Sunteți pe pagina 1din 3

Arta criticii. Cum să criticăm corect?

10:54 Etichete:Critica,Fragmente,Sfaturi

Dar exista şi o alternativă asupra căreia ar trebui să ne oprim.


Critica poate fi făcută cu multă artă şi atunci devine un mesaj de mare
ajutor transmis de managerul
respectiv. De exemplu, ce ar fi putut să-i
spună vice preşedintele de care am
vorbit inginerului specialist în software —
dar n-a făcut-o — ar suna cam
aşa: „Principala dificultate în faza actuală
este faptul că planul vostru v-a luat prea
mult timp şi vor creşte astfel costurile. Aş vrea să vă mai gândiţi la
propunerea voastră, mai ales la amănuntele de design pentru softul
respectiv, spre a vedea dacă nu există o cale de rezolvare mai rapidă." Un
asemenea mesaj are un impact contrar unui reproş distructiv: în loc să
creeze o senzaţie de neajutorare, de mînie, de revoltă, păstrează speranța
că se poate şi mai bine şi sugerează începutul unui plan de realizare.
Acest tip de critică făcută cu artă se concentrează asupra a ceea ce
persoana a făcut şi poate face şi nu asupra remarcării unui defect dintr-o
treabă prost făcută. Cum observă şi Larson: „Un atac — cum ar fi acela să
faci pe cineva prost sau incompetent — este total lipsit de sens. Cel vizat
intră imediat în defensivă, deci nu mai este receptiv la ceea ce ai să-i spui
şi cum ar putea să îndrepte lucrurile." Acest sfat, evident, este valabil și în
cazul cuplurilor căsătorite, care trebuie să-şi dezamorseze neînțelegerile.
În privinţa motivaţiei, atunci cînd oamenii cred că neajunsurile lor se
datorează unei deficienţe ce nu poate fi depăşită, ei pierd speranța şi nu
mai încearcă. Trebuie să nu uitaţi că acea convingere care stă la baza
optimismului constă în faptul că obstacolele sau eşecurile se datorează
întâmplărilor pe care le putem modifica, obţinând soluţii mai bune.
Harry Levinson, psihanalist, devenit consultant al unei companii, a dat
următorul sfat în privinţa artei de a critica, legată în intrinsec de arta de a
lăuda
• Fiți la obiect.
Alegeți o întîmplare semnificativă, un Iucru care ilustrează o problemă
cheie ce trebuie modificată sau un model de dificultate, cum ar fi
incapacitatea de a face bine anumite lucruri. Pe oameni îi demoralizează
să audă doar că greşesc „ceva", fără să afle exact ce anume, pentru a
putea modifica situația. Concentrați-vă asupra tuturor date precise,
menționații persoanei ce a făcut bine şi ce a făcut prost şi cum s-ar putea
modifica situaţia. Nu vă ascundeți după deget, nu faceţi comentarii
indirecte sau evazive; în final, mesajul va fi mult prea neclar. Acesta
seamănă cu sfatul dat cuplurilor în legătură cu felul în care trebuie
precizate motivele de neînțelegere „XYZ": spuneți exact care este
problema, ce anume nu vă convine, ce ați simțit şi ce poate fi schimbat.
Levinson subliniază că: „Precizarea la obiect este la fel de importantă atît
cînd lăudăm, cât şi atunci când criticăm. N-aş spune chiar că o laudă vagă
n-are nici un efect, dar fără îndoială că nu este unul de amploare şi nu se
poate învăța mare Iucru din ea."
• Oferiți o soluție.
Critica, la fel ca orice feedback util, trebuie să indice o cale de rezolvare
a problemei. Altfel, cel care o primeşte rămîne frustrat, demoralizat sau
lipsit de motivație. Critica poate deschide o uşă spre anumite posibilități
de care persoana respectivă nu şi-a dat seama că există sau pur şi simplu
o poate sensibiliza asupra anumitor neajunsuri care, cu puțină atenție, pot
fi drese — dar pentru asta trebuie să existe şi sugestii în legătură cu
rezolvarea problemelor.
• Fiii prezenți.
Criticile, ca şi laudele, sînt mai eficiente atunci cînd sînt făcute față în
față şi între patru ochi. Cei care evită să aducă reproşuri — sau laude vor
să-şi uşureze povară comunicând de la distanță, ca, de exemplu, în scris.
în acest fel însă comunicarea va fi prea impersonală şi lipseşte persoana
vizată de şansa de a da un răspuns sau de a clarifica lucrurile.
• Fiți sensibili.
Acest lucru se referă la empatie. Reglați-vă impactul a ceea ce veți
spune şi cum îi veți spune persoanei respective. Managerii care nu au
destulă empatie, subliniază Levinson, sînt sortiți să ajungă să ofere un
feedback în mod jignitor, prin puneri la punct excesive. Ca urmare, acest
tip de critică este unul distrugător: în loc să deschidă o cale de corectare a
situației, se creează loc pentru resentimente emoționale puternice, pentru
supărări serioase, pentru o atitudine defensivă şi pentru o distanțare greu
e recuperat.

Levinson mai oferă şi o consiliere pe probleme emoţionale celor care sînt


criticați. Critica trebuie socotită o informație valoroasă pentru a îndrepta
lucrurile, şi nu un atac la persoană. Trebuie evitat impulsul de a reacţiona
în mod defensiv în loc de asumarea răspunderii. Dacă se ajunge la
supărări majore, e mai bine să se ceară o amînare a întâlnirii respective,
pentru a se înghiți acest mesaj dureros şi pentru puțină liniştire. De
asemenea, el îi sfătuieşte pe oameni să considere critica o ocazie de a
Iucra împreună cu autorul criticii pentru rezolvarea problemei şi nu pentru
a se ajunge la o situație de adversitate. Acest sfat întelept evident că îşi
găseşte ecourile şi în sugestiile pentru cuplurile căsătorite, care încearcă
să-şi stăpânească nemulțumirile fără a-şi distruge permanent relaţia. La
locul de muncă este la fel ca în căsnicie.
DANIEL GOLEMAN