), a zis clar că acest copil va muri în scurt timp,
deoarece chistul este amplasat pe centrii respiraţiei şi se va sufoca.
Deci, nu era treabă de lăsat peste trei luni. Lucru foarte adevărat,
pentru că şi eu observasem că pruncul se îneca când respira.
Medicul din Italia i-a spus că
trebuie operat de urgenţă, iar operaţia va costa foarte mult - în jur de
200.000 de euro, în afară de cazare, care costa 1.500 de euro pe zi, iar
spitalizarea putea fi de treizeci de zile sau mai mult, nu era nimic
sigur. Foarte mult pentru noi, de fapt, imposibil de strâns această
sumă.
Şi aici a intervenit Sfântul Efrem, ca de fiecare dată.
Când am aflat de sumă, am început să plâng şi i-am spus
Sfântului: „Sfinte Efrem, ai grijă de el, că şi tu eşti ocrotitorul lui de la Botez!
Noi nu avem aceşti bani, nu avem cum să facem rost de o sumă aşa mare...". Era
singurul mod de a rezolva această mare problemă. Părinţii copilului
nu aveau nici unul salariu, nu aveau nici un venit. Aşa că singurul
nostru ajutor era Sfântul Efrem. Şi, într-adevăr, nu a întârziat prea
mult. La numai două ore, acelaşi medic din Italia a spus să aducem
copilul în regim de urgenţă. Nu este o minune? O minune mare!
Am plecat cu maşina, fiindcă medicul ne-a interzis să facem
deplasarea cu avionul, deoarece era riscant pentru copil, aşa că,
exact când micul Efrem împlinea o lună, noi ieşeam din ţară. Nu ştiu
dacă vă imaginaţi, să mergi cu un copil aşa de mic la un drum aşa de
lung! Dar sunt convinsă că, datorită Sfântului care ne-a însoţit
permanent, copilul s-a comportat minunat pe tot parcursul călătoriei
(douăzeci şi şapte de ore de mers continuu). A fost internat în regim
de urgenţă şi, pe data de 23 iunie 2011, a fost operat de o echipă de
doctori. La operaţie a participat şi directorul spitalului, care
operează doar cazurile foarte grave. Operaţia a durat de la ora 8
până la ora 16. Chistul, fiind amplasat pe toţi centrii nervoşi, nu a
putut fi extirpat în totalitate. In urma intervenţiei chirurgicale,
medicii au declarat că ceea ce a mai rămas nu ar trebui să mai
crească. După trei luni, în urma controlului, medicii au constatat că,
într-adevăr, chistul nu a mai evoluat, ci a stagnat. La vârsta de opt
luni, la sărbătoarea Naşterii Domnului, i-am dat copilului în mânuţe
icoana Sfântului Efrem, pe care a atins-o de trei ori cu fruntea şi apoi
a sărutat-o, după care a început să se joace cu ea. De câte ori vedea o
icoană, se bucura, râdea, întindea mânuţele spre ea. Vreau să spun
că făcea deosebirea între icoană şi tablou, la acesta din urmă nu avea
nici o reacţie.
La un an după operaţie, au mers din nou pentru controlul
medical şi rezultatul a fost surprinzător pentru medici, care au
exclamat: „Este o minune ce s-a întâmplat cu acest copil!". Chistul se
resorbise în cea mai mare parte. Ne rugăm Sfântului Efrem să îl aibă
în grijă şi la următorul control, de la finele lunii mai 2013.
14 SEPTEMBRIE 1425 t t t t t t t t t t t t t t t tt tttttttttttt+t
Aş vrea să mai spun că făgăduisem Sfântului că, dacă va fi
bine, vom merge cu pruncul, când va împlini un an, la Nea Makri. Şi
aşa am făcut. Dar nu am cuvinte şi nu am cum să mă exprim despre
felul cum a reacţionat acest copil în vârstă de un an după ce l-am
aşezat pe racla cu sfintele moaşte, unde a stat foarte liniştit
aproximativ un sfert de oră. Când l-am coborât, îşi lipea fruntea de
raclă şi o săruta de la un capăt la altul. Apoi l-am dus şi la icoana
Sfântului Efrem de pe catapeteasmă, în faţa căreia râdea şi se
bucura, iar când am vrut să plecăm, a început să plângă, întinzând
mânuţele spre icoană. Atâta bucurie pe el şi, efectiv, nu voia să plece
de acolo! Nu mai spun că a rezistat foarte bine şi pe drum, atât el, cât
şi mămica lui, care la vremea aceea era însărcinată, aşteptând al
doilea copil, care avea să fie o fetiţă — Maria Efremia, acum având
şase luni.
Ţin să menţionez că, de la Botez şi până am plecat în Italia,
copilul a fost împărtăşit în fiecare zi cu Sfintele Taine, aşa cum îi
sfătuieşte Sfântul Efrem pe părinţi în minunile sale. De asemenea, a
fost împărtăşit şi pe când se afla internat în spital, şi, după aceea,
săptămânal. Sfânta împărtăşanie şi rugăciunile Sfântului l-au salvat.
Eu, personal, îl consider pe Sfântul Efrem ca un tată ocrotitor,
tot timpul îl simt lângă mine şi simt ama mă ajută de foarte multe
ori.
îi mulţumesc Bunului Dumnezeu şi Măicuţei Domnului şi
Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul, Sfinţilor
Rafail, Nicolae şi Irina, Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir,
Sfântului Mina, Sfântului Nicolae, Sfântului Ciprian, Sfântului
Dimitrie Basarabov, Sfântului Spiridon şi tuturor Sfinţilor lui
Dumnezeu pe care i-am chemat în ajutor. Camelia, Galaţi, 2012
t
Cu dragostea ta dumnezeiască cuprinzi sufletele şi trupurile
noastre, Preacuvioase Părinte Efrem, dăruindu-ne nu numai
tămăduire, ci şi lumina credinţei şi a nădejdii. Deschide-ne poarta
cea de taină a rugăciunii, ca, prin puterea ei, cuvintele să ni se
preschimbe în fapte întru care să se odihnească Hristos Dumnezeul
nostru.

CUM L-AM NĂ S CU T P E EF REM

Sunt în luna a noua de sarcină şi m-am mobilizat în sfârşit să


scriu despre cum ne-a ajutat Sfântul Efrem. Acum, îl aşteptăm pe
micuţul Efrem, dar până a ajunge aici e o poveste lungă. Să
începem...
tt tt t t t t t t t t 39
5 mai 2010, o zi ca oricare alta. Mai am un pic şi termin
maşterul. încotro s-o apuc, nu ştiu. Mă rog din inimă şi cu râvnă
să-mi lumineze şi mie Dumnezeu calea. Un lucru e clar: îmi doresc
să rămân în Iaşi, un oraş cu multe bucurii duhovniceşti. îmi îndrept
paşii spre Biserica Sfântul Nectarie, unde se află şi o părticică din
sfintele sale moaşte; aici va fi Sfântul Maslu. Spre surprinderea mea,
a venit Mitropolitul, la biserică fiind un concert cu nişte coruri de
copii. Prin urmare, Sfântul Maslu va începe mult mai târziu. Cred că
nu voi mai sta, se va face târziu, sunt singură şi noaptea mi-e cam
frică. In plus, îmi este foarte rău, m-a apucat aşa o ameţeală, de am
ieşit de vreo câteva ori din biserică. Dar îmi trece prin gând aşa: dacă
mi-e rău, trebuie să stau la Sfântul Maslu, că doar e pentru cei
bolnavi. S-a terminat pe la 21:30-22:00. M-am închinat şi zărisem o
prietenă. M-am dus în faţă, chiar în faţa raclei Sfântului Nectarie, să
o aştept. Dar, spre surprinderea mea, s-a întâmplat ceva care mi-a
schimbat viaţa.
Cineva îmi cere o bucăţică de pâine sfinţită. I-am întins
bucăţica de pâine, el a luat-o şi i-am spus:
- Nu pe toată.
In fine, mi-a sărutat mâna (mi s-a părut un gest boem) şi m-a
întrebat cum mă cheamă.
- Elena, am răspuns.
- Constantin, se recomandă şi el. („Sigur. - mă gândeam
eu.)
I-am spus că nu-1 cred şi că va trebui să-mi arate buletinul.
A urmat o scurtă conversaţie despre ce facultate am terminat şi a
rămas să ne mai vedem, la biserică, la o altă slujbă. Şi a plecat...
M-am întâlnit cu prietena mea şi apoi am plecat spre cămin, cu
inima bătând şi mintea împrăştiată. Fost-a vis sau realitate?
Mi-am amintit că pe 1 mai fusesem la Mănăstirea Văratec, la
invitaţia unei prietene, iar la slujba de priveghere, o maică bătrână
mi-a spus să citesc 40 de zile al doilea Paraclis al Maicii Domnului,
ca să-mi aflu calea. Cine era, de unde ştia ce mă frământă, habar
n-am. Ideea e că am ascultat-o.
Ne-am întâlnit şi a doua oară, şi a treia... şi am vorbit,
străbătând toate cărările parcului Copou, până ce soarele apunea.
Mâneam în parc împreună, mergeam la slujbe împreună... Am cerut
de la duhovnicul meu binecuvântare pentru o prietenie cu el şi când
l-a văzut, l-a mângâiat uşor pe cap şi i-a zis: „Ce-i cu tine, măi?". Aşa
m-am bucurat că l-a mângâiat, ca un tată...
Eram fericiţi. Pe 21 mai 2010, m-a cerut de soţie. Aşa repede?
Mi-a fost teamă să accept. După mai multe sfaturi, rugăciuni,
14 SEPTEMBRIE 1425 t t t
t t t t t t t t t 4 0 lacrimi, împotriviri din partea unora, am acceptat,
pe 31 august, la Mănăstirea Hadâmbu şi ne-am căsătorit pe 31
octombrie 2010, după 6 luni de prietenie. De ce să mai aştept să-l
cunosc mai bine, dacă am simţit că el este cel de care am eu nevoie?
Am simţit jertfa lui, sinceritatea şi inima de copil, deşi nu i-a fost
uşor să ajungă unde a ajuns. Duhovnicul a zis că, dacă timpul trece,
apar iscodiri şi se strică totul. In fine, am luptat amândoi şi, deşi e o
sintagmă de prin filme, iubirea a învins. Iubirea a fost cu atât mai
puternică, cu cât amândoi trăiam aceste sentimente pentru prima
dată. A fost o nuntă frumoasă, liniştită.
Timpul a trecut. Eu auzisem de Sfântul Efrem de la sora mea
(cineva îi spusese să se roage Sfântului când a trebuit să o nască pe
Nectaria), dar nu prea i-am dat importanţă.
Fiind la Mănăstirea Bistriţa, am cumpărat o carte şi acatistul
Sfântului, doar pentru lectură. Lucrând în învăţământ şi făcând
naveta, am luat cu mine, într-o dimineaţă din iama anului 2012,
acatistul Sfântului Efrem, să-l citesc pe taxi. Am rămas surprinsă
când am văzut data de prăznuire - 5 mai, ziua când l-am cunoscut pe
soţul meu. Sfântul mă ajutase, fără să ştiu că de la el vine ajutorul, în
complicitate cu Sfântul Nectarie.
A trebuit să treacă un an şi jumătate ca să-l cunoaştem mai bine
pe Sfântul Efrem. Soţul meu îşi dorea mult un copil, mai ales un
băiat, să-l înveţe sculptură, să joace fotbal cu el... Eu eram oarecum
indiferentă, temătoare. Dar, citind pentru prima dată primul acatist
al Sfântului, m-a cuprins aşa o emoţie şi aşa o tărie, încât mi-am zis
că vreau să am şi eu un copil şi-l voi numi Efrem. Nu-mi mai era
frică de viitor, mă va ajuta Sfântul în toate. Şi aşa, am rămas
însărcinată în februarie 2012.
Acum, uitându-mă în urmă, mă gândesc cum am rezistat sau
mai bine zis cum a rezistat micuţul. Mă înscrisesem la definitivat în
toamna lui 2011, fără a şti că voi avea un prunc. Fiind în primele luni
de sarcină, am dat două inspecţii de definitivat. Din cauza emoţiilor,
vomitam încontinuu, dar am reuşit să fac şi proiectele şi toate
documentele necesare. In timpul inspecţiilor, galbenă, căci nu mai
mâncasem şi eu normal de atâta timp, deschideam geamul să iau aer
şi continuam. Nimeni nu şi-a dat seama prin ce stări treceam. A
trecut totul cu bine, deşi avusesem o metodistă puţin mai exigentă.
M-am înscris şi la titularizare, căci inspecţiile de la definitivat se
echivalau cu cea de la titularizare. Nu ştiu cum am învăţat, nu ştiu
cum n-am ieşit din sală când cel din burtică se tot mişca, nu ştiu cum
am luat şi definitivatul şi nici nu ştiu cum am reuşit să mă titularizez
(erau doar două posturi titularizabile, iar eu eram a patra, prima fată
nu s-a prezentat şi a doua nu a vrut), mă gândesc însă la purtarea de
grijă a lui Dumnezeu şi a Sfântului Efrem.
Am trecut prin aceleaşi stări cu inspecţiile de definitivat ale
soţului şi cu licenţa lui la cea de-a doua facultate. Nu era sigur că o
va susţine, dar ne-am străduit şi am terminat-o în 4 zile (şi nopţi). A
trecut cu bine.
Dar acestea nu au fost nimic pe lângă ce frică am tras pe 7
august, când aveam 27 săptămâni de sarcină. Fusesem la slujbă de
prăznuirea Sfintei Teodora şi am traversat pe trecerea de pietoni.
Veneau maşini din ambele sensuri, dar m-am gândit că am timp.
Taxiul a oprit, eu am înaintat, dar, când m-am uitat în direcţia
opusă, m-am gândit că nu am timp şi am stat pe loc sau am dat
înapoi, cum a zis taximetristul. Acesta, între timp, pornise şi a dat
peste mine. Eu am căzut jos, am scăpat ce aveam în mână, dar m-am
ridicat singură. M-a durut piciorul pe care am căzut. Restul l-am
lăsat în plata lui Dumnezeu. îmi tremurau mâinile aşa de tare, că nu
mai găseam numărul de telefon al soţului. In fine, a trecut, dar m-am
gândit cât de fragili suntem, puteam să mor şi nu eram pregătită...
Altă dată, mă apucase aşa o durere de cap şi de gât, încât
credeam că am să răcesc, şi asta îmi mai lipsea, căci n-aveam voie să
iau pastile. Dar am făcut paraclisul Sfântului Efrem, m-am dat cu
ulei de la Sfântul Nectarie şi Sfântul Ioan Rusul şi am zis că, dacă mă
voi trezi dimineaţa sănătoasă, voi scrie şi despre asta. Apoi m-am
împiedicat şi am căzut jos, de mi-am julit genunchii. în altă zi, mi-a
sărit apă clocotită pe burtică, dar au trecut toate. Am convingerea că,
aşa cum scrie în acatist negru pe alb, Sfântul Efrem îi ocroteşte pe
copiii care îi poartă numele şi că ajută mamele în timpul sarcinii şi al
naşterii.
Acum stau în pat şi aştept să apară pe lume micul Efrem,
băiatul tatii, aşa cum îl alintă soţul, care a zis că se va îmbrăca şi el în
medic şi va fi acolo (sper că glumeşte), ca să mă încurajeze.
Nu voi încheia aici. Voi continua povestirea după naştere.
19 octombrie 2012 t
Am revenit. Am născut, pe 8 noiembrie 2012, ziua Sfinţilor
Arhangheli Mihail şi Gavriil, un băieţel de 3050 grame. A fost o
naştere prelungită (primele dureri le-am avut pe la 4 dimineaţa şi
am născut la 18:30 seara), motiv pentru care copilaşul a înghiţit
lichid, a avut probleme de respiraţie şi câteva probleme care trec cu
14 SEPTEMBRIE 1425
++t++++++ +t+ tt t t t t t + t t +
42 timpul (hipocalcemie, i c t e r . . A stat o noapte la incubator şi
câteva zile sub supravegherea medicilor. Mi-a fost greu, mă
întrebam de ce nu vine nici un Sfânt să mă ajute să nasc mai repede,
nu mai aveam putere nici să mă rog, priveam doar la cupola
Mitropoliei, care se vedea din camera maternităţii. Vroiam doar să
treacă totul...
Nu am putut multă vreme să accept de ce nu am avut o naştere
mai uşoară, aşa cum citisem în cărţile Sfântului Efrem. Dar unde ar
mai fi fost minunea, dacă năşteam în 3 minute, fără nici o problemă?
Ce aş mai fi scris, că am născut repede şi uşor, atât?
Când mergeam să alăptez copilul, mă rugam pe holurile
maternităţii: „Copilul nu va păţi nimic rău, căci este copilul promis
de tine; tu îi păzeşti pe pruncii cărora părinţii au vrut să le pună
numele tău, ajută-mă tu, cel ce ştergi ochii înlăcrimaţi ai părinţilor
ispitiţi de deznădejde". Şi mă rugam cu inima plângând şi Domnul
mă mângâia...
Am avut şi dureri mari, ca urmare a cusăturilor, astfel că îmi
era greu să merg să-mi alăptez copilul, mai ales că fusesem mutată
într-o altă cameră şi trebuia să urc o sumedenie de scări. Rosteam
câte o rugăciune pe fiecare treaptă şi nu simţeam când le terminam
de urcat. Parcă pluteam, nu ştiu dacă din cauza anemiei, a durerilor,
sau pentru că eram într-o altă lume cu gândul... Aveam mereu noi
puteri pentru a ajunge până la copilaş, ştiam că mă aşteaptă,
simţeam că plânge de foame, că are nevoie de mama lui... şi eu de
copilul meu... Acum aş fi trecut şi munţi, şi văi pentru el. Mă
simţeam puternică, şi totuşi, atât de slabă... Plângeam, şi ştiam că nu
trebuie să plâng, căci bebeluşul avea nevoie de o mamă veselă. Am
reuşit, cu ajutorul, optimismul şi gingăşia soţului, să trec peste toate.
Aveam la mine acatistul şi o icoană ale Sfântului Efrem, care
mi-a fost sprijin şi doctor şi prieten şi... de toate. Doar Dumnezeu
ştie suferinţa fiecăruia şi doar El răsplăteşte fiecăruia după fapte. Nu
vreau să acuz pe nimeni, încerc să pun accent pe iubire, şi nu pe
dreptate. îmi repet mereu că aşa a fost să fie, că ne-a fost încercată
răbdarea, credinţa, dar şi că prin acestea toate ni s-au mai şters din
păcate.
Şi aşa ne-a întărit Dumnezeu, de au trecut toate şi am ajuns cu
bine acasă.
O altă problemă întâmpinată a fost numele copilului. Noi îl
promisesem Sfântului Efrem, dar se născuse pe 8 noiembrie. Am
hotărât, cu sfatul duhovnicului, să-i punem numele promis, deşi
alegerea a provocat nedumeriri familiei, şi nu numai. în spital, am
fost întrebată de 2 ori dacă sunt ortodoxă, numele a fost scris
5MAU42StttttHttHttttttt + t t t t t t t t + t t t t t t t t t
t + f t + 43
greşit de 2 ori (Efreu şi Efem), unii îi stâlcesc numele (Ichim, Ifrim,
Eflem) dar nu m-am supărat, oamenii nu ştiu... Doar o doctoriţă m-a
întrebat dacă vine de la Sfântul Efrem Şirul şi aşa m-am mai bucurat
că, în sfârşit, cineva auzise de un Sfânt Efrem. Un alt medic m-a
întrebat de unde vine numele. I-am spus că vine de la Sfântul Efrem
cel Nou, ocrotitorul copiilor. „Eu ştiam că Sfântul Stelian este
ocrotitorul copiilor" - mi-a răspuns medicul. I-am explicat că mai
este cineva care păzeşte copiii şi astfel, eram mulţumită că am putut
să dau mărturie.
Acum, după ceva timp, nu pot să nu lăcrimez când îmi aduc
aminte, nu pot să rămân indiferentă când vreo prietenă îmi spune că
trebuie să nască, încă nu pot să las să treacă o zi în care să nu-mi vină
în minte vreo imagine, vreun plânset de copil, vreo situaţie anume...
Timpul le va vindeca pe toate...
Vă scriu cu Efremel în braţe şi mă bucur că ţin la piept o mică
minune. Gângureşte, râde cu noi, dă din picioare şi din mâini, e vioi
şi drăgălaş... îi mai povestesc cum s-a născut, dar el râde când
vorbesc cu el, crede că-i spun ceva de bine... II întreb de ce a zăbovit
aşa mult în burtică, dar el tot râde.
Mulţumim Domnului, Maicii Lui şi tuturor Sfinţilor că am
trecut cu bine această încercare. îi rugăm să ne ierte şi să ne ajute în
toate zilele vieţii noastre. Dumnezeu nu ne lasă în clipele mai grele,
nu mai merge lângă noi, ci ne ia în braţe, chiar dacă ne dăm seama
mai târziu.
Doamne, ajută tuturor!
Constantin, Elena şi Efrem, Iaşi, 18 ianuarie 2013
t
Reazem de neclintit te faci tuturor celor care te caută,
Preacuvioase Părinte Efrem, iar prin puterea ta dumnezeiască, le
porţi de grijă chiar înainte de a te cunoaşte, căci nu eşti nicidecum
hotărnicit de puterea curgerii timpului. Pogoară şi la noi darul tău,
ca, desluşindu-1 a fi lucrător în vieţile noastre, să ne veselim
duhovniceşte şi să vestim tuturor minunile şi grabnicul tău ajutor.

DA, DA, SFÂNTUL EFREM CEL NOU


A VINDECAT LEUCEMIA!

Da, da, eu am fost diagnosticată cu leucemie pe 4 mai 2010.


Am trecut, în aceşti, ani prin momente grele. Spun grele pentru că,
acum câţiva ani, 2 sau 3, am fost diagnosticată cu această boală grea.
Şocul a fost mai dureros decât boala, dar Bunul Dumnezeu
14 SEPTEMBRIE 1425 + t t t t t t + 44
Vedere de ansamblu a Mănăstirii Sfântului Efrem cel Nou de la Nea Makri

mi-a fost tot timpul alături şi am avut convingerea că asta a găsit


Dumnezeu că mi se potriveşte şi I-am mulţumit mereu; m-am
obişnuit cu ideea.
în aceşti ani, mergeam, uneori săptămânal, alteori lunar, la
spitalul de hematologie, aveam anemia 6, iar globulele albe, 189 de
mii, oboseam şi când vorbeam. Se spune că limita de viaţă este de 5
ani, iar eu am 3 ani de când am descoperit... Necontenit l-am
mulţumit lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat şi încă-I mulţumesc.
Dumnezeu face şi a făcut minuni de când lumea.
Nu de mult, l-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou... cred că
în octombrie, când am fost la spitalul de hematologie, fiind în
tratament. M-am întâlnit acolo cu o veche prietenă, care a venit să
mă vadă şi mi-a adus cartea cu minunile şi acatistul Sfântului I* frem
şi ulei de la candela ce stă la moaştele Sfântului. Ea mi-a spus să-i
citesc minunile şi acatistul, căci este un mare şi grabnic făcător de
minuni. De atunci, au trecut doar 6 luni până azi, 4 februarie 2013,
când am făcut analizele de rutină şi au ieşit normale, ca şi cum nu aş
fi avut nimic. Doctorul mi-a spus: „Doamnă Susana, felicitări!
Sunteţi perfect sănătoasă în privinţa acestei boli. încă o dată,
felicitări!".
O bucurie mai mare nici nu se putea, de aceea am ţinut să vă
spun cum face Dumnezeu minuni prin mijlocirea Sfântului Efrem.
I-am promis Sfântului: „Sfinte Efrem cel Nou, dragul meu
mijlocitor către Bunul şi Iubitul meu Iisus, ajută-mă, ca să pot ajunge
la sfintele tale moaşte. Dă-mi sănătate pentru a te lăuda şi a-ţi
mulţumi".
1 MAI t t t t t t t 45
Da, da, Sfântul Efrem m-a vindecat de leucemie! Credeţi cu
adevărat şi veţi fi tămăduiţi! Susana, România, 4 februarie 2013
t
Ca unul care porţi întru tine puterea învierii Domnului, fărâmi
stăpânirea morţii şi a tuturor bolilor, dumnezeiescule Efrem, aducând
însănătoşire trupului şi înviere lăuntrică celor care cheamă cu credinţă
numele tău. Dezleagă-ne de toată legătura trupului, care ne robeşte
mintea şi inima, ca astfel, primind lumina credinţei, să ne înnoim vieţile şi
simţirile, veselindu-ne de mulţimea de daruri ce se revarsă asupra
noastră dintru sângiuirile tale muceniceşti.

A ZIS PUR ŞI S IM PLU : „ BINE "


Aş vrea să vă împărtăşesc şi eu din ajutorul pe care l-am primit de la
Sfântul Efrem cel Nou. O prietenă de-a mea, care mi-a povestit cine este
Sfântul Efrem şi cât de grabnic ajutător este, a insistat să scriu despre
minunile Sfântului, pentru ca lumea să-l cunoască şi să-l cheme în ajutor.
Nu o dată am simţit că mă ajută, ci de multe ori, şi atât de grabnic, încât
îmi dădeam seama abia târziu că a fost ajutorul Sfântului, pentru că
înălţasem un gând la el şi îi cerusem ajutorul.
L-a ajutat pe prietenul meu să ia un examen important şi foarte
greu: am citit pentru el acatistul Sfântului Efrem în timpul examenului şi
nu numai că a luat examenul, ci a şi ieşit din sală cu mult înainte ca
examenul să se termine.
Am primit de multe ori ajutor cu serviciul. M-a ajutat să mă angajez:
lucram part-time şi îmi era greu să mă descurc financiar, aşa că l-am
rugat pe şeful meu să mă angajeze full-time. Mi-a zis că nu sunt proiecte
şi că nu poate. Cu toate acestea, m-am rugat în continuare să fie bine şi
să-mi găsesc serviciu.
Intr-o dimineaţă, după ce citisem seara acatistul, mi-am făcut
semnul Sfintei Cruci cu ulei sfinţit din candela Sfântului şi am plecat la
serviciu să mai vorbesc odată cu şeful meu. Chiar când a ajuns la birou,
i-am zis că aş vrea să lucrez full-time, iar el a zis pur şi simplu: „Bine".
Mi-a propus un salariu foarte bun, mi-a făcut carte de muncă, şi totul,
fără să fac nimic, doar i-am amintit. Totul s-a petrecut atât de repede şi
atât de natural, încât nici acum nu-mi vine să cred că a fost aşa uşor. De
fiecare dată când mi-e greu la serviciu, îl rog pe Sfântul Efrem să mă ajute
şi, până seara, dau de cap proiectului pe care îl am de rezolvat.
Nu am cuvinte să mulţumesc Sfântului pentru ajutorul lui şi îmi
pare rău pentru necredinţa şi nepriceperea mea în a înţelege

14 SEPTEMBRIE 1425 t ♦ t t ♦ ♦ + t t t t t t t t t t t t t t t t tt + t t t t t t t t t t t t t t t t 46
cât de minunat este Dumnezeu şi cât de real şi prezent este ajutorul
Lui prin Sfinţii Săi. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
O credincioasă din România, 12 februarie 2013 t
Aflându-te neîncetat întru lumina dumnezeiască, ne cuprinzi cu
razele cele veşnice ale dragostei tale, Mare Mucenice Efrem,
limpezindu-ne vieţile şi ajutându-ne întru toate trebuinţele. Picură
neîncetat în inimile noastre lacrimile milostivirilor tale, ca şi întru noi să
se lumineze chipul lui Dumnezeu, care ne stă la temelia fiinţei.

M I- A S PU S CĂ V R EA S Ă F IU S OŢ IA LU I
Ş I S Ă FIM CU B IN ECU VÂ N TA REA
LU I DU M NE ZEU

L-am descoperit pe Sfântul Efrem cel Nou în ianuarie 2012, într-un


articol scris în revista Familia Ortodoxă. Aşa de drag mi s-a părut Sfântul şi
Grabnicul Ajutător al celor din nevoi, încât mi-a ajuns la inimă. Am
căutat apoi viaţa lui şi mi-au dat lacrimile când mi- a m dat seama prin ce
chinuri a trecut şi cât de viu este astăzi printre noi, cu voia lui Dumnezeu.
Intr-o seară, stând la rugăciune, am vrut să-i vorbesc Sfântului
despre problema mea: m-am rugat să mă ajute să nu mai fiu intr-o stare
atât de păcătoasă, să se îndrepteze viaţa mea. I-am rugat pe Sfântul Efrem
şi pe Sfântul Nectarie să ne ajute, pe mine şi pe prietenul meu (acum
viitorul meu soţ), să avem o casă ca să ne putem căsători, să fim cu
binecuvântarea lui Dumnezeu, după cum este şi voia Lui, şi mă rugam
plângând şi simţeam că vreau o schimbare.
După aproximativ două săptămâni, prietenul meu mi-a spus că au
venit nişte oameni care doresc să cumpere proprietatea lui cât mai repede
(aceasta se întâmpla în februarie), astfel încât pe 2 februarie s-a semnat
precontractul. In martie, proprietatea s-a vâ n du t şi am cumpărat un
apartament foarte frumos, aproape de casa părinţilor mei, apartament
care nu era scos la vânzare - prietenul meu a aflat de el prin
administratorul blocului.
înainte de Paşti, s-au semnat actele, iar în Vinerea Mare, noi făceam
sfeştanie în apartament, mulţumind lui Dumnezeu şi Sfântului Efrem cel
Nou pentru aşa o minune. Nu ne venea să credem cât de uşor au mers
lucrurile şi cum s-au aranjat. A urmat apoi amenajarea apartamentului şi,
nemulţumită fiind din fire, mă întrebam de ce încă nu mă cere de soţie,
când avem deja tot ce ne-am dorit.
t t t + t t t 47
M-am rugat Sfântului Nectarie şi la Mănăstirea Radu Vodă am găsit
o cărticică cu paraclisele şi acatistele Sfântului Efrem cel Nou, în care scria
cum a ajutat o tânără să se căsătorească. Ce credeţi că s-a întâmplat?
M-am rugat Sfântului să nu mă lase şi, dacă e voia lui Dumnezeu, să fim o
familie, să-mi arate ce trebuie să fac. Şi astfel, în seara de Ajun, pe 24
decembrie 2012, prietenul meu a venit cu un trandafir roşu şi o cutiuţă şi
m-a cerut de soţie. A scos inelul dintr-o cutiuţă albă şi mi l-a pus pe deget,
aşa încât nu mi-a venit să cred că era adevărat totul. Mi-a spus că vrea să
fiu soţia lui şi să fim cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
Astăzi, în 2013, organizăm nunta şi mai sunt câteva luni până vom fi
soţ şi soţie, iar asta cu ajutorul Sfinţilor şi al lui Dumnezeu. Eu simt că îl
iubesc pe Sfântul Efrem cel Nou şi am primit mir de la icoana sa
izvorâtoare de mir, pe care aş vrea să-l dau mai departe oamenilor
bolnavi, care au nevoie de ajutor. Ştiu că oamenii din ziua de azi caută să
se întâmple minuni în viaţa lor şi să fie totul după voia lor, însă, când îţi
doreşti ceva cu adevărat, trebuie să-L pui înainte pe Dumnezeu, să se facă
voia Lui şi să ai răbdare. Mă simt nevrednică de iubirea lui Dumnezeu
faţă de mine, şi de iubirea Sfântului Efrem cel Nou, şi cred că toţi oamenii
simt iubiţi atât de mult, încât, dacă se smeresc puţin şi fac un pas către
Dumnezeu, Dumnezeu face o mie de paşi către ei. Domnul să ne
miluiască pe toţi!
O credincioasă din România, 9 aprilie 2013 t
Cu îndelunga ta răbdare izvorâtă din dragostea lui Dumnezeu, ai
biruit toate năpustirile drăceşti şi toate caznele aduse asupra ta de
prigonitori, Preacuvioase Mucenice Efrem. Primeşte-ne şi pe noi,
neputincioşii şi amărâţii, întru bunătatea ta cea veşnică şi nu te scârbi de
noi, ci, te rugăm, pururea ne străjuieşte prin îndelunga ta răbdare, ca
astfel să ne învrednicim de înnoire lăuntrică şi de întărire în credinţă.

O S U M E DE NIE D E B O NU S U RI

Numele meu este Lia şi doresc să ofer mărturie despre ajutorul


primit din partea Sfântului Mare Mucenic Efrem.
Prima intervenţie a sa a fost una cu pronunţat substrat pedagogic.
Am, de ceva ani, evlavie faţă de Sfântul Cuvios Siluan Athonitul. Viaţa şi
rândurile Cuvioşiei Sale mi-au fost răspunsuri în numeroase situaţii şi, de
aceea, regretam că, spre deosebire de atâţia alţi Sfinţi, Sfântul Siluan nu a
beneficiat de un volum
+ + + t + + t + t + + + t + tt tt t t t t t t t t t t
14 SEPTEMBRIE 1425 t t t t
t t t t t t t t t t 48
conţinând minunile săvârşite de el. în urmă cu trei ani, am avut bucuria
întâlnirii cu Sfântul Efrem. Şi, mulţumită minunii descoperirii sfintelor
sale moaşte după mai mult de cinci secole, am înţeles, în mai mare
măsură, că măsura lui Dumnezeu este departe de a coincide cu a noastră.
De aceea, pentru acest prim dar, consider firesc să îi rămân
recunoscătoare.
A doua ocazie în care ajutorul său a fost evident a avut loc în urmă
cu trei zile. La şcoala la care predau urmează să sosească o echipă de
inspectori. De aceea, agitaţia este în toi. Pentru a contribui la efortul
colegilor mei, pe lângă îndeplinirea îndatoririlor fireşti, am decis să obţin
un parteneriat cu unul dintre muzeele din oraşul meu şi, de asemenea, să
aduc un exemplar al tezei de doctorat.
Problema era că nu dispuneam de nici un exemplar al lucrării
printat, aşa că au început drumurile, cel mai delicat fiind la legătorie,
unde se cerea timp pentru satisfacerea comenzii. Insă, încredinţând,
înainte de a pleca de acasă, acţiunile întregii zile rugăciunii Sfântului
Efrem, am pornit la drum. încheierea parteneriatului a decurs ca pe roate.
Desigur, una din roţi avea o mică fisură - directorul instituţiei semnase
documentul, dar uitase să îl ştampileze. însă, încrezătoare în ajutorul
sprijinitorului meu, nu m-am impacientat. Ce va fi, va fi! Aşa încât am
pornit către legătorie. Lucrarea trebuia să fie gata în trei ore, dar exista
posibilitatea ca, atunci când ar fi fost încheiată treaba, directorul şcolii să
fi plecat deja. însă cum am păşit pragul, doamna care se ocupa de teză
mi-a întins pachetul. Ajunsă în staţie, m-am decis să pornesc spre şcoală,
care se afla în altă localitate. Ştiam că a depinde de microbuz reprezintă o
problemă de şansă, dar nu cred că am aşteptat în staţie mai mult de zece
minute. La şcoală, totul a fost în regulă. Sau chiar mai mult, dacă ţin
seama de bucuria directorului de a primi o nouă teză la armura instituţiei
şi de faptul că, chiar înainte de a semna parteneriatul - lipsa ştampilei nu
a contat -, a fost informat în privinţa datei la care urma să sosească echipa
de inspectori. Deci, pe lângă ajutor, iată, mă aflam şi în posesia unui
bonus.
De aceea, nu pot decât să îi mulţumesc Sfântului Efrem pentru tot
acest ajutor minunat. Şi desigur, să invit pe fiecare dintre credincioşi să i
se adreseze. Vor beneficia nu doar de răspuns prompt problemei lor, ci şi
de o sumedenie de bonusuri, dintre care liniştea este unul dintre cele mai
de preţ. Lia, România, 20 mai 2013
t
Seninul şi pacea lui Dumnezeu le pogori asupra noastră, Sfinte I
’ărinte Efrem, umplându-ne inimile cu unduirile ceîe line ale dragostei
I MAI 142» t ♦ t tt t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t + 49
Evangheliei. Revarsă puterea poruncilor până în străfundurile fiinţei
noastre, ca, ridicându-ne din morţi cu puterea mijlocirilor tale, să fim
mărturisitori ai necurmatei lucrări a învierii lui Hristos.

O ZVÂCNIRE CALDĂ A
INIMII DE MAMĂ

O sarcină cu probleme... Eram copleşită de situaţie, sufleteşte şi


trupeşte.
Pe băieţelul cel mare nu îl puteam ajuta, de cele mai multe ori, nici
măcar cu atenţia de mamă, alteori, nici cu prezenţa mea lângă el şi
vedeam că simte totul ca pe un abandon din partea mea. Poate că era
chiar un abandon, o fugă de toate.
Cel din pântece simţise deja, probabil, că nu este aşteptat şi... nici
dorit - nici de unii, nici de alţii, nici chiar de aceea care îl purta în pântece
şi care citise, totuşi, despre efectele trăirilor şi ale gândurilor mamei
asupra pruncului, despre amprenta lăsată asupra sufletului, asupra
comportamentului şi asupra întregii vieţi a omuleţului ce se plămădea
lângă inima ce ar fi trebuit să-l iubească. Vinovăţii ce apăsau şi mai mult,
dar de care nu mă puteam desprinde... nu aveam nici o putere.
Si totuşi, pe zi ce trecea, un OM, nevăzut, venea tot mai aproape. îl
chemasem demult şi poate că era deja lângă mine, dar, cumva, nu
percepusem ajutorul imediat.
O tânără mămică îmi dăduse o carte despre Sfântul Efrem cel Nou
(Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, dacă îmi amintesc bine titlul), precum şi
untdelemn de la candela Sfântului (împreună cu untdelemn de la Sfântul
Nectarie, de la Sfântul Ioan Rusul şi de la mănăstirea unde se păstrează
brâul Maicii Domnului). Ne-a ajutat mult Sfântul în găsirea unui drum de
urmat pentru ca băiatul cel mare să scape de stafilococul auriu şi pentru
a-i întări imunitatea, deoarece avea şi alte probleme de sănătate. în
conflictele din familie, tot el mi-a fost sprijin, din mila lui Dumnezeu. Cu
toate acestea, mă feream oarecum de Acatistul Sfântului Efrem, pentru a
nu dobândi un prunc. Mi se părea că în viaţa mea nu mai e loc pentru un
alt copil, mai ales că erau neînţelegeri multe şi mari cu soţul, cu mama
soacră, cu toţi şi toate... Eram „singură împotriva tuturor". Dar şi acest
lucru ascundea încă un păcat, după cum aveam să aflu mai târziu - acela
de a căuta voia mea şi direcţia impusă de logica omenească, nu Voia lui
Dumnezeu cel Atotştiutor şi Bun, nici Direcţia mântuitoare.
14 SEPTEMBRIE + + t t t t t t t t 50
Iată că eram acum însărcinată, după ce mă rugasem o vreme,
citind Acatistul Buneivestiri, pentru a ieşi din situaţia grea în care,
desigur, tot păcatele mă aduseseră. Cineva ne-a împrumutat o carte
despre Sfântul Efrem (cuprinzând viaţa, arătările şi minunile,
precum şi acatistul şi paraclisul), carte ce mi-a fost ca o temelie de
casă nouă. După ce am tot citit câte puţin (inclusiv stihurile
presărate lângă imaginile ca de icoană), am început să simt multă
mângâiere - şi bucurie, şi lacrimi, şi sentimentul de ACASĂ. Am
început să citesc paraclisul Sfântului - rugăciuni care s-au lipit de
sufletul meu, care mi-au vorbit cu înţelesuri nebănuite, care
simţeau durerea şi neputinţele mêle şi le purtau, alinându-le. Cât aş
fi vrut să simtă toţi asta! Mai ales cei cu durere...
Minunile s-au strecurat încet, dar sigur - nu cu surle şi tobe, ci
cu rost şi treptat. Au început cu sufletul meu, într-un proces mai
lung şi necesar. Âm început să mă gândesc altfel la prunc;
problemele sarcinii au avut şi rolul de a atrage atenţia asupra
făpturii noi ce aştepta o zvâcnire caldă a inimii de mamă... şi inima
a început să se încălzească. Copilul s-a născut la termen, deşi
medicii nu se aşteptau să fie atât de bine. După ce am citit
paraclisul, s-au înteţit contracţiile, iar naşterea s-a petrecut destul
de repede, cu toate că eram slăbită. S-au rugat mulţi în timpul
acesta (preoţi, monahi, mămici prietene) şi au ajutat şi Sfânta
Cuvioasă Parascheva, Sfânta Muceniţă Eufimia şi mulţi alţi Sfinţi.
Deşi au urmat alte încercări, neajunsuri, greşeli, Sfântul Efrem
.1 continuat să fie aproape, sprijinindu-mă cu tărie. Mă hotărâsem
m sinea mea să donez o mică sumă pentru pictura unei icoane a
Sfântului, însă nu am reuşit atunci şi am făgăduit că voi face asta
cândva, după naştere (însă am uitat cu timpul). Şi totuşi, Sfântul
Efrem a continuat lucrarea ce o începuse cu mine.
M-a ridicat dintr-o slăbiciune a trupului de neînlăturat. Mai
mtâi, m-a călăuzit în descoperirea unor cauze ale acestei slăbiciuni
(printre care toxicitatea amalgamului dentar - plomba fiind I
ragmentată pentru a deschide un canal, infectat, chiar în timpul
sarcinii) şi mi-a dat putere să „mă ridic" pentru a putea începe un i
lemers pentru ameliorarea efectelor negative. Nu începusem să iau
ni m ic încă (citisem în Familia ortodoxă despre ceea ce era necesar,
iar doamna doctor, autoarea articolelor, avusese bunăvoinţa de
a-mi i âspunde unor mail-uri pentru lămuriri suplimentare), nici
nu aş I i reuşit să organizez ceva în iureşul nemulţumirilor zilnice şi
pe fondul unei ameţeli accentuate şi al unei „stări de rău"
generalizate
. MAI 1426

- când „cineva" a făcut ca mintea mea să se limpezească şi trupul meu să


se înzdrăvenească. Eu cred că era Sfântul Efrem.
Probabil că „ridicare" se poate numi şi izbăvirea de o neputinţă
sufletească despre care nu ştiam că o am (eu credeam că e o trăsătură a
personalităţii, concrescută cu sufletul meu aproape dintotdeauna). Pentru
unii, o latură a acestei neputinţe părea „smerenie"; m-am convins apoi că
nu era, de fapt, decât o retragere din fata celorlalţi, o încercare de a „nu
deranja" dusă la extrem (şi care, în cele din urmă, ducea la mai multe
probleme decât dacă aş fi precizat clar şi în mod repetat ce pot şi, mai
ales, ce nu pot admite). Cred că m-a ajutat să stabilesc pentru mine însămi
o linie de separare între demnitate şi mândrie, deşi a fost un drum lung şi
încă mai am de învăţat în această privinţă. îmi doream mult să nu fac
păcatul (mândria) de care suntem ispitiţi în fiecare clipă, dar să pot avea
şi acel echilibru interior, realizabil în condiţiile împlinirii unor necesităţi
sufleteşti (precum demnitatea, şi nu numai). Sfântul „m-a dus de mână"
prin hăţişurile unui drum îngust, la capătul căruia se afla izbăvirea din
„nu voi reuşi să fac asta / nu pot face nimic / nu am nici o putere / nu
pot să mă descurc singură". Poate că va trebui să mai străbat o parte din
acest drum, însă acum, mulţumită Sfântului Efrem, e mai liber orizontul
de „hăţişuri". îţi mulţumesc, Sfinte, pentru asta şi pentru multe, ştiute şi
neştiute!
Se putea observa ajutorul primit ori de câte ori citeam Paraclisul
Sfântului Efrem sau Acatistul Sfântului Nectarie (care a binevoit să vină
în casa noastră şi prin nişte cărţi primite în dar - Sfântul Nectarie - Minuni în
România, respectiv Sfântul Nectarie, Făcătorul de minuni - Viaţa, minuni şi
învăţături). De fiecare dată aveam folos - fie prin îmblânzirea celor ce se
supăraseră (şi abordarea lucrurilor dintr-o altă perspectivă, probabil, de
către aceştia), fie prin mai buna cunoaştere a patimilor şi a neajunsurilor
mele. Cu sprijinul lor, am început să îmi asum ceea ce sunt, ceea ce am de
făcut şi modul în care trebuie să mă raportez la elementele importante
din viaţa mea. Ştiu că e numai începutul şi că abia acum mi-au fost
deschişi ochii, deoarece fără temelie nu se poate zidi casa. Am înţeles şi că
durerea trebuie asumată ca prag necesar pentru fiecare nouă stare a
maturizării duhovniceşti (nu doar la modul teoretic, ci practic, în fiecare
zi).
Am tot amânat plinirea făgăduinţei şi am uitat de ea, după cum am
scris mai sus, nici minunile care s-au petrecut cu mine nu le-am
împărtăşit altora, decât într-o mică măsură (fiind primite cu suspiciune
de multe ori) şi iată că, de la un timp, Sfântul Efrem
14 SEPTEMBRIE t 52 nu
mă mai lăsa să termin paraclisul sau acatistul său. Nu pot fi doar
coincidenţe - de fiecare dată se întâmpla ceva care să mă oprească din
rugăciune, pe când nu de mult „se întâmpla" ca posibilele oprelişti,
exterioare şi obiective, să îmi mai lase răgazul de a încheia scurta şi
grăbita (de multe ori) rugăciune. „Să fie ceva ce nu am înţeles încă, ori
vreun lucru rău în care perseverez fără să îmi dau seama?" - m-am
întrebat atunci. „Poate că da" - îmi răspund şi acum. Iar Sfântul Nectarie a
binevoit să mă călăuzească el, pentru a nu fi lipsită de tot ajutorul, prin
relatarea unei minuni făcută de dânsul, relatare citită de pe un blog, unde
ajunsesem ca ilin întâmplare (se numeşte La pieptul mamei şi mi se pare
chiar folositor, aşa cum îşi dorise şi creatoarea lui). Am aflat acolo un
lucru ce mi-a amintit (deşi nu imediat) de promisiunea făcută:
„Făgăduinţele făcute Sfinţilor trebuie împlinite".
Ca şi doamna respectivă, mă confruntam şi eu cu probleme legate
de bebeluşi; în cazul nostru, greutăţile erau legate de o i maturitate
digestivă şi ne dădeau multe bătăi de cap, dublate liind de apariţia
dinţişorilor. Trecuseră luni bune de la naştere. In plus, sau poate mai
întâi, băieţelul cel mare suferea din pricina neînţelegerilor din casă,
percepându-le cu sufletul lui de copil, nu eu logica sau înţelegerea clară a
tuturor discuţiilor pe care le auzea adeseori. De cele mai multe ori, se
închidea în el, alteori încerca să lie „neascultător"; căuta portiţe de
salvare, iar noi îl înconjuram eu lumea noastră de adulţi şi cu pretenţiile
noastre de a face aşa si aşa şi numai aşa. De multe ori însă, aceste „aşa şi
aşa" ale celor trei din casă nu erau în acord. Sufletul, dar şi mintea îmi
spun că o cumplit prin ce trecea şi încă mai trece copilul acesta de câţiva
anişori. Nu pentru toţi este evident acest lucru; pare prea dramatic, prea
dureros, prea... „De unde să iau putere pentru a face măcar câte ceva?" -
mă frământam iarăşi.
Am căutat să împlinesc promisiunea măcar cu o sumă mică şi am
început să mărturisesc, pe cât se putea, ajutorul pe care îl primisem de
atâtea ori de la Sfântul Efrem, de la Sfântul Nectarie şi de la Maica
Domnului, care în tot acest timp a vegheat asupra noastră şi ne-a trimis
milostiviri, ca nu cumva să ne pierdem pe cale, deşi eu, nevrednica,
rareori îi citeam paraclisul. Se rugau alţii pentru noi, şi încă se mai roagă...
Am aflat că se adună mărturii despre noi minuni ale Sfântului Efrem şi
m-am hotărât apoi să mărturisesc şi eu în scris, gândindu-mă că Sfântul
doreşte, ca şi Sfântul Nectarie, să fie de folos acest lucru şi altora, dintre
cei care vor citi. Am dat multe detalii, presupunând că şi alţii ar putea fi
în + + + t t t t t t t t 53
situaţii asemănătoare. Mă rog de iertare dacă am smintit, poate, pe aceea măruntă, care pare interminabilă), iar cerni era întunecat ca
ieditum^n hC6f UCTU' TUtUr°r 16 recomand cartea Criza familiei (editura
Sophia), spre care am fost îndreptată de un „glas lăuntric" si cum ar fi fost seară. M-am necăjit, mă gândeam la dezamăgire
?r^d;°,am Sa aleg mtre multe cărti bune de pe un raft C ed ca Sfinţii m-au copiilor asa că, înainte de a pleca la şcoală, am încredinţat situaţia
ghidat spre ea: după citirea primului capitol deja ştiam ca îmi este Sfântului Efrem, rugându-1 s-o rezolve cumva. Trebuia sa plecam
de cel mai mare folos si poate că mai sunt ¡¡¡¡2f care au nevoie de la ora 10, dar au intervenit nişte probleme, respectiv, un control de
acest folos. La aceasta se adăugă la 1SU, care, ni s-a părut nouă atunci, venea m cel mai nepotrivit
ÎM n ' ™gamintea fa*ă de toti: cidţi un acatist sau paradis Sfntr? °0mnulu1' moment cu putinţă, deoarece domnul director, care participa la
SfântuI Efrem' Sfântul Nectarie, şi nu numai) pentru a primi seva ce da excursie, a trebuit să stea până s-a terminat controlul - aşa ca am
adevărata viaţă, nu doar părerea că plecat doar pe la 11,30. Iar în acest timp, vântul şi ploaia s-au oprit,
!vrui s-a înseninat parţial, astfel că, pe parcursul intregn exctusu n-a
aTvăzut' 62 dm relatacf amintită' Subliniind ca' într-adevăr, CZ ZwCa Shntil se
mai plouat deloc şi am avut o vreme nici prea calda, nici prea
bucură să lucreze împreună,
intru iubire şi spre folosul şi mântuirea oamenilor rece, cum era mai bine pentru activităţile noastre.
A doua excursie a început la fel, cu vreme urata, astfel ca iarăşi
am aflaÎeiid *** 3 PredZ3 Că' de Când am încePut să scriu, am aflat cate ceva m-am rugat Sfântului Efrem să rezolve cumva situaţia. Excursia
care ar putea ajuta bebeluşul să treacă mai
şor peste dificultăţi (am început să pun în practică), precum si o cuprindea urcuşul pe un munte, m doua etape, una mai uşoară, una
fi Tad6 S?r%C7e Satmdem Pentru a atenua conflictele şi pentru a mai dificilă şi mai periculoasa, pentru care e nevoie de echipament
cele rtduitei n i u b i n d * *ecând prin potrivit. Vremea a fost frumoasa in prima etapă a excursiei, iar în
cele rânduite de Dumnezeu. Lung e drumul spre mântuire. Să îl
NectSiePV Cred^rT T ^ ^ pUt6re (aŞa CUm sPune Sfântul )• ed ca El aşteapta doua a început sa ploua şi sa se lase ceaţa, „stfcl că am renuntăt la
ca şi noi să lucrăm şi să ne silim" partea aceea a activităţii. Sunt convmsa că aceasta s-a întâmplat cu
pentru creşterea noastră lăuntrică, nu să ni se pogoare neScdat rugăciunile şi cu ajutorul Sfantulu I ■ frem pentru că mulţi dintre
mmum (ci la timpul potrivit, când nu este alt ajutof poate). copii nu mai urcaseră pe munte şi nu aveau echipament, aşa că s-ar fi
Simona, România, 20 mai 2013 putut întâmpla ceva mm grav decât dezamăgirea lor pentru
întreruperea excursiei. Am înlocuit activităţile din etapa respectivă cu
f^bitor de osteneală şi de rugăciune te-ai arătat în vieţuirea
altele, astfel ca, m cele dm urm excursia a fost foarte reuşită şi toţi
calugareasca, dumnezeiescul Efrem, iar când a venit vremea
ne-ammtors acasa:m si gura ţ^ Am încredinţarea deplină că m
mărturisim muceniceşti, ai păşit ca un viteaz, arătându-te biruitor
amandoua situaţiile, Sfan E frem a fost cel care, cu multă blândeţe şi
prin puterea blândeţii lui Hristos şi a iubirii vrăjmaşilor. Fii alături
dragoste (şi, aş z^e eu, şi cu un subtil simţ al umorului, în prima
toawele r °?^ ^ ziditoare de ca, luminându-se situaţie pe care am rekrtat-o), s-a îngrijit ca excursiile noastre să fie
dure I? sa Purcedem pe calea cea nemincinoasă care
reuşite şi îmbucurătoare, in primul rând pentru copii, şi, în acelaşi
duce la înnoirea noastră.
timp, să ajungem cu toţii m
siguranţă la casele noastre. .. .
ÎNTRU LUMINA ZÂMBETULUI TĂU Mulţumesc Sfântului Efrem pentru grabnicul ui ajutor.
L. G. M., Clu]-Napoca, 2013
din JLfrtUl Efrem T® 3jUtat de nenumărate oli' în felurite situaţii +
dintremef ?‘ 3 “l0vadlt
- apr°din
piati mie‘ A? vrea să relatez aici două Cu bunătatea ta cea părintească veghezi neîncetat asupra
ne rlr Care,S~a ( nou!) atenţia Sfântului la toate cele pe care le noastră, Preacuvioase Efrem, dăruindu-m-le pe toate^ cele^ de
cuprinde viaţa omenească.
trebuinţă şi împlinind cererile noastre cele de multe feluri. Pent
JSr0feS03ră ?*1UCTeZ într'° ?coală în care nu există multe P i1 a,i pentm excursii cu
copiii, din diverse motive. Spre
... ................................................... .....
sfârşitul anului şcolar, am reuşit să organizăm două excursii
diferite, cu două grupuri de copii, ambele excursii cuprinzând
activităţi pentm care era neapărat nevoie de vreme frumoasa. In
dimineaţa primei excursii era frig, bătea vântul, p oua (o ploaie d
aceea, şi noi, cei care am gustat din fagurele cel dulce al minunilor
tale, cu recunoştinţă îţi grăim: Bucură-te, preablândule Părinte
Efrem, căci întru lumina zâmbetului tău cunoaştem seninul ceh
veşnic al împărăţiei Cerurilor!

ATÂTA IU BI RE
FAŢĂ DE NEA M U L OM ENES C

Cu adevărat Sfântul Efrem este grabnic ajutător şi mare făcător


de minuni!
Am auzit de acest Sfânt încă din 2008-2009 şi, de-a lungul
timpului, impresionată profund de viaţa, de suferinţele, dar mai ales
de minunile sale, am dăruit mai multor persoane cărţi despre dânsul,
pe măsură ce ele se publicau.
Printre persoanele care au făcut astfel „cunoştinţă" cu el este şi
o colegă de servici. Ea a căpătat o evlavie foarte mare la Sfântul
Efrem şi nu trece o zi să nu-mi mai mărturisească încă o minune pe
care Sfântul a făcut-o în viaţa ei. Nu este vorba neapărat de încercări
mari prin care ea ar trece, dar îl cheamă în ajutor în fiece problemă
legată de dificultăţile întâmpinate la serviciu, sau chiar atunci când
are o durere trupească oarecare. Sfântul a ajutat-o să treacă cu mai
multă uşurinţă peste complexul de inferioritate pe care îl simţea faţă
de alte colege şi a reuşit să-şi facă un credit pentru casă împreună cu
soţul ei.
Fiind din Bucureşti, am reuşit să ajungem împreună de curând
la icoana izvorâtoare de mir a Sfântului. Ne-am închinat şi am luat o
sticluţă cu mir (care se distribuie neamestecat cu ulei din comerţ,
adică aşa cum curge de la Sfântul din icoană). Pot spune că oricine
vine acolo simte o prezenţă foarte puternică a Sfântului Duh. In
primul rând, la orice alt Sfânt mi-am propus să ajung, am ajuns fără
probleme, însă de ambele dăţi când am venit aici, am avut ispite. Era
ceva care ameninţa ducerea la bun sfârşit a acestui gând. Dar când
ajungeam la icoană, toate piedicile dispăreau şi parcă nu-mi venea să
mai plec. Mirosul de mir se simte din stradă! Mica încăpere este în
permanenţă plină de închinători!
Eu, la rândul meu, m-am rugat Sfântului Efrem să facă o
minune şi cu familia mea, mai ales că avem o relaţie mai tensionată
cu nişte rude. Până acum, s-a simţit ajutorul Sfântului, în sensul că au
început să se rezolve treptat problemele, una după alta. Nădăjduiesc
să facă Dumnezeu ce e mai bine pentru toată lumea şi să ne
lumineze.
14 SEPTEMBRIE 1425 ++ + t t 111 t t t t t t
56
De asemenea, într-o seară, am primit telefon de la o fostă colegă
de facultate, care era foarte îngrijorată că a doua zi avea inspecţie la
şcoală şi nu era îndeajuns de pregătită. Ea nu îl cunoştea pe Sfântul I
frem, dar i-am zis pe scurt despre el şi i-am promis că am să mă rog
în acea seară şi pentru ea. A doua seară, mi-a dat telefon, în culmea
fericirii, să-mi spună că totul a ieşit excepţional şi a primit doar o
mică observaţie. Iniţial, fusese speriată că o altă colegă, mult mai bine
pregătită şi cu materiale modeme, avea să primească inspecţia
înaintea ei şi, fireşte, colega mea, având materiale mai modeste de
prezentat copiilor în clasă, avea să cadă în umbră. Dar Dumnezeu,
pentru rugăciunile Sfântul Efrem, a smerit-o pe acea profesoară şi
inspectorului nu i-a plăcut că, deşi materialele erau bune, elevii au
avut un rol mai mult pasiv, pe când colega mea şi-a stimulat foarte
mult clasa să participe la oră.
Aşa s-a dovedit încă o dată că, atunci când noi nu avem n ic i o
putere, vine Dumnezeu şi le plineşte pe toate, numai să ne înţelegem
neputinţa şi să ne predăm întru totul purtării Sale de grijă. Iar Sfinţii
ne sunt atât de aproape, oricând gata să se implice în cele mai mici
probleme ale noastre, ba chiar se supără dacă nu le cerem repede
ajutorul! Consider că este şi un mare păcat să neglijăm faptul că
Sfinţii, precum Sfântul Efrem, au atâta putere, atâta trecere în faţa
Tronului Ceresc şi atâta iubire faţă de neamul omenesc! Iar noi ne
zbatem în problemele de zi cu zi şi nu le cerem ocrotirea şi cădem în
grea deznădejde, văzând că prin forţele proprii nu rezolvăm nimic.
Mihaela S., Bucureşti, 25 mai 2013
+
Nimic dintru cele ale noastre nu este nebăgat în seamă de tine,
Sfinte Mare Mucenice Efrem, şi nu încetăm să ne uimim de nespusa
ta bunătate şi grijă pe care o arăţi pentru mulţimi nenumărate de
oameni. Ajută-ne să pricepem şi noi un strop din puterea cea mare a
delicateţii tale dumnezeieşti, care neîncetat se revarsă asupra lumii
prin blândeţea sfintei tale îmbrăţişări.

R OA GĂ - TE S FÂ NTU L U I E F REM CEL N OU !

Vreau să mărturisesc şi eu două minuni făcute de Sfântul Efrem


cel Nou.
A fost grabnicul lui răspuns la o foarte firavă rugăciune de
ajutor în două probleme, una, legată de sănătatea tatălui meu, care
aştepta cu emoţie rezultatul unei analize concludente privind starea
de sănătate, iar a doua, legată de rugămintea de a fi ajutată 5MAI 1426
tHttHttttftfttf + fttttttt t t t t + t t t t t t
t t t t t 57
fiica mea într-o problemă de depăşire a unui handicap emoţional.
Părintele duhovnic mi-a spus: „Roagă-te azi şi mâine Sfântului
Efrem cel Nou".
M-am rugat cum am ştiut şi am putut eu, fiind şi într-o stare de
nelinişte şi îngrijorare. Am citit acatistul Sfântului Efrem şi
rugăciunile din cărticica editată de editura Sophia, în care se află
viaţa lui, acatiste, dintre care unul special pentru copii (deci pentru
copiii noştri, indiferent câţi ani au acum) şi paraclisul şi rugăciuni
pentru diferite trebuinţe. Este o cărticică format mic şi are un preţ
accesibil oricui.
A treia zi, deja am primit două răspunsuri care m-au înseninat
şi m-au bucurat! Recunosc că am rămas uimită de atât de grabnicul
lui ajutor, pentru care îi mulţumesc şi îl rog să ne dea mereu grabnică
ajutorare, să ne dea linişte sufletească, o credinţă tare şi nădejde în
ajutor de la Dumnezeu! Şi îl rog să-i ajute pe toţi prietenii mei care au
nevoie de mijlocirea lui. Şi chiar pe cei care încă nu îl cunosc şi nu
cunosc încă puterea, dar mai ales dragostea Sfinţilor lui Dumnezeu!
Vreau ca mărturisirea mea să aducă nădejde şi îndemn pentru
cei care se află în impas, ca ei să-l cheme pe Sfântul Efrem în
rugăciune, pentru a primi ajutor. Iar mie să-mi întărească şi să-mi
crească încrederea în ajutorul Sfinţilor lui Dumnezeu în orice fel de
problemă care ne clatină şi ne aduce nelinişte în suflet!
Ioana, România, 31 mai 2013 t
Ocrotitor şi străjuitor al copiilor şi al familiei te cunoaştem pe
tine, Sfinte Părinte Efrem, căci paşii tăi cei lini aduc rouă smereniei şi
a nădejdii în inimile şi în vieţile noastre. Fă-te nouă priveghere a
inimii, ca întru curăţia luminii tale să vedem desluşit căile mântuirii
şi să săvârşim paşii noştri pe cărarea cea strâmtă a Evangheliei.

CU DRAGOSTE ŞI PUTERE

Sfântul Efrem cel Nou a intrat în viaţa mea destul de discret,


aşa cum fac de multe ori Sfinţii lui Dumnezeu. Anul trecut, într-o
vreme în care pictam icoane la un atelier de pictură, am văzut că o
prietenă de acolo picta un Sfânt călugăr cu o flăcăruie în mână.
întrebând cine este, am primit răspunsul: „Sfântul Efrem cel Nou" şi
mi s-au oferit câteva informaţii despre moartea sa mucenicească. Am
rămas atunci destul de impresionată, dar peste inima mea împietrită
s-a lăsat uitarea.
14 SEPTEMBRIE + t t t t t 58
Anul acesta însă, la un curs de formare profesională, o tânără
colegă cu care mai vorbisem şi care văzusem că avea aceleaşi
înclinaţii religioase ca şi mine, mi-a oferit o cărticică cu viaţa,
acatistele şi paraclisele Sfântului. I-am mulţumit frumos, am citit
chiar viaţa Sfântului foarte pe scurt, însă am lăsat cartea fără a citi
acatistele. Totuşi, Sfântul Efrem nu s-a dat bătut. A mai încercat să îşi
arate dragostea.
Lucram de aproape un an în învăţământ, ca profesor de limba
română. Timpul trecea greu, cu obstacole. Şcoală nouă, cu pretenţii
mari. După săptămâna „Şcoala altfel", mă găseam secătuită de
puteri. Atunci, o colegă cu aceleaşi preocupări ca ale mele mi-a
dăruit cu drag cartea cu minunile Sfântului Efrem făcute prin icoana
sa izvorâtoare de mir de la Rarău. Am citit din ea pe nerăsuflate, în
metrou, iar când am ajuns acasă, am citit cu lacrimi şi suspine
Acatistul Sfântului. De atunci, am simţit cum Sfântul a intrat cu
putere în viaţa mea.
In fiecare zi, pentru o bună perioadă de timp, mă duceam la
şcoală - la locul meu de muncă, cu o stare negativă foarte pronunţată:
o teamă amestecată cu o silă fără obiect. Mă rugasem la Sfântul
Nectarie, care ştiam că fusese director de şcoală, dar teama dispărea,
apoi reapărea. M-am rugat apoi cu entuziasm şi nădejde la Sfântul
Efrem. In scurt timp, teama a trecut, sufletul meu a început să simtă o
anume prefacere. In plus, unele ore dificile la anumite clase se
făceau, în chip minunat, dacă nu plăcute, cel puţin obişnuite. Sfântul
lucra cu dragoste şi putere.
Doamna directoare se anunţase în inspecţie la mine la clasă. Nu
ştiam însă când va veni. Aveam emoţii. Mai mult decât emoţii. I ram
destul de înspăimântată. Mi se reactivase complexul meu de
inferioritate, generat de mai multe împrejurări şi neputinţe. Dar
intr-o zi de luni a acestui an, mi-a venit un gând destul de clar în
minte: „Astăzi!". Şi am fost convinsă că în ziua aceea urma să .im
inspecţia. Aşa a şi fost, iar cu rugăciunile Sfântului, doamna
directoare nu a fost atât de dură precum mă aşteptam. Slavă Ţie, I
toamne, care lucrezi minunat prin Sfinţii Tăi!
Tot în acest an şcolar, am trecut prin două simulări ale
examenului de evaluare naţională. Inevitabil, am fost desemnată ca
profesor corector. îmi reveneau în jur de 90 de lucrări. Era o muncă
istovitoare şi fără nici o satisfacţie, care mai trebuia făcută şi într-un
interval de câteva zile, timp în care la clasă predam in continuare.
Minunea pe care vreau s-o relatez s-a petrecut la simularea din
aprilie. îmi reveniseră 32 de lucrări. In prima zi,
• MAI 1426 t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t + t t t t t t t t + +
+ t t t t t t t + 59
nu reuşisem să corectez decât 11 lucrări. Mersese greu, căci îmi ia
timp până mă obişnuiesc cu subiectul. A două zi însă, m-am dus cu
rugăciunea în minte: „Sfinte Efrem, ajută-mă!" (trebuie să precizez că
nu am citit Acatistul Sfântului decât de vreo patru ori şi că mă rog lui
cel mai adesea cu rugăciuni scurte şi precizându-i problema). Sfântul
nu s-a lăsat aşteptat. în ziua aceea, am corectat nu mai puţin de 21 de
lucrări.
O altă minune pe care vreau să o relatez aici ca mărturie s-a
petrecut anul acesta în Vinerea Mare. De obicei, nu prea am dureri
menstruale. Sunt destul de rare, cam o dată la patru-cinci luni. De
data asta însă, aveam dureri. Mă durea îngrozitor şi spatele, durere
care îmi dădea şi o acută stare de vomă. în această stare, m-am dus la
toaletă şi am strigat deznădăjduită: „Sfinte Efrem, ajută-mă!". Nu
speram la o minune. îmi era atât de rău, încât nu puteam nici să
gândesc bine. Dar dintr-odată, în secunda imediat următoare,
durerea de spate mi-a dispărut ca luată cu mâna. Niciodată nu mi se
întâmplase aşa ceva. Durerea dispărea treptat. Acum însă dispăruse
dintr-odată. Durerile de burtă îe-am mai avut încă o oră, dar am
putut să îi povestesc soţului minunea şi apoi am adormit puţin. Când
m-am trezit, eram bine şi cu dorinţa mare de a merge îa Prohodul
Domnului din seara aceea.
Deşi simt cu totul nevrednică, mărturisesc că Sfântul Efrem
mi-a făcut bucuria de a mă închina icoanei sale făcătoare de minuni
chiar la Bucureşti. Aveam de gând să mergem noi - eu şi soţul - la
Rarău, dar Sfântul s-a îndurat şi a coborât el însuşi la noi. Am primit
mir de la icoana Sfântului, cu care ne ungem zilnic pe frunte, cu
bucurie şi nădejde.
Trebuie să mai menţionez aici că, spre ruşinea mea, cele spuse
mai sus nu le-am socotit mari minuni, de aceea am ezitat oarecum să
le scriu, deşi le-am povestit prietenilor. Acum îi cer iertare Sfântului
Efrem şi îl rog din tot sufletul să ne apere în continuare pe mine şi pe
soţul meu, cu toţi cei dragi ai noştri şi să mijlocească înaintea
Domnului spre întărire şi spre mântuirea sufletelor noastre!
Elena /., Bucureşti, 4 iunie 2013 t
Tăcerea ta grăieşte prin fapte, Preacuvioase Efrem, iar privirea
ta blândă se face străvăzătoare până în străfundul inimilor noastre,
săvârşind lucrarea încredinţată ţie de Domnul. Cuprinde-ne
neîncetat cu aripile dragostei tale, ca aşa, primenindu-ne lăuntric, să
dobândim curaj şi putere spre a înfrunta învolburările cele de multe
feluri ale vieţuirii pământeşti.
14 SEPTEMBRIE 1425 + + t t + + + + + 60
UN PRIETEN MINUNAT!
Pe Sfântul Efrem l-am cunoscut în 2012, auzind prima dată de
el chiar în 4 sau 5 mai, nu mai ştiu exact, adică chiar în jurul zilei
sale de prăznuire (5 mai). Urma să am inspecţia pentru definitivat,
apoi examenul scris, motiv pentru care eram destul de neliniştită. I
am spus despre starea mea unei colege, care mi-a recomandat să mă
rog Sfântului Efrem cel Nou, pentru că este grabnic ajutător, I
>ovestindu-mi cum şi ea la rândul ei fusese ajutată de nenumărate
ori în diverse probleme, printre care şi faptul că, în urma rugăciunii
către el, a scăpat imediat de o durere groaznică de cap. Mi-a spus că
ea are mai multe cărţi cu Sfântul Efrem şi că îmi va dărui şi mie una.
In 8 mai urma să fie ziua mea de naştere, iar în ziua aceea nu am
mers la şcoală (din motive obiective). Colega mea m-a sunat şi mi-a
spus că mi-a lăsat la şcoală cartea cu Sfântul Efrem, fără să ştie că
era ziua mea. Adică am primit cartea cu Sfântul Efrem chiar de ziua
mea, motiv pentru care am considerat că este un dar de la
Dumnezeu. Şi chiar m-a ajutat Sfântul foarte mult. De exemplu,
chiar la examenul de definitivat. Am luat iniţial nota 6,20, iar nota
minimă de trecere era 7. Prin urmare, am făcut contestaţie şi după
rugăciunile adresate Sfântului Efrem şi Sfântului Fanurie, am
obţinut mărirea de notă la 7, adică exact cât aveam nevoie pentru a
obţine definitivatul.
Anul acesta (2013) a apărut o nouă carte despre Sfântul Efrem,
numită: Sfântul Efrem-Minuni în România. Colega mea, care a lucrat şi
ea la această carte, m-a sunat şi mi-a spus despre acest lucru,
spunându-mi că îmi va dărui şi mie un exemplar. Interesant este că
m-a sunat în 7 mai, adică cu o zi înainte de ziua mea de naştere, din
nou ea neştiind când este ziua mea, adică „din întâmplare". Şi mi-a
zis că, dacă vreau, pot să merg în ziua următoare, adică chiar de
ziua mea, la Biserica studenţilor în Haşdeu pentru că dimineaţa
urma să fie scos papucul Sfântul Efrem. Dimineaţa nu am putut
merge pentru că am fost la şcoală, dar am mers după-masă. Am stat
la vecernie, dar papucul nu a fost scos. Eram puţin tristă. Eram cu o
prietenă şi cu mama ei, aşa că, după vecernie, am ieşit şi ne-am
exprimat regretul că nu am putut atinge papucul. Atunci mi-a venit
ideea să mergem să-l întrebam pe Părintele când va mai fi scos
papucul, iar acesta a zis că ori de câte ori cere cineva aceasta. Şi la
rugămintea noastră, părintele a adus papucul spre închinare. M-am
bucurat foarte mult. Revenind la această carte: Sfântul Efrem - Minuni
în România, am primit-o în data de 20 mai, adică cu o zi înainte de
sărbătoarea Sfinţilor Impărăţi
Constantin şi Elena. Am început să citesc din ea cu nerăbdare şi nu mică
mi-a fost mirarea să aflu că Sfântul Efrem se numea Constantin înainte
de a fi monah.
Eu cred că nimic nu a fost întâmplător. Simt mereu ajutorul
Sfântului Efrem. Mi-e atât de drag sufletului meu! îmi oferă linişte şi
pace sufletească; este cel mai bun şi minunat prieten pe care şi l-ar putea
dori cineva. îţi mulţumesc, Sfinte Efrem, pentru imensa ta bunătate!
A., România, 5 iunie 2013
+
Purtarea ta de grijă adevereşte măsura dragostei ce ne-o porţi,
Sfinte Mare Mucenice Efrem, căci urechea ta este neobosită în a asculta
toate suspinele, durerile şi trebuinţele noastre. Deschide mintea noastră
spre a primi înţelesurile cele adânci ale Evangheliei, ca, întru ele
temeluindu-ni-se viaţa, să-şi arate razele şi în inimile noastre Răsăritul
cel de Sus.

UN AJUTOR FRUMOS ŞI DISCRET

Sunt la maşter în anul doi şi zilele trecute aveam de predat un


proiect mai complex, la care nu prea făcusem mare lucru. M-am pus mai
serios pe treabă cu două zile înainte de predare. Cu o zi înainte de
predare, după ce am ajuns de la serviciu şi m-am reapucat de proiect,
mi-am dat seama că nu prea aveam cum să îl fac să fie cât de cât
funcţional, chiar de aş fi lucrat toată noaptea. Nu era ceva foarte greu de
realizat, dar cerea multă muncă şi mult timp.
Vizitez din când în când blogul Ajutor la Examene, de când am aflat
de el, ca să mă bucur de ajutorul Sfinţilor mărturisit de cei care s-au
bucurat, la rândul lor, de mijlocirea acestora. în acea seară, am reintrat
pe blog, gândindu-mă că poate au mai apărut mărturii de la ultima mea
vizită. în acelaşi timp, mă gândeam că aş avea şi eu nevoie de mare
ajutor şi că m-aş bucura să pot trimite şi eu un cuvânt. I-am luat în gând
pe Sfântul Efrem cel Nou şi pe Sfântul Nectarie şi mi-am continuat
lucrul la proiect. Am reuşit să stau trează, fără urme prea mari de
oboseală, o mare parte din noapte, izbutind să fac o parte destul de
importantă din proiect.
A doua zi, discutând una-alta la serviciu cu o prietenă, a aflat şi
şeful meu de proiectul meu neterminat, pe care trebuia să îl predau în
acea după-masă. Eu aveam de gând ca, ajungând la facultate, să rămân
printre ultimii la predat, pentru a mai putea lucra la proiect. Dar şeful
meu mi-a propus şi mi-a permis să lucrez chiar la serviciu la ce trebuia
să termin.
14 SEPTEMBRIE + t + t 62
Astfel, am reuşit să termin ce îmi mai propusesem din părţile
importante de realizat, am reuşit să predau proiectul şi am luat 9.
I u cred c-am avut parte de un ajutor frumos şi discret din partea
Sfinţilor... Aproape că ne lasă să gândim că noi facem toată munca şi că
ne-am fi descurcat şi singuri - atât de fini simt...
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Precizez că am „beneficiat" de ajutorul Sfinţilor, în anii trecuţi, şi la
examene, pomenind numele vreunui Sfânt care îmi venea în minte
atunci, înainte de examen şi rugându-1 să mă ajute. Cum m-au ajutat?
Au venit subiecte la care m-am descurcat, cu toate că biletele erau pe
rânduri şi erau printre ele şi lucruri pe care nu le ştiam. A., Cluj-Napaca,
6 iunie 2013
t
Sfinte Părinte Efrem, dragostea şi delicateţea ta simt izvorâte din
smerenia dumnezeiască, care niciodată nu trâmbiţează faptele ce le
săvârşeşte, ci pururea se tăinuieşte, spre a nu îngrădi libertatea nimănui.
Deschide ochii noştri ca să vedem minunata lucrare a lui I iumnezeu şi
astfel, să pricepem că toate au dobândit fiinţă şi viaţă liind înveşmântate
în dragostea cea veşnică a Preasfintei Treimi.

AJUTOR DE SUS

Acum câteva zile, am avut de dat primul examen serios din viaţa
mea, la limba engleză, pentru admiterea în liceu la o clasă bilingvă. Mă
descurcam destul de bine la această materie, dar, lotuşi, simţeam că nu
sunt pregătită, mai ales la proba orală.
Cu o ziînainte de examen, am citit Acatistul Cuvioasei Par asche
va, iar în dimineaţa examenului, cel al Sfântului Efrem cel Nou. Pe lângă
acestea, am adresat rugăciuni şi Sfântului Nicolae, Sfinţilor împăraţi
Constantin şi Elena, Sfântului Nectarie şi Maicii Domnului.
Ajunsă în curtea liceului, am văzut cât de mulţi elevi erau peste
150, concurând pe 28 de locuri. Intrasem în panică, nu consideram că
sunt capabilă să trec examenul şi mai ales să ocup unul dintre cele 28 de
locuri.
Am intrat în sala de clasă şi, în timp ce profesorul împărţea
subiectele, mă rugam lui Dumnezeu şi Sfinţilor mei ajutători să nu mă
lase nici acum, când dădusem de greu.
După proba scrisă, la care m-am descurcat destul de bine, având
doar câteva greşeli, a urmat proba orală, unde mi-era foarte frică. Am
fost prima dintre toţi elevii din sală, iar subiectul pe care l-am primit a
fost unul foarte uşor.
• MAI 1426 + + t t t t t t t t t 63
Nota de trecere la examen era 6. Astăzi am aflat rezultatele: am
luat nota 8, cu toate că la proba orală am mai şi greşit - profesoara a fost
îngăduitoare şi mi-a dat punctaj maxim.
Aceasta n-a fost singura dată când Sfinţii, Maica Domnului şi
Dumnezeu m-au ajutat. Mi-au fost alături mereu când am dat de greu,
chiar dacă nu meritam.
Acum urmează examenele pentru admitere, la care sper, cu
ajutorul primit de la Dumnezeu prin rugăciunile Sfinţilor şi ale Maicii
Domnului, să iau note mari, pentru a putea intra la profilul pe care mi-1
doresc.
Nu încetaţi să vă rugaţi şi să credeţi în Dumnezeu, chiar dacă
uneori pare greu de realizat ceea ce vă propuneţi, sau chiar imposibil.
Elena, Bacău, 7 iunie 2013
t
Tinerilor, bătrânilor şi copiilor, tuturor deopotrivă le stai de faţă
neîncetat, Preacuvioase Părinte Efrem, căci privirea ta cea blândă şi
neîncetat lucrătoare aduce bucuria bunelor vestiri dumnezeieşti.
Curăţă-ne de toată aplecarea spre cele materialnice, ca, uşurându-ni-se
povara vieţuirii pământeşti, să putem vedea limpede noima poruncilor
Mântuitorului Hristos.

LUMINĂTORUL MINŢILOR

Vreau să vă mărturisesc şi eu două minuni care mi s-au întâmplat


într-un timp foarte scurt.
O prietenă de-a mea m-a sunat într-o zi şi mi-a spus să cumpăr
cartea despre Sfântul Efrem intitulată Mărturii ale minunilor săvârşite în
zilele noastre, pentru că este o carte foarte bună. Nu imediat, ci la vreo
două-trei zile după ce am primit telefonul ei, m-am dus şi mi-am
cumpărat-o. Intr-adevăr, mi-a plăcut şi m-am minunat cât de grabnic
ajutător este Sfântul Efrem, chiar dacă problemele nu sunt de natură
medicală.
Pe 5 iunie, am dorit să merg cu maşina la un supermarket, undeva
la periferia oraşului. Cu câteva zile în urmă, îmi trebuiseră, la un service
auto, talonul maşinii şi buletinul soţului. Venind acasă, pusesem „bine"
plicul cu cele două acte. Iar în ziua când aveam nevoie să mergem la
supermarket, nu le mai găseam. Eram disperată. Căutasem prin toată
casa. Deja intrasem în panică. Le-am comunicat membrilor familiei că
altă soluţie nu aveam decât să mă rog Sfântului Efrem şi Sfântului Mina.
înainte de a începe, i-am spus Sfântului Efrem că, dacă le voi găsi, voi
mărturisi despre
14 SEPTEMBRIE 1425+ + + + t + t t t t 111 t t t t t t t t
64 . î j u t o r u l s ă u . A m c i t i t a p o i a m b e l e a c a t i s t e ş i
minunea chiar s-a întâmplat, după vreo 2 ore şi
30 de minute, când, deschizând sertarul
biroului, am observat plicul cu pricina, care
căzuse prin spate în sertarul de mai jos. Nu vă
închipuiţi cât de fericită am fost!
A doua minune s-a petrecut cu trei zile mai târziu. La orele 22, am
primit un telefon de la cumnata mea cum că fratele meu intrase într-o
depresie, pentru că mai avea de plătit o ultimă tranşă la o bancă într-un
timp foarte scurt şi încă nu strânsese suma. Luând cheile de la maşină, el
spusese că vrea să se sinucidă şi plecase cu o viteză foarte mare. Imediat,
eu şi cu mama am început să citim, în acelaşi timp, Acatistul Sfântului
Efrem, rugându-1 să-i lumineze mintea fratelui meu şi acesta să se
întoarcă acasă. La 2 ore după aceea, am primit un telefon de la cumnată,
prin care m-a anunţat că fratele meu s-a întors acasă. Mi-am dat seama
încă o dată că rugăciunile ne-au fost ascultate. II rog să fie şi de acum
alături de mine, de familia mea şi a fratelui meu.
îţi mulţumesc din tot sufletul, Sfinte Efrem!
Marilena M., Ploieşti, România, 12 iunie 2013 t
Paşii noştri îi faci ai tăi şi căile noastre le faci ale tale, Preabunule
Părinte Efrem, adeverind puterea ta dumnezeiască şi nepă- răsindu-ne
niciodată. Astfel ne arăţi care este lucrarea dată ţie de Sfântul Duh, iar
noi alergăm către tine, rugându-te: miluieşte-ne cu bunătatea ta, Sfinte
Efrem, ca să vestim tuturor cât bine ne-a făcut Dumnezeu prin tine!

UN 5 CÂT UN 10

Ajutorul primit de la Sfântul Efrem pentru mine a fost în sesiune.


Sunt studentă la Facultatea de Drept, în anul 4. în prima sesiune din
acest an, eram deznădăjduită cu privire la examenul de dreptul muncii,
unde aveam tare mult de învăţat. Profesoara avea foarte multe pretenţii
şi tocmai acum, în ultimul an, ni s-au băgat toate examenele orale.
într-o după-amiază, înainte de examen, am fost la Sfântul Maslu,
cerând ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfântului Nectarie (la biserica unde
merg se află şi o raclă cu o părticică din moaştele Sfântului Nectarie).
După slujbă, am vorbit cu o prietenă, spunându-i de îngrijorarea mea cu
privire la examenul ce urma. Ea mi-a zâmbit şi m-a întrebat dacă am
auzit de Sfântul Efrem, spunându-mi că Sfântul este grabnic ajutător şi
mulţi studenţi
5 MAI t t t t t t + t 65
au primit ajutor în sesiune. Cuvintele sale m-au încurajat, iar în
următoare zi, încă de dimineaţă, am plecat să cumpăr o cărticică cu viaţa
şi acatistul Sfântului. Am fost extrem de bucuroasă că am găsit-o şi am
citit acatistul în fiecare zi, până la examen.
In ziua examenului, l-am citit dimineaţă şi am plecat la facultate.
Până să intru în sală, în sufletul meu era o linişte de nedescris; nu aveam
emoţii, nu eram stresată... totul era perfect! Intru în sala de examen, trag
un bilet şi mă aşez în bancă. La prima vedere, am zis că nu iau
examenul, căci nu pot face nimic. Scriu pe foaia de examen ce ştiu şi
soseşte rândul meu să mă aşez în faţă. Profesoara era tare agitată şi mă
întrerupea foarte mult pentru întrebări, iar după ce îi spun primul
subiect, mă trece la al doilea, unde nu prea ştiam şi a fost cam
dezamăgită că nu primea răspunsul academic pe care îl voia. La un
moment dat, plictisită, doamna profesoară îmi zice: „Răspunde la
următoarea întrebare... şi iţi pun 5". M-am blocat: nu cunoşteam
răspunsul şi nu ştiam ce să fac. Am început să îl chem pe Sfântul Efrem
în ajutor, să nu mă lase să pic. Nu mai avea rost să mă gândesc la
subiecte, doar mă rugam Maicii Domnului şi Sfântului Efrem. Deodată,
profesoara se uită lung la mine şi îmi zice: „îţi pun 5, dar să vii la
mărire!". Intr-adevăr, ajutorul Sfântului Efrem şi al Sfinţilor a venit
negreşit! Aşa am trecut toată sesiunea.
în al doilea semestru (înainte de licenţă), am reuşit să rămân cu
restanţă la procedura civilă II. Am trăit un stres cumplit. Cei care sunt în
ultimul an ştiu ce înseamnă să stai cu grija că ar fi posibil să nu poţi intra
în licenţă din cauza unei restanţe. Era ultima şansă! Examenul a fost oral
şi a început la ora 16. Eram mulţi - vreo 50 de studenţi. Am cerut şi
pentru acest examen ajutorul Sfântului Efrem, al Sfântului Nectarie şi al
Maicii Domnului.
După 4 ore de aşteptare pe hol, 4 ore în care unii ieşeau bucuroşi că
vor intra în licenţă, iar alţii - cu lacrimi în ochi pentru că picaseră, la ora
20, am intrat şi eu în sala de examen, făcându-mi semnul Sfintei Cruci!
Tremuram toată, aveam impresia că nu mai ştiu nimic, simţeam că am o
mulţime de lipsuri, îmi venea să plâng, mă vedeam deja picată. Trag
biletul, mă uit peste subiecte şi, surpriză: unul dintre subiecte tocmai îl
citisem pe hol şi îl ştiam foarte bine. Simţeam că am mintea limpede. îmi
scriu câteva idei pe foaie, pentru a-mi face ordine în minte (profesorul
nu voia să citim deloc ceea ce scriam noi în bancă, ne dădea afară din
sală dacă vedea că citim). A venit şi rândul meu. Am început cu
subiectul pe care îl ştiam cel mai bine. M-a întrerupt profesorul de două
ori să
14 SEPTEMBRIE t + + t t t t t t 66

mă testeze dacă într-adevăr ştiam şi m-a trecut la subiectul 2, unde


am bâiguit eu acolo două-trei cuvinte, căci nu prea ştiam şi am
procedat ca mai înainte: am început să-mi chem Sfinţii ajutători!
Profesorul, un pic plictisit, îmi pune 5, dorind parcă să scape mai
repede de mine! Atât voiam - un 5, ca să pot intra în licenţă! Era un
examen greu, la care m-am bucurat pentru un 5 ca şi cum aş fi luat
10. Slavă lui Dumnezeu, Care lucrează prin Sfinţii Săi!
M. S., România, 18 iunie 2013
t
Rază cerească şi luminător al minţilor te cunoaştem pe tine,
dumnezeiescule Efrem, căci întru mulţimea nevoinţelor tale
muceniceşti ai izbândit cu biruinţa veşnică a învierii din morţi a
liului lui Dumnezeu. Nu înceta a ne încredinţa de puterea ta cea
mare, ca, întărindu-ne în credinţă, să te avem împreună-călător în
acest veac trecător.

SFINŢII ŞTIU DE CE AVEM NEVOIE

Am promis de multe ori Sfântului că voi da mărturie despre


cum m-a ajutat. Acum a venit timpul să îmi ţin promisiunea.
Pe 7 iunie 2013, a trebuit să fac o călătorie care a fost foarte lungă
şi pe la 11 seara, m-a luat un rău teribil de la stomac, cu f risoane şi
toate cele. Nu voiam nici să întrerupem călătoria şi nici să-mi trezesc
copilul, aşa că am stat un pic şi m-am gândit cum să fac faţă situaţiei,
deşi nu eram prea lucidă, din cauza durerilor. Mi-a venit imediat în
minte să le cer ajutorul protectorilor mei: Sfântului Nectarie,
Sfântului Ioan Rusul şi, în principal, Sfântului Efrem, care a suferit
mari dureri în pântece în timpul muceniciei sale, pe lângă altele şi
mai atroce. Am făcut o rugăciune simplă către aceşti Sfinţi, neputând
să gândesc una mai elaborată, din cauza stării în care mă aflam.
Bineînţeles că în 5 minute mi-a trecut.
în trecut, când am mai avut asemenea întâmplări de rău din
cauza oboselii unei călătorii sau a digestiei dificile, acesta ţinea toată
noaptea, după îndelungi episoade epuizante de vărsături. Nu şi de
această dată, cu ajutorul Sfinţilor, cărora le mulţumesc. Nu a fost
singura dată când Sfântul Efrem ne-a ajutat, mie şi familiei mele.
Chiar şi aseară, având o durere şi dându-mă cu ulei sfinţit şi
rugându-mă, durerea a cedat şi am putut dormi, iar de dimineaţă a
fost mult mai slabă şi diferită ca intensitate.
Mereu am fost protejată, eu şi familia mea, de ajutorul acestor Sfinţi.
Când le-am cerut ajutorul, au fost grabnic lângă mine şi durerea
I MAI 142U t t ♦♦ H Mt Ht t t t t t + t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t 67
s-a atenuat sau a dispărut cu totul. Mărturisesc că, în primăvara acestui
an, aveam obiceiul să citesc în turele de noapte acatistele şi minunile
acestor trei Sfinţi pomeniţi de mine mai sus, fără să le cer nimic în
special, în afară de sănătate. Am avut o mare surpriză să primesc o
ofertă de muncă cu un salariu dublu, fără ture de noapte, cu un program
foarte flexibil, care ne permite, mie şi familiei mele, o mai bună
comunicare şi, în plus, cu weekendurile libere. Această „întâmplare" am
considerat-o pe deplin ca fiind o minune a Sfinţilor şi, drept mulţumire
pentru acest lucru, am promis că îi voi vizita acasă la ei, în Grecia, la
sfintele mănăstiri.
Mărturisesc şi despre ajutorul acestor Sfinţi în cazul mamei mele,
care a descoperit că are cancer în faza 0. Aceasta e o fază incipientă în
care, de obicei, cancerul nu are nici un fel de simptome şi se descoperă
extrem de rar. De aceea, cred că Sfinţii au vrut ca ea să descopere, să
treacă prin acest chin, să-şi cureţe sufletul, dar să fie pe măsura puterii ei
de a duce această cruce. Părintele ei duhovnic i-a şi spus că, dacă
Dumnezeu voia ca ea să moară, nu o ajuta, prin Sfinţii săi, să descopere
afecţiunea atât de devreme. A avut această afecţiune acum un an şi, cu
ajutorul Domnului şi al acestor trei Sfinţi, următorul an a fost fără
recidive. Mama mea a avut o viaţă grea, cu lipsuri, oboseală, bătăi şi
mâncare neadecvată. Ar fi putut face această boală în altă fază a vieţii ei,
dar Domnul i-a dat-o când ea a putut să-i facă faţă, când a avut parte de
îngrijire medicală de top, şi aceasta, fără nid un ban.
Ca şi cuvânt de încheiere, vă rog să vă rugaţi Sfinţilor mereu, fără
să le cereţi întotdeauna ceva în special, pentru că ei şi Dumnezeu ştiu ce
ne e de folos şi unde e nevoie de ajutor.
Doamne ajută şi lăudat fie Domnul întru Sfinţii Săi!
Marin Mădălina Cucu, România, 19 iunie 2013 t
Nimic nu-i este străin privirii tale, Preacuvioase Efrem, căci prin
puterea Duhului Sfânt, toate ale noastre îţi stau de faţă, de la naştere
până la mormânt. Pogoară binecuvântarea ta şi în vieţile noastre, ca
astfel, fiind altoiţi pe copacul Crucii lui Hristos, să ne învrednicim a
gusta şi din roada cea veşnică a Sfintelor Taine.

CHIAR DACĂ MEDICII NU-ŞI POT EXPLICA

Deşi am avut gândul să nu scriu această mărturie, fac totuşi lucrul


acesta în duh de smerenie şi pentru întărire în credinţă, ca mărturie vie a
lucrării lui Dumnezeu prin Sfinţi şi, totodată, aducându-i slavă lui
Dumnezeu, Care este minunat întru Sfinţii Săi!
14 SEPTEMBRIE 1425 t ♦ t t t ♦ ♦ t ♦ t t t t t t t t t t + t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t 68
Suntem o tânără familie de creştini români basarabeni, stabiliţi
|M'litru moment în Spania.
Imediat după sărbătoarea învierii Domnului din anul 2011,
< ram bucuroşi să aflăm că vom avea un copil. Ceva mai târziu,
■ lupă realizarea unei ecografii, medicii ne-au spus că vom avea o leliţă.
în toamna aceluiaşi an, în ziua în care Biserica Ortodoxă îl piăznuieşte
pe Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, după o altă migrafie, medicii
ne-au comunicat o veste foarte tristă, care ne-a făcut să suferim foarte
mult. Ne-au spus că fetiţa urma să se nască ni probleme foarte grave,
pentru că ecograful arăta că îi lipsesc corpii caloşi", ceea ce ar fi putut
duce la urmări foarte grave, il.it pentru starea fizică a copilului, cât şi
pentru cea psihică. La întrebarea noastră: „Ce se poate face?", răspunsul
medicului a fost prompt: „Avort!" Ni s-a mai comunicat că, dacă nu vom
face avort, vom suporta consecinţele. Medicul a argumentat că, deoarece
.urina este una cu probleme, suntem acoperiţi legal să facem lucrul
acesta. In acele clipe, am avut impresia că s-au prăbuşit toate împrejurul
nostru.
Deoarece nu cunoşteam bine termenii medicali care ne fuseseră
comunicaţi şi verbal, şi în scris, am căutat mai întâi să-i 11 aducem bine
din spaniolă în română, după care am luat legătura cu mai mulţi medici
specialişti din Spania şi Belgia, care ne-au reconfirmat că nu există nici
un fel de operaţie pentru acest diagnostic. Desigur că, în primul rând,
ne-am pus nădejdea în I )umnezeu şi L-am rugat să dea priceperea
necesară medicilor, care de fiecare dată s-au arătat neputincioşi în a
putea face ceva pentru binele fetiţei.
în acele momente grele, ne-am gândit deodată la Sfinţii
Tămăduitori, cărora ne-am rugat mult. întărirea a venit de la un părinte
care ne-a spus să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru că este o încercare, dar
o putem trece cu multă credinţă. Tot el ne-a îndemnat să mergem în
Grecia, la moaştele Sfântului Ioan Rusul şi ale Sfântului Nectarie de
Eghina. Până seara, am avut biletele cumpărate şi în câteva zile am
plecat spre Grecia, deşi mergeam pentru prima dată în Atena şi nu
cunoşteam limba greacă. Dumnezeu le-a rânduit pe toate aşa de bine,
încât, deşi am avut numai trei zile pentru a sta în Grecia, am reuşit să
ajungem şi pe Insula Eghina, şi în Evia, la Sfinţii Nectarie şi Ioan. Mai
mult decât atât, Dumnezeu a lucrat minunat. In ziua în care am mers la
Sfântul Nectarie, întorşi în Atena, mai aveam câteva ore libere şi ne-am
gândit că ar fi bine să mai mergem undeva să ne închinăm la Sfinţi.
+ t t t t + + 69
L-am sunat pe un prieten şi l-am rugat să se uite pe internet ce moaşte
ale Sfinţilor mai sunt în Atena. în câteva clipe, ne-a spus că undeva, la
aproximativ 30 km de Atena, în localitatea Nea Makri, sunt moaştele
Sfântului Efrem cel Nou. Spre ruşinea noastră, auzeam pentru prima
dată despre acest mare Sfânt. Am coborât imediat la recepţia hotelului şi
am întrebat cum putem ajunge la Nea Makri. După ce ni s-a explicat, am
pornit spre autobuz şi, la un moment dat, ne-am rătăcit într-un loc foarte
suspect al Atenei. Speriaţi de ce am văzut în jurul nostru, ne-am oprit pe
loc, unde, dintr-odată, au apărut doi tineri care ne-au întrebat unde
vrem să mergem şi ne-au explicat drumul. Miraţi de cele întâmplate, am
întors capul imediat, ca să vedem încotro merg acei tineri. Am rămas şi
mai miraţi, pentru că nu i-am mai văzut.
Ajunşi în Nea Makri, am pornit pe jos spre mănăstire, neştiind că
de la staţia de autobuz până la mănăstire e cam o jumătate de oră de
mers pe jos - iar sarcina era în luna a opta. Când a auzit o localnică din
Nea Makri unde vrem să mergem, a sunat la o rudă de-a ei, care era
taximetrist şi l-a rugat să ne ducă la mănăstire. Am participat la
Acatistul Sfântului Efrem, iar după aceea ne-am închinat la moaştele lui
şi i-am cerut ajutorul. Eram siguri că ne va ajuta, după ce am văzut în ce
chip minunat a lucrat Dumnezeu prin Sfântul Său, ca să ajungem la
moaştele lui.
întorşi în Spania, am fost din nou chemaţi la ecograf, unde ni s-a
confirmat încă o dată diagnosticul pe care ni-1 spuseseră recent. De data
aceasta, nu ni s-au mai dat sfaturi să facem avort, probabil şi datorită
faptului că sarcina era în ultima fază a termenului.
A venit ziua de 11 ianuarie şi s-a născut fetiţa, pe care au dus-o
imediat în secţia unde erau copiii cu probleme de sănătate, în câteva zile,
după o şedinţă a mai multor medici specialişti, am fost chemaţi în
aceeaşi sală de şedinţe, unde am fost înconjuraţi de aproximativ 15
medici, care ne-au adus la cunoştinţă riscurile diagnosticului de la
ecograf - momente la care nu am fi vrut să participăm niciodată.
Trebuie să spunem că fetiţei i-am pus numele Ioana, în cinstea
Sfântului Ioan Rusul.
Chiar din primele zile, au început tot felul de analize şi aparate pe
care săraca Ioana a trebuit să le suporte. Mai mult decât atât, i-au făcut şi
o rezonanţă magnetică, ale cărei rezultate au trebuit studiate în unele
din cele mai mari centre de specialitate din Spania. Trebuie să
menţionăm faptul minunat pe care l-a făcut Dumnezeu prin Sfinţii Săi.
Minunea este că la toate aceste scanere
14 SEPTEMBRIE 1425 + ++ t + ttt t t t t t t t t + 70
i rezonanţe magnetice de după naştere s-a constatat, de fapt, că I- Iiţa era
perfect sănătoasă, însă lucrul acesta nu ni s-a spus direct,
■ i pe ocolite.
Au monitorizat-o pe Ioana timp de un an de zile, de două ori I 'i ■
săptămână, ca la sfârşit să spună ei înşişi că de fapt este o prostie
monitorizezi un copil perfect sănătos. Mai mult decât atât, un medic care
o monitoriza ne-a spus că la şase luni fetiţa noastră se
■ le/.volta şi făcea lucruri pe care ar fi trebuit să le facă la opt luni. I >oci,
era clar că nu suferea cu nimic.
Acum, Ioana are un an şi patru luni şi a fost scoasă de sub orice
supraveghere medicală care i se făcea înainte. Chiar dacă medicii nu-şi
pot explica cum au putut să aibă o eroare ecografică .il.it de mare, care a
confirmat de două ori acelaşi lucru, noi am I* »st siguri că aceasta a fost o
lucrare a lui Dumnezeu prin aceşti Minţi cărora ne-am rugat să
mijlocească şi prin care ne-am întărit I I I credinţă. Surprinzător este că
Ioana, în fiecare dimineaţă când e trezeşte - şi lucrul acesta obişnuieşte
să-l facă de la şapte luni -, se ridică în picioare în faţa icoanelor Sfinţilor
Efrem cel Nou, Ioan Rusul şi Nectarie de Eghina, care stau deasupra
pătucului ei, şi I «»vesteşte preţ de câteva minute. Nimeni nu o înţelege
ce zice, dar lucrul acesta îl face în fiecare dimineaţă, iar la sfârşit, vine la
noi să
0 ridicăm, pentru a putea săruta icoanele.
Dăm slavă lui Dumnezeu şi tuturor Sfinţilor prin care a lucrat
pentru acest fapt minunat!
O familie de creştini români, Spania, 21 iunie 2013 t
Fiind împresuraţi de necazuri şi dureri, alergăm către tine, Sfinte
Părinte Efrem, cerând ajutorul tău şi râvnind a fi sloboziţi de povara
pătimirilor sufleteşti şi trupeşti. Insă prin mijlocirile tale, înţelepciunea
dumnezeiască se face lucrătoare în vieţile noastre,
1 idicându-ne de la întuneric la lumină şi sporindu-ne în chip tainic
credinţa şi nădejdea cea bună.

ULTIMA NĂDEJDE DE A AVEA UN COPIL

Nu demult, mai bine zis, acum două luni şi două zile, sora mamei
mele a născut un băieţel la spitalul din oraşul meu natal, in judeţul Olt.
Imediat după naştere, doctorii au spus că totul este bine şi că şi mămica,
şi copilul sunt bine, dar a doua zi am primit o veste cutremurătoare:
copilaşul prezenta o gravă malformaţie la inimă, iar medicii nu-i mai
dădeau nici o şansă. A treia zi, a fost
tt t t 71
transferat la spitalul din Craiova, însă şi acolo ni s-a spus că nu mai e
nimic de făcut şi că, pur şi simplu, trebuie să aşteptăm să moară. Mama
lui, aflată în stare de şoc, s-a întors acasă, unde doar stătea şi plângea,
pierzându-şi orice speranţă de a-şi mai vedea copilaşul viu şi de a-1
putea lua în braţe. Toată familia era disperată şi aşteptam telefonul
medicilor, care să ne spună dacă mai trăieşte sau nu. Insă cu câteva zile
înainte de Sfintele Paşti, mătuşa mea a plecat din nou la spital, văzând că
cel mic luptă să trăiască.
Eu, de cum am auzit ce s-a întâmplat, am mers la bisericuţa
studenţilor din Haşdeu, unde se află icoana Sfântului Efrem şi papucul
Sfântului, pentru a mă ruga pentru verişorul meu şi pentru părinţii lui,
cu mare durere, pentru că ştiam că aceasta este ultima lor speranţă de a
mai avea un copil, după ce mai trecuseră printr-un necaz acum 5 ani,
când singurul lor copil, o fetiţă de 12 ani, murise înecată. M-am dus cu
gândul să mă rog lui Dumnezeu, Maicii Domnului care de atâtea ori mă
ajutase înainte, Sfântului Serafim de Sarov şi altor Sfinţi, numai
Sfântului Efrem nu. Nu prea ştiam eu multe despre el şi nu aveam nici
acatistul. Dar, ca printr-o minune, prietenul meu, care era cu mine
atunci, mi-a adus chiar acatistul Sfântului Efrem, pe care l-am citit şi pe
care apoi l-am şi cumpărat.
La aproape două săptămâni după învierea Domnului, Sfântul
Efrem a făcut o mare minune: copilaşul a fost mutat şi operat la spitalul
din Tîrgu-Mureş. Operaţia a decurs foarte bine, iar acum trei zile,
părinţii au venit acasă împreună cu copilaşul lor, chiar cu o zi înainte ca
acesta să împlinească două luni de viaţă, petrecute în întregime în spital.
îi mulţumesc Sfântului Efrem pentru că mi-a ascultat rugăciunea şi
a făcut această minune cu familia mea şi nădăjduiesc că îl va ajuta pe
micuţul Cristian-Gabriel şi de acum încolo şi că va fi protectorul lui şi al
familiei noastre. Sper să pot ajunge vreodată la moaştele Sfântului Efrem
împreună cu verişorul meu, ca să-i mulţumească chiar el Sfântului
Efrem pentru minunea şi ajutorul dat.
Sfinte Efrem, îţi mulţumesc din suflet pentru grija şi ajutorul tău
faţă de noi, păcătoşii! Te rog să ne ierţi şi să te rogi lui Dumnezeu pentru
noi! Maria D., Cluj-Napoca, 22 iunie 2013
t
Privirea ta cea blândă alină durerile cele de multe feluri, Sfinte
Părinte Efrem, iar bunătatea ta fără de seamăn înnoieşte inimile noastre,
strămutându-le întru tărâmul Evangheliei. Sporeşte anii vieţuirii noastre
pământeşti, spre a-i folosi întru strălucirea feţei lui Dumnezeu, prin
gânduri, cuvinte şi fapte necuprinse de stricăciune.
14 SEPTEMBRIE t t t t t t + t t + 72
CAMPIOANA
SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU

Mă numesc Raluca-Maria Atene, am 10 ani, sunt din


municipiul M.intu Gheorghe, judeţul Covasna şi în urmă cu două
săptămâni .un reuşit să câştig titlul de Campioană naţională la
proba de înot de 50 m spate. Această victorie o datorez şi ajutorului
primit de la Mântui Mare Mucenic Efrem cel Nou, căruia îi
dăruiesc medalia mea de aur.
Iată cum s-au desfăşurat lucrurile: în urmă cu aproape un an,
ni timp ce mă jucam în parc, din neatenţie, un copil m-a lovit cu
piciorul şi mi-a fracturat clavicula. In timpul recuperării medicale,
am aflat de existenţa Sfântului Efrem cel Nou, iar la îndemnul
părintelui Ciprian Staicu şi al doamnei preotese Ioana, am învăţat
pe de rost troparul Sfântului Efrem cel Nou, am primit ulei de la
candela Sfântului, cu care m-am uns în fiecare seară pe locul
accidentat şi astfel, m-am vindecat foarte repede, reluându-mi
antrenamentele la înot.
De atunci, mă rog în fiecare seară Sfântului Efrem cel Nou a
am reuşit să mă antrenez bine pentru fiecare competiţie la care a m
participat, obţinând mereu un loc pe podium. Visul meu de a
deveni campioană naţională s-a împlinit în data de 16 iunie 2013 a
datorită promisiunii pe care am făcut-o, de a mă ruga şi a-i
mulţumi zilnic Sfântului Efrem cel Nou pentru ajutorul pe care
■iunt că mi-1 dă permanent.
în 16 iunie, în timp ce mă aflam la „ţarc" (locul unde noi, 1 1
»ocurentele, aşteptăm intrarea pentru startul probei), m-am rugat
cu mama mea, Maria, Sfântului Efrem cel Nou şi tuturor Sfinţilor
din Ceruri să mă ajute să îmi stăpânesc emoţiile şi să urmez
sfaturile date de domnul antrenor Ciprian Grosu; atunci am
promis că, dacă voi câştiga titlul de campioană, îi voi da Sfântului
Efrem cel Nou medalia mea, făgăduinţă pe care am împlinit-o în
ziua de Rusalii. Acum, medalia mea este pusă la icoana Sfântului
Efrem cel Nou şi •..tiu că el va fi mereu alături de mine şi mă va
ocroti.
Sfinte Efrem, îţi mulţumesc şi te iubesc!
Raluca-Maria Atene, Sfântu Gheorghe, 26 iunie 2013 t
în arena acestei lumi i-ai înfrânt pe prigonitorii tăi prin
blândeţea lui Hristos, Mare Mucenice Efrem, iar atunci când aceştia
Ic au ucis, ai biruit desăvârşit dimpreună cu Domnul, Care a
înfrânt ludul şi moartea. Fii nouă pururea sprijinitor în încercările
acestei
* MAI U26 t t t t t t t t t t t ttttftttttttttt t t t t t t t t t t + t t t t t 73


vieţi, ca, prin micile noastre biruinţe, să ne învrednicim a gusta si SPECIALIST" ÎN PROBLEMELE DE LA
dm marea biruinţă a învierii din morţi a Fiului lui Dumnezeu. SFÂRŞITUL VEACULUI

RESTANŢĂ DE MARE FOLOS Cu ajutorul lui Dumnezeu, aş dori să mărturisesc şi eu ajutorul


I v care Sfântul Efrem l-a dat surorii mele.
Anul acesta mi s-a întâmplat un lucru minunat: am simtit Despre Sfântul Efrem cel Nou am aflat în urmă cu un an, când
mangaierea duhovnicească şi grabnicul ajutor venit de la Sfântul „m primit acatistul Sfântului. L-am citit o perioadă, apoi l-am lăsat
Efrem cel Nou. Momentele în care l-am simţit aproape au fost mai uitat. De asemenea, am primit o iconiţă a Sfântului, dar nu l-am tlat
multe, msa o sa va relatez doar unul, ce a avut o mare însemnătate
in viaţa mea. mare atenţie.
Situaţia era în felul următor: luna iunie, 2 lichidări la modulul Pe data de 3 iulie, am terminat rânduiala de 40 de zile a
pedagogic, licenţa neterminată - cu alte cuvinte, o perioadă extrem Acatistului Maicii Domnului - Bucurie neaşteptată, pentru întoarcere l.i
de solicitantă, mai ales din punct de vedere psihic. Cel mai tensionat dreapta credinţă a fratelui meu (am rugat-o pe Maica Domnului ,,.1
moment a fost însă după ce am aflat că îmi picasem un examen de facă aşa cum ştie, numai să îl întoarcă pe fratele meu). A doua /.i am
care depindea intrarea mea în licenţă. Menţionez că fost chemată cu nişte treabă la biserica unde merg eu de obicei; aici,
meu examen Picat m cei trei ani de facultate, cele 2 lichidări am văzut la pangar cartea cu minunile Sfântului Efrem t vl Nou în
avându-le din cauză că nu m-am prezentat la respectivele examene România. Am cumpărat-o fără să îmi dau seama de ce. Intr-adevăr,
(pe atunci îmi propusesem să amân puţin modulul pedagogic). Maica Domnului mi-a dăruit o bucurie neaşteptata: tratele meu a
Supărată, deznădăjduită şi chiar speriată că nu o să-mi mai pot devenit mai sociabil cu noi, cei din familie (înainte .le-abia scotea
susţine lucrarea de licenţă anul acesta, simţeam nevoia să merg la o două-trei cuvinte pe zi) şi mi-a făcut cunoştinţa cu un Sfânt izbăvitor
plimbare, pentru a-mi limpezi gândurile şi a mă linişti. Am de droguri (fratele meu este dependent de un
chemat-o, aşadar, pe o prietenă să mă însoţească. Nu a putut veni cu loc pe calculator). ,. , ,
mine, dar mi-a împrumutat cel mai de preţ lucru: o carte cu Am început să citesc minunile Sfanţului şi am fost Impresionată
minunile săvârşite de Sfântul Efrem cel Nou, precum si cu acatistul de bunătatea, blândeţea şi smerenia acestuia. A doua zi 5 iulie, sora
şi paraclisul acestui Sfânt. mea mai mică trebuia să facă un RMN la genune î HI mie îmi era
1 u- *n ZiUa următoare' am reuşit să-mi cumpăr şi eu cartea de la bisericuţa teamă că va trebui să i se introducă un lichid special procedură care
dm Flaşdeu şi am început s-o citesc. Aşa am aflat de Sfanţul Efrem, bănuiam că este dureroasă. In timp ce aşteptam să iasă de la RMN,
prietenul tuturor celor ce-i cer ajutorul. El mi-a redat iniştea m-am rugat Sfântului Efrem şi Părintelui Visarion Iugulescu
sufletească şi m-a ajutat să trec examenul restant, să termin a timp (părintele meu duhovnicesc; la mormântul Sfinţiei Sale s-au
licenţa şi, mai mult, să finalizez şi modulul pedagogic. tămăduit doi copii: o fetiţă de 12 am paralizata si un băietei îndrăcit;
“ ^c^um sunt bucuroasă că nu am promovat acel examen, pentru ca mai multe despre viaţa Părintelui se pot i’ăsi în cartea Mărul înflorit -
altfel nu l-aş fi cunoscut pe acest Sfânt grabnic ajutător. Bucuria ce o viaţă în slujba lui Hristos, aparuta \a editura Cartea Ortodoxă,
mi-a adus-o este cu atât mai mare, cu cât Sfântul a îngăduit să iau Alexandria, cu binecuvântarea P. S Galaction, Episcopul Alexandriei
puţm ulei de la candela din faţa icoanei sale de la biserica din şi Teleormanului) sa nu fie necesară introducerea lichidului sau,
complexul studenţesc Haşdeu şi chiar să mă închin papucului său ce dacă trebuie introdus, sa nu o doară. După aproximativ o oră de
se găseşte tot la biserica studenţilor din Haşdeu. aşteptare, sora mea iese de la RMN şi vine să mi se plângă că îi este
Mana, Cluj-Napoca, 28 iunie 2013 t
foame şi că i-au îngheţa .... . t t t + 75
t t
CA- n °
1
toate sPre
T tUr r te faci dobândi pentru viata veşnică, Sfinte Parmte Efrem,
a ne

urmând întru aceasta Fiului lui Dumnezeu,


t t t t + t + t + + + 74
< are a luat asupra Sa păcatul şi moartea noastră, spre a le nimici
prin învierea Sa din morţi. Pogoară şi asupră-ne limpezimea
cereasca a cuvintelor Evangheliei, ca, luminându-ne dintru ele, sa se
apnnda ,1 inimile noastre cu flacără ce nu se mai stinge în vecii
vecilor.
picioarele de la atâta stat nemişcată. Le mulţumesc din toată inima
dumnezeiescului Părinte Efrem, precum şi Maicii Domnului şi
tuturor Sfinţilor pe care i-am pomenit în acel moment, şi Părintelui
Visarion, pentru ajutor.
Cu două zile în urmă, sâmbătă, 6 iulie, a început o furtună
cumplită. Casa „veche" (mai este în curte o casă nouă, cu două
camere), în urma unor ploi care au durat câteva zile, avea vreo şase
locuri pe unde se prelingea apa. Atunci l-am rugat pe Sfântul Efrem
să facă în aşa fel încât să nu mai plouă în casă. Sfântul a fost grabnic
ajutător, căci, în ciuda intensităţii furtunii, nu a căzut nici o picătură
de apă în casă.
După terminarea furtunii, unchiul meu trebuia să plece cu
taxiul, pentru că avea o comandă, dar nu reuşea să îşi găsească cheile
de la maşină. L-am rugat iarăşi pe Sfântul Mucenic Efrem să mă ajute
şi, la o secundă după rostirea rugăciunii, unchiul şi-a găsit cheile.
Slavă lui Dumnezeu pentru că a dăruit omenirii un astfel de
Sfânt, „specialist" în problemele specifice omului de la sfârşitul
veacului!
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, grabnic ajutător în problemele
noastre mici şi mari!
Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Domnului şi ale
Sfântului Mucenic şi Cuvios Efrem cel Nou, să păzească ţara aceasta,
România, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi şi să-i miluiască pe toţi
românii!
Mihaela, Bucureşti, 8 iulie 2013
+
Sub acoperământul milostivirilor tale ne adăpostim de
furtunile cele de gând, Preacuvioase Părinte Efrem, iar ploaia
lacrimilor tale ne spală minţile de întinăciunea păcatului, aducând
linişte şi bucurie în sufletele noastre. Fă-te nouă uşă şi fereastră prin
care să intre şi la noi lumina Preasfintei Treimi, spre a dobândi
arvună a bucuriei care nu se mai sfârşeşte în vecii vecilor.

TREI BOBOCI DE TRANDAFIRI

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat şi mă ajută foarte mult, dar,
cu toate acestea, nu am putut să-mi dau seama exact de ajutorarea sa,
pentru că atât de minunat şi de tainic lucra, încât nici nu-mi dădeam
seama, de cele mai multe ori. Oricum, pentru mine este şi va fi un
părinte grijuliu, care sare degrabă în ajutor la strigătul copiilor săi, îi
mângâie şi le aduce întărire în credinţă şi nădejde.
14 SEPTEMBRIE + + t t t t t t t 76
Cea mai mare minune pe care a făcut-o pentru mine Sfântul I
frem este că m-a salvat din latura şi umbra morţii, scoţându-mă la
limanul liniştii, odihnei şi bucuriei. Mă cutremur acum, gândin-
du-mă la acest episod foarte greu din viaţa mea şi mă minunez cum
lucrează Dumnezeu prin Sfinţii Săi, că nu avem cuvinte de laudă şi
de mulţumire: limba n-are grai, iar cuvântul rămâne gol şi fără sens.
Am scris aceste rânduri fiind rugată să o fac, dar şi mustrată de
gândul de nerecunoştinţă. Şi pentru că, de data aceasta, ajutorul
primit a fost atât de evident, nu se putea să nu-1 mărturisesc.
Anul acesta, în ziua prăznuirii Izvorului Tămăduirii, în
Săptămâna Luminată, după ce am plecat de la serviciu, am mers la
biserică. Era după-masă şi nu era multă lume în biserică. M-am
aşezat să mă odihnesc puţin, ostenită de drum. După o perioadă, a
început să mă necăjească tuşea, care devenea tot mai virulentă şi
obositoare. Pentru că nu aveam nici un medicament şi nu mai ştiam
ce să fac, am văzut că rămăsese de dimineaţă, într-un vas, Agheasmă
Mică, sfinţită în acea zi, pentru cei ce doreau să-şi ia acasă. Mi-am
luat şi eu într-o sticlă, însă nu puteam să beau, pentru că mâncasem
înainte. Dar pentru că tuşea revenise şi parcă nu voia să se
liniştească, mi-am amintit de părintele duhovnic, care ne-a spus că
agheasma se poate bea nu doar pe nemâncate, ci şi la nevoie. Atunci
am băut apă de trei ori şi am ieşit afară să mă liniştesc şi să stau puţin
la soare, cu gândul că mă voi întoarce repede să mă rog Sfântului
Efrem să mă ajute. Stând la căldură, m-am mai liniştit şi m-am întors
în biserică, uitând de gândul meu. Abia după un timp mi-am dat
seama că nu mai tuşeam deloc.
Acelaşi lucru l-am făcut în noaptea care a urmat, pentru că
tuşea a revenit, trezindu-mă din somn. Am luat trei înghiţituri de
Agheasmă Mică şi m-am liniştit din nou, rugându-1 pe Dumnezeu
să-mi domolească tuşea, pentru a mă putea odihni.
Dar cea mai recentă minune făcută de Sfântul Efrem în viaţa
mea a fost acum două zile, când am ajuns la biserică obosită de la
şcoala unde lucrez şi tulburată din cauza faptului că mai erau două
zile până la susţinerea unei lecţii pentru înscrierea la examenul de
titularizare, iar eu nu aveam proiectul de lecţie făcut, nici lecţia în
manual, şi nici nu ştiam cum să o proiectez. Vreau să spun că, pentru
mine, acest fapt era ceva obişnuit. Aşa păţeam de fiecare dată: aveam
foarte multe piedici şi de multe ori nu reuşeam să termin tot ce
trebuia să pregătesc.
Când am ajuns în biserică, m-am închinat la icoane şi la
moaştele ce erau scoase pentru închinare, apoi m-am rugat în gând
Maicii
+ t + t t t t t t 77
Domnului şi Sfinţilor să mă ajute. După aceea, am citit Acatistul
Sfântului Efrem cel Nou, stând lângă icoana sa. în timpul rugăciunii,
mintea îmi zbura la grijile mele şi aşa, la un moment dat, mi-am
amintit de cei care au fost ajutaţi de Sfântul la diferite examene şi am
zis în gând: „Sfinte Efrem, cum ai ajutat pe atâţia la examenele lor, te
rog, ajută-mă şi pe mine!" Atunci am început să citesc rugăciunile
acatistului mai atent şi, puţin câte puţin, m-am liniştit. Apoi mi-am
luat modelul de proiect de lecţie pe care îl aveam şi am început să
lucrez la el cu o uşurinţă care şi pe mine m-a uimit.
Din acel moment, parcă o pâclă căzuse de pe mintea mea, astfel
încât reuşeam să găsesc soluţii şi rezolvări la toate nedumeririle
mele. Iar a doua zi, am făcut o simulare şi miercuri noaptea proiectul
a fost gata scris la calculator, cu tot cu fişe. Atât de bine m-am
organizat, încât şi eu mă minunam.
Joi, în ziua susţinerii, toate erau pregătite, iar lecţia a ieşit foarte
bine. Mulţumesc Domnului pentru ajutorul Său, Maicii Domnului
pentru ocrotirea sa, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Ioan Iacob,
despre care le-am vorbit copiilor, şi părintelui duhovnic, cel care s-a
rugat pentru mine să nu mai fiu tulburată de stresul ce nu mai înceta
nicicum.
Vreau să mai adaug următorul fapt uimitor: în momentul în
care m-am hotărât să-i mulţumesc Sfântului prin mărturisirea acestei
minuni, eram în biserică, stând pe o băncuţă şi am văzut cum o fată
din biserica noastră se închina la icoane. Ajungând la icoana
Sfântului Efrem, ea a luat trei boboci de trandafiri din cununa ce îi
împodobea icoana şi a venit cu ei la mine, spunând că sunt un dar de
la Sfântul Efrem. Atunci m-am emoţionat foarte tare, pentru că
Sfântul mi-a mulţumit atât de repede, învăţându-mă şi pe mine să fac
la fel.
Aş vrea să mai mărturisesc despre cum a ajutat Sfântul şi alte
persoane, pe care le-am cunoscut întâmplător în biserica din Haşdeu.
Era în Postul Mare al acestui an, într-o joi, după Liturghia
Darurilor, când biserica se golise de oameni, iar eu eram puţin
agitată pentru simplul fapt că nu ştiam ce să fac: să merg la
conferinţa duhovnicească ce se ţinea în acea zi sau să rămân în
biserică. însă, cum toate au un rost, am mai rămas în biserică să mă
bucur de linişte, amânând luarea unei decizii.
La un moment dat, a intrat o persoană, s-a închinat şi s-a retras
într-un loc mai ferit să se roage. Apoi s-a apropiat de mine să mă
întrebe dacă acolo este papucul Sfântului Efrem. I-am răspuns că
tttttttttttttttttttttttttt + ttttttt t + t
14 SEPTEMBRIE 1425

t t + + t 78
(ia. Apoi şi-a exprimat dorinţa de a se închina
la papuc. Eu m-am interesat să văd ce se putea
face, însă, chiar atunci, papucul nu era in
biserică, fiind dus la un bolnav. I-am spus
doamnei să revină altă dată, însă dumneaei
mi-a zis că nu este din Cluj, că e internată la
un spital din apropiere şi că în noaptea aceea
urma să plece acasă. Atunci am sfătuit-o să-şi
ia măcar ulei din candela de la icoana
Sfântului, ca să se ungă şi să-l ducă acasă. Aşa
a şi făcut, dar apoi a mai zăbovit prin
biserică, scriind pomelnice şi rugându-se.
Nu ştiu exact cât a trecut din acel moment - o jumătate de oră
■..iu mai mult -, cert este că, ieşind puţin din biserică, am văzut că au
venit două fete cunoscute, care au adus papucul. Atunci am alergat
repede să-i duc acelei doamne minunata veste, iar ea, plină de emoţie
şi cu lacrimi în ochi, s-a închinat papucului Sfântului Efrem.
Din cuvintele acestei doamne, am aflat mai apoi că ea venea la
C îuj, la spital, la un anumit interval de timp, că a trecut de multe ori
pe lângă bisericuţa din Haşdeu, dar n-a ştiut că aici se află moaşte ,ile
Sfinţilor şi papucul Sfântului Efrem. A aflat din cartea în care se
relatează minunile Sfântului Efrem din zilele noastre.
M-am bucurat mult pentru dânsa şi m-am minunat cum
lucrează Dumnezeu prin Sfinţii Săi şi cât de grabnic ajutător este
Sfântul Efrem acolo unde este suferinţă, necaz, durere, dar şi credinţă
şi nădejde. M. A. V., Cluj-Napoca, 9 iulie 2013
t
Precum nişte trandafiri cu mireasmă dumnezeiască sunt toate
făptuirile tale, Mare Mucenice Efrem, umplându-ne de bucuria
învierii din morţi a Fiului lui Dumnezeu. Primeşte-ne şi pe noi în
grădina cea tainică unde au rodit ostenelile tale călugăreşti şi
muceniceşti, ca, veselindu-ne de minunile tale, să ne închinăm Sfintei
Cruci, dintru care izvorăşte tot ceea ce dăruieşti oamenilor.

SFÂNTUL EF REM
M - A PU S P E P IC IO A R E ÎN D OU Ă O R E
E duminică şi acum câteva minute am citit câteva minuni pe
care le-a făcut Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou în România. M-a
impresionat râvna oamenilor şi răbdarea lor de a scrie cum i a ajutat
Sfântul şi de a nu lăsa aceasta doar la nivel verbal. Aşa că m-am decis
să scriu şi eu.
în urmă cu câteva seri, am constatat că nu curgea apă caldă la
duşurile din căminul în care locuiesc şi am hotărât să mă spăl măcar
puţin aşa, cu apă rece. în noaptea aceea, mă tot trezeam, simţeam că
tt H t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t 79

_4
mă doare ceva, dar adormeam repede la loc. însă spre dimineaţă, la
5:36, m-am trezit şi am constatat că am dureri foarte mari în zona
uterului - nişte crampe care mă făceau să strâng din dinţi. Era ca şi
cum îmi treceau săbii şi le simţeam şi în zona rectului (îmi cer scuze
dacă incomodez pe cineva cu relatarea asta, însă... aşa era). Am ieşit
puţin din cameră, am mers pe la baie, iar la întoarcere, trebuia să mă
opresc foarte des, fiindcă nu mai puteam merge de durere. De abia
aşteptam să intru în cameră, să mă ung cu mir curs din icoana
Sfântului Efrem - a rânduit Dumnezeu ca un prieten să primească
astfel de mir din perioada în care părinţii de la Mănăstire îl
amestecau cu ulei din comerţ, iar el mi-a dat şi mie puţin.
La foarte scurt timp după ce m-am uns, am simţit o atenuare şi
o mângâiere. Mai simţeam durerea, dar era cumva... acoperită. Eu
eram deja mult mai liniştită. Stăteam pe spate şi citeam din Acatistul
Sfântului. La un moment dat, a început iarăşi să mă doară foarte tare
într-un loc aflat mai sus de zona în care dădusem cu mir. Acolo mă
durea frecvent şi înainte; medicii îmi spuseseră că intestinul gros e
iritat şi că de aceea mă doare, mai ales dacă scaunul e mai tare,
fiindcă e ca şi cum ar zgâria peretele intestinal. Mă gândeam, în timp
ce aşteptam să treacă măcar puţin durerea, ca să mă pot mişca: „Ooo,
acolo nu m-am făcut cu mir. Să mă fac repede!" După ce m-am uns,
s-a petrecut iar ceea ce am descris mai sus. Am adormit pentru
câteva minute... m-am trezit şi... durerea dispăruse! Dispăruse!
Dispăruse! Cum era posibil?! Acea durere tăioasă, care mă chinuise
mai toată noaptea şi mai ales dimineaţa, să treacă atât de repede?! Cu
siguranţă că acel mir, chiar dacă era amestecat cu ulei din comerţ, şi-a
făcut efectul aproape instantaneu! Şi asta nu e tot!
Stând aşa, în pat, mi-am dat seama că, dacă mă mişc, începe să
mi se facă rău - un fel de greaţă... „O, dacă aş putea merge la baie...
Doamne, ajută-mă!" - mă gândeam eu. Şi tot foindu-mă iarăşi din
cauza acelei senzaţii ciudate, mi-am dat seama că da, îmi vine să
merg la baie! Am mers repede şi (mi-e cam ruşine, dar poate cuiva îi
va fi de folos... ) mi s-a pornit o diaree cum cred că n-am păţit
niciodată: n-a durat mult şi nici nu s-a manifestat atât de ciudat ca în
alte dăţi; a fost ca şi cum aş fi eliminat un rău care era în organism şi
pe care acesta de abia aştepta să-l elimine şi atât, gata. într-un fel, mă
şi miram că avusesem acea reacţie, deoarece în ziua precedentă
avusesem scaun normal. întoarsă înapoi în pat, mă întrebam: „Cum o
să merg acum la Catedrală? Cum o să mă ţin pe picioare?" (voiam să
merg la Sfânta Liturghie). Am mai aţipit
14 SEPTEMBRIE + t + 80
I >uţin, dar la 7:36 mi-a sunat telefonul, căci primisem un mesaj
important. Am zburat din pat, încât şi colega de cameră s-a mirat.
Mie nu-mi venea să cred! Ţopăiam prin cameră! I-am povestit şi ci ce
s-a întâmplat, m-am îmbrăcat, am luat un taxi şi am mers la ' >lânta
Liturghie. Eram BINE!
Dacă e să calculăm, Sfântul Efrem m-a pus pe picioare în doar
două ore!
Minunat mai e şi că în ziua următoare am fost la un consult
C.mecologic de rutină, planificat de mai înainte, iar doamna doctor
mi-a zis că nu există modificări din acea cauză.
Mare eşti, Doamne, întru Sfinţii Tăi! Dumnezeului nostru slavă!
I. Anamaria, Baia Mare, 14 iulie 2013 t
Păgânii cei înverşunaţi ţi-au înfipt tăciunele aprins în pântece,
Mare Mucenice Efrem, iar durerea ce ai răbdat-o este cu neputinţă de
cuprins în cuvintele noastre sărmane. însă pe cât a fost de mare
durerea, pe atât de mult te-ai plecat voii Celui de Sus, biruind cu
biruinţa lui Hristos Dumnezeu, spre a ne dărui tuturor tainică şi
neîncetată revărsare de daruri şi tămăduiri.

M INU NI A LE S FÂ NT U LU I E F REM
ÎN VIA ŢA M EA

Cum l-am cunoscut pe Sfântul Efrem


La Sfântul Efrem am început să mă rog la îndemnul Părintelui (I
u hovnic. Aveam deja în bibliotecă, de ani buni, prima carte apărută
m librării despre viaţa sa. Doar mama o citise... spre ruşinea mea, eu
nu mi-am făcut timp pentru aceasta... Cred că Sfântul Efrem s a
apropiat de noi atât în urma rugăciunilor Părintelui nostru, cât şi
pentru rugăciunea mamei. De câte ori i-a permis timpul, mama nu a
ezitat să citească rugăciunile de la finalul cărţii, carte care a
impresionat-o foarte mult.
Am început şi eu, aşadar, la sfatul Părintelui meu duhovnic, să
mă rog Sfântului Efrem.
întâlnirea cu Sfântul Efrem
într-o dimineaţă de primăvară a anului 2012, înainte să mă
trezesc de-a binelea, se făcea că trec pe-o cărăruie... Dinspre direcţia
opusă, venea spre mine un Părinte călugăr. Purta culionul negru şi
era îmbrăcat în anteriu alb. Am amuţit oarecum, atât din cauza
surprizei de a-1 întâlni pe Sfântul Efrem, cât şi din timiditate. Ş tia m
că e Sfântul, simţeam că este el. Apropiindu-se acel Părinte,
ttt t t t t t t t t t ttt t t t t 81
i-am recunoscut chipul din icoana de pe coperta cărţii. Părea că dă să
treacă pe lângă mine, cum trec doi necunoscuţi unul pe lângă altul pe
stradă. Văzând că timiditatea mă poate lipsi de ajutorul Sfântului,
l-am strigat pe nume, din răsputeri: „Sfinte Efrem!". De îndată,
Sfântul s-a întors spre mine. S-a întors aşa cum ne întoarcem noi pe
stradă către un cunoscut de-al nostru pe care s-a întâmplat să nu-1
observăm: cu bucuria revederii unui om drag... Atitudinea Sfântului
Efrem trăda şi o mare blândeţe. Nu-mi amintesc decât că, foarte
încurcată, eu am bâiguit cererile mele: să trec peste greutăţile
materiale şi să avem sănătate. La fiecare cerere a mea, Sfântul Efrem
zâmbea cu bunătate şi cu multă dragoste, atingându-mă uşor pe
creştet cu mâna sa dreaptă, binecuvântând parcă dorinţa mea şi
dându-şi încuviinţarea. N-a rostit nimic, şi-a înclinat doar uşor capul,
semn că îmi va împlini dorinţa; am ştiut că cererile mele sunt ca şi
rezolvate. După cum se va vedea din cele ce urmează, mi-au fost
împlinite cele două cereri, în ordinea importanţei lor.
Sfântul Efrem alungă întristarea
La puţin timp după aceasta, într-una din zile, am fost foarte
tulburată de o întâmplare neplăcută - primeam nişte telefoane
insistente; eram la serviciu şi simţeam că mi-e imposibil să îmi
continui lucrul, din pricina necazului ce dăduse peste mine, astfel că
am sunat-o pe mama, să se roage pentru mine. în aceeaşi zi, după
serviciu, am însoţit-o pe o prietenă la cumpărături - deşi, fiind
necăjită, nu aveam nici o tragere de inimă s-o fac - şi am găsit şi eu
ceva potrivit pentru mine. M-am bucurat foarte tare: toată greutatea
de pe suflet a fost uitată în câteva zile şi a fost înlocuită treptat de
bucurie. După cum mi-a mărturisit ulterior, mama s-a rugat pentru
mine la Maica Domnului, la Sfântul Efrem şi la Sfântul Părinte
Arsenie Boca. Mi-am dat seama că Maica Domnului şi Sfinţii au
încercat să îmi aline durerea, la rugăminţile mamei mele, căci
rugăciunea unei mame este ascultată întotdeauna. Mai mult decât
atât, ajutorul a venit pe loc, fără întârziere: Maica Domnului şi Sfinţii
au alungat mâhnirea cea grea cu o bucurie măruntă.
Sfântul Efrem restabileşte sănătatea
A trecut primăvara, apoi vara, a trecut apoi şi toamna... şi iată
că, în decembrie 2012, s-a îmbolnăvit mama. Din cauza lucrului până
la epuizare, cu fereastra camerei deschisă în plină iarnă, mama a
început să aibă dureri la coloana vertebrală, în zona cervicală. Avea
probleme cu reumatismul şi înainte de aceasta; dar, pentru că a stat
în curent şi în aer rece pe timp de iarnă, i-a fost
14 SEPTEMBRIE t 82
I>rins un nerv ca într-un cleşte, în zona cervicală. Mai mult decât
>tât, a început să aibă ameţeli; medicii i-au spus să se resemneze,
. ,1ci nu va scăpa de ele. A primit de la părintele duhovnic brâul
Maicii Domnului, adus de la Vatopedi, pe care şi l-a legat în jurul
gâtului; în acelaşi timp, a început să se roage la Maica Domnului şi l,i
Sfântul Efrem. A observat că ameţelile nu mai sunt atât de mari Vi,
treptat, a scăpat definitiv de ameţeli!
Tot din pricina curentului în care a stat în acea seară de iarnă, pe
mama au început să o doară urechile; medicii nu au găsit leacul
potrivit, mama era necăjită, pentru că nimeni nu putea să
■•l.ibilească un diagnostic. Durerile se accentuau, după cum se ştie,
noaptea. Ajunsă la deznădejde, s-a rugat din inimă: „Sfinte Efrem,
ve/.i că medicii nu mă pot ajuta... fă-o tu: ajută-mă să nu mă mai
tloară urechea, ca să mă pot odihni, căci mâine trebuie să lucrez!". A
adormit la scurt timp după rugăciunea aceasta, iar dimineaţă s-a I
rezit fără să o mai doară urechea; de atunci, nu a mai avut deloc astfel
de dureri!
Copilul meu a scăpat de nişte mâncărimi foarte intense, tot m
urma rugăciunii adresate Sfântului Efrem - singurul leac care şi-a
făcut cu adevărat „efectul", deşi încercasem tot ceea ce a fost
omeneşte posibil.
Sfântul Efrem alungă grijile materiale
In 30 ianuarie 2013, am aflat că o treime din grijile legate de
problemele mele materiale încep să-şi găsească rezolvare, datorită
Maicii Domnului şi Sfântului Efrem! Sora mea, cu mare bucurie, mi-a
vestit că, în urma rugăciunilor ei către Maica Domnului şi către
Sfântul Efrem (care este şi prietenul ei drag), are posibilitatea să facă
rost de o treime din suma pe care trebuie să o obţin.
Sfântul Efrem luminează sufletul şi stabileşte legătura cu Dumnezeu
Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou de la Nea Makri, prietenul
pe care Dumnezeu şi Maica Sa ni l-au trimis de puţină vreme, doreşte
să ne ajute grabnic, în toate împrejurările. Este grabnic ajutător!
Aşa cum ştim, problemele de sănătate şi problemele materiale
sunt importante, dar şi mai important este sufletul şi nevoile sale.
Astfel, Dumnezeu se îngrijeşte, prin Maica Sa şi prin Sfinţii Săi, mai
ales de sufletele creştinilor, cărora le trimite ajutor prin aceşti
mijlocitori deosebiţi.
în ceea ce mă priveşte, în urma ajutorului primit, mi-a fost
luminată şi înţelegerea duhovnicească. Mărturisesc că, înainte ca
Sfântul Efrem să-şi fi făcut simţită prezenţa în viaţa mea, nu am
înţeles cum creştinul poate să primească ajutorul Sfinţilor fără să
simtă că neglijează rugăciunea faţă de Domnul însuşi, faţă de Maica
Sa. Am înţeles nu doar teoretic, ci am trăit, ca pe o revelaţie, faptul că
Dumnezeu Se ascunde, în smerenia Sa, întru Sfinţii Săi. E cu totul
altceva să descoperi aceste taine prin trăirile tale şi nu doar să citeşti
acest lucru din Sfinţii Părinţi ori nu numai să auzi acest lucru în
predica Părintelui tău. Dumnezeu oferă creştinilor prietenia Sfinţilor
Săi şi, prin intermediul minunilor Sfinţilor Săi, tot El este Cel Care, cu
smerenie, săvârşeşte în continuare lucrarea Sa în sufletele şi în vieţile
oamenilor. înţelegând mai bine cine sunt Sfinţii, ajungi să-L înţelegi
mai bine pe Dumnezeu. Am văzut că Dumnezeu doreşte să-i
proslăvească pe Sfinţi şi, astfel, am ajuns să fiu cucerită de smerenia
Sa. Acum mi s-a luat un văl de pe minte şi văd mai clar ajutorul pe
care mi l-a trimis Dumnezeu în multe din împrejurările vieţii mele.
Mărturisesc cu acest prilej multe minuni mari pe care le-am
trăit în viaţa mea, dintre care voi enumera doar câteva: Maica
Domnului m-a ajutat la examene, m-a izbăvit de spaime mari şi de
primejdii, mi-a luat întreaga familie sub ocrotirea sa; Sfânta Cuvioasă
Parascheva de la Iaşi m-a izbăvit în anul 2000 de o cumplită durere
de cap (prin atingerea de sfintele sale moaşte, în preajma cărora am
simţit o mireasmă de nespus, mireasmă care mi-a persistat pe frunte
timp de o noapte întreagă); Sfântul Mare Mucenic Haralambie,
episcopul Magnesiei, m-a ajutat la examen, în anul 2005, de ziua
praznicului său; Sfântul Mina mi-a găsit un inel din aur, ce tocmai îl
pierdusem. Mijlocirile Sfinţilor le-am avut chiar şi fără să ştiu eu că ei
mijlocesc pentru mine. Sfinţii care mi-au fost dragi, cărora m-am
rugat şi cărora le-am citit vieţile şi minunile sunt mulţi şi nu îi pot
numi pe toţi, dar ei ştiu că îmi sunt dragi şi că îi port, cu dragoste, în
sufletul meu.
Slavă lui Dumnezeu, mulţumesc Maicii Domnului şi Sfinţilor şi
îmi doresc să nu uităm niciodată că ne sunt cu toţii aproape!
O credincioasă din România, 14 iulie 2013 t
Fiind înveşmântat în smerenia dumnezeiască, îţi găseşti cale şi
treci pe lângă noi, rugându-te în taină să te băgăm în seamă,
mult-milostive Efrem, ca apoi să ne umpli de mulţimea darurilor
tale. Ridică-ne şi pe noi, cei căzuţi în multe patimi şi păcate, ca,
urmându-te întru împlinirea Evangheliei, să vedem prin darul tău
zorii mântuirii noastre, întru care va răsări Soarele Dreptăţii - Hristos
Dumnezeu.
14 SEPTEMBRIE ++++++ + t t t t t t t t 84
SIGUR VA AVEA EL GRIJĂ
în vara anului 2013, am primit de la o cunoştinţă o carte cu
mărturii ale minunilor săvârşite de Sfântul Efrem cel Nou (despre i
are nu auzisem deloc până atunci).
într-o noapte a lunii iulie, am început să am dureri foarte mari i
le stomac, cum nu mai avusem niciodată în viaţa mea până în acel
moment, dar şi dureri mari de burtă. Stăteam întinsă în pat şi nici
măcar nu mă puteam mişca de durere. Pur şi simplu nu ştiam ce ă
fac, aşa că am început să mă rog neîncetat Sfântului Efrem. în l turte
scurt timp, parcă am simţit cum Sfântul Efrem îmi ascultă
mgăciunile, iar durerea m-a lăsat dintr-odată.
Nu ştiu cum să-i mulţumesc Sfântului pentru că m-a ajutat.
Poate nu este o minune aşa de mare, dar pentru mine înseamnă
loarte mult. Mi-aş dori foarte mult să am o icoană cu chipul acestui
M.int, dar sigur va avea el grijă ca eu să o primesc la vremea
potrivită.
Z. Alexandra, Timişoara, 18 iulie 2013
+
Cântecul tău lăuntric nu a fost frânt de către cumpliţii tăi
prigonitori, dumnezeiescule Efrem, căci sufletul tău fiind adâncit
intru numele Domnului Iisus Hristos, ţi-ai ţintuit inima cu rănile
dragostei lui Dumnezeu. Fă tu în aşa fel încât chipul tău să se
pecetluiască în inimile noastre, ca şi întru noi să se proslăvească
biruinţa învierii din morţi a Mântuitorului nostru.
AM SIMŢIT DIN PLIN AJUTORUL
SFÂNTULUI EFREM

Aş dori, pe această cale, să mă ţin de promisiunea făcută


Sfântului. Pe data de 1 iunie 2013, l-am cunoscut în chip minunat. A
m fost împreună cu soţia şi naşa noastră de cununie la Mănăstirea
Petru Vodă. Băieţelul naşei are o problemă la mâna dreaptă şi pe
drum ne spunea naşa că-şi doreşte foarte mult să se facă bine. Ne-am
oprit la Mănăstirea Paltin şi, înainte să plecăm, mama naşei ne rugase
să-i aducem puţin ulei de la Sfântul Maslu. Când ne pregăteam să
plecăm de la Mănăstirea Paltin către Mănăstirea Petru Vodă, ne-am
adus aminte de acest lucru. Văzând un părinte •,.i o măicuţă pe
drum, i-am întrebat dacă nu ştiu unde am putea găsi nişte ulei sfinţit.
Ne-au întrebat de unde suntem şi le-am dat o sticluţă, stabilind să ne
întâlnim după o oră. Când ne-am reîntâlnit, I i.lrintele ne-a spus că
este băcăuan, ca noi şi că are ceva special. Ne-a + + + +
tttt t t t t + t t t + t tt t t t t 85
spus că ne-a adus mir de la icoana făcătoare de minuni a Sfântului
Efrem cel Nou. Pentru că noi nu ştiam nimic despre acest Sfânt,
părintele ne-a povestit despre viaţa lui, despre minunile pe care le
face şi despre icoana făcătoare de minuni.
Am plecat foarte fericiţi de la mănăstire, după ce am cumpărat
şi acatistul, şi câteva cărţi despre minunile Sfântului. Am dat din mir
şi mamei mele, care, de doi ani, nu mai simte deloc mirosul (a avut o
răceală puternică şi i-a fost afectat acest simţ). A început să citească în
fiecare seară acatistul şi mi-a spus că a început să distingă slab unele
mirosuri. Mama mea nu aude deloc cu o ureche, de aproape 15 ani. A
fost operată de mai multe ori. Deocamdată a început să audă
zgomotele mai puternice, dar încă nu clar. Oricum, mi-a spus că este
o mare minune ce i se întâmplă şi nu-i vine să creadă.
Mie mi-a dat atât de mult ajutor Sfântul, încât nu am cuvinte de
mulţumire. In primul rând, am citit 40 de zile acatistul pentru a mi se
clarifica situaţia profesională. Lucrez în vânzări la o companie
multinaţională din domeniul petrolier şi lucrurile nu sunt în regulă
deloc. De un an şi jumătate, am parte numai de stres, supărare şi
multe dezamăgiri. Am tot încercat să găsesc în altă parte un loc de
muncă bun, dar în zadar. Cu ajutorul Sfântului, am primit o ofertă de
angajare într-un domeniu foarte drag mie, de la o persoană cu frică
de Dumnezeu. Sunt foarte mulţumit de acest lucru şi în maxim două
luni, vom începe colaborarea. în decursul acestor 40 de zile, am
suferit de o bronşită astmatiformă, care am înţeles ca a fost foarte
gravă. Vreau să vă spun că, după două săptămâni de antibiotice
foarte puternice, nu ceda deloc tuşea. M-am dat câteva zile cu mir de
la icoana Sfântului pe piept şi, chiar cu o zi înainte să iau ultima
pastilă, tuşea a încetat complet. A fost ceva brusc, adică sâmbătă
tuşeam de ziceai că-mi dau sufletul, iar duminică nu am mai tuşit
deloc.
Nu ştiu dacă acestea pot fi considerate minuni, dar eu şi familia
mea am simţit din plin ajutorul Sfântului. îi mulţumim din suflet şi
ne rugăm în continuare să mijlocească pentru sufletele noastre.
C. C., 32 ani, Bacău, 18 iulie 2013
+
Bună mireasmă şi bună auzire te faci pentru noi, Preacuvioase
Mucenice Efrem, căci prin toate faptele tale ne arăţi cât este de mare
dragostea lui Dumnezeu pentru om. Tu nu numai că nu treci cu
vederea pe cineva, ci nu încetezi a asculta suspinurile noastre şi
dintru ele îţi ţeşi veşmânt cu care te înfăţişezi înaintea Sfintei Treimi,
spre a ne agonisi cărări mântuitoare.
14 SEPTEMBRIE ++ + + t t + t t t + t t t 86

PARCĂ NICIODATĂ NU MĂ DURUSE

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou, absolut


întâmplător", pe data de 2 noiembrie 2012, luând din raftul unui
pangar o carte care s-a dovedit a fi despre minunile unui Sfânt
absolut necunoscut mie.
Am răsfoit-o şi, citind câteva minimi, am simţit, ca niciodată
pană atunci, că trebuie să o cumpăr, că trebuie ca acel sfânt să fie
„al meu". Intre oameni, o asemenea reacţie se cheamă dragoste la
prima vedere, dar probabil, în cazul ăsta, aş putea să o definesc mai
precis drept minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu, Care ne
trimite i|iitorul Lui, prin Sfinţii Săi, la momentul la care avem
nevoie.
Am început să citesc a doua zi acatistul Sfântul Efrem cel Nou
de Ia finalul cărţii, aceasta după ce, ajungând acasă, cu o seară
înainte, abia am reuşit să mă culc, fiind total absorbită de minunile
pe care le citeam.
L-am rugat, fascinată de ceea ce citisem (recunosc, mai mult
„de probă"), să-mi treacă o durere veche, surdă şi sâcâietoare, de
dinte, care nu trecea de obicei decât cu multe analgezice. Şi mi-a I
recut, aproape instantaneu, fără să mai revină, cum eram obişnuită,
i n fiecare zi. Pur şi simplu, parcă niciodată nu mă duruse ceva
acolo.
Am prins curaj. îi citeam acatistul zilnic. Mă simţeam, <
itindu-1, protejată de orice rău. Era o senzaţie nouă. Şi de atunci .iu
început binecuvântările Sfântului Efrem cel Nou în viaţa mea şi a
familiei mele, binecuvântări privind lucruri foarte importante sau
mai puţin importante. Sfântul Efrem a devenit nelipsit din
gândurile mele, din rugăciunea mea de fiecare clipă!
Multele minuni nu le pot decât enumera, câteva, căci sunt
sigură că nici nu mi le mai amintesc pe toate, din păcate, deoarece
aşa stă în firea noastră, omenească: să reţinem şi să facem atâtea
lucruri nefolositoare, iar lucrurile spre mântuire să le tratăm, de
multe ori, cu superficialitate. Sfântul Efrem mi-a ajutat de multe ori
în problemele cu calculatorul, în desfundarea pe loc a nasului, care
nu răspundea, de luni de zile, decât la medicamente, într-o durere
sfâşietoare de umăr, care mi-a trecut aproape instantaneu, durere
de rinichi, eliminarea apei în exces din organism, fără pastile, ca
până atunci, vindecarea unui gât inflamat, care altfel, de ani de zile,
degenera într-o tuse ce mă ţinea trează nopţi întregi...
M-a ajutat cu două zile înaintea Crăciunului, când centrala
termică nu mai mergea şi nu mai aveam apă caldă. In acea perioadă
de dinainte de sărbători, în care nu mai lucrează nimeni, după ce
t + t t t t t t t 87
m-am rugat Sfântului Efrem, printr-o mare, mare minune a venit
într-o oră un instalator extrem de priceput, care a rezolvat cu cea mai
mare seriozitate problema, repede şi la un preţ foarte rezonabil.
Dar din tot ajutorul pe care Sfântul Efrem mi l-a dăruit până
acum şi pentru care îi mulţumesc din tot sufletul, cerându-mi iertare
că scriu atât de târziu despre acest ajutor, cu toate că deseori îi
promiteam că o să scriu „a doua zi" despre minime (te rog, iartă- mă,
Sfinte Efrem şi primeşte mărturia mea spre folosul celorlalţi, aşa cum
vei crede tu de cuviinţă), din tot acest ajutor vreau să amintesc în
special două lucruri.
Mama mea suferea îngrozitor după un accident la gamba şi
glezna piciorului stâng. în noiembrie 2012, când l-am cunoscut pe
Sfântul Efrem, se adunaseră vreo 6 luni de suferinţă cumplită, cu un
picior umflat şi roşu, fierbinte la atingere, care o împiedica să se
încalţe şi să meargă şi care nu răspundea la nici un tratament. La vreo
două zile după ce aflasem despre Sfântul Efrem, i-am făcut, cu o
iconiţă a Sfântului, semnul crucii pe picior şi, în taină, l-am rugat să o
vindece şi să o facă să creadă (până atunci mama nu avea nici o
legătură cu Sfinţii, cu Biserica) - şi a vindecat-o, în mod spectaculos,
ar spune, poate, ateii. Da, a doua zi de dimineaţă, mama avea
piciorul dezumflat, normal, roşeaţa trecuse, osul (tibia) se
dezumflase complet! Dar peste toate astea, mama CREDEA! De
atunci, mama citeşte regulat acatistul Sfântului Efrem şi îl iubeşte cu
adevărat!
Iar recent, Sfântul Efrem, la rugăciunea mamei mele pentru
mine, căci eu eram într-o perioadă de deznădejde şi nu mă puteam
ruga, mi-a dezumflat un „ciorchine" de ganglioni îngrozitor de
dureroşi de la gât, care apăruseră din cauza aerului condiţionat.
După acatistul citit seara de mama, a doua zi dimineaţă, m-am pipăit
şi am descoperit că trecuseră... complet! Parcă niciodată nu aş fi avut
ceva. Iar sperietura mea şi deznădejdea care, slavă Domnului, au
dispărut şi ele, se datorau şi faptului că eu sunt alergică la antibiotice
şi n-aş fi putut lua nimic mai mult decât antiinflamatoarele pe care le
luasem zile la rând şi care n-au avut nici un efect.
îi mulţumesc încă o dată şi în fiecare clipă Sfântului Efrem cel
Nou pentru toate şi îl rog ca, până la sfârşitul vieţii, să mă aibă sub
ocrotirea lui. Ioana M., Bucureşti, 19 iulie 2013
t
Surâsul tău dumnezeiesc se face neîncetat lucrător,
Preablândule Părinte Efrem, aducând în inimile noastre bucurie şi
14 SEPTEMBRIE +t+ + nădejde
t t t t t t + 88

curată, iar trupul tămăduindu-ni-1 dimpreună cu sufletul.


I li* ca razele milostivirilor tale să răsară de-a pururi asupra i H lastră,
ca, îmbărbătându-ne în învolburările vieţii, să ne ţinem cu ilatomicie
de Crucea şi de Evanghelia Domnului Hristos.

ELIBERAREA
DE SUB PRESIUNEA NOULUI
REGIM POLITITC

Am aflat de cartea Sfântului Efrem cel Nou de la o prietenă •a


mi-am cumpărat-o numaidecât, făcând o comandă pe net. în
momentul când am început să o citesc, am simţit o vibraţie în mine ,.i
am citit-o în zilele libere, de Rusalii.
Atunci când am început să o citesc, am avut în gând mai multe
dorinţe pe care aş fi vrut ca Sfântul să mi le împlinească sau, mai bine
zis, mai multe situaţii pentru care am cerut ajutorul. Nu toate iluaţiile
în care am cerut ajutorul sunt rezolvabile imediat, însă o ■.a vă
povestesc o situaţie care s-a finalizat cu bine imediat ce am citit
cartea.
Situaţia în care m-a ajutat Sfântul Efrem nu era cea mai
importantă din viaţa mea, dar pentru că începea să mă marcheze,
m-am rugat Sfântului ca, dacă nu cer prea mult, să mă ajute.
Am 40 de ani şi lucrez într-o companie de stat unde s-au I
n-trecut nişte lucruri foarte josnice. Timp de cinci ani, am lucrat sub
presiunea unui regim politic care semăna foarte bine cu regimul lui
Ceauşescu, deşi se spune că suntem în democraţie. Imediat ce noul
regim s-a instalat (2008), oamenii care îşi făceau datoria şi nu erau
implicaţi politic erau umiliţi şi batjocoriţi în diverse moduri, in aceşti
ani, au fost promovaţi oameni care erau mincinoşi, nu .iveau bun
simţ, frică de Dumnezeu şi nu apreciau valorile sau p
rofesionalismul.
Timp de cinci ani, nu am putut exprima nimic din ceea ce
gândeam, deoarece cei care spuneau ceea ce gândeau erau daţi afară.
Sarcinile de serviciu erau tot mai multe, nivelul de salarizare nu
s-a mărit în cinci ani, deşi persoanelor din gaşca de management li
s-au mărit salariile de mai multe ori.
Dar trebuia să tăcem şi ne obligau să semnăm acte adiţionale,
prin care nu aveam voie să vorbim despre ceea ce se întâmplă în
interior.
Imediat după ce am citit această carte, schimbarea aşteptată de
cinci ani s-a produs şi acei „manageri de succes" au fost înlăturaţi.
Mulţumesc Sfântului Efrem cel Nou pentru ajutorul grabnic pe
care mi l-a dat şi să ne ajute Dumnezeu să fie bine în continuare.
Mirela, Turda, 21 iulie 2013

Biruind cu vărsările sângelui tău nedreptatea cea cumplită a


celor care te-au ucis, Mare Mucenice Efrem, ai înfrânt zăgazurile
morţii, urmând Celui Care S-a răstignit şi a biruit prin Cruce.
Picură şi în vieţile noastre un strop din îndelunga ta răbdare, ca să
înţelegem că biruinţa pe care tu ne-o dăruieşti e temeluită întru
sângele tău mucenicesc.

SFINŢII
ÎŢI AŞAZĂ OASELE CUM TREBUIE

Sfântul Efrem a intrat în viaţa mea de mai mult timp.


Prima dată am citit un articol pe net despre aflarea moaştelor
lui. îmi aduc aminte că am fost impresionată, aflând despre un
Sfânt care a pătimit cu 500 de ani în urmă şi care şi-a descoperit
martiriul în vremurile noastre.
Eu am mare evlavie la Sfântul Nectarie. O perioadă, dimi-
neaţa, până să încep serviciul, treceam pe la catedrala din oraş,
unde se găsesc o părticică din moaştele lui. Am aflat că într-o
încăpere a catedralei este o icoană mare cu Sfântul Nectarie. Mi-am
continuat drumurile, rugându-mă la icoana Sfântul Nectarie. Acolo
am găsit icoanele altor Sfinţi: Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Ioan
Maximovici, Sfântul Luca al Crimeei, Sfântul Mina, Sfântul
Pantelimon. în faţa acelor icoane mi-am petrecut multe dimineţi.
Apoi, am găsit pe net tot mai multe mărturii despre Sfântul
Efrem. Astfel am cumpărat cărţi despre minunile lui, care ne-au
întărit duhovniceşte.
M-am bucurat foarte mult când am găsit icoana Sfântului.
Am început să citesc Paraclisul pentru 40 de zile.
în această perioadă, am visat că la poartă era o icoană mare a
Sfântului. Am considerat că ne-a arătat că ne ocroteşte.
în multe mărturii, se vorbea despre uleiul de la candela lui.
într-o zi de duminică, am pomenit de ulei, iar luni deja am
intrat în posesia lui. Fraţii mei au obţinut ulei, adus din Grecia, de
la o persoană necunoscută, pe care au întâlnit-o într-o biserică unde
căutau moaştele Sfântului. Am aflat că în oraşul nostru este
14 SEPTEMBRIE + t t t t 90
n părticică din moaşte. Eu am reuşit să mă închin lor după ce au
trecut cele 40 de zile.
în această perioadă, am avut parte de o mare încercare. în /lua
de înălţare (13 iunie 2013), mama mea a căzut în curte. A i .i/.ut pe
umărul drept şi s-a ales cu o fractură (colul chirurgical de Immerus).
La urgenţă, ne-au spus că e cu deplasare şi că probabil <• nevoie de
operaţie. Mama mea are 86 de ani şi de la o anumită vârstă fracturile
simt extrem de problematice.
Când am plecat de la urgenţă, am trecut pe la bisericuţa
0 I I I curtea spitalului. Acolo era o icoană mare cu Sfântul Luca al t
rimeei. Am înţeles că, pe lângă Sfântul Efrem, ne-a mai sărit în i|iitor
încă un Sfânt.
Mama a trebuit să stea bandajată 3 săptămâni. A prins rliiar
perioada de caniculă şi n-a fost uşor. „S-a nimerit" să fiu în concediu
cele 3 săptămâni. Cum le rânduieşte Dumnezeu, nu le
1 ânduieşte nimeni.
Intre timp, citeam cu voce tare rugăciunile, ca mama să le audă.
M i-a povestit cum a simţit că cineva o trage de oasele fracturate. Eu
,un glumit şi am spus că: „Sfinţii îţi aşează oasele cum trebuie".
Zilnic, am făcut semnul Crucii pe umărul drept (pe sub bandaj, cum
am putut) cu ulei de la candela Sfântului Efrem şi cu ulei de la alţi
Sfinţi iubiţi de noi (Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul etc.).
După o săptămână, trebuia să mergem la control. Toată lumea
spunea că la ortopedie se stă cu orele. Până să plecăm, am citit
acatistul Sfântului Efrem. Noi aveam numărul 8, iar când am ajuns,
ieşise numărul 6. Numărul 7 nu era, aşa că am intrat fără să facem
anticameră. Doctorul a fost mulţumit de radiografia de control. N-a
fost nevoie de operaţie.
A doua zi, după ce s-au împlinit cele 40 de zile de citire a
Paraclisului Sfântului Efrem, am scos bandajul. Mâna se recuperează
foarte bine, erau evidente progresele.
Mulţumim Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Luca şi tuturor
Sfinţilor pentru ajutorul lor.
Slavă Dumnezeului nostru că ne-a trimis pe Sfinţii Săi în ajutor.
Mulţumim Măicuţei Domnului că pururi se roagă pentru noi,
păcătoşii.
Despre Sfântul Efrem i-am povestit şi unei vecine, care e
născută pe data de 5 mai. I-am spus că are ca protector un mare
Sfânt. Nu ştia de el, dar s-a bucurat să afle. Dânsa mergea cu cadrul,
+ t t t t t t t t 91
deoarece suferise o fractură la picior. După ce i-am dus cartea cu
mărturiile despre Sfântul Efrem şi acatistul, a lăsat cadrul deoparte şi
a început să meargă fără să se sprijine în baston sau cârje.
R. M., România, 22 iulie 2013 t
Tu eşti bucuria şi mângâierea celor bolnavi, Mare Mucenice
Efrem, căci lacrimile pe care nu le vede nimeni şi suspinurile neştiute
nimănui le primeşti în sfânta ta îmbrăţişare şi le rânduieşti alinare şi
tămăduire. Umple inimile noastre de mireasma cea sfântă a
Evangheliei, ca, punând început bun, să gustăm în toată vremea
vieţuirii pământeşti din dulceaţa sfintelor porunci ale Mântuitorului
Hristos.

MI SE LUA CEAŢA DE PE MINTE


Prima dată am auzit de Sfântul Efrem anul acesta, în Postul
Paştelui, când mergeam într-un pelerinaj la o mănăstire şi o prietenă
mi-a dat să duc icoana cu Sfântul Efrem cel Nou. L-am îndrăgit mult
şi de atunci mi-am dorit şi eu o icoană cu Sfântul, gândindu-mă
să-mi cumpăr una în viitorul apropiat. (Deoarece acest pelerinaj a
fost pe jos, unei alte prietene i s-a făcut rău, dar după ce i-am dat să
ducă icoana cu Sfântul Efrem, s-a simţit mult mai bine, având forţă
să parcurgă tot drumul până la mănăstire.)
După o lună, de ziua mea, am primit de la două prietene
icoana cu Sfântul Efrem, pe care mi-o doream din pelerinaj, precum
şi o cărticică cu viaţa şi acatistul său şi bineînţeles că, dintre toate
darurile primite în acea zi, de acestea m-am bucurat cel mai mult.
Am auzit că Sfântul Efrem cel Nou este grabnic ajutător şi,
pentru că aveam de scris lucrarea de licenţă, am început să-i citesc
acatistul. Mai erau trei săptămâni până la data la care trebuia să o
predau şi eu nu scrisesem încă nimic! Mă gândeam că numai o
minune mă poate salva să reuşesc să o termin şi, mai întâi de toate,
să o predau la timp, iar mai apoi să fie şi de o calitate cât de cât bună.
Bineînţeles că în această perioadă de trei săptămâni mi-am
petrecut timpul muncind la lucrare şi rugându-mă, iar cu binecu-
vântarea şi recomandarea duhovnicului meu, m-am spovedit de
două ori şi m-am împărtăşit de trei ori, pentru că se întâmpla des ca,
din cauza presiunii, efectiv să nu mai am idei şi să treacă timpul fără
ca eu să mai scriu ceva. Dar, mergând la Sfânta Spovedanie şi la
Sfânta împărtăşanie şi apoi rugându-mă la icoana Sfântului Efrem
cel Nou, mi se lua ceaţa de pe minte şi deveneam foarte productivă.
14 SEPTEMBRIE t t t t 92
M-a ajutat foarte mult şi părintele meu duhovnic, cu rugăciuni
•,.i încurajări, precum şi toţi prietenii mei, şi mai ales Sfântul Efrem
■ el Nou, drag sufletului meu, astfel încât, cu ajutorul lui Dumnezeu,
,nn luat notă mare la licenţă şi am terminat cu bine, chiar mai bine
decât îmi doream.
Mărturisesc că, de fiecare dată când mă rog Sfântului sau t and
îi privesc icoana şi îmi fac semnul Crucii trecând pe lângă ea,
primesc un simţământ foarte frumos de pace.
Lăudat fie Dumnezeu! Ioana-Ştefania, România, 22 iulie 2013
+
Cu trezvia ta cea văzătoare de Dumnezeu ai biruit toate
ispitirile vrăjmaşului, Preacuvioase Părinte Efrem, şi întru puterea
blândeţii ai răbdat toate caznele aduse asupră-ţi de prigonitorii i ei
cumpliţi. înalţă mintea noastră către adâncurile cele minunate ale
Evangheliei, ca, urmând Fiului lui Dumnezeu, dintru lucrare '..1 se
pecetluiască şi fiinţa noastră cu puterea cinstitei şi de viaţă lăcătoarei
Cruci.

DIFICULTĂŢILE FINANCIARE CAUZATE


DE CRIZA ECONOMICĂ

în mod doar de Dumnezeu ştiut, Sfântul Efrem a săvârşit în


viaţa familiei mele minuni mari, cu prilejul zilei sale de naştere şi
totodată de început al pătimirilor muceniceşti, de Praznicul înălţării
Sfintei Cruci (14 septembrie).
Prima minune, prin care am căpătat curaj în a-i cere ajutorul,
s-a petrecut pe data de 14 septembrie 2006. Ocupam, ca inginer, un
post prost plătit, cu multe atribuţii şi ore suplimentare
neremunerate. Astfel, cu 600 lei pe lună, îmi era aproape imposibil
să-mi întreţin familia cu trei copii. Situaţia dura cam de trei ani şi,
având în vedere apropierea iernii cu cheltuielile ei imense pentru
întreţinere, eram foarte tulburat, căutam un alt loc de muncă şi nu
găseam nici o soluţie de îmbunătăţire a venitului. întristat, în seara
anterioară acelei zile, am citit Paraclisul Sfântului Efrem, cu luate că
mi se părea un mănunchi de rugăciuni mult mai ample şi mai greu
accesibile decât paraclisele închinate Maicii Domnului, spre
exemplu. A doua zi (pe 14 septembrie), eram foarte tulburat şi
hotărât să renunţ la serviciul care, deşi era unica sursă de venit, era
injust remunerat. Mi-am depus în acea zi demisia, care, într-o
situaţie anterioară, similară, îmi fusese ruptă de conducătorul
unităţii. Spre marea mea uimire, ceea ce a urmat a fost încadrarea
mea într-o altă titulatură ocupaţională, în cadrul aceluiaşi sector,
care a permis, datorită indexărilor salaríale de care am beneficiat în
următoarele două luni, dublarea venitului net.
In ajunul zilei de 14 septembrie 2008, am citit iarăşi Paraclisul
Sfântului Efrem, printre mâhnirile împărtăşite Sfântului fiind şi
situaţia financiară, care iarăşi devenise aproape critică, din cauza
creşterii necesităţilor celor trei copii şcolari, ce aveau nevoie de
pregătire la câteva materii, dar şi din pricina scăderii puterii de
cumpărare a românilor, pe fondul crizei economice. A doua zi, după
Sfânta Liturghie, o persoană mi-a propus să ocup timp de câteva luni
un post într-un proiect cu finanţare europeană, în care, pentru
activitatea desfăşurată, urma să primesc cam 500 Euro lunar. A fost
un nou sprijin financiar imens pentru familia mea, datorită căruia
am putut face şi câteva mici investiţii în casă, ceea ce nu se mai
întâmplase de ani de zile.
în septembrie 2011, criza economică îmi îngenunchease din
nou familia atât de grav încât, pentru a supravieţui, apelasem la
serviciile oferite săracilor de către una dintre Cantinele sociale ale
Arhiepiscopiei Dunării de Jos şi la îndurarea unui preot de la o
biserică din Galaţi, care ne ajută cu ulei, făină şi alte alimente ce se
strângeau de la pomeniri. în această situaţie disperată, lipsită
aparent de scăpare, un prieten mi-a propus să lucrez în străinătate.
Astfel, mi-am lăsat cu multă durere familia şi am ales până în
prezent exilul, pentru a-mi putea întreţine copiii. Interesant este
faptul că, după plecarea mea din România, timp de aproape două
săptămâni, nu mi s-a oferit nici un serviciu, deşi fusesem chemat
pentru ceva sigur. Pe 14 septembrie 2011 însă, a fost prima mea zi de
lucru într-o fabrică din Beîgia, ca o confirmare a faptului că tot
Sfântul Efrem a fost mijlocitor pentru scoaterea familiei mele din
impas financiar. A urmat o perioadă de aproape doi ani, foarte
epuizantă, umilitoare şi nefericită, însă prosperă din punct de vedere
financiar.
Menţionez aici un alt ajutor acordat de către Sfântul Efrem în
ultimii doi ani. Statele occidentale oferă copiilor emigranţilor ce
muncesc legal pe teritoriul lor suplimentarea alocaţiilor din ţările de
origine, astfel încât un copil poate beneficia de până la 100 Euro
lunar. întocmirea actelor de către autorităţile occidentale durează
mult, adesea se strecoară greşeli, mai mult sau mai puţin intenţionat,
există şi o reticenţă generală faţă de emigranţii est- europeni pe
fondul imaginii nefavorabile create României de către politicienii şi
mass-media românească. în aceste condiţii, timp de 6 luni, deşi
depusesem toate actele necesare, nu am avut nici un
1« SEPTEMBRIE t t t t t t t t t 94
t.ispuns scriptic sau financiar legat de
alocaţiile neplătite copiilor mei, care deja
reprezentau o sumă însemnată. Neştiind cărei
instituţii să mă adresez şi având impediment
necunoaşterea limbii olandeze, necesară în
relaţia cu autorităţile, am hotărât să apelez
cu mare întristare la Sfântul Efrem, căruia
i-am făgăduit un dar pentru mănăstirea Nea
Makri, după împlinirea cererii. Deşi până m
acea zi trimisesem mai multe scrisori şi
e-mailuri persoanelor c are gestionau
documentele cu privire la alocaţii, nu
primisem nici un răspuns. Cu toate acestea, a
doua zi, după ce am citit cu mare durere
Paraclisul Sfântului Efrem şi i-am făcut
făgăduinţa, am primit în mod neaşteptat o
înştiinţare din partea autorităţii de plată a
alocaţiilor, prin care mi se comunica suma şi
termenul de plată al sumei cuvenite.
Pe această cale, vă confirm şi faptul că pomelnicul şi banii pe
care i-am transmis, ce-i drept, cam riscant, în plic (mănăstirea nu
dispune de un cont bancar), mascaţi într-o felicitare de carton,
pentru a nu ispiti senzorial lucrătorii poştali români şi greci, au ajuns
la adresa Mănăstirii Sfântului Efrem din Nea Makri, specificată în
cărţile cu minunile sale, publicate de Editura Sofia. I >upă câteva
săptămâni, am primit confirmare în limba engleză din partea maicii
stareţe, pentru banii donaţi.
De asemenea, am primit de câteva ori, din partea Sfântului
Efrem, ajutor în câteva nopţi, pentru calmarea crizelor de atac de
panică apărute pe fondul stresului cauzat de viaţa printre străini. I
,uam icoana Sfântului Efrem în braţe şi, după un timp, sufocarea şi
majoritatea celorlalte simptome dispăreau.
Tot printre străini, am descoperit că, în clipele în care eram
extenuat fizic, nemaiputând face faţă vitezei cu care trebuia să
descarc produsele de pe linia de producţie automatizată, şi mă
rugam fierbinte Sfântului Efrem, în maxim 15 minute survenea o
defecţiune tehnică în procesul tehnologic, iar banda se oprea uneori
chiar şi 30 de minute, timp în care îmi puteam reveni. Acest ajutor a
fost dăruit şi altor români care lucrau în posturi epuizante, la benzile
de sortare sau de ambalare a legumelor, cărora le împărtăşisem
experienţele mele cu Sfântul Efrem în situaţii-limită.
Criza economică mondială este abia la început, iar Grecia şi
România se zbat deja de ani de zile în laţul condiţiilor injuste impuse
de forurile monetare internaţionale. Sfântul Efrem este din ce în ce
mai solicitat, pentru că, în lipsa sprijinului din partea guvernanţilor,
politicienilor şi autorităţilor, nu mai ştim cui să ne adresăm
omeneşte pentru a supravieţui. Şi atunci ne adresăm + t t + t t t + 95
acelor oameni care, fiind în trupuri stricăcioase, cu slăbiciuni ca ale
noastre, au biruit lumea şi barbaria prigonitorilor din toate
timpurile, fie ei musulmani, comunişti sau politic corecţi, iar acum
ne sprijină din Ceruri atunci când nu mai putem îndura.
Marius Zlătescu, Roeselare, Belgia, 23 iulie 2013 t
Intru pătimirile acestui veac fiind cufundaţi, osteniţi şi
împovăraţi, venim către tine, dumnezeiescule Efrem, căci cu
dragostea şi îmbrăţişarea ta sfântă îi primeşti pe toţi cei cuprinşi de
nevoi. Fă-te nouă neîncetat sprijinitor şi ocrotitor, ca, veselindu-ne
de lumina nădejdii, să îţi cântăm aşa: Bucură-te, Mare Mucenice al
lui Hristos, căci cu puterea împărătească a Crucii ne sfinţeşti vieţile
şi ne învredniceşti izbânzilor nemuritoare!

L-AM RUGAT SĂ FIE CU MINE ÎN SALĂ


Cineva mi-a împrumutat cartea Viaţa, arătările, minunile, acatistul
şi paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, grabnicul ajutător şi marele făcător de
minuni. Am început să citesc această carte şi am început să simt o
mare dragoste şi apreciere pentru acest Sfânt. Citeam foarte mult din
ea, nu mă puteam opri. Dacă lăsam puţin cartea, îi duceam deja
dorul. Am fost uimită de minunile lui şi de dragostea pe care o are
faţă de noi.
Cu o zi înainte de începerea celei de-a doua sesiuni de
examene, am citit acatistul Sfântului Efrem şi m-am rugat pentru
colegii mei şi pentru mine ca să trecem cu bine de sesiune şi mai ales
să mă ajute la examenul de limba engleză, căci nu prea mă descurc.
L-am rugat pe Sfântul Efrem să fie cu mine în sală la examenul de la
engleză.
Când am început examenul, am făcut prima parte, la care am
lăsat netraduse ultimele două părţi din text, iar la ultimele două
exerciţii am făcut ceva de care eram sigură că nu e bine. Am aşteptat
cu sufletul la gură afişarea notelor. Mă temeam că voi lua o notă
mică sau şi mai rău - voi avea o restanţă. Când s-au afişat notele,
m-am uitat să văd ce notă am luat şi m-am speriat când am văzut că
am luat 9, atât eu, cât şi colegii mei. Mi-am făcut cruce şi i-am adus
mulţumire Sfântului Grabnic Ajutător Efrem.
în prima sesiune, am făcut tot şi am luat 8, iar acum, când nu
am făcut cine ştie ce, am luat 9. îi mulţumesc din suflet Sfântului.
O altă minune a Sfântului s-a întâmplat când aveam o durere
de cap. Mi-am făcut cruce pe frunte şi am spus: „Sfinte Efrem,
14 SEPTEMBRIE

.i|ută-mă să nu mă mai doară capul". Şi imediat am simţit că mă l isă


durerea. Şi m-a lăsat.
îţi mulţumesc, Sfinte Mare Mucenice Efrem cel Nou, Sfântul
■MIfletului meu. Elena Alexandra, Constanţa, 23 iulie 2013
t
Bătăi, batjocuri, scuipări, foame, sete şi cazne au adus asupra l.i
prigonitorii cei amarnici, însă neclintit ai rămas, Mare Mucenice I
irem, căci ai iubit Crucea lui Hristos şi ai râvnit a urma dragostei
aceluia Care te-a iubit până în sfârşit. Luminează minţile noastre
intru strălucirea Sfintei Cruci, ca, înnoindu-ne lăuntric, să se
(ilinească şi întru noi gândul cel mai înainte de veci al Preasfintei
Ireimi.

TOTUL VA FI BI NE!
Mi-a luat o vreme până să aştern pe hârtie ceea ce aveam în
minte, dar, în sfârşit, am făcut-o.
L-am descoperit pe Sfântul Efrem acum o lună şi ceva,
aproximativ două, citind o carte primită de la o clientă bolnavă de
cancer (eu lucrând la Provident). Oricum, credeam cu tărie în
Dumnezeu, iar intr-o discuţie de-a mea cu doamna respectivă, ea
mi-a dat cartea cu Noile minuni ale Sfântului Efrem cu copii născuţi şi
nenăscuţi.
Eu am avut o relaţie, care s-a terminat brusc, în urma căreia am
suferit enorm şi nu am înţeles încă motivele despărţirii, începusem
să citesc din carte de câteva zile, şi din acatist... Era o zi de duminică
şi eram deprimată, gândindu-mă că fericirea nu era pentru mine.
M-am rugat la Măicuţa Sfântă şi la Sfântul Efrem, iar apoi m-a
cuprins o linişte caldă. In acea noapte, am visat
0 voce de bărbat; nu am reţinut ce îmi zicea, dar acea voce era
învăluită de o lumină puternică. Deşi dormeam, simţeam că era o
prezenţă în cameră. Singura frază care îmi vine în minte de atunci e:
„Totul va fi bine!", e fraza de sfârşit, iar când „a plecat" s-a auzit ca o
bubuitură, care m-a trezit din somn. Speriată, am strigat-o pe mama,
care în acelaşi timp îl visa pe duhovnicul ei.
în altă zi, am vrut să aprind o lumânare în faţa imaginii
Sfântului de pe coperta cărţii. După o perioadă, aproximativ
jumătate de oră, mă duc în încăperea unde era lumânarea şi văd că
aceasta s-a topit şi focul ardea la o distanţă foarte mică de carte. Am
fugit, am luat o pătură şi am astupat focul. Am luat cartea în mână,
cu speranţa că nu a păţit nimic! Şi, surpriză - cartea nu avea nici
măcar o mică urmă de arsură!
1 MAI 1421 tt t t t t t t t t
97
Să vă mai spun că azi, 24 iulie, am aflat că am luat 10 la un
examen de la facultate, la care picasem şi nu apucasem să învăţ ca
lumea! Iar asta datorită cui? Sfântului Efrem, desigur! Tot Sfântul
Efrem m-a mai ajutat la mărire, la un alt examen, la care luasem 7 şi
am luat apoi 10.
Vreau să vă spun că îi simt prezenţa lângă mine sau în cameră,
atunci când sunt extrem de neliniştită, agitată sau plâng. II simt
aproape, îl iubesc enorm pe acest Sfânt, mi-e drag, mi-e un prieten
faţă de care mă pot descărca şi pot plânge şi îmi este aproape fără
a-mi spune nimic, fără să îl văd. Am avut o perioadă în care am zis
că sunt dezamăgită pentru că nu mi s-a îndeplinit dorinţa privind
viaţa sentimentală, dar a doua zi, mi-a fost ruşine de
comportamentul meu şi am simţit că „prietenul" meu, Sfântul Efrem,
m-a dojenit. Am încredere în el că mă va ajuta şi în problema
sentimentală, doar mi-a zis că va fi bine - doar că trebuie să am
răbdare. Mulţumesc, Sfinte Efrem, mulţumesc şi te iubesc!
D., Oradea, 24 iulie 2013
+
Primindu-ne întru lumina ta, toate poverile şi îngrijorările se
spulberă, Preacuvioase Părinte Efrem, iar prin venirea ta, împărăţia
Cerurilor ne cuprinde şi pe noi, sărmanii şi neputincioşii. Fă tu ca
dragostea ta dumnezeiască să ne intre până în străfundurile cele mai
adânci ale inimii şi să ardă tainiţele morţii, ca astfel, înnoindu-ne
cugetele şi simţirile, să ne veselim de puterea învierii lui Hristos
Dumnezeu.

PAŞII SFÂNTULUI EFREM


ÎN ROMÂNIA

Dragi fraţi creştini ortodocşi, „pecetea lucrării Sfântului Efrem


cel Nou rămâne tăinuită în numele pe care îl poartă şi se dezvăluie
cu putere din însăşi minunile sale".
Aşa s-a întâmplat şi cu grupul nostru de pelerini. Citisem cu
bucurie despre papucul Sfântului Efrem cel Nou, aflat la noi, în
România, la Cluj, la Biserica ASCOR, primit de Părintele Ciprian.
In pelerinajul organizat în perioada 17-24 mai, de sărbătoarea
Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, eu cu o parte dintre pelerini
ne-am îmbrăcat cu bucurie în straie populare româneşti, ca să-i
cinstim cum se cuvine pe Sfinţii sărbătoriţi, dar şi pe cei pe care urma
să îi vizităm: Sfântul Cuvios David Bătrânul, Stareţul Iacob Tsalikis,
următorul Sfânt care va fi canonizat şi a cărui chilie am
14 SEPTEMBRIE + ttttttttt + 98
vi/.itat-o cu sfială în suflet, moaştele Sfântului Ioan Rusu din
ITokopi - iar mai apoi ne-am îndreptat către Nea Makri.
Măicuţele de acolo ne-au întâmpinat cu bucurie, am sărutat
mâna maicii stareţe, care avea acea bucurie şi iubire hristică în ochi,
şi am cântat româneşte HRISTOS A ÎNVIAT şi paraclisul Sfântului
Efrem cel Nou. Ne-am închinat la mormântul maicii Macaria, care l-a
descoperit pe Sfântul Efrem cel Nou, am văzut Incul în care l-a
descoperit, precum şi dudul unde a fost chinuit şi i luat cununa
muceniciei.
Primul papuc a fost primit în dar de către părintele Gavrilă
Ioan din Chichiş, care a simţit că va pleca din biserica Sfântului
Efrem cel Nou de la Nea Makri cu un dar de preţ, deşi abia în
ultimul moment i văzut ce dar i-a pregătit Sfântul. Apoi, văzând cele
întâmplate, celălalt părinte, Marian Vlăduţ, a cerut aceleiaşi măicuţe
şi pentru noi, cei de la Sibiu, acelaşi dar. Şi astfel, al doilea papuc a
venit în Sibiu, la Biserica pentru surdo-muţi, lângă Podul Gării.
Considerând că Sfântul Efrem cel Nou ne-a făcut aceste daruri
de care se pot bucura toţi credincioşii români, este bine să nu le
ţinem doar pentru noi, ci să împărtăşim această bucurie cu toţi 11 aţii
creştini ortodocşi din ţară.
O credincioasă din România, 26 iulie 2013
+
Cunoscând dragostea ce ţi-o vor arăta şi românii, ai binevoit a
umple cu darurile tale pe toţi cei care ţi se roagă cu smerenie şi
recunoştinţă, Sfinte Părinte Efrem. Pentru aceea, şi noi, cei care
ne-am învrednicit a te cunoaşte prin mărturiile nenumăratelor
minuni, te rugăm, sfinţeşte minţile şi inimile noastre, spre a auzi
urmele paşilor tăi nevăzuţi, care dimpreună cu fiecare om înaintează
pe calea Crucii lui Hristos.

DURERI GROAZNICE
DE SPATE

De ani de zile, am dureri groaznice din cauza pensării între


vertebrele coloanei a nervului sciatic. Durerile sunt groaznice şi
permanente.
Dau mărturie că astăzi, după ce am citit acatistul Sfântului
Efrem cel Nou şi m-am rugat de câteva ori astfel Sfântului: „Sfinte
Efrem cel Nou, ajută-mă", Sfântul a venit în ajutorul meu. Nu mai
am nici o durere... ca şi cum nu a fost vreodată.
t t t t t t t t t t t + t t t t t t t 99
Nu încetez să mă minunez de cele petrecute şi să mulţumesc
Sfântului Efrem cel Nou pentru ajutorul dat!
Claudia, Iaşi, 28 iulie 2013
+
Ţi-a fost încovoiat trupul de multele bătăi şi cazne, Sfinte
Părinte Efrem, însă nicidecum nu ţi-a fost înfrânt sufletul de nebunia
prigonitorilor, căci ştiai că îi urmezi lui Hristos şi că El este cu tine.
Pentru aceea, şi noi, cei care ne coşcovim întru multe neputinţe şi
boliri, găsim la tine îndreptare şi tămăduire, căci întru tine se
preamăreşte dragostea cea răstignită a Fiului lui Dumnezeu.

DORINŢA ÎNDEPLINITĂ

Sunt în sesiune. Viaţa nu e uşoară când eşti student la Drept şi


te străduieşti să îţi iei toate examenele. îmi fac puţin timp, pentru că
i-am promis Sfântului Efrem că o să mărturisesc minunea lui cu
mine, cât de repede pot.
Am picat un examen şi eram foarte deznădăjduită şi tristă.
Două din prietenele mele bune mi-au fost alături în acel moment cu
tot sufletul lor şi le mulţumesc mult de tot. Fără ele era tare greu!
într-o zi, m-am dus la Bisericuţa Studenţilor, în Haşdeu (Cluj),
iar una din prietene mi-a arătat cartea Sfântul Efrem cel Nou-Minuni în
România şi era foarte bucuroasă că Sfântul Efrem a ajutat-o la
facultate, cu examenele, ea fiind în anul terminal.
Luând cartea şi citind câteva dintre minunile scrise, m-am
cutremurat. Eu niciodată nu m-am rugat Sfântului Efrem. Mi-am zis
în gând că mi-aş dori şi eu cartea aceea, dar o să o iau eu mai încolo,
când o să am bani pentru aşa ceva (aşa gândesc mereu).
Seara, după slujbă, m-am închinat pentru prima dată la
moaştele scoase pe o masă în biserică şi, bineînţeles, şi la papucul
Sfântului Efrem. Am simţit o pace interioară de nedescris. După ce
am ajuns în cămin, o altă prietenă m-a rugat să cobor, pentru că voia
să îmi dăruiască ceva.
Când m-am dus, am rămas şocată: mi-a dăruit cartea cu
minunile Sfântului Efrem, deşi eu nu am zis nimănui că mi-o
doream, doar am gândit aceasta şi în plus, cine să îţi dăruiască exact
cartea dorită la o oră aşa de târzie?
Cu adevărat, Sfântul şi-a arătat bunătatea faţă de mine, chiar
dacă eu nu m-am rugat lui până acum. De acum încolo, cu siguranţă
o să mă rog cât de mult pot şi o să-l cinstesc, pentru că Dumnezeu
ne-a dat un Sfânt tare bun!
14 SEPTEMBRIE M25 * t 11 t f « t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t 1 0 0

Dumnezeu să ne ajute pe toţi şi rugaţi-vă Sfântului Efrem I


u-ntru ajutor, mai ales la examene!
Ramona-Daniela, Cluj, 30 iulie 2013 t
Prin puţinele cuvinte ale celor ce mărturisesc binefacerile tale,
M u Itmilostive Părinte Efrem, lucrezi în taina inimilor noastre,
punând I K'cete ce nu poate fi ştearsă de nici o putere sau lucrare
omenească. I 11 minează-ne şi ne fereşte de făţărnicia binevoitoare a
celor mincinoşi, <. i re strecoară ţânţarul ca să înghită cămila şi care
nicidecum nu-şi vor I >une sufletul pentru noi în vremurile de grea
încercare.

DECIZIA
ÎI APARŢINE LUI DUMNEZEU

Mă numesc Eugen şi vreau să împărtăşesc tuturor nişte lucruri


care i s-au întâmplat surorii mele, Daniela, în legătură cu apariţia
Sfântului Efrem cel Nou, înainte ca mama noastră, Eugenia, să fie
internată în spital cu diagnosticul „pancreatită acută".
Sora mea l-a văzut pe Sfântul Efrem cel Nou pentru câteva
clipe, într-o parcare, în oraş, el apărându-i ca un călugăr foarte înalt,
cu faţa măslinie, o prezenţă diferită de cea a unui om obişnuit. în
clipa aceea, sora mea a simţit o căldură plăcută în zona stomacului,
0 stare de bine care a cuprins-o. Ştia că este el. Sfântul părea trist si
parcă voia să-i transmită ceva. Această întâmplare i-a întărit credinţa
surorii mele, care a citit multe lucruri despre el şi viaţa lui,
descoperind rugăciuni puternice, care pot ajuta pe oricine. După
internarea mamei, sora mea s-a rugat neîncetat pentru mântuirea
sufletului Eugeniei, dată fiind gravitatea bolii. Totodată, mama
noastră s-a îndreptat către credinţă, devenind un suflet mai curat,
devenind mai credincioasă.
Sora mea se ruga doar Sfântului Efrem pentru vindecarea
mamei, dar Sfântul i-a dat de înţeles că trebuie să se roage mai întâi
lui Dumnezeu, pentru că el nu poate săvârşi nimic decât cu voia
Domnului.
în clipa de faţă, mama noastră este în spital, în stare critică,
ţinută în viaţă de aparate. Sora mea l-a chemat pe preotul
Constantin, duhovnicul ei, pentru a spune nişte rugăciuni şi pentru a
o împărtăşi pe mama. Acesta a spus că o simte pregătită să plece,
când va fi momentul, că sufletul ei este împăcat pentru a merge mai
departe. Eu mă rog în continuare Maicii Domnului şi Sfântului
Pantelimon, spunând rugăciuni care ar putea-o ajuta pe Eugenia.
1 MAI 14» ( K f l i t M t M t t t » t t t H t t t t t t I t t t t t t t t t
t t t t t 101
Am scris această mărturie pentru că acest lucru i l-a spus
Sfântul Efrem cel Nou surorii mele: să împărtăşească şi altora ceea ce
a văzut ea.
Noi ne rugăm în continuare pentru mama noastră, credem în
minuni, credem că îşi poate reveni, credem că Dumnezeu poate face
orice, dacă vrea, indiferent de ce spun doctorii. Decizia îi aparţine lui
Dumnezeu şi se va întâmpla ceea ce trebuie.
Sfântul Efrem este alături de familia noastră şi poate fi alături
de oricine îi cere ajutorul! Eugen Andrei, România, 1 august 2013
t
Ajutorul tău lucrează neîncetat în lume, Preacuvioase Efrem,
dăruind credinţă şi luminare tuturor celor care cheamă numele tău şi
învrednicindu-i de iertarea păcatelor şi de împărtăşirea cu Trupul şi
Sângele Domnului. Umple inimile noastre de puterea numelui lui
E)umnezeu, ca, întru acesta sfinţindu-ni-se sufletul şi trupul, să
sporim în dragoste şi rugăciune.

PROBLEMA S-A REZOLVAT „DIN SENIN"


Vreau să mărturisesc despre minunea pe care a făcut-o Sfântul
Efrem cu băieţelul meu.
Aflasem de puţin timp despre acest mare Sfânt de la sora mea,
care locuia în Anglia şi pe care a ajutat-o mult Sfântul Efrem acolo,
printre străini. în semn de mulţumire, ea a comandat o icoană cu
Sfântul Efrem, pe care voia să o dăruiască unei biserici. Ea fiind
plecată, am luat eu icoana şi am dus-o la mine acasă, pentru a o
păstra până la întoarcerea ei. Soţul meu a aşezat-o pe un perete în
camera copilului. Cumpărasem şi eu cartea cu viaţa şi rugăciunile
închinate Sfântului şi îi citeam acatistul când aveam timp. îmi era
dragă icoana şi parcă îl simţeam viu în cameră.
Băieţelul meu, în vârstă de 8 ani, era mereu constipat.
Problema era de când se născuse. Avea scaun la 4-5 zile, cu mare
dificultate. Trebuia să fiu mereu atentă cu alimentaţia, făceam tot
felul de combinaţii de fructe şi lactate, evitam alimentele care
constipau, dar care lui îi plăceau şi mi le cerea. Fructele şi legumele
le primea greu şi trebuia să găsesc tot felul de metode pentru a reuşi
să i le dau. Am folosit unele laxative pentru copii, ceaiuri şi alte
preparate, dar fără efect. M-am sfătuit cu mai mulţi medici, dar nu
am găsit soluţia. în casa noastră, erau mereu discuţii pe tema aceasta.
Când eu lipseam, îl sunam mereu pe soţul meu şi îi dădeam indicaţii
ce şi cum să mănânce copilul; când pleca la bunici, procedam la fel;
♦ ♦ ♦ tttt
H SEPTEMBRIE MH 1 1 1 1 t t t t t t t t t t t t t t tttttttttt
t t t t t t t 102
când am fost în concediu, o săptămână nu a avut scaun şi căutam
cabinete medicale şi farmacii. Era un stres permanent. Nu mai ştiam
ce să fac, dar ştiam că nu e bine să continue tot aşa. Era deja o
constipaţie cronică şi avea şi sângerări. Urma să mergem la medic
pentru investigaţii mai complexe şi mai neplăcute.
M-am luptat cu această problemă în toţi aceşti ani, până în
primăvara aceasta, când, dintr-o bună zi, băiatul meu a început .1
avea zilnic scaun, fără probleme, indiferent de alimentaţie. In
perioada aceea, nu foloseam nici un fel de tratament, încercam doar
să-l fac să consume zilnic fructe, lucru pe care îl făceam şi înainte,
dar fără efect. Nimic nou nu am folosit. S-a întâmplat „din senin", ca
să zic aşa. La început, nu îmi venea să cred, aşteptam să apară iar
problema, dar nu a fost aşa. Problema nu mai exista, putea să
mănânce orice, până şi orezul, care îi place lui foarte mult şi, chiar
dacă nu consuma fructe şi legume, nu mai era o problemă. Avea
scaun zilnic, cam la aceeaşi oră. Şi aceasta se întâmplă deja de câteva
luni bune. Am fost şi în concediu şi nu am avut probleme. A mâncat
ce a dorit el, nu trebuia să fim mereu atenţi la alimentaţie.
Mulţumim, Sfinte Efrem!
Discutând cu sora mea, după ce icoana plecase din casa
noastră, mi-am dat seama că Sfântul Efrem nu a trecut degeaba pe
aici. Cât timp a fost la noi, mi-a văzut supărarea şi mi-a vindecat
copilaşul! Şi asta fără să-i cer special acest lucru! Au fost momente
când m-am gândit doar să-i cer ajutorul, dar îmi spuneam că poate
nu se cade să-l rog pentru aceasta şi, atunci când eram mai necăjită,
spuneam doar un „Doamne, ajută-mă!". Dar Sfântul Efrem a auzit
gândul meu şi mi-a trimis ajutorul. îmi pare rău că nu am scris mai
devreme despre această minune pe care a făcut-o cu noi, pentru a fi
şi altora de ajutor, cu toate că nu ştiu dacă am reuşit să transmit cât
se poate de bine mesajul meu. Pentru noi a fost un mare ajutor şi o
mare minune!
Chiar dacă icoana Sfântului nu mai este aici, parcă îl văd şi
acum aici, în cameră şi îl păstrez în sufletul meu. Cât timp a stat la
noi, ne-a făcut un dar!
Mulţumim lui Dumnezeu pentru Maica Domnului pe care o
avem mereu lângă noi şi care ne ocroteşte, pentru Sfântul Efrem,
pentru Sfântul Nectarie şi pentru toţi Sfinţii pe care ni i-a dăruit!
Dumnezeu să ne ajute pe toţi!
AL B., Cluj-Napoca, 4 august 2013 t
Nu îi treci nicidecum cu vederea pe cei care te iubesc şi te
cinstesc, Sfinte Părinte Efrem, ci în taină săvârşeşti cele care în taină
I M M I l l H H H H t t H t t t t t t t t t tt t t t t t t t t + t t t t t t t t t t t
103
sunt cerute, purtându-te cu noi cu nespusă blândeţe şi delicateţe.
Umple de putere cuvintele mărturisirii noastre, ca, vestind ele
flamura biruinţei tale muceniceşti, să se facă lucrătoare pentru
împărăţia Cerurilor şi bucuria oamenilor.

UN DAR ÎNTR-UN M OM ENT D IF IC IL

Mulţumesc din tot sufletul Sfântului Mare Mucenic Efrem cel


Nou pentru minunea, pe care a săvârşit-o acum câteva săptămâni, de
a primi eu în dar de la o cunoştinţă cartea Sfântul Efrem cel Nou - minuni
în România şi o iconiţă cu chipul Sfântului, într-un moment dificil
pentru familia mea.
De cele mai multe ori, este greu să pui în cuvinte tot necazul şi
toată durerea care te macină, dar eu m-am încredinţat cât de mare
este puterea Sfântului Efrem cel Nou. Şi chiar dacă nu pot intra în
detalii despre situaţia şi felul în care am fost ajutaţi, îi îndemn pe toţi
cei care cred în Domnul Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu - şi în
Sfinţii Lui să ceară neîntârziat ajutorul Sfântului Efrem şi vor vedea
ei înşişi cât de mult se vor schimba în bine vieţile şi sufletele lor.
Mulţumesc Domnului Iisus Hristos, Maicii Domnului şi
tuturor Sfinţilor pentru liniştea sufletească pe care mi-o dăruiesc
atunci când citesc rugăciuni către Ei.
Doamne, ajută pe toată lumea, precum şi pe familia mea!
Nineta, România, 8 august 2013 t
Nimic nu-ţi este cu neputinţă dacă eşti chemat cu credinţă,
Mare Mucenice Efrem, ci, venind cu grăbire, aduci cu tine strălucirea
şi biruinţa cea veşnică a Crucii. Sporeşte şi în inimile noastre
rugăciunea, ca astfel, dobândind trezvia cea de trebuinţă, să
pricepem că Dumnezeu neîncetat ne stă tuturor de faţă.

S FÂ NTU L EF R EM
ÎM I FĂ C U S E L O C Î NĂ U NT RU

E greu să-ţi schimbi locul de muncă la aproape 40 de ani, dar,


dacă îl ai alături pe Sfântul Efrem cel Nou, pare floare la ureche orice
alegere! Aceasta e ultima, profundă şi emoţionantă experienţă a
vieţii mele, pe care sunt datoare să o împărtăşesc şi altora, pentru a
pleca împăcată pe noul drum.
Povestea mea a început în lima februarie a acestui an. Eram
profesoară titulară într-o instituţie de învăţământ de nivel mediu,
14 SEPTEMBRIE 1425 + tt t t t + t + tttttttt
104 aflată în vecinătatea casei mele.
întotdeauna am fost conservatoare. Atunci
când am ales acest loc de muncă, am crezut că
va fi până la pensie. Nu eram însă mulţumită
de ceea trăiam aici zi de zi. Plecam spre
şcoală încărcată cu energia caldă şi
protectoare a rugăciunii şi mă întorceam
epuizată, îngândurată şi - nu de puţine ori -
tristă, încercasem adesea să-mi spun că
datoria împlinită şi dragostea elevilor mei
sunt o suficientă măsură a unei zile muncite,
şi totuşi... Când aproape o treime din viaţă
ne-o petrecem la serviciu, am vrea ca aceasta
să nu adune în ea zgura zilelor noastre.
îmi amintesc ca azi întâlnirea cu Marina. Era o fostă colegă de
generaţie de care nu fusesem niciodată apropiată. întâlnirea noastră
a fost să fie providenţială. Ne-am bucurat amândouă de revedere şi
ne-am vorbit ca două vechi prietene: ea se transfera la altă şcoală.
Când m-a întrebat ce fac, am tresărit ca şi cum mi-ar fi citit
gândurile. Ea urma să fie omul care îmi avea să-mi fie sprijin in
dificilul şi extrem de riscantul demers în care urma să pornesc.
Am muncit lunile următoare pentru a-mi realiza dosarul
necesar transferului. De la început, am cerut binecuvântare
părintelui meu duhovnic, pentru a nu întâmpina oprelişti în tot ce
făceam. O bună prietenă mi-a făcut cadou Viaţa, acatistul şi paraclisul
Sfântului Efrem cel Nou. Soţul meu a primit, la rândul lui, mir de la
Sfântul Efrem. Nu putea să fie o simplă coincidenţă. Trebuia să fac
ceva. Era un semn pe care nu-1 puteam trece cu vederea. Am cerut
din nou binecuvântare pentru a citi acatistul Sfântului 40 de zile. Mă
rugam să se aleagă lucrul care-mi va fi de folos. Voinţa mea era să
plec, dar ştiam că nu va fi uşor. Era voia lui Dumnezeu să plec sau
trebuia să rămân şi să rabd mai departe?!
Am aflat, între timp, cu stupoare şi spaimă totodată, că
examenul va fi complet diferit de alţi ani: pentru a intra într-o
instituţie de învăţământ trebuie să ai, înainte de toate, acceptul
Consiliului de Administraţie al acelei instituţii. Teoretic, nu părea a
fi o problemă pentru mine, având în vedere pregătirea mea
profesională, dar, practic, aveam să constatat că încercam cu o suliţă
să prind o acvilă.
Curând, m-am şi confruntat cu obstacolele de care mă temeam,
îmi pusesem pe listă doar patru colegii importante. Nu doream să
plec decât la o şcoală mai bună decât a mea, cu speranţa că acolo va fi
mai multă nevoie de mine. Aşa cum înţelesesem că trebuie să
procedez, m-am prezentat cu dosarul personal directorului prim al
primei instituţii de pe lista mea. Nu am ajuns în biroul acestuia. Din
uşa larg deschisă, doamna directoare mi-a spus că nu
4 MAI 1426 tt + t t + +
105
e interesată să mă cunoască. Are deja un om pentru acel post, aşa că
am făcut cale întoarsă.
Am sunat pentru o audienţă la cea de-a doua instituţie de pe
listă. Postul fusese ocupat deja de un coleg „cu dosar impresionant"
(după spusele directorului adjunct), un coleg ce venea dintr-un judeţ
limitrof capitalei.
Mai rămânea oare ceva pentru mine?
Pe ultimele două opţiuni le consideram şi cele mai bune
pentru mine. Erau colegii de vârf, aflate în apropierea casei mele. La
unul dintre ele am fost primită cu răceală, dar acceptată pentru
concurs, la celălalt - cu căldură şi respect. M-am înscris cu speranţă
la examenul pentru ambele instituţii. Dumnezeu şi Sfântul Efrem cel
Nou aveau să facă alegerea.
Retrăiesc cu pleoapele închise fiecare emoţie, fiecare tresărire
din ziua în care am primit răspunsul. Am ales să merg mai întâi la
colegiul unde mă simţisem acasă, şi aceasta datorită unui director de
excepţie, care, după o atentă lectură a C.V.-ului meu, mi-a vorbit
despre viitorul instituţiei pe care o conducea. M-am simţit, pe loc,
parte a proiectelor despre care dumnealui povestea cu atâta
fervoare. Eram parcă membru al unei echipe şi aceasta mă onora
profund. Am înţeles, din discuţia ulterioară, că decizia va fi a
Consiliului de Administraţie, pe baza punctajelor dosarelor
personale depuse la registratura colegiului. Bucuria dialogului
purtat, respectul reciproc profund, resimţit cu intensitate în minutele
acordate pentru audienţă le-am purtat în suflet în zilele, orele ce au
urmat înscrierii. Cuprinsă încă de aceeaşi exuberanţă am primit
vestea cea bună, aflând abia ulterior că discuţiile din Consiliu
fuseseră aprige. înţelesesem că Sfântul Efrem despicase un trunchi şi
îmi făcuse loc înăuntru.
La celălalt colegiu, nici nu m-am mai dus să aflu rezultatul.
Soţul meu a sunat, a aflat că eram a doua pe listă, aşadar totul era
limpede. Se alesese ceea ce era mai bine pentru mine. Cum aş putea
să mulţumesc Bunului Dumnezeu, Sfântului Efrem cel Nou pentru
binele din viaţa mea?! Voi putea oare să răspund vreodată cu destulă
recunoştinţă?!
S. B., profesoară în Bucureşti, 10 august 2013 t
Cunoscând desăvârşit toate cele ale noastre şi primind a ne
purta suspinurile lăuntrice, vii în întâmpinarea celor care te cheamă
în ajutor, Sfinte Părinte Efrem, deschizând cale şi dăruind
binecuvântarea ta. Ajută-ne să împlinim după a noastră putere
14SEPTEMBRIE 1425 tt + + ttt + t + tttttttt + +
ttttttttttttttttt t t f + + 106 p o r u n c i l e
Evangheliei, ca, dintru lumina lor izvorând
rugăciunea, să ne umple de susurul dragostei
neţărmurite a Fiului şi Cuvântului lui
Dumnezeu.
CU TIMP SUFICIENT
PENTRU RUGĂCIUNEA DE MULŢUMIRE

în anul 2012, prin lima iunie, a fost prima oară când am primit
ajutor de la Sfântul Efrem cel Nou. Era la sfârşitul masteratului,
•mume, când trebuia să termin lucrarea de disertaţie.
Sfântul Efrem cel Nou a venit în casa mea prin intermediul unei
doamne mai în vârstă, care avea mare evlavie la Sfântul Efrem. Mi-a
dat de multe ori acatiste ale diferiţilor Sfinţi, printre care şi o cărticică
subţire cu viaţa, paraclisul şi acatistul Sfântul Efrem. Nu s-a
întâmplat niciodată să mă fi întâlnit cu dânsa şi să nu îmi fi oferit fie
un acatist, fie o iconiţă a unui Sfânt sau a unei Sfinte. Insă pe toate le
puneam deoparte, gândindu-mă că e bine să le am în casă, în caz că o
să am nevoie de mijlocirea Sfinţilor.
Când am primit cărticica cu Sfântul Efrem, eram în perioada in
care munceam la lucrarea de disertaţie, lucrare cu foarte multe
probleme şi impedimente. Am avut o temă a lucrării ce nu putea li
demonstrată practic. Era pură teorie, iar eu trebuia să fac un studiu
de caz pe tema respectivă. M-am chinuit totuşi să găsesc o
modalitate de a face o demonstraţie practică, am căutat specialişti în
domeniu, dar nimeni nu putea să mă îndrume, să pot să îmi inchei
lucrarea. Iar despre ajutor din partea profesorului, nici nu se punea
problema, deoarece dânsul aştepta ca eu să vin cu o idee nouă de
demonstrare a temei....
Am pus cărticica cu Sfântul Efrem pe birou, printre
multitudinea de cărţi de specialitate şi mereu ajungea pe sub acestea.
De fiecare dată când deznădăjduiam şi îmi spuneam că o să dau la
anul disertaţia, acatistul Sfântului ieşea deasupra cărţilor, ca şi când
îmi zicea că trebuie să-l citesc. In deznădejdea mea, eu mereu îl
puneam sub cărţi şi îmi ziceam mereu că nu este timp să citesc
acatistul, pentru că nu am timp să îmi termin lucrarea.
Fiindcă mai aveam o zi până la predarea lucrării şi eu până la
acea dată nu aveam studiul de caz, iar ajutorul nu venea de nicăieri,
uitându-mă la icoana Sfântului Efrem de pe acatist, am zis: „Ştiu că
trebuie să citesc acatistul, dar ajută-mă să termin lucrarea, sunt
convinsă că nu ai venit în casa mea întâmplător". Terminând de spus
acestea, am primit un spor nemaiîntâlnit şi am terminat
lucrarea cu o oră înainte de predarea lucrării, având suficient timp să
spun şi o rugăciune de mulţumire Sfântului.
La examen, nota a fost cea maximă. Şi aici, am primit ajutor de
la Sfântul Efrem, întrucât profesorii din comisie nu mi-au adresat
foarte multe întrebări, deşi era una dintre cele mai severe comisii.
După stresul cu lucrarea de disertaţie, bineînţeles că am avut
nişte probleme de sănătate: simţeam o durere în abdomen în partea
stângă, aşa, de parcă mi se înfigea mereu un cuţit în pântece. A durat
o lună de dureri constante, până într-o seară, când - durerea fiind
atât de mare, deşi încercasem tot felul de tratamente pentru
problema mea - mi-am adus aminte de Sfântul Efrem, care a pătimit
mult pentru credinţa sa, înfigându-i-se un lemn încins în pântece.
Am zis doar atât: „Te rog, Sfinte Efrem, tu, care ştii durerea
pântecelui, alină-mi şi mie durerea aceasta". Greu de crezut pentru
unii, chiar şi pentru mine, dar durerea a dispărut pe loc şi am reuşit
să adorm. De atunci, nu mai am nici o durere.
Eu nu obişnuiam să mă rog Sfinţilor, ci mereu mă rugam lui
Dumnezeu şi Maicii Domnului, însă Sfântul Efrem a devenit Sfântul
cel mai drag sufletului meu, grabnicul meu ajutător întru toate
nevoile! /. D., Sibiu, 13 august 2013
+
Colina Neprihăniţilor s-a umplut de lumina împărăţiei prin
jertfa ta mucenicească, Sfinte Efrem, căci strălucirea cea Sus a venit
să mărturisească slava cea tainică ce o purtai în inimă prin
pomenirea numelui lui Dumnezeu. Pogoară şi asupră-ne
străluminarea ta, Mare Mucenice, ca, arzându-se tot păcatul şi
moartea dintru noi, să ne înnoim întru spor de credinţă, nădejde şi
rugăciune.

PRIMA ÎNTÂLNIRE
CU SFÂNTUL EFREM CEL NOU

Aşteptam cu nerăbdare concediul stabilit încă din ianuarie


2013. La sfârşitul lunii iulie, a sosit şi momentul concediului, cu
durata de două săptămâni. In prima săptămână, am decis să
zugrăvesc, iar în cea de-a doua, să merg într-un mic pelerinaj prin
ţară, alături de soţul şi finii mei (soţ şi soţie).
în prima zi din concediu, am hotărât, împreună cu bunicul
matern şi naşa mea de cununie, să mergem la Biserica Studenţilor
din Haşdeu, Cluj-Napoca, pentru a ne atinge de papucul Sfântului
Efrem cel Nou. Ca şi creştini, obişnuim să mergem la mănăstiri
1< SEPTEMBRIE t t t t t t t 108
cu un gând ce ne macină, cu o problemă ivită,
pe care nu ştim să 11 gestionă m. în a cea z i,
vorbeam cu Sfântul Efrem - menţionez • â
nu-i cunoşteam viaţa, minunile etc. -
zicându-i: „Sfinte Efrem, v in la tine să mă
ating de papucul tău, dar nu am o problemă
.mume pe care să o împărtăşesc, aşa că voi
cere de la tine doar o binecuvântare".
Precizez însă că nu-i de glumit cu Sfinţii.
în următoarea oră, primesc un telefon de la serviciu, prin care
colega şi, totodată, supervizoarea mea mă anunţă că trebuie să i
enunţ la cea de-a doua săptămână de concediu pe motivul unor
|irobleme de serviciu apărute. Nu era corect să renunţ eu, întrucât
colega mea decisese spontan să plece în concediu în aceeaşi I
>crioadă cu mine, deşi eu anunţasem încă din ianuarie perioada
concediului meu. întrucât soţul meu avea un proiect mare de
finalizat la serviciu, nu aş fi putut merge în prima săptămână în
pelerinaj şi să amân şi treburile casnice (zugrăvitul). In condiţiile
acestea, micul pelerinaj a fost compromis.
în seara aceleaşi zile, urma să dau un răspuns final. Nu puteam
.pune nu, însă tare mi-aş fi dorit să ajung la mănăstirile din ţară. lată,
acum aveam o problemă, un gând care putea fi împărtăşit Sfântului
Efrem. Tot ce ştiam despre acest Sfânt era faptul că a lost numit
„super-grabnic ajutător". împreună cu bunicul şi naşa mea, am citit
Acatistul şi Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou. Soţul meu era atât de
revoltat încât, dacă eram de acord să mă întorc la ■.erviciu, urma să
sune pe superiorul meu, cu riscul de a mă face să par neîngăduitoare
şi incapabilă să-mi rezolv singură problema. Seara, Domnul a
rânduit să mergem cu toţii la papucul Sfântului. Precizez că
superioara nu m-a sunat pentru confirmare în acea seară, ci abia a
doua zi, după-masă, ca să mă anunţe că pot să rămân în concediu, iar
ea avea să renunţe la prima săptămână din concediul ei. Mare
minune!
în următoarea zi, am constatat oarecum că recidivează o
infecţie ginecologică. Primul gând a fost să cer ajutor Sfântului l
.frem cel Nou, rostind rugăciunea lui pentru bolnavi şi să mă ung, la
insistenţele naşei mele, cu mir de la moaştele Sfântului. Ce să vezi? A
doua zi eram gata vindecată!
în cele din urmă, am reuşit să pornesc în micul nostru pelerinaj.
Am ajuns la Mănăstirea Voroneţ, Mănăstirea Durău, Mănăstirea
Petru Vodă (mănăstire la care mi-am dorit foarte mult să ajung, dar
n-am avut posibilitatea). în timp ce vă scriu, aştept cu nerăbdare să
merg la Curtea de Argeş şi la Sâmbăta de Sus, ajungând, aşadar, în al
doilea loc în care a trăit un Sfânt, Sfântul care m-a întors de
■ MAI 1411 + t t t t t t t t t 109

_
atâtea ori la Domnul. N-aş vrea să închei fără să menţionez că, în
urmă cu puţin timp, mergând la Prislop, m-am rugat Sfântului
Arsenie Boca să mă ajute în înfrânarea patimii băuturii. Sfântul,
grabnic ajutător, m-a auzit şi mi-a răspuns, luându-mi gustul şi
dorinţa de a bea. Stând acum pe plaja din Vama Veche, II am pe
Domnul în inimă, în minte şi pe buze, dovada faptului că, făcând un
pas, Domnul face alţi zece pentru noi.
Să nu uităm că: „Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va
urgisi".
Mulţumesc Sfântului Efrem cel Nou, Cuviosului Părinte Iustin
Pârvu şi Sfântului Arsenie Boca. Dumnezeu să ne ierte pe toţi!
O credincioasă din România, 15 august 2013 t
Bunăvoinţa fără seamăn a privirii tale cuprinde toate ale
noastre, Mare Mucenice Efrem, şi ca un cârmaci iscusit ne porţi pe
valurile vieţii, fără a fi vătămaţi de cele potrivnice. Umple cu lumina
lui Hristos inimile şi vieţile noastre, ca, prinzând gustul ostenelii la
rugăciune, să dobândim statornicie în tot lucrul bun şi folositor de
suflet.

CUM AM REGĂSIT UN RUCSAC ÎMPREUNĂ


CU SFÂNTUL EFREM

în ziua prăznuirii Maicii Domnului, am mers împreună cu


familia la cineva în vizită. Ca să ajungem la locul vizitei, am luat un
taxi. Am pus rucsacul sus, în portbagaj şi pe parcursul drumului am
uitat de el. Fratele meu mai mare avea în rucsacul său nişte lucruri
importante. Când am ajuns la destinaţie, am coborât, am plătit
taximetristului şi am plecat. Rucsacul a rămas în taxi, deoarece am
uitat de el.
După ce am intrat în casă, ne-am dat seama că pierduserăm
rucsacul. Nu ştiam ce să facem. Am început să ne rugăm Sfântului
Efrem cel Nou să ne ajute. După aceea, am plecat în căutare.i
rucsacului. Am luat un taxi şi ne-am întors de unde plecasem. Eu şi
cu mama, căci noi plecasem, ne-am rugat tot drumul Sfântului Efrem
cel Nou să ne ajute să găsim ce pierdusem.
în staţia de taxiuri, am întrebat peste tot de maşina cu care
plecaserăm noi mai devreme. Ceilalţi şoferi ne-au dat de înţeles c.i
nu vom mai găsi şoferul pe care îl căutam. Ei au fost totuşi oameni
buni şi au sunat la mai mulţi şoferi, ca să dea de rucsacul nostru. Eu
şi mama mea ne rugam în continuare Sfântului Efrem cel Nou.
tt + ttttt + ttttttttttttttttttt + ttt + + t t t t
14 SEPTEMBRIE 1425
t f t t 110
în cele din urmă, ni s-a comunicat că şoferul fusese găsit şi că ne
aşteaptă la semafor. După ce am ajuns la locul unde ne aştepta, ■un
constatat că nu acela era şoferul. Noi i-am povestit şi acestui şofer ce
ni se întâmplase şi l-am descris pe acela în a cărui maşină ne i
ătăcisem noi ghiozdanul. Şi iată că am ajuns, cu ajutorul Sfântului I I
rem, exact la cine trebuia, deoarece acel om îl cunoştea pe şoferul cu
pricina, ştia şi unde locuia, aşa că am pornit în căutarea lui.
Omul în a cărui maşină ne pierduserăm rucsacul era acasă şi ni
I .1 înapoiat. Mama şi cu mine i-am mulţumit omului care ne ajutase.
Slavă lui Dumnezeu şi Sfinţilor Săi!
Maria N., 12 ani, Cluj-Napoca, 15 august 2013 t
Impreună-călător cu noi eşti în căile acestei vieţi pământeşti, Mare
Mucenice Efrem, deschizând în taină porţile inimilor tuturor, l>re a
ne umple de bucuria şi de nădejdea care cresc din credinţa m
Dumnezeu. Fă-te nouă mijlocitor înaintea Preasfântei Treimi, ca
aluatul inimii noastre să cuprindă frământătura Evangheliei, întru a .
ărei lucrare să ne învrednicim a primi Trupul şi Sângele Domnului.

PACEA PE CARE MI-O DOREAM

Aş dori să vă împărtăşesc cum l-am descoperit eu pe Sfântul


I I rem cel Nou şi cum m-a ajutat.
De ceva vreme, treceam prin nişte încercări grele (probleme de
.â nă ta te - eu, sora mea, tatăl meu -, mă despărţisem de prietenul
meu) îmi doream să-mi găsesc liniştea, pacea şi ca totul să fie bine.
M-am dus la Biserica Sfântul Gheorghe din Bucureşti să mă
II >g. Acolo, am dat un acatist, pe care mi l-a citit un duhovnic
bătrân, MI dânsul mi-a dăruit o cărticică a Sfântului Efrem cel Nou cu
viaţa, minunile, paraclisele, acatistele şi rugăciunile. Dânsul mi-a
spus că Mântui este un făcător de minuni. Am mers acasă şi am
citit-o. Am i a mas impresionată. Lucrurile au început să se
amelioreze.
După o vreme, am plecat în Italia. Acolo, nu-mi găseam un loc
de muncă. Din întâmplare, în lucrurile mele era şi cartea Mântului
Efrem. M-am decis să încep să o citesc. După două iplămâni, mi-am
găsit de muncă şi Sfântul Efrem mi-a dat şi liniştea şi pacea pe care
mi le doream. Dar, ca orice păcătoasă, am uitat să-i mai citesc
acatistul. Poate doar aşa, din când în când.
Am avut şi alte încercări ale vieţii, la care mi-am dat seama că i
u eram cea care comitea greşeli şi m-am hotărât să-mi întorc faţa .
âtre Dumnezeu şi mi-am cerut iertare.
MAI 111
Cu ajutorul Sfântul Efrem, am reuşit să iau un examen, şi nu
numai. Alături mi-au fost Maica Domnului şi Sfântul Nectarie.
După şase luni, am început să-mi dau seama de tot acest ajutor
al Sfinţilor, să meditez asupra faptelor şi în ce mod au apărut în viaţa
mea.
De ceva timp, mă simt agitată, am o tulburare, o altă încercare,
dar sper ca totul să fie bine şi, cu ajutorul Sfinţilor, să trec peste
aceasta.
Acum citesc paraclisele sau acatistele pentru 40 de zile. îmi
doresc să fie totul bine. I-am promis Sfântului Efrem că voi scrie
despre tot ajutorul primit.
îmi doresc enorm să trimit un pomelnic la mănăstire şi să ajung
într-o zi la moaştele Sfântului Efrem, în Grecia.
lrene, România, 19 august 2013 t
Ai stat nestrămutat în blândeţe în faţa prigonitorilor tăi, Mare
Mucenice Efrem, căci pacea şi dragostea lui Hristos se sălăşluiau în
inima ta, pogorând asupră-ţi Lumina cea de Sus. Revarsă şi peste noi
mila păcii tale, ca odihnindu-ne din toate necazurile şi strâmtorările
Să-i mulţumim Celui Care te-a descoperit lumii pentru tămăduirea şi
mântuirea multor suflete.

TU EŞTI UN ÎNGER PENTRU MINE!


încep această mărturisire cu mare iubire şi emoţie în suflet.
Pe Sfântul Efrem cel Nou l-am cunoscut în luna iulie 2013.
Totul s-a schimbat în clipa în care Sfântul Efrem cel Nou a intrat în
viaţa mea. I-am promis Sfântului Efrem cel Nou că voi mărturisi
minunile ce le-a făcut pentru mine.
Mama este bolnavă de cancer. Având aceste probleme, o
colegă mi-a spus să merg la Sfântul Ilie Lăcătuşu, în Giuleşti, la
cimitirul Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti. Am fost de zece
ori, aşa cum mi-a spus o femeie care venise să se roage la Sfântul Ilie
Lăcătuşu. într-o zi, ducându-mă către Sfântul llie Lăcătuşu cu o
prietenă, aceasta mi-a spus să mergem la Sfânta Mănăstire Frăsinei,
să mă rog pentru mama. Iniţial, i-am spus ca nu pot merge, deoarece
nu îmi permit financiar. Urma, cam în două săptămâni, să meargă ea
la Sfânta Mănăstire Frăsinei, cu o colegă de serviciu. Ajungând la
Sfântul Ilie Lăcătuşu, nepotul dânsului ne-a dat o iconiţă cu Sfântul
Ilie Lăcătuşu, iar pe cealaltă parte era părintele Ghelasie de la Sfânta
Mănăstire Frăsinei. Atunci
14 SEPTEMBRIE 1425 t t t t t H H f t t t t t f f t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t
1 1 2
am decis să merg la Sfânta Mănăstire Frăsinei, considerând că aşa
trebuie să fac.
Ajungând la Sfânta Mănăstire Frăsinei, un călugăr şi preotul
mi- ,iu spus să citesc Acatistul Sfântul Partenie din Lampsakos
(Grecia) şi Acatistul Sfântul Nectarie din Eghina (Grecia). La
Mănăstirea Kadu Vodă, unde se află sfintele moaşte ale Sfântului
Nectarie, am mai fost cu ceva ani în urmă. Căutam pe net despre
viaţa Sfântului l’.irtenie din Lampsakos, precum şi acatistul şi
paraclisul, întrucât 11vbuia să le citesc 40 de zile. Apăruseră pe
pagina principală şi alţi ' >1 i nţi vindecători de cancer şi grabnic
ajutători în toate problemele, printre care şi Sfântul Efrem cel Nou,
dar nu l-am luat în seamă, pentru că nu auzisem de Sfântul Efrem cel
Nou.
A doua zi, căutând mai multe detalii, iarăşi mi-a apărut ' • I
ântul Efrem cel Nou. In acea clipă, mi-am zis să citesc despre viaţa
'liantului Efrem cel Nou, căci eram cu sufletul la gură şi dornică să
şliu cât mai multe despre viaţa sa. Nimic nu este întâmplător... în
hmp ce citeam, mi-am deschis inima către Sfântul Efrem cel Nou. I
,im îndrăgit din prima clipă. Am scos acatistul şi am început să-l i
iţesc timp de 40 de zile. Vroiam să ştiu cât mai multe despre acest '
ilânt minunat. I-am spus şi mamei despre Sfântul Efrem cel Nou şi
scara ne rugam împreună la Sfântul Nectarie, la Sfântul Efrem cel
Nou şi la Sfântul Partenie din Lampsakos.
Starea mamei se agrava; parcă pe zi ce trecea era tot mai rău.
Mama a avut cancer la sân, s-a extins la plămâni, iar în luna ianuarie
.’() 13 am primit vestea cutremurătoare că mama avea cancer la cap.
Am fost la Mănăstirea Radu Vodă, m-am rugat la sfintele
moaşte ale Sfântului Nectarie, după care am citit şi acatistul. Nu
după mult timp (cam după două săptămâni), am intemat-o pe marna
la spitalul Sfântul Luca din Bucureşti, iar doamna doctor mia
recomandat să mergem cu mama la Fundaţia Sfântul Nectarie . Ic la
Foişorul de Foc din Bucureşti. Am ferma convingere că Bunul I
Himnezeu şi Sfântul Nectarie au rânduit lucrurile în aşa fel, încât ,,i
ajungem cu mama la Fundaţia Sfântul Nectarie (Centrul de îngrijiri
paliative „Sfântul Nectarie").
Mi-am deschis inima către Sfinţii mult iubiţi: Sfântul Ilie I
âcătuşu, Sfântul Partenie din Lampsakos, Sfântul Nectarie din I
ghina, Sfântul Ierarh Ioan Maximovici, Sfântul Calinic de la t Vrnica,
Sfântul Părinte Paisie Aghioritul de la Muntele Athos, Părintele
Arsenie Boca, Sfântul Ioan Rusul şi, bineînţeles, mult- lubitul meu,
Sfântul Efrem cel Nou-sigur, pe toţi îi iubesc în egală măsură. Am
citit de câteva ori şi Paraclisul Maicii Domnului.
■ MAI l i » ltHHHHHHIHtttttttttttttt tt + t t t t t
t t t 113
Neavând posibilitate să ajung în Grecia, la Sfântul Efrem cel
Nou, m-am gândit că trebuie să găsesc o soluţie. Am găsit pe net
Asociaţia Prietenii Sfântul Efrem cel Nou, am sunat şi am vorbit cu
Părintele Ciprian Staicu, i-am spus cazul mamei şi l-am rugat să mă
ajute. Părintele Ciprian mi-a trimis pentru mama icoana Sfântului
Efrem cel Nou şi mir, spunându-mi că atât mama, cât şi eu trebuie să
ne spovedim. Lucru pe care, de altfel, l-am şi făcut. Ţin să-i
mulţumesc din suflet Părintelui, pe această cale, pentru iubirea pe
care o are faţă de oameni. Sunt sigură că nu peste mult timp am să-l
cunosc.
Menţionez faptul că, atunci când am fost la Mănăstirea Radu
Vodă şi am intrat în magazinul de la poartă, prima icoană pe care am
văzut-o a fost icoana Sfântului Efrem cel Nou (aceasta fiind în partea
stângă, cum am intrat). Nu ştiam că pot găsi icoana Sfântului Efrem
la Bucureşti, (după cum spuneam, la acea vreme nu ştiam nimic de
Sfântul Efrem cel Nou). Atunci am cumpărat icoana Sfântului Efrem.
Am întrebat şi de cărţile apărute în România despre Sfântul Efrem,
dar nu aveau nici o carte. însă a doua oară când am fost, am găsit
toate cărţile despre Sfântul Efrem cel Nou şi, fără să stau pe gânduri,
le-am cumpărat şi am mai adăugat şi Acatistul. Sunt sigură că
Sfântul Efrem ştia cât de mult îmi doresc să citesc cărţile cu minunile
pe care le-a înfăptuit şi el m-a ajutat.
Intr-o zi, la serviciu, eram atât de obosită, încât abia stăteam în
picioare (eram obosită pentru că mergeam la serviciu şi aveam grijă
şi de mama) şi, nu ştiu de ce, nu îmi găseam cheile de la birou. In
acea zi, am plecat mai devreme, pentru că mamei i se făcuse rău şi
trebuia să chem Salvarea. Icoana cu Sfântul Efrem cel Nou o luasem
la serviciu, pentru că îmi doream ca Sfântul Efrem să fie ocrotitorul
meu. Atunci, m-am rugat Sfântului Efrem să-mi găsesc cheile, iar a
doua zi, am aflat că o colegă luase cheile mele din greşeală.
O altă minune... Am fost la mama în vizită, şi nu se simţea prea
bine. Plecând de la ea, pe drum, m-am rugat la Sfântul Efrem cel
Nou, la Sfântul Nectarie şi la Sfântul Părinte Paisie Aghioritul,
rugându-i să aibă grijă de mama şi să-i lumineze mintea şi sufletul,
iar a doua zi, când urma să merg la ea, să aflu că este bine. A doua zi,
când am ajuns la mama, era foarte bine şi chiar bucuroasă că
infirmiera îi făcuse baie. Era luminoasă la faţă şi lucidă.
Eu tot nu mă lăsam şi îmi doream să fac într-un fel să trimit la
Mănăstirea Nea Makri o cămaşă a mamei, pentru ca măicuţele de
acolo să facă asupra ei semnul Sfintei Cruci cu moaştele Sfântului
Efrem cel Nou. îmi doream tare mult mir, agheasmă şi iconiţe cu
14 SEPTEMBRIE 1425 t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t + t t t t t ttttttttt
114
Sfântul Efrem cel Nou, din Grecia. Ceva îmi tot spunea, în sufletul
meu, să fac acest lucru.
Nu după mult timp, am decis să trimit în Grecia, la Nea Makri,
0 cămaşă a mamei, iar pentru mine, o bluză. Am sunat la DHL, dar
era foarte scump şi nu îmi puteam permite, aşa că am încercat să
trimit prin Poşta Română. Ajungând la Oficiul Poştal din zona in
care lucrez, am constatat că îşi schimbase sediul. Vorbind cu şoferul,
l-am rugat să căutăm Oficiul Poştal. A luat-o pe nişte străduţe, dar
nu găseam sediul cel nou. Atunci am spus: „Sfinte
1 frem, te rog, ajută-mă să găsesc Oficiul Poştal". După ce am cerut
.ijutor, şoferul face cm viraj la stânga, mai merge puţin şi opreşte
maşina, vrând să întrebăm un domn care era în uniformă şi păzea
ceva în zonă. Nici nu apuc să-l întreb, când îmi dau seama că în laţa
mea era chiar Oficiul Poştal. îi mulţumesc Sfântului Efrem şi intru
nerăbdătoare în Oficiu.
Un bărbat tânăr, cu barbă şi un chip angelic, vorbea cu doamna
de la ghişeu. Eu intervin şi o întreb cum anume pot trimite un colet
in Grecia, la Nea Makri, cât costă şi când ajunge, spunându-i şi
despre problema mamei mele (în atitudinea mea se vedeau emoţie,
disperare, dar şi iubire şi o mare bucurie că reuşeam să trimit în
Grecia, la Nea Makri, ce îmi propusesem). Acel domn se afla lângă
mine, auzind ce-i spuneam doamnei de la ghişeu despre mama. Nu
după mult timp, îmi face loc şi trece la ghişeul de lângă mine. Intre
timp, doamna îmi dă o cutie pentru a pune hăinuţele, dar, din
păcate, era prea mare pentru ce aveam eu şi costa mult prea mult
faţă de ce bani eram dispusă să acord pentru acest lucru.
Dintr-odată, aud o voce spunând: „Elena, te ajută acest plic?". Am
întors capul nedumerită, văzând că acel domn cu chip angelic
vorbea cu mine. I )e unde îmi ştia numele? Am luat plicul, l-am
întrebat cât mă costă şi mi-a cerut 3 lei. I-am dat banii. După aceea,
cântărind plicul, am realizat că la gramaj părea destul de mult şi
iarăşi nu mă încadram in preţ. Atunci, el îmi spune: „Mai am un plic,
dar mai mic, dacă te ajută". Am uitat să menţionez faptul că, în clipa
în care am întrebat-o pe doamna de la ghişeu în câte zile ajunge
coletul în Grecia, ea mi-a spus că aproximativ în 7-10 zile, iar acel
domn a intervenit, spunând că azi este luni şi, dacă pleacă la ora 16,
ajunge cândva, marţi seara, sau, mai sigur, miercuri, şi tot cândva la
începutul săptămânii viitoare ajunge înapoi în România.
Fiind la ghişeu şi completând actele necesare pentru trimiterea
coletului, nu ştiu ce întrebare i-am pus, iar acel domn mi-a răspuns,
deşi eu nu mă adresasem lui. Atunci îmi întorc capul şi îi spun: „Tu
111 * t 11 t t tt t t t t t t t t t t t t t 115
-A *
eşti un înger pentru mine azi; cu tot de ce am nevoie, tu mă ajuţi şi la Te iubesc, Sfinte Efrem cel Nou, şi îţi mulţumesc pentru că
orice întrebare pun, tu îmi răspunzi". El s-a uitat la mine şi a zâmbit. eşti t «rotitorul meu! Elena Surugiu, Buftea, jud. Ilfov, 22 august 2013
Apoi, nu după mult timp, am vrut să-i mulţumesc încă o dată. M-am +
uitat în jurul meu, dar el nu mai era. Sunt sigură că Sfântul Efrem cel Tuturor te faci toate prin dragostea ta dumnezeiască, Prea-
Nou a fost şi m-a ajutat. blândule Mucenice Efrem, venind alături de noi şi primind cu
Am trimis coletul cu bine, fără a întâmpina nici o problemă. bunătate tot suspinul şi lacrima. Curăţă-ne de toate
Aşteptam cu mari emoţii venirea înapoi. în tot acest timp, am citit întinăciunile şi poverile păcatului, ca, dobândind iertarea
Acatistul Sfântului Efrem şi m-am rugat, plângând aproape în fiecare păcatelor noastre, să ne învrednicim şi de tămăduirea sufletului
seară. Citisem din cartea Mărturii ale minunilor săvârşite în zilele noastre şi şi a trupului, după cum ne v.i rândui Domnul Dumnezeu.
alte minuni mărturisite de oameni şi sufletul meu era plin de emoţie şi
bucurie că, poate, Sfântul Efrem mă va ajuta şi pe mine în cazul MEREU ALĂTURI DE NOI
mamei. îmi doream tare, tare mult să îmi apară şi mie în vis sau
aievea, dacă eram cu inima curată, aşa cum citisem despre alţii. în anul 2010, am trecut prin situaţii extrem de dureroase.
Marţi dimineaţă, mi-a apărut în vis Sfântul Efrem cel Nou şi Cel mai mult mă întrista situaţia fetei mele, care terminase
l-am auzit spunându-mi: „Mâine vine coletul". Miercuri dimineaţă, Incultatea şi urma cursuri de maşter, iar tot timpul liber îl
am început să citesc acatistul Sfântului Efrem, după care am sunat la pierdea in faţa calculatorului, pe net sau jucându-se încontinuu.
Oficiul Poştal. Coletul sosise. Toată noaptea, până spre dimineaţă, o pierdea la calculator.
Eram aşa de bucuroasă, cum nu vă puteţi imagina. Pe drum, în Eu aveam atunci alt loc de muncă, foarte solicitant şi
timp ce mergeam la spital, m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou, încercam să o conving să doarmă, sperând că mă voi odihni şi
spunându-i că îmi doresc ca mama să fie conştientă, pentru a-şi da eu, ca să pot lAce faţă sarcinilor multe şi grele pe care aveam.
seama de minunea care a avut loc şi l-am rugat pe Sfântul Efrem să fie Dar nu reuşeam nimic. Refuza categoric orice comunicare cu
cel mai bun doctor pentru mama. Când am ajuns la spital, i-am dat mine şi nici cu vorbe Inimoase, nici cu ameninţări nu puteam
mamei o iconiţă primită din Grecia, de la Nea Makri şi ea mi-a spus: comunica.
„A venit domnul doctor". Eram nedumerită, crezând că a venit Nici vorbă să-şi caute un loc de muncă. Refuza orice i-ar fi
medicul de la Fundaţie, dar, de fapt, era vorba de „doctorul" Efrem cel fost de folos.
Nou. Sfântul Efrem cel Nou mi-a răspuns prin mama că auzise într-o astfel de situaţie, disperată fiind, am primit de la
rugăciunea mea. părintele duhovnic o iconiţă pe care m-a sfătuit să o pun sub
Am uitat să precizez faptul că eu am făcut o promisiune perna letei şi sfatul de a mă ruga Sfântului Efrem cel Nou
Sfântului Efrem cel Nou şi Sfântului Nectarie că, dacă o ajută pe Tămăduitorul. M i-a mai recomandat să citesc despre viaţa
mama să se vindece de cancer, am să pun numele Nectarie şi Efrem la Sfântului. Aşa am făcut: ,im cumpărat cărţi despre Sfânt, am
copilul pe care cu siguranţă îl voi avea. citit cu mult drag şi nădejde, am citit acatistul Sfântului şi bunul
Am făcut şi o altă promisiune: dacă mama se va vindeca, după Sfânt mi-a făcut o mare bucurie.
ce voi avea examenul de licenţă (în 2014), voi merge cu ea în Grecia, Am mers la Mănăstirea Radu Negru, din apropierea
acasă la Sfântul Efrem cel Nou, la Sfântul Nectarie şi la Sfântul localităţii Călăraşi, cu dorinţa de a întâlm pe un părinte călugăr
Partenie. Dacă va rândui Dumnezeu ca mama să se vindece, minunea drag mie. Ştiam că părintele era bolnav. în curtea mănăstirii, am
va avea loc. întrebat despre părintele şi mi l-au arătat. Era în curte. M-am
Rugaţi-vă şi credeţi în Sfinţii Bunului Dumnezeu! Ei există cu apropiat. Părintele era cu spatele la mine, aşa că l-am strigat pe
adevărat şi ne ajută pe fiecare în parte, după credinţa noastră. îi nume. S-a întors încet spre mine şi mi-am dat seama că nu era
mulţumesc Bunului Dumnezeu, Fecioarei Maria, lui Iisus Hristos şi părintele. Am avut intenţia să mă retrag, dar mi-a răspuns
tuturor Sfinţilor la care mă rog. Ei sunt şi vor rămâne în sufletul meu hotărât: „Da".
până la sfârşitul zilelor mele. Nu am recunoscut faţa părintelui. Avea tenul măsliniu, cu
14 SEPTEMBRIE
Irăsături severe şi o voce pe care nu o ştiam. Dar am îndrăznit şi
142Sttfttttttttttttttttttttttttttttttttttttttt 116
i-am spus cine sunt, gândind că nici dânsul nu mă recunoaşte.
Am vorbit mult, despre durerile dânsului, despre durerile mele.
I MAI 1426 ++ t + 117
M-a binecuvântat şi am plecat. Doar către sfârşitul discuţiei am
recunoscut chipul şi vocea părintelui cunoscut mie. Surpriza a fosl
acasă, când am văzut icoana Sfântului pe coperta cărţii cu viaţa şi
acatistul. Atunci am conştientizat că părintele de la mănăstire fusese
chiar Sfântul Efrem cel Nou. Nu se poate spune în cuvinte trăirea pe
care am avut-o, bucuria, recunoştinţa şi respectul faţă de minunatul
Sfânt.
Aceasta s-a întâmplat în anul 2010. A trecut timpul şi multe s-au
schimbat în bine în viaţa noastră. Fata mea lucrează şi acest fapt
înseamnă mult pentru mine. Multe minuni s-au petrecut cu noi, mult
ajutor am primit de la Maica Domnului şi Sfinţii Părinţi. Dar bunul
Sfânt Efrem Grabnic-ajutătorul mi-a mai făcut o mare bucurie anul
acesta, 2013.
Mi-aş fi dorit să ajung împreună cu fata mea la sfintele moaşte ale
Sfântului, să ne atingem capul de sfânta raclă. Nu am întreprins nimic
în acest scop. A rămas o dorinţă, aproape imposibil de îndeplinit. Dar
am aflat că la mănăstirea Sihăstria Rarăului este o icoană a Sfântului
care izvorăşte mir. Am plecat în excursie, sperând că voi putea să mă
închin acestei icoane. Mare a fost bucuria mea când, în prima zi de
pelerinaj, am ajuns la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde este o icoană a
Sfântului cu o părticică din sfintele sale moaşte. A doua zi am ajuns, nu
fără efort, şi la Mănăstirea Sihăstria Rarăului. Nimeni din grupul
nostru nu mai fusese la această sfântă mănăstire. Icoana minunată la
care speram să mă închin nu era în mănăstire. Fusese trimisă la
Bucureşti.
Ştiam că acolo este un loc aparte, aşa că m-am închinat cu bucurie
la o preafrumoasă icoană a Maicii Domnului.
După terminarea slujbei, părintele Ioan ne-a vorbit puţin şi ne-a
binecuvântat pentru călătorie. Am fost invitaţi la masă.
Erau acolo, în afară de grupul nostru, multe alte persoane.
La sfârşitul mesei, un călugăr foarte înalt, cu parul lung şi cu
privire severă, ne-a cerut să ajutăm puţin la strângerea mesei şi apoi
ne-a grăbit pe noi, grupul de excursionişti, să mergem cu dânsul la
părintele Ioan pentru binecuvântare.
Totul s-a produs foarte rapid. înainte să intrăm la părintele Ioan,
acest binevoitor părinte călugăr ne-a dat câteva sfaturi în grabă:
rugăciune, răbdare, smerenie, duminica la biserică, iertare cu toţi,
iubire de vrăjmaşi, Sfântul Maslu săptămânal, spovedit şi împărtăşit
săptămânal sau măcar la trei săptămâni.
înainte să plecăm, a venit la noi, în maşină, ne-a făcut urări de
bine şi ne-a asigurat că tot anul vom fi acoperiţi de binecuvântările
14 SEPTEMBRIE + + t t t 118
părintelui Ioan. Bucurie mare pentru noi toţi. Apoi a urcat către i orpul
de chilii, unde a rămas privind către noi şi făcându-ne semn i ti mâna.
Priveam cu mare bucurie către dânsul, când în faţa ochilor mi-a
apărut icoana Sfântului Efrem. Icoana cu Sfântul în picioare,
binecuvântând cu mâna dreaptă. Trei astfel de icoane erau în i .imera
părintelui Ioan.
Cu lacrimi de bucurie, mi-am dat seama că, în marea lui bunătate,
Sfântul nu ne-a lăsat fără mângâiere. A fost alături de noi.
în pelerinajul făcut, am fost la 18 mănăstiri, însă doar aici, la '
'iliăstria Rarăului, am fost primiţi cu atâta atenţie, dragoste şi interes.
Am primit binecuvântare să scriu aceste experienţe duhovniceşti,
mulţumind Maicii Domnului şi Sfântului Efrem Noul Tămăduitor,
pentru că ne-a ajutat să depăşim cu bine necazuri şi dureri mari, dar
mai ales să ne întărim credinţa.
Să ne rugăm cu credinţă, necontenit.
Ecaterina, Slobozia, Ialomiţa, 22 august 2013 t
Cuvintele nu pot cuprinde milostivirea ta cea fără de margini, I
'reacuvioase Efrem, căci prin pilda şi cuvintele tale venindu-ne de I, i
ţă, ne înveţi să fim iubitori de osteneală şi ru găciu ne şi să ne sâ rgu i m
III fiecare săptămână către Sfânta Spovedanie şi împărtăşirea cu I rupul
şi Sângele Domnului. Te rugăm, însuţi răstoarnă lenea şi necredinţa
noastră şi, spulberându-le prin puterea Sfintei Cruci, .ijută-ne să
punem început bun pentru zilele rămase ale vieţuirii pământeşti.

ÎNTOARCEREA ACASĂ

Mă numesc N. L. Am fost plecată în Italia, la fetiţa mea, pentru <i


începe o viaţă nouă. După luni de aşteptare, plâns şi regrete, necazuri
şi suferinţe, m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou să mă ajute să-mi
găsesc de muncă, până la Paşti, în Italia sau să mă ajute să mă întorc în
ţară, dar să facă cumva aşa încât să nu se supere fetiţa mea pe mine.
M-am rugat din tot sufletul meu şi bunul meu Sfânt m-a ajutat.
Nu îmi venea să cred: cu două săptămâni înainte de Paşti, ştiam că o să
vin acasă fără să se supere fetiţa mea pe mine, dar nu numai atât, ci
aveam şi un serviciu asigurat în România.
Sunt asistent medical şi este foarte greu să îţi găseşti serviciu,
posturile fiind blocate. Dar cu ajutorul Sfântului Efrem cel Nou,
• MAI 1126 H t m H H H H H i m m t t t t t t t t t tt 11 t t t t t t 119
pentru mine nu a fost greu deloc. Mulţumesc Sfântului pentru toi ce a
făcut pentru mine, fetiţa mea şi familia fratelui meu.
Dorinţa mea cea mai mare este să ajung în Grecia, la mănăstirea
unde se află moaştele Sfântului Efrem cel Nou, pentru a mă închina lui.
Ajută-mi, Sfinte, ca acest lucru să se împlinească!
N. L., Sibiu, 23 august 2013 t
Cu noianul milostivirii tale şi dintru puterea ta împărătească,
cele ale vieţii noastre le rânduieşti să ne fie spre folos şi binecuvântare,
Mare Mucenice Efrem, vestind prin toate faptele tale dragostea cea fără
de margini a lui Dumnezeu. Spală-ne cu lacrimile tale sfinte,
Preacuvioase, ca, înnoindu-ni-se inimile, să se pogoare şi întru noi
focul cel ceresc al Evangheliei, pentru care Domnul a suspinat, mult
dorind să fie aprins în inimile omeneşti.

SFINTE EFREM CEL NOU,


BINE AI VENIT
ÎN VIAŢA ŞI ÎN CASA MEA!

Despre Sfântul Mucenic Efrem cel Nou am aflat de la prietena


mea, Ioana, care mi l-a prezentat ca pe un Sfânt al zilelor noastre, un
Sfânt care ascultă rugăminţile celor care-i cer ajutorul. După câteva
luni, atunci când eram dezamăgită de promisiunile unor oameni în
care mi-am pus speranţa că mă vor ajuta, mi-am amintit de Sfântul şi
am dorit din tot sufletul să-l cunosc.
Era într-o zi de marţi, 16 iulie 2013, când mi-am pus în gând că a
venit momentul să-l aduc pe Sfântul în viaţa mea. L-am căutat la
diverse biserici din Bucureşti şi la librării, iar după câteva ore bune de
căutări, m-am dus la o librărie a Patriarhiei de pe Calea Victoriei şi am
găsit o singură icoană mai mare care-1 reprezenta pe Sfântul şi cartea
Sfântul Efrem cel Nou - Minuni în România. Când am ieşit, cu Sfântul în
braţe, am simţit o stare de pace în suflet şi o lumină care m-a
înconjurat. Atunci am ştiut că Maica Domnului, protectoarea mea, l-a
trimis să aibă grijă de mine şi că el este ocrotitorul meu pentru un nou
început.
La două zile după aceea, am ajuns la Mănăstirea Antim din
Bucureşti, deşi nici nu mă gândeam să ajung acolo (pur şi simplu,
cineva mă purta spre acel loc), am intrat în Sfânta Mănăstire, m-am
închinat şi m-am rugat, dar cineva mă împingea spre intrarea din
partea stângă, într-un loc mai puţin vizibil, unde era icoana Maicii
Domnului din care se prelingea mir. Nu eram decât eu, Maica
14 SEPTEMBRIE + + t t t t t t t t t 120
I >omnului şi Sfântul, care mi-a arătat că Maica Sfântă l-a trimis l.i
mine. Am plâns de bucurie. Parcă pluteam şi nu ştiam cum să
mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru gândul că nimeni din lume IUI

ne va putea iubi aşa cum ne iubeşte Milostivul Dumnezeu. Aici un


cumpărat câteva icoane cu Sfântul şi cărticele cu acatistul său, pe care
le-am împărţit mai multor persoane despre care ştiam că au nevoie de
ajutor.
începând din ziua aceea, Sfântul a fost lângă mine şi lângă l.imilia
mea şi s-au făcut minuni într-o clipă, atunci când a fost necesar: am fost
salvaţi de două ori de la accidente cu maşina, când eram la limită;
semnele pentru o naştere grea a nepoatei mele, eu ajutor dumnezeiesc
s-au transformat într-o naştere uşoară; o persoană de 42 de ani, care a
fost diagnosticată cu cancer şi despre t are doctorii nu credeau că o să
mai trăiască (le-am trimis icoana Măritului şi acatistul pentru a se ruga
şi a ne ruga împreună) este acum acasă, a început să meargă şi se simte
mai bine; am lost salvată de la o incendiere cu o lumânare, prin
atenţionarea Sfântului. Sfântul a venit în ajutor şi atunci când am avut
probleme cu maşina: trebuiau înlocuite nişte piese care costau foarte
mult, ilar, ca prin minune, problema a fost rezolvată fără nici un ban.
Altă dată, mi-a căzut televizorul de pe masă, s-a spart sticla şi am
crezut că am fost tăiată şi că o să iau foc, dar Sfântul a fost lângă mine şi
am rămas cu o mică rană la deget, care nici nu m-a durut şi s-a lecuit
foarte repede. Diagnosticul tatălui meu de cancer la prostată ,i fost
rectificat la noile analize, tratamentul a avut efect şi acum se simte
bine... şi multe alte minuni, mari şi mici, se întâmplă în I iccare zi de
când îl am pe Sfântul cu mine. îl ţin mereu lângă mine şi mă rog la
Măicuţa Domnului, la Sfântul Efrem, la toţi Sfinţii mei dragi, care au
fost şi sunt cu mine, şi la Părintele Arsenie Boca să reverse peste noi
lucrarea Duhului Sfânt, să fie mijlocitori înaintea Mântuitorului Iisus
Hristos ca să ne învrednicim să biruim lumea, nimeni şi nimic să nu ne
poată despărţi de dragostea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus,
Domnul nostru. Amin!
Nu pot să nu relatez o întâmplare din data de 14 august 2013, rare
s-a petrecut pe drumul spre Nicula, loc minunat şi plăcut Maicii
Domnului. Mergeam să sărbătorim Adormirea Maicii Domnului,
împreună cu fiul meu şi cu o familie de prieteni, la Icoana Sfântă,
făcătoare de minuni, de care mă simt foarte legată
sufleteşte. Nicula, unde nu simţi că trece timpul, ci
doar o imensă linişte şi iubire, unde cerul şi
pământul se întâlnesc pentru a o sărbători pe
Maica Domnului. Nu pot să exprim în cuvinte ceea
+ + ttttt t t t t t
t t t t t t t t t 121
ce simt eu acolo, legătura cu ceea ce este dumnezeiesc mă face să cred
că sunt înconjurată de o Lumină şi că pur şi simplu plutesc într-o
bucurie sufletească inexplicabilă. De aceea, în această sfântă zi încerc să
fiu acolo şi-I mulţumesc bunului Dumnezeu că am reuşit să ajung.
Am ajuns la Cluj pe la ora 11, cu dorinţa de a trece pe In Biserica
Studenţilor, de care am auzit în cartea Sfântul Efrem cel Nou - Minuni în
România, şi am început să o căutăm (ştiam că este pe strada Haşdeu),
am întrebat, dar nimeni nu ne dădea relaţii sau îndrumări clare.
Mergând, nu prea departe de centru, am ajuns în zona Haşdeu şi am
intrat într-o altă bisericuţă. După ceva timp, am zărit o turlă a unei
bisericuţe din lemn, în stil maramureşean şi am gândit că aceasta este
bisericuţa Sfântului pe care o căutam. Dar nu ştiam cum să ajungem
acolo. Cel rău îşi făcea datoria - nu dorea să ajungem la Sfântul, era
clar. Mergeam şi mă rugam să pot găsi bisericuţa, când, deodată, în
faţa mea apare o alee în partea stângă. L-am trimis pe fiul meu să-mi
zică dacă se poate intra pe acolo, ne-a făcut semn că se vede biserica,
dar nu ştiam că este cea căutată de noi. Am mers repede spre bisericuţă
şi, urcând câteva trepte, „cineva" m-a aruncat şi am căzut de am crezut
că mi-am rupt piciorul şi mâna, dar „altcineva" m-a ridicat uşor şi nu
am avut nici măcar un semn de la acel incident.
Am mers repede în faţa bisericii, s-a confirmat că era Biserica
Studenţilor ASCOR, dar, surpriză: uşa era încuiată. Veneam de la atâta
distanţă cu dorinţa de a săruta papucul Sfântului Efrem şi a mă ruga în
bisericuţă, dar nu puteam să intrăm. Am stat în faţa uşii, dar nu
vedeam nici o soluţie de a intra. Ne şi grăbeam, pentru că trebuia să
ajungem la Gherla şi apoi la Nicula. Mă rugam Sfântului, pentru că nu
voiam să plec fără să mă rog şi să mă ating de papucul care a fost al
Sfântului, dacă nu am putut să ajung în Grecia. Nădăjduiam că poate
voi fi ajutată şi, când nici nu mă voi gândi, voi ajunge să mă rog şi să-i
sărut sfintele moaşte.
înainte de a pleca, cu părere de rău, m-am uitat spre uşă şi am
văzut două numere de telefon. Am format repede şi - ce credeţi?
Imediat mi-a răspuns o domnişoară foarte drăguţă şi tânără, care a
venit repede şi ne-a deschis. Când am văzut-o, am ştiut că Sfântul a
trimis-o. Foarte amabilă, ne-a zis că avem foarte mare noroc, pentru că
Părintele primise mai multe sfinte moaşte de la Sfinţi pe care i-am
cunoscut şi au venit şi în ajutorul meu, iar în mijloc erau părticica din
brâul Maicii Domnului şi papucul Sfântului Efrem cel Nou. Nu-mi
venea să cred ochilor când am văzut o asemenea
14 SEPTEMBRIE + t + + tt t t t t t t t t t + 122

minune, atâtea moaşte şi icoana Sfântului, unde arde candela


neîncetat.
Sunt o mulţime de lucruri pe care le-am trăit atunci şi pe care
nu pot să le exprim în cuvinte. Mi-este foarte drag Sfântul. Văzând
dorinţa noastră atât de mare de a veni în casa Domnului, acolo
unde Sfântul are un rol deosebit, ne-a venit în întâmpinare cu o
.irmată de Sfinţi şi, mai ales, cu Maica Domnului. Pe această cale, îi
mulţumesc domnişoarei care ne-a deschis bisericuţa şi care a fost
toarte amabilă şi drăguţă, ne-a dăruit şi ulei de la candela Sfântului
MI cu dragoste ne-a povestit despre Sfântul şi ce lucruri minunate
iloresc să facă cei ce vin la bisericuţă pentru a cinsti memoria
acestui Sfânt.
Mulţumesc, Sfinte Efrem, pentru tot şi te rog ca, pe parcursul
călătoriei prin această lume şi dincolo de ea, să fii cu noi toţi şi să
.ivem parte de minunile tale, îngăduite de Bunul Dumnezeu.
Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, şi minunat eşti Tu
intru Sfinţii Tăi! Maria Oroş, România, 23 august 2013
t
Slava ta mucenicească străbate veacurile, căci prin mulţimea
nevoinţelor ai săvârşit biruinţă întru puterea Domnului Hristos,
l’reacuvioase Părinte Efrem, dăruind firii omeneşti dragostea ta
nepieritoare. Curăţă-ne pe noi de toată întinăciunea păcatului şi de
multele căderi de gând ca, întărindu-ne în hotărâre, în credinţă şi în
rugăciune, să iubim Crucea lui Hristos măcar cu un strop din
dragostea ta veşnică.

AM CĂUTAT
O CALE DE SCĂPARE...

Ceea ce am să vă spun nu este neapărat o mărturie despre


examenele luate, dar am promis Sfântului Efrem că voi împărtăşi
minunea săvârşită.
La sfârşitul lunii iunie a acestui an, mă simţeam pe zi ce trece
tot mai slăbită şi mai incapabilă să învăţ pentru examenul vieţii
mele - bacalaureatul. Aveam un nodul de mărimea unei boabe de
strugure undeva la baza gâtului. La insistenţele mamei mele, am
mers la doctor. După numeroase inspecţii, s-a ajuns la concluzia că
respectivul nodul era canceros.
Zilele ce au urmat după aceea nu pot să vi le relatez. Un
adevărat chin. Mă rugam Domnului şi îl acuzam pentru povara pe
care mi-a dat-o (lucru de care în acest moment mă ruşinez). în cele
. U « l f f l H H H t t t t H t t t H tttttttt t + t ttt tt t t t t t t t
t t 123
două săptămâni de chin, nu m-am putut concentra deloc asupra
examenului.
In săptămâna dinaintea probelor scrise, am mers la Cluj, la un
alt doctor. în dimineaţa respectivă, am căutat pe internet o cale de
scăpare, o cale de alinare cu ajutorul Domnului. Am dat de Sfântul
Efrem pe un forum şi am citit câteva dintre minunile lui. înainte să
plec la Cluj, eu fiind din Bistriţa, m-am rugat Sfântului Efrem să mă
ajute.
Examinându-mi fişele, iar apoi examinându-mă pe mine,
medicul m-a întrebat dacă nu cumva încurcasem fişele cu altcineva,
căci eu sunt perfect sănătoasă. A mai durat o vreme până nodului a
dispărut complet, iar acum sunt cât se poate de sănătoasă. De
asemenea, am luat Bacul cu o medie peste 9, în ciuda faptului că
săptămânile menite pentru pregătire le-am petrecut în lacrimi.
Mulţumesc Domnului şi Sfântului Efrem că m-au ajutat! Fiţi
binecuvântaţi! M. L„ Bistriţa, 25 august 2013
+
Limpezind căile omeneşti şi pogorând asupră-ne lumina ta
cerească, ne ridici din deznădejde şi din boală, Mare Mucenice
Efrem, urzind în chip minunat cele spre mântuirea noastră. Pune
întru noi spor de înţelepciune şi osteneală, ca, păşind pe căile cele
sfinte ale Evangheliei, să ne învrednicim a gusta mereu din Trupul
şi Sângele Domnului, comoara cea nepieritoare a acestei lumi.

UNUL DINTRE CEI MAI BUNI


ŞI MAI MILOSTIVI
SFINŢI AI LUI DUMNEZEU

Sfântul Efrem cel Nou a devenit, la scurt timp după ce am citit


despre el, Sfântul meu protector, alături de Sfântul Ciprian. M-au
impresionat atât de mult chinurile prin care a trecut înainte de
moarte şi ajutorul necondiţionat oferit atât de prompt tuturor celor
care i l-au cerut, încât m-am hotărât să îndrăznesc şi eu să mă
apropii de El.
Citisem însă în acatist despre o femeie care îi ceruse ajutorul
dar, pentru că era plină de păcate, Sfântul nu a putut să îi răspundă
(„îmi era cu neputinţă să mă întâlnesc cu sufletul ei pângărit") şi
mi-era tare teamă să nu fie şi cazul meu, fiind departe de a fi o
credincioasă model. Mi-am luat totuşi inima în dinţi şi într-o seară
i-am citit acatistul. La scurt timp după ce am terminat, am simţit un
miros puternic de mir în cameră, semn pe care l-am luat ca pe
14 SEPTEMBRIE 1425 H ♦ ♦ tHt t tttttttttttttt t t t t t t
tftHtttttttt 124
o încuviinţare. M-am bucurat foarte mult! După aceea, nu a încetat
să mă surprindă cu minunile lui, mai mari sau mai mici, de fiecare
dată când l-am rugat să îmi împlinească o dorinţă.
Citisem despre Sfânt că se pricepe, printre altele, la
electronică, aşa că prima mea rugăminte la el a fost să îmi repare
imprimanta, care era stricată de mult timp, fără să am idee de ce.
Fiindcă nu ştiam pe nimeni care să mi-o repare, nu o puteam
transporta singură la un service şi nici nu prea aveam la cine apela,
iar pe deasupra, stăteam şi prost cu banii. L-am rugat pe Sfânt să se
ocupe el. Şi într-adevăr, ca prin minune, imprimanta a început să
funcţioneze din nou după ce am citit acatistul (nici măcar nu am
repomit-o!), fără să se mai strice apoi.
Altă dată, mi s-a întâmplat să primesc nenumărate apeluri şi
mesaje de la un necunoscut care mă hărţuia aşa de câteva zile. Nu
am un mobil suficient de performant ca să blochez doar un număr
de telefon şi nu mă încânta deloc perspectiva de a-mi schimba
numărul din cauza aceasta. într-o seară, după ce am citit acatistul,
am pus mobilul între paginile cărticelei Minunile Sfântului Efrem cel
Nou prin icoana sa izvorâtoare de mir, rugându-1 pe Sfânt să mă scape
de acel om, iar de a doua zi, respectivul m-a lăsat în pace.
Zilele trecute, eram la Administraţia Financiară, ajunsesem
spre sfârşitul programului, iar doamna de la ghişeu nu avea nici o
tragere de inimă să caute atestatul după care venisem, aşa că mi-a
spus să revin săptămâna următoare. Am insistat să mai caute şi, la
câteva secunde după ce mi-am amintit să cer ajutorul Sfântului
Efrem, a scos actul din mormanul de documente! Unii vor spune că
e o simplă coincidenţă, dar eu ştiu că nu e aşa. Am simţit asta. Sunt
lucruri de care nu te mai poţi îndoi în momentul în care le simţi.
Mă impresionează tare mult corectitudinea Sfântului. De
exemplu: o dată veneam de la Sibiu la Bucureşti cu trenul, dar
vânzătoarea de la bilete nu mi-a putut da un loc decât pe ruta Sibiu
- Braşov, restul drumului până la Bucureşti urmând să stau in
picioare. Pentru că eram foarte obosită, l-am rugat pe Sfânt ca
persoana care urma să vină pe locul meu să nu mă observe sau, pur
şi simplu, să nu mai vină. Persoana respectivă a apărut, moment în
care m-am hazardat să mă simt dezamăgită de Sfânt, dar după
câteva minute, cineva mi-a indicat un loc liber puţin mai încolo,
unde am stat liniştită până în Bucureşti.
Sfântul Efrem mă ajută neîncetat, în orice problemă îi cer
sprijinul. Nici măcar nu e nevoie să îi citesc acatistul, e suficient să
îi strig numele şi el vine imediat. Toţi cei care au avut parte de
■ MAI 1426 ( l U M M U M H t M t H t H t t t t t t 1 1 1 1 1 t t t t
t t t t 125
ajutorul lui ştiu cu siguranţă despre ce vorbesc, iar celor care nu îl ce să le zic.
cunosc încă, le recomand din tot sufletul să îl descopere pe acest Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un
Sfânt minunat, unul dintre cei mai buni şi mai milostivi Sfinţi ai lui cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!
Dumnezeu. A. M„ România, 26 august 2013 lulia Anamaria Mureşan, Baia Mare, 26 august 2013 t
+ Luând asupra ta toată pătimirea şi întunericul firii omeneşti,
Te-au pironit, te-au scuipat, ţi-au smuls părul, te-au batjocorit, te-ai rugat îndelung pentru mântuirea noastră, a tuturor, în duh
ţi-au înfipt tăciunele în pântece, ţi-au ciopârţit trupul şi au umplut .uferind dimpreună cu Domnul în Ghetsimani şi cunoscând taina
pământul cu sângele tău, dar nu te-au biruit, Mare Mucenice Efrem, smereniei lui Dumnezeu, Mare Mucenice şi Cuvioase Efrem. Pentru
căci sufletul tău tare ca diamantul a făcut ca strălucirea aceea, şi stâlp al Bisericii lui Hristos te cunoaştem pe tine, căci întru
dumnezeiască a învierii lui Hristos să rodească iarăşi şi iarăşi aripile îmbrăţişării tale aflăm neîncetat limanul cel veşnic al
seminţele bucuriei veşnice. Miluieşte-ne pe noi, cei sărmani, ca,
împărăţiei Cerurilor.
gustând din ostenelile tale muceniceşti rodite în minuni, să vestim
tuturor cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu prin tine. BINECUVÂNTAT FIE
SFÂNTUL PĂRINTE EFREM
DISCUŢIA A FOST CONDUSĂ
DESFÂNTUL EFREM Vreau şi eu să dau mărturie despre minunile săvârşite de
Simt nevoia să relatez felul în care m-a ajutat Sfântul Efrem, Sfântul Efrem cel Nou. Cu toate că am fost reticentă la numele
deoarece intervenţia sa a fost cu totul deosebită şi pentru că i-am acestui mare Sfânt, când am citit acatistul, minunile au început să
promis aseară Sfântului că voi încerca să-mi fac timp să scriu despre curgă, aceasta pentru a mi se arăta ce slabă este credinţa mea şi ce
aceasta. slăbănogii devenise sufletul meu.
în cadrul Reuniunii Tinerilor Ortodocşi, am aflat, pe Am să relatez doar două minuni săvârşite azi, cu toate că
neaşteptate, că urma să conduc discuţia cu tema Tinerii Ortodocşi - Sfântul Efrem mă ajută în fiecare zi.
Mărturisitori ai identităţii şi să-i încurajez pe tineri să participe la Am aflat despre copilul cu care fac meditaţie la limba română
discuţie. Eram puţin îngrijorată de felul în care va decurge această că este în spital şi că trebuie să fie operat la buză din cauza unui
activitate, dat fiind că în ziua precedentă făcusem aproximativ lipom tratat necorespunzător de medici, injectându-i-se copilului în
acelaşi lucru, dar ajutată mult de Alexandra Nadane, preşedinte al buză betadină, iar el fiind alergic la iod. îndată ce am aflat de la
asociaţiei Studenţi pentru viaţă din Bucureşti. Ea avea multă experienţă mama sa unde este internat, am fugit într-un suflet acolo, cu
în ceea ce priveşte provocările contemporane cu care se confruntă acatistul Sfântului în rucsac şi iconiţa lui decupată de pe un semn de
tinerii (tema acelei discuţii) şi a preluat practic frâiele discuţiei. De carte în buzunar.
data aceasta însă, trebuia să mă descurc singură, căci Alexandra a Fiind în oraş străin mie (mutată doar de un an aici, la Sibiu), nu
trebuit să plece. Mă întrebam cum mă voi descurca şi ce le voi spune
ştiam care este spitalul şi cum pot intra fără să fac parte din familie.
acelor tineri timp de o oră şi 30 de minute, dat fiind că la discuţia
L-am rugat pe Sfântul Părinte Efrem să mă ajute şi să îmi deschidă
menţionată anterior, ei nu s-au implicat aproape deloc.
uşa. Aşa s-a întâmplat, eu ajungând în faţa unei uşi, unde trebuia
L-am rugat pe Sfântul Efrem să mă ajute şi am rugat o altă fată
format un cod, pe care oricum nu îl ştiam şi şanse nu aveam. Uşa s-a
să se roage pentru mine. Discuţia a mers ca pe apă! Tinerii s-au
deschis în momentul în care l-am rugat în gând pe Sfânt. Am ajuns
implicat activ, şi-au spus părerile fără reţineri, încât s-a creat un
la copil şi m-am îngrozit de ceea ce avea la buză. l-am dat acatistul şi
dialog fructuos şi simţeam ajutorul Sfântului şi al Bunului
iconiţa, îndemnându-1 să-l roage pe Sfânt să îl ajute, să-i scoată tot
Dumnezeu atunci când le vorbeam. La final, participanţii s-au
declarat foarte mulţumiţi de discuţie şi au vrut chiar să facem o puroiul aproape pietrificat, şi în 10 minute
fotografie de grup. Le-am spus şi lor că pot considera că discuţia
14 SEPTEMBRIE 1425 t t t t t t t 126 ,1
fost condusă de Sfântul Efrem, căci fără ajutorul lui, eu nu aş li şliut
puroiul a început să curgă, spre surprinderea noastră. Eu ştiam că
Sfântul era cu mine şi mă ajuta. I-am mulţumit cu voce tare.
în salonul copilului, mai era o tânără mamă cu o fetiţă de
câteva luni, ireal de frumoasă, pe nume Sofia, mamă care aştepta
îngrozită un chiuretaj al copiliţei în zona genitală. I-am povestit
despre Sfântul Efrem şi ce minunat şi grabnic ajutător este şi ea a
început să plângă şi să citească din acatist. Eu am mai stat un pic şi
am plecat, urmând să mă întorc seara, să văd ce face copilul.
Aceeaşi minune s-a întâmplat şi, când am ajuns, Adi mi-a spus
că doamna care a fost cu fetiţa care îmi plăcea mie a plecat fericită
acasă, fiindcă nu a mai fost nevoie de intervenţie; furunculul se
absorbise în timp ce mama ei citea din acatist. Copilul emoţionat
mi-a transmis urările de sănătate şi binecuvântările doamnei. Eu
ştiam că nu mie trebuie să îmi mulţumească, ci Sfântului nostru
Părinte Grabnic Ajutător Efrem.
Chiar dimineaţă, la prima oră, când aveam ceva personal de
rezolvat (de altfel, eram intr-o situaţie foarte dificilă), mi-am pus
nădejdea în ajutorul şi mijlocirea Sfântului şi l-am rugat să vorbească
el pentru mine, iar ajutorul a venit precum l-am cerut.
Multe minimi a săvârşit acest Mare Sfânt Părinte, preot al
Dumnezeului Preaînalt şi grabnic ajutător, pentru mulţi oameni.
Binecuvântat să fie Sfântul Părinte Efrem, acum şi în vecii
vecilor.
Mulţumesc din suflet pentru că l-am cunoscut, pentru bucuria
şi pacea trimise, pentru minunile săvârşite şi ajutorul grabnic.
Cecilia Elena, Sibiu, 27 august 2013 t
Sălăşluindu-te întru Duhul Sfânt, apropierea ta de noi este mai
presus decât tot ce ne putem închipui, multmilostive Părinte Efrem,
puterea ta cea vindecătoare făcându-se grabnic lucrătoare spre a
tămădui suspinurile omeneşti. Descoperă-ne taina sfintei tale
îmbrăţişări, ca şi noi, cuprinzând în suspinul nostru durerea
oamenilor, să ne învrednicim a vedea chipul dumnezeiesc al
aproapelui.

CÂND SE OPREŞTE INIMA2

Şi astăzi mă gândesc ce minune mare a făcut Dumnezeu cu


doamna Adina, pe care nicidecum medicii nu au fost cei care au
salvat-o, ci Dumnezeu. Nu voi uita niciodată data de 3 iunie 2011.
Am primit un telefon de la buna mea colegă din Zalău, care mă

2 Mărturie reprodusă din revista Arthos, nr. 2, august 2013.


14 SEPTEMBRIE + t + t t t t + t 128
anunţa că au internată la ei o femeie de 41 de ani, mamă a
k

patru fete, care face fibrilaţie ventriculară urmată de stop cardiac şi


necesită şoc electric pentru a fi readusă la viaţă. în data de 2 iunie
2011, doamna Adina, fiindcă despre ea este vorba, brusc, în timp i e
lucra la câmp, a simţit o ameţeală şi apoi a căzut. Şi-a revenit
•.ingură, dar lucrul acesta s-a mai repetat în ambulanţă, în drum
■pre Zalău (familia chemase ambulanţa după incident).
Când a ajuns la spital, inima ei s-a oprit din nou, tot prin
librilaţie ventriculară, după care şi-a revenit cu şoc electric extern.
I rebuie să ştiţi că, atunci când moare un om, inima lui se opreşte
printr-unul dintre mecanismele: tahicardie ventriculară, fibrilaţie
ventriculară (tulburări de ritm cu o frecvenţă atât de rapidă, încât
mima nu mai poate să se contracte eficient) sau asistolă (oprirea
efectivă a activităţii electrice şi mecanice a inimii). Deci, ceea ce
prezenta doamna Adina era foarte grav, mai ales că survenise în
plină sănătate.
Nici până astăzi n-am reuşit să aflu de ce i se întâmplaseră
toate acestea. Tot ce pot să suspectez este o posibilă intoxicaţie cu
pesticide, fiindcă ea îşi stropise grădina şi nu purtase mască (cu toate
că este un mod prea brutal de manifestare a unei intoxicaţii), sau o
intoxicaţie medicamentoasă (poate că a luat din greşeală
medicamentele soţului ei, care suferă de schizofrenie). Oricum, nici
una din supoziţii nu s-a verificat şi rămân doar la stadiul de ipoteze.
Cert este că, venind cu ambulanţa spre Cluj de la Spitalul din Zalău,
inima doamnei Adina s-a oprit iarăşi prin fibrilaţie ventriculară şi a
necesitat din nou un şoc electric pentru a fi readusă la viaţă.
Ajunsă la noi, la Cardiologie, inima ei iarăşi s-a oprit şi am fost
nevoiţi să recurgem la şoc electric. Fiindcă episoadele se repetau,
ne-am gândit să-i implantăm un defibrilator intern, în felul acesta
putând primi şoc electric de câte ori era nevoie. Acest defibrilator
implantabil este un aparat micuţ care se pune sub piele şi, atunci
când detectează că inima se opreşte prin fibrilaţie ventriculară, dă un
şoc electric cu scopul de a readuce bolnavul la viaţă. Din păcate, nici
intervenţia de implantare nu a fost uşoară, fiindcă şi în timpul
acesteia inima s-a oprit şi a trebuit să-i aplicăm şocul electric.
Am plecat fericiţi că am trecut cu bine peste intervenţie, iar
bolnava era protejată de acum cu un aparat care putea să-i dea
şocuri când era nevoie. Dar în dimineaţa următoare, pe 3 iunie 2013,
ne aştepta o altă surpriză: după ce aparatul dăduse 250 de şocuri,
bateria lui se epuizase. Femeia primise toată noaptea şocuri electrice
interne, fiindcă inima ei se oprea, până când s-a consumat toată
bateria aparatului.
Problema noastră era mare, fiindcă ne aflam pe un drum
închis. Aşa că am început să folosim defibrilatoare externe (nişte
aparate mai mari, cât o geantă), ca să-i dăm şoc electric extern.
Fiindcă inima ei se oprea des, doamna îşi pierdea cunoştinţa,
aşa că nu era foarte dificil să-i aplicăm şocul, deoarece nu simţea
durerea. Uneori însă, când interveneam mai repede, imediat ce
inima intra în fibrilaţie ventriculară, simţea şocul primit. Am
hotărât să-i inducem o stare de „comă medicamentoasă", ca să nu
simtă şocurile electrice. Am sedat-o prin miorelaxant şi am pus-o
pe aparat de ventilaţie. Dar, după multe şocuri externe, cele două
aparate pe care le foloseam au început să se supraîncălzească, iar
unul din ele nu mai putea fi utilizat. Când şi celălalt a început să
dea semne de epuizare, noi, medicii, am zis că am făcut tot ce am
putut, că ea a devenit „o legumă" (după cum spun oamenii) în
urma atâtor şocuri electrice şi că o vom lăsa să moară, fiindcă altfel
ne distrugem complet şi al doilea aparat de defibrilare, iar dacă
mai apare un alt bolnav care să aibă nevoie de un singur şoc, îi
punem aceluia viaţa în pericol.
In acel moment, l-am sunat pe duhovnicul meu, pentru că
eram disperaţi, iar situaţia ne depăşea. Şi atunci părintele meu
duhovnic a început să se roage pentru noi. (Sfinţia sa îşi aduce
aminte de acel eveniment şi de faptul că s-a rugat Sfântului Efrem
cel Nou pentru sănătatea bolnavei.)
In acelaşi timp, şi familia doamnei Adina s-a unit în
rugăciune alături de comunitatea neoprotestantă din care dânsa
face parte, la spital venind chiar un pastor neoprotestant.
Acela a fost şi momentul în care am hotărât să facem o ultimă
încercare, pe banii familiei, şi anume, să folosim un cateter scump,
pe care să-l introducem în inimă, să căutăm locul de unde pornesc
extrasistolele (bătăile anormale) care opresc inima şi să ardem
locul acela. Am făcut acea intervenţie în noaptea de 3 iunie 2011,
iar acum, după experienţa pe care o am şi gândindu-mă la ceilalţi
bolnavi pe care i-am mai văzut cu boli asemănătoare, îmi dau
seama că lucrul pe care l-am încercat noi atunci a fost, din punct de
vedere medical, imposibil, fără şanse de succes; cred însă că
rugăciunile părintelui meu duhovnic şi ale tuturor celorlalţi au
ajutat mult, în aşa fel încât, în ziua de după această intervenţie, pe
4 iunie 2011, episoadele au devenit tot mai rare, iar apoi au
dispărut complet.
In cele din urmă, pacienta a ajuns să fie externată.
In timpul spitalizării, am crezut că va rămâne cu sechele
neurologice, după nenumăratele momente în care inima ei se
14 SEPTEMBRIE 1425 + + t t t t t f f + 130
oprise. Ne gândeam, după toate previziunile medicale, că inima ei
nu va mai putea niciodată să se contracte şi să funcţioneze normal,
pentru că după fiecare şoc electric se produce o distrugere de
.iproximativ 1% din muşchiul inimii, iar ea primise sute de astfel de
şocuri! Şi iată că, totuşi, femeia aceasta şi-a recăpătat cunoştinţa, ,i
început să vorbească, să umble şi a plecat pe picioarele ei acasă.
Câteva luni după îngrozitoarea întâmplare, ea a rămas cu
•.«•chele psihologice, în sensul că nu ieşea din casă de frică să nu i •
o întâmple ceva, nu mergea la lucru la câmp, se îngrăşase... După
.iceea, am vizitat-o la un an de zile. Redevenise Adina cea dinainte,
mamă a patru fete care trebuie crescute şi pregătite pentru liceu şi I
acuitate. La verificarea noului defibrilator intern ce i s-a implantat, s
a observat că, de la acel moment crucial, nu a mai prezentat nici o
(»prire a inimii şi nici un episod de aritmie periculoasă.
G. C. şi O. S., România, august 2013
+
Purtând în inimă numele cel preaputemic al Domnului Iisus I
Iristos, te-ai umplut de slava cea tainică a împărăţiei Preasfintei I
reuni, Mare Mucenice Efrem, sădind în firea omenească temelie
nouă a unirii cu Dumnezeu. Vino degrabă şi ne ajută pe cei care
suntem în pragul morţii, şi, dacă este voia lui Dumnezeu,
dăruieşte-ne zile spre .i săvârşi în cale bună vieţuirea noastră
pământească.

AM SIMŢIT PU TE REA D E A V O RB I L IBE R

Ajutorul Sfântului Efrem l-am simţit şi la examenul de licenţă,


Iţ in d studentă la Facultatea de Drept. Examenul s-a desfăşurat în
două reprize: un examen oral din materia dreptului civil (din toţi cei
•l ani de facultate) şi prezentarea propriu-zisă a lucrării de licenţă.
Pentru examenul oral, nu mă simţeam prea bine pregătită,
emoţiile erau pe măsură, dar am intrat în sala de examen cu o Iconiţă
a Sfântului Efrem în mână şi carnetul de student. Am tras două
subiecte şi am mers în bancă să le rezolv. Când mi-am văzut
subiectele, am constatat că nu ştiu nimic, deja mă vedeam picată, în
momentele acelea, am început să mă rog Maicii Domnului şi
Sfântului Efrem. Minunea s-a şi petrecut: ideile au început să curgă,
simţeam că am mintea limpede şi, chiar dacă nu prea ştiam din cărţi,
am început să scriu pe ciornă ideile care mi se păreau logice şi
normale cu privire la subiectele trase.
A venit momentul să-mi prezint subiectele. Am simţit o putere de a
vorbi liber, fără a mă uita pe ciornă, emoţiile erau
puţine, mai că nici nu se simţeau. Am spus tot ce am ştiut şi m-a
întrerupt comisia pentru întrebări. Pretenţiile erau mari, tot mai
voiau să vorbesc, iar la urmă mi-am dat seama după chipurile lor că
erau cam nemulţumiţi.
Am ieşit din sală dezamăgită; voiam doar să iau examenul.
După câteva ore, s-au afişat şi rezultatele: 7. Fusese un examen tare
greu, iar eu eram bucuroasă pentru nota primită. La prezentarea
licenţei, media comisiei a fost 9,66.
Slavă Domnului şi Sfântului Efrem, care neîncetat îşi araţii
ajutorul spre cei ce îi cheamă cu credinţă!
M. S., România, 28 august 2018 f
Având înţelepciunea desăvârşită, dobândită de la Duhul
Sfânt, toate le cunoşti şi le vezi întru plinătate, Sfinte Părinte Efrem,
primindu-i cu dragoste pe cei ce vin către tine. Pentru aceea, şi noi,
cei care suntem luminaţi cu raza privirii tale, îţi mulţumim pentru
toate binefacerile şi îţi cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice Efrem,
înţelepciune dumnezeiască întru care se topesc toate gândurile
omeneşti.

ATÂT DE F RU M OS A L U C RA T DU M NE ZE U
M-a învrednicit Dumnezeu şi am ajuns să mă închin sfintelor
moaşte ale Sfântului Efrem de la mănăstirea Buneivestiri din Nea
Makri.
Am mers în concediu în Atena, cu prietenul meu, într-o
perioadă mai tulbure a relaţiei noastre, când mă gândeam că poate
ar trebui să ne despărţim, dacă el tot nu are gânduri de viitor şi este
nesigur pe relaţia noastră. Dar mi-am zis că o să iau o decizie după
ce mă întorc, pentru că urma să ajungem să ne închinăm la moaştele
Sfântului Nectarie şi ale Sfântului Efrem cel Nou. Şi minunea s-a
întâmplat. Chiar după ce am ieşit de la mănăstirea din Nea Makri,
m-a cerut în căsătorie şi vom face nunta în câteva luni. Atât de
frumos a lucrat Dumnezeu, prin mijlocirea Sfinţilor Săi, în sufletul
lui, încât mă minunez în fiecare zi.
Am tot amânat să scriu despre ajutorul primit şi simt că l-am
supărat pe Sfântul Efrem, pentru că i-am promis în sufletul meu că o
să scriu despre el ca să se poată bucura cât mai multă lume de
grabnicul lui ajutor. Doar că mi-e greu să redau în cuvinte şi pare
banal ce scriu. însă ştiu că toate lucrurile bune sunt de la Dumnezeu.
14 SEPTEMBRIE + t + t t t t t + t t 132
Slavă lui Dumnezeu pentru toate şi mulţumesc Sfinţilor Săi
pentru ajutor! Geanina, România, 29 august 2013
+
Călugăr desăvârşit şi mucenic cu mintea îndumnezeită te
cunoaştem pe tine, Mare Mucenice Efrem, căci prin mulţimea
ostenelilor tale te-ai înrourat cu pogorârea Sfântului Duh, rodind
rugăciunea cea pentru toată lumea şi făcându-te nesecat izvor de
binefaceri şi tămăduiri. Păşeşte alături de noi în calea vieţuirii
pământeşti, ca, învăţând din mireasma faptelor tale, să-ţi urmăm
il upă putere în plinirea poruncilor Evangheliei.

O R ECU PE RA RE E XT R A O R DI NA RĂ
Totul a început în data de 4 februarie 2013, când am aflat că I
)arius, copilaşul nostru, avea leucemie mieloidă acută. Vorbind cu
l.imilia şi spunându-le tot ce ni se întâmplă, a trebuit să o chem pe
ma ma mea aici, în Spania, unde locuim, ca să ne ajute. Exact în ziua
m care ea ajungea aici cu avionul, am vorbit cu sora mea, Cristina,
care încerca să îmi dea nădejde şi să ne întărească în lungul drum ce
ne aştepta şi atunci mi-a povestit despre un Sfânt cu numele Efrem,
care face minuni mari şi e foarte grabnic ajutător. Spunându-mi de
el, îmi zise că îi pare rău că nu a putut să-mi trimită cartea cu
minunile şi viaţa lui prin mama noastră, care tocmai plecase. Insă, în
aceeaşi seară, mama a ajuns la spital cu cartea Sfântului Efrem în
mână, pentru că sora mea i-o dăduse cu mult timp în urmă, ila r
uitase. Aceasta a fost prima minune pe care Sfântul Efrem a
săvârşit-o cu noi, ajungând în mâinile noastre. Ţinând cartea în
mână, am simţit o linişte sufletească nemaipomenită şi nu am lăsat-o
din mână până când n-am citit-o din scoarţă în scoarţă.
Boala copilului era avansată, dar doctorii ne-au zis că am ajuns
la momentul potrivit pentru a începe tratamentul de chimioterapie,
tratamentul consta în patru sesiuni de chimioterapie, plus
autotransplant de măduvă. A fost o durere cumplită la aflarea
diagnosticului, ţinând cont de faptul că fiul nostru niciodată nu
dăduse semne că ar fi bolnav sau că nu s-ar simţi bine. După vreo
patru zile, am început tratamentul de chimio. La douăzeci şi una de
zile de la începerea primei sesiuni de chimio, trebuia să îi facem o
extragere de măduvă, pentru a vedea dacă îşi face efect
chimioterapia, eliminând celulele canceroase. Rugându-ne cu multă
nădejde Sfântului Efrem, el deja începea să-şi facă apariţia în vise,
dându-ne încrederea că totul va ieşi bine.
t t tt t t t t t t t t t t t 133
Naşa copilului nostru a plecat în Grecia, la moaştele Sfântului
Efrem, ale Sfântului Ioan Rusul şi ale Sfântului Nectarie, exact
înainte de a i se extrage lui Darius din măduvă pentru a se vedea
evoluţia bolii. Ajungând acolo, la moaştele Sfântului Efrem, a lăsat
un pomelnic şi a luat mir de la candela Sfântului Efrem.
In timp ce ea era acolo, am primit un e-mail de la o femeie pe
nume Roxana, care mă întreba dacă am făcut rost de mir de la
Sfântul Efrem, pentru că eu, cu câteva săptămâni mai înainte,
lăsasem pe internet mesajul că aveam nevoie de acest mir, postând
anunţul pe o pagină unde apăreau comentarii de-ale oamenilor care
îi mulţumeau Sfântului Efrem pentru minunile săvârşite. Această
femeie avea copilaşul bolnav de epilepsie. Lucru minunat: naşa lui
Darius plecase în Grecia în dimineaţa aceea şi trebuia ca
după-amiază să se ducă la moaştele Sfântul Efrem. Eu i-am răspuns
femeii că singurul lucru care l-aş putea face pentru ea în acel
moment era să îi zic naşei să lase un pomelnic pentru copilaşul ei la
moaştele Sfântului Efrem. Săraca femeie, văzând e-mailul pe care îl
primise de la mine, îmi scrie că s-a săvârşit o minune, ţinând cont că
ea tocmai în ziua aceea găsise mesajul meu lăsat pe internet cu 2
săptămâni în urmă şi că, dacă l-ar fi găsit a doua zi, nu ar mai fi fost
posibil să mai dea şi ea pomelnic pentru copilul ei bolnav, pentru că
naşa copilului meu nu ar mai fi fost acolo. Aşa a făcut Sfântul Efrem,
de le-a potrivit pe toate astfel încât şi această femeie să dea pomelnic
în biserica unde se află moaştele sale. Ce minunat!
Povestindu-i eu surorii mele această minune şi zicându-i că
femeia aceasta vrea şi ea mir, sora mea, care îmi trimisese mir de la
icoana făcătoare de minuni a Sfântului Efrem cu vreo săptămână
înainte, prin intermediul unui om foarte credincios, îmi spune să îi
dau adresa acelei femei, căci bărbatul acela, Aurelian, zisese că se va
duce personal la Ploieşti ca să-i ducă mir de la icoana făcătoare de
minuni. Necunoscute sunt căile Domnului.
Revin la călătoria naşei copilului meu. Ea a ajuns la moaştele
Sfântului Efrem exact în ziua extragerii, iar rezultatele le-am primit
peste câteva zile, în acelaşi timp în care s-a întors ea din Grecia, cu
mir şi agheasmă.
Cu o seară înainte de a afla rezultatele analizelor, am avut un
vis: veniseră două femei la noi, în camera de spital, eu fiind în pat cu
copilaşul meu. Era o femeie cu părul scurt, blond şi una cu părul
lung, negru. Cea cu părul scurt îmi inspira o linişte de nedescris.
Văzând că intră şi se aşază la picioarele patului nostru, eu am
întrebat-o: „Dar cine sunteţi?". Şi ea îmi răspunde: „Nu ştiu cum
14 SEPTEMBRIE t t t + t 134
să îţi spun", iar eu îi spun: „Nu, că ştiu...". Şi ea îmi zice: „Copilul l.iu
nu are nimic!", iar eu îi răspund: „Ştiu asta!".
Trezindu-mă din vis, în ziua când urma să aflu rezultatele de la
.maliza măduvei, am simţit o mare linişte sufletească, ştiind că totul
va fi bine. După câteva ore, a venit doctorul la noi şi mi-a spus că nu
şl ie cum să îmi spună, dar ei nu pot depista celulele bune de cele
rele. Atunci am izbucnit în râs, pentru că ştiam că se făcuse o
minime.
Tratamentul lui Darius a durat şase luni, a avut o recuperare
extraordinară şi o forţă atât de mare, încât şi doctorii ziceau că alunei
când se uitau la analize, îşi puneau mâinile în cap, dar intrând în
cameră şi văzând energia pe care o avea şi că era tot în mişcare, fără
a se opri deloc, precum şi cât sărea şi vorbea, nu mai părea să fie aşa
rău. Adică, erau minuni care se întâmplau în fiecare /¡, căci alţi
copii, fiind în situaţia lui, cu tratamentul lui, care era toarte puternic,
zăceau în pat fără nici un chef, dar Darius era plin de vitalitate şi de
o forţă de nedescris.
în restul internării în spital, au mai fost multe semne, printre
care şi următorul vis: Se făcea că eram eu, soţul meu şi sora mea,
t?ristina, pe malul unui lac, în care trebuia să intrăm. Soţul şi sora
mea au intrat, iar eu am rămas pe malul lacului, întrebându-mă:
„Oare ce o fi în lacul acela?". Aveam un pic de teamă. în acel
moment, m-a izbit un miros îmbătător de mir şi toată teama mi s-a
risipit. Intrând în apă, am înotat până la un perete de stâncă, unde
erau icoana Maicii Domnului şi cea a Sfântului Efrem şi le-am atins.
Apoi m-am trezit din vis cu un miros de mir care mă îmbăta.
Minuni, minimi, minuni!
îţi mulţumesc, Sfinte Părinte Efrem, pentru toată nădejdea ce
ne-ai dat-o din clipa în care te-am luat ca protector al familiei
noastre!
După prima sesiune de chimio, eu i-am promis Sfântului Efrem
că, de va face în aşa fel încât să mă pot duce acasă ca să botez copilul
fratelui meu, îi voi da numele de botez Efrem. Venind acasă pentru
0 săptămână, ca Darius să se recupereze pentru a doua sesiune de
chimio, am pregătit totul pentru botezul celui mic şi rezervasem tot:
biserica, hăinuţele, tot. Am vorbit cu fratele meu, spunându-i ca,
dacă
1 se pare că e bine, să facem botezul la sfârşitul acelei săptămâni
când suntem şi noi acasă, pentru că în săptămâna următoare ne
internăm din nou în spital, iar el mi-a răspuns că da, e foarte bine.
Dar a doua zi, mă trezesc cu un mesaj pe telefon că se anulează totul.
Vorbind cu mama mea şi explicându-i ce s-a întâmplat, îmi zice:
„Hai să facem împreună Acatistul Sfântul Efrem şi să ne rugăm să
facă o minune". Zis şi făcut! După ce am terminat de citit acatistul,
l-am sunat pe
H t t t tt t t t t + + t t t t t t t 135
fratele meu şi, înainte de a vorbi cu el, m-am rugat la Sfântul Efrem
şi i-am spus în gând: „Sfinte Efrem, pune-mi cuvintele în gură, ca să
vorbesc cu înţelepciune". După ce am vorbit cu el, cam după o oră,
m-a sunat şi mi-a zis că botezul va avea loc. Ce minune, Doamne!
După botez, am dat comandă pentru două icoane cu Sfântul
Efrem: una mare, pentru casa noastră, şi una mică, pentru micul
Efrem, recent botezat. Icoana mică a ajuns aici exact pe 5 mai, de
prăznuirea Sfântului Efrem, iar cea mare a ajuns când am terminal
cu tot tratamentul.
Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenice al lui Hristos, cum să mă
revanşez faţă de tine pentru toată nădejdea pe care ne-ai dat-o şi
toată liniştea şi puterea de a continua? A fost o încercare pe care
Domnul nostru ne-a trimis-o şi îi mulţumesc din tot sufletul că ne-a
ajutat să trecem peste ea cu bine. Ne-a deschis ochii sufletului - exact
ceea ce ne era de trebuinţă ca să ne dăm seama că lucrurile din
lumea acesta sunt trecătoare şi nimic nu e de folos dacă nu îl avem
pe Domnul în sufletele noastre. Nimic rău nu se poate atinge de noi
atâta timp cât avem credinţă. Să învăţăm să ne punem nădejdea în
Sfinţii pe care Hristos i-a trimis pentru noi!
Maica Domnului, mare laudă îţi aduc pentru rugăciunile
fierbinţi pe care le faci înaintea Fiului Tău, Iisus Hristos, pentru noi,
păcătoşii robii Tăi. Sfinte Efrem, toată viaţa mea îţi voi rămâne
datoare pentru tot binele ce l-ai făcut pentru noi şi îţi mulţumesc
pentru bunătatea şi rugăciunile tale către Domnul nostru Iisus
Hristos şi către Dumnezeu Tatăl. Amin.
Familia Bogoslov: Darius, Ciprian şi Alexandra, loc.
Tarragona, Spania, 29 august 2013 t
împodobindu-te cu chinurile muceniceşti şi strălucind întru
lumina Dumnezeirii, ne stai neîncetat de faţă, preablândule Părinte
Efrem, înnoind vieţile şi trupurile noastre cu sănătatea cea
adevărată. Nu ne lăsa să ne alipim de cele pământeşti, ci, dăruin-
du-ne spor de credinţă şi înţelepciunea Evangheliei, ajută-ne ca prin
fapte să fim vrednici de dragostea veşnică a Preasfintei Treimi.

TOATE S-AU REZOLVAT APROAPE IMEDIAT

M-am rugat Sfântului Efrem cel Nou pentru sora mea, căreia i
se deschisese colul uterin şi exista pericolul să nască prematur;
m-am rugat pentru soţul meu să-şi poată lua permisul de conducere
în străinătate; m-am rugat pentru sănătatea părinţilor mei şi am
t t t f t t t t f t t t t t t t ttt
14 SEPTEMBRIE 1425 t t t t t tt t t t

t t ttttttttttt 136 i v r u t s ă m ă v i n d e c e d e
insomnie; m-am rugat să ne găsim o locuinţă
ronvenabilă în străinătate (cheile imobilului
le-am primit pe 5 mai, /iua de prăznuire a
Sfântului); m-am rugat să găsesc modalitatea
d e .1 î n v ă ţ a o l i m b ă s t r ă i n ă f ă r ă p r o f e s o r .
Toate problemele enumerate mai sus şi-au
găsit rezolvarea aproape imediat. Nu de
puţine ori,
. iţind acatistul Sfântului Efrem cel Nou, am simţit o mireasmă foarte
plăcută, semn că rugăciunile mele au fost întotdeauna ascultate.
Ajutorul Sfântului Efrem m-a însoţit în multe situaţii, pe unele
le-am şi uitat.
Mulţumesc, Sfinte Mare Mucenice Efrem cel Nou!
Mihaela, România, 31 august 2013
+
Prin dragostea ta covârşitoare răspunzi prezent la toate cererile
noastre, Mare Mucenice Efrem, împlinind în faptă tot ce ne este de
trebuinţă. Fii de-a pururi cu noi, Preablândule Părinte, ca, fiind
acoperiţi cu mireasma dragostei tale, să creştem dintru împlinirea
poruncilor Evangheliei şi întru purtarea de fiecare zi a Crucii.

DA C Ă DU M N E ZEU N U V REA ,
S FI NŢ II N U P OT
Există o vorbă românească a cărei semnificaţie mi s-a părut
întotdeauna uşor de înţeles, pe care nu o voi reproduce însă aici,
deoarece nu este tocmai demnă de tipar, dar, ca să vă ajut să
înţelegeţi despre ce e vorba, vă pot spune că face referire la o durere
(sau, mai bine zis, la lipsa ei) în zona dorsală. Am perceput astfel
expresia până când mi-a apărut un hemoroid, aproape din senin, aş
spune, de mărimea unui bob de mazăre, care era atât de dureros,
încât nu puteam sta prea mult nici jos, nici culcată, nici în picioare.
Primul gând, care mi-a venit în minte când am început să am
durerea respectivă, a fost că autorul expresiei de care am pomenit
înainte cu siguranţă nu ştia ce presupunea o astfel de durere. Am
încercat cu tablete, supozitoare, unguente; ce-i drept, durerea m-a
lăsat după o săptămână, o săptămână şi jumătate, dar „prietenul
meu nedespărţit" (cum îi spuneam, în glumă) nu dispărea nicicum.
Am început să deznădăjduiesc, deşi i-am cerut ajutorul Sfântului
Efrem încă de la început.
Pe măsură ce au trecut zilele, creştea şi deznădejdea mea,
neputând să mă obişnuiesc cu ideea de a trăi cu acea umflătură
pentru tot restul vieţii. Au trecut cam două luni, timp în care m-am
mai rugat Sfântului şi m-am dat cu ulei de la candela lui.
!MAIiaittH(HtHHttHttttttttttttttttttt t tt tt t
137
Ajunsesem chiar să nu înţeleg cum se putea întâmpla una ca asta;
ştiam că Sfântul era super-grabnic ajutător, aşa că m-am întristat şi
chiar m-am supărat pe el. I-am spus părintelui duhovnic lucrul
acesta, iar replica lui m-a făcut să înţeleg: „Dacă Dumnezeu nu vrea,
Sfinţii nu pot". Aşa că m-am mai liniştit şi am început să mă
obişnuiesc cu ideea. Până la urmă, Sfântul nu avea nimic cu mine.
De ziua lui, i-am dus o sticlă de ulei, ca semn de mulţumire că măcar
a încercat...
După o săptămână, două, hemoroidul a început să se retragă.
A mai rămas puţin din el, insesizabil însă. Unii ar putea spune că e
de la medicamentele pe care le-am luat în acea perioadă, dar cred că
e şi mâna Sfântului Efrem. Am primit ce am cerut doar după ce
mi-am putut accepta starea, predându-mă în mâinile lui Dumnezeu.
A. P., Cluj-Napoca, 1 septembrie 2013
t
Purtător al înţelepciunii dumnezeieşti te cunoaştem pe tine,
Preacuvioase Efrem, căci, fiind iubitor al Crucii, ţi-ai sfinţit viaţa
prin Evanghelie, întru care ai găsit viaţa cea fără de moarte. Ajută-
ne şi nouă să urmăm Crucii lui Hristos, ca, sporind câte puţin întru
adevărata cunoştinţă, să ajungem să ne încredinţăm cu totul proniei
lui Dumnezeu.
ÎN GÂND ŞI ÎN S U FLE T
24 DIN 24

Pe lângă nenumăratele binefaceri pe care le-am primit atât eu,


cât şi familia mea, am mai avut parte de ceva de la Sfântul Efrem.
Acum m-am obişnuit tare mult cu el şi tare-mi este frică să nu
se supere pe mine, căci clipă de clipă mă ajută.
După urechea mea cea dreaptă, mi-a ieşit anul trecut o
umflătură destul de mare. Nu i-am acordat atenţie prea mare, dar, la
un moment dat, s-a umflat destul de mult. Am încercat să strâng
acea umflătură şi mi s-a deformat urechea: s-a suit lobul mai sus etc.
Până dimineaţă, s-a mai dezumflat, dar am început să mă gândesc că
e destul de grav. Soţia a zis să merg la doctor, căci nu puteam lăsa
lucrurile aşa. Pot fi multe forme de umflături - m-am gândit şi la
ganglioni... câte nu mi-au trecut prin cap...
Am lăsat aşa şi m-am gândit că va trece, dar nici vorbă de aşa
ceva. Insă nici la doctor nu m-am dus, iar seara m-am gândit să mă
dau acolo cu mir de la Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou. Şi ce
credeţi? In două săptămâni, nu am mai avut nimic.
14 SEPTEMBRIE 148 ♦ t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t ttttttttttt
t t t t + 138
Deci, nu ştiu dacă mă înţelege cineva, dar m-am ataşat de acest
SFÂNT şi mă rog lui să-mi fie în gând şi în suflet 24 din 24 de ore şi 7
zile din 7, căci este ceva minunat. Dar greşesc mult şi fac păcate şi îl
supăr, şi tare-mi este frică să nu mă lase.
Sfântul Efrem cel Nou să vă ocrotească, pe toţi cei care citiţi
modesta mea mărturie!
Adrian Cojocaru, România, 6 septembrie 2013
+
Duioşie fără seamăn şi pogorâre a bunătăţii săvârşeşti cu noi,
Preacuvioase Părinte Efrem, aducând tuturor seninul cel
binecuvântat al venirii tale de faţă. Invaţă-ne şi pe noi taina bucuriei
celei de fiecare clipă, pe care însuţi ai descoperit-o dintru împlinirea
sfintelor porunci, întru care ai aflat smerenia lui Hristos Dumnezeu.

U R GE NŢA C HI RU R G I CA LĂ

în urmă cu un an, am lăsat-o pe fetiţa noastră, Maria, în vârstă


de 3 anişori, în vacanţă la bunici.
într-o dimineaţă, a acuzat dureri foarte mari de burtică, dureri
crâncene, astfel încât bunicii au dus-o la urgenţe. După consult,
medicii au considerat că situaţia este gravă şi au transferat-o la Alba
Iulia, la spital. Acolo, după radiografiile şi ecografiile făcute, i-au
pus diagnosticul de invaginaţie intestinală (o urgenţă chirurgicală),
au spus că trebuie operată cât mai grabnic şi, noi fiind din
Timişoara, au făcut tot posibilul să o trimită aici cu un elicopter
SMURD.
Durerile erau groaznice, copila era epuizată de plâns şi durere,
astfel încât a trebuit să o sedeze. Am trăit momente de coşmar!
Aşteptam în faţa spitalului din Timişoara să vină, nu ştiam în ce
stare este şi nu ştiam ce are, până la urmă, ci doar că trebuie operată
de urgenţă.
îl cunoscusem pe Sfântul Efrem cel Nou în urmă cu un an, prin
intermediul unei cărţi şi îl iubeam mult. Tot timpul mă rugam lui. în
momentele acelea groaznice, în care nu ştiam ce va fi cu fetiţa
noastră, m-am rugat fierbinte să ne ajute, să facă o minune (aveam o
iconiţă cu Sfântul, făcută de noi dintr-o poză de pe un site ortodox şi
am luat-o cu noi la spital). Şi ajutorul a venit, minunea s-a întâmplat!
Copila noastră a sosit cu elicopterul SMURD, ne-am internat la
chirurgie pediatrică, s-au făcut investigaţii, dar nu a mai fost nevoie
de operaţie. După două zile, ne-am externat, cu uşoare dureri de
burtică, care au cedat ulterior. A fost pur şi simplu o minune!
I MAI 1426 m H M H H H f t H t i t t t t t t t t tt t t t t t t t t t t t t t 139
Operaţia ar fi însemnat multe zile de spitalizare, dar şi multă
suferinţă!
Sfinte Părinte Efrem cel Nou, te iubim şi te rugăm să mijloceşti
pentru noi în faţa Domnului şi a Măicuţei Sfinte, să ne ajuţi să fim
mai buni şi mai curaţi!
Mirela, Timişoara, România, 8 septembrie 2013 t
Cuvintele tale simt fapte ale dragostei ce ne-o porţi, Preacu-
vioase Mucenice Efrem, iar grabnicul tău ajutor ne încredinţează de
milostivirea ta dumnezeiască. Umple sufletele noastre de bucurie şi
de recunoştinţă, ca dintru bunătatea inimii să-ţi mulţumim şi să
vestim tuturor minunile tale!

CU NESFÂRŞITĂ MILĂ
FAŢĂ DE NEPUTINŢELE NOASTRE

Sfântul Efrem cel Nou mi-a apărut în cale în urmă cu mai mulţi
ani. Ieşind într-o duminică de la Sfânta Liturghie, la bisericuţa unde
merg eu, ni s-a dat la ieşire o iconiţă de carton cu un Sfânt. Am citit
ce scria pe spate, câteva rânduri, numele său, faptul că a fost
torturat, că înainte a fost călugăr, fiind ucis în urmă cu aproximativ
500 de ani, moaştele sale fiind descoperite după acest interval de o
măicuţă, în Grecia. Mai scria că este mare tămăduitor de boli
sufleteşti şi trupeşti, arătându-se aievea celor care îl cheamă cu
credinţă. Am dus iconiţa respectivă la serviciul unde lucram pe
atunci, parcă prin anul 2009 sau cam aşa ceva. Am pus-o pe biroul
unde aveam locul meu şi... atât. Anii au trecut, Sfântul mă privea
blajin din iconiţa respectivă pe parcursul celor 8 ore, mai mult sau
mai puţin, cât stăteam la serviciu, însă eu nu i-am dat mare atenţie.
Câteodată, când aveam oarecare greutăţi sau necazuri, probabil că
îmi mai cădeau ochii pe icoana sa şi îi mai ceream ajutorul, ştiind că
este un Sfânt al lui Dumnezeu, dar fără să mă interesez în mod
deosebit despre viaţa sa, fără să „îl am la evlavie", cum se spune. în
urma unor întâmplări, am părăsit serviciul unde lucram de patru ani
şi jumătate şi, nu mai reţin exact, dar parcă am lăsat icoana la birou,
să vegheze în continuare asupra celui care urma să îmi ia locul.
Acasă, aveam altă icoană identică, lăsată de fratele meu, care primise
cu aceeaşi ocazie una la fel. Deoarece îmi părăsisem serviciul forţat
de împrejurări, mă aflam într-o situaţie destul de dificilă, cu atât mai
mult cu cât soţia mea nu avea nici ea un salariu prea mare. Planul
meu a fost să rămân câteva luni acasă, să mă pregătesc pentru un
14 SEPTEMBRIE t t t t t t + t 140
examen care să îmi permită ocuparea unui
post ce presupunea un cu totul alt climat
decât cel de unde plecasem, siguranţa locului
de muncă, salariu bun, în fine, mai multe
avantaje.
Trecusem prin momente grele la serviciul respectiv, părintele
meu duhovnic m-a ajutat mult. Am avut un diferend acolo cu t
ineva, iar părintele duhovnic m-a sfătuit să mă rog Sfântului Mare
Mucenic Mina, care a întors situaţia în favoarea mea în câteva ore
după ce i-am citit Acatistul. Era ceva legat de salariu şi o persoană,
absolut întâmplător venită acolo, fiind întrebată despre salariile
propriilor săi angajaţi de către cel cu care aveam diferendul, a dat
nişte răspunsuri care au fost în favoarea mea într-o manieră A!
robitoare. încercarea de a demonstra „privilegiile" exagerate de care
m-aş fi bucurat eu la acel loc de muncă s-a transformat în exact
contrariul ei, ceea ce mi-a tăiat răsuflarea, uluit fiind de cât de
categoric am ieşit victorios dintr-o situaţie aparent fără ieşire. Irau
foarte puţine şanse ca acea persoană străină să răspundă ceea ce a
răspuns, şi L-am slăvit pe Dumnezeu şi pe Sfântul Mina, cel grabnic
ajutător, cumpărând şi o icoană a sa, pusă acasă la loc de cinste.
Situaţia s-a aplanat şi mi-a devenit apoi favorabilă, constituind însă
şi semnalul că trebuia să îmi găsesc alt serviciu.
I >eşi nu mă îndoiesc de ajutorul Sfântului Mina, cred că şi Sfântul
Efrem cel Nou mi-a fost de ajutor, şi Maica Domnului şi mulţi Sfinţi
care se roagă pentru noi.
în sfârşit, am părăsit acel serviciu. Familia mea m-a ajutat din
punct de vedere material, tot ce aveam de făcut era să stau acasă ■,ă
mă pregătesc pentru examenul mai sus pomenit. Fratele meu, care
susţinuse examenul chiar în anul anterior, m-a susţinut moral şi
material, fiind foarte încrezător în şansele mele, cu atât mai mult cu
cât el reuşise din prima încercare, deşi era un examen extrem de
dificil, astfel că i-a dat slavă lui Dumnezeu pentru aceasta de
nenumărate ori. Dificultatea acestui examen consta în vastitatea
materiei de aprofundat şi de ştiut foarte bine, însă la momentul
respectiv era vorba de o singură probă de cunoştinţe teoretice din
domeniu, după care, odată trecută aceasta, totul era practic rezolvat.
Aşadar, m-am apucat de învăţat, timp de aproximativ 6 luni, acesta
constituind „locul meu de muncă". Pentru mine, miza era foarte
mare, consideram că este viitorul meu şi al familiei mele in joc; în
linii mari, situaţia îmi părea împovărătoare, dar eram recunoscător
pentru ajutorul moral şi material din partea familiei.
în sfârşit, după ce am învăţat cât am putut şi m-am priceput, .1
venit şi ziua examenului. Aflasem între timp, cu inima strânsă, că
■ MAI 1426 t tt t t t t t 141
erau scoase mult mai puţine locuri la concurs decât în anii anteriori -
ca idee generală, urma să concurăm cam 1200 de persoane pentru 40
de locuri... Cu nădejde în Dumnezeu, m-am dus totuşi la examen,
ştiind că învăţasem, mă pregătisem şi, cum se spune, „intrasem în
horă", deci trebuia „să joc". Examenul avea loc la Bucureşti, unde am
ajuns cu o zi înainte şi am fost la mănăstirea Radu Vodă, unde se află
o părticică din moaştele Sfântului Nectarie din Eghina. Am citit
Acatistul Sfântului şi i-am cerut ajutorul. Eu nu am băgat de seamă
că era pus pentru credincioşi ulei din candela Sfântului şi nu m-am
uns cu el. Am dat examenul, iar la finalul acestuia, s-au afişai
rezultatele corecte ale testului grilă, astfel că fiecare candidat şi-a
putut calcula punctajul, practic imediat ce examenul s-a încheiat,
după epuizarea timpului alocat probei.
După ce am refăcut calculele acasă, am văzut că luasem o notă
cu o zecime mai mică decât nota minimă pentru a rămâne în
competiţie. Totul era pierdut. Picasem. Afişarea rezultatelor oficiale
a confirmat eşecul. Am fost tare zdruncinat de aceasta, mi-era ruşine
de mine însumi, stătusem atâtea luni acasă pentru a învăţa,
sperasem că voi reuşi, erau persoane care nu avuseseră privilegiul
meu, aveau familii, copii, servicii solicitante, învăţaseră după
terminarea programului de lucru, cum apucaseră - ce mai, în
condiţii mult mai dificile decât ale mele, care avusesem totul „pe
tavă" şi ratasem, în timp ce unii dintre ei reuşiseră. Cred că şi
mândria mea a avut o contribuţie însemnată la eşec, alături de alto
metehne ale mele.
Nu ştiam ce urma să fac în continuare. Fratele meu a spus că
nu-i nimic, trebuie să încerc şi anul viitor, totul va fi bine, să nu îmi
fac griji, soţia mea, de asemenea, a fost alături de mine din tot
sufletul. Părintele meu duhovnic m-a încurajat şi el în toată această
perioadă, şi după susţinerea examenului, şi la aflarea rezultatelor.
Cu toată povara sufletească pe care o simţeam, i-am mulţumit adânc
Domnului pentru oamenii din jurul meu, pe caro mi-i dăruise din
marea Sa bunătate...
Până la urmă, am hotărât să mai încerc şi anul următor,
conştient totodată că miza examenului se dublase. Vor fi doi ani în
care voi fi stat să mă pregătesc, iar dacă nu voi reuşi nici de data
asta... Nici nu voiam să mă gândesc, deşi îmi dădeam seama că ar fi
posibil să se întâmple şi asta. în fine, după o perioadă de pauză,
m-am apucat iar de învăţat. Zvonurile erau că se va schimba destul
de mult materia, ceea ce îngreuna considerabil toată treaba. Mai
mult, după un timp, după ce mă apucasem din nou de învăţat,

1
U SEPTEMBRIE + 142

1
am aflat că se modifica şi modalitatea de examen, astfel că, pe lângă
proba teoretică, aveau să mai fie introduse încă două probe .pedale,
notate şi acelea, urmând a se face apoi media celor trei note, care
avea să se calculeze după nişte reguli speciale, fiecare notă având o
anumită pondere.
Ziua examenului se apropia tot mai mult, iar la un moment dat,
am simţit că nu mai pot, parcă mă strivea stresul. într-o zi, i am spus
părintelui meu duhovnic zbuciumul meu, temerile mele. Dânsul,
după ce m-a ascultat cu atenţie, a scos o iconiţă mică pe care,
sărutând-o, mi-a dat-o, spunându-mi că este a Sfântului I frem cel
Nou şi că acest Sfânt mă va ajuta foarte mult. Am luat-o, cu oarecare
ezitări, ştiind că mai am una acasă, însă părintele, fără •iâ se supere,
a insistat să o iau. Cumva am simţit, mai mult indirect decât în mod
conştient, că părintele m-a încredinţat Sfântului I frem cel Nou. în
mod inexplicabil, am simţit că momentul respectiv este cumva
hotărâtor. Nu ştiam cum, nu am dezbătut prea mult ce simţeam,
însă a fost ceva deosebit. în aceeaşi zi, sau intr-o zi ulterioară foarte
apropiată de aceea, la librăria bisericuţei noastre am văzut cartea
despre Sfântul Mare Mucenic şi Cuvios I frem, Mărturii ale minunilor
săvârşite în zilele noastre. Mi-am zis, cu o hotărâre care parcă nu mă
caracteriza: „Acesta este un semn. Trebuie să cumpăr această carte.
Părintele m-a încredinţat Sfântului şi aceasta înseamnă că Sfântul
îmi iese în cale". Am cumpărat cartea şi, ajungând acasă, am început
imediat să citesc din ea. Parcă nu mă puteam opri. Eram uluit şi
extrem de emoţionat de ce citeam: oameni cu necazuri ce păreau
imposibil de depăşit, „ sentinţe" medicale necruţătoare, situaţii fără
ieşire, toate rezolvate m mod miraculos, de necrezut - de exemplu,
analize care arătau dar o anumită boală şi care, după rugăciuni către
Sfântul Efrem cel Nou arătau la fel de clar că boala nu mai exista.
Erau lucruri pe care nimeni nu le putea explica în termenii veacului
acestuia, l ucruri minunate. Citind această carte, am aflat mai
amănunţit ( ine este Sfântul Efrem cel Nou, ce a pătimit, cât a suferit,
cât a iubit... A fost extraordinar. Am citit mai bine de jumătate de
carte pe nerăsuflate. Am povestit mamei mele, mătuşii mele, care,
într-o dicuţie telefonică ulterioară, mi-a spus: „Ştii, simt eu că acest
Sfânt te va ajuta, sunt sigură că vei reuşi la examen de data aceasta,
el ţi-a ieşit în cale şi simt că aceasta este pentru a te ajuta să reuşeşti!".
Am încuviinţat, însă în gândul meu nu eram foarte sigur, nu că m-aş
fi îndoit de puterea Sfântului, cu harul Domnului Hristos, însă de ce
m-ar fi ajutat tocmai pe mine?! Nu i-am spus însă nimic din toate
acestea mătuşii mele. Totuşi, am învăţat parcă mai cu nădejde, mai
cu spor, mai cu tragere de inimă.
In sfârşit, a sosit şi ziua examenului. Am plecat la Bucureşti tot
cu o zi înainte, am fost la Sfântul Nectarie împreună cu soţia mea, cu
fratele meu (altul decât cel care primise iconiţa Sfântului pe care o
aveam acasă) şi cu soţia sa. Ne-am închinat, am citii Acatistul
Sfântului, ne-am uns cu ulei din candela sa (de data asta am
observat şi eu uleiul şi am atins şi iconiţa Sfântului Efrem cel Nou
dată de părintele meu duhovnic, pe care, evident o aveam cu mine,
precum şi altă iconiţă cu Sfântul Nectarie).
A doua zi, am mers la examen. Eu aveam iconiţele cu mine
Am vorbit cu părintele duhovnic, l-am anunţat când intrăm în sală,
aşa cum ne-a rugat. Sincer, mă gândeam ca măcar să pic onorabil, să
nu mă fac de ruşine, după ce am stat atâta timp să învăţ. Să iau o
notă onorabilă, măcar atât, chiar dacă nu voi reuşi, voi vedea ce voi
face apoi. De asemenea, m-am rugat să reuşesc nu pentru mine, ci ca
să fiu de ajutor familiei, soţiei mele, să nu mai fiu povara, ci sprijinul
celor dragi, să răsplătesc sacrificiul părinţilor mei, al mătuşii mele,
care m-au ajutat să fac facultatea, al fratelui meu, care m-a susţinut
material şi moral, al tuturor celor care m-au încurajai şi m-au
suportat în tot acest răstimp... Voiam ca măcar să nu mă fac de
ruşine, iar de va voi Dumnezeu, dincolo de orice nădejde (erau vreo
1250 de candidaţi pe 100 de locuri şi nu credeam că oi fi tocmai eu
printre cei 100), să pot să le fiu celor dragi de ajutor cu reuşita
aceasta nesperată. Ţin minte că, înainte de examen cu ceva timp,
mi-am zis că, dacă anul trecut, când exista o singură probă, cea
teoretică, am picat, anul acesta, fiind trei probe şi deci un întreit
stres, materie în parte nouă şi un examen practic considerabil mai
greu, dacă voi reuşi, va fi cu adevărat minunea lui Dumnezeu. în
timpul examenului, ştiu că, la un moment dat, au fost trei sau patru
grile consecutive la care nu ştiam ce să scriu, care sunt răspunsurile
corecte. M-au trecut toate apele. Una, treacă-meargă, două, hai să
zicem, dar a treia?! M-am rugat, simţind aproape iconiţele Sfinţilor
Nectarie şi Efrem cel Nou, şi am zis: „Doamne, Maica Domnului,
Sfinte Efrem, Sfinte Nectarie, Părinte Arsenie Boca, ajutaţi-mă să
aleg răspunsurile corecte!". Apoi am decis cum mi s-a părut mie că e
corect. Aşa am făcut ori de câte ori am mai întâlnit asemenea situaţii
pe parcursul examenului.
In fine, am ieşit printre ultimii, am predat lucrarea, ne-am
adunat cu toţii să calculăm rezultatele. Ca şi anul trecut, nu m-am
simţit în stare să o fac. Astfel, soţia mea a calculat, iar după un
« SEPTEMBRIE + 144
limp, m-a chemat la ea şi mi-a spus: „81 de puncte". Fuseseră 100 • Ic
întrebări. Am simţit că leşin, am izbucnit în plâns, parcă eram un arc
încordat până la limita rezistenţei care s-a detensionat brusc. Nu am
fost în stare să zic nimic câteva minute bune. Apoi l-am anunţat pe
părintele meu duhovnic, i-am sunat pe cei de acasă...
La afişarea rezultatelor, am aflat că eram în primii 12, având a i
lucea medie între candidaţi. Se pare însă că nu calculasem corect, mi
aveam 81 de puncte din 100. Aveam 82. Nu îmi venea să cred! A in
zis cu convingere că punctul acesta este un „bonus" al Sfântului I
irem cel Nou. Asemănător au decurs lucrurile şi la celelalte două I
»robe. Ba chiar, la cea de-a doua, am avut 2 puncte în plus faţă de .
«• calculasem! Am trecut şi peste a treia probă, cu o notă uluitor de
mare - aici trebuia să susţii un fel de interviu... Le-am trecut I >o
toate, am obţinut postul, s-a împlinit toate cele pentru care mă i
ugasem, deşi, în micimea sufletului meu, nu îndrăznisem să cred t ,1
voi reuşi. Iată însă că Dumnezeu nu S-a uitat la păcătoşenia mea, l.i
îngustimea mea, la nevrednicia mea, la deznădejdea mea. Nu m-a
pedepsit pentru acestea, ci Şi-a arătat mila Sa faţă de mine, cel care
nu am crezut că voi reuşi.
Aşa cum am spus, am chemat în ajutorul meu pe Maica I
)omnului, pe Sfinţii Efrem cel Nou, Nectarie din Eghina, pe Părintele
Arsenie Boca şi ştiu că toţi m-au ajutat. Insă nu pot uita sentimentul i
,1 părintele meu duhovnic m-a încredinţat Sfântului Efrem cel Nou
,.i că eu însumi l-am perceput ca pe ocrotitorul meu personal. Nu I
am uitat de atunci şi nu-1 voi uita niciodată, m-am rugat lui şi în alte
momente grele şi am primit ajutor, uşurare, nădejde.
O dată, l-am rugat să facă în aşa fel încât să nu mă mai doară
stomacul după ce beau lapte, căci observasem că, ori de câte ori beau
lapte, am crampe. După cum observasem, ar fi trebuit să înceapă din
nou crampele, cu următoarea ocazie când am băut lapte. Insă nu au
mai apărut, iar apoi au dispărut de tot.
Altă dată, soţia mea avea nişte dureri în zona spatelui. S-a
întins pe perna sub care pusesem cartea cu Minunile Sfântului şi a
putut dormi în noaptea aceea, apoi problema s-a rezolvat într-un
mod neaşteptat.
Am mai avut apoi dileme, momente încordate, tristeţi, însă am
cerut ajutorul Sfinţilor, al Sfântului Efrem cel Nou, al Maicii
Domnului, al Sfântului Nectarie şi s-au risipit toate, în mod
neaşteptat, puţin previzibil, luându-le locul buna-înţelegere,
armonia, veselia. In mod „normal", ar fi dispărut cu greu, dar,
rugându-mă Maicii Domnului şi Sfinţilor, au pierit ca fumul. Ar
iMAiioimHHtHitttIHttHtHHttHttHttttttt 145
mai fi de spus şi altele, inclusiv că nu am împlinit unele promisiuni
făcute Sfântului, însă am nădejde că le voi împlini cât de curând şi
mai am credinţa că Sfântul pururea ne aşteaptă, ne iubeşte, ne stă
alături. El nu ne dispreţuieşte, nu ne judecă, ci, plin de Harul
Domnului nostru Iisus Hristos, se apleacă cu nesfârşită milă asupra
neputinţelor noastre, asupra rănilor noastre sufleteşti şi trupeşti,
nerăbdător să ne tămăduiască, să ne dăruiască liniştea, pacea şi
bucuria cea adevărată, care nu se vor lua de la noi. Prin ajutorul pe
care ni-1 dă, Sfântul ne vesteşte că această bucurie izvorăşte din
cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, a milei
şi a iubirii Sale nemăsurate de oameni.
în speranţa că relatarea celor de mai sus va fi spre întărire.) şi
apropierea de Dumnezeu şi de Sfinţii Săi, între care şi Sfântul Efrem
cel Nou, îmi cer iertare pentru stângăciile pe care le voi fi făcut
scriind această mărturie, pentru întârzierea în a o da, pentru cele pe
care le-am omis şi pentru toate.
Fie slava Domnului în veci!
F. R., Cluj Napoca, 9 septembrie 2013 +
Temeluindu-ţi viaţa pe dragostea cea dumnezeiască, Marc
Mucenice Efrem, întru Hristos Domnul ai cunoscut adâncurile
iubirii de vrăjmaşi şi, pogorându-te întru cele mai de jos ale firii
omeneşti, ai luat asupra ta toată prihănirea şi blestemul. Pentru
aceasta, şi Domnul te-a preamărit în inimile noastre, căci tot ceea ce
ai săvârşit întru nevoinţele tale de taină ai ascuns cu Hristos în
Dumnezeu.

CU SFÂNTUL EFREM
LA CULES DE CARTOFI

Azi l-am ajutat pe tata la culesul cartofilor de la ţară şi cred că,


din cauza faptului că stătusem mult timp aplecată, dar şi din cauza
perioadei mai dificile din lună, începuse să mă doară foarte tare
capul. Mi-am zis că voi lua o pauză. M-am uns cu ulei din candela
Sfântului Efrem cel Nou şi m-am aşezat pe bancheta maşinii, cu
capul rezemat. De asemenea, am luat în mînă una din cărţile cu
minunile Sfântului (Minunile Sfântului Efrem cel Nou în viaţa noastră),
gândindu-mă că poate voi citi o minune, după ce-mi voi mai reveni.
La scurt timp însă, tata m-a chemat să merg să îl ajut să termine,
întrucât trebuia să meargă şi la serviciu (în oraş) şi nu puteam lăsa
acolo cartofii scoşi. El nu ştia că nu mă simţeam bine. Mi-am ridicat
capul de pe banchetă şi simţeam că mă trage
14 SEPTEMBRIE 1425 ttttt + ttt + tt t t t t t t t t t t t t t t t t + t t t t t
t t t în jos, ca şi
t + + t t 146
cum ar fi de plumb. Mă
întrebam cum voi face
să îl ajut pe tata. Mi -am
făcut de trei ori peste
faţă semnul Sfintei
Cruci cu cartea
Sfântului, l-am rugat să
mă ajute şi am plecat.
Treaba a mers strună, mult mai bine ca înainte şi am şi uitat de
durerea de cap, care plecase la scurt timp. Nu mă mai dureau nici
picioarele, deşi despre asta nu-i „pomenisem" nimic Sfântului. Am
terminat la timp şi am ajuns acasă în timp util, astfel încât tata să nu
întârzie la serviciu.
îţi mulţumesc, Sfinte Efrem!
în drum spre casă, motorul maşinii se tot oprea brusc, de multe
ori în mijlocul drumului sau în intersecţii. L-am rugat pe Sfântul
Efrem să ne ajute şi să ne ocrotească şi îi mulţumesc că am ajuns
acasă teferi. lulia Anamaria, Baia Mare, 9 septembrie 2013
t
Strălucirea cea senină a feţei tale ne-a răsărit dintru
mfricoşătoarele-ţi chinuri muceniceşti, Preacuvioase Efrem,
pogorând asupra noastră ploaie de lacrimi, spre curăţire şi înnoire .1
sufletelor. Fă-te nouă odihnă, binecuvântare, ocrotire şi luminare a
sufletelor, ca în toate împrejurările vieţii să avem nădejde tare în
prietenia ta nepieritoare.

DUPĂ
PATRU ANI DE AŞTEPTĂRI

Numele meu este Aniela, sunt din România şi vreau să vă


relatez povestea mea, minunea pe care a făcut-o Sfântul Efrem cu
noi, ca mărturia noastră să apară în următoarea publicare a
minunilor Sfântului.
Am aflat de câteva luni de minunile pe care le face Sfântul I ;,f
rem, am început să le citesc şi să mă rog în fiecare seară să facă şi cu
noi o minune şi să ne trimită un copil. Luna aceasta, soţul meu mi-a
lăcut o surpriză şi am plecat în concediu în Grecia. Când am văzut că
am ajuns în Grecia, mi-am dorit foarte mult să merg la Mănăstirea
Sfântului, unde sunt moaştele sale şi mormântul. Ne-a ajutat Bunul 1
)umnezeu şi am ajuns exact în ziua de Sfânta Maria, pe 15 august. I ’e
data de 30 august, de Sfântul Alexandru, mi-am făcut un test de
sarcină şi - surpriză - a ieşit POZITIV! (după aproape patru ani de
aşteptări, în care am mai pierdut o sarcină). Minunea s-a întâmplat
exact în ziua în care am fost la moaştele Sfântului Efrem.
Acum ne rugăm Sfântului Efrem să fie totul bine până la final şi
să nasc un copil sănătos!
I MAI II* ++ 147
Ii mulţumim Sfântului Efrem şi abia aşteptăm să mergem din
nou la moaştele sale, cu copilul dăruit de el, să-i mulţumim.
Rugaţi-vă Sfântului Mare Mucenic Efrem şi minunea nu v.i
întârzia să apară! Aniela, România, 9 septembrie 201,1
t
Făcându-te desăvârşit biruitor asupra morţii, ai pecetluit
vieţuirea ta cu moartea mucenicească, Sfinte Părinte Efrem, ca dintru
acestea să te cunoaştem mare mijlocitor şi apărător al vieţii. Revarsă
dar de prunci asupra celor care suspină aşteptând om nou în lume,
ca prin toţi cei dăruiţi de tine să se înnoiască firea omenească, prin
biruinţa cea nepieritoare a Evangheliei şi a Sfintelor Taine.

SFÂNTUL EFREM CHIAR SE PRICEPE LA


CALCULATOARE!

In prima parte a acestui an, nu ştiu din ce cauză, laptopul meu


se tot bloca. S-a blocat şi când scriam un proiect important pentru
facultate şi uitasem să salvez paragrafele scrise recent. „Nu se poate!
Te rog, Sfinte Efrem, ajută-mă, fă ceva!" - ziceam eu în gând, privind
îndelung la imaginea blocată şi gândindu mă la cât voi pierde din
ceea ce am scris fără să salvez. Laptopul nu reacţiona la nici o
comandă. Nemaiştiind ce să fac, am închis aparatul şi l-am pornit
din nou. Am deschis documentul, am căutat în fişierul „Recent
Documents" în speranţa că voi găsi cumva, printr-o minune,
proiectul meu salvat automat. Nici urmă de el... aşa că am început
iarăşi să scriu partea pierdută. Dar tot nu eram împăcată. Nu puteam
crede că Sfântul nu m-a ajutat. Tot încercam să desluşesc ce mă
îndeamnă conştiinţa, dar, din prea multa grabă şi agitaţie, nu i-am
ascultat glasul suav.
După puţin timp, s-a întâmplat acelaşi lucru: laptopul s-a
blocat înainte să salvez informaţia. Nu-mi venea să cred. Iarăşi am
închis şi am repomit PC-ul şi de data asta m-am uitat mai atent la
document. Nu mai ştiu pe ce am apăsat, dar în partea dreaptă a
apărut o coloană cu titlurile ultimelor documente scrise. Apăreau
două titluri identice, cu semnul exclamării. Erau documentele
nesalvate cu proiectul pentru facultate. Am dat click pe unul din ele
şi mi-a apărut pe ecran o întrebare: „Doriţi să continuaţi editarea
acestui document sau să îl anulaţi?". Nu mi-a venit să cred. Se pare
că documentele se salvaseră cumva automat. Ambele cuprindeau
ceea apucasem să scriu înainte ca sistemul să se blocheze. Atunci
t4 SEPTEMBRIE t ttttttttttttttt 148
■un înţeles că Sfântul mă ajutase de la prima
strigare şi m-am luicurat că laptopul s-a
blocat şi a doua oară, căci astfel am aflat de
intervenţia sa minunată.
In perioada sesiunii, colega mea de cameră trebuia să facă
multe proiecte. Ultimul pe care îl avea de făcut i se părea foarte greu
şi anevoios, mai ales că ei nu îi place să fuşerească treaba, ci să se
documenteze temeinic înainte de a scrie. I-am dat o iconiţă cu
Sfântul Efrem, zicându-i că el o va ajuta. După aceea, mi-a părut
puţin rău, nu ştiam dacă am făcut bine că i-am dat-o, având în
vedere că, din câte ştiu eu, ea nu merge la biserică, decât foarte rar.
L-am rugat pe Dumnezeu să întoarcă spre ceva bun şi folositor
eventuala mea greşeală şi am lăsat asta în mâinile Lui. La puţin li
mp, după ce predase lucrarea pe care o avea de făcut, colega mea de
cameră era veselă şi se pregătea să plece în oraş. înainte să iasă, ini-a
spus: „Ei, şi să ştii că Sfântul tău a făcut să nu mi se strice
calculatorul decât după ce am terminat proiectul!" şi a plecat,
zâmbind. într-adevăr, calculatorul se stricase în ziua imediat
următoare finalizării proiectului.
lulia Anamaria, Baia Mare, 10 septembrie 2013
+
Cu stăpânire dumnezeiască izvorâtă din dragoste cuprinzi
întreaga lume, Mare Mucenice Efrem, şi nimeni şi nimic nu rămâne
în afara îmbrăţişării tale înmiresmate, dăruită întru Duhul Sfânt. 1 )e
aceea, te rugăm, vino neîncetat în vieţile noastre şi cu paşii tăi cei
limpezi păşeşte cu noi întru toate căile acestei lumi, ca bucuria
noastră să fie deplină şi izvorâtă dintru Domnul.

AM PR OM IS
CĂ N U V OI M A I P IE R DE V REM E A !

Pe drumul spre prima restanţă din primul semestru de


facultate (am fost studentă la Ingineria Informaţiei - buget), eram
disperată că nu ştiam mai mult decât prima dată când dădusem
examenul. I-am promis Maicii Domnului că, dacă mă ajută să trec,
n-o să mai am niciodată neajunsuri la examene din cauza pierderii
timpului. Am luat 8.
După ce am absolvit liceul, am dat la Medicină şi am picat.
Acum, venind semestrul al doilea de facultate, mi-am dat seama că
tot după Medicină tânjesc, aşa că, de prin luna mai, nu am mai mers
la cursuri şi m-am apucat iarăşi de studiat anatomia şi chimia.
Timpul până la admitere fiind relativ scurt, am picat din nou.
» MAI 1426 t + t t t
149
Aici merită să fie menţionată surpriza de la înscriere, când mi-a
spus doamna aceea: „Ştii că poţi candida doar pe cele şapte locuri
pentru a doua facultate, nu?". M-a lovit în moalele capului (eu
crezusem că pot candida pe cele aproape trei sute de locuri). De-abia
m-am abţinut să nu izbucnesc în plâns acolo.
M-am hotărât să rămân acasă un an, cu toată ruşinea şi
judecăţile din partea celor ce mă cunosc (până la urmă toţi s-au
arătat surprinzător de înţelegători), pentru că mi-am dat seama că
asta vreau să fac. Nu îmi puteam imagina un alt traiect pentru viaţa
mea decât Medicina. Şi nu oriunde, ci la Cluj.
In decursul acestui an, am pierdut mult timp, după cum îmi stă
în caracter. Nu pot să zic, am mai şi învăţat, dar a venit iulie şi eu
încă aveam multe lipsuri. îi promisesem Maicii Domnului că nu mai
pierd vremea şi iată-mă în preajma celui mai important examen al
vieţii mele neştiind suficient, după ce avusesem un an întreg la
dispoziţie.
în iulie, mi-am dat seama că nu am nici o şansă să intru pe cele
cinci locuri (anul ăsta n-au fost nici măcar şapte). Poate pe cele trei
sute aş fi intrat, dar ce conta? M-a cuprins disperarea, o disperare
din aceea cruntă. Nu mai ştiu ce părinte a zis că te rogi din toată
inima doar când eşti în adâncurile deznădejdii.
Acum înţelegeam cu adevărat ce a vrut să spună. Doar în
Dumnezeu mai aveam nădejde. Doar El putea să rânduiască să
intru, printr-o minune. Am început să mă rog: întâi, la Maica
Domnului, apoi, la Cuvioasa Parascheva, ajutătoarea mea, la Sfinţii
Pantelimon, Ioan Evanghelistul, Nectarie, Efrem cel Nou (la el am
insistat mai mult), Nicolae, Mina şi Arsenie Boca.
14 SEPTEMBRIE ++ + t t t t + + t 150
Am dat examen şi la Sibiu, unde am ştiut, dar în gândul meu
era doar admiterea de la Cluj. A venit examenul, a trecut. S-au pus
baremele, am văzut că făcusem 38 corecte în totalitate, din 50. Anul
trecut aş fi intrat, dar acum nu îndrăzneam să îmi fac speranţe.
I’uteau să fie cinci cu 9.90, uşor lucru...
S-au pus şi rezultatele, într-un final: numele meu era al treilea,
pe lista aceea de cinci! Am intrat! Doar Dumnezeu m-a ajutat, a fost o
minune. Erau o mie de chestii care ar fi putut merge prost, mai ales
că nu ştiam bine toată materia, exclusiv din vina mea.
Dar Dumnezeu, în marea Sa îndurare, a ascultat mijlocirile
Sfinţilor şi a rânduit să vină ce ştiam. Nici acum, după ce am
confirmat locul, încă nu conştientizez pe deplin. Niciodată nu am
crezut cu adevărat că e posibil.
Slavă Ţie, Doamne! Geanina Mera, Alba, 10 septembrie 2013
t
Grabnic ajutător al celor ce învaţă te cunoaştem pe tine, Sfinte
Mucenice Efrem, iar cei care au de trecut prin examene ştiu că in
chip nevăzut vii de faţă, luminând minţile şi dăruind liniştire
sufletească. Ajută-ne să pricepem şi adâncul cel plin de slavă al
poruncilor Evangheliei, ca, purcezând în săvârşirea lor, să ne
luminăm cu lumina învierii lui Hristos, întru care a fost biruită
lumea, moartea şi stricăciunea.

NOTA SALVATOARE

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou citind articole


necesare copilului meu pentru examenul de bacalaureat de anul
acesta. Ştiind că are lacune serioase la matematică şi trăind emoţiile
alături de el, am început să citesc Acatistul Sfântului Efrem cel Nou,
Paraclisul Maicii Domnului şi tot felul de rugăciuni la vreme de
nevoie.
După examenul de matematică, mi-a mărturisit, cu o privire
plină de lacrimi şi deznădejde, că nu e sigur că va obţine nota
salvatoare. L-am încurajat şi l-am sfătuit să aibă încredere în
Dumnezeu, în Maica Domnului şi în toţi Sfinţii pe care i-am rugat cu
lacrimi în ochi să îl ajute să treacă cu bine.
Când s-au afişat rezultatele, atât de emoţionat era, încât nu ştia
ce să facă: să meargă să vadă cu ochii lui sau să aştepte să îl sune
colegii. în cele din urmă, telefonul a sunat şi a aflat că a promovat cu
succes examenul de bacalaureat.
Acum, tot datorită rugăciunilor adresate Bunului nostru
Dumnezeu, Sfântului Nectarie, Sfântului Efrem cel Nou şi Maicii
. MAI «16 + + + t 151
Domnului, s-a înscris la facultate, la un profil unde sunt disponibili'
doar cinci locuri. Cu ajutorul Sfântului Efrem cel Nou, ştiu că va
reuşi şi va urma profilul care îi place. Simţim tot timpul prezenţa
Sfinţilor.
Ştiu că trebuia să scriu această minune a Sfântului acum două
luni, însă am făcut-o cunoscută tuturor apropiaţilor.
Ajută-ne, Sfinte Efrem, şi iartă-ne păcatele noastre de zi cu zi!
Mariana, România, 11 septembrie 201,1 t
Grabnic asculţi rugăciunile de mijlocire ale mamelor, Sfinte
Efrem, căci tu însuţi, prin blândeţea şi ocrotirea ta, neîncetat te porţi
cu noi precum o maică faţă de copiii ei. Umple de pace şi pricepere
inimile noastre, ca, întru înţelepciunea dăruită de Sus, să ne
împlinim menire.i pe acest pământ şi să facem cinste chipului lui
Dumnezeu dintru noi.

O MÂNĂ
CARE MĂ ŢINEA STRÂNS,
DÂNDU-MI PUTERE

Nu vreau să conving pe nimeni şi nu îmi arog calităţile unui


creştin practicant.
Sfântul Efrem cel Nou a dat buzna în viaţa mea printr-o
întâmplare. A venit o cunoştinţă şi aproape că m-a forţat să citesc o
carte - Sfântul Mare Mucenic şi Cuvios Efrem cel Nou. Mărturii ale minunilor
săvârşite în zilele noastre.
Nu auzisem niciodată de Sfântul Efrem cel Nou şi mă
gândeam că nu va putea niciodată să rivalizeze în sufletul meu cu
Sfântul Nectarie, Părintele Arsenie Boca, Sfântul Serafim de Sarov şi
mulţi alţii. Am luat cartea şi nu m-am sinchisit să o deschid timp de
vreo două săptămâni. Aveam o grămadă de treburi de rezolvai şi nu
mă trăgea inima să citesc.
La un moment dat, m-am apucat să o răsfoiesc, ca să nu o duc
înapoi necitită şi măcar să am o mică idee despre acest Sfânt Efrem.
Am citit, pe la mijloc, o minune, apoi, pe la final, încă una şi am
hotărât că e momentul să o iau cu începutul. Relatările despre viaţa
lui şi chinurile la care a fost supus pentru credinţa sa în Hristos,
mi-au umplut ochii de lacrimi. M-am îndrăgostit brusc de Sfântul
Efrem cel Nou şi l-am admirat din toată fiinţa mea.
Eram încă cu toate lucrurile răvăşite după o zugrăveală şi
căutam o pungă cu ceapă. După ce am cotrobăit peste tot, m-am
rugat cu disperare la Sfântul Efrem şi la Maica Domnului să mă
« SEPTEMBRIE + t t t t t t t t t 152
.ijute să găsesc ceea ce
caut. în câteva clipe,
punga, pe lângă care
Irecusem de câteva ori,
a devenit vizibilă şi
m-am liniştit brusc.
I li Iară întâmplare: „Oamenii au probleme serioase, şi eu mă rog
pentru trei cepe", îmi ziceam în gând, dar acesta a fost primul .ijutor
primit.
Fiind vară, mă hotărâsem să plec pentru câteva zile în Grecia şi
să ajung, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi la Sfântul Efrem. Am căutat
diverse oferte de pelerinaj, dar toate erau prea scumpe. Mă lot
gândeam la o variantă de traseu fără Corfu (să mă ierte Sfântul
Spiridon pentru aceste gânduri, dar îmi depăşea bugetul). A doua
/.¡, dimineaţă, am descoperit un circuit exact cum „îl cerusem",
rezonabil ca preţ şi cu oprire în Nea Makri. M-am apucat să fac
planuri şi, când să achit excursia, m-am trezit că nu e nimeni la
agenţia de turism. Mi-am tot făcut gânduri, îl tot „întrebam" pe
Sfântul Efrem ce se întâmplă, căci el îmi găsise oferta. Ce nu ştiam cu
atunci era că Sfântul le aranjase pe toate după priorităţi.
Am o soră care trece printr-o situaţie extrem de grea şi se
chinuia de câteva luni să vândă o locuinţă. Fără un preţ bun, nu
putea închide un credit, astfel încât să îi rămână şi bani pentru un
apartament modest. Un prieten bun s-a trezit şi el fără loc de muncă.
Trăim vremuri grele, aşa că nu ne mai miră nimic. Nu prea citesc
acatiste, prefer să mă rog mai simplu, dar de această dată l-am rugat
pe Sfântul Efrem să îi ajute pe cei doi.
A doua zi, în timp ce amicul îmi spunea că a primit o ofertă de
muncă, sora mea îmi relata cu vocea tremurândă că a reuşit să vândă
casa. Abia atunci am înţeles de ce Sfântul Efrem ne-a oprit să
mergem în pelerinaj. Am început apoi să căutăm o altă locuinţă şi ne
rugăm Sfântului Efrem pentru ceva potrivit surorii mele. Am găsit
un apartament aproape de mine, însă au fost ceva încurcături cu
actele. După alte două-trei zile, Sfântul ne-a ajutat să găsim o altă
locuinţă, inclusiv cu mobilă şi cu aparatură electrocasnică.
Din cauza alergăturii şi a gândurilor, ajunsesem să nu prea
dorm noaptea şi mă rugam Sfântului Efrem cel Nou să mă ajute să
mă liniştesc. Nu m-a lăsat şi îmi amintesc că, într-o dimineaţă, m-am
desprins cu greu - în vis - de o mână care mă ţinea strâns, dându-mi
putere, linişte şi încredere.
Toate aceste evenimente s-au întâmplat în timp scurt, cam în
trei săptămâni. Dacă mărturia mea vă ajută, vă rog să îi mulţumiţi
Sfântului Efrem cel Nou, căci eu nu am făcut nimic altceva decât să
relatez nişte întâmplări.
I MAI 1426 153
Vă mulţumesc frumos pentru răbdarea de a citi şi îi mulţumesc
Sfântului Efrem cel Nou că a păşit în viaţa mea!
O credincioasă din România, 11 septembrie 207 1 t
Aducând bucuria, pacea şi credinţa acolo unde vii,
Preacuvioase Efrem, eşti cunoscut tuturor ca multmilostiv şi grabnic
ajutător întru toate nevoile. Pune şi în noi puterea păcii tale, ca
dintru ea să se aştearnă lăuntric odihnă desăvârşită şi întremare
deplină a sufletelor şi a trupurilor.

DOUĂ VIEŢI SALVATE ŞI O NAŞTERE

M -am rugat pentru sora mea, care se afla în pericolul de a-şi


pierde viaţa la naştere.
Cu ajutorul Sfântului Efrem cel Nou, totul a decurs nesperat de
bine. Atât ea cât şi pruncul sunt bine.
Mulţumesc, Sfinte Mare Mucenice Efrem!
Mihaela, România, 11 septembrie 2013 t
Puterea ta izvorâtoare de viaţă ne stă pururea de faţă, Mare
Mucenice Efrem, iar femeilor aflate în vremea naşterii le eşti blând
ocrotitor şi ajutător. Fii alături tuturor mamelor în osteneala cea
fericită a creşterii pruncilor, ca, întru nădejdea înnoirii veşnice, să îţi
cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, căci îi cuprinzi pe toţi
oamenii în îmbrăţişarea lacrimilor tale!
AM ÎNCEPUT SĂ CRED
CĂ MI SE POATE ÎNTÂMPLA ŞI MIE

Sunt în anul II la Facultatea de Inginerie Mecanică şi am ajuns


în situaţia de a nu strânge toate creditele necesare pentru
promovare. Nu sunt cel mai conştiincios student, dar nici cel mai
delăsător. Aşadar, cu o seară înainte de un examen foarte important,
am găsit site-ul ajutor la examene, nu ştiu cum (poate o altă minune).
Am citit câteva mărturii... La început eram sceptic, dar parcă
ceva mă atrăgea să citesc mai mult, mai mult, până am început să
cred că mi se poate întâmpla şi mie.
Cum am mai spus, aveam de susţinut un examen foarte
important şi învăţasem numai vreo zece subiecte din cincizeci, şi nici
pe acelea foarte bine. Nu mai aveam nici o speranţă, eram sigur că o
să pic, că toate cele rele mi se întâmplă numai mie etc.
14 SEPTEMBRIE + 154
M-am rugat seara Sfântului Efrem cel Nou, i-am citit acatistul
şi, dintr-odată, parcă eram alt om. Am devenit foarte încrezător i .1
Sfântul o să mă ajute şi că trebuie să reuşesc. Seara dinaintea
examenului nu prea am dormit, gândurile mă frământau, însă
dimineaţă m-am trezit odihnit şi pregătit.
După ce am ajuns în sala de examen, profesorul mi-a întins
biletele şi, fără să stau pe gânduri, am pus mâna pe imul care parcă
mi-a făcut cu ochiul. Au fost două subiecte: primul subiect pe care 1
am primit îl ştiam cel mai bine din cele zece pe care le învăţasem, iar
cel de-al doilea îmi era cunoscut, de asemenea.
Bineînţeles că am luat examenul şi, aşa cum am promis
Sfântului Efrem, Maicii Domnului şi Sfântului Nicolae, am dat
această mărturie. Menţionez că este prima dată când mă rog cu
adevărat şi îmi pare nespus de rău că nu am făcut-o şi până acum!
Rugaţi-vă lui Dumnezeu şi Sfinţilor şi cu siguranţă nu vă vor
lăsa la nevoie! Daniel, Ploieşti, 12 septembrie 2013
+
Dintru bunătatea ta de negrăit, vii degrabă spre a lumina cu
rugăciunea sufletele însetate de izbăvire, Mare Mucenice Efrem.
Pogoară şi asupra noastră strălucirea dumnezeieştii cunoştinţe, ca,
pricepând din lucrare puterea poruncilor lui Hristos, să ne ostenim
întru a ne purta Crucea rânduită nouă în fiecare zi.

ŞTIU CĂ PUTEREA RUGĂCIUNII E M A R E!

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou anul acesta, în iunie,


când o colegă, ştiind că trec printr-o perioadă mai grea, mai plină de
stres şi nemulţumiri, mi-a dat cartea Sfântul Efrem cel Nou - Mărturii ale
minunilor săvârşite în zilele noastre (Editura Sofia). în aceeaşi zi, o altă
colegă mi-a cerut-o să o citească, iar eu (fiind extrem de stresată,
grăbită să rezolv nişte lucruri pentru fiica mea, care urma să ţină o
lecţie deschisă pentru un examen de titularizare în învăţământ) i-am
dat-o pentru o oră, să o răsfoiască.
Ajunsă acasă, am vrut să citesc cartea, însă n-o mai găseam.
Uitasem şi numele Sfântului despre care era vorba... Supărată,
necăjită, am căutat-o peste tot. N-am mai găsit-o. Dar ceva îmi
spunea să stau liniştită, căci o voi găsi. Habar n-aveam cum, din
moment ce colega căreia i-o dădusem mi-o înapoiase şi nu ştiu unde
o pusesem.
A doua zi, dimineaţă, cartea cu minunile Sfântului mă aştepta
pe masă, în cancelarie! Având o oră liberă, am început s-o citesc şi...
+ + t t t t t t t t t t 155
n-am mai lăsat-o din mână! Iar după ce-am citit Paraclisul Sfântului
Efrem cel Nou, m-am liniştit total. Toată grija, toate emoţiile mi-au
trecut, ba chiar m-au cuprins o bucurie şi o linişte inexplicabile.
In aceeaşi zi, fiica mea a ţinut o lecţie la clasa unei colege, lecţie
la care am asistat şi eu. Dezamăgire totală: clasa - foarte bună, copiii -
bine pregătiţi, fata mea - plină de emoţii, moale, nu era stăpână pe
ea, vorbea încet, nu se mai mişca de lângă catedră, mă gândeam că
n-o să facă faţă inspecţiei, că va lua o notă mică.
Seara ne-am certat, fiică-mea a plecat plângând la ea acasă. A
doua zi, urma să aibă inspecţia. Dimineaţă, m-am rugat Sfântului
Efrem cel Nou, m-am calmat, am îndrumat-o pe fiică-mea ce şi cum
să facă, cum să gândească, să-i iasă ora bine. A ieşit nu bine, ci foarte
bine! A luat 10! Toată comisia a fost încântată de cum a stăpânit o
clasă pe care nu o cunoştea, cum a desfăşurat lecţia, cum i-a
îndrumat, i-a ajutat, i-a încurajat (era a doua lecţie pe care o susţinea
în viaţa ei). I-am mulţumit Sfântului şi am început să citesc zilnic
acatistul său. Mi-am propus să-l citesc patruzeci de zile.
între timp, fiica mea, care avea şi serviciu, şi copil, a învăţat şi
s-a prezentat şi la proba scrisă, luând a doua medie pe judeţ la
specialitatea pe care o susţinuse - cultura civică. Deci, a promovat
examenul de titularizare în învăţământ. La repartiţie însă, nu erau
posturi titularizabile. M-am rugat în continuare Sfântului Efrem cel
Nou şi Sfântului Nectarie şi a reuşit să prindă un post pe a doua
specializare (avea şi o a doua facultate absolvită). Nu titular, doar
suplinitor, dar sunt convinsă că la anul, cu ajutorul Sfântului Efrem
cel Nou şi al Sfântului Nectarie, vom reuşi titularizarea. Ştiu că
puterea rugăciunii e mare! Ştiu că Sfântul Efrem cel Nou ne ajută.
Nu e zi să nu mă rog Sfântului şi să nu-i mulţumesc!
Deşi nu mai aveam bani, am reuşit să plecăm în august la mare
cu nepoţelul, să stăm într-un hotel chiar pe plajă. Cu toate că banii de
concediu s-au dus de mult (ştim cu toţii ce salarii sunt în învăţământ
şi, dacă mai ai şi rate la bănci...), reuşim să plătim lună de lună
facturile casei, să întreţinem şi maşina... nu ştiu de unde... nu ştiu
cum... Ba ştiu: Dumnezeu, prin puterea pe care le-a dat-o Sfinţilor
Săi, ne ajută! De câte ori am o grijă, un necaz, nu reuşesc ceva, chiar
lucruri aparent lipsite de importanţă, mă rog Sfântului şi se rezolvă!
Mi-aş dori să ajung la Nea Makri, în insula Eghina şi la
Dionysos, ca să mă închin şi să mulţumesc Sfinţilor de acolo. Am fost
în Grecia de două ori, ba chiar şi în Dionysos, dar, pe vremea
14 SEPTEMBRIE t t t t t t + t t t 156
aceea, credinţa mea nu era, poate, atât de puternică,
nu ştiam despre existenţa acestor Sfinţi grabnic
ajutători.
Mulţumesc lui Dumnezeu, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului
Nectarie şi Maicii Domnului pentru tot ajutorul pe care mi l-au dat
mie şi familiei mele şi sper din tot sufletul să-i ajute şi pe alţii. Am
cumpărat şi am dat şi eu câtorva persoane cărticele cu viaţa şi
minunile Sfântului Efrem cel Nou şi ale Sfântului Nectarie şi sper '..1
fie ajutate la fel ca mine. Viorica, România, 13 septembrie 2013
+
Lucrarea harului şi a păcii lui Dumnezeu este pecetea
minunilor tale, Sfinte Părinte Efrem, căci acolo unde poposeşti tu,
toate se preschimbă întru odihnă şi binecuvântare. Dăruieşte-ne spor
de credinţă şi de rugăciune, ca, umplându-se inimile noastre de
nădejdea celor veşnice, să ne învrednicim să trăim încă din această
viaţă binecuvântarea împărăţiei lui Dumnezeu.

PE RM I S DE C O N DU C ERE
DE L A S FÂ N TU L EF R EM CEL NO U

Am făcut cunoştinţă cu Sfântul Efrem cel Nou a n ul trecut, prin


intermediul mătuşii mele. Ea a primit în dar două cărţi cu viaţa,
acatistul, paraclisul şi rugăciuni închinate Sfântului Efrem. Având
astfel o carte în plus, mi-a dăruit-o mie. Am simţit că Sfântul mă va
ajuta în momentul în care am citit că este prăznuit în data de 5 mai,
eu fiind născută cu o zi mai devreme.
în această vară, mi-am dat examenul la şcoala de şoferi. La
partea teoretică a fost bine, dar am picat la condus. Imediat după
lovitură, un prieten ajuns dintr-o vacanţă în Grecia mi-a adus o
cutiuţă cu o bucăţică din veşmântul Sfântului Efrem. Măicuţa care ii
dăruise părticele din veşmânt îi dăduse din greşeală o cutiuţă în
plus. Aceasta a ajuns la mine imediat ce acel prieten a aflat că mă
simt apropiată de Sfânt.
Atunci i-am mulţumit făcătorului de minuni pentru toate,
deoarece eu cred că nu a fost o simplă întâmplare nici faptul că
mătuşa mea a primit două cărţi, nici faptul că măicuţa a dat o cutiuţă
în plus. Poate Sfântul a vrut să vină la mine acasă. El a vrut să mă
ajute. Am început să mă rog lui, să sper şi să cred că la următorul
examen, totul va fi bine. Aşa a şi fost. In 13 august, în postul Maicii
Domnului, am luat examenul de condus. îi mulţumesc din inimă
Sfântului Efrem din Nea Makri pentru tot
ajutorul şi sunt convinsă că, în continuare, la examenele mai grele
care vor urma, va rămâne mijlocitorul nostru.
D., Turda, 14 septembrie 2011
+
Străjuindu-ne şi luminându-ne vieţile cu privegherea ta cea
sfântă, ne-ai cuprins în rugăciunile tale înainte ca noi să te
cunoaştem, Preacuvioase Părinte Efrem, rodindu-neînnoirea vieţii şi
spor de credinţă. Pentru aceea, te rugăm, învaţă-ne şi pe noi calea
păcii lui Dumnezeu tăinuită în Evanghelie, ca, săvârşindu-le pe toate
ale noastre cu inimă bună, să-ţi mulţumim aşa: Bucură te, Mare
Mucenice Efrem, dor dumnezeiesc aprins din strălucirea dragostei
Preasfintei Treimi!

NE VEDE,
NE ÎNŢELEGE ŞI NE AJUTĂ ÎN TOATE

S-a împlinit un an de când Bunul Dumnezeu mi l-a descoperii


şi mie pe Sfântul Efrem cel Nou şi nu cred că vreodată am să-î pol
mulţumi pentru această mare bucurie şi pentru tot ce face pentru
mine. Cât de mult ne iubeşte Dumnezeu!
Sfântul Părinte Efrem n-a încetat să mă ajute, nu s-a scârbii de
mine, păcătoasa şi nevrednica, nu se zgârceşte întru nimic şi nu trece
cu vederea nici o rugăciune sau gând îndreptate spre el. Este aici şi
acum pentru fiecare dintre noi, în oricare colţ al acestei lumi ne-am
afla.
Am mai relatat în trecut unele minimi pe care Sfântul Efrem
le-a făcut în viaţa mea, dar, cum nu încetează să mă ajute şi să-şi
reverse dragostea şi asupra mea, iată-mă din nou mărturisind alte
minimi săvârşite de Sfântul Efrem în viaţa mea şi a familiei mele.
Anul acesta, în aprilie, Sfântul Efrem, prin rugăciunile către
Bunul Dumnezeu, m-a vindecat de o durere de spate cumplită pe
care-o aveam de vreo câteva luni. Am mers la Mănăstirea din
Floreşti (de lângă Cluj-Napoca), unde se află epitrahilul Sfântului
Efrem, adus din Grecia de către Părintele Visarion (care este
duhovnicul nostru drag şi pe care îl iubim din toată inima) şi m-am
rugat puţin acolo pentru mai multe probleme şi nevoi (nu ştiu dacă
şi explicit, pentru durerea de spate). Au trecut câteva zile, când
mi-am dat seama că eu nu mai aveam durerea de spate şi atunci am
înţeles că Sfântul Efrem a văzut problema mea şi m-a ajutat cu
grăbire. îţi mulţumesc, Sfinte Efrem!
14 SEPTEMBRIE + + + ttt t t + t + t + 158
Ulterior, la câteva luni, am fost la un control medical, pentru (ă
de mulţi ani aveam ceva probleme la sâni (ceva chisturi care nu
dispăreau nicicum), iar doamna doctor mi-a zis: „Nu mai aveţi nimic
la sâni, totul este normal". Am rămas fără cuvinte, de bucurie şi n-am
înţeles, în momentul acela, că, de fapt, Sfântul Efrem mă vindecase,
dar mai târziu am înţeles. Iartă-mă, Sfinte Efrem!
Recent, m-a vindecat şi de o afecţiune pe care o aveam la picior.
Nu ştiu ce-a fost, dar m-am rugat Sfântului Efrem şi m-am nns cu
ulei sfinţit adus din Grecia, de la Nea Makri.
Altă dată, m-a vindecat de o conjunctivită. Nici nu ştiu cum să-i
mulţumesc... dar nici nu cred c-am să pot s-o fac vreodată... iar
bucuriile pe care mi le dă nu pot fi descrise în cuvinte omeneşti.
în luna mai, am avut un examen foarte greu. Din două grupe de
studenţi, am fost aleşi doar opt care să susţinem acest examen si era
foarte important pentru mine să-l trec cu bine. M-am rugat Sfântului
Efrem să mă ajute, dar, în necredinţa mea, m-am bazat şi pe faptul că
voi putea să mă inspir dintr-un dicţionar în care îmi notasem câte
ceva (aveam voie să intrăm cu un dicţionar la examen, pentru că
examenul era în limba engleză). însă, la intrarea în sală, am aflat că
toţi cei care voiam să folosim un dicţionar trebuia să-l dăm la
verificat, iar eu am renunţat, ştiind că aveam notate unele lucruri
prin el. Fiecare candidat a primit subiecte diferite, iar mie mi-au
venit două subiecte pe care mi le doream (primisem ceva
asemănător şi la simulare). Plină de emoţii, am început să scriu, iar
după ce am ieşit din examen, am descoperit multe greşeli pe care le
făcusem, însă nu-mi aminteam tot ce-am scris. Parcă nu scrisesem
eu... Cred cu tărie că Sfântul Efrem a scris cu mâna mea. Abia după
trei săptămâni am primit rezultatul şi-am văzut că am luat cea mai
mare notă. Profesorii m-au felicitat şi colegii erau uimiţi. Atunci
mi-am dat seama cât de mult m-a ajutat Sfântul Efrem, iar eu n-am
avut încredere deplină în el. Iartă-mă, Sfinte Efrem!
Sfântul Efrem a ajutat-o şi pe fetiţa mea în multe examene, dar
şi-n alte probleme ale ei. Recent, tot prin mijlocirile Sfântului Efrem,
Dumnezeu ne-a ajutat şi n-am plătit chiria o lună. Noi locuim de
ceva timp în altă ţară şi, când veneam în România, în perioadele de
concediu, de fiecare dată trebuia să plătim aici chiria în avans sau
retroactiv, după ce ne întorceam (şi nu e o chirie mică). La fel ne-a
ajutat Sfântul Efrem şi în aprilie, când am fost plecaţi o săptămâna în
România. îţi mulţumim, Sfinte Efrem, pentru tot ce faci pentru noi.
Sunt multe minunile pe care Sfântul Efrem le-a făcut în viaţa
mea, în tot felul de nevoi şi încercări, însă n-am să mă opresc în
tttt t t t t t t t t t t t t 159
detaliu asupra tuturor, pentru că n-aş vrea să plictisesc pe nimeni
Vreau însă să spun, cu convingere deplină, că Sfântul Efrem ne vede,
ne înţelege şi ne ajută în toate problemele noastre, de la cele mai mici
până la cele mai mari. Este aici şi acum. Poate că, uneori, noi nu
înţelegem modul în care ne ajută Dumnezeu. Este uimitul cât de
repede vine Sfântul Efrem în ajutorul nostru, de multe ou este
suficient doar un gând... şi este prezent. Rugaţi-vă Sfântului Efrem
cu încredere şi veţi simţi dragostea şi ajutorul lui.
Azi e 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci şi totodată ziua în care
s-a născut Sfântul Efrem cel Nou. Regret că aici, în altă ţară, n-am
putut să ajung azi într-o biserică, să particip la Sfânta Liturghie şi s.î
mă închin unei icoane a Sfântului Efrem, dar în semn de mulţumire
pentru tot ce face pentru noi, am să trimit această mărturie astăzi, în
această zi minunată. îţi mulţumesc, Sfinte Efrem, pentru tot ce faci
pentru noi şi te rog să ne ocroteşti în toate zilele vieţii noastre, iar
dragostea ta pentru noi să nu se împuţineze niciodată.
îţi mulţumesc, Sfinte Efrem, că eşti alături de mine şi întru
toate mă vezi, mă înţelegi şi mă ajuţi. îţi mulţumesc, Măicuţă
Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, pentru tot ajutorul tău şi vă
mulţumesc vouă, Sfinţilor mei dragi: Sfinte Mina, Sfinte Spiridon,
Sfinte Luca al Crimeei, Sfinte Ioan Rusul, precum şi tuturor Sfinţilor
care se roagă pentru noi. A. G., 14 septembrie 2013
+
Ai fost împodobit cu slava Crucii încă din pântecele maicii tale,
Preacuvioase Efrem, căci Fiul lui Dumnezeu ştia că vei râvni a-I
urma Lui întru totul şi pentru aceasta a iconomisit să vii în lume în
ziua Sfintei Cruci. Pecetluieşte şi inimile noastre întru puterea Crucii
lui Hristos, Mare Mucenice Efrem, ca, făcându-ne lucrători ai
Evangheliei, să ne învrednicim a primi cu bucurie Sfintele Taine ale
lui Hristos.

O PUNGĂ DE PIŞCOTURI
ŞI O PORTOCALĂ

Deşi am primit aşa de multe binecuvântări şi împliniri de la


dragul meu Sfânt Efrem, nu le-am trimis să fie publicate, din lene
sau din comoditate. Insă Sfântul mi-a dat tot mai multe şi mi-a
împlinit multe dorinţe şi neputinţe, mie şi tuturor celor cărora le
spuneam despre marea sa trecere înaintea Domnului Hristos.
Sfântul duce rapid toate rugăciunile şi cererile noastre, pentru că
14 SEPTEMBRIE t t + t t + t 160 e l
este foarte harnic şi nu lasă nici o dorinţă a celor ce -i
cer, să nu o prezinte Atotputernicului, iar
Mântuitorul nu-1 refuză niciodată.
Ştiind acestea, m-a prins ruşinea şi m-am apucat să scriu că
Sfântul necontenit mă ajută pe mine şi pe copiii mei, pe rudele mele,
cărora l-am făcut cunoscut şi tuturor credincioşilor care au evlavie
către Sfântul Efrem.
Eu sunt o creştină puţin credincioasă şi nu prea am carte, iar
credinţă - aşa ca a unui copil de şapte ani. Dar, de când l-am
cunoscut pe dragul meu Sfânt Efrem, m-am mai trezit la credinţă. Să
nu credeţi cumva că am vreo douăzeci şi ceva de ani. Am şaizeci şi
cinci, şi nu sunt şcolită, de aceea nu m-am încumetat să scriu, să nu
mă fac de ruşine. Dar cred că Sfântul face acum să mă destăinui.
Am primit o carte cu Sfântul Efrem anul trecut, în 2012, şi eram
diagnosticată cu cancer de vreo patru ani. Făceam atacuri de panică
foarte des şi îmi era tare rău. Aveam două ulcere la stomac şi eram
convinsă că mi s-a apropiat sfârşitul. După ce am citit cartea cu
minunile Sfântului Efrem, am început să mă rog lui şi de atunci
lucrurile au luat o altă întorsătură.
Stomacul nu mă mai doare, mi s-au închis rănile celor două
ulcere; ca precauţie, iau câte o tabletă când mai sar calul cu o
anumită mâncare (sarmale, castraveţi muraţi).
Vai, atacurile de panică erau frecvente; ani mulţi am suferit
asemenea atacuri şi orice medicament luam, nu-mi dispăreau;
mulţumesc lui Dumnezeu şi Sfântului Efrem că nu le mai am.
Legătura de rugăciune cu Sfântul Efrem o păstrez cu sfinţenie.
Am spus: „Sfinte Efrem, dacă voi fi vindecată de cancer şi de
celelalte boli, am să mă duc acolo unde îţi sunt sfintele tale moaşte!"
Şi iată că sunt vindecată de toate aceste crunte boli şi mă simt ca la 25
de ani. Persoanele care mă cunosc pot confirma că acest lucru este
adevărat.
Dragii mei creştini care citiţi aceste rânduri, să ştiţi că m-am
ţinut de cuvânt şi m-am dus în Grecia, să-i mulţumesc Sfântului. Am
luat bani împrumut şi m-am dus cu un grup de pelerini să-i
mulţumesc şi i-am dus şi un mic dar, să nu mă duc cu mâna goală;
părinţii mei aşa m-au învăţat: când mergi undeva, să nu mergi cu
mâna goală, să duci un dar, cât de mic, numai să-l dai din suflet. Ştiţi
ce i-am dus Sfântului Efrem? Un pachet de pişcoturi - pe care mi-1
luase fiica mea să am de mâncare pe drum - şi o portocală. Când am
ajuns la racla cu sfintele moaşte, lângă raclă era o măsuţă şi am pus
acel pachet de pişcoturi şi portocala pe măsuţă. Imediat a apărut o
măicuţă, s-a uitat lung la mine şi a luat darul. După câteva
sMiiiatmHHHmmtttttttttttttttttttttttttt 161
minute, mi se părea că pe acea măicuţă am mai văzut-o - semăna cu
Maica Macaria, cea care a găsit osemintele Sfântului Efrem. Am stat
mult cu capul pe sfânta raclă şi i-am povestit şi i-am mulţumii
Sfântului din suflet pentru toate.
O prietenă de a mea avea mare necaz cu soţul. Acesta era
asuprit de patima alcoolului. Mi s-a plâns că nu mai ştie ce să se facă,
deoarece soţul ei a ajuns să-şi pregătească ştreangul ca să se
spânzure. I-am dat cartea şi a citit-o, iar apoi a început să se roage cu
acatistul în fiecare zi. într-o seară, fiind beat de nu mai putea sta în
picioare, l-a dus la un spital de psihiatrie. Acolo, el a vrut să se
arunce pe geam; vorbea numai lucruri urâte şi ruşinoase despre
toată lumea. Intr-o noapte, a avut un vis, iar acel vis nu l-a spus
nimănui, însă şi-a chemat soţia să-l ducă acasă, pentru că el nu mai
stă acolo, deoarece acolo sunt numai nebuni. Soţia l-a luat acasă şi de
atunci nu a mai pus picătură de băutură în gura lui. A începui să
citească din cărţile sfinte. Soţia lui, în semn de mulţumire, citeşte
acatistul Sfântului Efrem şi dă slavă lui Dumnezeu.
Intr-adevăr, Sfântul Efrem nu doarme niciodată. El duce
înaintea Atotputernicului Dumnezeu rugăciunile celor care i se
roagă.
Sfinte Părinte Efrem, fii de-a pururi cu noi!
O credincioasă din România, 14 septembrie 2013 t
întru adâncul smereniei tale binevoieşti a primi darurile ce ţi le
aducem, Mare Mucenice Efrem, căci, mai înainte de aceasta, tu ne-ai
primit cu totul întru dragostea ta, slujindu-ne pe toţi la o măsură de
necuprins minţilor pământeşti. Intâmpină-ne în toate vremea cu
sfânta ta îmbrăţişare, ca, păşind neîncetat pe calea poruncilor
Evangheliei, să ne săvârşim viaţa întru slava cea smerită a Crucii,
întru care este arvuna învierii.

„DOAR N-O SĂ MĂ AJUTE


TOCMAI PE MINE..."

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui!


Eram destul de deznădăjduită, pentru că nu învăţasem din
timp pentru examenele pe care le aveam, unul - mai important,
celălalt - mai puţin.
Am dat „din senin" peste blogul Ajutor la Examene şi am citit
câteva mărturii despre minunile săvârşite de Sfântul Efrem cel Nou.
Am început şi eu să mă rog lui, la început cu o oarecare urmă de
îndoială, mai apoi, mai arzător şi, în final, am ajuns să cred
14 SEPTEMBRIE ++ + t t t t t t t 162 că
doar nu o să mă ajute tocmai pe mine, păcătoasa, care nu m-am
deranjat să învăţ din timp.
Şi am intrat din nou pe site, să îmi întăresc credinţa. Citind o
mărturie nouă (din 2 septembrie), m-am bucurat nespus de mult
văzând că Sfântul Efrem încă mai face minuni şi că sunt atât de
actuale. Am început din nou să mă rog, mai cu credinţă, şi-l simţeam
prezent, ca pe un prieten bun.
M-a ajutat şi să învăţ, şi să-mi iau ambele examene. Dormeam
puţin şi învăţam toată ziua cât puteam, eram destul de obosită, dar
cineva mă ajuta; era Părintele Efrem.
La primul examen, eram foarte obosită şi nu mă puteam
concentra, nici măcar nu-mi aduceam aminte ce învăţasem. Colegii
mei discutau diferite teme din teorie şi mă tot întrebam despre ce
vorbesc, nu reuşeam să mă concentrez deloc. Credeam că o să-l pic.
La examen, în ciuda oboselii şi a stresului, Sfântul Efrem şi Maica
Domnului m-au ajutat să-mi focalizez atenţia pe cerinţele date şi am
reuşit să trec nu doar un examen, ci ambele.
De aceea, promiţându-i Sfântului că o să scriu şi eu o mărturie
despre ajutorul lui, iată-mă aici. Sper ca povestea mea să-i
impulsioneze şi pe alţii, nu spre trândăvie, ci spre credinţa că
Dumnezeu îi ajută pe toţi cei care I se roagă Lui, Preasfintei Sale
Maici sau Sfinţilor Lui.
t
Sfinte Mare Mucenice Efrem, slabă este credinţa mea, săracă
îmi este inima mea, risipită îmi este mintea şi nevrednică sunt de
ajutorul tău; dar mare este dragostea ta faţă de tot omul care te
cheamă în ajutor. Aşa, învrednicindu-mă şi eu de binefacerile tale, cu
gând smerit şi cu evlavie cad înaintea ta, mă închin şi cu buze
necurate îţi sărut cu recunoştinţă icoana şi îţi mulţumesc pentru că
nu ai trecut cu vederea cererile mele, ci, după obicei, te-ai arătat
grabnic ajutător. Maria M., Zalău, 15 septembrie 2013

O PACE
ŞI O DULCEAŢĂ DE NEGRĂIT

Mărturisesc doar câteva minuni din multele petrecute:


Mă numesc Andrei, din Piteşti, judeţul Argeş. L-am cunoscut
pe Sfântul Efrem cel Nou printr-o minune, când cumpăram nişte
icoane de la un pangar bisericesc. Printre mai multe lucruri
bisericeşti, am cumpărat şi o icoană cu un Sfânt monah necunoscut
mie, înalt, cu o flacără în mâna sa. Am întrebat-o pe doamna care
5 MAI 1426 +t++ + t t + t t t t + t t t 163
vindea cum se numeşte acest Sfânt. Ea mi-a răspuns: „Efrem cel
Nou" şi mi-a spus că îmi dăruieşte o carte cu minunile şi acatistul
acestuia. Aşa l-am cunoscut pe Sfântul cel mai drag sufletului meu,
părintele meu, ocrotitorul, prietenul meu şi fratele meu mai mare de
taină - Sfântul Efrem cel Nou. Aceasta a fost prima mea minune.
Eu sunt bolnav de 10 ani de o boală incurabilă de ficat, cu mari
ameţeli şi alte mari probleme de sănătate, trăind clipă de clipă,
minut de minut, timp de 10 ani, un adevărat calvar, iar suferinţa mea
este inimaginabilă.
M-am dedicat rugăciunilor, pocăinţei, mersului la slujbele
bisericeşti, la Liturghii, Masluri şi alte ierurgii. Am colecţionat peste
100 de icoane, lucruri bisericeşti, cărţi.
In decursul anilor, am avut parte de multe bucurii, mari,
duhovniceşti şi de mult ajutor din partea Maicii Domnului şi a
Sfinţilor, mai ales a Sfântului Spiridon (în a cărui biserică m-am şi
cununat). Acasă, observând că miroase foarte frumos la icoana
Maicii Domnului, am simţit o bucurie dumnezeiască şi un miros de
parfum dumnezeiesc.
O altă minune s-a întâmplat în camera din Spitalul Judeţean,
unde fusesem internat - se simţea un miros de mir. Ceilalţi bolnavi
m-au întrebat atunci dacă nu cumva m-am dat cu mir. Cred cu toată
tăria şi nădejdea că această minune a fost de la Măicuţa Domnului şi
Sfinţii lui Dumnezeu.
M-am rugat, cât am fost internat, în bisericuţa spitalului, în
care se află şi o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului -
specific că în decursul anilor de boală grea am fost internat de
nenumărate ori, în Argeş şi în Bucureşti.
Multe minuni fac Sfinţii lui Dumnezeu: Sfântul Nectarie,
Părintele Arsenie Boca, Sfântul Nectarie şi toţi ceilalţi Sfinţi
mijlocitori şi rugători la tronul dumnezeiesc. Dar acel ajutor grabnic,
acea uşurare, pace, linişte, tămăduire şi dulceaţă pe care le-am primit
de la Sfântul Efrem, nu am cuvinte să le spun.
Vrând să fac rost de cartea cu minunile lui, am rugat-o pe soţia
mea să o cumpere şi ea a fost de acord, aşa că a mers la pangar şi a
procurat-o. Ducându-se la locul ei de muncă şi răsfoind-o, ea a dat
peste poza cu sfintele moaşte ale Sfântului Efrem. îndurerată şi
îngrozită, a trecut pagina, dând peste o relatare a unei minuni în care
o persoană îşi pierduse portofelul şi actul de identitate. Citind-o, nu
a luat-o în seamă, aici întâmplându-se minunea: în momentul acela,
şi ea îşi pierduse portofelul cu lucrurile personale şi actul de
identitate, dar, pe moment, nu-şi dăduse seama. Abia
14 SEPTEMBRIE t t t + t t t + t t + + + t 164
'.cîara a observat că acela îi lipsea. Amândoi
n e - a m d a t s e a m a a t u n c i 11 S f â n t u l E f r e m o
avertizase despre ceea ce avea să i se
întâmple. Aşa l-a cunoscut şi soţia mea pe
Sfântul nostru ocrotitor, păzitor, .uiucătorul
de vindecare, linişte şi pace.
Icoanele Sfântului Efrem şi ale celorlalţi Sfinţi stau acum lângă
capul patului, cu candela aprinsă necontenit, zi şi noapte, în semn de
mulţumire, preţuire şi dragoste.
De când a intrat Sfântul Efrem în casa noastră, viaţa noastră s-a
schimbat spre bine, ajutorul vine necontenit, starea de uşurare,
sănătate, vindecare a început să se simtă, după cum şi tot binele din
casa şi viaţa noastră. Când pun capul pe pernă la sfârşitul zilei, simt
o pace şi o dulceaţă pe care numai Sfântul Efrem şi toţi Sfinţii le pot
da oamenilor care cer ajutor de la Dumnezeu pentru toate.
Minunat este Dumnezeu întru toţi Sfinţii Lui.
Sfinţii lui Dumnezeu sunt cu adevărat vii şi prezenţi lângă noi.
Bucuraţi-vă, rugaţi-vă Maicii Domnului, Sfinţilor şi Sfântului Efrem,
Mare Mucenic şi Cuvios Părinte, frate ocrotitor, prieten de taină,
mare tămăduitor şi grabnic ajutător al zilelor noastre.
Amin. Amin. Amin. Andrei, Piteşti, 16 septembrie 2013
+
întru toate ale noastre te afli tăinuit prin smerenia lui Hristos,
Sfinte Părinte Efrem, căci nimic nu este străin sau depărtat înaintea
privirii tale dumnezeieşti, ci pe toate le cuprinzi ca într-o
îmbrăţişare. Pentru aceea, şi noi, cei care ne-am învrednicit de atât
de multe binefaceri, cu lacrimi de bucurie şi umilinţă, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Sfinte Efrem, Mare Mucenic şi Cuvios Părinte, frate
ocrotitor, prieten de taină, mare tămăduitor şi grabnic ajutător al
zilelor noastre!

S-A REZOLVAT ÎN CÂTEVA S ECU N DE

Lucrez la un proiect terminologic, ceea ce presupune, printre


altele, şi să completez mai multe tabele, care trebuie să se succeadă
fără spaţiu între ele într-un document mai mare. Azi am tot încercat
să mai adaug nişte tabele necompletate după ultimul completat, dar
nicicum nu reuşeam să îl aranjez corespunzător, astfel încât îmi tot
apărea câte o pagină goală. Când credeam că am rezolvat problema,
aceasta revenea şi nu ştiam ce să mai fac. Mi-au căzut ochii pe icoana
Sfântului Efrem cel Nou şi l-am rugat: „Sfinte Efrem, te rog, ajută-mă
şi voi scrie despre minunea ta". Problema s-a rezolvat la doar câteva
secunde după aceea şi am putut să
! MAI 1426 + t t t t t t t t t t t 165
îmi continui treaba. Pe moment, am şi uitat, dar mai apoi mi-am
amintit: „Măi, uite! Chiar m-a ajutat Sfântul Efrem!" îţi mulţumesc,
Sfinte al nostru Efrem!
I. A., Baia Mare, 16 septembrie 20II
+
Grabnic vii în întâmpinare spre a ne izbăvi din primejdii, boli
sau necazuri, însă inima ta cea părintească, Sfinte Efrem, Ic cuprinde
pe toate ale noastre, mici şi mari deopotrivă, spre a ne încredinţa că
dragostea ta este veşnică şi atotbiruitoare. Pune în ochii noştri un
strop din raza privirii tale, ca, luminându-ni-se inimile, să învăţăm a
deschide braţele pentru toate cele rânduiţi’ nouă de Dumnezeu.

CÂTEVA PICĂTURI
Hristos a înviat!
Mă numesc Luminiţa Lupescu şi locuiesc în comuna Şelimbăr,
judeţul Sibiu. Aş vrea, în doar câteva cuvinte, să-i mulţumesc
Sfântului Efrem pentru că există, pentru că ne dă putere şi curaj să
străbatem marea învolburată a acestei vieţi. Mă priveşte blând din
icoana sa, pe care am aşezat-o alături de alte icoane ale Sfinţilor dragi
mie: Sfântul Nicolae, Sfântul Nectarie, Sfânta Paraschevi, Sfântul
Serafim de Sarov, Sfânta Parascheva de la Iaşi, Sfântul Vasile cel
Mare, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Luca al Crimeii, Părintele
Arsenie Boca, Părintele Paisie Aghioritul. Toţi Sfinţii îmi simt dragi,
căci ei ne dau mărturie despre faptul că, atunci când te încredinţezi
cu toată fiinţa ta în mâinile Mântuitorului, nu trebuie să te temi de
nimeni şi de nimic. Nici de boli, nici de alte ispite, nici chiar de
moarte.
Sfântul Efrem cel Nou a intrat în viaţa noastră discret şi smerit.
Prima bucurie legată de el am avut-o atunci când am primit din
Grecia, de la mănăstirea Nea Makri, o icoană a sa, o casetuţă în care
se afla o fărâmă din papucul său şi o bucăţică de vată îmbibată cu
ulei din candela care străjuieşte sfintele sale moaşte.
Când l-a ajutat pentru prima oara pe copilaşul nostru, Nicolae
(care în octombrie va împlini şase ani), să scape de o tuse ce promitea
complicaţii, i-am promis Sfântului că voi da mărturie despre
grabnicul său ajutor. A fost de ajuns să pun câteva picături de ulei de
la candela sa în puţină miere şi apoi să-i administrez copilului acest
„tratament", însoţit de o rugăciune plină de nădejde către Sfânt.
14 SEPTEMBRIE + + tttttttt + ft 166
Ştiu că Sfinţii nu acţionează în mod magic, dar mai ştiu că de
multe ori îşi fac simţită prezenţa în viaţa noastră, chiar dacă nu-i
rwnoaştem şi nu le cerem ajutorul. Uneori, ei ne încearcă răbdarea,
.ilteori, Dumnezeu nu le îngăduie să ne ajute pe loc, din motive
ştiute doar de El, dar care sunt bine întemeiate. Important este să
avem i redinţa că ei ne aud, ne ştiu durerile şi ne mângâie într-un fel
sau altul.
Sfântul Efrem m-a ajutat să trec cu bine şi de un examen. Acum
îl rog să-mi dăruiască un strop de linişte sufletească, iar pe soţul meu
să-l ajute să-şi găsească un serviciu. îl mai rog să ne ajute să fim mai
buni, mai iertători, să ne dăruiască dragoste şi credinţă lare, aşa încât
să ne putem bucura de viaţa aceasta aşa cum este ea, uneori mai
bună, alteori plină de încercări şi ispite.
Sfinte Efrem, îţi mulţumim pentru toate!
Luminiţa, România, 16 septembrie 2013 t
Vremea mântuirii şi a binecuvântării o cunoaştem prin
rugăciunile şi caldul tău ajutor, Sfinte Mucenice Efrem, căci pacea şi
darurile pe care le reverşi asupra noastră nu sunt din acest veac
trecător. Miluieşte-ne în toate zilele vieţii noastre, ca, urmând după
putere pildei tale sfinte, să rodească şi întru noi Evanghelia lui
Hristos, întru care este cuprinsă înţelepciunea cea mai presus de
puterea minţii omeneşti.

MAI MULTE VEŞTI BUNE


ÎNTR-O S IN GU R Ă Z I

Mulţumim lui Dumnezeu pentru că l-a scos în calea noastră pe


Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou.
în ultimii doi ani, necazurile au fost prezente în familia noastră:
eu am fost diagnosticată cu cancer la sân, după care am început
tratamentul cu chimioterapie şi a urmat operaţia. După operaţie,
boala a început să se extindă în tot corpul, cuprinzând cu metastaze
o mare parte din organele vitale. într-una din zile, mergând la
tratament, am avut un accident cu maşina, în care mi-am rupt glezna
şi a trebuit să fiu operată la picior. Situaţia financiară a familiei era
dezastruoasă, ţinând cont că soţul meu rămăsese fără serviciu, fiica
noastră era în ultimul an de facultate, iar fiul nostru - în ultimul an
de liceu, iar singurul venit familial era pensia mea de boală.
Eram distruşi, dar nu ne-am pierdut nădejdea în puterea
rugăciunilor spre Bunul Dumnezeu şi Fecioara Maria. Am început
5 MAI 1426 + t t t t t t t t t t t t 167
să mergem la biserică în fiecare duminică, iar părintele duhovnic
ne-a recomandat să citim acatistul Sfântului Ierarh Nectarie şi al
Sfântului Mucenic Pantelimon, dar şi Acatistul Maicii Domnului.
în Postul Paştelui acestui an, la sfârşitul Liturghiei, un
credincios din biserica noastră ne-a oferit cartea cu Viaţa Sfântului
Mare Mucenic Efrem cel Nou, pe care am început să o citim
împreună.
Minunile nu s-au lăsat mult aşteptate, căci după prăznuirea
Sfântului Efrem cel Nou, am primit într-o singură zi mai multe veşti
bune: am aflat despre dispariţia metastazelor de la organele interne
şi reducerea în dimensiune a celor craniene, am primii o parte din
banii de la maşina accidentată, am fost înştiinţaţi despre aprobarea
unui credit şi despre promovarea unui examen important al fiicei
noastre.
îţi mulţumim, Sfinte Efrem cel Nou, pentru tot ajutorul şi avem
toată nădejdea că vom reuşi să ne ţinem promisiunea de a te vizita la
tine acasă.
Slavă Ţie, Dumnezeule mare, pentru că l-ai scos în calea
noastră pe Sfântul Mare Mucenic şi Grabnic Ajutător Efrem cel Nou.
D. R., România, 17 septembrie 2013 t
Pe cei întristaţi şi împovăraţi îi iubeşti şi împreună-pătimeşti cu
ei, Mare Mucenice Efrem, iar la vremea cea bine-rânduită de
Dumnezeu, li te faci cunoscut spre tămăduire şi alinare desăvârşită.
Vino neîncetat în vieţile noastre şi cu paşii smereniei tale fă să ne
înflorească în inimi florile credinţei, nădejdii şi dragostei, ca întru
mireasma lor să le dobândim pe cele iconomisite nouă de
Dumnezeu.

SFÂNTUL EF REM A C O PE RĂ G RE Ş ELI LE


Ultima sesiune a fost, poate, cea mai epuizantă din câte am
avut, dar de când sunt studentă, cu fiecare examen simt tot mai mult
ajutorul lui Dumnezeu. Dormeam puţin şi îi rugam pe Sfinţi să mă
întărească, să pot rezista. Am cerut ajutorul mai ales Sfântului Luca
al Crimeii.
Citeam, în acea perioadă, autobiografia sa Am iubit pătimirea.
Când vedeam cât de solicitat era pentru operaţii, cum lucra, cu atâta
râvnă, pentru Dumnezeu şi pentru oameni, cum suferise fără cârtire
exilurile în Siberia, mă întăream foarte mult. îmi îngăduiam să citesc
măcar una-două pagini pe zi...
Se întâmpla să dorm şi câte patru ore pe noapte. Alteori,
stăteam până dimineaţa la 6 să-mi termin proiectele (la masterat nu
mai sunt atâtea examene, dar primim proiecte consistente). Greşeala
mea era că prelungeam prea mult perioada în care mă documentam
şi nu formulam nimic. Pe de altă parte, îmi dau seama că am mari
probleme cu organizarea timpului... Proiectele le scriam, de cele mai
multe ori, cu o seară înainte sau în noaptea dinaintea predării.
La examenul de franceză, m-am dus fără să fi dormit deloc în
noaptea dinainte. Dimineaţa participasem la Sfânta Liturghie şi
m-am împărtăşit cu Sfintele Taine. In timp ce scriam, mă minunam
de uşurinţa cu care tratam subiectele, deşi nu apucasem să parcurg
toată materia. Menţionez că nivelul meu la limba franceză e
intermediar, deci mi-e destul de greu să formulez propoziţii
compacte.
Am avut şi o mărire, la care nu-mi făceam speranţe că voi mai
rezista, era ultimul hop, ca să zic aşa. O judecasem foarte aspru pe
acea profesoară pentru că îmi dăduse 7 şi consideram că îmi făcuse o
nedreptate, în ciuda faptului că nu fusesem la nici un curs şi nu
respectasem cerinţele subiectului. în sfârşit, îmi imaginam că nu mai
am şanse să iau o notă bună, că sigur mă va ţine minte, pentru că nu
frecventasem cursul ei deloc. Dar Dumnezeu S-a milostivit, pentru
rugăciunile Sfântului Efrem cel Nou şi ale Sfântului Luca, şi am
primit nota 9.
La o altă materie, nu mă documentasem suficient şi am rugat-o
pe profesoară să mă amâne pentru săptămâna de restanţe. însă în
săptămâna aceea mai aveam de scris un articol şi de pregătit un
examen. M-a amânat şi de data aceasta şi am luat 10 pe acel proiect.
La un alt examen, am luat 10, deşi s-a întâmplat ca la unul din
proiecte să fac nişte confuzii aberante (am spus, de pildă, că Herta
Miiller făcea parte din comunitatea săsească, şi nu din cea şvabă).
Mă mir cum profesoara a trecut cu vederea acestea, deşi, de regulă, e
extrem de atentă la toate detaliile şi are o exigenţă arhicunoscută
printre studenţi. Consider că greşelile acestea le-a acoperit Sfântul
Efrem. M. N., Cluj-Napoca, 18 septembrie 2013
t
Urmând în duh Domnului Hristos în Ghetsimani şi pe Cruce, ai
cunoscut până în străfunduri amărăciunea şi urâciunea morţii, Mare
Mucenice Efrem, îmbrăţişând desăvârşit toată firea omenească.
Pentru aceasta, cu milostivirea ta cea negrăită, fără de încetare
acoperi greşelile noastre şi, luându-le asupra ta, ne înveţi calea cea
tainică a Evangheliei.
. M A I 1426 ( K t t U t H H m t t t t t f t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t t 169
VINDECAREA PLĂMÂNILOR
CU SEMNUL CRUCII

D e Sfântul Efrem cel Nou am auzit prima dată în anul 2011,


dar nu i-am dat aşa mare importanţă. în anul 2012, am citit cartea cu
viaţa şi minunile sale şi am fost foarte impresionată.
S-a întâmplat atunci să am o problemă pe plan profesional, care
m-a apăsat foarte mult. Mi-a venit în minte să citesc acatistul
Sfântului şi am fost extrem de surprinsă că, imediat după ce am citit
acatistul, am simţit o puternică uşurare, ca şi cum problema s-ar fi
rezolvat atunci, pe loc, cu toate că nu avea cum.
Cert este că, din acel moment, acea problemă nu m-a mai
preocupat şi, la un interval de timp, s-a şi rezolvat în mod favorabil.
Tot în anul 2012, am avut bucuria să ajung în Grecia, la
moaştele Sfântului Efrem şi nu vă pot descrie fericirea pe care o simţi
când ajungi în acel loc binecuvântat.
De atunci, ori de câte ori am vreo problemă, mă rog Sfântului şi
întotdeauna îl simt aproape, atât eu, cât şi prietenele cărora le-am
vorbit despre acest Sfânt minunat şi care i-au cerut ajutorul.
Cea mai recentă întâmplare a fost în urmă cu două săptămâni,
când mama mea a fost la medic, unde i s-a spus că plămânul stâng
nu i se mai aude şi a fost întrebată dacă nu se sufocă. Noi ştiam că
există o problemă, dar nu am crezut că este atât de gravă.
14 SEPTEMBRIE ++ 170
Timp de două săptămâni, în fiecare seară, i-am făcut mamei
semnul crucii pe spate, în dreptul plămânilor, cu ulei din candela de
la Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Nectarie şi Sfântul Ilie l.ăcătuşu
(chiar dacă nu a fost canonizat, pentru mine, Părintele Ilie Lăcătuşu
este un Sfânt) şi am citit acatistele celor trei Sfinţi şi Paraclisul Maicii
Domnului.
După două săptămâni am făcut o programare la medicul
specialist, care a constatat, făcând şi o radiografie pentru a se
convinge, că plămânii sunt curaţi şi nu există nici o afectare a lor.
îmi doresc din tot sufletul să pot ajunge şi anul acesta în Grecia,
la moaştele Sfântului.
Slavă Domnului pentru toate şi mulţumesc Măicuţei I
iomnului, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nectarie şi Sfântului
I l i e Lăcătuşu pentru ajutorul primit!
O credincioasă din România, 22 septembrie 2013
+
Cu suflarea Duhului Sfânt intri în vieţile noastre, Mare
Mucenice Efrem şi, înnoindu-ne prin darul tămăduirii trupurile şi
sufletele, ne sporeşti credinţa şi dragostea către Dumnezeu. Suflă şi
asupra noastră din puterea ta cea făcătoare de viaţă, ca,
împutemicindu-ne şi veselindu-ne cu bucuria ta, să vestim tuturor
darurile pe care le-am primit spre mântuire şi binecuvântată pace
lăuntrică.

ÎNVAŢĂ-NE SĂ-L I U B I M P E D U M N E Z E U

într-una din zile, am cumpărat de la biserica „Naşterea


Domnului" din Cluj-Napoca o carte cu minunile Sfântului Efrem cel
Nou, deoarece rinichii mei bolnavi îmi pricinuiau multă suferinţă.
Auzisem multe despre minunile Sfântului, aşa că l-am rugat să
mă ajute şi pe mine.
Mă închin milostivirii sale şi o slăvesc.
A trecut deja o vreme din ziua în care am început să mă simt
mai bine, iar analizele mele au început să arate rezultate mai bune,
aşa că, atât cât voi trăi, îl voi slăvi pe Sfântul Efrem cu cinste mare.
Puterea sa vindecătoare este temeluită întru dragostea Fiului
lui Dumnezeu, iar ajutorul grabnic pe care ni-1 dăruieşte aduce
lumina bucuriei şi a tămăduirilor.
Învaţă-ne să-L iubim pe Domnul Dumnezeu măcar cu o fărâmă
din tăria dragostei tale, Sfinte Efrem, iar prin blândeţea ta
covârşitoare, îmblânzeşte-ne pornirile rele şi nimiceşte în noi toate
patimile, mândriile, ticăloşiile şi ipocrizia.
■ M»l 1426 171
Trebuie să mai dau mărturie şi despre faptul că tot Sfântul
Efrem cel Nou m-a ajutat să fiu pensionată pe motiv de boală,
definitiv şi fără revizuire.
îţi mulţumesc, Sfinte Efrem!
Letiţia Pantea, Cluj, 23 septembrie 2013 f
Ridicând, prin puterea Duhului Sfânt, beteşugurile şi
pătimirile bolilor, te-ai făcut cunoscut tuturor ca un Părinte
multmilostiv şi grabnic tămăduitor, Mare Mucenice Efrem. Pentru
aceasta, şi noi, cei ce am dobândit prin tine sănătate, cu grăbire
vestim tuturor binefacerile tale şi îţi grăim: Bucură-te, Sfinte Efrem,
potir dintru care se revarsă peste lume neîncetatele binefaceri ale lui
Dumnezeu!

FI XA RE A P R O TE ZE I

Mă numesc Vlad Mariana, sunt din Tecuci, judeţul Galaţi,


România şi aş vrea să mărturisesc tuturor o minune săvârşită pentru
familia mea de către Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Părinte Arsenie
Boca şi Maica Domnului.
în martie 2010, tatăl meu suferise un accident şi a fost operat la
picior, punându-i-se proteză. Pe data de 10 septembrie 2013, a venit
acasă cu o durere de nedescris la acel picior. Mama a hotărât să sune
la nişte rude din Brăila, ca să îl ducă la un control şi să vadă ce are.
De acolo, l-au trimis la Focşani (la spitalul unde a fost operat prima
dată), spunându-i că ei nu se pot băga peste doctoru I care l-a operat
atunci. Eram într-o stare foarte dificilă, nu aveam foarte mulţi bani,
trebuia să înceapă şi şcoala, mama era dărâmată de cele întâmplate...
Doctorul de la Focşani l-a consultat pe tata şi i-a spus că i s-a
deplasat puţin proteza şi că trebuie operat din nou. în tot acest timp,
m-am rugat, împreună cu bunica, Sfântului Efrem, Părintelui
Arsenie Boca şi Maicii Domnului să îl ajute şi să îi fie alături, iar
rugăciunile noastre au fost ascultate. Astfel, în seara de 14 (sâmbătă,
de ziua Sfintei Crucii şi a naşterii Sfântului Efrem), ne sună mama şi
ne spune că tata e mult mai bine şi că poate merge fără cadru (bunica
dăduse un pomelnic la slujbă, în cinstea naşterii Sfântului Efrem). Iar
a doua zi, dimineaţă, ne sună din nou şi ne spune că doctorul l-a
consultat şi nu mai are nimic: proteza se fixase la loc şi nu mai era
nevoie de nici o operaţie! Era o minune, minunea Sfântului Efrem!
14 SEPTEMBRIE 172
îi mulţumim Sfântului Efrem din toată inima că a săvârşit
această minune cu noi. Lăudat fie numele lui! Amin.
Mariana Vlad, Tecuci, 24 septembrie 2013 t
Neîncetat te arăţi făcător de minuni şi grabnic ajutător, Sfinte
Părinte Efrem, iar cei care sunt ajutaţi de tine au ochii plini de lacrimi
de recunoştinţă, fiind copleşiţi de dragostea ta. îndreaptă umbletele
noastre în căile lui Dumnezeu, ca, izbăvindu-ne din toată primejdia
sufletească, să ajungem la limanul liniştii celei pline de trezvie,
dintru care toate pot fi văzute întru puterea învierii.

AM PR OM IS

Astăzi am avut parte şi eu de o minune din partea Sfântului


Efrem cel Nou. Am auzit de acest Sfânt în urmă cu câteva zile,
întâmplător sau nu, chiar în preajma sărbătorii Sfintei Cruci care, am
aflat ulterior, coincide cu data de naştere a Sfântului.
Din inconştienţă, amestecată cu alte probleme de natură
emoţională, stări sufleteşti etc., mă aflu în situaţia în care îmi lipsesc
16 credite pentru a trece anul la facultate. Din aceeaşi inconştienţă,
pot spune cu regret că nici nu m-am pregătit cine ştie ce, ca să merit
măcar puţinul ajutor.
Astăzi am avut două examene, care însumau 10 credite. La
unul, am primit aceeaşi variantă de examen care se dăduse în urmă
cu o săptămână, aşa că l-am promovat, şi chiar cu o notă bună. La
celălalt, în schimb, pentru care parcursesem aproximativ 60-70% din
materie, surpriză, cea mai mare parte din test era din cealaltă parte
de materie. M-am panicat, nu mai puteam să gândesc şi să-mi adun
cunoştinţele nici din puţinul pe care îl ştiam, şi am început să mă rog
în gând Sfântului Nectarie şi Sfântului Efrem cel Nou.
Am ajuns apoi la un stadiu de resemnare, priveam foaia,
încercam să gândesc cât mai limpede şi logic şi înainte cu 10 minute
de finalul examenului am început să încercuiesc variantele care mi se
păreau mai posibile.
M-am rugat apoi Sfinţilor acasă şi le-am promis că nu voi mai
ajunge niciodată într-o situaţie de genul acesta, am citit acatistul
Sfântului Nectarie şi cel al Sfântului Efrem cel Nou. Apoi am aflat
nota: 5,5. Şi asta în condiţiile în care nu ştiam nici măcar vag partea
aceea de materie.
Mai am două examene mâine, din care pe
unul am nevoie neapărat să-l iau. Sper să mă ajute
Dumnezeu să trec cu bine,
» MAI 1426 m + IHH + ttt+ttt t t + t t t t tt t t t t t t + t + t + t t +
tt1 7 3
pentru că această experienţă a fost o adevărată lecţie pentru mine
spre a nu mai ajunge niciodată într-o asemenea situaţie.
Aşadar, nu încetaţi niciodată să vă rugaţi. Dumnezeu şi Sfinţii
ajută întotdeauna când ceva vine din tot sufletul. îi mulţumesc lui
Dumnezeu, Sfântului Nectarie, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului
Antonie, Sfintei Xenia, Sfintei Marta, Sfintei Fecioare Maria pentru
tot ajutorul oferit de fiecare dată când am avut nevoie.
O studentă, România, 24 septembrie 2013
+
Cu venirea ta cea tainică ridici minţile noastre din trândăvie şi
necunoştinţă, Mare Mucenice Efrem, iar celor ce au trebuinţă de
îndemnul tău cel sfânt li te faci îmbărbătare şi înţelepciune
lucrătoare. Umple de credinţă inimile noastre slabe, Preacuvioase
Părinte, ca, sporind în cunoaşterea Evangheliei, să aducem slavă şi
mulţumire Celui Care ne-a spus că împărăţia Cerurilor este
înlăuntrul nostru.

DUMNEZEU NI SE ARATĂ
ÎN ORICE LUCRU MIC

încerc de câteva zile să redactez această mărturie, să pot


transpune în scris toate emoţiile şi sentimentele ce mă încearcă
atunci când este vorba despre Sfântul Efrem cel Nou, un Sfânt care a
intrat uşor-uşor, pe nesimţite, în viaţa mea şi pe care de atunci îl
păstrez în inimă şi în suflet, aproape.
îmi este însă teamă că vorbele sunt prea puţine şi că nu voi
reuşi să le folosesc aşa cum trebuie pentru ca cei ce vor citi aceste
rânduri să îşi dea seama de importanţa Sfântului în viaţa fiecărui
creştin, de blândeţea sa nemăsurată, de ajutorul grabnic pe care îl dă
oricui îi cere acest lucru. Sau poate nu frica, ci duhurile cele rele
m-au ţinut atâtea zile departe de această scurtă scrisoare...
A venit însă vremea să aştern şi eu, poate haotic pe alocuri
(pentru că astfel este de multe ori mintea omenească, nu poate
cuprinde lucrul dumnezeiesc), evenimentele care m-au apropiat atât
de tare de acest Sfânt, încât cum nu mai citesc puţin despre Sfinţia sa
ori cum nu îi mai ascult acatistul câteva zile, mi se face dor; exact ca
de un prieten vechi sau ca de o cunoştinţă apropiată sau o rudă pe
care ştii că te poţi baza oricând şi care te aude.
Am făcut pentru prima dată cunoştinţă cu Sfântul pe la
sfârşitul anului trecut. Cititul este marea mea pasiune. Citesc cu
entuziasm cam tot ce îmi pică în mână: beletristică, poezie, cărţi
redactate în alte
14 SEPTEMBRIE t + t t t t t 174
limbi, în general, şi cărţi duhovniceşti, care
ne împlinesc spiritual, în special. Aşa că,
într-o zi de iarnă, vizitându-mi una dintre
colegele de serviciu în biroul dumneaei (este
de vârsta mamei mele), am văzut că avea
c a r t e a a l b ă , Noi minuni ale Sfântului Efrem - Minuni cu copii născuţi
şi nenăscuţi ( E d . E g u m e n i ţ a , E d . C a r t e a O r t o d o x ă ,
2009). Curioasă din fire, am început să o
întreb despre carte. S-a mirat cumva că nici
eu, nici colega mea de birou (care are gemeni
micuţi), nu auzisem până la acel moment de
Sfântul şi ne-a povestit pe scurt despre viaţa
sa, dar mai ales despre minunile săvârşite de
Sfinţia sa şi ne-a sfătuit să cumpărăm şi noi
cartea.
Timpul a trecut, episodul respectiv mi-a ieşit din minte.
De la începutul anului acestuia, eu şi soţul meu încercăm să
întregim familia noastră cu un copilaş al nostru, un rod al iubirii
noastre, pentru că, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, iubirea dintre două
persoane nu este deplină până când nu este întoarsă către un al
treilea. Mare ne-a fost mirarea şi bucuria când am aflat că, încă din a
doua lună de încercări, am rămas însărcinată. Nu ne venea să
credem că Dumnezeu este atât de milostiv cu noi, mai ales că ştiam
destule cupluri care încercau de ani de zile să aibă un copil şi nu
reuşeau. Din păcate, bucuria noastră nu a ţinut foarte mult, ci doar o
săptămână şi jumătate, până când, mergând la medic, am aflat că
deja sarcina se eliminase singură.
Tot Dumnezeu m-a ajutat, sunt convinsă, să ajung la o doamnă
doctor extraordinară, care m-a încurajat foarte tare, m-a mângâiat,
ne-a dat încredere. Mai mult decât atât, sarcina s-a eliminat singură
total, aşa că, fizic, nu am avut deloc de suferit, psihic însă, nu cred că
exagerez cu nimic când spun că eram devastată. Sufletul îmi era, ne
era rupt în două, nu ne venea să credem că nouă ni se întâmpla asta,
nu înţelegeam de ce Domnul ne-a fericit cu un bebeluş, ca apoi să îl
şi ia atât de repede. începusem să citesc din cartea pe care o văzusem
la colega mea (mi-o cumpărasem chiar cu o zi înainte de a afla că am
o sarcină) şi parcă, cumva, mă linişteau poveştile altor mămici.
Ţin minte cum, într-o lună, când mi-am dat seama iar că nu
sunt însărcinată, foarte greu am plecat dimineaţa cu soţul de mână,
spre serviciu. Mă simţeam sfârşită, fără rost, plină de durere. Eram
terminată, dar mă simţeam cumva mai curată, ştiind că începea
Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi că mă voi mai linişti (aşa mi
se întâmpla mereu după câteva zile de post şi rugăciune). Şi cum
mergeam eu, îngândurată, pe drum ne opreşte o băbuţă, picată
parcă din cer, care ne întreabă dacă suntem căsătoriţi,
apoi
S MAI 1426 ttt t + t t t
t t t t t 175
zâmbeşte aşa, înţelept, şi ne zice să nu ne dăm drumul la mâini
niciodată, pentru a ne susţine mereu unul pe altul (exact ceea ce ne
spusese şi ne repetase părintele la Taina Căsătoriei) şi că mereu soţul
să îmi care sacoşa (cum făcea atunci), pentru că şi ea fusese mereu
răsfăţată de soţul ei, pe care şi atunci îl iubea ca în prima zi; şi că
orice durere primită în căsnicie trece altfel dacă noi ne iubim şi ne
respectăm.
După mult plâns, rugăciune, durere, mi-am dat seama de ce
Domnul îngăduise să se întâmple o durere mică. în tot acest timp de
la pierderea sarcinii, familia mea a devenit şi mai unită. Eu şi soţul
nu ne-am certat, cred, măcar o dată din februarie până acum, suntem
şi mai tare un singur suflet... Mai mult decât atât, Dumnezeu ne-a
dat să mai răbdam puţin până vom deveni părinţi, pentru că între
timp trebuia să devenim părinţi spirituali pentru cei mai buni
prieteni ai noştri. Dacă totul ar fi mers bine cu sarcina, nu am mai fi
reuşit să îi cununăm, pentru că nu ne-am fi permis, financiar
vorbind, ambele evenimente, ca să nu mai zicem despre faptul că nu
ştiu dacă aş fi rezistat fizic, la şapte luni şi jumătate de sarcină, la tot
ceea ce presupune năşitul în luna lui cuptor.
Cert este că Dumnezeu ni se arată în orice lucru mic (băbuţa
care ne-a încurajat) sau mare (finii noştri, care ne-au fost şi au rămas
cei mai buni prieteni ai noştri). Momentele din cadrul cununiei lor
civile (când, în seara respectivă, am stat toţi patru la poveşti până
dimineaţa, în dormitorul lor) sau la nunta lor (când am rămas
împreună până dimineaţa şi am râs şi am plâns împreună) şi în luna
lor de miere, m-au făcut să realizez ce înseamnă iubirea părintească,
grija pentru copiii tăi, spirituali sau trupeşti, iubirea necondiţionată
pe care le-o oferi şi bucuria pe care ţi-o dau înapoi, prin sinceritatea,
prietenia şi dragostea lor sinceră.
Până să devenim naşi, avusesem însă zile şi zile... mai bune,
mai proaste.
Chiar după nunta finilor, ne-am luat concediu pentru a
sărbători doi ani de la binecuvântarea iubirii noastre, de la nunta
noastră. Acela a fost momentul când l-am redescoperit pe Sfântul
care avea să îmi devină atât de drag. Primisem cadou, cu ocazia zilei
mele de naştere, o carte specială, dăruită de o fostă colegă de
facultate, devenită între timp prietena mea cea mai bună. Mă rugase
să îmi aleg singură cadoul de ziua mea, în anul acesta (fiind prietene
vechi şi extrem de apropiate, ne permiteam lucruri de acest gen şi o
astfel de deschidere). Imediat, fără reţinere, am ales cartea cu
minunile săvârşite în România de către Sfântul Efrem cel
14 SEPTEMBRIE + t + t t t t t t t t 176
Nou (Sfântul Efrem cel Nou - Minuni în România, ed. Sophia, 2012). în
concediu, am început să o citesc şi nu am mai putut-o lăsa din mână
până nu am terminat-o, în două-trei zile. Mi se lipeau de suflet
poveştile românilor noştri şi viaţa Sfântului ortodox. Devenisem
extrem de liniştită şi de conştientă de faptul că voi avea, că vom avea
un rod al familiei noastre frumoase, atunci când va fi cazul, când va
fi bine, când va trebui. începusem şi îmi propusesem să citesc zilnic
acatistul Sfântului, să simt că, dacă aş fi vrut să adorm fără această
rugăciune, m-aş fi simţit vinovată.
Nu ştiu de ce şi pentru ce motiv (eu nu cred în coincidenţe, sau
întâmplări, sau gânduri fără scop!), într-o noapte, după citirea
acatistului, am simţit că trebuie să mă rog şi mai tare pentru
liniştirea mea şi pentru trezirea, a doua zi de dimineaţă, într-o stare
la fel de bună precum în ultimele zile. Aşa am făcut.
Noaptea, am visat că eram la ginecologul meu, care mă felicita
pentru faptul că am o sarcină de trei săptămâni şi mă sfătuia să iau
acid folie, încurajându-mă că, de data asta, totul va fi bine. Evident,
toata ziua am radiat. In a doua dimineaţă, m-am trezit având în
minte imaginea unei fetiţe cu părul drept (deşi atât eu, cât şi soţul
avem păr creţ), prins jucăuş în trei moaţe, minionă (aşa cum sunt eu).
Nu ştiu de unde această imagine, niciodată nu am crezut că vom
avea o astfel de fetiţă (repet, nu ne semăna fizic întru totul). Şi am
ştiut că Sfântul mi-a răspuns cum nu se putea mai bine (deşi
niciodată nu m-am rugat lui pentru rodirea pântecelui).
încă nu am acea fetiţă, dar ştiu că, în ziua în care este mai bine
să fie, va fi a noastră, darul Sfântului Efrem şi al lui Dumnezeu
pentru noi, o familie care va deveni şi mai puternică, pentru că va
trece de această încercare prin dragoste, nădejde şi credinţă.
însă nu aceasta a fost prima minune săvârşită de Sfântul atât de
grabnic ajutător, ci una pe care cititorii ar putea-o considera mult
mai mică, mai insignifiantă, însă care pentru mine a fost dovada
clară (deşi, în cazul minunilor, este nevoie de multă credinţă, nu de
dovezi!) a existenţei Sfântului chiar şi în viaţa celui mai păcătos şi
mai nevrednic om, cum sunt eu.
Reveniţi din concediu, eu şi soţul ne-am întors acasă pentru a
pune în ordine lucrurile pe care le folosisem la nunta finilor.
Fumător fiind, soţul nu îşi găsea bricheta pe care o folosea doar la
ocazii speciale, una scumpă, de altfel, şi la care el ţinea foarte tare,
întrucât fusese cadou de la prietenul lui cel mai
drag. A căutat-o zile în şir, după care săptămâni
întregi, ajungând ca în final să devină subiect de
discuţie în casa noastră. Nu îmi venea să
5 MAI 1426 t t t t t t t t t t H t H f t t t t t t t t t t t t t t + tt + t t + t t
+ t + 177
cred că pentru un lucru material (care pentru el devenise însă de
nepreţuit), ne dondăneam zilnic şi mi se reproşa că mă interese/
doar de lucrurile mele. Ba mai mult, deja soţul se gândea că poale
i-o luase cineva, intenţionat, ştiind că este un lucru deosebit şi de
calitate. încercam zilnic să îi dovedesc soţului meu contrariul, c«i
noi ne înconjuram cu un alt gen de oameni, însă nimic. Parcă cel cu
coadă îl înverşuna din ce în ce mai tare, făcându-1 de nerecunoscu!
pentru mine. Citind cartea primită de ziua mea (Sfântul Efrem cri Nou -
Minuni în România), m-am învârtoşat deodată, am plâns cu toată fiinţa
mea şi l-am rugat pe Sfântul (de fapt, mai mult răstit şi într-un mod
cu totul necuviincios pentru o rugăciune; mai mult îl certam parcă
pe Sfânt, lucru de care acum îmi pare atât de rău şi pe care nu
înţeleg cum eu, o fire calmă de obicei, am ajuns să îl fac) să îmi arate
şi mie ajutorul său grabnic, aşa cum le-a arătat atâtor altor oameni
de pe plaiurile noastre, în situaţii şi mai mici decâl aceasta. Am
plâns vreo trei minute şi, văzând că nu se întâmplă nimic, inima
mea atât de necredincioasă parcă îmi spunea că nu sunt eu destul de
vrednică, încât să vină Sfântul în ajutorul meu şi că nu are cum să
mă audă din cauza necredinţei mele. La alte câteva minute, soţul a
venit să mă ia în braţe şi să îmi spună că, într-adevăr, a exagerat cu
totul şi că nu merită să ne certăm noi şi să ne împungem pentru
lucruri de nimic.
A doua zi, venind de la serviciu, am găsit lucrul preţios lângă
monitorul calculatorului, deşi, evident, nu fusese acolo până atunci,
pentru că îl căutasem în toată casa de zeci de ori şi se găsea, acum,
chiar în faţa noastră, în locul unde stăteam seară de seară...
Ceea ce nu reuşisem să scriu a fost faptul că, în disperarea mea,
îi promisesem, în gând şi în inimă, Sfântului Efrem cel Nou că voi
scrie şi voi da mărturie despre această minune atât de mică în
aparenţă, însă atât de importantă pentru liniştea soţului meu.
Timpul a trecut repede, şi eu nu am mai reuşit să fac acest
lucru. însă uşor, uşor, am devenit atât de dependentă sufleteşte de
el, încât nu a mai trecut zi fără să citesc, să îl caut, să îl ascult de
atunci şi până astăzi...
îi mulţumesc din inimă, din minte, din trup, cu toată fiinţa mea,
„marelui Nevoitor şi Pustnic, Cuvios Părinte, Mare Mucenic, Preot
al Dumnezeului Celui Preaînalt, Izvorâtor de mir, Grabnic Ajutător,
mare Tămăduitor de multe feluri de boli, Slobozitor din multe
necazuri şi primejdii, Mângâietor în deznădejde, (...) Ajutător întru
toate nevoile" (Acatistul Sfântului Efrem cel Nou) şi simt că este
ocrotitorul meu şi al familiei mele. îmi doresc ca toţi
14 SEPTEMBRIE 14» t ♦ f t f t t t ♦ t t t t t t t t t t + t t t t t t t t t t t t t t t t
t t t t t t 178
creştinii să îl poată cunoaşte şi simţi, să le deschidă Sfântul inimile şi
minţile pentru a-1 descoperi, pe el şi pe Cel pe Care el L-a slujit.
Post-scriptum:
Pe măsură ce încercam să redactez această scrisoare (cu care
m-am lungit şi îmi cer mii de scuze dacă unele persoane nu vor avea
răbdarea necesară să citească tot, însă toate mi se par esenţiale, în
măsura în care mi-au schimbat cumva viaţa, la un nivel mai mic sau
mai mare), mi-a ajuns la urechi altă veste îmbucurătoare: moaştele
Sfântului Efrem vor fi aduse spre închinare la Mănăstirea Chiajna,
deci atât de aproape de mine... Toate acestea, în condiţiile în care mi
se părea cumva de neatins visul de a mă ruga la moaştele Sfântului,
la Mănăstirea de la Nea Makri, în condiţiile în care nu am fost
niciodată plecată din ţară. Singura mea speranţă ar fi fost să fac o
călătorie la Cluj-Napoca, prin martie... însă atât de repede şi de
aproape mi-a răspuns Sfântul la întrebări, nelămuriri, dorinţe... încât
nu pot decât să îi mulţumesc cum pot eu mai bine, cu o rugăciune
sinceră şi prin această mărturie!
M. M., Bucureşti, 25 septembrie 2013 t
Dintru cele mici ne povăţuieşti la cele mari, Preacuvioase
Părinte Efrem, luminându-ne vieţile cu bucuria venirii tale tainice şi
aducându-ni-le pe toate cele care sunt spre folosul sufletului. Fă să
răsară şi întru noi lumina cunoştinţei lui Dumnezeu, ca întru razele
ei să se însorească toate faptele noastre, aducând prisos de dragoste
şi binecuvântarea cea veşnică a împărăţiei.

O CARTE
VĂ POATE SCHIMBA VIAŢA

Am să vă povestesc o minune din viaţa mea.


într-una din zile, după terminarea serviciului, mă îndreptam
către casă, însă, la un moment dat, m-am oprit la Sfânta Biserică
pentru a mă închina.
După rugăciunile propriu-zise, m-am oprit la standul cu cărţi
pentru a-mi achiziţiona o carte. Privirea mi-a fost îndreptată spre o
carte cu Sfântul Efrem cel Nou. Iniţial, nu am vrut să o cumpăr
deoarece mi s-a părut preţul cam mare, deşi, până să ajung la
biserică, cumpărasem tot felul de alte lucruri fără prea mare
importanţă. Deodată, în gândul meu, am auzit următoarele: „Ai
cumpărat un joc de 23 de lei (pentru fetiţa mea), care nu o să ţină cine
ştie ce timp şi nu cumperi o carte, care te va ajuta toată viaţa?".
+ tt t + 11111 t t t t t t
t 179
Vreau să precizez că toate acestea s-au întâmplat după ce
m-am rugat Maicii Domnului să mă ajute în viaţă sau să îmi trimită
pe cineva în ajutorul celor pământeşti.
Imediat, am cumpărat cartea, am citit-o şi am aflat despre viaţa
şi nevoinţele Sfântului Efrem cel Nou. Nu ai cum să nu fii
impresionat de ce a pătimit şi de felul cum a îndurat atâtea chinuri
din partea păgânilor.
Iar ceea ce s-a întâmplat ulterior este de nedescris. Minunile
s-au scurs aproape zilnic, uneori fără să îmi dau seama, dar seara,
când te gândeşti uneori prin ce treci zi de zi, conştientizezi că ai fost
ajutat şi îndrumat sigur.
însă cele mai sugestive şi mai însemnate au fost următoarele:
- A salvat-o pe soacra mea de la o criză cardiacă de care nu mai
avusese până atunci; tremura din tot corpul, având frisoane, dar
după ce m-am rugat Bunului Efrem cel Nou, acestea au încetat;
- Naşa mea a fost internată de urgenţă la Spitalul Bagdasar, cu
nişte dureri abdominale crâncene. După investigaţiile medicale, au
constatat că trebuia să îi scoată fierea, dar problema cea mai mare o
constituia plecarea câtorva pietricele pe canalul coledoc. După ce
m-am rugat Bunului Efrem cel Nou, tot medicii au constatat
dimineaţă, la radiografie, că pietrele dispăruseră. A fost operată
laparoscopic, dar nu a avut dureri, operaţia decurgând fără
probleme. Este de menţionat că a fost prima dată când a trecui prin
aşa ceva, însă sunt convins că Sfântul Efrem a fost cel care a ocrotit-o
în tot acest timp;
- Fetiţa mea a fost bolnavă, dar s-a însănătoşit, deşi nici un
tratament nu răspundea după administrare;
- Mi-a fost aprobat un cârd de cumpărături, după ce iniţial mi
se spusese că, pentru suma pe care o solicitam, nu ne încadram, din
cauza salariilor;
- M-a ajutat să ajung la mormântul Părintelui Arsenie Boca:
într-o zi, au venit la noi nişte prieteni şi ne-au întrebat dacă vrem să
mergem la Prislop, pentru că ei au planificat acest pelerinaj.
Şi minunile sunt nenumărate... Ştiu că mă ajută în activitatea
profesională şi în viaţa de zi cu zi; trebuie numai să ai încredere şi
evlavie faţă de el.
Vreau să vă spun că m-am rugat şi pentru soţia mea, şi pentru
fata mea, şi nu am rămas niciodată fără răspuns. Am mare încredere
în el, ceea ce vă sfătuiesc şi pe voi. O să vedeţi că vă va învăţa cum să
trăiţi frumos, creştineşte.
II SEPTEMBRIE H S t l t « t E« t H M tt t M t t t t t t t t t t t t ttt t t t + t t t t t t
180
îi mulţumesc Domnului Iisus Hristos şi Preasfintei Maici
Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria că mi i-a adus în viaţă pe
Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Nectarie, Sfântul Nicolae, Sfântul
Ioan de la Prislop, Sfântul Spiridon, dar şi pe Sfinţii Părinţi Cleopa,
Arsenie Boca, Iustin Pârvu.
Citiţi-le vieţile şi nevoinţele şi veţi observa cum vor constitui
încet, încet repere duhovniceşti în viaţa voastră. Ei vor să fie cu
dumneavoastră, numai să vreţi şi dumneavoastră să fiţi cu ei.
In încheiere, vreau doar să vă spun că o carte vă poate schimba
viaţa, pentru că nu este o carte, ci e viaţa şi dăruirea Sfântului Efrem
pentru dragostea de Dumnezeu, e un exemplu de sacrificiu şi de
bucurie veşnică întru Duhul Sfânt.
Dragoş-Corneliu, Bucureşti, 25 septembrie 2013 t
Pildă de dragoste şi de sfinţenie te avem pe tine, Sfinte Părinte
Efrem, iar ostenelile tale muceniceşti ne deschid cale tainică spre a
îndrăgi Crucea lui Hristos. Umple-ne şi pe noi de puterea
Evangheliei, ca, săvârşindu-le pe toate după cuvintele ei şi biruind
Domnul păcatul şi moartea dintru noi, să ne învrednicim a gusta din
bucuria cea veşnică, dăruită oamenilor întru Duhul Sfânt.

VINDECAREA TATĂLUI MEU

Mulţumesc din suflet Sfântului Efrem cel Nou, care a intrat şi în


viaţa noastră pe neaşteptate. De un an, am tot fost încercaţi cu tot
felul de necazuri. Mulţi dintre Sfinţi ne-au devenit prieteni. Am o
verişoară care m-a sfătuit să mă rog şi Sfântului Efrem cel Nou, dar,
nu înţeleg nici acum de ce, n-am ascultat-o. Mă gândeam că nu-1
cunosc pe acest Sfânt. Un părinte ne sfătuise să ne rugăm Sfântului
Mina, ne rugam şi Maicii Domnului şi Sfântului Nectarie. Parcă nu
mai era loc în viaţa noastră pentru un Sfânt necunoscut de noi.
în vacanţa de vară, am fost la parastasul de patruzeci de zile al
Părintelui Iustin Pârvu şi, cu această ocazie, soţul meu a cumpărat de
la pangar cartea cu minunile Sfântului Efrem cel Nou în România.
Am citit cartea pe nerăsuflate şi, în prima noapte după ce am citit-o,
am avut un somn parcă vegheat de Sfântul Efrem. De câte ori mă
trezeam, aveam senzaţia că e lângă noi. îmi şi ziceam că e Sfântul
Efrem şi mă culcam liniştită.
Apoi am început să mă rog, cu cuvintele mele, din suflet, să
citesc şi acatistul şi paraclisul, pentru sănătatea tatălui meu. Tata
suferea de poliartrită reumatoidă, ciocuri pe coloană şi dureri atroce,
+ t + t + t + t t t t t 181
....... .. -1-1-1-1- ........... I---' ...... .... .... ............. ... ....

care, de câţiva ani, nu cedau decât cu diclofenac. Nu am putut face


nimic să-i uşurăm durerile şi să poată renunţa la diclofenac. Am
făcut acatistul câteva zile la rând, dar nu mereu cu aceeaşi putere.
Uneori, chiar stăteam intr-un leagăn, afară şi îl citeam. Nici măcar nu
aveam o icoană şi nu stăteam în genunchi. L-am rugat totuşi, cu
mare nevrednicie, pe Sfânt să-l vindece şi pe tata de dureri, chiar
dacă el nu va crede niciodată că a fost vindecat în chip minunat şi
chiar dacă eu nu merit vindecarea lui. Făceam şi Paraclisul Maicii
Domnului, dar nici o rugăciune nu am menţinut-o decât câteva zile,
cu mare inconsecvenţă. Acest lucru s-a petrecut pe la sfârşitul verii.
A venit apoi septembrie şi am plecat de la părinţi la Bucureşti,
unde locuiesc. Aici am reînceput rugăciunea. între timp, tata nu a
mai luat diclofenac şi durerile au devenit suportabile, ba chiar au
mai şi dispărut. îl sunam şi mereu îmi număra zilele de când nu a
mai luat pastile şi era vesel că nu mai are dureri. Nu mi-a venit să
cred că Sfântul Efrem ar fi putut face o asemenea minune! Am
promis Sfântului că, dacă îl vindecă pe tata, cumpăr zece cărţi cu
viaţa lui şi zece iconiţe şi le dăruiesc, să afle cât mai mulţi despre un
asemenea ajutor. Am vrut să aştept până în decembrie, să fiu deplin
convinsă că tata e vindecat. între timp însă, Sfântul a făcut la noi în
casă o minune atât de evidentă, încât m-am grăbit să cumpăr şi să
împart cărţile, aşa cum îi promisesem.
Intr-o seară, când soţul meu lucra la calculator, monitorul s-a
închis singur şi nu a vrut să mai pornească. Soţul meu avea ceva
urgent de făcut. A oprit şi restartat calculatorul, a cumpărat un cablu
nou, nimic însă nu l-a făcut să pornească. A doua zi, dimineaţă, am
luat cartea cu minunile Sfântului, să citesc puţin înainte de
rugăciune, iar cartea s-a deschis la povestea unei persoane căreia
Sfântul i-a reparat calculatorul. De îndată am înţeles că trebuia să îl
rog pentru o minune. Am făcut acatistul şi l-am rugat pe Sfântul
Efrem să repare şi monitorul nostru, că să nu fim nevoiţi să mai
cheltuim pe reparaţie sau chiar pe unul nou. La prânz, când soţul
meu a venit acasă, mi-a spus că vorbise cu un informatician care îi
spusese că trebuie să ne luăm alt monitor, că, de obicei, ele au viaţă
scurtă şi reparaţia costă cât unul nou. Monitorul era deconectat, la
uşă, pregătit să-l dăm la reparat. Atunci l-am rugat pe soţul meu să îl
mai conecteze o dată, aproape neîndrăznind să-i spun că m-am rugat
Sfântului să-l repare. Am făcut semnul crucii asupra ecranului, în
timp ce soţul meu îl reconecta şi, rugându-1 iar în gând pe Sfânt să-l
repare, am aşteptat. Monitorul s-a pornit şi de atunci nu a mai avut
nici o problemă. Am fost tare emoţionată de
+ + + + +
14 SEPTEMBRIE t t t t tttttttttt
182 a c e a s t ă m i n u n e ! I - a m m u l ţ u m i t S f â n t u l u i ,
iar acesta a continuat să ne vegheze şi să facă
mici minuni.
în ziua următoare, soţul meu rătăcise un dosar de care avea
nevoie urgent. Eu am plecat de acasă, l-am lăsat căutând dosarul, dar
pe drum m-am rugat Sfântului să-l ajute să-l găsească. La întoarcere,
bineînţeles că găsise dosarul. I-am mulţumit iar Sfântului,
gândindu-mă că suntem mult prea nevrednici de atâta ajutor de Sus.
Apoi am făcut acatistul Sfântului şi am pornit la un drum în
provincie.
Pe drum, am făcut un accident de maşină, în care noi am fost
implicaţi fără să vrem. Maşinile s-au lovit, dar noi am scăpat cu
viaţă: eu, cu mici lovituri, iar soţul meu, fetiţa noastră şi ceilalţi doi
prieteni cu care eram, perfect sănătoşi. Eu ştiu că tot Sfântul Efrem
ne-a ajutat să nu ne rănim şi a protejat-o pe fetiţă, care stătea pe locul
din mijloc în spate. De obicei, călătoreşte la geam. Dacă ar fi fost la
geam, s-ar fi lovit mai rău decât m-am lovit eu.
Pentru toate aceste minuni dau mărturie şi mulţumesc bunului
Sfânt Efrem cel Nou, care m-a uimit prin graba cu care a dat răspuns
cererilor mele de până acum. Cea mai mare minune o consider a fi
vindecarea tatălui meu şi nu voi avea niciodată vrednicia să
mulţumesc cum se cuvine Sfântului pentru acest lucru.
Dumnezeu ne iubeşte atât de mult, încât ne-a dăruit pe Sfinţii
Săi să ne ajute şi să ne îndrepte, să ne scoată din necazuri. Slavă
Domnului, Sfintei Măicuţe şi tuturor Sfinţilor şi Puterilor Cereşti!
Mădălina, Bucureşti, 25 septembrie 2013 t
Tărie de neclintit şi dragoste care neîncetat se revarsă spre
oameni eşti, Mare Mucenice Efrem, iar toţi cei care au cunoscut
grabnicul tău ajutor se veselesc întru slava minunilor tale. Fă-te
grabnică întâmpinare tuturor celor care au trebuinţă de ajutorul tău,
ca astfel, numele tău să se proslăvească şi să înflorească în sufletele
celor care vor crede, spre binecuvântarea şi înnoirea cea mântuitoare
a vieţii.

SFÂNTUL DE CARE AVEM NOI NE V OIE


L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou de curând, mai precis,
în luna august 2013.
Vecinul meu, un om d intr-o familie de mare credinţă, mi-a
vorbit într-o zi de Sfântul, însă eu i-am explicat lapidar că noi ne
rugăm Sfântului Mare Mucenic Mina, care este Sfântul familiei
noastre şi care ne ajută în toate. Cu toate acestea, vecinul a revenit cu
o carte numită Sfântul Efrem cel Nou - Minuni în România. Am luat-o şi
am pus-o deoparte, fără a avea intenţia s-o citesc imediat. Aşa încât,
abia la o lună de la primirea cărţii, am deschis-o şi nu am mai putut
s-o las din mână. Mi-am spus în sinea mea: „Sfântul Efrem este
Sfântul de care avem noi nevoie".
Mărturisesc că trec prin cea mai grea perioadă a vieţii mele,
deşi nici până acum nu am fost scutită de necazuri.
Mai exact, cu şase luni în urmă, firma la care lucram a
disponibilizat 532 de angajaţi, din 2000. Evident că am fost şi eu
printre ei, cu toate că am două diplome, sunt divorţată şi am o fată
care trece în clasa a douăsprezecea, deci minoră la data
disponibilizării. Nimic nu a contat. S-a mers pe principiul neortodox,
machiavelic, că „scopul scuză mijloacele", iar eu nu sunt de acord cu
acesta. Drept care m-am trezit azvârlită afară din firmă. Aşa că
trăiesc o adevărată dramă de atunci.
Pe lângă aceasta, experimentez tot felul de evenimente şi
întâmplări care, realmente, mă depăşesc. în concluzie, Sfântul Efrem
a apărut într-un moment cum nu se poate mai potrivit, şi a început
să „lucreze" pentru noi.
După ce am făcut, într-o seară, acatistul Sfântului, am constatat
că cineva a reuşit să repare o conductă spartă, care făcea ca debaraua
noastră să fie inundată, iar zidul, umflat şi stând să explodeze de
atâta umiditate, însă nimeni nu voia să facă nimic, iar eu eram
complet neputincioasă.
După încă două zile, timp în care am citit acatistul, fiica mea
şi-a rezolvat o problemă medicală, cauzată de stres, căreia nu-i
găseam rezolvarea de ceva vreme. După vizite la spital, ecografii şi
tratamente administrate, această problemă nu dispărea, iar noi eram
aproape disperate.
în ziua a cincea, am primit un telefon prin care eram înştiinţată
că ni s-a virat o sumă de bani de la firmă, întrucât nu ne plătiseră nici
măcar ultima lună lucrată. Nu-mi venea să cred câtă bucurie ne
aduce Sfântul Efrem şi câtă mângâiere într-o aşa de mare supărare.
Tot în această perioadă, mi-au venit doi elevi la meditaţie.
Ce mai, minunile s-au ţinut lanţ. De atunci, citesc acatistul
Sfântului în fiecare seară şi îi mulţumesc pentru marea sa milă,
rugându-1 să mă ajute şi cu serviciul, întrucât am o copilă care învaţă
mult şi vrea să meargă la arhitectură, însă depinde mult de ajutorul
meu, în special de cel financiar.
14 SEPTEMBRIE 1425 +t+++ tttttt t + + tttttttt 184
Mai mult, Sfântul Efrem a ajutat-o şi pe prietena mea să termine
traducerea unui document de peste o sută de pagini intr-un timp
foarte scurt, deşi era aproape imposibil să se încadreze în termen.
Dau această mărturie în speranţa că va fi de folos celor ce o vor
citi şi îi rog să aibă încredere în Sfântul Efrem, care este grabnic
ajutător!
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor
Sfinţilor Tăi, ale Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, ale
Sfântului Mare Mucenic Mina şi ale Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe, Doamne lisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi!
G. R., Târgovişte, 28 septembrie 2013 i
Nu îi treci nicidecum cu vederea pe cei care sunt nedreptăţiţi în
această lume, Sfinte Părinte Efrem, ci li te faci cu grăbire sprijinitor şi
tămăduitor, urzind în vieţile lor bucuria binecuvântării tale.
Invredniceşte-ne a pricepe adâncul dragostei tale, ca, veselindu-ne
de chipul tău dumnezeiesc, prin puterea Sfintei Cruci să fie biruită
întru noi puterea păcatului şi a morţii.

FETIŢA MEA VORBEŞTE!

Astăzi, 29 septembrie 2013 este ziua Sfântului Părinte Arsenie


şi, deşi de dimineaţă nu aveam nici un gând, acum, spre seară, m-am
hotărât să dau şi eu mărturie despre cât de mult m-au ajutat şi mă
ajută aceşti Sfinţi dragi nouă.
Acum mai puţin de un an, ajungeam cu fetiţa mea la un control
de specialitate, pentru că, în loc să-şi dea drumul la vorbă, ea
începuse să regreseze şi stâlcea tot mai mult cuvintele; vorbea o
limbă necunoscută nouă. Ne-am pus de la început nădejdea în
Măicuţa Domnului şi în Sfântul Părinte Arsenie Boca şi, ajutată şi de
nişte siropele de concentrare, după numai două săptămâni, am
cunoscut progrese. Ii mulţumim lui Dumnezeu că nu ne-a lăsat să
deznădăjduim, ci ne-a dat semne de recuperare din primele
săptămâni, pentru că acum, la patru ani, deşi repetă încă mult şi face
greşeli gramaticale, fetiţa mea vorbeşte şi este tot mai atentă şi
concentrată pe zi ce trece.
Anul acesta am reuşit atât eu, cât şi mama, să ajungem la
mormântul Sfântului Părinte Arsenie şi-i mulţumim din suflet că
ne-a călăuzit cu bine şi ne-a făcut cunoscută frumuseţea acelui loc.
Cine a fost acolo ştie la ce mă refer.
Fiindcă noi citeam de ceva timp acatistul Părintelui Arsenic,
luat de pe internet şi aflasem în cele din urmă că acesta nu se citeşte,
pentru că Părintele nu e canonizat, sunt convinsă că Părintele
Arsenie a mijlocit să-l cunoaştem pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel
Nou, pentru ca ceea ce citim să fie cu atât mai mult primit în faţa lui
Dumnezeu.
Am aflat de Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou de la o
mămică, încercată şi ea, care ne-a dăruit cartea Noi minuni cu copii
născuţi şi nenăscuţi şi de atunci citim şi ne minunăm cât de grabnic
ajutător este Sfântul, cu câtă dragoste şi rapiditate răspunde cererilor
noastre mai mult sau mai puţin importante. Zilele acestea, fetiţa a
„receptat" o laringită şi, pentru că grădiniţa a început abia de o
săptămână, eram mâhnită, pentru că ea are mare nevoie de
comunicare şi de implicare în activităţi cât mai diverse, aşa că ne-am
rugat Sfântului Efrem cel Nou să ne ajute să nu fie grav şi să nu
ajungem la antibiotice. Astfel, după trei zile, deşi încă mai tuşeşte un
pic, va merge luni din nou la grădiniţă şi sper, cu ajutorul Sfântului,
să o poată frecventa cu regularitate, în ciuda sezonului rece care
urmează şi a răcelilor care pot apărea, justificate, evident, de
anotimp.
Intr-o seară, inima mamei o luase razna şi, luând icoana
Sfântului Efrem, ea şi-a pus-o pe piept şi l-a rugat să-i domolească
inima, iar după câteva minute, a primit ajutorul.
Sunt multe alte situaţii în care am cunoscut ajutorul Sfinţilor şi,
pentru că ei lucrează împreună, ne rugăm în continuare ca Sfântul
Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântul Părinte Arsenie Boca, Sfântul
Ierarh Nectarie, Sfântul Ioan Rusul şi toţi Sfinţii, cărora poate nu
ne-am rugat, dar care sunt sigură că ne aud, să mijlocească prin
rugăciuni înaintea Bunului Dumnezeu, Bunului Domn Iisus şi Bunei
Măicuţe a Domnului pentru ajutorul nostru, al tuturor, dându-i
fiecăruia după nevoi şi încercări.
Aşa cum am ajuns la mormântul Sfântului Părinte Arsenie,
sper ca, într-o bună zi, să mă ajute Sfântul Mare Mucenic Efrem cel
Nou să ajung şi la racla cu sfintele sale moaşte, să mă închin şi să-i
mulţumesc pentru tot ajutorul. îl rog în continuare să fie doctorul
trupesc şi sufletesc al fetiţei mele, al meu şi al întregii mele familii.
Mulţumim, Doamne, pentru Sfinţii Tăi!
D. £., România, 29 septembrie 2013 t
Doctor preaiscusit şi plin de darul tămăduirilor te cunoaştem
pe tine, Mare Mucenice Efrem, căci venirea ta aduce atâta bucurie şi
dar al vieţii, încât este cu neputinţă a-ţi mulţumi fără să lăcrimăm.
14 SEPTEMBRIE + ++ + t t t + + t 186
De aceea, te rugăm, fii nouă Părinte şi ocrotitor în toate zilele vieţii
noastre, învăţându-ne să săvârşim cele plăcute lui Dumnezeu, spre a
primi cu vrednicie Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos!

DUMNEZEU
ÎMI ARATĂ DIN NOU UN SFÂNT

Pentru a doua oară în viaţă, Dumnezeu îmi arată pe unul dintre


Sfinţii Săi, pentru a-1 cunoaşte - şi spun acest lucru pentru că, în
urmă cu şase ani, l-am descoperit pe Sfântul Nicolae. Dar iată cum
l-am cunoscut eu pe iubitul lui Dumnezeu, Sfântul Mare Mucenic
Efrem cel Nou.
Am o colegă al cărei copil urma să susţină examenul de
capacitate, iar ea avea foarte mari emoţii şi se părea că acea stare a ei
nu se mai termină. Cu toate că nu sunt mamă, m-am gândit că ar
trebui să-i vin în ajutor nu doar prin a o încuraja că totul va fi bine, ci
şi povestindu-i despre Sfântul Nicolae şi despre cum acesta m-a
ajutat în situaţii grele, precum şi îndemnând-o să aibă mai multă
încredere în Dumnezeu şi să citească din vieţile Sfinţilor, pentru că
aşa, starea ei sufletească se va îmbunătăţi şi va da uitării teama şi
nesiguranţa.
în ziua următoare, am mers la biserică să cumpăr acatistul
Sfântului Nicolae. Doamna căreia m-am adresat mi-a răspuns:
„Cumpăraţi acatistul Sfântului Efrem cel Nou", iar eu am insistat:
„Aş dori acatistul Sfântului Nicolae", la care ea mi-a zis: „Mergeţi la
catedrală. Doar acolo îl veţi găsi" şi mi-a întins acatistul Sfântului
Efrem. Am plătit şi am plecat, destul de bulversată, recunosc.
Menţionez că nu o cunoşteam pe persoana din biserică, cu toate
că, prin prisma meseriei mele, iau contact zilnic cu multe persoane.
Din păcate, nici pentru mine viaţa nu era „roz ". Treceam
printr-o perioadă destul de tulbure în viaţa personală şi încercam să
mă concentrez pe problemele de la serviciu sau chiar pe ale celor din
jurul meu, ca să uit de situaţia în care mă aflam. Când ajungeam
acasă, situaţia se schimba şi mă pomeneam faţă în faţă cu realitatea,
pe care nu am vrut să o accept mult timp. Iar acum, când scriu aceste
rânduri, mi-am dat seama că nimic nu este întâmplător, că
Dumnezeu, în nemărginita Sa bunătate şi iubire, mi-a îndreptat paşii
în acea zi spre biserică pentru că şi eu aveam nevoie de ajutorul Său.
Dar să revenim.
Acatistul a ajuns la colega mea, iar eu abia aşteptam să ajung
acasă şi să citesc ceva pe internet despre Sfântul Efrem cel Nou. Am
s MAI 1426 t tt + t t t t t t t t
187
fost impresionată de felul în care şi-a încheiat viaţa pământească şi
am continuat să caut articole despre el.
M-am trezit plângând, dar şi cu o linişte interioară de care nu
mai avusesem parte de mult timp. Era... altfel. însă liniştea a durat
până la următoarea ceartă din familie.
A sosit şi momentul când persoana de lângă mine a făcut ce îşi
dorea de foarte mult timp şi anume, să mă părăsească, iar eu am
rămas liniştită, având în mâini cartea cu Sfântul Efrem (Viaţa,
arătările, minunile, acatistul şi paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, grabnic
ajutător şi mare făcător de minuni). Ceva mă ţinea pe loc şi în mintea mea
auzeam o voce care spunea: „Aşa a vrut Dumnezeu" şi nu mă pot opune
eu.
Nu ştiu cum aş fi parcurs perioada de după dacă nu ar fi fost
Sfântul lângă mine, pentru că, ştiţi cum este vorba aceea: „când vine
una, vin toate". Dar iată că supravieţuiesc, pentru că aşa vrea
Dumnezeu. Nu ştiu ce va fi mai departe, dar m-am lăsat cu totul în
mâinile Sale şi mă gândesc că, până la urmă, totul va fi bine.
La o lună de zile după întâmplarea din biserică, am plecat în
Grecia spre a mă închina moaştelor Sfântului meu drag, pe care l-am
perceput asemenea unui frate mai mare, care m-a ajutat atunci când
am avut nevoie, aducând în viaţa mea un dar de mare preţ - liniştea.
Ce să vă spun? Sau cum să mă fac mai bine înţeleasă? Sunt o
persoană care nu face nimic fără un plan bine stabilit. Am reuşit să
uimesc pe toată lumea din jurul meu cu această plecare şi chiar eu
am fost surprinsă de „mine".
M-am descurcat foarte uşor în Grecia, mai bine decât într-un
oraş necunoscut mie din România. Toate informaţiile despre
mănăstirea Sfântului Efrem le-am luat de pe internet.
Am ajuns la moaştele Sfântului la câteva ore după ce avionul a
aterizat. Am repetat experienţa după o zi, în data de 6 august. Am
avut parte de o altă surpriză, de parcă eram invitată în viaţa mea, dar
am realizat că este lucrarea Sfântului, iar eu trebuia să fiu martoră la
ce trebuia să se întâmple. Am plecat din cameră hotărâtă să-l rog pe
recepţioner să comande un taxi. Asta am şi făcut, numai că preţul era
destul de piperat şi trebuia să găsesc o altă soluţie. Atunci am hotărât
să ies din hotel şi să fac cu mâna unui taxi de pe stradă (în Atena).
Nu am aşteptat prea mult şi m-am urcat într-o maşină condusă de un
indian.
în această călătorie, au fost puţine momentele în care m-am
gândit „cum să procedez aici", iar atunci, fără ca eu să mă exprim,
♦ ♦ ttttttttHtttt t t t t t t t t t t + t t t t t t t t t t
14 SEPTEMBRIE 14» t f t t f

188
i am primit răspunsul prin intermediul
unor oameni străini, care parcă îmi
ghiceau gândurile.
Aşa s-a întâmplat atunci când taximetristul s-a oferit să se
întoarcă la mănăstire după ce se termina slujba (am stabilit să se
întoarcă după 5 ore şi aşa s-a întâmplat, pentru că eram cazată în
Atena) sau atunci când s-a oferit să mă conducă la aeroport a doua
zi; cu toate că nu a putut ajunge el, a trimis pe un coleg de-al său.
Oare aceste lucruri sunt banale sau întâmplătoare? Sunt
convinsă că nu.
Când am ajuns în faţa mănăstirii şi am văzut chipul Sfântului,
m-am simţit eliberată, parcă aş fi avut corpul prins în nişte chingi ce
s-au rupt înaintea lui. Simţeam nevoia să strig de fericire, ca şi când
aş fi revăzut chipul unui prieten drag.
Am ajuns la racla cu sfintele moaşte, la care m-am închinat şi
iarăşi m-a cuprins un sentiment de bucurie şi fericire. Aş fi rămas
acolo, în genunchi sau întinsă pe jos, să calce toată lumea peste mine,
pentru că simţeam cum liniştea şi iubirea îmi cuprindeau sufletul.
Doar Dumnezeu, prin harul Său, poate face asta.
Nimic nu mai conta, pentru că simţeam cum sufletul meu
începe să se vindece.
Poate vă întrebaţi care este minunea? Minunea este că Sfântul a
apărut în viaţa mea când aveam mai mare nevoie, mi-am recăpătat
încet, încet liniştea şi încrederea în mine, sunt mai relaxată şi, chiar
dacă în acest moment nu mai este nimeni lângă mine (în afară de
draga mea Alice, pe care o iubesc nespus, pentru că ea îmi oferă totul
fără a mă răni, aşa cum fac oamenii), ştiu că nu sunt singură.
în fiecare zi, îi mulţumesc Sfântului Efrem cel Nou pentru că
veghează asupra mea şi a familiei mele, alături de ceilalţi Sfinţi dragi
mie: Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Nectarie, Sfânta Parascheva,
Sfântul Ştefan, Sfânta Cristina şi, bineînţeles, Maica Domnului.
Şi mai am o persoană căreia trebuie să-i mulţumesc - tanti
Florica, pentru că Dumnezeu, sau Sfântul, i-a dat gând bun atunci
când mi-a dat acatistul Sfântului Efrem, în biserică.
Colega mea a trecut cu bine încercarea, alături de fiul ei.
Am promis Sfântului că voi povesti la cât mai multă lume
despre el şi aşa m-am hotărât să scriu aceste rânduri.
Minunile continuă în viaţa mea şi a oamenilor din jurul meu,
care au aflat despre Sfântul Efrem.
îi mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru
acest dar şi am înţeles că este un nou început şi
că am ocazia să fiu un om mai bun, să accept
toate încercările la care sunt supusă şi să îmi
doresc
să fiu mai răbdătoare şi mai înţeleaptă, să nu mă mai încăpăţânez
atunci când lucrurile nu ies aşa cum îmi doresc eu, pentru că doar
Dumnezeu ştie ce este mai bine pentru fiecare dintre noi.
Slavă Ţie, Dumnezeule, dimpreună cu Sfinţii Tăi!
C. V., Brăila, 1 octombrie 2013
+
Te-ai pogorât cu mintea până în adâncurile iadului, socotindu-
te cu totul vrednic de moarte şi de osânda veşnică, dumnezeiescul
Efrem, şi prin însăşi aceasta ai biruit dimpreună cu Domnul nostru,
blândul Iisus Hristos, toată puterea morţii şi a stricăciunii. Pentru
aceea, şi darul tău se revarsă peste noi, aducându-ne pacea şi bucuria
lui Dumnezeu, la care ne fad părtaşi prin neasemănata ta bunătate.

ÎN CEL MAI POTRIVIT MOMENT


Aş vrea să vă scriu despre o minune făcută de Sfântul Efrem cu
fiica mea.
Citind cartea cu viaţa şi minunile Sfântului Efrem cel Nou,
ne-am hotărât, eu şi fiica mea, să citim paraclisul Sfântului timp de
patruzeci de zile.
De doi ani de zile, fiica mea voia să-şi schimbe locul de muncă,
dar nu reuşea. A fost chemată la nenumărate interviuri, dar nu
reuşea să obţină nimic. La unele din ele ajungea până în faza finală,
apoi era respinsă. Mai mult, pentru una din poziţii a ajuns la final, a
fost anunţată de cei care recrutează că a luat interviul şi că urmează
oferta. Dar din nou i s-a spus, în cele din urmă, că o altă persoană a
fost aleasă.
Stresul şi supărarea au fost destul de mari. La puţin timp după
sfârşitul celor patruzeci de zile (eu am ţinut post lunea, miercurea şi
vinerea), a primit o ofertă pentru o altă poziţie, în cel mai potrivit
moment, fiind într-o situaţie dificilă la actualul loc de muncă.
Le mulţumim Sfântului Efrem cel Nou, Maicii Domnului şi
Sfântului Ioan Rusul, la care ne-am mai rugat, precum şi tuturor
Sfinţilor, pentru ajutorul primit. De acum, sunt convinsă că pe toţi
cei ce se roagă Sfântului cu credinţă el nu întârzie să-i ajute. De
acum, îl simt ca pe un ocrotitor şi ajutător al nostru în orice
problemă.
Maria, Sibiu, 3 octombrie 2013 t
întru noianul pătimirilor şi al caznelor tale, ai rămas neclintit
mărturisind pe Hristos, însuşi Domnul săvârşind întru tine biruinţa

!
cea mare a Crucii, Preacuvioase Mucenice Efrem. Pentru aceasta, şi
14 SEPTEMBRIE t t t t t t t t 190
grabnicul tău ajutor se face arătat tuturor celor care sunt cuprinşi de
pătimirile şi de strâmtorările veacului acestuia, căci, prin chemarea
numelui tău, toate ale noastre se limpezesc spre bună rodire.

ŞOAPTA NU M E LU I S Ă U

A fost greu să mă adun pentru a scrie milostivirile pe care Sfinţii


şi Maica Domnului le-au făcut cu mine şi familia mea, dar am înţeles
că nu pot fi ţinute sub obroc, mai ales că aştept cel mai mare ajutor
pentru soţul meu, care nu poate părăsi unele obiceiuri ce sunt
dăunătoare mai întâi de toate pentru el, apoi pentru familie.
Am să încep cu prima mea dorinţă din tinereţe (acum am 45 de
ani): să duc măcar un pic din crucea lui Iisus (nebunesc gând, cu atât
mai mult că nu ştiam ce înseamnă acest lucru atunci) şi să cunosc
credinţa cea adevărată, mai ales că eram atunci în perioada
căutărilor. In ziua de astăzi, nimeni nu m-ar putea convinge că nu
este Ortodoxia acea credinţă, aşadar, această dorinţă s-a împlinit,
precum şi aceea de a duce o cruce, oricum, mai mică decât am cerut.
Primul meu contact cu o minune a fost în plină criză tetanică,
când medicii au crezut că mor, iar eu, rugându-mă în gând Maicii
Preacurate să mă ajute, pentru copiii mei, am scăpat de moarte şi,
mai mult, încet, încet m-am întărit într-atât, încât nu am mai avut
crize aşa grave.
Un alt contact cu minunile Sfinţilor şi ale Maicii Domnului este
vindecarea fetiţei mele de o boală de inimă a copilăriei şi de vederea
înceţoşată, care s-a petrecut după ce am fost la Mănăstirea de la
Nicula.
Multe altele sunt legate de traiul de zi cu zi, mai ales că sunt în
pensie de boală şi mă descurc foarte greu, dar întotdeauna strigătul
de ajutor a fost auzit de Sfinţii la care am apelat: Sfântul Porfirie,
Sfântul Ioan de la Prislop, Părintele Arsenie Boca, Sfântul Botezător
şi înaintemergător Ioan. De altfel, cu ajutorul lor, deşi mă consider o
păcătoasă greu de îndreptat, după ce mi-a dat Dumnezeu două fete,
am născut, acum 2 ani şi 6 luni, un băieţel complet sănătos, deşi, la
un moment dat, unii medici nu au vrut să-şi asume răspunderea
pentru viaţa mea şi a copilului.
Anul trecut, cu ajutorul unei doamne din parohia de care
aparţin, am făcut cunoştinţă şi cu Sfântul Efrem. Doamna mi-a oferit
cartea despre Sfântul aflată la vânzare şi, văzând că simt abătută,
mi-a recomandat să o citesc. Am luat-o, însă am amânat cititul în
amănunt şi doar am răsfoit-o. Dar întâmplarea a făcut ca în câteva
SUMMIUtHHHMMHttHttU t t t t t t t t t t t t t t t t t t t
191
zile băieţelul, care avea atunci un an, să facă febră mare, intr-o seară,
iar noi să nu avem nici un leu în casă, nici măcar de pâine. Atunci am
luat cartea şi am citit câteva minuni făcute de Sfântul. Până
dimineaţă, febra a scăzut şi am primit şi nişte bani, cu care ne-am
descurcat până când am primit pensia. Atunci am hotărât, cu fiica
mea mai mică, să citim împreună acatistul Sfântului Efrem timp de
patruzeci de zile. Mărturisesc că fiica mea a fost mai consecventă
decât mine, care am citit doar câte două-trei pasaje pe zi. Dar chiar şi
aşa, Sfântul aleargă la cea mai mică şoaptă a numelui său.
Altă dată, am făcut un abces dentar deodată cu fiica mea şi,
neavând bani de medicamente, ne-am rugat din nou lui. Pe
dimineaţă, punga cu puroi s-a spart şi s-a scurs, iar durerea a devenit
suportabilă.
Mulţumesc Domnului că ne-a trimis un Sfânt aşa de grabnic
ajutător, în zilele noastre, dar eu ştiu şi cred că, dacă am avea
suficientă răbdare şi încredere, toţi Sfinţii ne-ar ajuta la fel. Oricum,
pentru noi, cei din zilele noastre, se pare că Sfântul Efrem este
colacul grabnic de salvare prin care ajungem şi la ceilalţi Sfinţi.
Mulţumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor
Sfinţilor că nu ne părăsesc, deşi noi avem tendinţa să îi uităm atunci
când ne este bine, uitând să le mulţumim pentru aceea că putem
vedea din nou şi din nou o altă zi, putem umbla şi putem ridica la
gură o cană cu apă. Sper că Sfântul mă va ajuta să descopăr toate
cotloanele rămase întunecate ale sufletului meu, pentru a le putea
curăţa, ca să nu fiu precum cel ce dă sfaturi, dar nu le împlineşte.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Amin!
Isabela, Cluj-Napoca, 4 octombrie 2013 t
Luminându-ţi prin Evanghelie sufletul şi toată făptuirea, ai
temeluit izbândă întru care s-a preamărit biruinţa Fiului lui
Dumnezeu asupra morţii, Preacuvioase Părinte Efrem. Curăţă şi
sufletele noastre de toată prihănirea şi de tot întunericul, ca,
umblând întru poruncile lui Dumnezeu, să ne învrednicim a purta în
duh şi în adevăr Crucea Domnului Hristos.

M ED ICU L CE S EM Ă N A CU S FÂ NTU L EF R E M

Mă alătur şi eu celor care au fost ajutaţi de Sfântul Efrem cel


Nou. Vă rog să mă credeţi că toate cele pe care vi le scriu mai jos sunt
adevărate. De o asemenea minune, atât de repede îndeplinită, nu
cred că am mai avut parte!
14 SEPTEMBRIE t t t t t t t t t t t t t
192
L-am cunoscut pe Sfântul Efrem prin intermediul unei
publicaţii şi, fiind într-un mare necaz, l-am rugat pe Sfânt să mă
ajute. Tatăl meu era pe punctul de a intra în comă şi mai avea şi
rinichiul blocat. După ce m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou, l-am
dus de urgenţă la spital. Acolo, medicul care l-a salvat semăna leit cu
Sfântul Efrem. Până dimineaţă s-a ocupat de el, l-a scos din comă şi
i-a deblocat şi rinichiul.
Mulţumesc Măicuţei Sfinte, tuturor Sfinţilor şi mai ales
Sfântului Efrem cel Nou pentru intervenţia sa minunată! Slavă lui
Dumnezeu pentru toate!
Mare eşti, Doamne, întru Sfinţii Tăi! Mulţumesc, Sfinte Efrem,
pentru tot ajutorul! Elena, România, 4 octombrie 2013
+
Cunoscându-ne deplin toate trebuinţele şi toate necazurile, ne
veghezi întru Duhul Sfânt, Mare Mucenice Efrem, iar la vreme de
primejdii şi nevoi, ajutorul şi ocrotirea ta se fac grabnic lucrătoare.
Primeneşte şi sufletele noastre cu rugăciunile tale, dumnezeiescule
Părinte, ca, zidindu-ne casa sufletului pe temelia Sfintelor Taine, să
sporim întru dragostea lui Dumnezeu şi mila păcii lăuntrice.

SĂ A J U NG M Ă CA R PÂ NĂ LA P OA R TĂ

Cu multă dragoste şi bucurie sufletească, vreau să vă povestesc


următoarele întâmplări.
De când l-am cunoscut pe Sfântul Nectarie, îmi doream foarte
mult să merg în Grecia. Mi se părea că e doar un vis, dar nu am
încetat a nădăjdui.
Cu câţiva ani în urmă, venind părintele meu duhovnic în vizită
la noi, ne-a dăruit o iconiţă cu Sfântul Nectarie, pe care mi-o doream
foarte mult, iar copiilor - o iconiţă cu Sfântul Efrem cel Nou şi o carte
cu viaţa şi minunile lui. Atunci i-am spus despre marea mea dorinţă
de a merge în Grecia. Mi-a răspuns că voi merge cu el când va face
un pelerinaj.
Părintele a plecat, iar iconiţele au fost puse pe perete. Din când
în când, mă închinam Sfântului Efrem, îl priveam şi plecam la
muncă. Intr-una din zile, am luat cartea cu mine ca să citesc din ea,
apoi am lăsat-o.
A venit timpul, cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi al Maicii
Domnului, să se facă pelerinajul şi aşa am ajuns şi eu, ticăloasa şi
nevrednica, să merg să mă închin la moaştele Sfântului Nectarie, şi
nu numai la ale lui.
t tt t t t t t H t t t t t t t t t t 193
Ceea ce voiam să vă mărturisesc este că, în dimineaţa cânii
trebuia să mergem la mănăstirea Sfântului Efrem, m-am trezit cu o
durere de cap insuportabilă. Nu ştiam ce să fac. De la hotelul unde
am fost cazaţi şi până la mănăstire m-a durut foarte tare. Când ne-am
dat jos din autocar, îmi simţeam şi picioarele foarte grele, aşa de
parcă nu puteam să merg. M-am rugat tot timpul Sfântului Efrem să
mă ajute să ajung măcar până la poartă, dacă nu suni vrednică să
intru să mă închin la sfintele sale moaşte, dar când am ajuns la
poarta mănăstirii, nu mă mai durea nimic. Am ajuns cu uşurinţă la
sfintele moaşte.
Aşa s-a milostivit Sfântul Efrem de mine, arătându-mi
dragostea lui cea mare faţă de noi. De atunci, nu m-am despărţit
niciodată de el.
Mulţumesc Domnului nostru Iisus Hristos, Măicuţei
Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie şi tuturor Sfinţilor,
pentru toată ocrotirea lor. Amin.
Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!
Maria U., România, 6 octombrie 2013
+
Suspinul tău dumnezeiesc ne cheamă la sfintele tale moaşte,
Preacuvioase Mucenice Efrem, tu însuţi fiind cel care priveghează
fiecare pas al nostru făcut spre tine. Umple sufletele şi minţile
noastre de puterea binecuvântării tale, ca, înaintând cu vitejie pe
calea vieţii, să înfruntăm cu bucurie toate strâmtorările şi pătimirile
acestui veac trecător, întru nădejdea veşnicei împărăţii.
O MÂNCĂRIME LA U RE CH I

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem acum câteva luni, într-un


pelerinaj la mănăstirile din Ardeal. Acolo am auzit pentru prima
dată despre minunile lui şi ajutorul grabnic dăruit celor ce se roagă
lui. Am cumpărat acatistul său şi, venind acasă, am citit despre viaţa
sa, despre martiriul pe care l-a suferit şi felul în care au fost aflate
moaştele sale. Doar trei zile i-am citit acatistul şi minunea s-a
înfăptuit.
Aveam o mâncărime de nesuportat la ambele urechi. Am fost
la trei medici ORL-işti şi nici unul nu mi-a găsit vreo afecţiune, dar
eu sufeream de un an şi jumătate. Ca printr-o minune, după trei zile,
au dispărut atât mâncărimea, cât şi un punct dureros pe care îl
avusesem deasupra urechii.
Tot atunci, am aşteptat un rezultat îndoielnic la nişte analize, care, în
cele din urmă, a ieşit negativ. îndată mi-am dat seama că
14 SEPTEMBRIE t ttt t t t t t t t t t
194 a m primit ajutorul grabnic al Sfântului
Efrem. De atunci, chiar dacă am o problemă
minoră, îl chem pe Sfântul Efrem în ajutor şi
el vine.
îi mulţumesc din adâncul sufletului meu pentru ajutor, cu
profundă recunoştinţă şi dragoste. îţi mulţumesc, Sfinte Efrem, că
te-am cunoscut şi că te-ai rugat pentru mine!
V., Cluj, 7 octombrie 2013 t
încă înainte de a auzi noi de tine, tu ai auzit suspinul nostru,
Preacuvioase Mucenice Efrem, adeverind că dragostea ta a ajuns la
măsură dumnezeiască, nefiind supusă mărginirii timpului. De aceea,
te rugăm, tămăduieşte-ne de toată surzenia sufletului, ca, auzind
cuvintele Evangheliei, să rodească şi dintru noi Pomul Vieţii, prin
primirea Sfântului Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos.

CR ED I NŢA
E T OT CE A VEM M A I S CU M P

Sunt un om expus păcatelor, ca noi toţi, dar încerc zi de zi să le


depăşesc şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să devin o persoană mai
bună. Au existat momente când aveam sentimentul de pierdere, dar
tocmai atunci Bunul Dumnezeu şi Sfânta Fecioară Maria m-au ajutat.
Sunt lucruri mărunte, aparent comune, ce par a fi coincidenţe, dar nu
e aşa. Sfântul Părinte Efrem, Părintele Arsenie Boca şi alţi câţiva
Sfinţi au fost mijlocitori minunaţi pe lângă Bunul Dumnezeu,
ajutându-mă întotdeauna.
îmi doresc nespus de mult un loc de muncă. Neavând o situaţie
înfloritoare, acest lucru ar veni ca un ajutor familiei mele şi mie şi
tocmai acum am fost sunată pentru un interviu. De asemenea, am
avut o stare de sănătate neplăcută, dar, cu ajutorul Sfinţilor, mă
tămăduiesc.
Suntem ajutaţi la timpul şi la momentul potrivit, întâlnim
persoanele pe care El ni le trimite să ne schimbe viaţa. Fiecare
întâmplare ne este pricinuită cu un scop. într-adevăr, noi suntem cei
ce alegem să credem sau nu, pentru că, atunci când avem credinţă,
fiecare bucurie măruntă poate fi un miracol, pe când, atunci când
credinţa lipseşte, oricâte miracole ne-ar trimite Dumnezeu, tot nu ar
fi suficiente.
Eu cred şi învăţ în fiecare zi să privesc cu credinţă fiecare
miracol ce îmi e trimis de Dumnezeu, Care îmi răspunde înmiit
rugăciunilor. Noi, oamenii, trebuie să sperăm, să ne rugăm şi să
avem credinţa că Dumnezeu ştie ce e mai bine pentru noi şi ne
5 MAI 1426 + tt t t tt t t t t t t t t
195
am crezut că înnebunesc. Citind noua carte cu minunile Sfântului
Efrem cel Nou (primită în dar de la o studentă la Teologie la Cluj),
am început să mă rog Sfântului să ne ajute să descoperim cine a făcut
mârşăvia de care este acuzat băiatul nostru. Am promis Sfântului
Efrem că voi mărturisi minunile săvârşite de el şi voi dărui cât mai
multe acatiste închinate lui.
Camelia, Galaţi, 8 octombrie 2018
+
Mare apărător al celor nedreptăţiţi te cunoaştem pe tine, Sfinte
Părinte Efrem, căci prin pătimirea muceniciei ai biruit toată
nedreptatea acestei lumi, izbândind prin iubirea pentru vrăjmaşi.
Picură un strop de har şi în inimile noastre, ca, sârguindu-ne întru
săvârşirea poruncilor Evangheliei, să aflăm vreme bine rânduită şi
început de îndreptare lăuntrică şi înnoire a vieţii.

CEL MAI BUN LICEU

Mama:
Mulţumesc din tot sufletul Sfântului Efrem cel Nou pentru
minunile pe care le-a făcut pentru noi şi pentru că ne-a ajutat să
ajungem la sfintele sale moaşte.
Am aflat despre Sfântul Efrem cel Nou înainte de Paşte, ne-am
rugat şi, cu ajutorul Sfântului Efrem cel Nou, al Sfântului Nectarie, al
Sfântului Nicolae, al Sfintei Cuvioase Parascheva, al Măicuţei
Domnului, al Domnului Iisus Hristos şi al tuturor Sfinţilor, copilul
meu a reuşit şi a intrat la cel mai bun liceu.
t
Fiica:
Mama, când s-a rugat Sfântului Efrem cel Nou, i-a promis că va
merge la moaştele sale. Pentru că se tot hotăra şi se răzgândea, m-am
rugat să ne ajute să ajungem acolo şi ajutorul nu a întârzia!.
Mulţumim Sfântului Efrem din tot sufletul pentru minunile pe care
le-a făcut pentru noi! Mioara, România, 9 octombrie 2018
t
Am pornit pe calea acestei vieţi spre a descoperi talantul pe
care Domnul l-a pus întru noi, Preacuvioase Părinte Efrem, iar
rugăciunile tale ne întăresc voinţa şi dreapta cumpănire. Ajută-ne a
intra în chip lucrător la şcoala evangheliceştilor porunci, ca dintru
acestea să dobândim strălucirea lăuntrică întru care se face
cunoscuta împărăţia Cerurilor.
14 SEPTEMBRIE + t t t t t 198
O NOAPTE FĂRĂTREZIRI ŞI TUSE
Aş dori şi eu să vă povestesc minunea făcută de Sfântul Efrem,
Sfântul Nectarie şi Sfântul Ioan Rusul cu fetiţa mea.
Acest lucru s-a petrecut ieri, 9 septembrie 2013. Fetiţa mea, în
vârstă de trei ani, era răcită de vreo două săptămâni, iar noaptea,
simptomele se acutizau şi din această pricină nu respira bine, tuşea
foarte tare, plângea şi nu se putea odihni.
Am petrecut aşa vreo două-trei nopţi.
Văzând că se apropie noaptea şi bănuind că se va întâmpla la
fel, am luat decizia de a-i face tratamentul în mod normal, punându-i
şi câteva picături de ulei sfinţit în medicaţie şi am şi uns-o puţin cu
mir pe piept. Am citit şi acatistul Sfântului Efrem şi am mutat icoana
Sfântului din sufragerie, unde stă de obicei, în camera copilului.
Noaptea a trecut foarte uşor, copila trezindu-se doar de două ori. în
afară de acest lucru, am dus-o şi la medic, să văd exact dacă e ceva
grav, fiindcă nu-i mai trecea răceala. Medicul ne-a spus că nu e nici o
problemă şi copilul e vindecat.
Noaptea ce a trecut a fost o noapte normală, fără treziri şi tuse.
Acest lucru nu se întâmpla în trecut fără medicaţie serioasă.
Mulţumim Sfinţilor noştri protectori!
Lăudat fie Domnul! M. M., România, 10 octombrie 2013
t
Toate minunile tale sunt plămădite din milostivirea cerească,
Preacuvioase Efrem, făcându-se balsam pentru toţi cei ce cheamă cu
credinţă numele tău. Fii nouă călăuzitor către Crucea lui Hristos, ca
astfel, întru lumina prieteniei tale sfinte, să nădăjduim a afla taina
cuvântului prin care am fost zidiţi de Dumnezeu din nimic.

ÎMI REGĂSESC LINIŞTEA


CÂND MĂ ROG SFINŢILOR PRIETENI

Mă numesc Cristina Pavel şi doresc să vă povestesc despre


ajutorul pe care l-am primit prin Sfântul Ioan Rusul şi Sfântul I frem
cel Nou şi despre modul minunat în care am aflat despre Sfântul
Efrem cel Nou, cu ajutorul Sfântului Ioan Rusul.
La început de an, mergeam aproape zilnic, în pauza de prânz,
la bisericuţa din curtea Maternităţii Polizu şi mă rugam la moaştele
Sfântului Ioan Rusul, un Sfânt pe care eu am bucuria să spun că îl
percep ca pe un Sfânt Prieten.
După aproape o lună de când mergeam la Sfântul Ioan Rusul,
mă sună o prietenă dragă, care lucrează pentru copilaşii bolnavi de
cancer din Fundeni, să-mi spună ca, dacă pot, să merg să mă închin
la o icoană izvorâtoare de mir a Sfântului Efrem cel Nou.
Când am citit pentru prima dată, în acatistul Sfântului Efrem
cel Nou, că s-a arătat tinerei care s-a închinat la moaştele Sfântului
Ioan Rusul, a fost un moment extrem de emoţionant şi ne-am
bucurat nespus de acest semn minunat.
Pe 1 mai, am plecat împreună cu finii noştri în Grecia şi, cu
ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns şi ne-am închinat la moaştele
Sfântului Ioan Rusul din Prokopi, în insula Evia, iar de Paşti, am fost
la mănăstirea din Nea Makri şi ne-am închinat la moaştele Sfântului
Efrem cel Nou. Au fost momente deosebite, care nu se pot descrie în
cuvinte şi le mulţumim Sfinţilor că ne-au îndrumat şi ne-au ajutat să
facem această călătorie minunată, care ne-a adus multă linişte şi
bucurie sufletească.
Când am revenit în ţară, m-am reprogramat pentru o
investigaţie invazivă uterină, pe care medicul mi-o recomandase
încă din februarie, dar de fiecare dată când încercasem până atunci
să o fac, mereu apărea ceva şi nu-mi ieşeau analizele bine. După
întoarcerea din Grecia, analizele au ieşit bine şi am reuşit să mă
programez şi să fac investigaţia cu bine.
Continui să merg ori de câte ori pot, în pauza de masă, la
micuţa biserică de la Polizu şi să mă rog la Sfântul Ioan Rusul.
O colegă, care de cinci ani se chinuia să rămână însărcinată, a
mers într-o zi cu mine şi a cumpărat acatistul Sfântului, ca să-l
citească. Când ne-am întors din Grecia, i-am adus ulei sfinţit şi o
iconiţă cumpărată de la mănăstirea Sfântului din Prokopi. Luna
trecută, ne-am bucurat mult pentru ea când ne-a spus că a reuşit să
rămână însărcinată şi-i mulţumim Sfântului Ioan Rusul, care a
ajutat-o şi care continuă să-i fie şi să ne fie alături.
Din 4 iunie, am reînceput să citesc zilnic acatistul şi paraclisul
Sfântului Efrem cel Nou. Ne-am bucurat nespus după aproape o
lună, când am aflat că sunt din nou însărcinată şi când finii noştri
ne-au anunţat că şi ei aşteaptă un bebeluş. Le mulţumim din suflet
Sfântului Ioan Rusul şi Sfântului Efrem cel Nou, care au mijlocit
pentru noi şi ne-au ajutat.
Din cauza pierderilor de sarcină anterioare, sunt foarte
stresată, pentru că mă tem să nu fac ceva greşit, dar îmi regăsesc
liniştea atunci când mă rog Sfinţilor Prieteni, care, cu toate greşelile
14 SEPTEMBRIE 142S t tttt ♦ ttt+ttttttttt+ t t t t tttttttt + tt + t t t t
t t 200
noastre şi cu toate că avem atât de puţină credinţă, ne sunt alături şi
au grijă în continuare de noi.
Vă mulţumesc pentru timpul pe care l-aţi petrecut citind
povestea noastră. Cristina Pavel, România, 11 octombrie 2013
t
înnoind firea omenească prin mijlocirile tale, Mare Mucenice
Efrem, îţi reverşi rugăciunile până în străfundurile păcatelor
săvârşite de noi, mistuind tainiţele morţii şi punând înlăuntru
sămânţa cea înfloritoare a Evangheliei. Cuprinde-ne neîncetat în
sfântul tău suspin, ca astfel, ocrotiţi de milostivirea ta, să sporim
întru toate cele care ne apropie de Dumnezeu.

SFÂNTUL EFREM NE AJUTĂ ŞI ATUNCI


CÂND NU NE DĂM S EA M A

în primul rând, vrem să mulţumim Sfântului Efrem pentru


marea minime făcută pentru noi, care, sinceri fiind, nici nu credeam
că o să ni se întâmple aşa de repede.
Aşteptam primul copil, fiind însărcinată în luna a cincea, cu o
sarcină cu risc din cauza unui chist existent, ce ne speriase puţin,
pentru că puteau să apară complicaţii pe durata sarcinii. Nu cu mult
timp în urmă, aproximativ două luni, primiserăm cadou cartea
Sfântului Efrem şi, auzind că este mare făcător de minuni, am
început a citi din ea. La început, citeam mai mult din curiozitate şi,
pe lângă că ne emoţionam foarte mult de ceea ce citeam, simţeam
acea linişte pe care nu o putem descrie.
într-una din zile, s-a produs minunea, pe care nu o vom putea
uita vreodată. Având programare la medic pentru a vedea evoluţia
chistului şi a decide dacă trebuiau să mai intervină doctorii în timpul
sarcinii (motiv pentru care eram şi în concediu medical, pentru că
efortul fizic implica o posibilă rupere a chistului şi necesitatea de-a
interveni în cazul acesta, cu posibile riscuri pentru făt), medicul care
ne consulta ne-a informat că acel chist scăzuse cu un centimetru şi că
puteam sta puţin mai liniştiţi, ceea ce era o veste foarte încurajatoare
şi bună pentru noi. Specific faptul că în dimineaţa aceea, înainte de a
merge la specialist, am citit acatistul Sfântului Efrem.
în acelaşi timp, aveam o altă mare dorinţă, aceea de-a intra
gratis la o şcoală de cofetari-brutari, unde aveam foarte puţine şanse,
deoarece candidaţii erau foarte mulţi, iar şansele erau de • +
+ tt t t t t t 201
1%, aşa încât chiar şi un profesor îmi spunea să nu-mi fac iluzii. In citesc pe drumul către serviciu, în maşină, m-am uitat peste ele şi am
timp ce eram la medic, m-au sunat pentru a mă informa că am primit pus mâna, la întâmplare, chiar pe cartea cu Sfântul Efrem cel Nou. In
locul. Aşa că nu pot uita niciodată că într-o singură zi am primit nu fiecare dimineaţă, preţ de o jumătate de oră, o deschideam la
întâmplare şi citeam ce-mi cădea sub ochi. Una din colegele mele de
una, ci două minuni, care m-au lăsat uimită şi extrem de emoţionată serviciu, născută în aceeaşi zi, în aceeaşi lună şi în acelaşi an cu mine,
pentru cât de grabnic ajutător poate fi Sfântul Efrem. Am fost mi-a cerut într-o dimineaţă cartea cu Sfântul Efrem, din acelaşi
bucuroasă toată ziua şi, de câte ori mă gândesc, simt acelaşi lucru: o motiv, că nu avea nimic de citit în maşină. Insă ea a prins a o citi de
stare de bine, o linişte rar întâlnită. la început, nu ca mine, frunzărită.
Vreau să ştiţi că şi atunci când nu ne aşteptăm, dar ne rugăm Am fost mirată într-o zi, când mi-a spus:
Sfântului Efrem cu credinţă şi tărie, el este cu noi în tot locul. - Flori, tu ştii că Sfântul acesta este sărbătorit pe 5 mai, chiar
Am promis Sfântului Efrem că o să dăm mulţumire prin aceste când este ziua noastră de naştere?
rânduri, cu gândul că poate şi altora li se poate întâmpla ca Sfântul - Da? Nu ştiam.
Efrem să le împlinească rugăciunile şi poate astfel vor învăţa că Asta mi-a trezit interesul atât de mult, încât am citit cartea
Sfântul Efrem cel Nou este prezent peste tot unde este chemat despre Sfânt, viaţa şi minunile lui. Da.
printr-o rugăciune, fie ea cât de mică. Sfântul Efrem cel Nou ne aude Dar acum îmi doream tare mult să am şi eu o carte a mea, la fel
şi ne ajută la tot pasul, chiar şi când nu ne dăm seama. Aşa că am ca cea împrumutată. Ba chiar, într-o zi, ştiu că mă gândeam aşa: „Nu
dorit să împărtăşesc marile minuni, nu una, ci două într-o singură zi, numai că îmi doresc acea carte, ci chiar şi o icoană cu acel Sfânt. Da.
lucru pe care nu l-aş fi crezut niciodată, anume că tocmai mie mi se Ar fi bine". Dar nu ştiam că, de la dorinţă la faptă, uneori e mult,
poate întâmpla aşa ceva şi încă într-un timp atât de scurt: la aproape alteori, e aşa de puţin.
două luni de la primirea cărţii şi exact când aveam mai mare nevoie. Zilele au trecut şi a venit Săptămâna Mare. Era Vinerea Mare.
Aşadar, vrem să-i mulţumim nespus Sfântului Efrem cel Nou Am fost la Prohod, am cântat, dar oboseala de peste zi şi-a spus
şi să-l rugăm să ne ajute pe toţi la tot pasul şi să aibă grijă de noi, cuvântul şi, când m-am întors de la biserică, mi-a fost tare rău. Am
păcătoşii. un rinichi operat, am făcut iar pietre şi statul în picioare mă obosise
Sfinte Mare Făcător de Minuni, iartă-ne şi ne miluieşte pe noi tare. De-abia mergeam pe drumul către casă. Când m-a văzut, soţul
toţi! Bunul Dumnezeu să ne păzească în pace şi linişte! Amin. meu m-a certat, spunându-mi să am grijă de mine. A doua zi era
Georgiana şi Ionel, România, 11 octombrie 2013 t Ajunul Paştelui. Când să mă trezesc, dimineaţă, aud o voce hotărâtă
Privirea ta dumnezeiască străbate veacurile şi sufletele (nu mi-am dat seama dacă era de bărbat sau de femeie), care îmi
omeneşti, Sfinte Preacuvioase Efrem şi, luând asupra ta suspinurile spune scurt:
noastre, ne sorbi durerea, topind-o în focul dragostei tale. Fă ca paşii - Du-te la biserică! Du-te la biserică!
noştri să nu se depărteze de căile Evangheliei lui Hristos, ca, urmând M-am trezit de-a binelea. Am muncit toată ziua, ocupându-mă
calea cea strâmtă a poruncilor, să ne încununăm şi cu primirea de pregătirile pentru marea sărbătoare, am obosit prea mult şi iar nu
Sfintelor Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. mă simţeam bine. Jumătate din mine s-ar fi dus la slujba învierii, iar
jumătatea cealaltă ar fi stat acasă să se odihnească. Aducându-mi
S IN GU RU L DA R P RIM IT DE Z IU A M EA aminte de vorbele auzite de dimineaţă, m-am hotărât. O să plec la
biserică. Am stat la toată slujba. A doua zi era 5 mai, prima zi de
Mă numesc Mihai Florica şi sunt născută pe 5 mai 1966. Pe Paşti. Era ziua mea de naştere, dar, cum nu o duceam bine cu banii,
Sfântul Efrem cel Nou l-am cunoscut anul acesta, în 2013, printr-o nu mă aşteptam la nici un cadou. Drept este că aşteptam măcar un
serie de întâmplări înlănţuite într-un fel interesant. „La mulţi ani!" din partea soţului meu, a copiilor. Dar soţul meu
Intr-una din zilele din primăvara aceasta, am mers în vizită la HHHHHttttttttttttÎ t t t + t t t t + t t
S MAI 1426 t + t t
o cunoştinţă. Când să plec, am văzut câteva cărţi despre mai t t t t 203
14 SEPTEMBRIE + t t t t 202
mulţi Sfinţi, despre Sfânta Liturghie, cu mai multe rugăciuni. L-am
rugat să mi le împrumute să le citesc şi mi le-a dat. Am ajuns cu ele
acasă şi le-am pus în bibliotecă. După câteva zile, neavând ce să
a uitat, băiatul avea telefonul dat cu două zile înapoi şi nu şi-a dat
seama că era ziua mea. Fetiţa mea avea trei ani şi două luni. Era prea
mică. Aşa că am plecat la slujba de la prânz, în prima zi de Paşti, tare
tristă. Chiar tare tristă. Eram cu soţul meu şi cu fetiţa noastră, când
am intrat în biserică la Sfânta Treime.
De cum am intrat, nici nu am apucat să cumpăr lumânări, că o
doamnă a venit către mine, m-a luat de braţ şi mi-a spus:
- Hai cu mine să îţi fac o bucurie. Am acceptat, cu puţină
reţinere, nu prea înţelegeam ce se întâmplă.
Doamna a scos dintr-o geantă două cărticele mici, galbene, la
fel, cu acatistul, viaţa şi anumite rugăciuni ale Sfântului Efrem cel
Nou. Apoi, cartea cu Sfântul Efrem cel Nou, pe care o citisem, dar nu
era a mea. Doamne, ce bucurie. Exact ce îmi doream.
- Doamne, de-aţi şti ce bucurie mi-aţi făcut!
Nu îmi venea să cred că exact cartea pe care mi-o dorisem,
acum era a mea.
- Dacă aţi şti ce supărată eram. Azi e ziua mea şi eram tare
necăjită. Nici măcar băiatul meu nu mi-a zis „La mulţi ani!".
Când a auzit aceasta, doamna mi-a spus că Sfântul Efrem mă
iubeşte şi a mai scos din geantă o iconiţă cu Sfântul Efrem cel Nou şi
un prosop. Doamne! De unde a ştiut femeia asta ce îmi doream? Că
doar nu am spus nimănui. Da. Asta da bucurie. A fost singurul dar
primit de ziua mea. Dar ce dar! Am fost tare bucuroasă, iar când am
privit cele două cărticele galbene, la fel, despre Sfânt, am ştiut că una
era pentru colega mea, născută în aceeaşi zi, lună, an, ca mine: 5 mai
1966.
De atunci, am ceva special în inimă pentru acest mare Sfânt.
Când am o problemă, el ştie şi mă ajută. De exemplu, acum câteva
zile am mers la spital, la o nepoată. I-am dăruit unei femei din salon
cartea galbenă despre Sfânt, din care citeam aproape zilnic acatistul
său. Cu toată dragostea i-am dat-o, dar a doua zi mă gândeam că nu
voi mai putea să îi citesc rugăciunea, că nu o mai aveam. Acatistul i
l-am găsit în altă carte şi l-am citit dimineaţa, în drum spre serviciu.
Când am intrat în clasă, căci lucrez la o şcoală, unul din elevi avea pe
bancă o altă cărticică galbenă.
- Ce e cu ea?, îl întreb eu.
- I-aţi împrumutat-o mai demult mamei. Acum v-a dat-o
înapoi şi vă mulţumeşte.
M-am bucurat. Aşa era. Dar cartea i-o dădusem cu vreo
două-trei luni înainte, când avusese o problemă. De ce oare mi-o
14 SEPTEMBRIE
11» f f t t t tHttt ♦ t ♦ t t t t t + t t t f t t f t t t t t t t t t t t t
t t t 204 înapoiase tocmai acum? Sfântul ştia că, deşi aveam acatistul
şi în altă carte, eu mi-o dorisem pe aceasta, că era mai mică şi încăpea
în poşeta mea, aşa că dimineaţa, spre serviciu, aveam iar ce citi.
Mare eşti Tu, Doamne, şi minunat întru Sfinţii Tăi!
Slavă Sfântului Mare Mucenic şi Cuvios Efrem cel Nou!
F. M., România, 13 octombrie 2013
+
Blândeţea ta dumnezeiască pogoară în inimile omeneşti pacea
şi bucuria care nu vin decât prin Duhul Sfânt, Mare Mucenice Efrem,
adeverindu-ni-se tuturor că lucrarea încredinţată ţie este spre
mântuirea multor suflete. Ridică-ne din mulţimea amărăciunilor şi a
mâhnirilor, Preacuvioase Părinte, şi stârpeşte moartea dintru noi,
potopind-o cu puterea învierii din morţi a Fiului lui Dumnezeu.

NIC I U RM Ă
DE CELU LĂ CA NC E R OA S Ă

A sosit şi rândul meu să împărtăşesc tuturor ajutorul pe care


l-am primit de la Dumnezeu, Măicuţa Domnului, Sfântul Nectarie,
Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Nicolae, Sfântul Luca al Crimeei,
Sfântul Partenie al Lampsakului, Sfântul Ioan Rusul, Sfânta Xenia,
Părintele Arsenie Boca şi Părintele Ilie Lăcătuşu.
Pe Sfântul Nectarie l-am cunoscut în anul 2006, când
Dumnezeu ne-a pus la încercare credinţa. în martie 2006, sora mea,
fiind însărcinată în luna a treia, a fost depistată cu cancer tiroidian.
Soţul a părăsit-o; am ales să lupt eu pentru ele, împreună cu familia,
câteva rude şi câţiva prieteni.
Medicii îi recomandau să renunţe la sarcină, spunând că va
naşte un copil cu retard, să se opereze cât mai curând. Ea a ales să
păstreze sarcina, indiferent de consecinţe (de multe ori îmi spunea
că, dacă se întâmplă ceva cu ea, să am eu grijă de copilaşul ei).
Am început să merg la biserică, la Maslu, să citesc acatistul
Sfântului Nectarie şi am primit în primul rând putere, apoi lucrurile
s-au aşezat uşor, uşor.
Alexia s-a născut în luna septembrie, perfect sănătoasă (este un
copil deştept, frumos, reuşit), iar sora mea s-a operat pe 6 decembrie
(deci şi Sfântul Nicolae a fost cu noi).
Sfântul Nectarie m-a ajutat să îmi găsesc şi un serviciu bun, în
sistemul bancar şi aveam sediul în clădirea de vizavi de Mănăstirea
Radu Vodă (Sfântul voia să îi fiu aproape, să mă ocrotească, dar nu
t t t t t t t 205
mi-am dat seama de asta în acel moment). Viaţa noastră s-a aşezat,
oarecum, până într-o zi, când tatăl meu a fost depistat că are cancer
laringian.
II uitasem pe Sfântul Nectarie, că aşa este omul: când îi este
bine, se preocupă doar de cele lumeşti, dar când am auzit despre
boala tatălui, am apelat din nou la acest Sfânt minunat (au trecut
vreo 4 ani de atunci şi tata este în regulă şi acum, atât cât se poate,
având în vedere faptul că are 60 de ani). Apoi iarăşi l-am uitat pe
Sfântul Nectarie şi am rămas fără serviciu.
A fost o perioadă grea, mă simţeam singură, părăsită de toată
lumea... Singurii care nu m-au părăsit au fost Dumnezeu, Maica
Domnului şi Sfântul Nectarie. Ei m-au întărit, m-au ajutat să fiu
senină, deşi lunile treceau, creditul trebuia plătit, nimic nu se lega. O
perioadă am lucrat la o firmă, dar nu era ceea ce-mi doream, îmi
pierdusem încrederea în mine, mă resemnasem oarecum. Dar
Sfântul Nectarie m-a ajutat să mă angajez din nou în sistemul bancar,
cu un salariu bun, astfel încât să-mi achit datoriile, să îmi ajut familia
(să compensez oarecum perioada în care am stat acasă şi nu am
contribuit cu bani pentru cheltuielile casei).
începutul anului 2013 ne-a zdruncinat existenţa. Nepoţica mea,
Alexia (fiica surorii mele care a avut cancer tiroidian), acum în vârsta
de 6 ani şi 11 luni, a fost depistată cu cancer renal - gradul III. In trei
zile, am călcat pragurile a trei spitale din Bucureşti - acelaşi
diagnostic şi şanse mici de supravieţuire, având în vedere stadiul
bolii.
Un prieten de-al meu, de naţionalitate turcă, a creat o pagină
pe Facebook, solicitând ajutor prietenilor, astfel încât să încercăm să
mergem în afara ţării, respectiv, în Turcia, la Clinica Anadolu. După
o săptămână, un prieten de-al lui, grec de naţionalitate (din ţara
Sfântului Nectarie şi a Sfântului Efrem cel Nou) s-a oferit să suporte
costurile operaţiei, respectiv 25.000 de euro.
înainte de a pleca în Turcia, am ajuns la mormântul Părintelui
Arsenie Boca, la Aiud, la Sfinţii Mărturisitori. La începutul lunii
februarie, am plecat în Turcia, unde am început iar investigaţiile.
Medicul de acolo, un om deosebit, cu suflet mare, ne-a spus că
încearcă să facă pentru ea tot ce poate, ca şi pentru copilul lui, dar
şansele sunt mici şi doar Dumnezeu poate să mai facă o minune.
Pe 8 februarie, Dumnezeu a făcut minunea şi Alexia a ieşit din
operaţie. Acum, când mă uit în urmă, nici nu-mi vine să cred: eram
departe de casă, doar eu, sora mea şi micuţa... Dumnezeu ne-a
întărit.
14 SEPTEMBRIE 1 4 2 S * * * * * t t t t t t t t + tttt + tttttttttt tt t tt t t t t t
t t t 206
în luna ianuarie 2013, am aflat şi despre Sfântul Efrem cel Nou.
La început, eram sceptică şi mă gândeam că nimeni nu o să fie atât
de aproape de sufletul meu ca Sfântul Nectarie, dar m-am înşelat
(acum îi iubesc pe amândoi la fel de mult). în februarie, Alexia a
început chimioterapia în România, iar eu am început să merg la
Maslu, să trimit acatiste la mănăstiri, să o ung pe Alexia cu mir, în
fiecare seară şi atunci când avea dureri (am primit mir din Grecia, de
la Sfântul Nectarie, am fost la icoana izvorâtoare de mir a Sfântului
Efrem cel Nou).
Când Alexia a făcut ocluzie intestinală, Sfântul Efrem cel Nou a
salvat-o şi nu a mai fost necesară operaţia. De câte ori Alexia avea
dureri mari sau febră, citeam paraclisul Sfântului Efrem cel Nou şi se
liniştea imediat.
Mi-am amintit şi de Sfântul Partenie (citisem acatistul lui când
am aflat de boala tatălui); citind pe net, am aflat şi de Sfântul Luca al
Crimeei şi am început să îi citesc rugăciunea. Am citit zilnic acatistul
Sfântului Nectarie, al Sfântului Efrem cel Nou şi Paraclisul Maicii
Domnului, iar în gând, ziua, seara, noaptea, îi rugam şi pe ceilalţi
Sfinţi să ne ajute.
A fost o perioadă foarte grea, cu multe lacrimi, eram părăsiţi de
oameni pe care i-am considerat prieteni... Durerile şi întrebările
Alexiei ne duceau la disperare. Din lima februarie şi până în
septembrie, micuţa a făcut chimioterapie la Spitalul Fundeni.
Mergeam pe stradă, plângeam, simţeam nevoia să am o confirmare
că rugăciunea mea este auzită şi mă rugam în gând: „Sfinte Efrem, te
rog, dă-mi un semn că mă auzi, că mă ajuţi..."; de fiecare dată
primeam un semn, de câteva ori am găsit pe stradă bani, câte un îeu
(în condiţiile în care niciodată n-am găsit nimic) sau primeam un
mesaj, un telefon de încurajare. Rugăciunile noastre au ajuns acolo
Sus, căci pe 12 septembrie au mers în Turcia, la control şi rezultatul a
fost: „nici urmă de celulă canceroasă - curat" (evident, o să urmeze o
perioadă lungă de monitorizare). Dar important este că Sfinţii mei
buni nu ne-au părăsit, ne-au salvat puiul.
Ar fi multe de spus; am povestit totul pe scurt (oricum, ceea ce
simţi nu se poate explica în cuvinte).
Cei care aveţi probleme, rugaţi-vă la aceşti Sfinţi minunaţi.
Ajutorul o să vină la un moment dat (lucrurile nu se întâmplă când
vrem noi).
în aceste luni, din puţina mea credinţă, zilnic simţeam nevoia
să citesc minuni înfăptuite de Sfinţi, aşadar, am citit şi recitit de vreo
trei-patru ori cărţile cu minunile Sfinţilor mei dragi.
Bunule Dumnezeu, Măicuţa Domnului şi Sfinţilor ocrotitori,
tămăduitori şi grabnic ajutători, întăriţi-ne în credinţă şi iubire,
călăuziţi-ne paşii, ocrotiţi-ne de rele! Doamne, ajută-ne!
Valentina Dobre, Bucureşti, 13 octombrie 2013
+
Invăţându-ne să purtăm povara multelor pătimiri, ne întăreşti
în a lucra cele plăcute lui Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Efrem, iar
ajutorul tău vine în chip nevăzut, dăruindu-ne spor de nădejde şi
credinţă. Innoieşte-ne întru suspinul tău, ca, luminându-ni- se viaţa
cu raza venirii tale, să aducem mulţumire Celui Care neîncetat
săvârşeşte lucruri minunate prin tine.

AJUTOR DĂRUIT DIN BELŞUG


Vreau să mărturisesc despre aceea că soţul meu şi-a luat
permisul de conducere în străinătate, cu ajutorul Sfântului Efrem cel
Nou; sora mea a născut cu bine un băieţel, în condiţiile în care i s-a
deschis colul în luna a opta şi ar fi putut naşte prematur (starea ei de
sănătate e bună acum, deşi medicii prevedeau că vor fi probleme); eu
am găsit o casă la un preţ bun şi în condiţii convenabile (cheile
locuinţei le-am primit chiar pe 5 mai, ziua de prăznuire a Sfântului)
şi am descoperit o modalitate de a învăţa singură o limbă străină;
părinţii mei şi-au rezolvat unele probleme de sănătate.
Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat de nenumărate ori.
Câteodată, citindu-i acatistul, simt o mireasmă cerească. Mulţumesc,
Sfinte Mare Mucenice Efrem cel Nou!
Mihaela, Bruxelles, Belgia, 16 octombrie 2013 t
Cântec şi slavă cerească sunt tăinuite întru nevoinţa ta
pustnicească, Sfinte Părinte Efrem, iar pătimirea caznelor
muceniceşti te-a încununat cu suspinul cel preacurat al Sfântului
Duh. Umple vieţile noastre de mireasma Evangheliei lui Hristos, ca,
urmând cuvintelor Sale, să cunoaştem din încredinţare că împărăţia
Cerurilor se află lucrătoare înlăuntrul nostru.

SFÂNTUL M-A A U ZIT


Am aflat despre Sfântul Efrem de la părintele meu duhovnic,
în urmă cu două luni; mi-a recomandat să-i citesc acatistul măcar o
dată pe săptămână, deoarece am nişte probleme cu soţul meu. Am
cumpărat cartea Sfântul Efrem cel Nou-Minuni în România, am citit-o
14 SEPTEMBRIE 1425 ♦ t + + + t t ttttttttttt 208
şi cu fiecare pagină eram tot mai impresionată. începusem chiar să-l
plac pe acest Sfânt atât de iubit şi cinstit de foarte mulţi oameni.
Prima oară când i-am cerut ajutor bunului Sfânt Efrem, a fost o
situaţie mai banală (ar judeca-o unii), dar pentru mine a fost
confirmarea că acest Sfânt m-a auzit şi pe mine, păcătoasa.
într-o zi, eram destul de grăbită să ies cu copiii (trebuia să
mergem până undeva) şi nu găseam cheile. Am răscolit toată geanta,
ba am mai căutat şi prin casă, deşi niciodată nu le las aruncate
aiurea. Văzând că nu le găsesc, am cerut ajutor Sfântului, chiar dacă
aveam ceva îndoieli că mă va asculta într-o problemă atât de minoră
ca importanţă. Au fost de-ajuns doar câteva cuvinte şi imediat m-am
dus cu mâna intr-un buzunar al genţii, unde am găsit cheile. Atunci
am fost convinsă că Sfântul m-a ajutat şi i-am mulţumit.
Un alt episod a fost când am solicitat un împrumut la bancă şi
ne-a fost refuzat din cauza faptului că soţul meu avea un contract de
muncă care urma să se termine după două luni, iar împrumutul l-am
solicitat pe doi ani. Primul răspuns al funcţionarei de la bancă a fost:
„Nu". în acea seară, am citit acatistul Sfântului, poate cu ceva mai
multă evlavie decât de obicei, iar ajutorul lui nu a întârziat. A doua
zi, am fost informaţi că ne-a fost aprobată cererea de împrumut.
Ştiam că bunul Sfânt Efrem îmi era alături. Am încercat să-i
împărtăşesc şi soţului meu minunea pe care a făcut-o Sfântul cu noi,
dar el are inima prea învârtoşată ca să poată vedea adevărul.
Eu îi mulţumesc Sfântului Efrem pentru că este alături de
familia mea, îi mulţumesc Măicuţei Domnului, care ne veghează
mereu şi ne întinde o mână de ajutor atunci când avem nevoie şi-I
mulţumesc Domnului nostru Iisus Hristos că ni i-a dăruit pe Sfinţi să
ne ajute în nevoi şi să mijlocească pentru sufletele noastre cele pline
de păcate.
Minunat este Domnul Dumnezeul nostru prin lucrările
Sfinţilor Săi!
Doamne, miluieşte-ne şi ne ajută!
Petruţa, Torino, Italia, 17 octombrie 2013 t
Iubind Crucea Domnului şi râvnind a o îmbrăţişa desăvârşit, ai
dobândit pătimire mucenicească, Preacuvioase Părinte Efrem,
înveşmântându-te în sângele tău precum într-o hlamidă
împărătească. Străjuieşte-ne şi pe noi în gânduri, cuvinte şi fapte, ca,
toate săvârşindu-le întru lumina lui Dumnezeu, să nu mai ascundem
nimic întru întunericul păcatului şi al depărtării de Domnul.
+
5 MAI 1426 + + t + t t t + t t t t
t 209
METODA S. O. S.: „CHEAMĂ-MĂ ŞI VOI VENI!"

încep să scriu mărturia noastră cu o întârziere aşa de mare,


care mă ruşinează profund, întrucât ar fi trebuit scrisă cu mai mult
de un an în urmă. Dar, ca de obicei, Dumnezeu, prin Sfinţii Lui, ne
aşteaptă cu o răbdare şi o dragoste desăvârşite (de care noi
profităm). Suntem şi noi printre oamenii binecuvântaţi de
Dumnezeu cu un părinte duhovnic extraordinar, căruia îi datorăm
întoarcerea la Viaţă prin deschiderea minţii şi, încet-încet, a inimilor
noastre împietrite.
Când Părintele Ciprian (îndrumătorul comunităţii din jurul
Bisericuţei Studenţilor din Haşdeu, Cluj) mi-a dat prima carte cu
minunile Sfântului Efrem, am avut o reticenţă să o citesc repede,
ducându-mă cu gândul la atâtea cărţi care mă aşteptau, începute...
Dar, fiind de la Părintele nostru iubit, mi-a fost ruşine de gândul ăsta
şi am început să citesc.
Eram căsătoriţi de 3 ani şi jumătate şi viaţa noastră se îndrepta
spre o direcţie pe care începeam să o simt nefirească: munceam
amândoi până seara târziu şi, deşi ne doream copilaşi, nu ne
rugasem pentru asta în primii trei ani, convenindu-ne, din nefericire,
faptul că nimeni nu ne încurcă şi putem „progresa" profesional. De
fapt, nu aveam timp nici unul de altul, darămite de un copil... Şi
totuşi, cu trecerea vremii am început să simt din ce în ce mai acut că
lipseşte ceva şi să înţeleg că, dacă noi nu ne oprim din goana Martei,
aşa încât să facem loc unui copil în viaţa noastră, el nu va veni
nepoftit.
La îndemnul maicilor de la Mănăstirea Durău, am citit
împreună cu soţul meu Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana şi,
la îndemnul unor buni prieteni, am mers să ne închinăm la moaştele
Părintelui Ilie Lăcătuşu, care ne-a ajutat şi ne ajută.
Atunci când l-am descoperit pe Sfântul Efrem cel Nou, am
înţeles că el a venit în viaţa noastră exact atunci când începuserăm să
cerem ajutor pentru naştere de prunci. Cu câteva luni în urmă,
tăcuserăm analizele necesare şi medicii susţineau că amândoi
suntem medical sănătoşi, doar că nu rămâneam însărcinată. Pasul
următor al investigaţiilor ar fi implicat metode invazive, de care nu
eram deloc încântată.
Deşi nu eram obişnuită să citesc un acatist mai multe zile la
rând, cartea cu minimi mi-a dat imboldul firesc de a mă ruga şi eu
Sfântului Efrem, vreme de patruzeci de zile. Pe măsură ce zilele se
scurgeau, deveneam conştientă de lucrarea Sfântului Efrem şi în
14 SEPTEMBRIE 1425 + ziua
t t t t t t t t t t 2 1 0

30, testul de sarcină ne-a arătat ceea ce deja simţeam în inima mea: că
metoda S. O. S. de intervenţie a Sântului Efrem nu dă niciodată greş
în a face vădită voia lui Dumnezeu! Din momentul în care am
realizat că acest copilaş este în pântecele meu, din mila lui
Dumnezeu şi prin minunea Sfântului Efrem, am primit o putere de
nedescris în a nu mă gândi la ce s-ar putea întâmpla rău în cele 9
luni: eram convinsă că pruncul e în cele mai bune mâini, în ciuda
nepriceperii mele ca viitoare mămică.
Am mers în Grecia, cu câteva luni înainte de a naşte, să-i
mulţumim Sfântului Efrem şi acolo i-am descoperit pe Sfinţii Ioan
Rusul şi Nectarie, pe care i-am alăturat Sfântului Efrem ca
binefăcători. Când am fost la medic şi mi-a zis vârsta copilaşului, am
realizat că rămăsesem însărcinată în săptămâna în care fusesem la
mormântul Părintelui Arsenie, la Prislop. Aşa că toţi aceşti Sfinţi
minunaţi au făcut o muncă de echipă de nepătruns cu mintea, care ni
l-a dăruit pe micuţul Rafail, sănătos şi fericit.
Mai târziu, le-am vorbit şi altora despre minunea care ni s-a
întâmplat, printre aceştia fiind o doamnă care încerca de mulţi ani,
pierduse o sarcină şi era deznădăjduită. Cu cele două arme: uleiul
sfânt din Nea Makri şi cartea cu minuni, în câteva săptămâni ea a
trăit minunea sarcinii, pe care a dus-o la bun sfârşit.
Sfântul Efrem ne-a ajutat şi în situaţii concrete, din viaţa de zi
cu zi, cu acelaşi sistem S. O. S.: „Cheamă-mă şi voi veni!".
De aproape un an, mi-am propus să duc din cărţile cu minunile
Sfântului în câteva spitale şi nu am făcut-o, fără absolut nici un
motiv. Dar, dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la
Mahomed... aşa că m-am trezit că un prieten (de-al Sfântului Efrem!)
mi-a umplut maşina cu cărţile Sfântului, fără să accepte vreun ban.
Acum le-am adus acasă şi îl rog pe Dumnezeu să mă învrednicească
să duc la împlinire cele propuse, întrucât am primit cărţile pentru a
le da mai departe!
Cuvintele omeneşti nu pot să mulţumească lui Dumnezeu că ni
l-a descoperit pe Sfântul Efrem!
Aura, Cluj-Napoca, România, 19 octombrie 2013 t
Paşii tăi intră lin în vieţile noastre, aducându-ne împlinirea
sufletească şi binecuvântarea naşterii de prunci, Mare Mucenice
Efrem, ca astfel să cunoaştem cât de mare este dragostea lui
Dumnezeu pentru om. Sporeşte-ne credinţa şi luminează-ne minţile,
ca, prin mijlocirea rugăciunilor tale, să cunoaştem blândeţea cea
senină a chipului tău, întru care Domnul Hristosîşi tăinuieşte slava.
5 MAI i«6 211
AM REUŞIT SĂ-MI PĂSTREZ SERVICIUL

Vreau să-i mulţumesc Sfântului Efrem pentru că m-am împăcat


cu cineva şi fiindcă până acum am reuşit să-mi păstrez serviciul.
Un alt ajutor pe care l-am primit de la Sfânt este legat tot de
serviciu. Nu ştiam unde mi-am pus o chitanţă (lucrez la un chioşc de
ziare şi banii de pe încasări se dau şoferului, pe bază de chitanţă),
pentru a face raportul de gestiune pe ziua când mi s-a făcut
inventarul dinaintea plecării în concediu. M-am rugat Sfintei
Fecioare, Sfinţilor Efrem şi Mina şi chitanţa a ieşit la iveală.
S. M. S., România, 19 octombrie 2013 t
Toate ale noastre le faci ale tale, ridicând mulţime de poveri şi
neputinţe, Sfinte Preacuvioase Efrem, căci, fiind lucrător al dragostei
lui Hristos, vii să împlineşti toate cele care ne sunt spre folos şi
mântuire. Cuprinde-ne întru bunătatea ta cea veşnică, ca, fiind
curăţaţi cu ploaia lacrimilor tale, să adăugăm pas după pas pe calea
cea binecuvântată a împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului.

S U NTE M N EP U TI NC I OŞ I , O RBI, LE GA ŢI

„Pentru că recunoaştem că suntem neputincioşi, de nu ne vei


întări, orbi, de nu ne vei lumina, legaţi, de nu ne vei dezlega..."
Aş dori să împărtăşesc tuturor o întâmplare care m-a tulburat
enorm şi din care numai cu ajutorul Maicii Preacurate, al Sfântului
Efrem cel Nou şi, bineînţeles, al Domnului nostru Iisus Hristos am
reuşit să ies la lumină (în adevăratul sens al cuvântului).
Cu trei seri în urmă, i-am pregătit pe copii de culcare, aşa cum
fac în fiecare seară, numai că, fiind răciţi amândoi, sunt ceva mai
mofturoşi decât de obicei. Fiica mea de trei ani se smiorcăia fără un
motiv anume, băieţelul de un an se agita şi scâncea în braţele mele,
iar eu nu ştiam cum să mă mai comport cu amândoi. La un moment
dat, Gabriel a vomat aproape tot ce mâncase mai înainte. Am crezut
că se va linişti şi va putea dormi, dar n-a fost aşa. Plângea din ce în ce
mai tare. Miriam (trei ani) îi ţinea isonul, iar mie îmi venea o durere
de cap groaznică. Intrasem într-o stare de panică (numai cei care
cunosc adevăratul sens al cuvântului „panică" pot înţelege prin ce
am trecut), aveam un zumzăit constant în urechi, iar durerea de cap
parcă sporea tot mai mult. M-am aşezat în pat, am aşezat băiatul la
sân, sperând că-1 voi linişti, iar în acel moment a început teroarea. In
mintea mea intraseră nişte gânduri groaznice; parcă cineva îmi
14 SEPTEMBRIE 1425 + + t t t t t t t 212
şoptea să-mi omor copiii şi apoi să mă omor şi eu. închideam ochii şi
mă vedeam cu mâinile în jurul gâtului fiecăruia sau mă „vedeam"
înjunghiindu-mi copilaşii, ca apoi să termin, luându-mi viaţa.
Simţeam o greutate care mă apăsa pe piept, nu reuşeam să respir şi,
în acelaşi timp, încercam să înlătur aceste gânduri din mintea mea.
Dar nu reuşeam! Puţin a lipsit să nu mă ridic din pat şi să fac acest
imens păcat. „Inchide-le gura odată pentru totdeauna şi apoi ai să
scapi, e atât de uşor!" - îmi şoptea în ureche.
Atunci am încercat să spun o rugăciune, dar nu am putut; nu
îmi aminteam cuvintele, nu reuşeam să deschid gura, nu puteam
scoate nici un sunet. Atunci am înţeles că era o ispită! Cel rău nu mă
lăsa să cer ajutor Domnului. Am început să plâng, în inima mea.
Poate vă vine greu să credeţi, nu îmi curgeau lacrimi pe faţă, dar
inima mea plângea în hohote, pentru că mă aflam într-un întuneric
profund, total. Atunci am încercat să strig, tot în gând, bineînţeles, la
Maica Domnului, la Domnul Iisus Hristos, la Sfântul Efrem şi la
îngerul meu Păzitor, să mă ajute să scap de acea povară. Nu puteam
să spun o rugăciune, propriu-zis, ziceam doar: „Măicuţa Domnului,
ajută-mă tu, te rog! Doamne Iisuse, scapă-mă! Sfinte Efrem, auzi-mă
şi ajută-mă să scap de ispită!".
M-am chinuit aşa cam o oră, apoi am simţit ca un fel de linişte
şi pace care începeau să mă învăluie, am putut să-mi fac Cruce, nu
mai aveam mâinile amorţite (fusesem prizonieră în propriul meu
corp, doar cu limba mi-am făcut Cruce), şi am mulţumit Domnului.
M-am ridicat din pat, cu băiatul în braţe, m-am dus la
bucătărie, unde ardea lumina candelei şi m-am închinat. Tot răul
trecuse, iar acum plângeam de fericire că m-a auzit Maica Domnului
şi Sfântul Efrem şi m-au scos din întuneric, pe mine, păcătoasa şi
netrebnica.
Mulţumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfântului
Efrem pentru minunea pe care au făcut-o cu mine. Rugaţi-vă
neîncetat pentru a nu cădea în ispită.
Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaş şi duşmănos;
Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumuseţea Domnului Hristos!
Petruţa, Torino, Italia, 19 octombrie 2013 t
Ai înfrânt hoardele drăceşti prin smerenia ta, Preacuvioase
Părinte Efrem, iar prin cumplitele cazne muceniceşti ai biruit
desăvârşit, fiind lucrător preaiscusit al poruncii iubirii vrăjmaşilor.
Nu înceta a ne întâmpina cu milostivirile tale, ca, temeluindu-ni-se
viaţa pe lucrarea poruncilor Evangheliei, să ne învrednicim a primi
în inimi strălucirea Soarelui Dreptăţii, Mântuitorul Iisus Hristos.
! MAI 1126 + + t t t t t t t 213
„STAI LINIŞTITĂ, REZOLV EU!"

Doresc să mulţumesc Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou


pentru minunea făcută cu mine, pe care o mărturisesc tuturor în
semn de adâncă recunoştinţă.
La serviciu, am avut o mare problemă: lucrând cu multe acte,
s-a observat, la un moment dat, că nu se găsesc două dintre ele.
Actele erau de o mare importanţă, dispariţia lor îmi crea mie şi
colegilor de birou probleme deosebite, nu doar pierderea locului de
muncă, ci şi alte necazuri, mai mari. Le-am căutat cu disperare
vreme de câteva zile, dar fără rezultat.
încă înainte de pierderea actelor, începusem să citesc despre
Sfântul Efrem cel Nou, viaţa şi minunile săvârşite de el. De la început
m-am simţit atrasă de acest Sfânt, l-am simţit aproape. Necazul de la
serviciu m-a făcut să cer ajutorul „prietenilor" cărora mă rugam de
obicei: Maicii Domnului, Cuviosului David (din Evia - Grecia),
Părintelui Arsenie Boca, Sfântului Mina, Părintelui Iustin Pârvu, care
este făcător de minuni, precum şi Sfântului Mucenic Efrem. în
ultimele zile, spuneam continuu în gând: „Sfinte Mucenice Efrem,
ajută-mă!".
Aseară, am luat paraclisul Sfântului Efrem, să-l citesc din nou;
înainte de a începe, am privit icoana Sfântului de pe coperta cărţii.
Până atunci, chipul Sfântului avea o privire „goală", de parcă nu
privea nicăieri, dar acum privea direct spre mine, cu ochi
pătrunzători. Atunci am simţit parcă un gând trimis de Sfânt: „Stai
liniştită, rezolv eu!" şi imediat am simţit o linişte profundă, ca şi cum
n-aş mai fi avut nici o problemă.
Azi, 21 octombrie 2013, la serviciu, am început din nou să caut
actele, dar după nici 15 minute, mi-a venit în gând să trag afară
sertarul biroului, să mă uit dedesubt. Şi - minune! - am găsit actele,
căzute sub sertar. N-au trecut nici 5 minute şi am fost chemată la
direcţiune, pentru a da socoteală de actele pierdute. M-am dus şi am
arătat actele găsite. Cu toţii au rămas înmărmuriţi. Erau pregătiţi să
mă certe, dar n-au mai putut să scoată nici un cuvânt.
Mulţumesc, Sfinte Mare Mucenice Efrem, pentru minunea
făcută cu mine. Mulţumesc Domnului pentru mila faţă de noi şi
pentru Sfinţii ce ni i-a dat ca să-i avem mijlocitori către El.
Am promis Sfântului că, dacă găsesc actele azi, voi face
cunoscută minunea lui, ca îndemn pentru toată lumea spre a cere cu
nădejde ajutorul lui.
O credincioasă din România, 22 octombrie 2013 t
1« SEPTEMBRIE 1US ( I * »(* i t ( t M H t t t t t t t t t t t t tt t + t t + + t t t t t
t tt
214
Având cunoştinţă deplină şi cunoscându-le pe toate întru
Duhul Sfânt, nimic dintru cele ale noastre nu-ţi este străin, Sfinte
Părinte Efrem, căci dragostea cu care ne priveşti vieţile este
desăvârşită. Pune un strop din tăria ta mucenicească şi în sufletele
noastre, ca, urmând după putere pilda ta, să ne facem iubitori de
osteneală şi cinstitori ai Sfintei Cruci, întru care tu te-ai arătat
biruitor, dimpreună cu Domnul Hristos.

DEPENDENŢA DE ANTIDEPRESIVE

Mă aflam în situaţia în care luam antidepresive de doi sau trei


ani. M-am rugat Sfântului Efrem să mă ajute să scap de această
dependenţă. Minunea s-a produs chiar în acea zi: nu am mai simţit
nevoia să iau medicamente.
Mulţumesc, Sfinte Mare Mucenice Efrem cel Nou!
Mihaela, România, 26 octombrie 2013 t
Puterea ta dumnezeiască e mai presus de cea a lucrurilor
omeneşti, Sfinte Părinte Efrem, iar cei care-şi pun nădejdea întru
ajutorul tău dobândesc cu grăbire plinirea cererilor. Dăruieşte-ne
sănătate sufletului şi trupului, ca şi prin acestea să se proslăvească în
lume numele Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru!

O PACE ŞI O CĂLDURĂ CA O ÎMBRĂŢIŞARE

în anul 2011, am rămas însărcinată, dar la scurt timp, am suferit


un avort spontan. A urmat o stare de depresie, pentru că nimeni din
familie nu m-a sprijinit, neînţelegând prin ce trec. între timp, am aflat
de la o prietenă despre Sfântul Efrem şi minunile sale şi am început
să citesc acatistul şi paraclisul Sfântului.
într-o seară, în timp ce mă rugam Sfântului Efrem, am simţit o
pace şi o căldură care mă cuprindeau ca într-o îmbrăţişare. Atunci
mi-am dat seama că Sfântul este cu mine şi îmi înţelege durerea şi că
mă va ocroti de acum înainte.
După câteva luni, timp în care am citit acatistul şi paraclisul
Sfântului Efrem, am rămas însărcinată din nou şi, cu ajutorul lui
Dumnezeu, al Maicii Domnului, al Sfântului Efrem şi al tuturor
Sfinţilor şi îngerilor, am avut o sarcină uşoară şi dusă la bun sfârşit.
Mai mult decât atât, în timpul travaliului, mi-a trimis Dumnezeu doi
îngeri (medici rezidenţi), care m-au sprijinit în acele momente grele
şi am născut un băiat sănătos, pe nume Ştefan.
Dacă cere cineva ajutorul unui Sfânt cu credinţa că va primi
ceea ce îşi doreşte, cu siguranţă aşa va fi! Dumnezeului nostru slavă!
T., România, 27 octombrie 2013 t
Cine va putea mărturisi deplin neţărmurita putere a
îmbrăţişării tale, preablândule Efrem, căci nu la oameni, neamuri sau
popoare se opreşte, ci se deschide, cuprinzând întreaga fire
omenească din toate locurile şi din toate veacurile. De aceea, te
rugăm, primeşte şi pipernicita noastră laudă, prin care îţi grăim:
Bucură-te, Sfinte Efrem, zbor al Duhului Sfânt, ce îmbrăţişează
inimile tuturor!

UN CAZ DE H IP O GL IC EM IE L A U N P R U N C
încep prin a le mulţumi Maicii Domnului, Sfântului Nectarie şi
Sfântului Efrem cel Nou pentru minunile pe care le-au făcut pentru
copilaşul nostru, Matei Ioan.
Totul a început în data de 2 iunie, după naşterea lui Matei Ioan
(31 mai 2013), când am aflat că are probleme mari cu glicemia.
O echipă de medici m-a chemat la terapie intensivă, unde era
ţinut Matei Ioan, şi mi-au explicat ce probleme are copilul meu şi
cum îl pot afecta acestea pe viitor.
Matei Ioan are hipoglicemie (glicemia scăzută) şi aceste scăderi
de glicemie puteau să-i producă leziuni permanente la nivelul
creierului, să-i provoace convulsii şi multe alte probleme. Când am
aflat de această boală, aproape am căzut în deznădejde, dar, cu
ajutorul Maicii Domnului şi al Sfântului Nectarie, am reuşit să-mi
revin.
Atunci am început să mă rog mult Maicii Domnului şi
Sfântului Nectarie să-mi ajute copilaşul!
între timp, medicii îi făceau analize zilnic lui Matei şi nu
găseau nimic în neregulă, adică nu găseau cauza acestei glicemii
scăzute. Această problemă era un caz foarte rar.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, am avut în spital oameni (cărora le
mulţumesc din suflet) care m-au ajutat foarte mult şi prin
intermediul cărora am reuşit să aduc o parte din moaştele Sfântului
Nectarie la Matei.
Sfântul Nectarie l-a ajutat enorm pe Matei! Deşi el avea
glicemia foarte mică (11), nu apărea nici un efect advers (convulsii),
ci dormea liniştit. Medicii i-au administrat medicamente pentru
menţinerea glicemiei sub control şi a trebuit să-i pună un cateter
central. Acest cateter central i-a fost pus la chirurgie, unde, din
14 SEPTEMBRIE 216
nou, Sfântul Nectarie a fost lângă el, l-a protejat şi nu s-a întâmplat
nimic. Când se pune un cateter central, pacientul poate să facă stop
cardiac.
între timp, ne-am gândit să-l botezăm pe Matei în spital. încă o
minune a fost faptul că, după botez, glicemia lui Matei a fost foarte
mare (150) şi atunci am ştiut că Dumnezeu ne ajută să trecem peste
toate. între timp, am primit de la o prietenă de la bisericuţă o carte cu
minunile Sfântului Efrem cel Nou, despre care nu ştiam nimic. Am
început să o citesc şi să mă rog şi Sfântului Efrem.
După multe investigaţii ale medicilor, s-a descoperit că mai
fusese un caz de hipoglicemie la un copil, în alt spital, un singur caz,
în cariera unei doctoriţe pensionate. Atunci au aflat care este
medicamentul de care are nevoie Matei pentru a i se stabiliza
glicemia şi a se vindeca cu timpul.
Problema era că medicamentul acesta nu se găsea în România.
Atunci doctorii mi-au dat numele firmei care produce medicamentul
şi, ghiciţi ce... era chiar firma pentru care lucrez eu - încă o minune a
Sfântului Nectarie şi a Sfântului Efrem cel Nou! Bineînţeles că am
reuşit să găsesc medicamentul şi, imediat ce i-a fost administrat,
Matei a început să aibă glicemia bună şi a reuşit să scape de celelalte
trei sau patru medicamente tari care îi erau administrate prin cateter.
Cu ajutorul Maicii Domnului, al Sfântului Efrem cel Nou şi al
Sfântului Nectarie, după o săptămână, am reuşit să plecăm acasă
doar cu acest medicament. Prima dată acasă, după o lună!
Acum, Matei Ioan are 5 luni şi mulţumim lui Dumnezeu că a
crescut mare şi frumos!
Sperăm ca, pentru rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului
Nectarie şi ale Sfântului Efrem cel Nou, să ne ajute Dumnezeu să
scăpăm curând de medicament şi să crească Matei mare, şi să poată
să dea slavă lui Dumnezeu!
Rugaţi-vă Sfântului Nectarie şi Sfântului Efrem cel Nou!
Cristina, România, 29 octombrie 2013
+
Stându-ne de faţă în chip nevăzut, le faci lucrătoare în vieţile
noastre pe toate cele care ne sunt spre folosul sufletului, Mare
Mucenice Efrem, căci prin rugăciunile tale, ne mijloceşti plinirea
cererilor. Adu-ne în inimi spor de trezvie şi înţelepciune, ca, urmând
calea cea strâmtă a mântuirii, prin lacrimi să ne luminăm haina
Sfântului Botez, spre a primi puterea cea făcătoare de viaţă a
Trupului şi Sângelui Domnului.

PRIVIREA
SFÂNTULUI EFREM

Problemele de sănătate ale micuţei noastre, care nici nu


împlinise un an, nu se mai terminau. Umblam din doctor în doctor,
cheltuind foarte mulţi bani, fără nici un diagnostic concret, până
când am ajuns la o doctoriţă care a suspectat-o de o boală foarte
gravă, o malformaţie congenitală fără leac, moment în care totul s-a
năruit în jurul nostru, ca părinţi. Plângeam încontinuu şi nu puteam
accepta ideea... Această stare de nelinişte a durat vreo trei zile, până
când urma să aflăm rezultatul analizelor, care aveau să confirme sau
să infirme această boală.
In timpul acesta, încercam să găsim un alt medic specializat în
acest diagnostic la copii, care să o vadă şi să ne spună dacă temerile
noastre sunt sau nu fondate. Din păcate, toate simptomele se
potriveau, iar noi eram de-a dreptul disperaţi, aşa că am alergat la
Mănăstirea Radu Vodă, unde se află moaştele Sfântului Nectarie,
ocrotitorul şi Sfântul nostru drag, să ne ajute să ieşim din acel
coşmar, ocazie cu care am cerut şi sfatul duhovnicului nostru, care,
prin voia lui Dumnezeu, ne-a trimis ajutorul de care aveam nevoie,
spunându-ne să citim acatistul Sfântului Efrem cel Nou, căci este
grabnic ajutător şi făcător de minuni.
In aceeaşi seară, soţul meu a citit acatistul Sfântului Efrem, iar
eu, pe cel al Sfântului Nectarie, rugându-ne să fie totul bine cu
micuţa noastră, să nu aibă această boală. în aceeaşi noapte, în timp ce
era pe punctul de a adormi lângă micuţă, soţul meu l-a văzut pe
Sfântul Efrem deasupra patului, privindu-1, şi a simţit de îndată o
linişte de nedescris şi o uşurare. A doua zi, uitându-se atent la icoana
de pe coperta acatistului, şi-a dat seama că cel pe care îl văzuse în
cameră semăna întocmai cu Sfântul.
In dimineaţa următoare, şi eu simţeam, în mod inexplicabil, o
stare de linişte şi bine, ca şi când aş fi fost încredinţată că totul este
bine, deşi eram programaţi la o altă investigaţie, foarte relevantă în
stabilirea diagnosticului. Soţul meu încă nu îmi povestise ce văzuse
înainte de a merge la spital, însă eu eram foarte încrezătoare că totul
va fi bine, deşi, de obicei, sunt foarte înspăimântată şi panicată.
Valorile analizei au ieşit foarte scăzute, semn că nu putea fi
vorba despre acea suspiciune. Ajunşi acasă, soţul meu mi-a povestit
cum i s-a arătat Sfântul şi atunci am înţeles totul... Sfântul Efrem
intervenise atât de repede!
14 SEPTEMBRIE ++++ t t t t t t t t 218
De atunci, totul a mers spre bine. Mici lucruri care să ne
îngrijoreze au mai fost şi încă mai sunt, dar ne-am liniştit, nu mai
alergăm la spitale, nimic nu mai pare grav. Am început şi eu să citesc
acatistul Sfântului Efrem în fiecare zi şi simt ajutorul său imediat, în
orice problemă aş avea. în fiecare dimineaţă, vin cu alte şi alte
rugăminţi legate de îndatoririle zilnice şi întotdeauna simt că sunt
ascultată şi totul îşi găseşte rezolvarea rapid.
Am citit toate cărţile apărute în România despre Sfântul Efrem
şi, nu de puţine ori, mi-au fost alinare şi hrană sufletească. Pentru
acest motiv, dar şi drept recunoştinţă pentru ajutorul primit, am scris
această mărturisire, spre a le fi şi altora ajutor şi întărire în credinţă.
Cel mai bun sfat pe care îl pot da oamenilor aflaţi în orice tip de
suferinţă este să se roage, căci negreşit vor primi ajutorul de care au
nevoie. Sfinţii sunt printre noi, prezenţi şi gata să ne ajute oricând
este nevoie, dacă le cerem acest lucru cu folos şi credinţă.
Adriana, România, 29 octombrie 2013 t
în privirea ta e adunat tot seninul luminii dumnezeieşti, Mare
Mucenice Efrem, iar prin venirea ta alături de noi, cunoaştem
puterea de neclintit a împărăţiei Cerurilor. Fii nouă ocrotitor şi
călăuzitor întru această viaţă pământească, ca toţi dimpreună - copii,
părinţi şi bunici - să ajungem cu bine la limanul veşnicei bucurii,
unde nu mai este nici o durere, întristare ori suspin.

RU GĂ CIU NEA
RE Z OL VĂ T O TU L

Mă mir şi iar mă mir de cât de repede ne ajută Dumnezeu şi


Sfinţii Lui!
De câteva luni, cumnatul meu căuta de muncă... şi în ultima
vreme, căzuse într-un fel de deznădejde, căci nu îl voia nimeni, deşi
era chemat la interviuri şi i se spunea că va primi răspuns. Are deja
doi copilaşi şi soţia lui este însărcinată cu al treilea. Stau cu părinţii
mei şi aceştia le sunt singurul sprijin, dar e destul de greu pentru
nişte bătrâni să întreţină o familie tânără, care va avea trei copilaşi în
curând. Eu am tot insistat să meargă să depună CV peste tot, să caute
oriunde ceva de muncă.
De vreo două zile, am început să citesc noua carte cu minunile
Sfântului Efrem cel Nou. Ieri, mă tot gândeam cum să-i ajutăm pe
Daniel şi familia lui, pentru că situaţia este foarte grea pentru ei.
IMAIlCitttttttttttttttttttttttttttttttttt t t t t t
t t t 219
PRIVIREA
SFÂNTULUI EFREM

Problemele de sănătate ale micuţei noastre, care nici nu


împlinise un an, nu se mai terminau. Umblam din doctor în doctor,
cheltuind foarte mulţi bani, fără nici un diagnostic concret, până
când am ajuns la o doctoriţă care a suspectat-o de o boală foarte
gravă, o malformaţie congenitală fără leac, moment în care totul s-a
năruit în jurul nostru, ca părinţi. Plângeam încontinuu şi nu puteam
accepta ideea... Această stare de nelinişte a durat vreo trei zile, până
când urma să aflăm rezultatul analizelor, care aveau să confirme sau
să infirme această boală.
In timpul acesta, încercam să găsim un alt medic specializat în
acest diagnostic la copii, care să o vadă şi să ne spună dacă temerile
noastre sunt sau nu fondate. Din păcate, toate simptomele se
potriveau, iar noi eram de-a dreptul disperaţi, aşa că am alergat la
Mănăstirea Radu Vodă, unde se află moaştele Sfântului Nectarie,
ocrotitorul şi Sfântul nostru drag, să ne ajute să ieşim din acel
coşmar, ocazie cu care am cerut şi sfatul duhovnicului nostru, care,
prin voia lui Dumnezeu, ne-a trimis ajutorul de care aveam nevoie,
spunându-ne să citim acatistul Sfântului Efrem cel Nou, căci este
grabnic ajutător şi făcător de minuni.
In aceeaşi seară, soţul meu a citit acatistul Sfântului Efrem, iar
eu, pe cel al Sfântului Nectarie, rugându-ne să fie totul bine cu
micuţa noastră, să nu aibă această boală. In aceeaşi noapte, în timp ce
era pe punctul de a adormi lângă micuţă, soţul meu l-a văzut pe
Sfântul Efrem deasupra patului, privindu-1, şi a simţit de îndată o
linişte de nedescris şi o uşurare. A doua zi, uitându-se atent la icoana
de pe coperta acatistului, şi-a dat seama că cel pe care îl văzuse în
cameră semăna întocmai cu Sfântul.
In dimineaţa următoare, şi eu simţeam, în mod inexplicabil, o
stare de linişte şi bine, ca şi când aş fi fost încredinţată că totul este
bine, deşi eram programaţi la o altă investigaţie, foarte relevantă în
stabilirea diagnosticului. Soţul meu încă nu îmi povestise ce văzuse
înainte de a merge la spital, însă eu eram foarte încrezătoare că totul
va fi bine, deşi, de obicei, sunt foarte înspăimântată şi panicată.
Valorile analizei au ieşit foarte scăzute, semn că nu putea fi
vorba despre acea suspiciune. Ajunşi acasă, soţul meu mi-a povestit
cum i s-a arătat Sfântul şi atunci am înţeles totul... Sfântul Efrem
intervenise atât de repede!
ttt + tfttt + ttttttttt + tttttttttttttt t t t t t
14 SEPTEMBRIE 1425
t t t 218
De atunci, totul a mers spre bine. Mici lucruri care să ne
îngrijoreze au mai fost şi încă mai sunt, dar ne-am liniştit, nu mai
alergăm la spitale, nimic nu mai pare grav. Am început şi eu să citesc
acatistul Sfântului Efrem în fiecare zi şi simt ajutorul său imediat, în
orice problemă aş avea. în fiecare dimineaţă, vin cu alte şi alte
rugăminţi legate de îndatoririle zilnice şi întotdeauna simt că sunt
ascultată şi totul îşi găseşte rezolvarea rapid.
Am citit toate cărţile apărute în România despre Sfântul Efrem
şi, nu de puţine ori, mi-au fost alinare şi hrană sufletească. Pentru
acest motiv, dar şi drept recunoştinţă pentru ajutorul primit, am scris
această mărturisire, spre a le fi şi altora ajutor şi întărire în credinţă.
Cel mai bun sfat pe care îl pot da oamenilor aflaţi în orice tip de
suferinţă este să se roage, căci negreşit vor primi ajutorul de care au
nevoie. Sfinţii sunt printre noi, prezenţi şi gata să ne ajute oricând
este nevoie, dacă le cerem acest lucru cu folos şi credinţă.
Adriana, România, 29 octombrie 2013
+
în privirea ta e adunat tot seninul luminii dumnezeieşti, Mare
Mucenice Efrem, iar prin venirea ta alături de noi, cunoaştem
puterea de neclintit a împărăţiei Cerurilor. Fii nouă ocrotitor şi
călăuzitor întru această viaţă pământească, ca toţi dimpreună - copii,
părinţi şi bunici - să ajungem cu bine la limanul veşnicei bucurii,
unde nu mai este nici o durere, întristare ori suspin.

RU GĂ CIU NEA
RE Z OL VĂ T O TU L

Mă mir şi iar mă mir de cât de repede ne ajută Dumnezeu şi


Sfinţii Lui!
De câteva luni, cumnatul meu căuta de muncă... şi în ultima
vreme, căzuse într-un fel de deznădejde, căci nu îl voia nimeni, deşi
era chemat la interviuri şi i se spunea că va primi răspuns. Are deja
doi copilaşi şi soţia lui este însărcinată cu al treilea. Stau cu părinţii
mei şi aceştia le sunt singurul sprijin, dar e destul de greu pentru
nişte bătrâni să întreţină o familie tânără, care va avea trei copilaşi în
curând. Eu am tot insistat să meargă să depună CV peste tot, să caute
oriunde ceva de muncă.
De vreo două zile, am început să citesc noua carte cu minunile
Sfântului Efrem cel Nou. Ieri, mă tot gândeam cum să-i ajutăm pe
Daniel şi familia lui, pentru că situaţia este foarte grea pentru ei.
t t t t + t t t t t t t t 219
Mi-a dat Sfântul prin gând că îi putem ajuta şi noi cumva: prin
rugăciune.
De ieri, am început să citesc acatistul Sfântului Nectarie (dragul
meu Bunicuţ) şi mi-am pus toata nădejdea în el, ştiind că ajută pe cei
ce caută de muncă. Spre seară, vorbind cu o altă soră de-a mea,
Mihaela, i-am sugerat să citească şi ea un acatist, timp de patruzeci
de zile şi i-am zis că ar fi frumos ca ea să-l citească pe al Sfântului
Efrem cel Nou. Apoi m-am gândit că ar fi frumos ca mama să-l
citească pe al Sfintei Parascheva, o altă Sfântă dragă inimilor noastre.
Dacă vă spun că azi cumnatul meu a fost chemat la interviu şi
de mâine începe munca, mă credeţi? Am rămas mută când am auzit!
Ce repede au mijlocit Sfinţii la Dumnezeu ca să găsească şi el ceva de
lucru! De atâta timp se chinuia să-şi găsească un loc de muncă şi,
iată, rugăciunea rezolvă totul.
Chiar şi pe noi, păcătoşii, ne ascultă Sfinţii şi ne miluiesc!
Trebuie să amintesc şi alţi Sfinţi la care m-am rugat pentru aceasta şi
ştiu că au mijlocit la Dumnezeu: Maica noastră Preasfântă, care
mereu se roagă pentru noi, Sfinţii Nicolae, Stelian, Spiridon, Rafail,
Nicolae şi Irina, Daniel, Teodora de la Sihla, Ioan Botezătorul şi Ioan
de la Suceava şi mulţi, mulţi alţi Sfinţi, cărora le mulţumesc din
inimă.
Mare eşti Doamne, Dumnezeul nostru! Mulţumim din nou şi
ne rugăm să se descurce cumnatul meu la muncă şi să-şi câştige
pâinea cea de toate zilele. Alina S., România, 31 octombrie 2013
+
Umbrindu-ni-se vieţile cu strâmtorări şi necazuri, învăţăm a
nădăjdui cu totul în Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Efrem şi,
avântându-ne în rugăciune, prindem spor de nădejde şi putere de a
trece peste toate greutăţile. Ajută-ne cu darul tău, ca, dobândind cele
trebuincioase trupului, să căutăm din toată inima a dobândi şi
Pâinea cea pogorâtă din Cer, Trupul şi Sângele Fiului lui Dumnezeu.

„PÂNĂ LA DUMNEZEU"
TE AJUTĂ
ŞI TE ÎNDRUMĂ SFINŢII

Doamne ajută şi toate cele de folos celor ce citesc!


Sunt mama unei fetiţe cu o dizabilitate severă, aşa că neam mai
dorit un copil, spre ajutorul ei, când bătrâneţile - dacă le rânduieşte
Bunul Dumnezeu - vor veni şi puterile ne vor lăsa.
1* SEPTEMBRIE 220
în primăvara anului 2012, imediat după sfârşitul postului
Sfintelor Paşti, am făcut acatistul Sfântului Ioan Rusul şi apoi, spre
seară, de ziua Sfântului Ioan, am făcut şi acatistul Sfântului Efrem cel
Nou. în seara aceea, am visat un călugăr înalt, cu tenul măsliniu, care
mi-a zis cu oarecare asprime: „Veşmânt nou ţi s-a dat, să nu laşi
rugăciunea".
Sunt oarecum reticentă la vise, întrucât pot fi nu numai de la
Dumnezeu, aşa că mi-am întrebat duhovnicul dacă este înşelare.
Părintele duhovnic mi-a zis că cel rău nu te îndeamnă la rugăciune,
aşa că, după câteva zile, aveam confirmarea - deşi oareşce bănuială
avusem dinainte - că sunt însărcinată.
Sarcina a decurs cu ceva peripeţii la început, cu riscul de a o
pierde, apoi triplul test a fost cu risc crescut de sindrom Down, dar
mai departe, cu rugăciunile atâtor oameni cunoscuţi şi necunoscuţi,
în ianuarie 2013, a venit mica Efremia, sănătoasă. Acum are nouă
luni şi, pentru prima dată, cineva mi-a zis: „Mama".
Nu sunt cuvinte pentru a descrie acest simţământ. Acum ştiu şi
cred că pentru cei ca mine, păcătoşii, a curs pe Cruce Sângele
Mântuitorului şi că numai dragostea L-a ţinut pe ea. „Până la
Dumnezeu" nu „te mănâncă Sfinţii", ci, până acolo, ei te ajută şi te
îndrumă nevăzut, tainic.
Slavă Domnului pentru toate şi pentru că ne-a dat astfel de
mijlocitori! E. C., România, 31 octombrie 2013
+
Dintru îmbrăţişare tainică şi dumnezeiască văzând desăvârşit
cele lăuntrice ale noastre, Sfinte Părinte Efrem, ne povăţuieşti la cele
care ne sunt spre zidire lăuntrică şi spre unire cu Duhul cel
Preasfânt. Pentru aceea, şi noi te vestim tuturor, mărturisind prin
puţine şi smerite cuvinte slava şi puterea întru care eşti pururea
lucrător şi purtător de grijă sufletelor noastre.
CUPRINS

Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou a celui biruit de suferinţă....................... 5


Viaţa Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Efrem cel Nou ............................... 7
Despre sfintele moaşte şi papucii Marelui Mucenic Efrem ................................... 13
Cinstirea Sfinţilor lui Dumnezeu - cuvânt rostit de
Părintele Ciprian Negreanu .............................................................................. 15
„Sfântul Fulger" - interviu la Mănăstirea din Nea Makri ....................................... 19

MĂRTURII ALE MINUNILOR SFÂNTULUI E F R E M


Ieşirea din minciună şi lenevie ................................................................................... 22
Am eliminat piatra de la rinichi .................................................................................. 23
Am rămas însărcinată .................................................................................................... 24
Credinţa neclintită şi sârguinţa în a munci ............................................................... 24
Mireasma Sfântului Efrem a fost binevestitoare...................................................... 25
Soţul meu s-a vindecat de hepatită cronică ............................................................... 27
Atunci când medidi nu ne mai dădeau niti o nădejde ............................................ 27
Rugădunea mamei din Noua Zeelandă îl ajută pe fiul ei din Frankfurt ............. 29
Hernia ombilicală ..... ..................................................................................................... 30
M-am vindecat de vertijul cronic ............................................................................... 31
Numărul 5 ........................................................................................................................ 32
Un anunţ în cutia poştală ............................................................................................. 32
Dragostea pilduitoare a Sfântului Efrem.................................................................... 33
Ca un tată ocrotitor ......................................................................................................... 35
Cum l-am născut pe Efrem ............................................................................................ 39
Da, da, Sfântul Efrem cel nou a vindecat leucemia! ................................................ 44
A zis pur şi simplu: „Bine"........................................................................................... 46
Mi-a spus că vrea să fiu soţia lui şi să fim cu binecuvântarea lui Dumnezeu ..... 47
O sumedenie de bonusuri ............................................................................................. 48
O zvâcnire caldă a inimii de mamă............................................................................. 50
Intru lumina zâmbetului tău ........................................................................................ 54
Atâta iubire faţă de neamul omenesc ......................................................................... 56
Roagă-te Sfântului Efrem cel Nou! .............................................................................. 57
Cu dragoste şi putere ..................................................................................................... 58
Un prieten minunat! ....................................................................................................... 61
Un ajutor frumos şi discret ........................................................................................... 62
Ajutor de sus ................................................................................................................... 63
Luminătorul minţilor ..................................................................................................... 64
Un 5 cât un 10 ................................................................................................................. 65
Sfinţii ştiu de ce avem nevoie....................................................................................... 67
Chiar dacă medidi nu-şi pot explica ............................................................................ 68
Ultima nădejde de a avea un copil ............................................................................... 71
Campioana Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou ............................................... 73
Restanţă de mare folos ................................................................................................... 74
„Spedalist" în problemele de la sfârşitul veacului ................................................... 75
Trei bobod de trandafiri ................................................................................................ 76
Sfântul Efrem m-a pus pe picioare în două ore....................................................... 79
Minuni ale Sfântului Efrem în viaţa mea ................................................................ 81
Sigur va avea el grijă ................................................................................................... 85
Am simţit din plin ajutorul Sfântului Efrem .......................................................... 85
Parcă niciodată nu mă duruse .................................................................................... 87
Eliberarea de sub presiunea noului regim polititc ................................................. 89
Sfinţii îţi aşează oasele cum trebuie ......................................................................... 90
Mi se lua ceaţa de pe minte ........................................................................................ 92
Dificultăţile financiare cauzate de criza economică ............................................... 93
L-am rugat să fie cu mine în sală ............................................................................... 96
Totul va fi bine! .............................................................................................................. 97
Paşii Sfântului Efrem în România............................................................................... 98
Dureri groaznice de spate ............................................................................................. 99
Dorinţa îndeplinită ...................................................................................................... 100
Decizia îi aparţine lui Dumnezeu ............................................................................. 101
Problema s-a rezolvat „din senin" ............................................................................. 102
Un dar într-un moment dificil ................................................................................... 104
Sfântul Efrem îmi făcuse loc înăuntru ..................................................................... 104
Cu timp suficient pentru rugăciunea de mulţumire .............................................. 107
Prima întâlnire cu Sfântul Efrem cel Nou ................................................................ 108
Cum am regăsit un rucsac împreună cu Sfântul Efrem ......................................... 110
Pacea pe care mi-o doream.......................................................................................... 111
Tu eşti un înger pentru mine! .................................................................................... 112
Mereu alături de noi .................................................................................................... 117
întoarcerea acasă ........................................................................................................... 119
Sfinte Efrem cel Nou, Bine ai venit în viaţa şi în casa mea! .................................. 120
Am căutat o cale de scăpare ........................................................................................ 123
Unul dintre cei mai buni şi mai milostivi Sfinţi ai lui Dumnezeu...................... 124
Discuţia a fost condusă de Sfântul Efrem ................................................................ 126
Binecuvântat fie Sfântul Părinte Efrem .................................................................... 127
Când se opreşte inima ................................................................................................. 128
Am simţit puterea de a vorbi liber ............................................................................ 131
Atât de frumos a lucrat Dumnezeu .......................................................... 132
O recuperare extraordinară ........................................................................................ 133
Toate s-au rezolvat aproape imediat ........................................................ I «>
Dacă Dumnezeu nu vrea, Sfinţii nu pot................................................................... 137
în gând şi în suflet 24 din 24 ............................................................................... I 18
Urgenţa chirurgicală .................................................................................................... 139
Cu nesfârşită milă faţă de neputinţele noastre ....................................................... 140
Cu Sfântul Efrem la cules de cartofi ......................................................................... 146
După patru ani de aşteptări ........................................................................................ 147
Sfântul Efrem chiar se pricepe la calculatoare! ....................................................... 148
Am promis că nu voi mai pierde vremea! ................................................................ 149
Nota salvatoare ............................................................................................................. 151
O mână care mă ţinea strâns, dându-mi putere....................................................... 152
Două vieţi salvate şi o naştere .................................................................................... 154
Am început să cred că mi se poate întâmpla şi mie ................................................ 154
Ştiu că puterea rugăciunii e mare! ............................................................................ 155
Permis de conducere de la Sfântul Efrem cel nou ................................................. 157
Ne vede, ne înţelege şi ne ajută în toate .................................................................. 158
O pungă de pişcoturi şi o portocală ......................................................................... 160
„Doar n-o să mă ajute tocmai pe mine.. ................................................................... 162
O pace şi o dulceaţă de negrăit ................................................................................. 163
S-a rezolvat în câteva secunde.................................................................................... 165
Câteva picături .............................................................................................................. 166
Mai multe veşti bune îhtr-o singură zi .................................................................... 167
Sfântul Efrem acoperă greşelile ................................................................................. 168
Vindecarea plămânilor cu semnul Crucii ................................................................ 170
Invaţă-ne să-L iubim pe Dumnezeu ......................................................................... 171
Fixarea protezei ............................................................................................................ 172
Am promis ..................................................................................................................... 173
Dumnezeu ni se arată în orice lucru mic ................................................................. 174
O carte vă poate schimba viaţa.................................................................................. 179
Vindecarea tatălui meu ............................................................................................... 181
Sfântul de care avem noi nevoie ................................................................................ 183
Fetiţa mea vorbeşte! ..................................................................................................... 185
Dumnezeu îmi arată din nou un Sfânt ..................................................................... 187
In cel mai potrivit moment ......................................................................................... 190
Şoapta numelui său ..................................................................................................... 191
Medicul ce semăna cu Sfântul Efrem ....................................................................... 192
Să ajung măcar până la poartă ................................................................................... 193
O mâncărime la urechi ................................................................................................ 194
Credinţa e tot ce avem mai scump ............................................................................. 195
Acuzaţi pe nedrept ....................................................................................................... 196
Cel mai bun liceu ......................................................................................................... 198
O noapte fără treziri şi tuse ........................................................................................ 199
îmi regăsesc liniştea când mă rog Sfinţilor Prieteni.............................................. 199
Sfântul Efrem ne ajută şi atunci când nu ne dăm seama ...................................... 201
Singurul dar primit de ziua mea ............................................................................... 202
Nici urmă de celulă canceroasă .................................................................................. 205
Ajutor dăruit din belşug ............................................................................................. 208
Sfântul m-a auzit .......................................................................................................... 208
Metoda S. O. S.: „Cheamă-mă şi voi veni!" ............................................................. 210
Am reuşit să-mi păstrez serviciul .............................................................................. 212
Suntem neputincioşi, orbi, legaţi .............................................................................. 212
„Stai liniştită, rezolv eu!" ............................................................................................ 214
Dependenţa de antidepresive .................................................................................... 215
O pace şi o căldură ca o îmbrăţişare ......................................................................... 215
Un caz de hipoglicemie la un prunc.......................................................................... 216
Privirea Sfântului Efrem ............................................................................................. 218
Rugăciunea rezolvă totul ............................................................................................ 219
„Până la Dumnezeu" te ajută şi te îndrumă Sfinţii ................................................ 220