Dezvoltarea creativității la vârsta preşcolară

MOTTO: ”Legea superioară a existenţei este munca creatoare prin care lăsăm în lume o urmă
după ce nu vom mai fi, o operă care ne prelungeşte existenţa şi după moarte.”(Leonardo da Vinci)

Creativitatea îşi are originea în cuvântul latin ”creare” care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea,
a naşte. Creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena şi
polariza toate celelate nivele de conduită, toate însuşirile psihice ale unui individ. De ce este nevoie de
creativitate? Pentru a se putea desăvârşi, realiza şi actualiza, pentru a putea contribui activ la
modelarea lumii. Creativitatea se caracterizează prin noutate, originalitate, valoare, armonie,
relevanţă.

Creativitatea înseamnă îndrăzneală, tot ceea ce este nou este incert şi neconformist. Pentru a
se putea avânta în necunoscut, copilul trebuie să dispună de acea libertate interioară, de acel
sentiment de siguranţă, provenite din lumea sa înconjurătoare. Lipsa de creativitate se datorează însă
unei insuficiente înţelegeri a fenomenelor, lipsei sentimentului de libertate interioară sau lipsei de
stabilitate a condiţiilor externe.

Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact continuu cu

lumea sa interioară şi cu lumea sa exterioară. Curiozitatea şi setea de cunoaştere ne fac receptivi faţă
de lumea exterioară. Libertatea interioară face posibilă folosirea cunoştinţelor acumulate de către
lumea trăirilor noastre subiective. Copilul care îşi manifestă permanent mirarea şi surpriza, încercând
să surprindă ineditul lumii, neinfluenţat, este considerat prototipul creativităţii.

Copilul preşcolar este prin natura sa un creativ datorită imensei sale curiozităţi, a
freamătului permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul său. În perioada preşcolară
imaginaţia se exprimă viu prin tot ceea ce face copilul la grădiniţă în toate activităţile.

Preşcolaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesară stimularea potenţialului

creativ al copilului, neevidenţiat sau neexprimat prin cunoaşterea şi stimularea aptitudinilor, prin
mobilizarea resurselor latente prin susţinerea manifestaţiilor, printr-o motivaţie intrinsecă. Activitatea
didactică trebuie înţeleasă ca un act de creaţie, nu ca un şir de operaţii şablon, de rutină. Educatoarea
trebuie să dispună de capacitatea de înţelegere a copiilor, să trăiască împreună sentimente puternice,
să creeze situaţii care să îmbogăţească mintea copilului cu anumite reprezentări şi obişnuinţe, să-şi
transforme ocupaţia într-o frumoasă misiune.

Creativitatea, spre deosebire de inteligenţă, este la copil un fenomen universal; nu există

preşcolar care să nu deseneze, să nu fabuleze. Din această perspectivă, profilul psihologic al vârstei
preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea potenţialului creativ. Avem în
vedere dinamismul, impetuozitatea, expresivitatea proprie acestei vârste, acel freamăt permanent sau
acea vibraţie şi efervescenţă lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ,
disponibilitatea de exteriorizare spontană şi autoexpresie însufleţită, analoage oricărui elan creator.

Stimularea potenţialului creativ al preşcolarilor impune utilizarea unor strategii neprescrise

care pun accentul pe antrenarea autentică şi plenară a preşcolarului. Formative, din acest punct de
vedere, sunt strategiile euristice care implică preşcolarul în activitatea de descoperire, de rezolvare de
probleme, de investigare a realităţii. La fel de importante sunt şi strategiile creative care pun accentul
pe spontaneitate, originalitate, gândire laterală, divergentă, analogică. Ambele categorii de strategii
au efecte deosebite în planul capacităţii de reflecţie, a capacităţii anticipative, evaluative, precum şi în
planul structurilor motivaţionale complexe. Datorită specificului proceselor cognitive şi voinţei, care
abia acum se constituie, preşcolarul are nevoie de îndrumare, control şi ajutor. El nu poate să-şi asume
încă riscul învăţării prin încercare şi eroare. Acest lucru impune utilizarea unor strategii semieuristice
şi semialgoritmice. Stimularea potenţialului creativ al preşcolarului impune utilizarea unor strategii
care pun accentul pe antrenarea autentică şi plenară a copilului, pe dezvoltarea autonomiei, a
iniţiativei, a gândirii sale critice. Dintre metodele bazate pe acţiunea fictivă, jocul ocupă un rol
important în strategia de educare a creativităţii.
 Copilul transpune conştient realul într-un plan imaginar, creează, chiar dacă într-un mod
elementar. Prin joc se realizează asimilarea realului la eu şi acomodarea eu-lui la real (mai ales prin
imitaţie). Stimulative pentru creativitate sunt jocurile didactice, dar şi jocurile de simulare (jocul de
rol). Prin implicarea afectivă şi cognitivă a copilului, jocul de rol dezvoltă empatia, capacitatea
evaluativă şi cea anticipativă, stimulează relaţiile interpersonale de cooperare şi competiţie,
capacitatea de adaptare la comportamentul celuilalt.

La vârsta preşcolară jocul şi desenul constituie un cadru pentru antrenarea virtuţilor muncii şi
creaţiei; ele amplifică posibilităţile de expresie comportamentală, sporesc vitalitatea spirituală,
dinamismul creativ al copilului, nevoia activă de explorare a noului în raport cu experienţa personală
şi generează acel elan lăuntric pentru noi elaborări, expansivitatea specifică pentru această vârstă.

Activităţile ludice şi artistico - plastice sunt purtătoare ale unor multiple virtuţi formative în
dezvoltarea psihică generală a copilului şi, implicit, în dezvoltarea creativităţii. Întrucât jocul prin
excelenţă constituie cadrul specific al unui antrenament al spontaneităţii şi al libertăţii de expresie, el
constituie un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii, a mobilităţii şi flexibilităţii
specifice; el sporeşte vigoarea acţională a copilului şi amplifică nevoia de activitate şi explorare a
noului, de imaginaţie, de elaborare.

Preşcolarii creativi se diferenţiază de restul grupului prin diferite comportamente specifice, îşi
dezvoltă în mod liber creativitatea. Foarte curioşi, vin cu soluţii neobişnuite, cu idei originale, au
iniţiativă şi au un spirit de observaţie foarte dezvoltat, pun întrebări adecvate, fac conexiuni între
elemente aparent fără nicio legătură, explorează noi posibilităţi, manipulează, controlează simultan
mai multe idei, învaţă rapid şi uşor, au o memorie bună, imaginaţie vie, vocabular vast.

Copilul preşcolar este prin natura sa un creativ, datorită imensei sale curiozităţi, a
freamătului permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul său; peste tot ceea ce îl
împinge pe copil spre acţiune este activitatea creatoare şi numai; după ce a câştigat o cunoştinţă şi şi-
a împăcat curiozitatea începe cealaltă activitate plăcută, a copilului care devine descoperitor.

Dezvoltarea unui comportament creativ nu se poate realiza numai prin acţiunea unui factor
izolat, oricât de laborios ar fi el organizat, ci presupune racordarea la circuitul creativităţii a întregii
ambianţe în care trăieşte fiinţa umană. Forţele creative ale preşcolarului se formează şi se dezvoltă
numai în climatul ludic. ”Pentru copil aproape orice activitate este joc. Jocul este munca, este binele,
este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să
respire, în consecinţă poate să acţioneze” spune E. Claparede, iar Iuliu Raţiu în opera ”Însemnări de
scriitor” arată că: ”În faţa lor vor apărea culmile necunoaşterii, vor trebui să înfrunte deşertul neştiinţei
şi nisipurile înşelătoare ale comodităţii, se vor lovi de arşiţa îndoielilor şi vântul năprasnic al
confruntărilor, dar până la urmă, la tradiţionala rubrică din catalogul vieţii, va fi înscrisă nota de OM -
participant devotat la uluitoarea expediţie pe care o va face de la EU la NOI - spre deplina afirmare a
ţelurilor noastre, a unei societăţi pentru care învăţătura, munca, cizelarea şi desăvârşirea personalităţii
reprezintă suprema satisfacţie.”

Bibliografie:

Bocoş, M., Catalano, H. (2008), Pedagogia învăţământului preşcolar şi şcolar, Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Bontaş, I., (2007), Tratat de pedagogie, Editura Bic All, Bucureşti.

*** (3-4/2008), Revista învăţământului preşcolar, Bucureşti.

*** (1-2/2008), Revista învăţământului preşcolar, Bucureşti.