12538

'■ r r s r
# # # > #
t ’ íS>
1 1 1 J /fü . $ • ^ ^ ^ ,»fe ^ íí 1
■ . . i . x a: -i-i ■
r.r'il : %t i i :■ -.-■■ .i . v. - .i - , . ... . i.^.

kt' fe
/ m
XX
:
mm

STRIGATURI
DI N A R D E A L
1VATE LA 1 VELĂ
tu;
Dr. IÓN URBAN JARNÍK s i ANDREIÜ 8ÂRSEANU1

T E d i t u r a LIBRĂRIEI L'IUIU'Ü, B r a s ó v . ? r
>lv 7 U
± a •©•s. . ,
 Editura LIBRĂRIEI CIUBCU, Braşov.
Vârful CU dor. Legendă, de G. Sylva .. 6 cr.
Codrâna Sânziâna. Pov. deM . Pompilm .. 6 „
Gruia lui Novac. Legendă poporală . .. 6 ,,
Capra CU trei ezí. Pov. de I. Créngu .. 6 ,
Sócra cu trei nurori. „ . . 6 ,,
Corbea Haiducul. Baladă . . . . . . 5 „
Ghiţă Cătănuţă „ .......................... 6 „
Hóna Cosinzóna. Poveste de 31. P. . . . 1 5 ,,
La târg. Din păţăniile unui cioban,
povestire de I. G. P a n ţ u ...................... 8 „
Ştefăniţă Vodă şi Radu Calomfirescu.
Balade de V. Alecsandri............................6 n

Carte de rugăciuni, l e g a t ă .......................12 „

Carte de cântări bisericesc!, legată . . 12 „
Epistolia Domnului Isus Christos, leg. . . 10 ..
#Visul Maicii Domnului, l e g a t ................. 10 „
Minunile Maicii Domnului, legat . . . . 20 ”
Cinstitul Paraclis al Maicii Domnului . . 10 ,,
Paraclisul Sf. Mucenic Haralambie . . 12 „
Versuri de stea, Colinde şi Cântecele
Irodilor .......................................................... 16 n
Biblia în versuri cu 108 icóne . . . . 12 „
Minunile Sf. Sisoe cu aripa sâtanii . . . 10 r
Carte de desfăcut F a r m e c i l e ................. 10 ..
Trepetnicul saü Carte de semne . . . . 6
Cazania Ţ i g a n i l o r ................................ 6 „
Oraţiuni ţinute la nun tele ţerăneseîj
Evangelia Ţiganilor . . . . . ) - • 1U »
Cărţi de joc cu întrebări şi răspunsuri . . 12 n
Culegere de cântece poporale naţion. . . 25 „
Una sută una Fabule de G. Sion. . . . 30 „
Poesii şi cântece poporale din Bănat . . 25 „
Biblioteca copiilor. Un n u m ă r.................. 2 „
Colecţiunea întregă 30 N-re . . . . 45 v
L e g a t ă ......................... 60 V
 Vt^í'- t/a*J

- DOI NE
SI

STRIGATURI
DIN ARDEAL
» A T E LA Í V E L A

UK

Dr. IÓN URBAN JARNÍK şi ANDREW BÂRSEANU.

EDIŢIE POPORALĂ, fa

EIDTT-CJJP
L i b r S r i e I EI U R C U, B r a ş o v.
less.
 12538

m . m . aiu-siBiu
Nr, .2 .1 L
’ l-m 'i
 Asociaţiunei transilvane pentru
literatura română şi cultura popo­
rului român

închină acesta lucrare

Dr. I. Urban Jarnik şi A. Bârseanu.
 P R E F A Ţ *A .

Sunt zece ani, de când acesta colec-

ţiune de poesiî poporale, făcută cu deo­
sebire la stăruinţa părintelui canonic I ó n
M. M o l d o v a n din Blaj şi întocmită de
d-1 I. U. J a r n i k si
■> de mine.■ a védőt
■*
pentru prima oră lumina zilei prin bună­
voinţa Academiei Române. <'oleiáimmá
nostră a fost în deobşte bine primită de
cărturarii români, multe din versurile din-
fr’énsa aű fost introduse în antologiile
apărute în aceşti zece ani, şi ceea-ce a
fost lucru mai îmbucurător pentru noi.
culegerea nostră este dese-ori citată în
monumentala lucrare a d-luí B. P. Haşdthl.
întitulată .. Magnóin Etymologicum R o­
mániáé-. Tóté acestea dovedesc, că lu­
crarea nostră nu a fost de prisos. Până
acum ea a servit cu deosebire ca ma­
terial de studiu pentru omenii învăţaţi.
(Ai atât mai mult trebue să ne bu­
curăm, când vedem, că prin stăruinţa li­
brăriei editóre N. I. (Auren, care a în-
eeput a da la ivélá o sémá de scrieri
poporale bune şi ieftine, colecţiunea nós-
tră póte pétrunde în toţe straturile po­
porului, sé póte întorce acolo, de unde
a isvorît, aşa încât putem zice şi noi des­
pre versurile din cartea nostră, ca odi-
niorâ fericitul întru pomenire Anton P an:
„D e prin lume adunate
Şi ârăşî la lume date.“
Sé înţelege însă, că aeestă ediţiune
nouă, poporală, nu sé putea înfăţişa în
tocmai ca cea din 1885, întocmită anume
pentru omenii de sciinţă. Glosarul scris
în limba franeesă de d-1 Janiik nu putea
să aibă loc într’o ediţie poporală; de ase­
menea am lăsat la o parte şi prefaţa edi-
ţiunei din 1885, în care sé spune mai pe
larg, cum s'a alcătuit colecţiunea de „Doine
şi strigături“ şi sé fac unele observări com­
parative asupra celor cuprinse într’ensa.
Sub aeestă noűá înfăţişare trimitem
asa-dară colecţiunea nostră în marea lume
românescă. Fie, ca şi de astă-dată să afle
o primire tot aşa de prietinosă, ca şi
acum zece ani!
Braşov, Ianuarie 189Ö.
A. BÂRSKAHU.
profesor.
er-
 D o i n a . *)

Doină, doină, cântec du lce!

Când te-aud, nu m’aş mai duce.
Doină, doină, viers cu foc!
Când resunî, eú staü în loc.
5. Bate vént de primăvară,
Eîi cânt doina pe afară,
De m e’ngân cu florile
Şi privighitorile.
Vine ierna viscolosă
10. Eu cânt doina ’ncliis în casă.
De-mi mai mângărn zilele,
Zilele şi nopţile.
*) D o in a este poesia, în care Românul îşi
dă la ivéla simţămintele, tainele inimeî sale.
Aceste simţăminte pot fi de tristeţă sau de bu­
curie, de dragoste, de dor, de entusiasm etc.... :
cu tóté acestea însă duioşia predomnesce în
acest cântec caracteristic al sătenulul nostru. In
ceea-ce privesce originea cuvenitului ..d oin ă .- pă­
rerile sunt deosebite. D-l B. P. Haşdefi susţine
într’un studiu publicat în „Columna lui Traian“
şi reprodus în „Transilvania“ din 15 Martie 1888.
că ..d o in a - ar fi de origine dacică.
10

Frunza’n codru cât învie,

Doină cânt de voinicie.
15. Cade frunza jos pe vale,
Eu cânt doina cea de jale.
Doină zic, doină suspin,
T ot cu doină me maî ţin.
Doină cânt, doină şoptesc,
20. T ot cu doina vieţuesc!
V asile A lecsandri,

(Poesiî populare ale 'Românilor). ■<- ■

uimii
 D R A G O S T E .
- "MSI*---

Puterea dragostei.
I.
Rele-s, bade, frigurile*)
Da-s mai rele dragostele.
Maica din friguri ine scote, **)
Dar din dragoste nu póte.
*) Rele-s, bade, frigurile,
Da-s mal rele dragostele!....
Versul poporal românesc este alcătuit de o bi­
céid din câte patru piciére troheice, adecă com­
puse din câte doüe silabe, dintre care cea din-
téiü este lungă, iară a doüa scurtă ci. e.
Pe-o crenguţă din dumbravă
Zace mirla rőű betegă.....
Piciorul din urmă póte să fie alcătuit şi
numai dintr’ o singură silabă, d. e.
Val de mine, ce-am ajuns
Să iubesc pe sub ascuns....
Afară, de versul acesta se mal întrebuinţâză
une-ori şi versul de trei piciére d. e.
Lină Oarolină, w Pe-un picior de plaiü,
Flore din grădină... tiau Pe-o gură de raiü....
Fiă-care vers rimeză cu cel următor saü cu
cel de dinaintea lui. Numai arare-orî sé află în
12

II.
Z is’a maica, că me scóte
Dela câte, dela tóté.
Dela doue nu me póte:
.D e la mândră, dela morte!
\ III. ' ,
Mai bădiţă Gfherasim,
Eu. de drag te-aş băga’n sin ;
Şi de drag te-âş semăna,
Şi cu drag te-aş secera.
mijlocul vre-unUI cântec câte-un vers rătăcit,
care nu-şi găsesce soţ în privinţa rimei.
De multe-orl o rimă să continuă şi în ver­
surile următore: d. e.
Aî, săracă mândra mea,
Cu bríü roşu să’ncingea,
Inima mi-o aprindea,
Cu dragostea mă vindea!....
Câte-odată versul de patru picidre se îm­
parte în două versuleţe de câte doiie picidre d. e.
Păr’ pe lună Godru-î mare,
Yoie bună „ Prunză n’are;
Şi pe stele , sau O avut
Dor şi jele.... ' ‘Şi o-a pérdut....
Nu arare-orl să întâmplă, ca vre-unul din
picidre să fie defectuos în privinţa accentuării.-
A şa este d. e. piciorul al patrulea din versurile
citate în fruntea acestei note. In cântec însă
Românul eviteză, pe cât să pdte, o pronunţare
nepotrivită. . .•
**) Maica din friguri ’mă scóte.-...' ; ,
Alusiune ,1a doftoriile de casă şi la price­
perea bătrânelor de a vindeca fel de fel de bdle.
 1

5. Şi te-aş face stog în prag,

Şi te-aş îmbiaţi cu drag,
Şi te-aş cerne prin sprâncene,
Şi te-aş frămenta’n inele,
Şi te-aş da inimeî mele.....
10. D ór’ inima te-ar mânca,
Dór’ de drag m’aş stâmpăra!
IV.
De n’ar fi ochi şi sprâncene, *)
N’ar mai fi pecate grele... .
Dar ochi şi sprâncene sunt,
Şi pecate pe păment.
5. Ochii şi sprâncenele,
Alea fac păcatele!
V. L,
Rea bucată-î dragostea:
Cine prinde-a o gusta,
*i De n’ar ii ochi şi sprâncene,.
N’ar mai ii păcate, grele....
într’o variantă să zice :
De n’ ar ii ochi şi sprâncene,
Inima mea n’ar mai gem e;
Dar ochi şi sprâncene sunt
Si mă bagă în păment!
într’o altă variantă să adaugă după v. 2 :
Dar când la ele privesc,
Nu pocii! să nu le iubesc!
Versurile: Ochii şi sprâncenele
Alea fac păcatele,
sunt proverbiale
Í4

N’are cap de-a ó lăsa,

N ici-m in te.de*a o purta. .
5. M’a pus dracu ş’am gustat’o,
Ş’am bolit, păn’ am uitat’o.

Cât de mare-i pămentu

Ce-Î mai rett ca urîtu?*)
Ba, zeü, mal rea-î dragostea,
Oare usca pajiştea.
5 De urît te poţi ascunde,
Dar de dragoste n’aî unde ;
Ca ori unde te*al ascunde, .
La inimă tot pătrunde.
V IL
Marie din Garbova,
D ór’ tu mi-ai făcut ceva,**)
De nu te mai pociü uita!...
Ziua tot la tin’ gândesc,
5. Nóptea pe tin’ te visez.
*) Cât de mare-I pămentu,
Ce-Î m ai^äü ca urîtu?..,.
Saü după o variantă:
Béü e, Domne, urîtu,
Care uscă pămentu.... etc.
**) Dór’ tu mî-al făcut ceva,
De^ nu te mal pociü uita!....
Mî-aî făcut' ceva = m’al vrăjit, m’aî ferme­
cat. rPar’ că i-a făcut cev a !“ sg. zice despre o
personă, care sé simte tare atrasă de o a doüa.
 15

VIII.
De urît m’aş duce’n ţară,
Dragostea me’ntornă eră ;
De urît m ’aş duce’n lume,
Dragostea capu mi-1 pu n e! *)
IX .

Pentru badea bădiţu,

Bucuros mî-aş da şurţu,
Şi pieptarul mi l’aş da,
Numai de l’aş căpeta!
X.
Frunză verde érba désa,
Dela noî a treia casă,
T ot suspină-o preotésá,
C’a bătut’o preotu,
ö. Să-şi spună ibovnicu.
— De m’ar frige pe-un cărbune,
Ibovnicul nu-1 voî spune!
X I.

Pe-o crenguţă din dumbravă

Zace mierla réü betâgă;

*) Dragostea capu mi-l pune.

„îm i pime capul cutare şi cutare lucru",
idiotism românesc forte adese-orî întrebuinţat.
D. e. Cutăruia îl pune capul jocul, b eutura,
mâncarea bună, etc.
16 •

Merge cucul şi mî-o ’ntrébá: *)'

— Mori tu, mierlă? mori tu dragă?
5. — Ba eu, cuce, n’oî muri,
Pănă ţî-oî cresce puii !
X II.
Főié verde, flori de fragă,
Piciórele mi-se lăgă
Ori de frunză, ori de erbă,
Ori de tine, mândră dragă!
X III.
Pentru mândra, care-mi place,
Trei zile la domni aş fa c e ; **)
Da pentru care-I urîtă,
Una mică ’mî pare multă.
X IV .
Pentru mândra,, care-mi place,
Nici părinţii n’au ce-mi face,
Nici judele satului,
Nici chiar domnii sfatului.
5. Dom nii şed şi sfătuesc,
Eü cu mândra me iubesc.
*) între nefericita mierla saü mirlă (care veci­
nie cernită îşi jelesce soţul, ce l’a avut, pe când
era încă fată de craiü şi la a cărui morte s’a
prefăcut în pasăre câ'ntărâţă, — după cum spune
legenda) şi tainicul cuc, poporul a aflat o gin­
gaşă legătură.
**) Trei zile la domni aş face,...
Alusiune la vremea iobăgiel.
 17

XV.
Pe de-o lăture de sat
Mere-un păun retezat,
Dar nu-î păun retezat
Ci-Î bădiţa fermecat. *)
5. Şi cine l’a fermecat?....
Mândruliţa luî din sat,
Cu trei maci din trei grădini,
Cu apă din trei fântâni. *
X V I.
Főié verde-a macului
Pentru voia badiului
Dat’am trapul dracului.
Şi sufletul iadului!
X V II.
Pân’ eram de nu iubiam,
Unde me culcam, dorm iam ;
Dar acum, de când iubesc,
Nu pot să ine odihnesc.
5. Pe braţ capu-mî sprijinesc
Şi tot la mândra gândesc.
X V III.
Mândro, de iubirea nostă
Resărit’a rujă ’n costă.
*) Saténul nostru crede în puterea farme­
celor (vrăjitor), diochiului, etc. Cel fermecat nu
mai scie nimica de capul seü, ci sé supune or-
besce dorinţelor persónei, care i-a sucit minţile.
2
18

Cine ’n lume s’ar afla

Ca să. rupă rujuţa,
5: Mare iubire-ar, strica!
X IX .
Măi bădiţă, strugur bun,
Te-aşî manca şi nu me’ndur,
Te-aşî lăsa, şi te-î usca,
Şi inkna m’o durea!.
XX.
însura-m’aş, să-mi fac şură,
Dar ihima nu me’ndură;
însura-m’aş, să-mi fac casă,
Dar. inima nu me lasă!
XXI-.
Puişor dela pădure,
Du-te la mândra de-î spune
Să nu se gate-aşa bine,
Că, zeu, capu mi Fo pune;
5. Ce să mi-1 pue; că-î pus,
Număî cât mai stă în sus.

X X II.
Frunză verde de alună,
Decât c’un tată ş’o mumă,
Mai bine c’o mândră bună.
Că mândruţa, dragul meü,
5. De te vede, că ţi-e réű,
 Anină rochiţa’n bríű
Şi dă fuga la răzău,
De-ţi cată lécül mereu;
Şi de vede că ţî-e bine,
10. Te strânge’n braţe la sine
De rîde inima’n tine!
X X III.
Du-te, cucuie, în berc
Şi me lasă să-mi petrec,
Să-mi petrec cu cin’ mi-î dra
De m ’ar duce chiar în iad!

X X IV .
Decât maică cu dulcâţă,
Mai bine la mândra’n braţe;
Că mândruţa, fetul meii,
Când simţesce că ţi-i réü,
5. Fuge iute la păreu, a
Udă cârpa’n apă rece.
Te legă la cap şi-ţi trece.
XXV.
Ce mi-î drag, nu mi-î urît,
De-ar fi ca negru pământ.
Ce mi-I urît, nu mi-î drag,
De-ar fi cât caşul de alb.
X X V I.
Unde şbde urîtul,
Se’negresce pământul;
20

Unde şâde dragostea,

Se’nver4esce pajiştea.
X X V II.
Floricică albăstrea,
Mândră, mándruléna mea.
După faţa ta de dbmnă
. Lumea ’ntrâgă se întornă;
5, Îtîsu-ţî lumea veselesce,
Plânsu-ţî lumea am ăresce,
Şi de dragul dumitale.
Scie chiar şi sfântul ső re :
Că la tine când privesce,
10. Stă şi numai asfinţesce.
Sfântul sőre dacă-I sore,
Şi tot după tine m óré;
Dară eu, fecior serac,
Cum să nu mor de-al teu drag?
15. Heî, dragoste, dragoste,
Tu uscî mândra pajişte;
Tu mî-o uscî, tu m í-o’nver4escv
Şi ér’ luţnea’nveselescî!
X X V III.
De-ar fi.apa până’n pept,
La mândra caută să trec;
De-ar fi apa până’n brâu,
La mândra caută să v iu !
X X IX .
Calul bun şi mândrele,
A lea’mî mancă zilele;
 21

Calul bun şi mândra bună

L a inimă me resbună!
XXX.
Pentru tine, rujă plină,
X ici n’am somn, nici n’am odihnă;
Pentru tine, rujă crăţă,
Nici n’am somn, nicî n’am viaţă!
X X X I.
Mândră făcută prea tare,
Nu’mi mai face supărare,
Că nu pociu şedea la şcole.*)
Ndptea nu mé odihnesc,
5. T ot la tin’ , mândră, gândesc,
X X X II.
Mândră, mándruléna mea,
D ór’ aî sciut tu ceva,
De nu te “ffiai poem uita
Nicî éjiüa şi nicî nóptea;
5. Nice**) <jiua cu lucru,
Nice nóptea cu somnu.
Cum mé culc, cum te visez:
Pun mâna, nu te găsesc.....
Domne, cum mé celuesc!

*) Eroul acestor versuri este student, de

bună séma din Blaj.
**) Nice (jitia cu lucru
Nice nóptea cu somnu....
Nice se întrebuinţeză în multe părţi ale
f
22

X X X III.
Sărace dragostele
Ciripesc**) ca paserile
Pe tóté gardurile,
■ Sub tote streşinile;
5. Dară ipu’s tóté curate,
Ci-e cu dracu mestecate.**)
Trec prin tină, nu se’ntină;
De voinic ţîner s’anină;
Trec prin apă, nu se’népa,
10. De volnic tîner se légá.
v X X X IV .
Dragostea de fată mare
Ca garófa din révare:
Când bate véntul subţire,
Atunci me scote,din fire.

Ardélului (mal cu semă în părţii© centrale) în

loc de nici Nu arare-ori î final dela nici se lun-
gesce în cântec şi astfel d. e. versurile de mai
sus se pronunţă în unele locuri în modul următor:
Nicii diOa cu lucru
Nicii, nóptea cu somnu.....
*) Ciripesc ca paserile.... Intr’o variantă se
d ice : chisciiîesc ca paserile.
**) Dară nu-S tóté curate,
Ci-s cu dracu mestecate....
într’o variantă sé adaugă după aceste ver­
suri ca încheiere:
Da cine le-o mestecat?....
Doüé fete dintr’un sa t!
 23

5. Dragostea de nevăstuţă
Ca flórea din grădinuţă:
Când bate vântul din jos,
. Umple casa de miros.

XXXV.

Frunză verde de dudău,

Mergea lelea p ’ângă teu,
Cu cunună de sasău.
Drăguţu-seu o vedea
5. Şi din graîu aşa’I grăia:
„Trage-ţî, lele, cununa,
„Cam pe ochi, cam pe sprâncene,
„Că ine bagi în multe rele;
„Cam pe coda ochiului,
10. „Isvorul păcatului.
„Eu, lele, de dorul teu
„Nu pocîă sluji domnu-meu,
„Nici s’ascult pe tată-meu!
— Bade, nu te supăra,
15. Că, 4eu, nu e vina mea,
Ci-I vina măîcuţă-mea;
Ea frumosă m’a făcut
Şi eu ţie ţi-am plăcut,
Ca piperiu Grecilor,
20. Ca tămâia popilor.
Când măicuţa m’a scăldat,
Ea cîupa că mi-a ţipat
24

T ot în umbra nucilor*)
Spre chinul voinicilor!
X X X V I.
Pentru ochi ca murele,
Ocolesc pădurile;
Pentru sprâncene ’mbinate,
Umblu ţara jumătate
5. Şi Moldova-a treia parte;
Pentru ochi ca sfântul sőre/
Umblu nóptea pe răzore.

Lauda ibovnicului si
> ibovnicei.
X X X V II.
Frunză verde, frunză verde,
De trei ori tot frunză verde,
Om ca badea nu se vede
Nici în faţă, nici în dos,
*) Când măicuţa nfa scăldat,
Ea ciupa că mi-a ţipat,
Tot în umbra nucilor
Spre chinul voinicilor!
Româncele aü obiceiü a versa apa, în care
si-aü scăldat copiii şi cu deosebire copilele (clupa),
la tulpina unul nuc. Asemenea fac fetele cu apa,
în care s’aü spălat. Totodată perul, ce le remâne
la peptănat, îl vâră fetele într’o scorbură de nuc,
căci astfel cred ele, că vor avé totdéuna códe
lungi şi frumóse.
 25

5. Aşa mândru şi frumos;

Poţi să cauţi noüe mări,
Noüe mări şi noüe teri!

X X X V III. V

Cât în lume am umblat,

" Eu ca mândra n’am aflat,
Bunişoră şi frumosă,
Si ca ea de drăgăstosă!

X X X IX .

H o p ! mândruţă, per galbin,

Gura ta miróse-a vin
Şi braţele-a roşmarin;
Dinţii ţi-s mărgăritar;
5. Gura pahar de cliştar!

^ X L. U
Mândra mea, mândră Mariă,
Scrisă-Î*) faţa ta ’n hârtiă;
Mândra mea, mândră Ionă,
Scrisă-î faţa ta ’n icon ă !

*) Mândra mea, mândră Mariă,

Scrisă-î faţa ta ’n hârtiă!
A decă: faţa ta e ca şi zugrăvită pe hârtiă !
-Este de însemnat espi’esiunea: par’că-î scris, es-
presiune întrebuinţată faţă de un lucru făcut
•cum se cade, d. e. un car, un vestmént, etc.
26

• Fagilor frumoşilor,
Fagilor umbroşilor,
Faceţi’mî un pic de umbră,
Să me umbresc cu-a mea mândră
5. Că am mândră tinerea,
• Tinerea şi gingăşea,
Şi îî arde •sórele
Pieptul cu mărgelele,
Brâul şi inelele!
il X L IW
Neculae, puiü păun,
Din ţbra cu vinul bun,
Chica ta-i totă inele,
Gura ta-î fagur de miere;
5. Chica ta-î numai d’un per,
Buzele de călepăr,
Chica ta-î numai de-un fir,
Buzele de trandafir!
H X L III.
Főié verde aluniţă,
Cât am trăit pe lumiţă,
N’am véd ut verde frunzuţă
Ca la mândra ’n grădinuţă;
5. Cât o ninge, - cât o ploîiă,
Ea e tot mândră şi nouă,
Cât o ninge ş’o bruméza
Ea e tot mândră şi erâţă,
Ca şi mândra mea istâţă.
 ^ X L IV .
Prin curtea popii la vale
• Busuioc roşu răsare,
Unul mic şi altul mare;
Cel ma! mic mi-î ibovnic,
5. Cel maî mare mi-î drag tare!
'* XLV .
De când maica m’a făcut,
Zile bune n ’am avut,
De dulcăţă n’am sciut,
Până când am strâns în braţe
5, Puişor frumos la faţă,
Puişor
Cam roşior,
Puişor
Ca un bujor....
10. Puişorul când m’atinge
F oc la inimă me’n cin ge;
Şi la mine când privesce,
Inima mi-se sfârşesce!

X L V I.
— Mândră, de când ne iubim,
Vreme-i să ne şi hulim !*)

*) Vreme-î să ne şi hulim!....
într’o variantă să d ice:
Vreme-î să ne ciufulim!....
A se ciufuli saü ciutului = a se batjocori.
28

— Vremea ne-a fost mai de mult

Dar noi nu ne-am priceput.
5. — Dar eu, mândră, cum ţî-aş zice ?
Floricică mîerioră,
Dulce-ai fost la gurişoră.
— Şi eű, bade, cum ţî-aş zice!....
Merişor verde ’nvergat,
10. Dulce-aî fost la sărutat.
iţ) X L V II.
— Trandafir de pe hinteü,
N ’aî Vetjut pe dragul meu?
— Póte că l’oî fi vecjuţ,
Dară nu Tarn cunoscut.
5. — A fost lesne de-al cunósce,
Că-î cu cisme românesc],
Cu cíórecí braşovenesci,
In degete cu inele,
Cu buzele subţirele,
10. Gura lui fagur de miere!

X L V III.
Floricică, floricea,
Mândră, mándruléna mea,
Ochii tei şi tóte-s bune,
Sprâncenele-ţî fac minune ;
5. Ochii tei şi tóté ’mi plac,
Sprâncenele morte-mî fac.
Mândră, mândruleana mea,
Floricică gingăşea,
 Ochii tei mé bagă ’n bolă,
10. Sprâncenele ér’ mé scolă ;
Ochii tei me bagă’n frică,
Sprâncenele me ridică.
Floricică gingăşea,
Mândră, mándruléna mea!
1B. Sprâncenele dumitale
Pene de privighitóre;
Când le sui, când le ridici,
Reu la inimă me strici;
Când le sui, când le cobori
20. Din picidre mé doborî!
Íjj X L IX .
Fóie verde de sasău
Ţu, ţu, ţu, murguţul meu!
Să intrăm în sat cu sőre,
C’am o mândră ca ş’o flore
5. Şi ne-aşt6ptă cu mâncare.
A colo dac’ om sosi,
Ea frumos ne-a omeni;
Ţie iarbă şi ovés,
Mie gură şi scovercjî!

c; L.
Pe Mureş şi pe Câmpie,
Nu-î mândră să ’mî placă mie
Pe Mureş şi pe Ternavă
Nu-I mândră să-mi fie dragă;
5. Numai pe Târnava mică
30

Am o mândră ibovnică, •
Tinerea şi frumuşea,
De me pot iubi cu ea.

LT.
Struţişor de viorele;
Dulce ţi-î guriţa, lele;
Mai dulce n’are cum fi,
Că-i ca strugurul diu vii.
5. Nici e dulce, nici sălcie,
Fără cum îmi place m ie !

Q - LII.
Tătăişă, draga mea,
Nu te tare supăra,
Că mândră ca dumneata.
Nu-î nime, câtu-i lumea;
5. Şi câtu-i satul de mare
Nu-i casă c ’a dumitale:
La fereşti
Cu flori dom nesc!!

LIII.
Vai de min’ , ce’mi place mie,
Măru roşu din hârtie,
Badea, care scie-a scrie;
Meru roşu jumătate,
5. Bădiţa, care sei’ carte!-
 31

Vaî, mândruţe», gura ta

Pentru multe nu o-aş da:
Pentr’un galben, pentru doi,
Pentru doüe mii de boi.
5. Galbenii, mândră, se gata,
Guriţa ta nicî-odată;
Şi nici zece mii de boi
Nu fac ca buzele moi!

LY.
Suflă vântul alinat,
Io-l cunosc că nu-î curat,
Ci-î dela badea mânat.
Suflă vântul alinat,
5., Io-l cunosc că* nu-i curat
Şi sciü, de unde-î mânat...
Dintr’o grădină cu flori,
Unde scrie-un scriitor;
G’o mână pe carte scrie
10. Şi cu alta-mî face mie
Să merg în cănţelărie,
Să me ’nveţ şi eű a scrie.*)

*) Să me ’nveţ şi eü a scrie....
După acest vers sé adaugă într’o variantă
ca sfârşit:
Scrie badea menunţel
Pe frunză de pStrânjel,
Să me duc până la el!
32

Scrie badea pe .hârtie,

Şi când scrie, me m ângâie;
15. Scrie badea letinesce;
Când cetesce,
Me topesce!

Sărac plug cu şâse boî,

Dragu’mi-I mie de voî!
Şi mi-i drag de cin’ ve mână,
Că ţine biciu ’ntr’o mână
5. Şi strigă dela inim ă!

LVII.
Primăvara, când înfrunde,
Cura cucului s’aude;
Da cându-î colo tomna,
Nu s’aude nimica,
5. Numai mândra cu gura,
Cu dulcâţă ciripind,
Totă lumea veselind.

LVIII.
Câte flori pe câmpurele
Nu sâmănă mândrei m ele;
Numai una mititea,
Frumuşea şi gingăşea
5. Par’ că sâmănă cu ea.
 LIX .
Câte fete .ardelene
Tote 's negre la sprâncene,
Numai doüe din Hârţeu,
Saruta-le-aş numai eu,
5. Au sprâncena cam gălbie
Făcută spre lă com ie;
Şi la faţă ’s albişore,
Albişore, roşiore,
Ca şi nişte merişore.
10. Trupuşorul sprintenel
Par’ că-i tras printr’un inel.
Mersul lor e legănat,
Legănat şi desmîerdat.
Gâtul şi mărgelele
15. Ca ceriul cu stelele;
Sinul cu ţiţucile
Grădina cu florile.
Şi la gralü sünt drăgăstose
Şi la suflet sünt voióse,
20. Şi’s cu buze subţirele
Adăpate ’n teu cu miere,
Să te tot săruţi cu ele!
LX.
Mult me mustră măicuţa
Să las séra uliţa,
Dar eü nu o pocîii lăsare,
Că satul câtu-I de mare
5. Nime bădiţ ca min’ n’are,
34

Şi câtu-î satu mereu

Nu-î bădiţă ca al meu.
Ba mai e un brad în munte
Cu crăci vercji, cu verde frunte;
10. Dar nici bradul cel fălos
Nu-î ca badiü de frumos,
Că bradu mî-e clenguros
' Şi bradu mî-e pocîumpos,
Nu-î ca badiü subţirel,
15. Să me pocîu iubi cu el.

(/ L X I.

Trandafir ş’un fir subţire,

Réű m ’aî scos, dragă, din fire;
Trandafir ş’un fir maî gros,
Mult me mir, cum de m ’aî scos.
5. — Trandafir verde frumos,
Bădişor la graîu duios,
Eu din fire mi te-am scos,
C’aî fost drăgălaş copil
Cu faţa de trandafir
10. Şi cu pănă*) frumuşea
Făcută pe voia mea.

*) Şi eu până frumuşea
Făcută pe voia mea. *
Intr’o mare parte a Ardéluluí svérta (vrésta)
de flori saü de verdétá, ce şî-o pun flăcăii la
căciulă saü la pălăriă, se numesce până.
 LX II.
Draga mea subţire ’n trup,
Harnică maică-aî avut,
De frumosă te-a făcut,
Cu ochi negrii de ochit,
5. Cu sprâncene de-amăgit,
Cu gura de’nceluit.

L X III.
Câtu-Î délül de mereu,
Nu-î drăguţ frumos c ’al meu
Nici în sat, nici în oraş,
Numa ’n şcola dela Blaj.
5, Y aî! frumosu-i, frumuşel,
Nu sciü ce să fac cu eh...
F ace-1’ aş ruja ’n feréstra,
Tot-déuna să ’nfloréscá;
Da ruja s’o scutura
10. Şi eü reu m’oîîî supera.
L X IV .
Marioră, sorióra,
Sufletul meu lelişoră,
Dorul teü me bagă’n boia
De nu pocîu merge la şcola.
5. Faţa ta cea rumeioră
P ic e : vino de te’nsoră ;
Ochii teî cei negrişorî
Umple’mî trupu de fiori;
l Fruntea ta cea albenbţă
ll'O. Umple’mi sînul de dulcâţă.
36

Câtu-i ţara românbscă

Nu-í ca fat’ardelenescä,
Măcar cine ce gândesce,
Măcar cum*) mî-o ocarăsce.
5. Când me uit la sînu-I plin,
M’apucă dor şi suspin;
Când ve4 peru-I de mătasăr
Dorul eî tare m’apasă;
Când v§4 faţa-î bălăioră,
10. Dorul eî maî me om ora;
Când la jo c se ’mpodobesce-
Inima din tine cresce;
Când îşî pune struţ de flori,.
După densa stai să mori.**)
Ci L X V I.
Busuioc verde din prag,
Ia gâciţî cine mi-î drag?....

*) Măcar cum mî-o ocăresce..

Intr’o variantă se d ice:
Barém cum mî-o ciufulesce,
**) într’o altă variantă după:
Nu-Î ca fat’ardelenéscá...
urméza numai versurile:
Cu brâu roşu ea ső’ncinge,.
Din obraz îî pică sânge,
Şi cu cisme roşi s0’ncalţăr
L a inimă te desghlaţă!
 87

Badíu mândru ca un stég,

Care hm ară la iosag
5. Mânând boii: cía Virág!*)
Busuioc verde ’n pridvor,
Ta gâcitî de cin’ îni-I dor?....
De-un flăcău cam negrişor,
Care 'mi lucră la ogor
10. Mânând boii: ho Bodor!

L X V II.

Dela mândra mea de-vale

Mândru măderan resare,
Măderan de cel turcesc....
Pus’am gând s’o părăsesc,
o. Drept să fie, sau glumesc?
Ba, zeu, cum s’o părăsesc.
Când ca ea nu mai găsesc :

*) Mânând b o ii: cia Virág !

Mânând boii: ho Bodor.!
Cia şi ho sunt strigăte întrebuinţate pentru
boi. Boul de pe partea stângă a tânjelei se nu-
naesce boul de cia, ér cel de pe partea drépta,
boul de hăis (hois, his şi în unele părţi oidea).
Virág şi Bodor sünt nume de boi. In Ardél audi
mai rar numele românesc! Plăvan, Bouren, Ro­
şei, decât Silói, Renclea, Cendea, Barna, Daru
şi alte numiri unguresc!. Asemenea pe lângă
-Rolbu, Sura, Albu, Murgu, Mocan, etc. (nume
de cai) găsesc! şi Şargu, Dereş, Cinoş, Baţor
etc. Vacile însă aű mai peste tot nume româ­
nesc!, c a : Florica, Joiana, Plăvana, Suric-a etc.
38

La obraz ca rujile,
Ochişori ca murele,
10. Buzele ca frunzele
De-ţi repune zilele.
Nu te, draga, ’nfricoşa,
Ca, zeu, nu te voîu lăsa
Câte cjile voíü avea.

LXVIir.
Főié verde lemn uşor,
De nimica nu mi-î dor
Ca de flori de culcuduţă,
D e gura lele! Anuţă.
5. Ochii eî şi buzele
Scurtă-mî mie (ţilele;
Ochii ei cel cu lumină
Mult me strigă dela cină.
10. Ochii eî cei cu albuş
-QQ

Mult me chîamă din culcu

JocuL eî Dumineca
îm i robesce inima
Pentru ’ntrégá viaţa,

L X IX .
. Frunză verde trei nuele,
Din trei iubite-ale mele
Nu sciü la care voíü mere;
Mere-oîu colo peste vale
5. La cea mândră ca ş’un sőre?
 39

Mere-oíü colo peste drum ?

La pana cea de păun?
Duce-m’oîu la cea vecină
Cá-í mândra ca o lumină ;
10. Guriţa ei fagur dulce,
Cin’ gustă, nu se mai duce.

LXX.
Dragu mi-î câmpu cu flori
Şi mândra cu cingători;
Dragu mi-î câmpu cu cétá
Şi mândra cu ie crbţă!

L X X I.
Dragu mi-î câmpu cu flori
Şi bădiţa cu surori.
Dragu mi-î câmpu cu câtă
Şi badiu cu chica crăţă.
5. Dragu mi-î badiu din jo c
Că mirosă-a busuioc !*)

*) Dragu mi-î badiu din joc,

Că mirosă-a busuioc!
Fetele române aü obiceiü a duce cu sine
la joc unul saü mai multe fire de busuioc. Tot­
odată mamele feciorilor, când întocmesc cămă­
şile acestora, obicinuesc a pune printre ele a-
cestă plantă bine mirositóre. Busuiocul se con­
sideră ca o flóré aducétóre de noroc, pentru
aceea se şi găsesce la ori şi care casă.
40

A L X X II.
Trandafir cu bun miros,
Drag mi-î, Domne, gel frumos.
. Şi călare şi pe jos,
Şi la lucru şi la joc
5. Te face să stai pe loc.
îl L X X III.
Eu pe dél, mândra pe vale,
Ş’o cunosc numai pe pole;
Eu pe dél, mândra pe şes,
Ş’o cunosc numai pe mers,
5. Pe mersul piciórelor,
Pe ’ncreţitul pólelor!
tt L X X IV .
Főié verde buruiană,
Drag îmi e numele Ana.
Că te ’ncântă auc|indu-l
Şi te farmecă rostindu-1.
5. Drag mî-a fost şi drag mî-a fi
Cât în lume voîu trăi!
K - LXXV.
Frunză verde dintr’o mie,
Altul nu-mi trebue mie,
Fără frunza macului
Şi podóba satului,
5. Ión al diacului:
Ori cu el se me iubesc,
Ori de nu, mé prăpădesc!
 41

/ L X X VI.
Ieşil séra pe uliţă
Şi-mi vecjuî mândra’n portiţă
Gata ca o păunită:
Mândra mea pe lume una,
5. Cumu-i între stele luna!....
Perul ei mataşă mole
Ca şi inul când înflore;
Impenată cu scumpie,
Tuturor dragă.... şi mie!
- L X XVII.
Lelea cu mărgele multe
Amiróse-a flori merunte,
De pe vale, dela m unte;
Dar cea cu mai puţintele
5. Amiróse-a floricele
Dela munte, din vâlcele.
h, L X X VIII.
Főié verde, verde mac,
Ochii lelei tare ’mi plac,
De pe uliţă me trag
; Şi grozav necaz îmi fac.
5. Fóie verde, verde mac,
Ochii lelei care-mi plac,
Dulcişorî şi mîeriorî,
Mé chiamă sub prunişorî,
Să me scoţă din fiori....
10. Nu sciü scóte-m’a, ori ba,
Ori mai tare m ’o băga?
42

' J f L X X I X .

Mândro, doi ochi ca la tine

Nu mai sünt în sat la nim e;
D oi ochi ca la dumneata,
Zeu, că nu mai pot afla:
5. Aşa negri, frumuşei
Ca cireşele ’n oltoîu,
Care’s cópte la recóre,
De nu’s grăbite de sőre!
LXXX
Nevastă secerătore,
Ce seceri vara la sőre
Şi mijlocu nu te dóré ?
Că şi io’s secerător,
5. De m ijloc numai nu mor?*)
ii L X X X I.
Főié verde mărăcine,
Zéü, acuma trăesc bine
Cu bădiţu d’ângă mine!....
Când îl v§4 Dumineca,
5. Mi se rupe inim a;
Când îl ve4 cu capul gol,
Pare că-i un dom nişor;
Că-I cu perul retezat,
Nu-I fecior ca el în sat.
10. Când me uit în faţa lui,
Par’ că-î spuma laptelui!
*) Dovadă despre hărnicia Româncelor
 43

;i L x x x í r .
Bădiţa cu şase boî
N ’are ce căta la noî,
Dar bădiţa, cel cu-o vacă
Nici o séra să nu-1 trbcă!...
5. Bădiţa cel sărăcuţ
Zeu, acela xni-i drăguţ,
Ca, zeu ăla mi-î mândruţ!

Lxxxirr.
Cântă cucu ’n par de vie
Ş’acolo este-o chilie
Cu muşcată şi tămâie.*,)
Dragu meu acolo scrie.
5. Şi când scrie, me mângâe,
Când citesce, me topesce,
Cu ceriul me potrivesce;
Cu luna, cu stelele,
Cu dragi réndunelele;
10. Cu luna, cu sórele,
Cu dragi căpriorele!

L X X XIV.
Bine-i stă la ceriu cu lună
Ca şi mândrei cu cunună;

*) Muşcata, tămâiţa, maghiranul, roşmari-

nul, garófele, lemnul Domnului, etc. sünt pe
lângă busuioc, florile cele mal favorite ale Ro­
mânilor.
44

Bine-i stă la ceriű cu stele

Ca şi mândrei cu mărgele.
5. Buzele ca rujile,
Pólele ca florile;
Faţa ei ca hârtia,
De poţi scjrie pe densa!

jr Lxxxv.
Badea meu, tîner băiat,
Nici mustaţa nu î-a d a t;
Badea meu tîner copil,
Roşu ca un trandafir;
5. Din obraz îi pică sânge,
Unde-1 .vecj. inima’mî plânge.
Faţa lui ca trandafirul,
Trupul lui ca rosmarinul.
Cum e bradul arătos,
10. Aşa-i badea de frum os;
Cum e bradu 'nalt din munte
Aşa-î badea meu de frunte!

K L X X X V I.
Badiu, care’mî place mie,
N’are casă, nici moşie,
Numai péná ’n pălărie;
Nici o brazdă în holdiţă,
5. Făr’ cămaşe cu altiţă;
Nici o brazdă de ogor,
Fără ciorecî cu şinor!
 45

/i L X X X V II.
Aiu, iu, crucea mea, lele,
Tu cu ochii faci belele:
întri ’n cas’, se luminéza;
Eşî afar’, se ’nseninézá!

y L X X X V III.
Aluniş cu-alune multe,
Spune la badea din curte,
Pe Duminecă ce vine
Sa-şî gătăscă péna*) bine,
5. Şi în loc de doüe flori
Pue’şî-aî mei ochişori,
Şi în loc de două pene
Pue’şi-a mele sprâncene!

L X X X IX .
Badiu meu, tîner copil
Mândru ca un trandafir,
Cându-1 ved séra la portă,
Par’că-î rujă ’nrourată;
5. Cându-1 véd séra pe lună,
Par’că-I flore din cunună;
Cându-1 véd séra la stele,
Par’că-î cruce de m ărgele!
*) Pe Dumineca ce vine,
Să’şî gătâscă péna bine...
Jocurile de pe la sate ső ţin numai în
dulce, şi anume Dumineca şi serbătorea.
46

1 r XC.
/'
Badiu ’nalt şi subţirel
Par’că-î tras printr’un inel,
Să te tot îubesci cu el!
— Mândra ’naltă, subţirea
5. Par’că-î trasă prin mărgea,
Să te tot îubesci cu ea!

f f XCI.
Me miram ce-mi place mie..
Merül roşu din tipsie,
Badea ’nalt cu pălărie;
Merül roşu pădureţ,
5. Badea ’nalt şi albineţ!

Dragoste nehotărîtă.

y l XCII,
H op ! leliţă, lelişoră,
Păsărică mea uşoră,
T ot gândesc şi ér’ gândesc,
Că pe cine să iubesc?....
o. Tu mi-aî spus odată-aşa:
Că pe tine, de voiü vrea.
T ot întreb inima m ea:
Asculta-te-voiîi, ori ba?
 47

XCIII.
Grândit’am, mândră, gândit,
Să me las de-al teu iubit;
Dar inima ér’ me’ntdrnă
Sa te iubesc pân’ la tomnă ;
5. Dela tomna încolea
Iubéscá-te cine-a vrea.

' XCIV.
Pană’n car, pană’n căruţă,
Şî-a prins badea o drăguţă;
Pană’n car, pană’n hinteü,
Dar tot i’s mai dragă eu!
XC Y.
Aucţî, mândră, cucul cântă,
Eşi afară şi-l ascultă!....
De ţi-a cânta cucu bine,*)
Trage nădejde de mine;
5. De ţî-a cânta cucu refl,
Cfrijéscá-te Dumnezeü!**)
*) Cucul este prorocul sáténuluí nostru. Pri­
măvara, când trece prin codru, Românul întrebă
cu glas mare: „Cucuie, câţi ani îmi d ai?“ .... Şi
apoi numera cu luare aminte, de câte ori resună
monotonul „cu cu !“ al pasérel cu pene sure.
**) Iată o variantă a acestui cântec:
Audi, mândră, cucul cântă,
Eşi afară şi-l ascultă !
De ţl-a cânta cucu bine,
Ie-ţl hainele, hai cu mine ;
5. De ţi-a cânta cucu reü.
Mal remâl în satul téü !

\
48

, U xcyi.
Frunză verde trei pătace,
Zis’a mândra că mî-a face
O până de bănuţeî
Frumăsă ca ochii ei.
5. Frunză verde de gutue,
Eu am zis că nu-mî trebue,
Făr’ penă de măderan,
Să ne mai Iubim un an!
fXCVII.
Bădiţa cu şapcă nâgră
Ese ’n cale şi m e’ntrâbă:
Fostu i-am vre-odată dragă?...
Eu răspund dintr’un cuvânt,
5. Făr’ să pun ochii ’n pământ,
Că i-am fost trei ani de-a rend
El răspunde: tu, leliţă,
Să-mi mai fii un an drăguţă!
Eu i-am spus, că m’oi gândi,
10. Ş’apoi mă voîu hotărî!
i | XC V III.
*
Pus’am gând şi jurământ
Să-1 las la dracu iubit,
Dară ér’ m ’am socotit
Să mai iubesc pân’ la tomnă,
5. Pân’ la tómná, pân’ la iarnă-
Dela érna încolea,
Mai íubésca cine-a vrea,
Eu am iubit partea m ea!
 49

X C IX .
Haide, bade, de me ia
Pân’ ce-s pruncă tinerea,
Ca dac’ oí îmbătrâni,
T oţi omenii m’or urî,
5. Ţie nu ţ’oiîi trebui.
— Mândră, mándruléna mea,
Eîi atuncea te-oiu lua,
Când a face plopul pere
Şi răchita vişinele,
10. Să mâncăm, mândră, din ele!
— Bade, bădişorul meu,
Dragul meu, sufletul meu.
Eü te ved că şăguescî,
Da tu tare mé dorescî!
C.
Főié verde de urzici,
De e, mândră, precum zici,
Ori me lasă ’n calea mea,
Ori dă-mî dulce guriţa
5. Şi me ’nvaţă-a săruta!

îndemnări la dragoste.
c i.
Ce stai, bade, cât colea
Cu-atâta inimă rea?....
Da ’ndrăsnesce de grăesce,
C’a mea inimă v oesce! 4
BO

CIL
Iubesce-me, bădişor,
Pe mine, un puişor;
Şi iubeşte-me, bădiţă,
Pe mine, o puiculiţă;
5. Că drăguţă de-ţî voi ii,
Pentru tine voi tră i!
CUI.
Főié verde de secară,
Iubesce-me, bade eră,
Că nu ţ’am fost, mândr’p séra,
Ci doi ani întregi ş’o vară!...
5. Iubesce-me, dacă-ţî plac,
Dacă nu, silă nu-ţî fac;
Iubesce-me din vecjmt,
Dacă nu ine poţi mai mult!
CIY.
Frunzuliţa încolţesce,
Iubesce, bade, iubesce
Trestie mândră din baltă,
Subţirea, verde şi’naltă!....
5. Nu iubi o buruiană,
Ci o flore din poiană!
CV.
Măi bădiţă, al meu dulce,
Fă-mi cu ochiul când t’eî duce,
Măcar, bade, cu géna
Să es după dumneata!
 51

CVI.
Măi bădiţă, buze m oi!
Ce nu vii séra la noi?...
Vino, bade, Joi séra,
C’atuncî e dulce g u ra !
5. Dar nu veni cu soţie,
Că, zeu, nu-ţî voi da nici ţ ie ;
Nu-ţî aduce soţia,
Că nici tu nu-î căpeta!

CVII.
Măi bădiţo, buze moî,
Mută-ţî casa lângă noi,*)
C’am un per cu pere moi,
Şi le-om mânca amendoi!

CVIII.
Măi bădiţă, chică crâţă,
Mână boii pe fenaţă,
Şi-I adă de diminâţă,
Şi-i légá de trei proptele,
5. Cu trei fire de m ărgele,
Şi vin la noi de ine cere.
De m’or da, de nu m’or da,
M’a da frunza şi iarba
Ş’oî fugi cu dumneata!
*) Mută-ţî casa lângă noi....
Intr’ o variantă sg zice:
52

CIX.
Trandafir, trandafiraş,
Măi bădiţă Ionaş,
Fă-ţi fântână la prilaz
Şi strigă séra pe lună:
5. Hai, mândra, la apă bună!
Şi me chiamă diminâţa:
Hai, mândro, de-ţl spală faţa
CX.
Rujă crâţă, rujuliţă,
Măi bădiţă Niculiţă,
Când eşi^săra pe uliţă,
Flueră din flueriţă,
5. Să es şi eü la portiţă,
Să-ţî mai dau a mea guriţă!
CXI.
Hai, mândră, la cununie
Până-î frunza verde’n vie !...„
Dâcă frunza s’a usca,
Cine-amar ne-a cununa?
CXII.
Hai, mândro, să ne iubim,
C’amendoî ne potrivim,
Şi la ochi şi la sprâncene,
Ca doi porumbaşi la pene;
5. Şi la ochi şi la uitat,
Ca doi porumbi la sburat..
 Tu n’aî tată, eü n’am mamă,
Amendoî suntem de-o séma;
Tu n’ai fraţi, eü n’am surori,
10. Am endoî ca doüe fiori!

CXIII.
Vino, mândră, să dăm mâna
Şi să fim amendoî u n a!
Hai, dragă, să ne iubim
C’amendoî ne potrivim,
5. Şi la ochi şi la sprâncene,
Ca doi porumbei la pen e!

CXIY.
Mureşan cu ţundră sură,
T reci Mureşu, să-ţi dau gură
Mureşan cu ţundra albă,
Treci Mureşu, de ţi’s dragă!

CXY.
Io cunosc firea badiî,
Că cu mine s’ar iubi,
Dar nu cut6ză-a grăi,
Dorul a-şî destăinui....
Cutézá, bade, grăesce,
Şi cu mine te iubesce!
54

-C Dragoste cu frică şi cu zulie.

CXVI.
Aluniş cu frunza’n Criş,
Ibovnic tîner mi-am prins;
Aluniş cu frunza désa,
Frică mi-i, să nu me la se!

i CXVII.
Intr’o verde grădinuţă
Şede-un bade c ’o mândruţă
Ş’o ţine de cingetore,
Ş’o jură la sfântu sőre.
5. Las, bade, nu me jura;
Sa me bată Precista,
De-oi iubi pe cineva,
Făr’ singur pe dumneata î

CXVIII.
A m un bade ca ş*un stég
Ce pân’ la suflet mi-î drag;
Şi mî-e frică că s’a pierde
Ca şi tomna frunza verde;
5. Că l’am mai pierdut odată
Şi l’am găst la portă’nchisă
Unde’s mândruliţe strînse.
Una ’n pblă mi-1 ţinea»
Una patul îi făcea,
10. Una cu vin îl stropia,
 Una carne că-î frigea,
Una că mi-1 desculţa,
Una ’n gură-1 săruta!

CX IX .
Bădiţă cu péná verde,
Mult mí-e témá că te-oî pierde,
Că te-am mai pierdut odată,
Te-am pierdut şi te-am aflat
5. Chiar în fundul codrului,
L a curţile dorului.
Prins’a doru-a me ’ ntreba:
Ce câţi, mândră, pe-aicea?....
— Dorule, doruţule,
10. Eu îmi caut dragostele!

cxx.
Frunză verde huhurez,
Te-aş iubi şi nu cutez,
Că me tem că me-î iubi
Ş'apoî me vel părăsi!

C X X I.
Colo’n dél la Huîedin
Merg carele după vin ;
Am un bădiţ tinerel
Şi l’aş lua şi pe e l ;
5. Dară nu sciü ce Toiu face,
Că să-l las acas’ nu’mi place....
56

Face-mi-l’aşî mer gutuiü,

Sa mi-1 pun la căpetâîu;
Mer gutuîu a putrezi,
10. Fără bade m ’ oiü trezi!

CXXII.
Badea mere, badea vine,
Badea m’a lua pe mine;
Badea mere, badea ’ntornă,
Badea m ’a lua la tom nă;
5. Badea mere ş’o veni,
Ore nu m’o celui?

CXXIII.
Badea meu cel superat,
Da asâră ce-aî cinat?
— Vre-o doűé pere cu pâne,
Ş’am gândit, mândro, la tine,
5. Să nu te Iubesc!, cu nim e!

CXXIV.
De-aş vedea pe mândra mea
Că dă gură altuia,
Fără milă m’aş junghia
Şi pe mine şi pe ea!

-IUI
 Dragoste ascunsă şi cu piedecî.
CXXY.
Până’n cuíü, până sub cuiu,
Eu drăguţul nu mi-1 spuiu!....
De l’oi spune,
L ’oî repune;
5. De-oî tăcea,
Ce s’a întâmpla?....
Intemple-se ce va vrea,
Eu de badea voi tăcea.

C X X Y I.
Măghiran cu crénga’n sus,
Ne-am iubit, mândro, pe-ascuns;
Ne-am iubit cu multă frică
Ş’aî noşti n’au sciut nim ică!
C X X Y II.
P oţi tu, mândră, zice zeu,
Că nu te-am sărutat eu?
— Ba ea, badeo, nu pociü zice,
Că mî-a plăcut gura d u lce:
5. Şi noi unde ne ’ntelneam,
Stăm în loc şi ne iubeam
Şi din graiu aşa grăîam :
Hai, bade, să ne iubim,
La luat să nu gândim !
10. Ne-am lua, nu ne putem ;
Ne-am lăsa, nu ne’ndurăm !...
58

De mic
Mi-aî fost ibovnic
Şi de mare
15. Drăguţ; tare,
Ş’acum nu te pocîii lăsare!*)
C X X V III.
Suflă véntu’n paie ude,
Eu strig, mândra nu m’aude.
— Ba zeü, bade, aud bine,
Dar nu pot veni la tin e!
C X X IX .
Eu am prins gânduri nebune,
Să mă duc cu mândra’n lu m e;
Eu am pus gânduri deşarte,
Să fug cu mândra ’ntr’o nópte.
cxxx.
Mori, mândră, să mor şi eü,
Şă ne facă-un copârşeu,
Şi să ne facă o gropă,
Sa ne ’ngrópe tot-odată,
5. Să se mire lumea totă,
*) Şi-acum nu te poclü lăsare!
Terminaţiunea ar e ső íntrebuintéza de
multe-orî în versuri pentru potrivélá (rimă), nu
numai la verbe, ci chiar şi la substantive d. e.
Frunză verde şi frunzare,
Măi bădiţă Ionare, etc.....
 C’a fost dragoste curată,
Dela Dumnezeu. lăsată,
Şi de-aî tei, dragă, stricată!.
Mori, mândră, să mor şi eu
10. Să ne facă-un copârşeă,
Ca pe lumea ceealaltă
Să fim, dragă, laolaltă!

C X X X I.

Haide, mândro, să fugim r

Amendoî să pribegim,
Că noi bine ne lovim
Şi la ochi şi la sprâncene
5. Ca doi păunaşî la pene!....
Haide, mândro, să fugim
P re din sus de ţintirim,
Să călcăm cărările,
Să ’mpărţim dragostele!....
10. Haide, mândro, să fugim,
Am endoî să pribegim,
C’acuma-î vremea de fugă,
Până sunt holdele ’n pârgă
Unde calci
15. Urmă nu faci,
Unde şecjl
Nu te mai vecji!....
Haide, mândro, să fugim,
A m endoî să ne ’nsoţim,
20. Unde-s munţii rouraţî,
60

Că-Î un popă printre bracjî

Şi cunună ne’ntrebaţî;
Este-un popă de-i uniţi
Şi cunună de-î fugiţi!

C X X X II.
Haî, mândro, să ne Iubim,
La luat să nu gândim,
C’avem doi bătrâni acasă;
Ne-am lua, şi nu ne lasă!

C X X X III.
Frunză verde trei alace,
Lasă-me, măicuţă, ’n pace,
Să trăiesc cu mândrele
Ca codru cu frunzele!

C X X X IV .
Mult me mustră măicuţa
Să părăsesc uliţa,
Că mi-î golă drăguţa....
Uliţa n’o pocîu lăsa,
5. Până sciü pe mândruţa!

CXXXY.
Porumbel cu porumbele,
Negrişore, mititele,
Cadă-ţi porumbelele,
Usce-ţi-se frunzele ;
5. Să remână numai spinű,
Sa me iubesc cu vecinu,
Vecinu de-a treia casă....
Dar măicuţa nu me lasă!

C X X X Y I.
Părăuţ cu apă rece,
Dare-ar Dumnezeu să sece,
Să remână numai tina,
Să me iubesc cu Irina.
5. Să remână ghicăşeî,
Să voîască şi ai m ei!

C X X X V II.
0 mândruţo, buze moi,
Dragi ne suntem amendoi,
Este-un dél mare ’ntre noi!....
M’oîu. ruga la Precista
5. Şi délül s’o aşe4a
Ş’apoî, dragă, ne-om lua!

C X X X V III.
Drag mi-ar fi, mândră, de tine
Mi-î urît de cin’ te ţine,
Că te ţine ’n noüe frâne
Şi nu pociu veni la tine!....
5. Dar de-o voi Dumnezeu,
T ot vei fi odată zeu,
Tu a mea şi eu al teu!
€2

C X X X IX .
Vai de mine, ér’ e séra
Şi me bate maica éra,
Că ş’asbră m’a bătut,
C ’am şest cu badea prea mult!

CXL.
Frunza verde-acum se face,
Ce iubesc mamei nu-i place....
De-ar plăcea mamei ca mie,
A zi m ’aş duce ’n cununie!

CXLI.
Frunză verde, frunzulică,
Ce să facem, tu, lelică?
Ne-am iubi, nu cutezăm,
Ne-am lăsa, n u n e ’ndurăm;
5. De luat încă-î pecat,
De lăsat e mult bănat!

C X LII.
Viorica, viorea,
Mândră, mándruléna mea,
Asérá ’nseraî pe costă
Pe din sus de casa vostă,
5. Ca să-ţi aud guriţa,
Rumeioră, drăguţa;
Dar n’aucjiî vorba ta,
Cl-aucJiI pe maică-ta
 Dojenindu-te pe tine,
10. Blăstemându-me pe mine,
De ce şed, mândră, cu tine!...
Acum dacă-T trâba-aşa,
Spune-î, draga, maică-ta,
Sa ’ngrădâscă uliţa
15. T ot cu in şi cu pelin,
Să nu ne mai întâlnim,
Numai Sâmbăta odată,
Dumineca ziua totă;
Alte zile-arare-ori,
20. Intr’una de noue-orî!

C X L III.

— Aide, mândro, aide dragă,

Să trecem măgura nâgră
La sfinţitul soréiul
Prin frunzişul codrului
5. Şi prin ţara Oltului;
Când o fi codrul gătat
Sa fiu cu tine ’n Bănat.
Hai, de Joi, dela Sân-Greors
Tocm ai în Ţara de jos!....
10. Ér mândruţa frumuşa
Din guriţă-aşa grăia:
— Mai dă-mî, voinice, răgaz
Până Joi după Ispas,
Să-mi las lucru rânduit,
15. Să nu me duc cu urît!
64

CXL1Y.
D ’aucjit’am o minciună,
Că Mureşu-î apă bună,*)
Câţi béü, toţi se împreună!....
Hai, mâncţro, să bem şi noi
5. Să ne luăm amendoî!
C X LY.
Astă vară mî-am vărat
Sub o cetină de brad,
Dar la vară mî-oî văra
Cu mândruţa’n Moldova,
5. Că’n Moldova-î apă bună
Cine bea, se împreună.
Haî, mândră, să bem şi noi
Să ne luăm amendoî!
CXLVI.
— Floricică, floricea,
Mândră, mándruléna mea!
Nu maî umblu de géba
Ci mé duc în calea m ea;
5. C’aî teî, dragă, nu me vrea.
Remâî, mândră, tu cu bine,
Eu me duc în ţerî streine!
*) Că Mureşu-î apă bună.....
sé maî află şi variantele:
Că Térnava-i apă bună....
Că-apa dintre holde-î bună....
şi Că-apa dela popa-î bună.
 65

— Frunză verde mărăcine,

Du-me bade şi pe mine
10. Unde mergi, în téri streine;
Fă-me péna ’n dopul teu
Ca să te umbresc mereu.
De ţi-a fi aşa ruşine,
Fă-me brâu pe lângă tine.
15. De ţî-a părea brâul greu,
Fă-me lumină de seü,
Şi me pune ’n senul teu.
De-i vedea că mé topesc,
Suflă, să mé răcoresc!
20. Fă-me lumina de cém,
Şi me pune su’suoră,
Şi mé du cu tine ’n ţară,
Că eü, unde-I ínséra,
Calea ţi-o voiu lumina.
25. Oineniî te-or întreba:
— Ce lumină e asta?...
Atunci tu vei cuvânta:
— Asta-i lumină de séü,
Mândruţă din satul meu;
30. Asta-î lumină de câră,
Mândruţă dintr’a mea ţară!

Dragoste pismuită.
CXLVII.
Cât trăîesci, bade, pe lume,
Nu striga mândrei pe nume, 5
66

Ci strigă: trei foi de cépa,

Nime sa nu te pricepă;
5. Şi strigă: trei foi de vie,
Nime să nu mi te scie!
C X LVIII.
Flore mândră pe hintett,
Bade, bădişorul meu,
De iubit să ne iubim,
La luat să nu gândim!
5. Omenii ne vorovesc
Şi părinţii nu voîesc!
Lumea totă de pre lume
Ne-a şi pus urîte nume:
Mie grâu, ţie tăciune;
10. Mie frunză de sălcuţă,
Că-s copilă tîneruţă;
Ţie roşmalin ciontat,
Că eşti copil blăstem at;
Mie Horea florilor
15. Şi scumpa feciorilor,
Ţie réul reilor
Şi pléva ómenilor!
C X L IX .
Badeo, de duşmane multe
Eü nu pot eşi din curte,
Ca de-oî fi, bade, schimbată,
Mî-or zice că-s blăstemată,
5. Şi de voíü eşi smolită,
 Mí-or zice că-s adormită!...
Nu-s frumosă, nici n’am fost,
Dar volnic din minte-am scos
Nu-s frumosă, nici n’oî fi,
10. Om frumos eü vom iubi!
CL.
Frunză verde ş’un bănuţ,
Asérá ml-am prins drăguţ;
Dar l’am prins într’o cercare,
Să vedem ce fire a re ,
5. Şi l’am prins la noi la portă,
Să vedem ce minte portă....
Főié verde din cărare,
Mie nu mi se prea pare,
Că-i fire copilărăscă
10. Şi nu scie să îubăscă.
El îubesce de cu seră,
Cându-s duşmanele-afară.
Nu îubesce ’n miez de nópte,
Când dorm duşmanele tóté !
CLI.
Frunză verde, lemn de blană,
Vino, bade, să-ţi dau penă !...
Până de vei căpăta
Şi pe uliţa-î pleca,
o. Mândrele te-or întreba:
Cin’ ţi-a dat, bade péna?...
Dragul meü, comóra mea,
68

Vorbă bună nu le da,

Ci pune capu ’n păment,
10. C’or gândi, că ne-am urîtî
CLII.
Frunză verde baraboî,
Când treci, bade p ’ângă noi,
Nu te uita oblu ’n curte,
Că duşmanele mi-s multe \
5. Câte-s de la noî la dél,
Tóté ţin pe mine-alén;
Câte-s de la noi de vale,
Tóté stau să me omóre !
Ci te uită peste sat,
10. C’or gândi, că ne-am lăsat;
Şi te uită peste rît,
C’or gândi, că ne-am urît î
CLIII.
Tare, bade, ne iubim,
Dar prea rar ne întâlnim.
Şi zéü, des ne-am întelni,
Duşmanele de n’ar f i !
5. Fóíe Verde de trifoîu
Cum să vorbim amendoî?..,
Aucjî, bade-acuma Joi
Pune clopote la boi,
Şi le légá, bade, legă,
10. Şi le lâgă bade dragă,
Cu şinore de cicóre,
 69

Să te-aud din şe4ătore;

Cu şinore de mătasă,
Să te-aud, badeo, din casă.
15. Vino, dragă, şi târcjiu,
C’or gândi că duci la grâu;
Vino, dragă, şi de vreme,
C’or gândi că duci la lem ne!
CLIY.
— Măî bădiţo, bădişor,
Dar de mine nu ţi-î dor?...
— Ba mi-i dor, mândro, prea tare,
Nu pot trece valea mare,
5. Că valea-î cu petricele,
Nu pot trece peste ele!...
Frunza verde-acum înfrunde,
Mândro, nu voîu mai ascunde :
Chiar dulce pretină-ta
10. Ml-a ţinut mie calea,
Să nu mai am grija t a !
— Főié verde pom frunzos,
Fă-te bade mânios
Şi ’mpinge pretina jos
15. Şi vino la noi v o io s !
CLV.
— Măî bădiţă, satu-i plin
Că amendoî ne iubim !
— Fie plin şi fie ras,
Eu de tine nu me la s !
70

5. — Măi bădiţă, pentru tine

Multe dau cu lemnu ’n mine,
Multe dau şi mulţi me ’nfrunta,,
Dar cine dracu-î ascultă!
CLVI.
Mândro, de dragostea nostă
Resărit-a pom în costă
Cu frunzele de argint,
Lumea ’ntrâgă mirosind
5. Şi totă lumea sfinţind;
Cu frunzele de aramă,
Mirosind a noua ţară,
A rujă ta, scorţişoră.
Duşmanii T a ü oblicit,
10. Cu secureţe-au eşit,
Cu securi şi eu topóre,
La pământ să mi-1 dobóié *
Pomul nostru să ni-1 arcjă,
Pe noi, dragă, să ne pârcfă! *)
CLVII.
Mé dusei în jos pe vale.
Me ’ntélníl cu doru ’n ca le ;
Doru prinse-a me ’ntreba:
Drag mî-e bădiţa, ori ba?...

*) Intr’o variantă se adaogă dela 8 încolo

Nu sciü cine s’a aflat,
De pomu ni l’a tăiat
Şi dragostea ne-a stricat!
5. De mi-i drag, de nu mi-í drag,
Nu pot spune peste s a t ;
De mi-i drag, de mi-í urît,
Nu pot spune peste rît.

CLVIII.
Fóíe verde de pe rît,
O fată s’a socotit
Să facă fermecătură
T ot cu pismă şi cu ură,
5. Să me farmece pe mine,
Să mé las, bade, de tine!...
Las’ să facă ce va vrea,
Eu de tin’ nu m’oî lăsa!

Dragoste cu glume.

CLIX.
Astă tdmnă era bine,
Că ’mî zicea mândra: jupâne;
Da nici astă-zî nu mi-i rău,
Că-mi zice: iubitul meu!

CLX.
Ese mândra la portiţă
Numa ’n ie şi’n cretinţă;
Badea trece pe uliţă.
72

Mândra trage cu o chiu;

5. Badea sucesce clopu;
Badea trage cu géna,
Mândra scote năframa...
Acum mai întrebi, ori ba,
Cum se face dragostea!
CLXI.
Yaî, leliţă, cum te-aş bate,
Dar mi-s mânele legate
C’un fir de mătase nâgră...
Nü te pot bate de dragă!
CLXII.
Copiliţă, a cui escî,
A cui escî, de nu mai eresei?
Copiliţă cu dor mare..
— D a’s a bădiţii, că n’are...
5. Copiliţă cu dor mult...
— Da îi ’s bădiţii ’mprumut.
CLXIII.
Ia vedeţi aici pricină!
Doue fiori dintr’o grădină,
Améndoüe ’ntr’o tulpină
Crescute din rădăcină.
5. Améndoüe me iu besc;
Eu numai una voîesc.
La una î-am zis să iasă,
Ceîalaltă să nu va4ă;
 73

La una í-am zis să vie,

10. Ceîalaltă să nu scie!
CLXIV.
Főié verde trei pătace,
Zis’a maica, că mî-a face
Un pieptar ş’un lăibărac
Şi m’a da după diac.
5. Dar eü zic, că nu m’ oi duce,
Pân’ mi-or pune la cap cru ce!...
Juratu-m’am şi me jor,
Dar tot după diac m or!
CLXV.
— O, leliţă, puîă păun,
Mută-ţi casa lângă drum,
Că m’ oi face-un păunaş
Ş’oî veni să-mi dai sălaş!
5. — Vino, bade, zeii 1^ mine,
Că te-oî ţinea forte bine!
— Da de cină ce-mi vei da?
— Castraveţi ca iedera,
Pe de-asupra guriţa,
10. Să-ţi deregă inima!
CLX VI.
Bade, trup de trandafir,
Lasă-me să rup un fir!
— Rupe, mândră, cât îi vrea
Trandafiri din péna mea,
o. Numai tu să fii a mea!
74

CLXVII.
D ’aucjî, mândră, orî n ’aucjî,
Ori n’ai gură să respuncjî?
Mi-te cere-un diecel:
Mere-î, mândră, după el?
5. — După diac nu m’oî duce,
Că prânzu când e mai dulce,
El ia cartea şi cetesce,
Prânz pe masă se recesce.;
Ziua carte, nóptea carte
10. Şi trupul plin de pecate!
— D ’aucjî, mândră, orî n’aucjî,-
Orî n’aî gură să respuncjî?
Mi-te cere-un m orărel:
Mere-î, mândră, după el?
15. — După morar nu m’oî duce,
Că somnul când e maî dulce,
El móra că şi-o pornesce
Şi pe mine me trezesce!
— D ’aucjî, mândră, ori n’aucjî.,
Orî n’aî gură să respuncjî?
20. Mi-te cere-un ciobănel:
Mere-î, mândră, după el?
— După ciobănel m’ oî duce,
Că gurija luî e d u lce!....
El întrăgă ziuliţă
25. Nu se lasă de doîniţă,
Mânând printre floricele
Albişore miorele,
Mânând printre gbiliceî
 Mieluşei tot frum uşei;
30. Iară nóptea lui e lină,
Că-i cu-a stelelor lumină
Şi cu dalbă lună plină!

CLXVIII.
Mândra ’naltă şi subţire
E făcută spre iubire;
Mândra mică, rotunjoră,
Cu iubirea te omoră!...
5. Place’mî şi cea ’nălţişoră,
P lace’mî şi cea rotunjoră!

C LX IX .
Dragi ’mi sünt oiţele,
Când le cresc corniţele;
Dar mai dragi fetiţele,
Când le cresc ţiţucile!....
o. Dragi ’mi sunt fetele dragi,
Tomna când culeg la fragi;
Dar mal dragi copilele,
Câad culeg coprinele;
Când sünt multe şi mărunte
10. Şi nu ’ncap, să me sărute;
Când se suie pe curele*)
Şi’mî dau buze subţirele!

*) Când se suie pe curele

Şi’mî daü buze subţirele.
Se înţeleg curelele dela opinci.
76

CLXX.

Frunză verde, ismă négra,

Spariat badea mé ’ntrébá,
Mé íntréba de cercei:
Cine-a dat banii pe eî?
5. —- Cui îi drag de ochii mei!.
Şi mé ’ntréba de mărgele:
Cine-a dat banii pe ele?
— Cui îi plac buzele mele!...
Ce, bade, te-aî necăjit?
10. Şi eu numai am glumit!

C L X X I.
— Fóíe verde de trifoi,
Yino, bădiţă, la noi,
Să petrecem amendoi;
Vin’ pe colo, pe sub costă
5. Până la căsuţa nostă!
— Dar la tin’ cum să întru?
— întră, bade, ca gându!
Pălăria un’ s’o puîu?
După uşă este-un cuîu:
10. A colo, bade, s’o p u i!

C L X X II
Alde, mândră, de-mi dă gură,
Că-ţi dau tot ce am în şură;
Dragă, hai de mé sărută,
Că-ţî dau boii dela rudă!...
5. Puică, hai ş’a doua oră,
Că-ţî dau şi cei din tânjală!

C L X X III.
Ah, urîte, cum te-aş vinde,
Numai de te-aş putea prinde;
Dragoste, cum te-aş lua,
Numai de te-aş căpeta!

Deosebi te.
C L X X IV .
Dragostele tinerele
Nu se fac din floricele,
Ci din buze subţirele,
Din degete cu inele
5. Şi din grumaz cu mărgele l

CLXXV.
Dragostele dintr’alt sat
Ca pita de cum perat:
Când o cumperi,
Te îmbucuri ;
5. O mănânci,
Dar nu te saturi.
Dragostea din satul teu,
E mai bună fetul m eu:
78

Cât trăescî,
10. T ot libovescî,
De drum n’a! să te ’ngrijescî,
Nici de ploi să te scutesc!....
T ot lângă drăguţă eşti!

C L X X V I.

Urîtul din ce-i făcut?

— Din omul care-î tăcut;
Pune-o buză peste alta
Şi iată urîtu-î gata!...
5. — Dragostea din ce-î făcută?...
— Din omul cu vorbă multă;
Zice-o vorbă, zice doiîe,
Indată-î dragoste nouă?

C L X X V II.

Foîe verde de pe cracă,

Eu cu mândra rîd în şagă,
Ea gândesce că mi-î dragă-
Eu cu mândra şăguesc,
5. Ea gândesce c ’o iubesc!

C L X X V III.

Nu sciü, mândră, ce-i asta,

Or! iubesc alta, or! ba,
Pe tin’ nu te pot uita!
 C L X X IX .

Vaí de mine, ce-am ajuns,

Să iubesc pe sub ascuns!
Vai de mine, ce pecat,
'Să iubesc ce am lăsat!

CLXXX.
Pe délül cela cu spinii,
Mere bădiţa cu cânii,
T ot pe cale, pe cărare
în codru la venătore.
5. îl íntrébá fir de iarbă?
Dragă ţi-î Maria, dragă?
— Dragă mi-î şi nice prea,
Că sciü bine că-i a mea;
C’am cătat în păscălie
10. Şi mi-o dă maică-sa mie!

C L X X X I.
— Spune-mi, mândră, nejurată,
Map eşi tu séra la portă ?
— îţi spun, bade, nejurată,
Că séra nu es la portă!
5. — Spune’mi, mândră, nejurată,
Mai gândesc! la min’ vre-odată?
— îţi spuîu, bade, nejurată,
Că ziua câtu-î de mare,
Nime gând ca mine n’are;
80

10. Ca ziua câtu-î de lungă,

Stă, badeo, să n u m i ajungă!

C L X X X II.
Astăzi îi o septemână
De când umblam prin grădină
Cu iubita mea de mână,
Să sădim un. merişor
5. Nălţişor şi vercjişor,
T ot cu rodurî dulcişore
Şi la faţă roşiore;
Dor pe mine când m’ ajunge,
L ’al nostru mer me voîu duceT
10. Şi încet l’oi scutura,
Mere pin el vor cădea...
Din póme când voiü gusta,
Focul mi-oi mai alina!

C L X X X III.
Când treci, bade, p’ângă noi,
Pune clopote la boi,
Şi fă plâsnă de mătasă
Şi pocnesce ’n boi tus-şase,
5. Să te-au4, dragă, din casă,
Din casă de după masă!...
De-oi fi mortă de betégá,
Mî-oi face inima ’ntrégá,
Ş’oî ruga pe maică-mea,
10. Să deschi4ă feréstra,
 81

Să me uit la dumneata
Şi să ’mi trbcă durerea! *)

C L X X X IV .

Badea negru ca tina,

Ala ’mî rupe inima!
Când te ved, bade, pe cale,
Inima ’mi plânge de jale;
5. Când te-aud, bade, cântând,
Stau în loc greü suspinând !

CLXXXV.
Bădiţă cu buze dulci,
Sara vii, sara te duci
Şi nimica nu-mi aduci,
Fără sînul plin de n u ci;
5. Tu le-aduci,
Tu le mănânci!
C L X X X V I.
De-aş trăi cât aş trăi,
Fată mare n’aş iubi,

*) Intr’o variantă se adaogă ca sfârşit ver­

surile :
Bade, bade, dragul meii,
Dragul meü, binele meii,
Să nu daî în boi prea tare,
Că se strică la spinare.
6
82

Ci-aş iubi o copilită,

Să fiu vara cu drăguţă
5. Şi érna cu nevăstuţă!...
De-aş trăi cât aş trăi,
Fată mare n’aş iubi;
Fata mare se mărită,
Remâiu cu guriţa friptă!
 D O R şi J A L E .

Puterea dorului.
C L X X X V II.
Cine n’are dor pe vale,
Nu şti’ luna când răsare
Şi nóptea câtu-I de m are;
Cine n’are dor pe luncă,
5. Nu şti’ luna când se culcă
Şi nóptea câtu-î de lu ngă!

C L X X X V III.
Măi, bădiţă, per galben,
De dorul téü mé légán,
Cum se l0gănă iérba,
Când o taie cu cosa;
5. Cum o taie, pică jos
Şi cum pică, ’ngălbenesce..
Aşa dorul mé topesce!

C L X X X IX .
Duce-m ’aş cu luna ’n nor,
Nu mé pociu de-al mândrei dor!
6*
84

Duce-m’aş cu luna ’n stele,

Nu me pocîu de-a mândrei jele!
5. De n ’ar plânge inima
Şi ochii n’ar lăcrima,
Pân’ la lună aş sbura.
Dar inima mereu plânge,
Lacrimile réü me stinge,*)
10. Doru sufletul mi-1 frânge!
CXC.
Măi bade, de dorul teu
Îmi tot cade perul meu.
Dă-mî péna din pălărie
Să-mi fac un pic de leşie,
5. Că dacă m’oî leşia
Cu frumosă péna ta,
Perul meü n’ o mai cădea!
CXCI.
Bade, bădişorul meu,
Ajungă-te dorul g re u !....
Până când nu te sciam,
Unde me culcam, dorm iam ;
5. Dar acum de când te sciü,
Pun capul pe căpetâiu
Şi gândesc la tine ’ntâiu.
*) Lacrămile reu mS stinge....
în poesie, ca şi ’n vorbirea obicinuită, se
pune nu arare-orî predicatul în singular, pe când
subiectul este în plural.
 Nu-mí tignesce nici ce mâne,
Nici ce béü, nici când me culc,
10. Până când nu me’ntélnesc
Cu tine să ine iubesc!

CXCII.
Floricică frumuşică,
Dorul naîbeî tare strică .
Pe mândruţa ocheşică;
Nice bea, nice mănâncă,
5. Nici trăesce, nici nu more,
Ci se uscă pe piciére!

CXCIIL
Bădiţ, bădişorul meu, ^
Reu e dorul, tare-î reu; ;
E tocm ai ca ghiaţa’n baltă,
De oftézá biata fată!....
5. Bădiţ, bădişorul meü,
Reu e dorul, tare-î reu !
Ghiaţa’n baltă se topesce,
Dar fata care iubesce,
Cu dor mórtea o găsesce!

CXCIV.
Dorul meu pe unde pRcă
Nu-i pasere să-l întrâcă;
E mai repede ca vântul,
Ca fulgerul şi ca gândul.
 86

5. Până ce clipesci odată,

încunjură lumea totă;
Pân’ clipesc! de doué ori,
A sburat mai sus de nori!

CXCV.
Du-te, dor, cu carele,
N’aştepta căruţele;
Căruţele ’s mititele
Şi nu ’nchepî*) dorule, ’n ele!

CXCVI.
Amară-I frunza de nuc,
Mai amar doru ce-1 duc;
Amară-i frunza de fag,
Mai amar doru ce-1 trag!
CXCVII.

ţ\ W-
> ,V.
Am un bădiţ ca ş’un stég,
Dorul dracului ce trag;
Am un bade ca ş’un nuc,
Dorul dracului ce duc!....
5. Când îl ve4 Dumineca,
Mi se rupe inima;
Când îl ve4 în sărbători,
Mereu me iau la fiori
Din tălpi pănă’n su’suorî
10. în tr’ un cés de nőtte ori!
*) Închepî în loc de încapi; provincialism.
 87

CXCVIII.
Frunză verde pe nuiele,
De doruţul mândrei mele
Nici în crâşmă nu pot bea,
Nici în sat nu pot şedea!....
5. Frunză verde de pe soc,
Dare-ar Dumnezeu un foc
în pădurea grindului
în frunza moliftului,
Să ar4ă pân’ la butuc,
10. Dorul ei să nu-1 mai duc,
Că de când dor am purtat.
Ca scândura m’am uscat!

CXCIX.
Mare-î apa Bistriţii,
Mai mare-î dorul mândrii;
Apa Bistriţii voîu trece,
Dar dorul o să mé’n e c e !

CC.
Lung e drumul Clujului,
Dar mai lung al dorului;
A l Clujului se sfârşesce,
A l dorului mé topesce! *)

*) în loc de 3 şi 4 se zice într’o variantă:

Drumul Clujului se gată,
A l dorului nicl-odată!
88

COI.
De-ar fi dorul venc[ător,
Eu m’aş face negustor
Şi mî-aş pune şatra’n şură
Şî-aş vinde la dor şi gură;
5. Şi mî-aş pune şatra’n rît
Şî-aş vinde dor cu u rît;
Şi mî-aş pune şatra’n prag
Şî-aş vinde la dor eu drag;
Şi mî-aş pune şatra’n portă
10, Şî-aş vinde la lumea totă;
Totă lume-aş milui,
Jale’n lume n’ar maî fi,
Pată n ’ar îmbătrâni,
Voinic tîner n ’ar m uri!
CCII.
De-ar fi doru ca doru,
L ’aş băga’n sîn ca meru.
Dar zeu doru-î mare câ n e:
Peste multe délurí vine.
5. Ş’aşa vine de ferbinte,
Să stai în loc, te-aî aprinde;
Dar cu-atâta aî noroc,
Că te misei, nu stai în l o c !
CCIII.
A oleo, meî hoţ de dor,
N ’am topor să te omor,
Nici secure să te. taiü,
Să nu mai am nici un baiu!
 Necazuri din pricina dorului.

CCIV.
Mei bădiţă, Onule,
Semâna-ţî-aş numele
Prin tóté gradinele,
Să sbóre mirósele
5. La tóté frumósele;
Să resbâscă şi la mine,
Supărarea să-mî aline
Ce-mi face dorul de tine!

CCV.
Vai de mine, cât dor duc,
Colea sóra când me c u lc ;
Diminâţa, când mé scol,
Sânt cu sinul plin de dor;
5. Diminbţa când me’mbrac,
Sânt cu sinul plin de drag!

CCVI.
Eu pe dél, mândra pe vale,
Frică mi-i să nu m e’nşale.
Inşela-va pe dracu ........
Ba pe badea seracu!

CCVII.
De când sânt eu pe păment \
Numai trei mândre-am avut:
90

Una ’n dél
Ca ş’un pahar,
5. Una ’n vale
Mândră tare,
Una’n capul satului
Ca şi flórea crinului.
Cea din dél s’a măritat,
10. Cea din vale m ’a lăsat,
Cea din capul satului
Mi-i punerea capului!
CCVIII.
Primăvara-î nóptea mică,
Nu-î de mers la ibovnică,
Până’n luna luî Brumariu,
C’atuncea-s nopţile mari,
5. Nópte lungă de iubit
Şi vreme de odihnit!
CCIX.
Főié verde liliom,
Lasă-me, maică, să dorm
P e perină de fuior
Şi’n braţele cuî mi-î dor;
5. Lasă-me, maică, să zac
Pe perină de bumbac,
în braţele cui mi-î drag!
OCX.
A trecut bădiţa délül,
îi cunosc mersul şi calul;
 91

A trecut bădiţa şesul,

îi cunosc calul şi mersul.
5. Calu-î sur, bădiţă sur,
L ’aş blăstema, nu mé’ndur;
Calu-i alb, bădiţa alb,*)
L ’aş blăstema şi mi-i drag!
CCXI.
Mândră, galben puişor;
Me dai gata cu-al teii dor!
Când o zi nu te zăresc,
La inimă ine sfârşesc;
5. Şi când nu te ve4 un clas,
Mî-e sufletu tare ars.
Z ic vecinii: aucjî, june,
Mândra capu ţi l’a pune!
— Ce să-l mai pue, că-i pus,
10. Numai cât mai stă în sus!
CCXII.
Me dusei Miercurea ’n târg,
Să ve4 boii cum se vând,
Vacile cum se plătesc,
Mândrele cum se Iubesc.
5. Mé dusei mai încolea
Şi găsii pe mândra mea
In braţele altuia;
*) Versurile 5 şi 7 sé maî găsesc şi în
forma următore:
Bădiţa-i cu suman sur....
Bădiţa-I cu suman alb....
92

Când în braţe mi-o strîngea,

Frigurile me prindea;
10. Când pe buze-o săruta,
Mai tare me scutura!

CCXIII.
Zis’a badea c ’a veni
Până ’n fundul grădinii,
Să-i dau gura şi ochii;
D ’a minţit şi n’a venit,
5. Dómne reü m ’a celuit!....
De-aş fi sciut ca ş’amu,
Nu mî-aş fi perdut somnu,
Şi m ’aş fi culcat de vreme,
N’aş fi ars atâtea lemne.

CCXIV.
Când badea podul trecea,
Mândruliţa suspina.
Maică-sa o întreba:
— Fică, ce suspini aşa?....
5. — Da suspin că nu mî-e bine,
Că bădiţa nu mai vine....
Strigă-1, strigă-1, zeu, măicuţă,
C’apucă pe potecuţă
Să’şî caute altă drăguţă!
CCXY.
Főié verde iac’aşa,
Poruncit’a bădiţa
 Pe-un spic verde de secară,
Să nie duc, că el să’nsoră!...
5. Főié verde lemn sucit,
înapoi i-am poruncit
Pe-un spic verde de oves,
Să se ’nsore sănătos!....
Trandafir roşu ’nflorit
10. Şi la urmă vestejit
Şi de venturî biciuit,
El din nou mi-a poruncit
Pe-o frunzuţă de alun,
Să mă duc, ca să-l cunun.
15. Cununa-l’aş, cununa,
Da la fină ce-î voi da?
Da o mână de alune,
Să se ducă fina ’n lume,
Să remână finu june,
20. Cu mine să să’mpreune!

CCXVI.
Frunză verde frunzuliţă,
Am avut o mândruliţă
Ş’am lăsat’o să maî crăscă,
Minte’n cap să dobendăscă.
5. Mândruţa s’o măritat....
Vai de mine, ce păcat!
Şi nu mî-ar fi cu bănat,
Mândra de-ar avea bărbat
Din vr’un sat maî depărtat,
10. Dar mândra s’a măritat
94

Dela noi a treia casă

Şi mi-î inimuţa arsă.
Es afară, văc[u-o,
întru’n cas’ auc}u-o.
15. Măicuţa pune de cină,
Dar inima mea suspină
Şi nimica n’o alină!....
Şi măicuţa pricepură
Şi din graiü aşa grăiră:*)
20. — Ce eşti, hicuţ, supărat
Că mândruţa te-a lăsat,
Cu^altul s’a măritat?
Nute, hicuţ, supăra,
CaT alta vei căpăta.
25. — Maică, măiculăna mea,
Maică, fericirea mea,
Eşti bătrână şi nu crecji
Şi nici erecţi şi nici nu vecţi,
Că dintr’o sută ş’o mie
30. Numai una ’mî place mie.
Ceriu-î mare, stele-s multe,
Şi mai mari şi mai mărunte,
Luminóse strălucîose ....
Dar ca mândra nu-s frum óse!

*) Şi măicuţa pricepură
Şi din graifl. aşa grăiră:
Construcţie mai rar întrebuinţată. Numai
din când în când aucji pe câte o babă saü pe
câte un mosnég cu pletele ca argintul zicând
d. e. „Muriră bietul cutare şi cutare!“
 CCXVII.
Vai, ce lună şi ce bine,
Şi bădiţa, nu maî v in e !
Ori i-i reu, ori nu i-î bine,
Ori maîcă-sa i-o fi dat
S. Astă sbră de cinat
Dintr’un taler nespălat!
CCXVIII.
Frunză verde iacă-aşa,
Temniţa-î numai colea:
Ce lucru póte să fie
Să me bage în robie
5. Nelegat, nevinovat?....
Numai mândra m’o bă gat!
C C X IX .
Me dusei şi eü la moră
Şi ’ntelnii o fetişoră
Cu cosiţa gălbioră,
Cu m ijloc de trestioră.....
5. Rupe-î, domne, cosiţa
Cum mi-a rupt ea inima!
ccxx.
Domne sfinte, nu ţi-î jele
De tinereţele mele,
Să le laşi aşa de grele?
Că le trec
5. Şi le petrec
96

T ot cu dor şi cu necaz
Şi cu lacrămî pe obraz!....
De lacrămî n’aş băga sémá,
Gă le şterg cu-a mea naframă,
10. Dar mi-î milă de obraz
Că remâne fript şi ars,
Şi remâne ofilit
Ca otava de pe rît,
Cându-î bună de cosit!
C CXXI.
Vaî de mine! mor şi pieîu
Pentru mândra din Cisteîu;
Vaî de mine! mor şi zac
Pentru mândra din Noghîlac i

CCXXII.
Val de mine, reu îmi îî
Şi lécül departe ’mi îî,
T ocm a ’n fundul grădinii,
Sub o tufă de mărar....
5. La bădiţa în şerpar!
Vaî de mine, mor şi mor,
Aduceţi descântător,
Să’m î descânte, să nu m or;
Aduceţi’mi vrăjitor,
10. Pe la brîu cu cingătorî
Şi pe cióreci cu şinor,
In pălărie cu flori -;C
Şi pe faţă cu b u jori! ■
 C C X X III.
Vai, mândră, cată să mor,
Ia-me’n polă şi-mi dă flori:
Rujuliţe şi bujori
De pe d’albiî-ţî obrăjorî,
5. Şi nu me lăsa să mor!
Că-I pecat de Dumnezeu
Să piee voinic ca eü,
Voinicel fără mustaţă,
Cum se ’nvaţ’a strînge ’n braţe

C C X X IV .
Drăguţă Sfântă Mărie!
Slobocji robii din robie,
Pe cei dragi la cununie!
Şi me lasă şi pe mine
5. Să trăesc o ţîr mai bine
Cu mândruţa mea frumosă,
Din copilărie-alâsă
Ca să-mi fie de mirésá!

CCXXV.
Főié verde ş’o frunzuţă,
Drăguliţa mea măicuţă,
Las’ să vie cin’ mi-i drag,
Să-mi pue mâna la cap
5. Şi să ’ntrebe, de ce zac.
— Of, nu zac de nici un reu,
Ci bade, de dorul teu!
98

C C X X V I.
Eü holteîu, mândra copilă,
Dorul plânge şi suspină;
Eü holteîu, mândra nevastă,
Dorul plânge sub ferâstră;
5. Eü holteîu, mândra veduă,
Dorul plânge ’n zori de ?iuă
C C X X YII.
La fântâna din răzor,
Sub umbră de pomişor,
Se’ntélnesce dor cu dor
Şi să iubesc până mor;
5. Iar din cei codrii pustii
Vine dorul bădiţii,
La fântână se opresce
Şi sub pom se récoresce.
Mândra dorul şi-l întrebă:
10. De unde vii, bădiţ dragă?
— Din lunca cu florile,
Din codrul cu frunzele,
Unde păscuî mielele
Şi iubii mândruţele!
C C X X V III.
Fóie verde nuc’amară,
Badea-i mânios de-asâră,
Că n’am şest cu el afară!....
Fóie verde flori de fragă,
5. Iartă, badeo, iartă, dragă,
 99

Ca nu m’a lăsat maica

Să viu lângă dumneata,
Şi mi-a dat o sită désá
Să nu es séra din casă.
10. Când a fost de sărutat,
Ea m ’a pus la frământat;
Când a fost să-mi stempăr dorul,
Ea m ’a pus să arc} cuptorul!

C C X X IX .
Bădiţa de preste dél
A r veni şi n’are cal.....
Ia-ţî, bădiţă, cal cu plată
Şi mai vin’ la noi vre-odată;
5. Da, zeu, vino şi pe jos,
Că ţe-oî primi bucuros!
Vină, bade, până-s fată,
Că dacă m’oî mărita,
A i veni, nu-î cuteza,
10. în casă de socră-mea,
în tindă de socru-meu,
în curte de mutu-meu! *)

ccxxx.
Eóie verde pe şindile,
Cântă cucul de trei z ile ;
Eu gândeam că-mi cântă mie,
Da el cântă a pustie

*) Mut = poreclă pentru bărbat.

7*
100

5. După biata ciocârlie;

Ş’aşa cântă de cu jele
De stă Oltul şi nu mere,
Ş’aşa cântă cu căldură
De stă Oltul şi nu cură....
10. Taci, cuce, nu mai cânta,
Că tu’rnî opresc! alvia;
Or! să taci, or! să respuncjî.
Aşa jalnic de ce cânţi?
Or! ţi-î főmé, or! ţi-î sete,
15. Or! ţi-î dor de codru verde?
— Nici mi-î főmé, nici mi-î sete,
Nici mi-î dor de codru verde;
Ci mi-î dor de ciocârlie,
Că mî-a fost dragă soţie!

C C X X X I.
Luna-i jos pe pâjişte,
Badea-î dus la dragoste;
Luna-î sus de-o suliţă,
Badea-î dus pe uliţă;
5. Luna-î sus de treî svérlite,*)
Badea-î dus la chiuite....
Haide, bade, nu te duce,
Că te-aştept cu gură du lce;

*) Luna-î sus de-o suliţă....

şi Luna-î sus de trei svérlite....
Aşa sé mésórá drumul luneî şi al soréiul
la poporul nostru.
 Haide, bade, serile,
10. Nu-ţi uita cărările;
Nu lăsa séra uitată,
Gura mea nesărutată!
C C X X X II.
Fóie verde ismă nâgră,
Alârgă, măîcuţ’alârgă,
Alârgă din jo s de moră
Şi-mi adă năsip în polă,
5. Să dau la badea, să moră;
Ori să moră, ori să piee,
Ori să vie să me iee!
C C X X X III.
Eu cu dor, mândra cu dor,
Trebui-ne-ar un doftor,
P e noi să ne doftorâscă,
De dor să ne mântuiască!

Drăguţii depărtaţi unul de altul.

C C X X X IV .
Mergând, dragă, dela tine,
Plânge inima în mine.
Eu me duc cu mare dor,
Ca şi luna printre nori;
5. Eu me duc cu mare jele,
Ca şi luna printre stele....
102

Remâi, dragă, sănetosă

Ca garófa oea frumósa,
Să trăescî, să ’nveselescî,
10. Ca garófa să ’nfiorescî!
CCXXXY.
— Tu te duci, bade serace,
Eu cu dorul teü ce-oiü face?
— Da tu, mândră-î face bine,
Că mai sünt voinici ca m ine!
5. — Lasă, bade, las’ să fie
Chiar o sută, chiar o mie,
Las’ să fie tot de-a rendű,
Dacă nu-î care mi-I gându;
Las’ să fie tot şirag,
10. Dacă nu-î care mi-î d ra g;
Las’ să fie cât frunza,
Dacă nu-mi eşti dumnîata!

C C X X X V I.
Tu te duci, badeo serace,
Eu cu dorul teü ce-oiü face?..
Dorul teu e desmîerdat,
Trebue ’n braţe culcat;
5. Dorul teü e mădărit,
Trebue ’n braţe ’nvélit,
Şi dorul teü e dor greü,
Nu-1 pociü purta ’n sinul meü
Io-s copilă tinerea,
10. Nu sciü dorul m ângâia;
 Io-s copilă desmîerdată,
Nu’s cu dorul învăţată!

C C X X X V II.
Tu te duci, bădiţă, duci
Pe sub fagi şi pe sub n u ci!
Du-te, zeü, dar iară vină,
Nu mă lăsa icî streină
5. Ca pe-o flore ’ntr’o grădină;
Dar nici Horea nu-i streină
Şi ea are rădăcină....
Vino, zău, bădiţă, vină!

C C X X X V III.
— Tu te duci, bade sărace,
Eu cu dorul tău. ce-oîu face?
— Tu, mândră, nu-î face rău,
Că rămâi în satul tău ;
5. Dar ce-o fi, sărac de mine,
Că me duc în ţări streine,
Unde nu cunosc pe nime,
Fără frunza şi earba
Şi dorul dela mândra!

C C X X X IX .
— Eu mă duc, mândruţă ’n ţ
Dar te rog să nu porţi flori,
Nici să nu te’mpodobescî,
Nici la jo c să nu pornesc! L
104

5. — Ie albă mi-oîu cerni,

Dacă tu, bade, ’I porni;
Perul mi l’oíü despleti
Şi pre tine te-oîu jeli!
— Mândră, mándruléna mea,
10. Nu me jeli cu iea,
Jelesce cu inima;
Nu me jeli cu portul,
Jelesce cu sufletul!
COXL.
Eu me duc, mândro, de mâne,
Dorul meu la tin’ rem âne;
Grijesce-mi-1, mândră, bine!
Şi mi-1 légá, mândră, lăgă
5, Intr’un corn de cârpă négrá.
Şi mi-1 ţipă pe Ternavă.
De-î vedea că stă pe apă,
Fie-ţi inimióra ’ntréga;
De-i vedea că s’adencesce,*)
10. Nu-mî trage nici o nădejde....
Plânge şi te tânguesce! **)

*) Intr’o variantă să zice în loc d e :

D e-î vedea, că s’adéncesce....
D e-î vedea, că se corlesce....
**) Aceste versuri să găsesc şi în urmă-
tórea formă :
Eü mé duc, mândră, ca mâne,
Inima la tin’ rămâne.....
Grijesce-ml-o, mândră, bine!
 C C X L I.
Eu, mândruţă, plec, mă duc...
Plăcă-te să te sărut;
Să te sărut de călare,
Să-mi pae drumu’n primblare
5. Rămâi, mândră, sănătosă
Ca ş’o viorea frumosă,
Că eü me duc supărat
Ca un trandafir plouat!
CCXLII.
Bate vântul pe sub fagi,
Eü me duc, mândră, la Blaj
Şi-ţi iau şi doruţul teu,
Dar nu ţi-1 voiü ţine reü,
5. Că-1 vom pune între cărţi,
Ca să-l vecj, cându-mî învăţ!
Bate vântul tot de-odată,
Mai sărută-mă odată,
Drăguţa mea supărată!
10. Să mestecăm lacrămile
Ce le varsă inim ile!
Mi-o ’nvélue ’n cliischineü
5. Şi ml-o bagă’n sinul téü.
De-i vedea că înverdesee,
Poţî să tragi a mea nădejde;.
De-I vedea, că s’a’negrit,
S’a’negrit,
10. A muceclit,
Ia-ţl nădejdea dela mine,
Că eü nu mai sciü de tin e!
106

C C X L III.
Eű mé duc, mândra rămâne,
Cum s’o fac s’o duc cu mine
Barem calea jumătate,
Să n’o las aşa departe?
CCXLIV.
Eşî tu, mândră, din chilie
Şi te uită’n sus prin vie
Şi te sue’n mărul dulce
De ve4i badea cum să duce:
5. Cu cămaşa lui cea nouă,
Cu inima ruptă’n dou ă;
Cu cămaşa lui cea veche,
Cu inima ruptă’n şepte.
Şi te uită după el
10. Cum mere de cătinel,
Cu chica nepeptănată,
Cu gura nesărutată!
Eşî tu, mândră, ’n drumul lui
Şi-î dă gură bietului
15. Şi grăesce cu densul,
Doră-î stâmpăra plânsul,
Că să duce fluerând
Şi din gură-aşa grăin d:
— Mergând, mândră, dela voi,
20. Plângu-mî ochii amândoi.
Mergând, mândră, dela tine
Plânge inimióra’n mine!
*
 — Vino, bade, în a p oi....
Gura săruta-ţi-om,
25. Chica împleti-ţi-oiu,
Inim’alina-ţi-oîu!
CCXLV.
Eu me duc, mândruţa, duc,
Unde’nflóre piperiul
Şi nu viu până-î ceriul;
Unde’nflóre tămâia,
5. Numai viü până-î lumea!
CCXLYI.
Aucjit’am, mândră, eu,
Că ţie, dragă, ţi-î reu;
Dar nici mie nu mî-e bine,
De când m ’am dus dela tine.

CCXLVII.
Când gândesc, mândră, la tine,
Nu mai am inimă’n m ine;
Puţintică ce mai este,
Nu mai e de vre-o nădejde;
5. Puţintică ce-a remas,
Mi s’a fript şi mi s’a ars!....
Când gândesc, mândră, la tine,
Plânge inimióra’n mine
Ca copilul de trei zile;
10. Copilul plânge şi’ncâtă,
Inima mea nicî-odată!
108

C C X L V III.
Frunză verde flori de fragă,
Departe eşti, mândră dragă;
Eu departe, tu departe,
Doüé déluri ne desparte.
5. Dara Domnul sfânt va da
Şi délül s’o surupa
Şi pădurea s’o usca
Şi s’o face délül şes
Şi pădurea loc frumos,*)
10. Să se vadă sat cu sat....
Să véd ŞÎ eu ce-am lăsat!
C C X LIX .
Şi să sciü, bade, că vii,
Frumos m ’aş împodobi,
Şi ’nainte ţî-aş eşi
Şi calea ţî-aş vărui
5. T ot cu var de cel mărunt,
Ca să ajungi mai curând.

CCL.
Bade, dorul dela tine
Peste multe déluri vine,
Şi nicăirî nu s’alină,
Pân’ la mine la inimă;
*) Şi pădurea loc frumos....
într’o variantă sé zice:
... Şi pădurea tot livecp.....
 109

5. Nicăirî n’are popas,

Pán’ la mine la obraz!
CCLI.
De când, mândră, mi te-at dus,
Până verde n’am maî pus
Şi de mî-oîu fi pus vre-odată,
Mî-am pus, zeu, pănă uscată,
5. Dela tine căpătată!
CCII.
Când ţi-a fi, badeo, de mine,
Lasă lucrul doüe zile
Şi haî la Sibiiu la mine,
Şi te uită, dragă, bine
5. Pe főié de cucuruz,
P e uliţa Ocniî ’n sus !*)
CCLIII.
Treci, dorule, Mureşul,
Nu-mî maî rupe sufletul;
Treci, dorule, Târnava,
Nu-mî maî rupe inim a!
CCLIV.
Măi bădiţă bădişor,
Nu-mî trimite-atâta dor
Pe gurile tuturor,
*) Fata din acest cântec de bună sémá că
sé afla în Sibiiü. la slujit.
HO

Că n’am vreme să-l doresc:

5. Ziua lucru şi muncesc,
Nóptea voiu să odihnesc;
Trimite-mî mai puţinei
Şi vin’ dumneata cu el!....
Főié verde pér crăiesc,
10. V in’, bădiţă, când gândesc
N’aştepta să te doresc,
Că’s copilă desmierdată
Şi cu dorul ne’nveţată!....
Foie verde de dudeü,
15. Vino bade, vino zeü!

CCLV.

Măi bădiţă de departe,

Mai trimete-mi câte-o carte,
Dar nu o pecetlui,
Ca s’o pociü şi eü ceti:
5. Şi n’o scrie cu cernelă,
Că de-aceea-î multă’n ţară;
O scrie cu arginţel,
Că de-acela-i puţintel!....
Fóie verde de mohor,
10. Măi bădiţă bădişor,
Tu te-aî face scriitor,
Dar poşta-î depărtişor
Şi nu pociü mere de dor;
Şi oraşu-i cam departe....
15. Vino, bade, fără carte!
 111

CCLVI.
— Spune-mi, bade, când te duci,
Sa-ţî daü doüe mere dulci,
Unde-î şedea sa le mânci ;
Să-ţi aduci bine aminte
5. De ale nóstre cuvinte,
C’au remas neisprăvite!
— Las’, mândră, că le om sferşi
La tomna, când oiu veni!
CCLVII.
Când ţi-î dor, mândra, de mine,
Du-te ’n codru la un spiné
Ş’acolo te jeluesce,
D ór’ Dumnezeu ne’ntélnesce!
CCLVI II.
— Cucuie, de unde vii?
— Dela Cluj, dela Sibii!
— Da de mândra ce mai scii?
— Sciü bine că-i sănetosă,
5. Şede la masă şi c o s e ; *)
*) Şede la masă şi cose....
se află şi în următorele forme :
Şede pe polmod şi cose....
Şede pe vatră şi cósé....
Şede’n feréstrá şi cósé.
Cuvântul polmod din varianta primă se es-
primă^ şi pomnol şi polmon, şi ínsemnéza prispă.
In fine într'o altă variantă între 5 şi 6 se
află intercalate cuvintele:
Cu arniciü si» cu mâtasă___
112

Nu sciü cóse, ori descóse,

Sciü bine că lacrămî varsă,
De face fântână’n casă...
Şterge-şi ochii cu-o năframă,
10. Dar plânsul nu bagă’n sâmă,
Şi-î maî şterge c’un chindeü,
Lacrimile curg mereü.
Şi fântâna cresce, cresce,
Mândra ta aşa grăesce:
15. „Fântână cu trei isvoră
Cine-a bea din ea, să moră!
De va bea iubitul meu,
Să-l păzâscă Dum nezeu!
Dar de-a bea duşman de-al meü,
20. Să-l trăsnâscă Dumnezeü!

CCLIX.
— Cucuie de unde vii?
— Dela nisce vii pustii!
— Dar de badea ce mai sciî?
— Sein bine că-i sănetos,
5. Şede la masă voios....
Dar voios îî voinicu,
Ori îi plânge sufletu?....
Pită albă stă pe masă,
Cum îî pita mai frumosă:
10. Nici necoptă,
Nici rescbptă;
Lângă pită
Carne friptă,
 Lângă carne
15. Doüe cane;
Una-î cu vin îndulcit
Şi nu bea de necăjit,
Una-î cu vin piperat
Şi nu bea de superat;
20. Şi nici bea şi nici mănâncă
De durerea cea adâncă!

CCLX.
Frunză verde trei alace,
Fă-me, Domne, ce mi-î face
Fă-me strugure din vie*)
La badea’n cănţelărie,
5. Ca să ve4 şi eu cum scrie.
Scrie doüe, trei rânduri
Şi-l ajung nisce gânduri;
Ţipă condeiul pe masă,
Şi mi-se plimbă prin casă....
10. Lasă, bade, gândurile
Şi-ţî plinesce rândurile!

CCLXI.
Păseruică cu cunună,
La ce cânţi sóra pe lună,
Când inima mea nu-î bună?

*) Fă-mS strugure din vie...

Intr’o variantă:
Fă-me pasere negrie.....
114

Ca-i legată cu curele

5. Şi roşă de multe rele,
Şi-î legată c ’un chindeii
Şi mâncată de mult rău!
CCLXII.
Turturică dragă mie,
Spune-î mândrului să vie,
10. Că s’aü copt strugurii’n v ie ;
Şi vine o mirlă nâgră,
De sboră cu viţa’ntrăgă;
Şi vine una maî mică,
De nu mai lasă n im ică;
15. Şi vine una bătrână,
De-i scote din rădăcină!
CCLXIII.
Sőre, sőre, sfinte sőre,
Ţine, ţine ziua mare,
Că mândra mi-i călătore
Peste munţi în alte curţi,
5. La părinţi necunoscuţi
Şi la fraţi
Neîntrebaţî!

C C LX IV .
Cucuie, pasăre sură,
Ce tot cânţi la noi pe şură;
Aii ţi-î fóme, aü ţi-î sete,
Au ţi-î dor de codrul verde?
 115

5. — Nu mi-í fóme, nu mi-í sete,

Nici mi-í dor de codrul verde,
Dar mi-i dor de satul meu.
Că am trei mândruţe’n el,
Una’n dél
10. Ca ş’un păhar,
A lta ’n vale
Ca ş’o flore;
Cea din capul satului
Mi-î punerea capului!
CCLXY.
Cucuie dela pădure,
Du-te la badiu de-î spune
Să nu fi supărat,
Că eu nu m ’am măritat,
5. Nici de el nu mi-am uitat.

CCLXYI.
Pasere dela graniţă,
N’ai vecţut pe-al meu bădiţă?
— Ba Tarn vest la Ibănesci,
Culegea la flori dom nesc!;
.5. Culegea, verstă’şî punea,
Culegea, şi nu-î plăcea...
P e tóté le asvérlea!
CCLXYII.
Dela Crăciunel la vale
Busuioc mândru răsare.
8*
116

— Dar acolo cin’ l’a pus?

— Da bădiţa când s’o dus..,
5. Pusu-l’a cu multa jale
Şi cu lacrimi căldişore!

CCLXVIII.
Clenguţa mohorului
A rde’n para focului,
T ot arde şi nu se stinge....
Mândra suspină şi plânge.
5. — Eşî, mândruţo, până’n prag
Şi-mi arată cin’ ţi-î drag!
Ese mândra pân’ afară
Şi’mî arată-un drum de ţeră,
C C LX IX .
De cine mi-î mie dor,
Departe-î depărtişor;
De cine mi-î mie sete,
Nice-1 véd, nice me vede!

C C LX X .
Fóie verde trei al ace,
Fă-me, Domne, ce mi-î face;:
Fă-me pasere de-argint
Cu aripile de vént,
5. Ca să sbor
Unde mi-I dor,
Şi să trag
Unde mi-î drag!
 117

C C L X X I.

Mândra seceră la grâu,

Năframa-i arde la bríü;
Mândra seceră secară,
Naframa-i arde cu pară,
5. Ca şi inima amară,
După badea cu şinore
Ce-a plecat de-alaltă sără!

C C LXXII.
Dorul, mândră, dela tine
Peste multe délurí vine,
Ş’aşa vine de ferbinte,
Să stau în loc, m ’aş aprinde;
5. Ş’aşa vine de cu jele,
Pare c ’am făcut tot rele
înaintea maîceî mole
Şi la surorile mele....
Da vine şi p’un păreu,
10. Ş’aşa vine de cu greu,
Pare c ’am făcut tot reu
înaintea tată-meu! *)

*) Intr’o variantă se dice dela 4 încolo:

5. Cu atâta am noroc,
Că nu statt de fel în loc,
Că m ’aş aprinde de tot
Ş’aş arde cu bobotaie
Ca şî-o giradă de p aie!
118

C C L X X IIL
Frunză verde liliac,
Badiu meu tîner diac
Şede la masă scriind
Şi din inimă oftând.
5. Scrie doüé, trei rânduri
Şi se pune pe gânduri....
Ţipă condeiul pe masă
Şi mi se plimbă prin casă,.
Dela inimă ferbinte
10. Zicând astfel de cuvinte:
— Alelele, Domne sfinte,
Dóm ne sfinte şi părinte!
Maî aşază-mî gândurile
Să-mi isprăvesc rândurile-,
15. Că dorul dela părinţi
îţi mai vine să-l maî uiţi,
Da dorul de ibovnică
Reu la inimă te strică,
Şi dorul de mândră dragă
20. Reu la inimă te sâcă!

C C L X X IY .
Frunză verde liliom,
Mî-o trimis bădiţa dor
Pe frunză din via lor;
Fóie verde ismă dâsă,
5. I-am trimis dorul acasă
P e frunză din via nostă!
 Dorul lui e mare dom n;
Séra când îi vine somn
Trebue să i-1 adorm,
10. Diminâţa să-l trezesc,
Peste zi să-l giugiulesc!

C C LX X Y .
Frunză verde troscoţel,
Mî-a trimis badea inel,
Să-mi stémper dorul cu el...
Frunză verde ghiaţă rece,
5. Dar de mi-ar trimite zece,
De dorul lui tot nu-mi trece

C C LX X V I.
De-ar fi lună de cu sără,
M’aş duce la badea’n ţâră;
Dar luna ese tárcjiü,
Nu pocîu mere şi să v iu !

C C X X V II.
Câte care cu povară
Tóté suie şi coboră,
Numai carul bădiţii
Şede ’n délül B istriţii:
5. Nici nu sue, nici coboră,
Că zac toţi boii de bolă
Şi bădiţa de piciére!
120

C C L X V III.
De-aş fi trăit tot aşa,
Nici o ţîr n’aş maî putea;
Ci-am trăit o ţîr maî bine,
C’a fost mândra lângă mine!...
5. Cine me vede pe mine,
G-ândesce că trăiesc b in e ;
Cin’ poftesce traiul meu,
Să i-1 dee Dumnezeu,
Nici mai bine, nici mai rău,
10. Ci numai cum trăesc eü!

C C L X X IX .
' Ş’apoi lin, dorule, lin,
Că puîca-î pe loc străin;
Ş’apoi rar, dorule, rar,
Că puica-i pe loc am ar!*)

CCLXXX.
Ochil-mî plâng, inima-mi cere
Puişorul cu durere,
Eü departe, el departe,
Un dél mare ne desparte;
5. Şi nici apa nu me lasă
Să fiu cu el faţă’n faţă!

*) într’o variantă se (fice ™ loc de.3 şi 4

Şi încet, dorule ’ncet,
Că puîca-I pe loc sîcret!
 C C L X X X I.
Pădurice, désa eşti,
Mândra mea, departe eşti;
Dar sa sciü că te-aş vedea,
Păduricea o-aş tăia,
5. Nici o clornbă n’aş lăsa,
Nici cucului de cântat,
Nici mirluţii de culcat!

C C L X X X II.
D e când s’a dus bădiţa
Mi-i pustie uliţa:
Mi-î pustie
Numai mie,
5. C ’a zis, că n’ o să mai vie !....
Turturea fără soţie,
Şi tot cre4 c ’ o să mai vie
Batăr la sfânta Marie,
Cându-s copţi struguriî’n vie!...
10. Mândru-î codru şi’nfrunzit,
Nu-Î nădejde de venit;
Mândru-i codru şi ’mpenat,
Nu-î nădejde de ’nturnat!

C C L X X X III.
Vai de mine, ce’ntristare,
C’a crescut Mureşu mare,
De nu pocîii trece călare,
Să viu la tine, mândrare!
122

C C L X X X IV .
Réü me dóré limba’n gură,
C’a remas mândra singură;
Reű me dóré limba’n gât,
C’a remas mândra plângând!
CCXXXY.
In pădure duoe-m’aş,
Frunză verde rupere-aş,
P e genunche pune-o-aş,
Slovă nâgră scriere-aş,
5. La mândra trimite-o-aş,
Ca să va4ă
Şi sa crâ4ă,
Că cum îî slova de négra,.
Aşa mi-î inima ’ntregă;
10. Şi precum e slova scrisă,
Aşa mi-î inima ’nchisă!
C C L X X X Y I.
De-aş avea drăguţ; să-mi placă
N’aş voi vremea să trâcă,.
Şi să am drăguţ pe-aiei,
Mî-ar părea zilele mici....
5. Dar am unu peste dél,
Pare-mî ziua cât un an.
C C L X X X Y II.
Yină, bade, vină zéü,
De-mî dă gură, că ini-i reu ;
Vină, bade, vină dragă,
De-m î dă gură, că-s betăgă!
C C L X X X V III.
Fóíe veştedă din téü,
Seracu bădiţu m eu !
Unde-a fi, unde-a ’nsera,
P e ce mână s’a culca?....
5. Da s’a culca pe stânga
Şi va gândi la mândra,
Şi s’a ’ntórce pe drépta
Ş’a plânge ş’a suspina!
C C L X X X IX .
Săracă streinătate,
Mult eşti fără direptate!....
Ocolii ţările tóté,
Şi de bine n’avui parte;
5. Orî pe unde am umblat,
Odihnă n ’am căpătat!....
Vino, dragă turturea,
De-mi arată calea mea,
Să pociu trece Dunărea
10. La sermana mândruţa,
Să me mai iubesc cu e a !
CCXC.
Săraci ochi nevinovaţi,
Vale de lacrămi versaţi;
Dar tot voi sunteţi de vină,
Că iubiţi fată streină;
124

5. V oi sunteţi fără dreptate,

Că ţineţi un dor departe!
CCXCI.
Seracî piciórele mele,
Nu le pociu purta de grele,
Ori de grele
Ori de rele,
5. C’am fost la Turda cu ele,
Să mai stémper din cea jele
La sinul drăguţii mele!

CCXCII.
Poruncitu-mî-a mândra
Pe un puiü de réndunea,
Să me duc până la ea:
Ş’am răspuns pe-un puîu de cuc,
5. Că zeu nu pociu să me duc,
Că’s la umbra spinului,
Sub mâna străinului.
Şi străinul până cină;
Eu i-s feşnic şi lumina;
10. D éca gată de cinat;
Eu m’apuc patu să-î fac,
Şi tárziü, când s’a culcat,
M’apuc şi eu de cinat,
Iau cuţitul să-mi taiü pită,
15. Lacrămile păreţi pică....
Cine nu-mi crede vorba
Nu-i ajute Preeista!
 125

CCXCIII.
Yaí de mine, cum m’aş duce
Séra la guriţă d u lce!
Yaî de mine, cum aş mere
Séra la gură cu miere!....
5. N’am ce face, sus ii locul,
Inima-mi arde ca focul;
N ’am ce face, sus îi délül,
Inima-mi arde ca jarul!
CCXCIV.
Yaî, mândruţă, dor ţî-a fi,
Crede că nu pociü veni,
Nici n’am pe cin’ porunci!....*)
Porunci-ţ’aş pe maica,
5. Frică mi-î că-şî va uita;
Porunci-ţ’aş pe-un străin,
Dar de loc e satul p lin ;
Porunci-ţ’aş dór’ pe lună,
Porunci-ţ’aş voie bună,....
10. Luna mere rostogol
*) într’o variantă se adaogă după v. 3 ca
sferşit:
Făr’ pe lună
5. Voie bună
Şi pe stele
Dor şi j e l e !
Cuvéntul „porunci“ din versul „Nici n’am
pe cin’ porunci“ ínsemnézá a comunica, a îm ­
părtăşi. Ce mai poruncesc! la cei de-acasă? =
Ce veste mai trimeţl la cei de-acasă?
126

Şi ţî-a fi mândră cu dor;

Porunci-ţ’aş zeu, pe sőre
D or nestins şi lungă jale,
Dar sórele strălucesce,
15. Dorul, mândră, se topesce!
CCXCV,
Zis’ a badea c’a veni,
Luna’n ceriu când s’a ivi!....
Es afară, luna-î sus,
Badea o vint şi s’o d u s;
5. Es afară, luna-i jos,
Badea o vint şi s’o ’ntors!
CCXCVI.
Fa-me, Domne, ce mi-î face,
Du-me unde mie ’mî p la ce;
Fă-me pasere măiastră
La bădica pe ferăstră:
5. Să au4 al lui suspin,
Laerămile să-î alin!
CCXCVII.
Fóie verde din costiţă,
Bidică-te neguriţă,
D e pe pari, de pe nuele,
De pe ochii mândrei m ele!
CCXCVIII.
Păunaş de pe căruţă,
N’aî vecjnt pe-a mea drăguţă?..
 127

— Ba o-am vest în Bucurescî

Culegând la flori dom nesc!;
5. Şi mi-a spus că n’ o dorescî,
Că de-o fi vre-o pace’n ţară,
Y a veni la primăvară;
Iar de-o fi vre-o reutate,
Ţî-o trimite, bade, carte
10. Pe de laturi
Cu bănaturi,
în m ijloc
Pară de foc.

CCXCIX.
Fă-me, Domne, ce mi-î face,
Fă-me frunză de frăgar
La bădiţa’n buzunar,*)
Să-l ve4 séra cum cetesce,
5. La mine cum se gândesce;
Pe mândra cum o doresce!

CCC.
Főié verde de sulcină,
Mureş, Mureş, apă lină,
De mî-ai fi tu vorbitóre,
Precum eşti de mergétóre,
5. Eü cu drag te-aş întreba:
*) La bădiţa’n. buzunar.....
în unele locuri se zice buzdunar în loc
•de buzunar.
128

N’aî vecfut pe bădiţa?

— P óte că l’am şi ve<ţut,
Dară nu l’am cunoscut!
— Badea-î lesne de-a’l cunósce,
10. Că-î înalt şi subţirel,
Par’ că-î tras printr’un inel.
P e de-asupra ochilor
Trasă-î péna corbilor;
Pe din jos de ochişori
15. Rumeioriî obrăjorî
Sunt tocmai ca doî b u jori;
Pe din sus de buzişore
A re negre mustăciore,
Şi ’i de-o palmă lat în frunte
20. Şi nu prea grăesce multe!

CCCI.
Să şciu cânta ca cucul,
Nu m’aş mânca cu lucrul,
Ci-aş sbura din cracă’n cracă
Până la mândruţa dragă,
5. Netecjindu-mî penele
Ca şi ea sprâncenele.
Şi dac’-aş avea noroc
Şă pătrund în acel loc
Şi să ve<ţ pe mândra mea,
10. Trei cupe de vin aş bea....
La nime n’aş închina,
Făr’ la mândra seraca,
Până vinul s’ar găta!
 129

CCCII.
Cin’ se primbla pe uliţă?....
Trandafir ş’o scânteiuţă;
Trandafir îî badea meu,
Scânteiuţă mi-oî fi eu!.....
5. Badea meu, tîner copil,
Mi l’au pus domnii la bir
Şi i-au dat birul prea mare,
De s’a dus pe Jiu la vale.*)
Când a fost la jumătate,
10. L ’a luat dorul de spate:
— Un’ te duci, iubite frate?....
Şi bădiţu meu iubit
Din guriţă mî-a grăit:
— Eu mă duc cât apele,
15. Că m’ajung dragostele.
— Dară mândra scânteiuţă
Ce va face pe uliţă
Ziüa, nóptea întreguţă?
— Dorule, rău ai grăit,
20. Dorule, m’aî amărît!....
Bate ventul, iarba ’nspică,
Jelea mândrei rău mă strică;
Bate ventul, iarba cresce,
Jelea mândrei mă topesce!
*) De s’a dus pe Jiu la vale.....
O mare parte din Transilvăneni (nu numai
Români) trec vara în România, ca astfel să-şi
agonisésca ceva pentru a putea plăti birurile
de acasă.
9
130

CCCIII.

De aicea pân’ la Blaj

Dorul meü n’are sălaş,
Nici pe paie, nici pe fen,
Numai la bădiţa ’n sîn!

CCCIV.
Arde luminiţa bine,
Cine mi-î drag nu mai vine
Arde lumina pe masă,
A r veni, dar nu-î acasă.
5. Dar chiar acasă de-ar fi,
Nu l’ar lăsa părinţii,
Şi nu-1 lasă maică-sa,
N’ar ajunge-a-1 însura!
Şi nu-1 lasă taică-seu,
10. Vedea-l’aş în copârşeu!

CCCV.
Sus e luna, jos e noru,
Departe-i badea cu doru ;
Noru-I jos şi luna-i sus,
Departe-î bădiţa dus !....
5. De-aş sei, bade, c ’aî veni,
Drumul ţi l’aş şindili
T ot cu şindile de fag
Pân’ la noi, bădiţă, ’n prag
 CCCYI.

Bălgărad,*) ţâră pustie,

Bine ve4 că nu mi-e m ie!
Câţi frăgarî pe la Arad,
Atâtea gânduri me b a t;
5. Câţi frăgarî pe la Ineu,
Atâtea gânduri am eu!

CCCVII.
Juliană dela Beciu,
Adă luntrea şi me treci....
Aibî grijă să nu me’neci,
Că n’ai bani să me plătesci,
5. Nici surori să me jelesei.
Aibî de grijă, Juliană,
C’am o mândră ca o până
Şi m’aştâptă fără sâmă!

CCCVIII.
Du-te, dor, unde te mâiu
Şi te-aşâză unde-ţi spuiü,
L a badea sub căpetâiu!....
De-1 vei găsi adormit,
5. Să-i spui că m ’am logodit;
Şi de-1 vei găsi culcat,
Să-î spui că m’am măritat!

*) B ălgărad=B ălgrad=A lba-Julia.

132

CCCIX.’
Floricică floricea,
Săracă mândruţa mea,
De când nu o-am maî vecjut,
T ot de reu parte-am avut,
5. Dumnezeu m’a tot bătut!....
Săracă mândruţa mea,
Să me v§4 acum la ea,
Domne bine i-ar părea!

cccx.
Dorul teu, bade, ş’al meii
De şî-ar face-un pod mereuŢ
P od mereu pân’ la Braşeu,
Să treci bade tu şi eu,
5. Şi să tréca doi cu doi
Şi noi, bade, amendoî;
Ba să trâcă trii cu triî,
Iară noi ca doi c o p ii;
Şi să trâcă cinci cu cinci,
10. Şi eu bade de pe-aicî!

CCCXL
Părăuţ cu apă rece,
Desculţa-m’oi şi te-oî trece;
Desculţa-m’oî de-un picior
Şi te-oî trece cu mult d o r ;
5. Desculţa-m’oi de améndoüe
Şi te-oiu trece ca pe-o rouă!
 133

CCCXII.
De-ar fi lună de cu séra,
M’aş duce la badea ’n ţâră ;*)
Luna resare târziu,
Nu pociu. mere şi să viu.
5. De-ar fi nóptea ca ziua,
Aş trece la M oldova;
Nóptea-í mică, stele’s multe,
Ş ’oî perde calea prin munte!

CCCXIIl.
Sub tufă cu roşmarin
Şede badea şi bea vin
Şi me face să-î închin....
Focu-î póte de suspin!
5. Trag năframa pe obraz
Şi-i închin cu mult necaz.
Să umbli, bade, cu bine
Şi vecjí să nu-ţi uiţi de mine!

CCCXIV.
Főié verde siminoc,
Zis’a badea să nu jo c
Pân’ la storsu vinului,
Când voiü fi mirésa lui!

*) M ’aş duce la badea ’n ţeră....

Ţâră (ţară) = Ţâra Românescă (Muntenia).
Românii ardeleni îi numesc pe cei din România
„Ţereni“ .
134

5. Iată storsul a trecut

Şi badea încă n’o vint;
Ba şi bruma o picat,
Badea ’n cap nu m’o lega t! *)
Suflă vântul friguros,
10. Badea nu s’a maî întors;
Iată postul lui Crăciun,
Badea n’are suflet bun!

CCCXV.
Vai, mândruţă, de departe,
Ce tot faci de nu scrii carte?
D ór’ hârtia s’a scumpit,
Ori pe mine m’aî urît;
5. Séü negréla s’o gátat,
Ori pe mine m’ai uitat?

CCCXYI.
Bade, inimă de piatră,
Ce nu vii la noi vre-odată?
Barem numai până ’n casă,
Să me ve<ţi pe m in’ mirésá;
5. Barem numai pân’ la portă,
Să me vecţi pe mine mortă.
*) Badea ’n cap nu m’o legat!
= Badea nu m’a făcut soţia lui. Fetele
umblă cu capu gol, saü îşi pun câte o cârpă
(maramă), pe când nevestele sunt ínvélite, adecă
îmbrobodite cu ştergare (chindee).
 Că cu mare dor te-aştept
Să te pociü stiînge la pept,
Inima să mi-o îndrept!

CCCXVII.
Badea vine şi se duce,
D or îmi lasă, dor îmi d u ce!
Badea mere şi sé’ntórce,
Sínül meü durerea-1 stórce!
5. Bate vântul şi nu ’ncétá,
Dorul badeí me ságéta.
Şi din lună şi din nor,
Eu cetesc numai tot dor!

CCCXVIII.
Foie verde trei alace,
Fă-me, Domne, ce mi-i face.
Fă-me puiul cucului
In délül Luduşului,
5. S’aud móra vâjeind,
P e badea boii mânând,
Şi ţinend sbiciu ’ntr’ o mână
Şi strigând dela inimă!

CCCXIX.
Mult, bade, te-am aşteptat
Asérá pe înoptat:
T ot cu foc şi cu lumină
Şi cu dor dela inim ă!....
136

5. D éc’am vest că nu mai viî,

Focul eu înveluiî,
Pusei dorul căpetâiu,
Urîtul mi-1 aşternu!,
Cu dragul m ’acoperiî! *)

CCCXX.
Mult m é’ntréba inima:
Doru mî-e de cineva?....
Főié verde de scumpie,
Cum naiba dor să nu-mî fie?
5. Când şi muntele că-î munte
Şi ’ncă are doruri multe
Cu luna şi cu céta,
Cu iarba şi cu frunza
Şi cu mirla seraca!

*) 0 variantă începe astfel:

Főié verde de dudéü,
Bade, bădişorul meü,
Aseră, când însera,
Murgü-afară necheza.
5. Eü murgu l’am deslegat,
Bine că l’am săturat,
In Nistir l’am adăpat,
în grajd apoi l’am băgat
Şi pe tin’ te-am aşteptat.
10. Dar vöclénd, că nu mal vil....
etc. etc.
X
CCCXXI.
Câte flori mândre-s pe rît
Tóté mi s’aü veştejit,
Numai una pe pârău
E frumosă tot mereu....
5. A colo-i binele m eu !
cccxxir.
Du-me, Domne, şi me pune,
Unde mi-î mai drag pe lu m e;
Du-me, Domne, şi mé lasă,
Unde mi-î mai drag în casă!..
5. De m’aş face unde sciü
Cuc la pene argintiu,
Aş gândi sa nu mai viü
Prin locul ăsta pustiü.
De m ’aş face un’ gândesc
10. Merişor roşu, creţesc,
Aş gândi să tot trăiesc!
CCCXXIII.
Frunză verde de rogoz,
S’a dus badea şi s’a ’n tors;
Frunză verde de pe spiné,
Iacă badea iară v in e !....
5. — Bine-aî venit sănătos,
Trandafirul meu frumos!
— Bine-am găsit sănetosă,
Rujuliţa mea frumosă!
138

Mórtea unuia dintre iubiţii.

>
cccxxiv.
De cine mi-î mie dor
De-aicî e depărtişor;
De cine mi-î mie sete
Ş’a ’ntors faţa la părete,
5. Şi pe mine nu me vede!
CCCXXY.
- Mult m e’ntrâbă doru’ntrâbă,
Unde mi-î mândra cea draga?....
Eu i-am spus cu jurământ,
Că e ’ngropată’n pământ.
5. Cin’ nu crede jurământul,
V ie să-î arăt mormântul!
C C C XXV I.
Murire-aş, mortea nu vin e;
Trăire-aş, şi n’am cu cine,
Că cu cine am trăit
A pus faţa la pământ,
5. Şi n’a pus’o să’nfloresca,
Ci-a pus’o să veştejâscă! *)
*) într’o variantă sé maî adaugă după (>
Plângi, măicuţă, după el,
G’a fost voinic tinerel.
— Aşi plânge, şi mi-i ruşine,
10. Că mi-a eşi vestea’n lum e;
Aşi plânge, da-’s tinerea,
Şi mi-a eşi veste r e a !
 CC CXXV II.
Nu plânge, iubita mea,
Ca scrisa*) nostă-i aşa;
Nu plânge de-î aucfi,
Că eu în păment voiü fi!

CCCXXVIII.
N’are omul ce gândi,
Făr’ mereu a socoti,
Că în veci va tot trăi.
Dar viaţa omului
5. E ca flórea câmpului;
Diminéfa înfloresce,
Peste zi se veştejesce!

C C C X X IX .
De-ar fi mândra ca o flore,
Décá-í vine ciasul, more;
De-ar fi mândra ca o cruce,
Dâcă more, ’n gropă-o duce.
B. De-ar fi badea ca ş’un nuc,
Decă móré, ’n gropă-l d u c!

cccxxx.
De-aici până la Braşeîi
Nu-î voinic străin ca eu;

*) Că scrisa nostă-i aşa....

Scrisa, ursita, sortea.
140

Ba mai e încă unu

Ş’ala-î cucu săracu;
5. Dar şi cucu când bolesce,
Vine mirla şi-l grijesce.
Numai eu nu am pe nime,
Ci-s străin ca vai de mine,
Că pe cine am avut
10. A pus faţa la păment;
A pus faţa înflorită,
Supt o gliă veştejită.
Dâcă nu crecfí în cuvânt,
Vin’ cu mine la mormânt:
15. Ia pânza de pe obraz
Şi ve<ţî morte cu necaz;
Ia pânza de pe piciére
Şi vecţi mórtea ’nşelătore!

C C C X X X I.
Frumos, mândră, frumos, dragă,
Frumos în păment me bagă;
Frumos, mândră, frumos, cruce,
Frumos în păment me duce!*)

*) Sau: Cruce mândră, cruce dulce,

. Cruce, în păment me duce;
Cruce mândră, cruce dragă,
Cruce, în păment me b a g ă !
în unele locuri cuvântul cruce se întrebu-
inţâză ca adresă (numire) faţă de fete şi neveste
mal tinere.
 C C C X X X II.
Unde véd piciorul gol,
Stau în loc să mé om or;
Unde véd picioru rece,
Stau în loc şi-mî fac de lege,
5. Peste care munte-oiu tre ce !
C C C X XX III.
Floricică floricea,
Mândră, mándruléna mea,
Mândro, dac’ oiü muri eu,
Vino la mormântul meu,
5. Şi sâmănă siminic,
C’am fost mândru şi voinic î
C C C X X X IV .
Mé duseiü cu cósa’n laz,
Cosii iarbă şi necaz,
Să pul mândrii pe obraz;
Cosii iarbă şi cicóre,
5. Să puiü mândrei la piciére.
Me dusei cu cósa’n rît,
Cosii iarbă şi pământ,
Să puiü mândrei pe mormânt
CCCXXXV.
Mult mé’ntrébá inima,
Bine mi-î mie, ori ba?
Şi eü zic, că nu mi-î réü....
Lacrimile’mi curg päröü.
142

5. De lacrămî n ’aş băga sdmă,

Că le şterg cu o năframă,
Dar mi-î milă de obraz,
Că remâne fript şi ars....
Inima tare me’ntrdbă,
10. De ce sunt tristă şi slabă?
Tristă, slabă cum n’oî f i :
Ce-am perdut n’oî mai gă si!
C’am perdut un mare bine,
Ş’aş trăi şi n’am cu cin e !
15. Tacî, taci, taci, inima mea,
Rabdă pe cât vei putea
Că nu-i trăi cât lumea,
Nici vei domni tu ţara;
Ci-i trăi o zi saü doüe,
20. Şi te-í topi ca ş’o robă!

C C C X X X V I.
La fântână ’ntre rozóre
S’a-necat o fată mare
Cu cisme roşii ’n picidre, *)
Cu per galbin până’n bráü
5. Şi cu brâul nărămziu ....
*) Cu cisme roşii ’n picidre....
Până mal erl alaltă-erî fetele şi nevestele
cele tinere purtau în zi de sSrbătore de o bice iii
cismeAroşii.
în unele locuri se purtaü şi cisme galbene.
Astăzi aceste colori aü eşit din modă în cele
mal multe părţi.
 148

— Nu mi-o spune, că o sciü.

Ca un an şi jumătate
Mî-a fost drăguţă’n dreptate!

CCCXXXVH.
Főié verde iarbă négra,
Tote lemnele se plăcă
Cu capul cătră păment
Şi me’ntrâbă, de ce plâng.
5. Eu le-am spus: să me plătesc,
Că ce-am piert nu mai găsesc;
C’am pierdut un fir de linte
Ş’o mândră tare cu minte,
Ş’am pierdut un fir de iarbă
10. Ş’o mândră tare de trâbă!

C C C X X X V III.
Astă nópte şi ieri nópte
Me striga cu blânde şopte,
Mândra mea de-o lună mortă
Şi ’ngropată lângă portă.
Ö. De m ’ o striga şi la nópte,
Tot sunt eü dator c ’o m orte!

C C C X X X IX .
Nime nu-î străin ca mine,
Fără mirla din pădure;
Dar mirla cându-î betâgă
Mere cucu ş’o întrdbă:
5. Ce ţi-e, ţie soră dragă?....
144

Numai eü nu am pe nime
Şi tot bat la ţerî streine,
Că pe cine am avut
A pus faţa la păment!

Dragoste stricată.
CCCXL.
Câte flori pe iaz în sus
Tote cu mândra le-am pus,
Le-am pus cu mâna de unt
Şi nici una n’a rodit.
5. Iar noi, mândră, ne-am urît;
Le-am pus cu mâna de sare
Şi nici una nu răsare....
Ne-am lăsat cu supărare!

CCCXLI.
De-ar iubi bădiţa zece,
De dorul meü tot nu-i tre ce ;
De-ar iubi badea o sută,,
Pe mine tot nu me uită!

CCCXLII.
— Spune-mi, bade, spune-mi zeu,
Pare-ţî după mine rău?
— Z ic zeü, mândro, că nu-mi pare,
Numai inima me dóré.
 CCCXLIII.
De dorul Ionului
Rupse! lemnul Domnului
Şi-l purtaiu,
Până-1 uscaiü;
5. Şi-l puseiü la ume4elă,
D ór’ Ion se’ntornă iară...
Péna ’n cuiű, péna’n colop,
D e Ion n’avuî noroc!

CCCXLIV.
Cu mândra de-acum un an
Dintr’un mer me săturam;
Da cu mândra dintr’ăst an
Mâne un mer şi doüé pere,
5. La inimă tot nu m ere;
Să mâne o ţechiră*) plină,
Inima nu mî-o alină!

CCCXLV.
Fóie verde de stejar,
O amar, mândră, amar,
Dragoste ruptă’n zădar;
Dragoste cu multă jele
5. Ca şi focul de surcele,
S’aprinde şi bobotesce,
D a’n casă nu se’ncăl4esce!
*) ţechiră = corfă, coşniţă.
146

CCCXLVI.
Mândro, de dragostea nostră
Mí-o ’nflorit un pom în costă,
Mí-o ’nflorit şi n’o legat....
Dragi am fost şi ne-am lăsat!

CCCXLVII.
— Oe stai, mândruţă, la portă,
Orî eşti prăstă şi netotă?
— Nu’s nici prăstă, nici netotă,
Fără stau înfierbântată
5. De dragostea dăodată!

CCCXLVIII.
Şi mî-or zis flore de fragă,
Tuturor pe lume dragă;
Mî-or zis flórea florilor,
Dragostea feciorilor,
5. Cum ţî-am fost bade şi ţie,
Pân’ ai fost de om enie;
Dela omenie ’n jos
Rămâi bade, sănătos
Ca ş’un trandafir frumos,
10. Că eü remâiu sănătăsă,
Ca o viorea frum ăsă!

C C C XLIX.
Cucuie, pănă pe cap,
Adă-mî flori pănă să-mi fac,
 147

Să-mî trimit la badea ’n jos,

Să véd de ce-î m ânios;
5. De-atâta mânie lată,
Póte-i ii şi să-I şi trăcă;
De-atâta mânie lungă,
Póte-i fi şi să-i ajungă!

CCCL.
Ibovnică părăsită,
Nu gândi, că-mi eşti urîtă;
Pus’am gând să te uresc,
Dar mai tare te ’ndrăgesc,
•5. Că ş’asără te-am vec|ut
La fântâna de beut,
Şi, vai, tare mî-ai plăcut!

CCCLI.
Frunză verde de pe mal,
Bădiţă de cătră dél,
Ce laşi vreme-aşa uitată
Şi nu vii la noi vre-odată?....
5. Pân’ vineai, bade, la noi,
Eram flórea florilor,
Drăguţa ficiorilor,
Şi umblam din mână’n mână
Ca cârligul la fântână;
10. Dar de când tu m’aî urît,
Faţa mi s’a veştejit,
Inima mi s’a topit!
io*
148

CCCLII.
Frunză verde şi iar verde,
Mândra mea cu d’altul şede..
Da şa4ă cu Dumnezeu,
Că mie nu-mi pare reu....
5. Numai o ţîr cam cu jale,
Că ştiam vorbele sale;
Numai o ţîr cam cu greu,
Că ştiam năravul seu.
P e când creşteau holdele,
10. Eu îi sciam vorbele
Ca şi popa slovele,
Diacul scrisorile!
CCCLI1I.
Pică frunza de pe nuc,
Vint’o vremea să me duc;
- Să me duc de-aici cu dor,
Ca şi luna printre nor;
5. Sa mé duc, de-aici cu jele,
Ca şi luna printre stele;
Să me duc, ca să-mi ajungă,
Dorul mândrei să me frângă
Dorul mândrei de m ’ajunge,
10. N’oî mai înceta d’a plânge,
Si când eü voiü lăcrima,
Munţii s’or cutremura,
Văile vor resuna,
Păunaşii s’or mira,
15. Cu jele m’or întreba:
 ^Yoinicelule frumos,
De ce plângi aşa duios?“
— Főié verde lemn uscat,
Mândra reu m’a înşelat!

CCCLIV.
Copiliţă de pe şes,
Te-o iubit badea pe m ers;
Că fî-e mersul legănat,
Cu dragoste mestecat....
S. Te-o iubit şi te-o lăsat.
Te-o iubit ca pe-o coconă,
Te-o lăsat ca pe-o vădană;
Te-o iubit ca pe-o copilă,
Te-o lăsat ca pe-o străină!

CCCLV.
Badea-î căletor, se duce,
Nu-î ajute sfânta cruce;
Badea-Î căletor, pornesce,
Pe mine me părăsesce....
5. Nu-î ajute ce gândesce!

CCCLYI.
Perăuţ, apă amară,
Face-te-aî négrá cernâlă,
Ca să-mî cernesc eu portu,
‘C ă m’a lăsat drăguţu!
160

CCCLVIL
Am avut o mândră dragă
Ş’am lăsat’o dor să tragă;
Trage, mândro, dor de mine,.
Că eü am tras pentru tine;
5. Trage, mândră, la dor greü,
Că eü am tras tot mereu!

CCCLVIII.
Lângă munte
Este-o punte,
Şi la capătul punţii
Scrisu-I dorul mândruţii;
5. La capătul celălalt
Scrisu-î ş’al badeî bănat,
Că s’a dus şi m’a lăsat
Cu trupşoru ’ngreuiat,
Eără frică de păcat!

CCCLIX.
Frunză verde frunzuliţă,
ftidică-te, neguriţă,
De pe peri, de pe gutui,
De pe casa badiuluî.
5. Să i-o vec|, mânca-o-ar focul,
Cum mî-a mâncat el norocul;
Să i-o ve<ţ, mânca-o-ar para,
Cum mi-a mâncat el tignéla!
 CCCLX.
Cărăruşa m erge’n rit,
Dragi am fost şi ne-am ürít;
Cărăruşa merge-n vií,
Dragi am fost de m ici copii,
5. Cărăruşa merge’n sat
Dragi am fost şi ne-am lăsat!

CCCLXI.
Dragostea nostră cea dulce
Eu am vest că n’o vom duce;
Dragostea nostră cea bună
Nu ţinu mai mult de-o lu n ă;
5. Dragostea nostră cea dragă
Nu trăi nici cât o fragă!

CCCLXII.
Vino, mândră, ’n dél la vii,
Să mâncăm mere gutui,
Să fim dragi ca mai întâiu!
Vino, mândră ’n jos la şes,
5. Un’ se face griul des;
Vino, mândră, sus pe dél,
Un’ se face griul rar,
Ca să scăpăm de amar!

CCCLXIII.
Pân’aveam şi eu drăguţă,
îm i părea nóptea micuţă,
152

Dar de când drăguţă n’am,

Paru-mî nopţile un an.
5. Aveam drăguţă copilă
Şi ploua şi era tină
Şi mergeam ca cu lumină!

cccL xrv.
Frunză verde liliom,
Tóté păsările dorm,
Numai eu nu mai am somn!
Frunză verde trei alace,
5. Ziuă albă-acum se face;
Prind cocoşii a cânta
Şi de ici şi de colea,
Când mai gros, când mai subţire,
Despre-a nostră despărţire!

CCCLXY.
Frunză verde baraboî,
Ce-î asta, mândră, de noi,
C’am semănat gráü de vară
Ş’o eşit numai secară;
5. Ş’am semănat busuioc
Ş’o eşit pară de f o c !

CCCLXVI.
Floricică dintr’ o mie,
Pusu’şî-o mândra mânie,
De dor nu vrea să mai scie!...
 P oţi desface ce-aî făcut,
5. Dar eu n’am cap să te uit,
Că cu gândul te-aş uita,
Nu me lasă inima;
Visul ér’ me necăjesce
Şi cu tine m e’ntelnesce!

CCCLXVII.
De s’ar face délül şes,
A r veni badea mai des;
Dar délül se tot măresce
Şi badea me părăsesce!

CCCLXVIII.
Dél cu dél nu sé’ntélnesce,
Om la om trage nădejde;*)
Numai eu cu mândruţa
Nu ne tragem nădejdea!

C C C LXIX.
— Cucuie, péná pe cap,
Du-te ’n pădurea de fag
Ş’adă flori, péná să fac;
Adă flore de bujor,
5. Să fac péná de ficior;

*) Dél cu dél nu sé’ntélnesce,

Om la om trage nădejde !
rsé íntrebuintézá ca zicală (proverb).
154

Ada ş’un trandafiruţ,

Să fac péna la drăguţ!....
— La drăguţ nu-î trebui péná,
C’amu are o coconă!
10. — De cocdnă s’a uri
Ş’atuncea i-a trebui!
CCCLXX.
Cântă .păsărică ’n ărbă,
Trece badea, nu me ’ntrébá,
Pare că nu i-am fost dragă;
Da eu încă nu-1 întreb,
5. Numai cu ochiu’l petrec!*)
C C C LX X I.
Fóie verde, verde péna,
Astă ém á era érná,
Bătea véntu şi ningea
Şi badea la noi venea.
5. Amu-I vară şi’s Rusale,
Punte nouă peste vale,
Amu-i cald şi arnu-î bine
Şi bădiţa nu mai vine!

*) într’o variantă sé zice dela 3 încolo

De doi ani şi jumătate
5. Ibovnică ’n direptate;
Da acum d’o săptămână
M ’a urît pentr’o minciună,
Pare că-I alta mal bună!
 155

Jelea celor ce n’au nimerit bine cu

căsătoria. *)

CCCLXXII.
De-ar fi lăsat Dumnezeu
Ce iubesc! să fie-al teu, - vr~
N’ar maî fi pe lume reu.
Dumnezeu a rânduit,
5. Să ia mândruţa urît,
Să aibă traiü necăjit!

C CCLXXIII.
Bate-1, Dómne, om urît....
Nu ştiu cum naib’am brodit,
Să mâne cu el dintr’un blid!
De s’ar sparge blidu’n fund,
5. Dór’ aş scăpa de urît;
Da blidu-î de cositor,
Nu se sparge, pană m or!
*) La sătenii noştri — ca de obiceiü la
omenii din popor, — în cele mai multe caşuri
căsătoriile nu sé fac atât în urma legăturilor
de dragoste ale tinerilor, cât mai mult după
bună chibzuiala părinţilor. In chipul acesta sö
póte întâmpla forte lesne, ca cel căsătoriţi să
nu ső potrivescă de loc unul cu altul şi să ducă
traiul cel mal rgü. Mal ales partea femeiască
este espusă în caşuri de asemenea natură la su­
ferinţele cele mal grele. Aşa sé nasc jeluirile
de felul celor cuprinse în colecţiunea de faţă.
156

C C C L XX IV .
Firuţ verde de oves,
Tdtă lumea ş’o ales
Trandafirul din feréstrá,
Bărbat mândru şi de gazdă;
5. Numai eu că mî-am luat
Frunză de mer pădureţ,
Qin calic şi tot măreţ.
Firuţ verde de ovés,
Totă lumea ş’o ales
10. Omul care-î maî frum os;
Numai eü că mî-am ales
Firuţ galben de secară
Şi urî tul dintr’o ţdră!
C C C LX X Y .
Şi când eram holteiaş,
Umblam séra prin oraş
T ot cântând şi fluerând
Mândruliţă căutând.
5. Fetele când m ’aucjiaü,
Porţile le deschideau
Şi în uliţă eşîafi,
Şi mie nume-mi puneaü:
Spate late de bărbat,
10. Buze dulci de sărutat.
Unele când m ’aucjiau
Uşile le descuiaü,
Focu ’n vatră-1 aprindeaü
Şi pe mine m ’aşteptaîî
15. T ot cu foc şi cu lumină
Şi cu dor dela inim ă;
Altele când m’aucjiau,
Uşile le întăriau,
Focu ’n vatră-1 învăliau,
10. Luminile le stingeau....
Domne tare se temeau!
Dar de când m’am însurat,
Când umblu séra prin sat,
Nu me teme nime’n lume,
20. Nu m’aştâptă nime’n lume,
Mi se pun urîte num e:
Spate réü încârligate
Buze mari şi lăbărţate! *)

C C C LX X Y I.
Semănat’am mac în prag,.
Să vie cine mi-I drag,
Ş’a eşit macul merunt,
Luatu-m’a cel urît!

C C C LX X Y II.
Nici o pbmă nu-î dulci e
Ca struguraşul din vie

*) Spate réü încârligate

Buze mari şi lăbărţate 1
Intr’o variantă se zic e :
Spate tare cârjobate,
Buze mari, dăbălăzate !■
158

Şi ca bărbatul dintâie;
Nici o pórná nu-î amară
5. Ca omu de-a doüa 0ră!

C C C LX X V III.
Fóie verde per uscat,
Tîneră m ’am măritat
Şi rea sbcră-am căpătat;
întră’n casă ca o cosă
5. Şi zice că nu’s frumosă,
Şade’n vatră ca o pétrá
Şi zice că nu’s bărbata.
D éc’am vest lucru de-aşa,
Că mereu mă tot mustra,
10. Pusei secerea la bríü
Şi mersei în jos pe rîu
Pân’ la holda cea de grîiî.
Secerai două, trei clăi
Şi me uitai înapoi.
15. Tóté sócrele veneau,
La nurori prânz aduceaü;
. Sócra mea, muere rea,
De mine grijă n’avea.
D éc’am vest lucru de-aşa,
20. Mé făcui o păsărea
Şi sburai la maîcă-mea;
Pulg de pasăre măiastră
Sburai la maica ’n feréstm.
Maica ’ n casă mătura:
 25. „Hâş! pasere de-acolea,
„Ca dór’ nu eşti fiica mea,
„C ’am şi eu o fiică ’n lume
„Ş i nu-î maî au4 de nume.
Décá-am vest lucru de-aşa,
30. Sbural la nănaşă-mea.
Nănaşa pe prag şedea,
Cu-o mână acul ţinea,
Cu alta lacrămi ştergea,
Iar’ din graiu aşa grăia:
35. „H âş! pasere de-acolea,
„Că dór’ nu eşti fină-mea,
„C'am şi eu o fină’n lume
„Şi nu-î mai au4 de nume.
O nănaşă, draga mea,
40. De ţ’ar fi secat mâna,
Când mi-ai pus tu cununa
Şi mî-aî ţinut lumina!....
„Taci, fino, nu blăstema!.. .
„Cununa a fost la mine,
45. „D a ochii or fost la tine.
„Să fi luat séma bine
„Cu cine te împreuni
„Şi cu cine te cununi;
„Cu proptéüa gardului,
50. „Cu mişelul satului
„Şi cu némul slabului!*)
*) Şi cu némul slabului!
; „Némul slabului“ .... sé înţelege în
h năravurilor. Om slab = om de nimica.
160

C C C L X X IX .
Főié verde iarba rea,
Iacă ve4 o porumbea....
Őre nu-î din ţara m ea?
— Ba eu nu’s din ţara ta,
5. Far’ aşa mi-a fost calea
P e la uşa maîcă-ta.
— Dara maica ce lucra?
— Da la pâne frământa,
După tine se cânta.
10. — Porumbea din porumbele,
Frumuşa din frumuşele,
Spune-î tu măicuţei mele
Pâne să nu mai frământe,
După min’ să nu se cânte,
15. Ci hainele din fetie
Puse’n lada şi’n cutie
Să le ’ncarce-n patru care,
Să le ducă ’ntre hotare,
Să le dee foc şi pară,
20. Ca să mârgă fumurile
Peste töte drumurile,
Să se’nveţe maicele
Cum să-şi dee fetele.
Că m ’a dat maica pe mine
25. La réü mare dela bine!....
El cinâză ca ş’un craiü,
Eü suspin şi rod mălaiu;
Io-î fac zâmă pipârată,
El ia sbiciul să me bată;
 161

SO. El cinéza după masă,

Eü suspin pe după casă!
CCCLXXX.
M’aî dat maică şi nu-mî place,
Morte cu mâna mî-oi face
în uşa bisericii
Unde cântă dieciî.
5. Maică, maică, draga mea,
Spune-mi un’ mi-î îngropa?
în uşa altarului,
în mijlocul raiului.
Maică, din mormântul meü
10. Y a da Domnul Dumnezeu
Ş’o eşi un fir de linte,
Biserica s’o aprinde
Şi eşi-va veste ’n ţară
La tóté măicuţele
15. Cum să-şi dea hicuţele!

C C C L X X X I.
Săracă străinătate,
Mult eşti plină de peeate
Şi n’am maică să me cate,
Nici n’am maică, nici n’am tată,
5. Pare c ’ am căcjut din pâtră;
Nici n’am fraţi, nici n ’am surori,
Pare c ’am căcţut din nori!....
Mult, măicuţă, te-am rugat,
Rîu de lacrămî am versat.
ii
162

10. Şi ţii zile pentru mine,*)

Ca să fiii în sat cu tine;
Dar tu zile nu ţinuşi
Şi departe mé deduşi;
Mé trecuşî, măicuţă, délu,
15. Maică, délu cu podbélu,
Să nu ne vedem cu anu;
Maică, délu cel cu spinii
Şi în satu cu străinii,
Unde nu cunosc pe nime,
20. Ci’s singură, val de mine!
Ba cunosc, măicuţă, zéü....
Da, un popă ş’un biréü
Ş’un bătut de Dumnezeu
Ş’acela-î bărbatul meu.
25. Până’şî ia buhaiu ’n spate,
Trecut’a de miez de nópte;
Pân’ se ’ncalţă la picior,
Sórele-i la prânzişor;
Până ’ncalţă celălalt,
80. Sórele-I la scăpătat!

*) Să ţii (Iile pentru mine....

A tiné dile = a ajuna. Românii şi mai cu

sémá Româncele att obiceiă a ţine postul cel
mai strict (a să lipsi cu totul de mâncare) în-
tr’o zi anumită dintr’o bucată de vreme óre-
care. Acésta o fac ei parte pentru espiarea
vre-unui păcat, parte pentru delăturarea vre-unei
primejdii ameninţătore.
 163

CCCLXXXII.
Dela noi a treia casă
Superată-î o nevastă:
Bărbat are, drăguţ are,
Bărbat mic şi drăguţ mare....
5. Trăiesce cu supărare,
Dela fraţi cu judecare.
— Nu me maî judece nime,
Om cu suflet ca şi mine,
Că la podu de aramă
10. Sufletul meu va da sămă
Şi la podu de argint*)
Va fi tare socotit!
C C C LX X X III.
Pentr’un păhărel de vin
M’aî dat, maică, la străin;**)
Pentru unul de vinars
M’aî, dat, maică, la necaz.
5. Da străinu până cină,
Eű i-s feşnic şi lumină;
Şi străinul până mâncă,
Tare, maică, me înfruntă;
Iaü cuţitul sa-mî taiu pită,
10. Din ochi lacrimile ’mi pică!

*) Podul de argint şi podul de aramă,

sunt închipuiri ale poporului pentru lumea cea­
laltă.
**) Aceste versuri să potrivesc şi pentru
un băiat, care a fost băgat slugă într’un loc réü.
11*
164

cccLxxxiy.
Scoborî, Dómne, pe păment,.
De ve<ţî lumea ce-a făcut;
Desfăcut’a doî drăguţi
Şi legat’a doî urîţî!*)
CCCLXXXV.
Draga mea, rujă umplută,,
Ce urît te maî sărută....
Mai bine te-aî fi uscat
Să nu te fi sărutat!
cccL xxxvr.
Binele meu din fetie
Nu-î diac să-l potă scrie,
Chiar de-ar fi cerul hârtie-
Şi luna un călămăr,
5. Sfântul sóre-un diecel
Să tot scrie mărunţel!

C C C L X X X V II.
Frunză verde főié lată,
Pân’ eram la maica fată,
Ori lucram ori nu lucram,
T ot draga maichii eram ;
.5. Dar de când m ’am măritat,.
Mi-aü eşit tóté din cap.

*) Şi legatfa doi urîţî....

adecă doî,, care sé ürese.
 Pân’ eram la maica fată,
Eram luger după masă,
Trandafir roşu ’n feréstrá;
10. Dar de când m’ am măritat,
Eu sunt luger după uşă,
Veştedă rujă’n cenuşă.*)
Pân’ eram la maica fată,
Câţi voinici me întâlneau,
15. îm i zîmbeau şi me ’ntrebaü
„Mai sugî tu ţîţă, ori ba?
„Domne albă ţi-î faţa?
Főié verde lemn uscat,
De când m ’am înstrăinat,
20. Câţi voinici me întâlnesc
Cu toţii me jeluesc,
Cătră mine-aşa grăesc:
„Cari tu pietre, zéü, ori ba.
„Domne, negră ţi-î faţa?
25. Pân’ eram eu copiliţă,
Eşiam sóra pe uliţă
Albă ca o lebediţă,
Bătea ventul prin petele,
Nu ştiam de-atâtea rele;
30. Dar de când m’am măritat
Bate véntu ’n zăbun lat
Şi port frică de bărbat;

*) Veştedă rujă’n cenuşă....

într’o variantă se zice:
Rosmarin verde’n cenuşă.....
166

Bate véntu’n cépfa nâgră,

Nu mai ştiu de lumea dragă,
85. Ci tot plâng şi’s tot betégá.
Frunză verde főié lată,
Pân’ am fost la maica fată,
Nici n ’am tors, nici am pus pânză
Făr’ am şest ş’am zis din frunză,
40. Fóie verde lemn uscat,
Dar de când m’am măritat,
A m şi tors ş’am şi pus pânză
Ş’am uitat de-a zice ’n frunză.
Sócra mé mână să ţes,
45. Eu me duc la sul s’apés;
Sócra sare să me bată
Cu vătrariul de pe vatră.
Stăî, socră, şi nu mai da,
Că eü nu sunt hiîca ta,
50. Ci hicuţa altuia,
Cui i-am rupt inimióra!

C C C L X X X V IIL
Fóie verde bob năut,
De ce, maică, m’aî făcut
Pe vatra cea cu spoială,
Să trăiesc tot cu cârtâlă?
5. Şi pe vatra cea de var,
Să trăiesc tot cu amar?
La ce, maică, m’ai făcut
Chiar pe vatra cea de lut,
Să trăiesc tot cu urît?
 167

10. La ce, maică, m’ai făcut,

Chiar sub umbra spinului,
Să robesc străinului.... P
Că mila dela străin
E ca umbra dela spin;
15. Când gândesc! să te umbrescî,
Mai tare te dogoresc!!
C C C L X X X IX .
Főié verde iarbă rea,
Poruncitu-mî-a maica
Pe-o frunzuţă de smochină,
Să mé duc la ea pe cină.
5. Eu maichii i-am poruncit
Pe frunza de lemn dubit,
Să cine cu cei de-acasă,
Că pe mine nu me lasă,
C’am picat în negru loc
10. Chiar cum pică lemnu ’n foc,
Fără urmă de noroc!

cccxc.
Mi-am luat urît pe-o nópte
Şi fini va fi până la m orte;
Mi-am luat urît pe-o zi
Şi ’mî va fi, cât voi trăi.
5. Decât cu urîtu’n casă,
Mai bine cu bolă’n ő s e :
De bblă bolesc şi scap,
Dar urîtu-i tot pe cap!
168

OCCXCI.
Mé dusei pe sat în jos
Să-mî aleg drăguţ frumos....
Amar de alesul meu,
Cum mi-am ales eü de rău!
5. Rădăcina florilor,
Urgia ficiorilor!

CCCXCII.
Főié verde de hämeiü,
Maico, din copiii tăi
Toţi aü casă,
T oţi aü masă,
5. Numai eü trag la pedăpsă;
Toţi aü casă şi moşie,
Numai eü trag la urgie.
Nimănui vină nu-i bag,
Fără prostului de c a p ;
10. El e mare şi stogos,
Dar la minte mic şi prost!

CCCXCIII.
Frunză verde trei nuele,
Mă’nsuraî să iau muere,
Mă bucurai la avere.
Lăcom it’am, lăcomit,
5. Lăcom it la şese boi
Ş’am luat hâda de găzdoi;
Lăcom it’am, lăcomit,
 Xiăcomit la şepte vaci
Ş’am luat hâda din găzdacl!

CCCXCIY.
Fost’am fată de bogat
Ş’am mers după blăstemat,
Ce-am avut tot mi-a mâncat.
D ’am avut vre-o câţi-va leî
•5. Şi i-o dat pe doi viţei
Ş’o grijit lupul de ei....
Ş’am avut ş’un potilat
Şi ăla că i l’am dat
P e pipă şi pe tăbac,
10. Să stea ’n casă la pipat,
Să nu mbrgă séra’n sat,
Că vine cu capu spart.
Főié verde-a mărului,
Nu mî-e de durerea lui,
15. Cum mî-e de necazul meű,
Că trebui să-l leg m ereu!

CCCXCY.
Du-te, dor, cu gândurile
Pe la tóté plugurile,
Du-te şi la mândrul meu,
Că-î cu plugu lângă teu.
■5. De te-a ’ntreba, ce mai fac,
Spune-i că m ’am măritat.
D é c’a ’ntreba: după cine?....
170

Dup’un sec de mărăcine, '

Ce me bate’n tóté zile,
10. Şi-mî dă lucrul cu ruptul
Şi mâncare cu pumnul! *)
CCCXCVI.
Colea jo s în prunduleţ
A crescut un nuculeţ,
Nuculeţ cu frunză rară,
S’adună cucii din ţâră
5. Şi cântă de se omoră.
Maî la vârful nucului
Şede mama cucului,
Iar mai jos pe rămurele
Cântă doüé turturele:
10. Una rîde, una plânge
T ot cu lacrime de sânge.

*) 0 variantă dioe:
Du-te, dor, cu gândurile
Pe la tóté plugurile,
L a un plug cu sése bol,
Acolo-s poganicî doi.
5. Poganiciul cel mal mic
Acela mi-a fost iubit,
Poganiciul cel mai mare
Cela mi-a fost drag mai tare.
De te-or întreba, ce fac,
10. Spune că m’am măritat;
De-or întreba, cum mi-e traiul
Spune-le că cu vătraiul!
Poganiciü = mănător de boi (mai cu séma
un băeţandru).
 171

Care rîde, zice-aşa:

— La ce plângi, surata m ea?
— Da cum focu să nu plâng,
15. C’am luat bărbat nătâng!
Nu ştiu. eu mi l’am luat,
Ori măicuţa m ’a’ndemnat,
Ori ta ica , m’a măritat
Peste délül roşior
20. Dup’un câne de fecior;
Dup’un fecior ca ş’un câne,
Me face să-I zic jupâne.
Zice-i-oî, focul să-l arcjă,
Să mi-1 arcjă şi să-l piar4ă,
25. Că n’are mălai să mânce,
Nici de dulce
Să se spurce!*)
CCCXCVII.
Ce folos că trag acasă,
Că n’am pevastă frumbsă;
Strîng în braţe sloiü de ghiaţă,
Pare că-î o m ogândâţă!
CCCXCVIII.
D e când, maică, m’aî băiat,
Cu amar m’aî blăstemat:
*) Nici de dulce
Să sö spurce !
Acela, care mănâncă de dulce în post, să
zice că se spurcă. Aici însă „să se spurce“ are
înţeles satiric.
172

Cu manile eătră sőre,

Să trăiesc cu supărare;
5. Cu manile catra lună,
Să n’am nici o voie bună;
Cu manile cătră stele....
Am ar de zilele mele!
Când, măicuţă, m’ai făcut,
10. Mai bine să fi zăcut,
Că de réü ţî-ar fi trecut;
Dar de mine nu-ţî mai trece,
Că ţî-e inima tot rece,
Nesciind cum oi petrece!
CCCXCIX.
— Da şi te-oiu bate, muiere,
C’ai venit fără avere!
— D a mai lasă, măi bărbate,
Las’ acum şi nu mé bate.
5. De cându-s la masa ta,
Bătută-s de Precista;
De cându-s la blidul teu,
Bătută-s de D um nezeu!
CD.
Fost’am tîneră copilă,
Doru-mî plânge şi suspină
Şi frunzele cad de milă.
Cine naib’a pomenit,
5. Cât în lume a trăit,
Din copilă tinerea
Nevastă cu voie rea?
 173

CDI.
Mariuţo cu chindeű,
Vai, de măritatul teu,
Că te-ai măritat cu dracu
Şi ţi-î băutor bărbatu;
5. Băutor şi prădător
Şi la lucru n’are spor!

7 Jalea celui m ustrat şi pism uit

CDU.
Frunză verde trei nuele,
Mamă, suratele mele
Ş’aseră s’au socotit
Şi asără s’au vorbit
5. D ’oî*) mamă ’ntr’un corn de şură,
Să-mi arunce fapt**) şi ură.
Dumnezeu e bun şi sfânt
Ş’a trimis plóie şi vént,
Vântul ura a suflat,
10. Plóia faptul l’a mânat
Şi pe ele s’a ’nturnat!

*) D ’ol este o esclamare de duioşie. Vecii

nota 4 pag. 89 din colecţia d-lul Miron Pom-
piliü întitulată: „Balade populare române“. (Iaşi,
1870, tip. Junimel).
**) Fapt = fermecătură.
 I
174

CDIII.

■ De-aş fi aşa blăstămat

Precum îs de judecat,
Sórele nu l ’aş vedea,
Pământul nu m’ ar ţinea;
5. Dar zéü, nu sunt blăstemat
Precum îs de judecat,
Că serele îl ved bine
Şi pământul mă mai ţine!

CDIV.
Frunză verde ş’o plăntică,
Me iubii cu multă frică,
Dar vecina, căţâîîa,
Me pârî cătra maica
5. Şi maica s’o supărat
Şi’n cămară m’o băgat
Şi trei zile m ’o lăsat,
De mâncare nu ml-o dat.
Me uitai pe sub lăcat,
10. Văcţui trei jocuri în sat,
Jucând fete cu feciori,
Cuprinuţe şi bujori.
Şi cine plângea de-o parte?.
Dragul meu supărat forte.
15. Mare jale m ’apuca,
Inima mi-să sfârşîa
Şi’n genunchi îngenunchiai
Şi de maica mă rugai:
 Slobocţi-nie, maică, ’n sat,
20. Că de iubit m ’am lăsat;
Slobocji-me, maică, ’n joc,
Că, zeu, mé topesc de foc

CDY.
Főié verde de urzică,
Hâdele la mine strigă,
Strigă chiar ca la un lup,
De pe-aicea să mă duc.
5. M’oi şi duce, îs ca dusă,
Numai flórea nu mi-î pusă
Dară flórea pune-voî,
Şi de-aicea duce-m’oî,
Duce-m’oî de-aicl din sat,
10. Să le fac la hâde larg!

CDYI.
Strigă duşmanii la mine
Ca păcurarul la cân e;
Strigă duşmanii la noi
Ca păcurarul la o i!

CD VII.
Săracă inima mea
Iar începe-a mă durea,
Nu mă dóré de durere,
Mă dóré de vorbe rele.
5. Săracă inima mea,
176

C’un cuţit de o-aî tăiâ,

N’ar curge sânge din e a ;
De o-aî pune la isvor,
N'aí şti inimă-î saü m o l;
10. De o-aî pune la fântână,
ÎN’aî şti inimă-î sau tină!
CD VIII.
Floricică de pe rît,
Vaî, tare-aî îngălbenit!
— Cum să nu mé ’ngălbenese,.
De-atâta gând ce gândesc.
5. Câte flori pe lângă mine,
Tóté vreaü a mea peire;
Câte florî în jurul meu,
Tote-mî voesc numai rău;
Câte florî de pe departe,
10. Tote-mî rogă mie m orte!

CDIX.
Décá n ’am noroc şi bine,
Nu me mai judece nime,
Că me judec eü pe mine;
Me ju dec şi mă frământ
5. Ca frunza galbenă’n vént;
Mé ju dec şi mă gândesc,
Domne, rău mă veştejesc
Ca iarba când o cosesc.
Fóie verde mărăcine,
10. Nu mă maî judece nime,
 177

Că m’o judeca odată

Când o ii la judecată
Ş’oî lua faptele ’n braţe
Ş’oî sta cu Dumnezeu faţă!

lalea celui depărtat dela ai sei.

ODX.
Săracă străinătate,
Mult avui de tine parte!
Vai, mâncatu’s de străini
Ca iarba de boi bătrâni,
5. Şi mâncatu’s de duşmani
Ca iarba de boi bălani;
Mâncatu’s de răutate
Ca iarba de vaci cu la p te;
Şi mâncatu’s de nevoi,
10. Ca iarba de cele oi!
Cunjurai ţările tdte,
Şi de bine n’avul parte.
Ori pe unde am umblat,
Odihnă n’am căpătat;
15. Ori pe unde-am ocolit,
Odihnă n ’am dobândit!

CDXI.
Jelui-m’aş bracjilor
De doruţul fraţilor ;
12
178

Jelui-m’aş munţilor
De dorul părinţilor;
5. Jelui-m’aş florilor
De dorul surorilor;
Jelui-m’aşî şi n’am cui,
Jelui-m’aşî codrului
Codrului frunzosuluî,
10. Codrului umbrosului;
Codru-î jalnic ca şi mine,
Vara trece, tomna vine,
Pică-i frunza totă bine,
Cu crengi veştede rămâne!
15. Maică măiculăna mea,
Aucfi’mî tu jalea m ea?

CDXII.
Cântă puiul cucului
în verfuţul nucului.
Mai în jos pe rămurele
Cântă doűe păsărele,
5. Şi-aşa cântă de cu jale,
De pică frunza pe cale!
Şi nu-s doüä păsărele,
Că-s două surori d’a mele.
Maî în jos, la rădăcină
10. Cântă-o turturea bătrână;
Şi-aşa cântă de cu dor
Frunzele în vént că sbor!
Da nu-î turturea bătrână,
Că-î a mea maică străină.
Í5. Dulce maică, dragi surori,
Yersat’aţi lacrimi pe flori
Pentru fiul călător.
Şterge-ţî voi lacrimile,
Nu v’amărîţi zilele!

ODXIII.
Frunză verde lapte acru,
Me băgaî slugă la dracu,
Dar la dracu nu-mi prea place;
Cat’ să şed, că n’am ce face.
5. Yaî, de ăla săracul,
Care-î slugă la altul,
Ca multe rabdă bietul!
Las’ să rabde, dâcă şed e;
Lumea-I largă şi n’o vede!

C D XIY.
Főié verde trei al ace,
D e când trecui délu ’ncőce
Y oie' bună nu-mi pociü face,
Nu sciü zilele mi’s rele,
5. Ori me bat faptele m ele;
Nu sciü locu’mî este reu,
Ori mé bate Dumnezeu.
Nu me bate, sfinte Domne,
Nu me bate cu canóne,
10. Dacă nu m’aî fost bătut,
Când faptele le-am făcut!
12*
180

CDXV.
De-aicî până’n satul meü*)
A rd doue lumini de seü;
Ziua ploua, nóptea ninge
Şi tot nu le pdte stinge,
5. Făr’ inima mea când plânge.
CDXYI.
D ’aucjit’am şi şciu bine
Că n’oî muri pe perine,
Ci-oiü muri în ţerî streine,
Unde n’oi avea pe nime:
5. Fără lumină de cdră,
Fără om dintr’a mea ţcră ;
Fără lumină de seu,
Fără om din satul meu.
CDXVII.
D ’aşa-Î, Domne, ’ntre străini,
Ca mlădiţa între spini;
Suflă véntul ş’o clătesce,
De toţi spinii mî-o lov esce!

CDXVIII.
Blăstematu-m’a maica,
Să mé légán ca frunza.
*) De-aicî pâBă’n satul meü....
într’o variantă să zic e :
Din Sebeş până’n Cergäü...
 Frunza se lâgănă’n yent,
Eü me légan pe păment;
15. Frunza se légána’n sóié
Eü me légan pe piciére!
C D X IX .
Când, măicuţă, m’aí făcut,
Tare bine ţ’a părut,
Dară când me legăna!,
Cu mâniie tu lucrai,
5. Cu gura me blăstemaî:
Să n’am prânz
Fără de plâns,
Nici amiaz
Fără necaz.
10. Reu, maică, m’a! blăstemat
Măicuţă, când m ’aî scăldat:
Să umblu din mână’n mână
Ca vita, care nu-î bună,
Să umblu din sat în sat
15. Ca vita de cumpărat!
CDXX.
Când s’a ’mpărţit norocu,
Dus am fost eű cu plugu
Şi nu sciü cum s’a ’mpărţit,
Că de loc nu mi s’a vint.
5. Când s’a împărţit urîtu,
Dus am fost iar la lucru
Şi nu sciü cum s’a ’mpărţit,
Că tot mie mi s’a vint!
182

CD X X I.
M’a blăstemat măicuţa,
D e ce i-am călcat vorba,
Să me lăgăn ca frunza,
Ca frunza mălinului
5. în casa străinului.
Blăstemul s’a au4it
Şi eu. mult am suferit!

C D X X II.
Frunză verde fóie lată,
Nu fi, maico, supărată,
Că ne-om mai vedea vre-odata.
Spune tu la fraţii mei,
5. Că me despărţesc de ei,
Şi la cele surorele,
Că me despărţesc de ele
Cu lacrimi şi cu durere!

C D X X III.
Fóie verde de muşcată,
Dulce maică, me aştăptă
T ot cu apă rece ’n vase
Şi cu prânzul cald pe masă,
5. D ór’ oi veni iar acasă,
Să m ’apuc iară de cosă!....
A pa’n vase s’a ’ncăl<ţit,
Prânz pe masă s’a recit
Şi eü, maică, n’am venit!
 18B

10. Cósa’n cuiü a ruginit

Şi eü maică n’am venit....
Tare ti-î fi amărît!

C D X X IV .
— Maică máiculéna mea,
De te lasă inima,
Din partea mea cea din casă
Fă, maică, masă frum ósa;
5. Din partea mea din moşie
Dă, maică, o liturghie
Şi mî-o fă pomană mie!
— Dragul mamei copilaş,
Copilaş fără sălaş!
10. Mare reutate-a dat
De pe tine te-a ’ngropat,
Unde-a fost locu ’nsemnat,
însemnat de blăstemat,
De noi tare depărtat....
15. O, ce morte cu bănat!
CDXXV.
Câte păserele’n codru
Tóte-mí cântă mai la modru,
Numai biata ciocârlie
Aia ’mî cântă ’n pribegie.
5. Pribegia mult e rea,
Cui nu e harnic de ea!...
Pribegia cui e bună?
La feciorul fără mumă.
184

Pribegia cui e dată?

10. La feciorul fără tată!

C D X X V I.
Arcjă-te focul, pădure,
Şi tóté lemnele’n tine,
Să remâie-un stejerel,
Să me sui eu, Domne, ’n el,
5. Să-mi fac ochişorii rotă,
Să me uit în lumea totă,
Să zăresc şi’n ţâra mea
Şi să ved pe maică-mea
Cu mătura măturând,
10. Cu lacrămî din ochi stropind
C D X X V II.
Codrule, frunză rotundă,
De mi-ai da puţină umbră;
Codrule cu frunza lată,
Bruma ca4ă, nu te bată.
5. Codrule, frunză galbenă,
Eu me culc, tu mé lâgănă;
Codrule, frunză mierie,
Eü mé culc, tu mé m ângâie!
C D X X V III.
Săraci ochişorii mei,
Multă lume vé4 cu eî
Dar nu ve4 omeni d’ai mei,
Ci tot negri străinei.
5. Sărac picioruşul meu,
De te-aî vedea ’n satul meu,
Să béü apă din păreu
Şi să nu mai sciü de reü!

C D X X IX .
Bate-mi vântul din spre munţi,
Of, dorule!
Vine-mi dor dela părinţi;
Bate-mi vântul dinspre dél,
5. Vine-mi dor dela A rdél!
CDXXX.
Főié verde bob năut, v
Lungu-î drumul şi bătut;
Nu-i bătut de car cu boi,
Nici de turmele de oi,
5. Ci de ochişorii mei.
Haide, puiü de turturea,
De-mi arată cărarea,
Să mé duc în féra mea.
Ţâra mea e lapte dulce
10. Şi din ea nu m’aş maî d u ce!
C D X X X I.
Aşa-mi vine câte-odată,
Să mé sui la munţi cu pétrá
Să-mî fac ochişorii rotă,
Să mé uit în lumea totă.
•5. Aşa-mi vine une-orî,
186

Să me sui la munţi cu flori,

Să me uit pe la surori,
Dbră’mi ved batăr una,
Şi-mi mal stempăr inima.
10. A şa’mî vine une-ori,
Să me sui la munţi cu flori,
Să me jeluesc la nori,
Să-mî mai tró că de plânsoril

C D X X X II.
Mureş, Mureş, apă lină,
Cine te bea, se’nstreină;
Eu numai că te-am gustat,
Forte m ’am înstrăinat!

C D X X X III.
D ’oi săracă ţâra mea,
Eu mi te-am lăsat de rea
Şi n’o trece nici o lună
Şi mi te-oî căta de bună!
5. Trandafirul reü tânjesce,
D6că-1 smulgi, de unde cresce
T ot aşa tânjesc şi eu
Fără de sătuţul meü.
Cându-î colea diminâţa,
10. Lacrimile-mi taie faţa;
Când resare sórele
Şi mi-să duc stelele,
 De resare nourat,
Tótá ziüa-s supărat;
15. De resare ferbincior,
Dela maica-mi vine dor,
Staü în loc să me om or!

Jalea orfanului.
C D X X X IV .
Strugurel bătut de pătră,
Rău e, Domne, fără tată;
Strugurel bătut de brumă,
Reu e, Domne, fără mumă.
5. De-aî călca din pătră ’n pătră*
Din străin nu-î face tată;
De-aî călca din urmă’n urmă.
Din străin nu-î face mumă!
CDXXXV.
Câte păsărele ’n codru
Tóté cină mai la modru,
Tóté cină
Şi s’alină;
5. Numai eu n’am ce cina,
Nici cu ce me alina,
Căci mî-e cuibul lângă drum
Intr’o tufă de alun,
Câţi drum aşi călătoresc,
10. T oţi în el sburătorese.
188

Eu de-aicî că l’am luat

Şi ’ntr’alt loc mi 1’am mutat.
Tocm a ’n vériül munţilor,
In crengile bra4ilor;
15. Bracul că se legänaü
Cuibuleţul mi-1 stricau.
— Dar voi ce ve legănaţi?
Séü vreţi cuibul să-mî stricaţi,
De-aicî să mé depărtaţi?....
20. Bra4iî nu s’au stémperat,
Eu cuibul că l’am luat
Şi departe l’am mutat,
In tufa mohorului,
Unde-î locul corbului.
25. Corbul că se mânia
Şi din plisc aşa grăia:
„Puii puişorii mei,
„Puii mei, drăguţii mei,
„G-rijască-ve Dumnezeii
30. „Numai cât v’am grijit eu,
„Că ett de-acuma me duc,
„D e voi grijă nu mai d u c !
Puişori din grai grăiră
Şi inima mi-o topiră:
35. „Taică, táiculénu nostru,
„Singurel binele nostru,
„Grrijesce-ne o lună, doüe,
„Să ne créscá pene noue,
„Să putem şi noi sbura,
40. „Tăicuţă, cu dumneata!
 D a corbu nu-i asculta,
Singurei că mi-î lăsa....
— Puişori lipsiţi de bine,
Puişori sermanî ca mine,
45. Alinaţi durerile
Şi lăsaţi ţipetile,
Că ve rupeţî inimile!
Noi cu toţi să ne’nfrăţim
Şi cu toţii să trăim,
50. Că noi toţi suntem de-o sămă,
Fără tată, fără mamă.
O da Dumnezeu, un vént
Ş’ o da bine pe păment,
Ş’o da Dumnezeü un sőre
55. Şi la sermanî alinare!

C D X X X V I.
De aicî până la Braşeu
Xim e nu-I străin ca eu,
Fără frunza de dupléü.
Dar nici aia nu-î străină,
5. C’are-un pic de rădăcină
Şi nu e arsă de foc
Şi ’mpinsă din loc în lo c !
C D X X X V II.
De-aicî până la Braşeu
Nime nu-î străin ca eu,
Numai mirla din pădure,
Dar şi mirla din pădure
190

5. Are pe unul anume,

Pe cucul cu pene sure.
Cându-î mirla mai betéga,
Vine cucul ş’o íntrébá:
— Reu ţi-î ţie, sorioră,
10. Reu ţi-i ţie, negrişoră?
— Nu mi-î reu, dar o să mor,
Că de mult me arde-un dor;
Nu mi-î reu, dar me topesc,
Când în mine me gândesc,
15. Că azi mâne voiü muri
Şi nime nu m’o jeli!
— Te-oî jeli eu, soră dragă,
Ş’ oi sbura din cracă’n cracă,
Oi sbura din viţă ’n viţă
20. Şi te-oî jeli cu credinţă;
Ş’oî sbura din fag în fag
Şi mi te-oî jeli cu drag!

C D X X X V III.
Fóie verde lemn vânjos,
Drum în sus şi drum în jo s ;
Fóie verde bob năut,
Drumul de cine-i bătut?
5. De-o fată străină’n ţâră
Ca ş’un cuc de primăvară:
N’are maică,
N’are taică,
N’are fraţi, n ’are surori,
10. N’are grădină cu flori!
 C D X X X IX .
Străină-s, Dómne, străină,
De nici apa nu m ’alină,
De-ar ploua o săptămâna.
Saracă-s, Domne, săracă,
5. De nici apa nu me’néca,
De-ar ploua o lună ’ntréga!

CDXL.
Főié verde de pelin,
Străinu-s Dómne, străin.
Străinu-s ca pasărea,
N’am milă nicăirea:
5. Străinu-s ca puiü de mirlă,
Nu capăt nici prânz, nici cină
Străinu-s ca puiü de cuc,
Milă n’am, unde mă duc!

CDXLI.
Vai de mine, ce să fac?
Flórea cea de mac.
Că n’am pe nimenea drag,
Flórea cea de mac.
5. Să-mi pue mâna la cap,
Flórea cea de mac.
Să mă’ntrebe de ce zac,
Flórea cea de mac.
Eü zac bolă nebolită,
10. Frunză de răchită.
192

Bolă ne mai isprăvită,

Frunză de răchită.
Yin ciungarî s’o ciungărâscă,
Flórea cea domnâscă.
1B. Pe mini să me mantuésca,
Flórea cea domnéscá.
Eí atunci or ciungări,
Flórea dintre vii.
Şi atunci m’or mântui
20. Flórea dintre vii.
Când or face juguri muguri,
Flórea dintre pluguri.
Şi restele vişinele,
Lacrime şi je l e !

CD XLII.
Câte póme sunt de vară,
Nice una nu î amară
Ca maica de-a doüa óra;
Câtă pomă e tömnie,
5. Nice una nu-î dulcie
Ca măicuţa cea dintâie!
CD XLIII.
— Fată cu cosiţa mare,
Nu plânge aşa de tare,
Că vine Dunărea mare!
— Las’ să vie, să me mâie
5. Că n’am taică să me ţîie,
Nici maică să me mângâie!
 193

CD XLIV.
Cresceţî, flori, cât gardurile,
Să ve bată vânturile,
Ca pe mine gândurile!
Şi secaţi din rădăcină,
5. Cum plâng eu dela inimă.
Cresceţî flori şi nu ’nfloriţî,
Că mie nu-mi trebuiţi,
Că n ’am fraţi să ve’ngrădâscă,
Nici surori să ve plivâscă,
10. Nici nepóte
Să ve porte.

C D XLY.
Főié verde iarbă rea,
Maică măiculâna mea,
Când cresceam ca ş’un brăduţ,
M’aî lăsat, maică, micuţ;
5. Când cresceam ca ş’o nuia,
M’aî lăsat cu voia r e a ;
Când cresceam ca iarba’n câmp,
M’ai lăsat, maică, plângând!
------------ I I I II M» ------- —

Deosebite.
C D XLV L
Cine-a zis doina pe rît,
Fost’a, Domne, necăjit;
13
194

Care-a zis doina pe luncă,

Fost’a, Domne, necăjită.
5. Cine-a scornit doina,
Arsă i-o fost inima
Ca şi mie acuma!

C D XLV II.
De urît m’aş duce, duce,
Calea mi-se face cru ce ;
De urît aş mere, mere,
Calea mi-se face stele.
5. Eu me duc, urîtul vine
T ot alăturea cu m ine!
C D X LV III.
Negru-í, Dómne, paméntu,
Da-î maî negru urîtu;
Din om te face neom,
C’aî durmi şi nu ţi-î somn,
5. A i mânca şi nu ţi-î főmé,
Numai te uscî pe piciére
Ca şi flórea de cicóre.
Totă boia are léc,
Da urîtul n’are cap,
10. Fără scândura de brad
Ş’o pâtră mare la c a p !
C D X L IX .
Spune, mândră, spune, dragă,
Spune, mândră, şi-mi gâcesce
 Codru de ce ’ngălbinesce,
Voinic de ce ’ mbetrânesce?
5. — Codrul de zăpadă multă,
Voinic de inimă ruptă;
Codrul de zăpadă grea,
Voinic de inimă r e a !

CDL.
Du-me, Domne, de pe-aici,
Unde sunt zilele mici,
Că pe-aicea s’aii mărit
Şi omeni! s’au reit!

CDLI.
Vine cucul de trei zile
Peste văi, peste movile
Şi n’are un’ să se puie,
Şi necazu să şi-l spuie.
5. S’ar pune pe-o rămurea
Aprópe de casa mea,
Dar i-e frică de belea,
Să nu-1 va4ă cineva.
De-ar fi cucul voinicel,
10. Face-l’aş ibovnicei,
Laiber subţirel i-aş cose
T ot cu fir şi cu m etase;
Ci e cucul păsărea,
Şade tot pe rămurea
15. Ş’apoî sboră’n calea sa!
196

CDLII.
Vai, vai, vai, inima mea,
Multu-î bună, multu-î rea,
Multu-î négra ca tina;
Mult se arde şi se frige
5. Şi n’are gură să strige.
Că de-ar striga num’odată,
Au<}ire-ar lumea totă!*)

CDLIII.
Vai de mine, cum m’aş ducef
Puterea din mine fuge,
Calea mi-se face cruce!
Vai de mine, cum aş mere,
5. Puterea din mine pere,
Calea mi-se face stele!

CDLIV.
Zilele trec renduri-rendurî
Şi eu nu mai pociü de gânduri.
Turturea de-I turturea
Şi tot face-şî voie rea,

*) Ş i : Val, vai, vai, inima mea,

Multu-î bună, multu-I rea,
Multu-I négra ca tina...
Ca tina după ogóre,
5. Care-I călcată de care....
Călcată de boi domnesc!
Şi de cáré birişesci!
5. D ’apoî eu cum să nu-mî fac
Pentru unul ce mi-i drag!

CDLY.
Trece-un reü şi altu vine,
N’am nădejde de mai bine ;
Trece-un rău ş’o supărare
Şi-mi vine alta mai mare.
5. Necazul şi voia rea
S’au pus la inima mea
Şi s’au pus cu-aşezăment,
Până m’or băga’n păm ent!
CDLYI.
Supăra-m’aş supăra,
Supărarea ce mi-o da?....
Ba eu nu m’oi supera,
Ci necazul voi uita,
5. Că destul m ’am supărat
Şi nimic n ’am căpătat,
Făr’ viaţa mi-am scurtat,
Bolă’n őse mî-am băgat!
CDLYII.
Frunză verde frunzuliţă,
în cetate pe uliţă
Fată ca o păuniţă,
Ducendu-mî-o la temniţă,
5. în cale că s’a oprit
Şi din graiü că mi-a grăit:
198

Mei jupâne pârcălabe,

Tu din lanţuri me slobode
Şi nu m ’arunca ’n temniţă,
10. Ci da-mi drumu pe uliţă,
Sa vorbesc cu ném de-al meu,
Cui am făcut nume reu
Şi să scriu o cărticea,
S’o trimit la maică-mea,
15. Că de-o mai avea vre-o fată,
Să-î pue capul sub piatră
Şi de-o avea vre-un fecior,
Pue-î capul sub picior;
Că de l’ar fi pus pe-al meii,,
20. 0-ar fi Iertat Dumnezeu!

CDLVIII.
Sărac bine de demult,
Ce-am făcut de te-am perdut?
Că’n crâşmă nu te-am beut,
Nici în terg nu te-am vendut.
5. Doră mi te-am semănat
Mestecat cu grâu curat.
Grâu curat a răsărit,
A l meu bine-a putrecfit!
CDLIX.
Săracă lumin’aprinsă,
Bătu vântul şi se stinse!
Bătu ventul pe feréstrá,
Se stinse lumina’n casă!
 CDLX.
Pe délu cu strugurii
Primblă-se călugării,
Blăstemându-şî părinţii,
De ce i-au călugărit
5. Şi nu i-au căsătorit.

CDLXI.
Că nu curge ceea vale,
Să me pot spăla de ja le ;
Că nu curge cel isvor,
Să me pot spăla de d o r !
5. Măcar în cătrău pornesc,
Jalea şi dorul găsesc;
Măcar în cäträü oiü mere,
Mere-oiu tot cu dor şi j e l e ;
Măcar în cătrăă m’oiu duce,
10. Jalea şi dorul m’ajunge.
Dorule, pare-că scii,
De mereu la mine vii;
Tu, jale, pare-că vecjî,
De mereü la mine şecji!

CDLXII.
Mult me mir eu de-ahăla
Care nu scie-a cânta,
Cum îşi petrece lumea,
Că eu cânt, zéü, tot mereu
5. Ş’o petrec destul de reu !
200

CDLXIII.
Főié verde iarba rea,
Sermană inima mea!
Multă vreme-aî tot jelit,
T ot mereü te-ai chinuit.
5. Câta apă-î pe vâlcele,
Sunt tot lacrămî de-ale mele
Câtă ploie-â tot plouat,
T ot din ochiî-mî a picat!

CD L X IV .
Lumea mea cea frumuşa,
Se petrece num’aşa;
Lumea mea cea frumuşică
Se petrece ’ntr’ o nimica.
5. Las’ să fie reu, nu bine,
Că n’am ascultat de nime,
Ci-am făcut de capul mea,
Şi m’a bătut Dum nezeu!

C D LXV .
Inimă superăciosă,
Mor şi nu te v§4 voiosă.
Fă-ţî, inimă, voie bună,
Nu sta ca bivolu ’n tină!

CD LXVI.
Iartă-î, Domne, pecatu
Cui a făcut ofta tu,
 Că oftatu-í lucru mare
Şi e bun la supărare!

C D LX V II.
De-ar sei, Dómne, cineva
Cum mi-I mie inima,
A r sta ’n loc şi s’ar mira,
Cum mai pociü călca iarba!

C D LX V III.
Bine-a zis frunza de fag,
Că dragostea nu-î iosag;
Bine-a zis frunza de vie,
Că dragostea nu-î moşie;
•5. Că dragostea se sferşesce,
Şi cât lumea nu trăiesce.
Dragostea e ’nşelătore
Ş’aduce chinuri amare!

C D L X IX .
Cucuie, pasere sură,
Nu-mi cânta la curmătură,
Că inima mea nu-î buna,
Ci-î legată cu curele,
-5. C’a mâncat’o multe rele!

CDLXX.
Cântă puiul cucului
In mijlocul codrului.
202

Ş’aşa cântă de cu dor,

Frunzele în vént că s b o r ;
5. Ş’aşa cântă de cu jale,
De pică frunza pe cale;
Ş’aşa cântă de duios,
De pică frunzele jos.

C D L X X I.
Cântă cucu pe pământ,
Necăjită-s fără rend;
Cântă cucu jos pe iarbă,
Necăjită-s fără trâbă;
5. Cântă cucu pe răchite,
Necăjită-s, Dómne sfinte;
Cântă cucu lângă teu,
Necăjită-s, Domne, reu!
C D L X X II.
Atâta-s de supărat,
Cumu-î ceriul înorat
Şi atâta-s de scârbit,
Cumu-i ceriul de cernit.
5. Tuturor li-x lumea lume,
Numai mie mi-î cărbune;
Tuturor li-î lumea dragă,
Mie mi-î cernélá nâgră.
De-ar fi lumea de hârtie,
10. I-aş da foc într’o mânie;
De-ar fi lumea rămurea,
Cu toporul o-aş tăia!
 CDLXXIII.
Cându-mî vine dor de ducă,
Merg pe dél ca şi pe luncă;
Cându-mî vine dor de mers,
Merg pe dél ca şi pe şes;
5. Cându-mî vine dor de cale,
Merg pe jos ca şi călare!

C D L X X IV .
Fost-am tîner şi brudiu,
Pare-mî reu ş’amu-î târziu,
Că mî-am dat cuvintele
La tóté trăsnitele
5. Şi mî-am dat vorbele mele
Şi la bune şi la rele!

CDLXXV.
Me duseî cu cósa’n rit,
Cosii iarbă şi urit;
Mé duseî pe pajişte
Şi cosiî la dragoste;
5. Me duseî cu cósa’n dél,
Cosii iarbă şi amar;
Me duseî cu cósa’n luncă,
Şi cosiî jale adencă!

C D L X X V I.
Dare-ar Dumnezeu o plóie,
Să se facă tot şiroie,
 Să crésca vâlcelele,
Să se spele relele.
5 Dare-ar Dumnezeu un vént,
Să remâie pe păment
Numai verde pajişte,
Numai dulce dragoste!

C D L X X V II.
Aşa-î lumea, cum o vecji,
Intr’însa să nu te’ncrecjî.
Când gândesc! c ’ o să trăescî,
Atuncea te prăpădescl;
5 Când gândesc! să scapi de-un réü,
Vine altul şi mai g reü !
C D L X X V III.
Ar4ă-te focul, necaz,
Că de tinerel te-am tras!....
Necăjitu-i omu-atuncî,
Cându-şî dă boii pe junei
5, Şi vacile pe juninci;
Necăjitu-i omu, Dómne,
Când se culcă şi nu dorine!
C D L X X IX .
Arde focul nu sciü unde,
Para la inim’ajunge,
Badea suspină şi plânge.
— Taci, bade, nu suspina,
5. Că e numai vina ta.
 La alţi le-ai făcut pe voie,
Ţie ţi-aî făcut nevoie;
La alţi le-ai făcut pe plac,
Ţie ţl-ai făcut de cap!

CDLXXX.
De-ar da Dumnezeü să dee,
Omul necăjit să piee;
Să trăiască cui ’I bine,
D ór’ se satură de lume!

C D L X X X I.
Főié verde de dupleu,
De-aş avea un făgădeu,
Ce crâşmar aş mai fi e u !...,
Aş da vinul piperat
5. La voinicul supărat;
Ş’aş da vinul îndulcit
L a voinicul necăjit!

C D L X X X II.
Dar ce-î asta, codru des?....
Vara verde şi frumos,
Iarna putrecjescî pe jo s !

C D L X X X III.
Mergénd séra la mândra,
Scurtă mi-a părut calea;
Dar dela mândra ’napoî,
206

Era lunca pustiită

5. Cu mult dor învăluita.

C D L X X X IV .
Astă nópte am visat
Bade, că te-am sărutat;
Şi din somn când m’am trezit,
Forte reü m ’am celuit;
5. Ţucam, bade, perina,
Ca dulce guriţa ta!
MUSTRĂRI şr BLĂSTEMURI.

Neînţelegeri între iubiţi.

CDLXXXV.
Ce stai, bade, tot pe prag
Şi te uiţi la noi eu drag?
— Mărita-te, mândra mea,
C’apoî nu m ’ol mai uita!
5. — Şi tu, bade, creezi că eu
Me topesc de dorul teii?
— Mândră, de nu ţî-ar păsa,
Acum nu m ’aî întreba!
— Bade, mie mi-î de tine
10. Chiar ca lupului de câne!
C D L X X X Y I.
Vai, badeo, cum te-am urît
Asérá dintr’un cuvânt!
— Iartă, mândro, c ’am fost beat
Şi nu ştiu ce-am cuvântat!
5. — Badeo, lesne-î de-a ierta,
Da mi-î prea mult a uita!
208

— Trasnésc’o sfântul palincă,,

Până şi dragoste strică!

C D L X X X V II.
Nu gândi, mândră, gândi,
Că dacă nu ne-om iubi
în apă m’oî asvérli;
Că n’am, zéü, atâtea zile,
5. Să mai dau şi pentru tine.
Nu gândi, mândră, gândi,
Că dacă nu ne-om iubi
Alta nu voi mai găsi.
Gălbioră ca şi tine
10. V oi găsi în tóté zile,
Galbenă ca dumneata
V oi găsi totdéuna!

C D L X X X V III.
Muşcată cu trei crenguţe,
Are badea o drăguţă
Mândră ca o păuniţă;
Muşcată cu trei crenguţe,
5. Eşîa badea pe uliţă
Şi trecea măreţ pe drum
Iar gata ca ş’un păun.
Ea a rîs, el nu i-a rîs,
Inima ’n ea s’a aprins.
10. în casă cum a intrat
Maică-sa o-a întrebat:
 209

— Főié verde, főié lată,

Ce eşti, fiică, supărată....
Ori te-a nins, ori te-a plouat?
15. Ori flórea ţi-s’a uscat?
— Nici m ’a nins, nici m’a plouat,
Nici flórea nu s’a uscat,
Far’ am eşit pe portiţă
G-ata ca o păuniţă
20. Şi badea trecea pe drum
Iar gata ca ş’un păun;
Eu i-am rîs, el nu mi-a rîs,
Inima mi-s’a aprins!
— Floricică floricea,
25. Fiică, nu te supăra,
Ci ia cofă albă’n mână
Şi te cară la fântână.
A colo de-1 vei afla,
Tu să nu zici nimica;
30. El o rîde, tu nu-i rîde,
Inima ’n el s’o aprinde....
Şi va fi rîsu ’mprumut
Şi nu vi-ţî iubi mai mult!

C D L X X X IX
Zis’a mândra cătră mine:
Me mărit, te las pe tine;
Că mulţi tare rn’au cerut,
Tu nici grijă n’aî avut!
5. — Hai numai cu Dumnezeu,
Că mie nu-mi pare reü.
14
210

Fóie verde, főié lată,

Nu stă lumea într’o fată....
Nu eşti numai tu, surată!

CDXC.
Vai, bădiţă, pentru tine
Multă superare-mi vine;
Dar de cât mî-o mai veni,
Mai bine te-oiu părăsi;
5. Că dór’ nu eşti ăl voinic,
Ci, bade, eşti de nimic.
O vorbă dacă ţi-o spuiü,
Tu o şi dai ventului,
De o duce satului
10. Ş’o duce bărbatului!
CDXCI.
De ţi’s dragă, bade, dragă,
De nu, iată lumea-i la rgă;
Ia-ţî murgul şi ţi-1 alérga
De-ţî cată alta mai dragă,
5. Care-1 cu cosiţa nâgră.
A l meu per e gălbior
Şi sunt dragă tuturor,
Tuturor voinicilor!
CDXCII.
Badiu meu, tîner vitéz,
Făcutu-şî-a la prilaz,
Făcutu-şi-a o fântână
 Şi strigă séra pe lună:
5. Haî, mândră, la apă bună,
A pă bună de băut,
Gura dulce de vândut;
Apă bună de gustat
Şi de-aieî de’nstreinat,
10. Să n’aí téma de bărbat!
— Ba eu, bade, n’oi veni,
Că n’am pânză de-a ’nălbi,
Nici poveşti de-a povesti.
Şi zeu, bade, n ’oî veni,
15. Şi cu tine n’oî fugi;
Că tu, bade, eşti cătană
Şi te-or cunósce la vamă;
Şi eu nevastă ’nvelită,
Mî-or zice că sunt fugită,
20. Fugită dela bărbat
Cu altu de căpătat!

CDXCIII.
Főié verde flori de fragă,
Până ţî-am fost, bade, dragă
Ţi-era casa văruită
Cu var peste cărămidă
•5. Şi’n portă aveai oglindă.
Fóie verde de năut,
De când, bade, m’aî urît,
Casa ta e grajd de cai,
Prin grădină spini şi scai,
10. Nici în cas’ oglindă n ’aî!
212

CDXCIV.
Főié verde lemn sucit,
Tu bădiţ’, aşa-î gândit,
Că eu pentru că-s negruţă,
Mé bucur să-ţî fiu drăguţă;
5. Şi tu, bade, aşa-î gândit,
Că io-s flore de găsit,
Ţie de ciufuluit;
Şi tu, bade, aşa-î gândit,
Că dacă mi-î părăsi,
10. Eu altul n’oi mai găsi....
Dar nici pragul n’am călcat
Şi altul mî-am căpătat
Mai voinic şi mai legat,*)
Nu ca tine-un deşelat!

CDXCY.
Tu, bădiţ’ aşa-î gândit,
Că sunt flore de pe rît,
Ţie de batjocorit;
Dar mi-s flórea florilor**)
5. Din grădina domnilor,
Drăguţa feciorilor.

*) Mal voinic şi mal legat....

Intr’o variantă ső zic e :
Mai voinic, mal ţSnţălat....
**) Dar mi-s flórea florilor...,
Acesta construcţie se întrebuinţâză în Bănat-
şi în unele părţi ale Ardélului.
 Şi ţî-am fost, bade, şi ţie
Dragă din copilărie
Pân’aî fost de omenie.
10. Dela omenie ’n jos,
Remâî, bade, sănătos....
Măghiran dela véltóre,
Nu eşti, bade, rupt din sőre
Măghiran dela isvor,
15. Nu stă lumea ’ntr’un fecior,
Nici în tine, bădişor!

C D X C V I.
Fóie verde lemn sucit,
Tu, bade, aşa-î gândit,
Că dacă me vei urî,
Eü portul mi-1 voi cerni.
5. Dar cum focu săd cernesc,
Că mai tare-1 săpunesc
Cu săpun dela Turda,
Măi, bădiţă, ’n ciuda ta;
Cu săpun dela Braşeu,
10. Măi, bădiţă, ’n butul teü;
Cu săpun din Cisnădie,
Bădiţă, ’ntr’a ta mânie.
Aşa por tu l’oî găta,
Iară faţa mî-o voi da
15. La Turda la rumenele,
Perul la făcut in ele;
Ochişori la scriitori,
Sprâncene la cernitorî;
214

Buzele la tipări e,
20. Ca mine să nu mai fie !

CDXCVII.
Frunză verde de pe rît,
Vai, bade, cum te-am dorit,
Şi tu nicî-de-cum n ’ai vint!
— Főié verde bob năut,
5. N’am venit, că n’am putut,
Că asără am fost dus
La mândruţa de din sus
Şi mi-a dat vin de-am beut,
Pe vatră mi-a aşternut,
10. Pe vatră de trandafir,
La umbră de roşmalin;
M’am culcat ş’am adormit,.
Anevoie m ’am trezit!
CDXCVIH .
— Ce vii, bade, târzior,
Ori nu ţi-i de mine dor?
— Ba mie, mândră, mi-î tare,
Dar nu pociü veni pe cale,
5. C’a crescut Mureşu m are!
CD XCIX.
— Ce focul, bade, te ţine
De nu vii séra la mine,
Batăr la doüe, trei zile?
— Ţine-me păment cu iarbă,
 5. Iartă-me, mândruţă dragă,
Nu pociü veni fără trébá!
— Tréba-í lesne de-a o face,
Pentru omul care-ţî p la ce!
— Crede, mândro, n’am venit,
10. Că somn greu m’a ’nţepenit
Lâng’un per, mândro, ’nflorit;
Florile m’a coperit,
Mirosul m ’a adormit!
— Spune bade, spune verde,
15. Că minciună eu n’oi crede!
— Floricică floricea,
Mândră, mándruléna mea
Ş’asbr’am pornit la tine
Cu struguri şi cu sm ochine;
20. Vremea era ’ntunecosă
Şi cărarea lunecosă....
Lunecai la altă casă,
Unde-i nevasta frumosă
Şi bărbatul dus de-acasă! -

D.
Iubesce-me, bade, tu,
Ori me lasă la altu!
Nici me iubesci, nici me laşi,
Făr’ numai necaz îmi fa c i!
DI.
Frunză verde foi de fragă,
Mărită-te, mândră dragă,
216

Marită-te, nu şedea,
Nu şedea ’n nădejdea mea,
5. Că nădejdea mea, mândruţă,
E ca flórea din crenguţă;
Când gândesc! că înfloresce,
Ea atunci se veştejesce;
Şi nădejdea dela mine
10. E ca sîrma de subţire:
Ca sîrma din bolta veche,
Cum o tragi, se rupe’n şepte;
Ca sîrma din bolta nouă,
Cum o tragi, se rupe’n d oü e!

Dojeniri făcute celor necredincioşi în

dragoste.
DII.
— Spune, mândră, ce ţi-i gându,
De ţi-I faţa ca pămentu?
Spune, mândră, ce gândesci,
De totă îngălbinescî,
5. Când cu mine vorovesel?
— Hei, bădiţă, badiul meii,
Badiul meii, drăguţul meu,
. De când noi ne am despărţit,
Pân’ acum, când ai venit
10. T ot cu altul m’am iubit!....
— Mândruţă, te-aş blăstema,
Dar me dóré inim a!
 217

DHL

La biserica de piatră
Şede un fecior c ’o fată,
Fetişoră albişoră,
La cosiţă gălbioră
5. Şi la m ijloc subţirică,
La picidre mititică;
Şede voinicelu ’n sőre
Şi rogă pe mândra tare,
O tot rogă să se jó r e :
10. — Joră, subţirico, bine,
Că tu n’ai altu pe nime
Să-ţi fie drăguţ ca m in e!
— Bădiţă, eu ţ’oi jura,
Dar nici tu nu me’nşela;
15. Că dacă mi-î înşela
Jurămentu ce-oiü jura
Pe capul teu va cădea!....
Şi’ncepu a se jura:
Biserica tremura
'20. Şi crucea din vérf cădea,
Pietrile se despicau,
Icónele tremurau;
Da icóna Precistei
Din fundul bisericei
25. Nu să plângă, cum se plânge,
Făr’ versa lacrimi de sânge.
— Bade bădişorul meu,
Inceluitorul m eü !
218

M’aî făcut de ţî-am jurat

30. Şi tu ai mândruţe ’n sat,
C’am umblat în sat la vale
Ş’am ve<ţut mândrele tale.
Bădiţ bădiş'orul meü,
Ierte-mi-te Dumnezeu;
35. Sa nu-ţî sece inima,
Cum ai secat tu pe-a m ea!

DIV.
Bat’o cruciuliţa lele,
C’asâră i-am dat inele
Ş’acum o v§4 fără ele.
Eu o ’ntreb, ce le-a făcut?
5. Ea pune capu ’n păment
Şi spune că le-a perdut!
DV.
Bat’o cruciuliţa lele,
N’avu cum să nu m e’nşele,
C’o vecjuî albă la pele
Şi la grumaz cu mărgele
5. Şi cu buze subţirele
Şi’n degete cu inele....
Inima era de fiere!
DVI.
Mé uitai pe Olt la vale,
Ve<ţui mândra pe cărare,
Frumuşică ca o flore.
 Eü am prins a o ’ntreba:
5. Datu-şi-o gura cuiva?
Ea o prins a se jura:
De-oi ii dat gura cuiva,
Uşte-mi-se cununa
Oa câmpu primăvara,
10. Când oile sunt cu miei
Şi vacile cu viţei,
Pe sub tufe gh iliceî;
Cându-s oile cu miele
Şi vacile cu viţele,
15. Pe sub tufe brânduşele!

DVII.
Măî bădiţă, du-te acum,
Că te-aştăptă hâda ’n drum
T ot cu vin roşu ’ndulcit
Şi cu purcelaşul fript;
5. T ot cu vin şi cu holircă
Adusă dela potică.
Du-te, bade, du-te zeu,
Nu crede că-ţî dau şi eu,
Că eu nu sunt învăţată,
10. Ca să-mî ţiu drăguţ cu plată
DVIII.
Fóie verde lemn uscat,
Tare, mândră, te-al jurat,
Că tu n’aî drăguţ în sat;
Ş’astă nópte pe la doi
220

5. Am trecut pe lângă voi

Şi mi te-am aflat cu doi.
Feciorul de lângă tine
Era bun prietin cu m in e;
Feciorul de după masă
10. Era cu inima arsă
Ca ş’a mea dela ferésta!

D IX .
Aî, săracă mândra mea,
Cu brâu roşu se’ncingea,
Inima mî-o aprindea,
Cu dragostea me vindea!
5. Lele cu sprâncene ’n sus,
Sufletul badeî l’aî p u s;
Lele cu sprâncene ’n jos,
Sufletul badeî l’aî scos!
DX.
Ştii tu, mândră, cum erai,
Când cu mine te iubeai?
Cüm umblaî din mână ’n mână
Ca cârligul la fântână?....
5. Dar de când me celuescî,
Nimeruî nu-î trebuescl!
DXI.
— Floricică dintre foi,
Nu-ţî da gura la slugoi,
Ci ţî-o dă la cei cu boi.
 — De cât gazda pecătosă,
5. Mái bine slugă frumosă;
C’o sluji un an sau doi,
Şi-şi va face car şi b o i ;
Ş’o sluji o lună, doüe
Şi-şi va face casă nouă!

DXII.
Ştii tu, mândră, ce ţi-am spus
La sapă de cucuruz?....
Unde-or fi omeni mai mulţi,
La mine să nu te uiţi;
5. Unde-or fi mai puţinei,
Ochii tei să fie-aî mei.
Ştii tu, mândră, ce ţî-am spus
La sapă de cucuruz?....
Să-ţi faci ie de colié,
10. Să-mi fi dragă numai mie.
Tu ţi-ai făcut de fuior,
Să fii dragă tuturor;
Şi ţi-ai făcut de bumbac,
Tuturor să fii pe plac!

D XIII.

Of, drăguţa mea leliţă,

Dacă-ţi este cu putinţă,
Te rog fă ş’a mea voin ţă:
Nu eşi séra’n uliţă!
222

5. Eü es şi mé spaţiresc, *)
Cu treî, patru te găsesc,
La inimă me top esc!
DXIV.
Măî bădiţă dela şcolă,
Yin’ acasă de te’nsoră,
Că barba mi te’mpresoră
Şi mustaţa-ţî tae faţa....’
5. Mândrele-ţî mânca viaţa.
Vină, bade, când gândesc,
N’aştepta să te d o re sc;
Eü doresc cu dor de morte,
Tu iubesc! pe câte t o t e !
DXV.
Şti! tu, bade, şti! tu, câne,
Cum tot zicea! cătră mine,
Că tu alta nu iubesc!,
Nici la alta nu gândesc!!...
5. Aséra pe la sfinţit,
Cu alta te-aî întâlnit,
Cu alta te-aî drăgostit,
Lângă ea a! adormit,
Şi până ce te-a trezit
*) Eü es şi me spaţiresc....
Eroul acestor versuri trebue, să fi fost că-
iană cesaro-crăiască. Cătanele şi aceia, cari aü
fost cătane, obiclnuesc a-şl pestriţa vorbirea cu
cuvinte străine ca spăţiresc, ruculuesc etc.
10. $éüa ţi s’a putre4it,
Frânele s’aü ruginit!

D X Y I.
Főié verde iarbă rea,
Dragă, dráguléna mea,
Tu pe mine m ’ai uitat,
Ou ürít te-aî cununat.
5. Ţl-ai luat urît pe-o zi,
Şi ţî-o fi până-î trăi;
Ţi-ai luat urît pe-o nópte
Şi ţi-o fi până la morte!

D xvn.
Bade, cu cin’ te iubesci,
Nici un pic nu te lövései!
Uită-te, bade, la mine
Că-s tîneră ca şi tine;
5. Mult ne-ar sta noüe de bine

D X V III.
Busuioc cu foia verde,
Drăguţu cu alta-mi şede!...
Şbcjă şi probăluiască,
Numai să nu-şî bănuiască.
5. Nici picioru n’ oî întinde,
Şi trei, patru m’or cuprinde;
Nici afară n’ oî păşi,
Şi zeu, altu mi-oî găsi;
224

10. Nici uii pas nu m’oî mişca,

Şi altu mi-oi căpeta!
D X IX .
Bade, mândruliţa ta,
Oare-o iubescî acuma,
E négra ca şi nóptea
Şi galbenă ca céra!....
5. Iubesce-o, bade, ş’o ţine,
Că-î de gazdă, nu-I ca mine l
DXX.
Nu eşti, mândră, vrednică,
Să calci în biserică,
Nice crucea s’o săruţi,
Nici la popă să te uiţi,
5. Că biserica-î sfinţită
Şi tu, mândră, eşti greşită!
D X X I.
Puiculiţă dalbă ’n pene
Şi subţire la sprâncene,
Pare că nu-ţî stă prea bine
Cu doi drăguţi lângă tine!....
5. Până mândră de păunu, *)
lubesce numai pe unu;
*) Până mândră de păunu
U final dela cuvântul păunu s’a pus numai
pentru rimă şi pentru completarea versului. Ase­
menea „licenţe poetice“ sé găsesc deseori în
poesiile populare. în Braşov şi în câte-va sate
dimprejurul acestui oraş nu să completâză cu­
vintele cu u, ci cu î.
 \
225

Főié verde de trifoi,

Nu-î iubi pe-améndoi!

D X X II.
Te cunoscí, mândra, cunoscí,
Te cunoscí, te prea cunoscí,
Te cunoscí de pe cosiţă,
Că eşti de-a maică-ta v iţă ;
5. Te cunosc! pe ochişori,
Te cunoscí pe cingători,
Că eşti lotră de feciori;
Te cunoscí de pe năframă,
Că eşti de-a maică-ta séma!

M ustrări şi biăstemurî din partea

drăguţei părăsite şi drăguţului părăsit.

D X X III.
Trei cuprine ş’un bujor,
D ’oi bădiţă bădişor,
M’aí învăţat a iubi
Ş’acurn me laşi a dori!....
5. Inşală-şi badea murgul
Şi se duce ca ventul;
Nu-1 înşală cu curele,
Să mérga, să-î fie jele,
Ci-1 înşală cu mătasă
15
226

10. Şi se duce şi me lasă

Şi de mine nie! nu-í pasa,
Că sunt cu inima arsă!

D X X IV .
Főié verde de dudeü,
Bădiţ bădişoru meu,
Trimesu-mí-aí la scrisori,
Că’n curând, bade, te’nsorî.
5. Főié verde de dudeü,
însoră-te dragul meu.
Masa nu stă ’ntr’un picior
Şi nici lumea ’ntr’un ficior;
Masa stă fn patru piciére
10. Şi maî sunt voinici sub sőre

DXXV.
Frunză verde-acuma cresce,
Iubesce, mândră, iubesce,
Da ia sama ce iubescî,
Nu cumva să bănuescî;
5. Să nu iubesc! o nălucă,
Să iubescî şi să se ducă!

D X X V I.
Mânca-te-ar, bade, vermiî!....
M’aî învăţat a iubi.
Când, bade, m’aî învăţat,
Atuncia m’aî şi lăsat
 227

5. Cu trupşoru ’ngreuiat,
Cu obrazu ruşinat!
D X X V II.
Badea zice că se duce,
Mândra ese’n drum şi pläüge;
Badea ’ntinde hamurile,
Mândra şterge lacrămile.
5. Şi sérmana drăguţa
Dela inimă grăia:
— Nu ţi-o fi, bade, pecat,
Să mé laşi aicea ’n sat
Cu sufletu sfâşiat!....
10. Ochii tei m’aü înşelat,
Sprâncenele m’a ’ndemnat,
Buzele m ’aü ofticat.
Nu ţî-ar fi, bade, ruşine
Să te laşi acum de mine,
15. Că eü de te voiü uita,
Să mé usce Precista
Ca firuţul paiului
De-asupra fumariului! *)
D X X V III.
Peste dél, peste colină
Este-o créngá de măslină,
*) Ca firuţul paiului
De-asupra fumariului!
Fumariü = locul pe unde ese fumul = coş,
urloiü. Casele Românilor mal ’nainte eraü mal
tóté acoperite cu paie.
15*
228

Suflă vântul ş’o clatină

Din verf până la tulpină;
5. Lelea plânge şi suspină.
Lele, nu mai suspina
C’aî remas acum aşa,
Singurică singurea,
Că-î atâta vina mea,
10. Cât şi, lele, vina ta!
D X X IX .
Prin grădină, pe cărare
Pagubă că-î iarba mare
Şi nu pociü mere horind,
Mândrului versuri făcend,
5. Ca să va4ă
Şi să crb4ă,
Foiţă verde de fragă,
Că i-am fost iubită dragă;
Foiţă verde de-alună,
10. Că i-am fost mândruţă bună;
Főié verde lemn uscat
Şi acuma m’o lăsat
Pentru sluta cea din sat!

DXXX.
Draga badei, Năstăsie,
Prea iubită mî-aî fost mie=
Dintr’a ta copilărie,
Şi acuma, nu de mult
5. Forte tare m’aî urît.
 229

Scrisorică de pe ban,
Nu m’ai urît de măgan;*)
Scrisorică pe hârtie,
Alţî-or semănat urgie!

D X X X I.
Nu te’ncinge, mândro, lat,
Că bădiţa te-a lăsat;
Ci te ’ncinge strîns şi bine,
D ór’ se’ntórce ér la tine!
5. Spune-mí, bade, adevărat,
Pentru cine m ’aî lăsat?....
Pentr’o truchină de salcă,
Pentr’o urgie de fată;
Pentr’o truchină de soc,
10. Pentr’o urgie de tot;
Pentru iarba din cărare,
Pentru hâda de pe vale!....
Fóie verde mărăcine,
Uită-te, bade, la mine,
15. Că-s mândră nesăpunită,
Roşie nerumenită,
Nu ca bóghia hai urîtă! **)

*) Nu m ’aî urît de măgan...

De măgan (ungurism) = din îndemn propriu.

**) Nu ca bóghia hai urîtă!

Hăl şi haî (pronume) în loc de cel şi cea
(ăl, a).
230

D X X X II.
Főié verde de susaiü,
Ştii tu, mândră, ce ziceai,
Când eü la tine veni am
Ş’amendoî ne drăgostiam ?
5. Tu, mândruţă, aşa ziceai,
Că nu este om pe lume,
Pe noi să ne despreune.
Etă omul s’a aflat,
Pe noi ne-a despreunat
10. Din arat până’n cărat! *)
D X X X III.
P ’ângă Mureş, p’ângă Tisă
Trece mândra mea descinsă
T ot prin iarbă până’n brîu,
Şi ţine murgul de frîu.
5. Murgul pasce şi rânchiază;
Mândra plânge şi oftăză.
— Dar de ce plângi, mândră, hei,
Ce strici ochişorii tei?....
— Főié verde de dudeü,
10. Bade bădişoru meu,
Ţi-oiu spune de ce plâng eü.
Astă nópte, târzior,
Am visat vis cu fior:
*) Din arat până’n cărat!
Cărat = căratul (dusul) bucatelor de pe
câmp.
 Că năframa ta cea nouă
15. Era ruptă, bade ’n două.
Asta, mândro, nu-i aşa;
Nu-i ruptă năframa mea,
Ci-î ruptă inima ta,
Că te temi că te oi lăsa!

D X X X IY .
Eóie verde liliom,
V in’, mândră, să ne jurăm
Şi să nu ne mai lăsăm.
Vin’, mândră, să ne jurăm
5. Sub cruce de lemn de brad,
Că odat’ ne-am mai jurat
Şi tot, dragă, ne-am lăsat.
De mi-î lăsa dumneata,
Să te usci ca scândura;
10. Ér de mi te-oî lăsa eu,
Să mă usc ca apa ’n teu.
Frunzuţă despică-te,
Vino, mândră, ’mpacă-te,
Că de nu te-I împăca,
15. Forte răii te-oî blăstema!

DXXXV.
Bată-te norii, negruţă,
De trei ani mî-al fost drăguţă,
Ér acum de-o săptămână
M’ai lăsat pentr’o m inciună;
232

5. M’ai lăsat.... că te-am lăsat

Şi alta mî-am căpătat
Mai din viţă şi sămânţă,
Nu ca tine-o răpătiţă!

D X X X Y I.
— Frunză verde trei nuiele,
Prăpadi-te-aî bade, ’n ele...
Nu ţ’ar fi, bade, păcat,
M’aî iubit şi m’ai lăsat!
5. — Főié verde de sulcină,
Eu, mândruţă, nu’s de vină
Că-î de vină maică-ta,
Maică-ta,
Maşteră-ta;
10. Eü am zis că te-oî lua,
Ea mi-a spus că nu te-o da!

D X X X V II.
Bată-te, bădiţă, bată
Zilele tóté de odată,
Cele două zile grele
Care-î Sâmbăta ’ntre e le ;
5. Ra4ele de p’ângă sőre
Şi dreptatea mea cea mare,
Ţarcănu de p’ângă lună
Şi dreptatea mea cea bună...
Bată-te tóté ’mpreună,
10. Să te tîrăi pe-a mea urmă!
 233

— Nu mé, lele, blăstema,

Că te las acum aşa;
Eu numai că mî-am glumit,
Nicî-decum nu te-am iubit!*)

D X X X V III.
Ştii, bădiţă, cum cereai
Séra, când la noi veneai,
Să-ţi dau păliarul cu miere
Şi io-ţî dam buzele m ele;
5. Cereai păharul cu vin,
Io-ţî dam buzele deplin?
Ştii, bădiţă, cum ziceai
Sóra, când la noi veni ai,
Că la tomnă-o să mé iaî?
10. Ştii, bădiţă, cum jurai
Séra, când la noi veni ai,
Că pe alta n’ o s’o iaî?....
Nu uita, bade, uita,
Cum zice, bade, vorba:
15. Cine calcă jurământul,

*) într’o variantă se adaugă după 14 ca

sfârşit:
15. Şi, leliţă, ce mi-i da,
Că şi eü te-oî blăstema:
Cându-î trage cu acul,
Să ső rupă bumbacul;
Bumbacul să fie reu,
20. Să-l înnodl cu dorul meü!
234

Nu-1 primesce nici pământul

Şi-l bate Dumnezeu sfântul! *)
D X X X IX .
Bată-mi-te, leleo, bată
Inima mea întristată!
Bată-te, leleo, pe tine,
Cele patru-zecî de zile,
5. Ce le-am postit pentru tine!
Să te bată-un dor ş’un drag,
Să şecjî totă ziua ’n pat!
Când o fi de cătră séra,
Să mi te paî ca de câră;
10. Când va bate miez de nópter
Trécá-te sudori de morte;
Când va fi de dimiimţă,
Să te duci din astă viaţă!
DXL.
Tu, bădiţ’ , aşa ziceai,
Când séra la noi venîaî:
„Până sőre ’n ceriü va fi,
„Dragă, nu te voî u rî!“
5. Sórele, bade-o sfinţit
Şi frumos a răsărit,
Tu pe mine m’ai urît....
*) Versurile:
Cine calcă jurământul
Nu’l primesce nici pământul!
Sunt proverbiale.
 Urască-te binele,
Iubâscă-te bóléié!
10. Să te usci ca scândura,
Să te-adăpî cu lingura,
Pân’ ţi-î sferşi viaţa!
Să fi ca frunza de brad,
Sufletul să-ţî mérga’n ia d ;
15. Er eü să fiii ca un paiu,
Sufletul să-mî mérga’n raiü!
Şi din raiü să te privâscă
In căldarea cea drăcbscă,
Cum îţi plângi păcatele,
20. Că n’aî ţinut vorbele!
Cu atât nu te-oî lăsa,
Maî tare te-oî blăstema:
Să te’nsorî de noüe ori
Şi să aí noüe feciori!
25. Să te maî însori odată
Şi să ai numai o fată,
O fată, o copiliţă,
Să te porte pe uliţă,
Pe uliţa polecâscă,
30. Toţi să mi te miluéscá.
Să vii, bade, şi la mine
Ca să-mî fac milă de tine
Cu-o cojiţă de mälaiü
De când a fost moşul craiu,
35. P e poliţă aruncată,
De când a fost buna fată!
236

DXLI.

— Marită-te, mândra mea,

După mine nu şedea,
Ca eu nu-ţi mai duc grija!
— Ba eu nu m ’oî mărita,
5. Până nu te-i însura,
Să ve4 pe cine-I lua.
De-i lua una ca mine,
Să-ţi dee Dumnezeu b in e!
De-î lua o gălbioră,
10. Dee Dumnezeu să moră!
Ş’apoi să vii iar la mine
Şi eu să-mi bat jo c de tine.
Ba eu nu m ’oî mărita
Până nu te-î însura,
15. Să v§4 pe cine-î lua.
De-I lua de séma mea,
T ot să poţi trăi cu ea;
De-î căta la altceva,
Dumnezeu să nu-ţî mai dea
20. Decât una ologea,
Să ţî-o pui în telegea,
Să umbli cerşind cu ea;
Să vii şi la pragul meu,
Să te miluesc şi eu,
25. C’o mânuţă de tărîţă,
Să ştii că ţî-am fost drăguţă,
Prin tăriţă cărbunaşî,
Să ve4î ce mândruţă la şi!
 D X L II.
Bată-te, bădiţo, bată
Inima mea cea stricată,
Doüé stele d’ângă lună
Şi nădejdea mea cea bună,
5. Doüé stele d’ângă sőre
Şi dreptatea mea cea mare!.
Ce crecji, bade, că-î scăpa?
Dar aşa nu te-oi lăsa,
Mai tare te-oî blăstema:
10. Să te bată, bade, bată
Inima mea cea stricată,
Slujbele din noüé sate,
De nu tóté,
Jumătate,
15. Că te-am iubit cu dreptate,
M’aî lăsat cu strembătate.
Să-ţi aduci, bădiţ’, aminte
De blăstemul ăst ferbinte,
Că nu-î blăstem de măicuţă,
20. Ci-I blăstem dela drăguţă!
D XLIII.
Du-te, bade, ducă-te,
Dorul meu ajungă-te
Séra desculţându-te,
La masă punendu-te.
5. Nicî-odată să nu’mbucî,
Pân’ aminte nu-ţî aduci
De-a nóstre cuvinte dulci!
288

D X L IV .
Lasă, lasă, măi bădiţă,
Dacă n’aî fost cu credinţă!....
Să te-ajungă, bade ajungă
Dorul lung şi jalea lungă,
5. Inimióra să ţî-o frângă,
Să ţî-o frângă,
Să ţî-o stingă!
C’am fost flore desmierdată,
Cât am fost la maica fată;
10. Tu, bade, m’aî celuit
Şi inima mî-aî topit.
Să trăiescî
Să tot iubescî,
Dar tot jale să găsesc!!
15. Să n’aî parte nicî de-un bine,
Făr’ să tot gândesc! la m ine!
DXLV.
Te duci, bade, dela mine,
Dumnezeu nu-ţî dee bine;
Tu te ducî, bade, departe,
Să n’aî bine ’n nicî o parte!
5. Să te ţină Dumnezeu,
Unde-o fi locul maî réü;
Nici să béí, nicî să închinî,
Ci mereü să tot suspini,
Necazul să nu-ţî alini!
10. Să-ţi aduci, bade, aminte,
Că-î blăstem de óre-unde;
 Nu-î blastem dela maica,
Ca i-e milă-a blăstema;
Ci-Î blăstem dela mândra,
15. Că i-aî stricat inima!

D X L V I.
Badiţ bădişorul meu,
Ajungă-te dorul greii
Pe şesul Sibiiului,
Pe spatele m urgului;
5. Murgul să se poticnésca,
De păment să te isbescă,
Sângele să te pornâscă
Şi pe gură şi pe nas
Şi pe dalbul de obraz!
10. Să tragi ţolu
Cu picioru
Şi chinguţa
Cu mânuţa.
Bucăţele sărăcuţa!

D X L V II.
Ştii tu, badeo, ce ziceai
Când sóra, la noi veniai
Şi pe laviţă şedeai
Şi cu maica povesteai?....
5. Tu, bade, ziceai aşa:
Că atunci me vei lăsa,
Când de pâne ţi-î uita.
240

De pane nu ţi-aî uitat,

Dar pe mine m ’ai lăsat.
10. Dare-ar, bade, Dumnezeu,
Să fie pe gândul m eu !
Să te-ajungă dor cumplit,
Să laşi lingura pe blid,
Să eşi afară plângend
15. Şi perul din cap smulgând!
Să te bată, badeo, bată
Noüe bólé dintr’odată,
Noüe bólé
Ş’o lingóre
20. Din arat
Până ’n cărat;
Din culesul cânepii
Până’n ruptul cămeşii!
Când vei crede, că ţi-i bine,
25. Să vie popa la tine;
Când vei crede că te scoli,
Să vie popa că m ori;
Când va fi la primăvară,
Să te scoţă şese-afară;
30. D oi de mâni, doi de picióre
D oi de albe brăţişore!

D X L V III.
Fóie verde de dudéü,
Bade bădişoru meu,
Cându-i mere a peţi
Şi la mine nu-î veni,
 241

5. Calul ţi-se poticnésca,

Pe tine să te trántésca.
Mâna stângă
Să ţî-o frângă,
Pe cealaltă să ţi-o rupă;
10. Să ţiî frâul cu dinţii,
Să nu poţi mere-a peţi!
D X L IX .
Du-te, bade, cât codru
Şi stai, unde stă Oltu;
Unde Oltu se cotesce,
Stăi, bade, şi odichnesce
5. Şi calul ţi-1 potcovesce
Cu potcóve de aramă,
Cu lacrimile sub barba;
Cu ţintuţe de argint,
Cu lacrimi până’n păment,
10. Ca aminte să-ţi aduci
De-ale nóstre vorbe d u lci;
De-ale nóstre dragi cuvinte
Ce-aü remas neisprăvite!

M ustrări din pricina socrilor

şi părinţilor.
DL.
Floricică floricea,
Mândră, mándruléna mea,
16
242

Spune, mândră, maică-ta,

Sa’ngradésca uliţa
5. T ot cu pari şi cu nuiele
Şi cu cuvintele grele,
T ot cu in şi cu pelin
Şi c ’un fir de rojmalin;
Că până mi-I fi nevastă,
10. Zeu, ţi-o cresce iarbă’n casă
Şi otavă după masă.
Pe la uşi
Ţî-or cresce ruji,
P e la pat
15. T ot fiori de mac,
La fereşti
Tot flori domnesci!
DLL
Vino, bade, serile
De-ascultă mustrările,
Cum mé mustră măicuţa,
Bade, pentru dumneata!....
5. Măi bădiţă, pentru tine
Multă superare-mi vine,
Supărare şi ruşine,
Probozălă’n töte z ile ;
Da decât mi-a mai veni,
10. Mai bine te-oî părăsi!....
Părăsi-te-aş cu gândul,
Nu mé Iasă sufletul;
Părăsi-te-aş cu gura,
Nu mé lasă inima!
 243

DLII.
Frunzuliţă ş’o nuia,
Spune-î, bade, maică-ta,
Să prânzâscă, să-i tienésca,
Că eu n’ o să-î întru ’n casă,
5. Pan’ o cresce mac în prag
Şi m’o chema ca să-l calc;
Pân’o cresce iarbă ’n tindă,
S’ajungă cu vérfu’n grindă;
Pân’o fi holdă’n ferbstră,'
10. Stânjen de lemne pe masă.
Spune, zéü, măicuţă-ta,
Că atunci te voî lua,
Când voî doüe ’ţi numera
Frunzele de pe doi nuci,
15. Penele de pe doi cuci;
Frunzele dintr’ o grădină
Şi fulgii de pe-o găină!
DL1II.
Frunzuliţă ş’o nuia,
Spune, bade, maică-ta,
Să nu me grăiască ’n sat,
Că eu nu te-am fermecat.
5. Când voi sta de-a fermeca,
Nu farmec din viţa ta,
Ci farmec din viţă bună,
De-aş şedea ’n temniţ’o lună;
Şi farmec din viţă mare,
10. De-aş şedea tot în prinsdre!
16*
244

DLIV.
Câtu-i drumu de-a lungul,
Ară badea cu plugul;
Mândra mere cu prânzul.
— Bun lucru, bade, la plug!
5. — Noroc, nevastă, la drum !. ..
Da de prânz
Ce mi-aî adus?
— Cocoşel în blidişel,
Vinişor în păhărel.
10. Şec|î, drăguţă, să prânzim,
Am endoî să ne iubim.
— N’am vint, bade, să iubesc,
C’am vint să mé jeluesc;
Maică-ta-i muiere rea,
15. Nu mai pociü trăi cu ea.
Ese-afară
Ca o pară;
întră’n casă
Mâniosă
20. Şi zice că nu’s frumosă.
Tu, bade, ştiut’aî bine,
Că nu-s frumosă ca tine,
Ce foc ai cătat la m ine?
DLY.
— Spune-mi, bade, din inimă,
Bagă-mi maică-ta vre-o vină?
— Eü îţi spui dela inimă,
Câ nu-ţî bagă nici o vină,
 245

5. Nici de mică, nici de mare,

Ci te are
Dragă tare!
— Bade, dragă, nu minţi,
Bade nu me celui,
10. Că asér’ am aucjit
Maică-ta cum m ’a vorbit
Şi cum m ’a ponosluit.
Da vorbâscă, că nu-mi pasă,
Că eű n’o să-I într’un casă....
15. In casă nu î-aş întră,
D écá n’aî fi dumneata;
în casă nu i-aş păşi,
Décá nu mi te-aş iubi!

DLYI.

Frunză verde de dupléü,

Bade bădişorul meu,
Spune, bade, maică-ta,
Că cu sila nu te-oi lua.
5. C’atuncî oi fi noru-sa,
Când o face plopul nuci
Şi sălcuţa mere dulci,
Şi răchita porumbele,
Să mâne cu sócra din ele!

imuu
246

M u strări din partea fetei silite

la măritiş.
>

DL VII.
Dă-me, maică, unde trag,
Să trăiesc traiul cu drag;
Dă-me, maică, unde vréü,
Totă grija să ţî-o iau.
5. Nu me da, maică, departe,
Să viu cu hainele ’n spate,
Cu trupul betég de morte;
Da-me, maică, ’n satul téü,
Să poţi vedea când mi-î réü;
10. Dă-me, maică, ’n sat cu tine,
Să te bucuri, când mi-î bine î ;

DL VIII.
Nu me da, maică, pe délr
Că să face grâul rar
Şi iarba numai podbéL
Ci me dă, maică, pe şes,,
5. Că să face grâul des
Şi iarba numai ov es!

D L IX .
Maică, lucră ce-î lucra,.
După urît nu me da.
Maică, urîtul me cere,
Nu me da fără plăcere.
 247

5. Că i-os fată, nu-s pământ,

Nu m â’ndemn după urît!
De mi-i da unde nu-mî place,
Morte cu mâna mí-oí fa ce ;
De mi-î da unde n’oî vrea,
Morte’mî fac cu mâna mea
în ziüa Crăciunului,
în mijlocul târgului,
Ca să va4ă tot omul
Ce plătesce urîtul!

DLX.
Uite, maică, urîtul
- Cum îmi portă inelul;
Eu i-1 tot cer să mi-1 dée,
El zice c ’o să me iée.
5. De-aş sei, maică, că m ’ai da,
Mai bine m’aş spânzura
De ciucurul brâului
în mijlocul târgului,*)
Să se mire tot târgul,
f 0. Ce mî-a făcut urîtul;
Să se mire şi lumea,
Ce mi-a făcut dragostea!

*) într’o variantă sé zice în locul versu­

rilor 7 şi 8 :
Intr'un vérf de solovérf,
La o margine de térg....
248

D L X I.
Frunză verde foi de fragă,
Dă-me, maică, dă-me, dragă,
Dă-me şi dup’un serac,
Numai să trăiesc cu drag;
5. Căci casa avutului
Din afară-î văruită,
Inlăuntru’î otrăvită;
Dar casa săracului
în afară’I cu mânjală,
Dinlăuntru-î cu ticnéla!

Deosebite.
D LX II.
Frunză verde-a mărului,
Nu crede feciorului,
Că fecioru-i mare câne
D e fură mintea din tine;
5. Că te pune pe-un genunche
Şi-ţî tot minte mii şi sute
Şi mai mari şi mai mérunte.
Te ’ntrébá, te ispitesce,
Până mintea ţî-o sucesce!

D LX III.
Bădiţă dela Sibiiu,
Nu ’nşela murgu’n pustiu,
 Că măicuţa ţî-o spus bine,
Că nu me dă după tine,
5. Până nu vei numera
Paiele de p’un hotar
Şi tot fenul dintr’un car....
Ba ş’atuncî în chibz va sta
Dă-me după tin’ , orî ba?

D L X IV .
D oî bujori şi doi bădiţi,
Şti-ve dracu ce gândiţi,
C ’amendoî m e’nceluiţi;
Am endoî fost’aţî la carte,
5. De nici unul n’avui parte.
Avui parte d’un mişel,
Pică ţundra de pe el;
El mi-o dă să i-o cârpesc,
Eü o iau şi o isbesc....
10. A dică me socotesc,
T ot să i-o mai petecesc,
Că cu el am să trăiesc!

DLXY.
Mai bădiţ cu perul creţ,
Ce te ţîi aşa sumeţ,
Că dâcă-î îmbătrâni,
Péru’n cap ţi s’o albi....
Xim éruí nu-i trebui!
250

D L X V I.
Vecină, mândruţ’ alâsă,
De bădiţu meü te lasă!....
Să ştii tu, vecină, bine,
C’ aşa-Î povestea cu mine:
5. Să bolesc la pat o lună,
Cum me scol, ţi-1 iau din mână;
Şi să zac chiar patru aî,
Cum me scol, bădişor n’a i!
D L X V II.
Copiliţa cu părinţi,
Nu sili să te măriţi.
Măritatu-î lucru mare,
Nime nu-1 póte stricare;
5. Nicâ popa satului,
Nici vlădica Blajului.
Măritatu-î ju g de fer,
Până-i trăi, eşti cu e l !
D L X V III.
Floricică de sulcină,
Mergând astăcjl prin grădină.
Găsii iarba tăvălită
De-un copil ş’o ibovnică.
5. Copil se scóla rî4end,
Ibovnica suspinând
Şi din gură blăstemând:
Fire-ai, bade, blăstemat,
Că tare m’ai înşelat,
F
í 251

10. De nu-s nici cu fetele

Şi nici cu nevestele,
Far’ cu ticălosele
Şi cu pecătosele!

D L X IX .
Păcurar cu oile,
De te-ar bate ploile,
Să-ţi omdre turmele!
De te-ar bate num’o plóie,
5. Să-ţi rămâi e num’o óié;
D e te-ar bate-o plóie grea,
Să-ţi rămâie-o óié rea,
Să umbli numai cu ea....
Să vii la guriţa mea.
10. Să-ţi remâie o oiţa
Şi să vil Fa mea guriţă!

DLXX.
D e gândesci, bade, la mine,
Dumnezeu să-ţi dee b in e;
D e gândesc! în altă parte,
Să-ţi dee şi sănătate....
5. Sănătate cu luna,
Să nu mai vecţi lumina;
Sănătate cu anu,
Să nu mai văcjî pămentu.
Când a fi la primăvară,
10. Să fi de
252

Când a fi primăvara,
Sa fi roşu ca iarba!
Zece boî ca bivolii
Să ţi-î mâncî cu doftorii,
15. Zece vaci şi o junincă
Să se ducă la potică!
D L X X I.
— Főié verde de dupleu,
Face-m’aş, bădiţă, zeu,
0 crbngă de merişor
Tocm ai láng’ al teu trupşor!
5. Draga mea, flore mândruţă,
Face-m’aş o vesdoguţă
Tocm ai l’a ta inimuţă!
— D ’oî, bădiţă bădişor,
Ţie ţi-î destul de dor
10. Şi eu după tine m or;
Cându-i colea la luat,
Am endoî tragem bănat.
Tune’n tindă şi prin casă
Şi’n capu cui nu ne lasă!
15. Tune’n tindă şi pe-afară
Şi ’n capul cui nu vrea iară

D L X X II.
Cine iubesce şi ţine,
Să-î dee Dumnezeu bin e;
Cine iubesce şi lasă,
Dee-i Dumnezeu pedăpsă!
 253

D L X X III.
Cine strică dragostele,
Mânce-î grâul paserile!
Şi să n’aibă pâne’n masă
Şi nici sănetate’n casă!
5. Cine desparte doi dulci,
Ducă-i corbii carnea ’n nuci;
Cine desparte doi dragi,
Ducă-i corbii carnea’n fagi;
Cine face orz din grâu,
10. Şâ4ă’n sânge până’n brâu,
Să-l mânce viermii de viu!
Şâc|ă ’n sânge până’n barbă,
Mânce-1 viermii de ispravă!
Şbcjă ’n sânge până’n piept,
15. Să-l mânce viermii de tăt!*)
Cine strică-aşecjăment,
N’aibă ţernă pe mormânt,
Nici hodină pe păment;
Fie-î móra rîşniţă
20. Şi hodina ’n temniţă!

*) Să-l mânce viermii de tăt...

De tăt = de t o t ; täte = tote. Aşa se ros-
tesce acest cuvânt în unele părţi ale Ardélulul.
 DOINE HAIDUCESC!
-& *< r

D L X X IV .
Cântă puiul cucului
P e cornele plugului
Şi mirla de pe teléga
T ot strigă la boi să mirgă.
5. Remâî, brazdă, după plug,
Că eu de astăzi me duc
Şi me bag în codrii vercţi,
De astăzi nu me mai vec}i.
Te las naibei, sărăcie,
10. Si me duc la vitejie,
T e las naibei, sapă lată,
Şi iau puşca ferecată!
DLXXV.
Dorul badeî unde şede?....
Colo’n grădiniţa verde;
Mereu cântă şi sădesce,
Peru’n flori şi-l împletesce.
6. Dorul mândrei unde şede?....
Colo ’n codruleţul verde,
Unde murgul şi-l hrănesce
Şi la mândra se gândesce.
 Cându-i colea cătră sără,
10. Badea murgul şi-l înşelă;
Cându-î colea în murgit,
Badea din codru-a eşit.
Codru după el plângea,
Voinicelul răspundea:
15. Eu mé duc, codrule, duc,
Mândruţa să mî-o aduc;
Mie flore de iubit,
Ţie de îm podobit!
D L X X V I.
Cine-î tîner şi voinic,
Mere nóptea la câştig
Fără par, fără pistóle,
Numai cu mânile g ole!
D L X X V II.
Codru-î mare,
Frunză n’are;
O avut
Şi o-a perdut
5. D e tropotul cailor,
De sunetul armelor,
De jelea voinicilor.
Care-a fost maî voinicel,
Acum e mai vai de e l ;
10. Care-a fost voinic mai mare,
Acum e legat maî tare
Şi de mâni şi de picidre
Cu lanţuri şi cu zăvore!
256

D L X X V III.
Frunză verde "trei şindile,
De trei nopţi şi de trei zile,
De când sunt în codrii vercjî,
N’aî vint, mândro, să me vecji.
5. Când codru o ’ngălbeni,
V ei veni, nu mi-i găsi;
Eu atuncea unde-oî fi?....
La Lina la făgădău,
A colo sunt, mândră, eu !
D L X X IX .
Eu mé duc, codru remâne,
Plânge frunza după mine;
Nu sciü frunza plânge-ori ba,
Dar, zeu, plânge mândruţa,
5. Că i-am rupt inimuţa.
De vrél, mândro, hai cu mine,
Dar departe ’n ţerî streine,
C’aici nu mai dai de bine!
DLXXX.
Főié verde brânduşele,
Jele-î, Domne, cui îi jele,
Jele-î, Domne, codrului
De armele hoţului,
5. Că le plofiă şi le ninge
Şi n’are cine le’ncinge,
Că cine mi le-a avut,
Mî-o pus faţa la păment;
 257

Dar n’a pus’o sä ’nflorésca,

10. Ci-a pus’o să putre4escä
Şi să nu maî haiducéscá!

D L X X X I.
La făgădăul de pétra
Béü voinicii şi se’mbată;
La făgădăul de pesce
Béü voinicii călăresce;
5. La făgădăul de nuc
Béü voinicii şi se duc,
Din pistóle troscănind
Şi din gură chiuind:
Főié verde si minie,
10. Asta-î viaţă de voinic,
Că nu-ţî pasă de nim ic;
Nici de domn şi nici de dracu....,
Trăiască codru seracu!

D L X X X II.
Fóie verde trei nuele
Săraci mândruţele mele!
De-ar ţind vre-o serbătore,
Dór scap şi eü din prinsóre;
5. Şi de-ar da vre-o liturghie,
Dór scap şi eü din urgie.
Ve rugaţi, mândre, rugaţi,
Ve rugaţi şi mă scăpaţi,
Să mé vé4 érá ’ntre bracjî,
17
258

10. Că cu drag ve voi cinsti

Şi cu drag ve voi iubi,
Cât în lume voi trăi,
Cât în codru voi h o ţi!

D L X X X III.
Până codru frunza’şî ţine,
T oţi voinicii trăesc b in e;
Décá codru frunza-şî lasă,
T oţi voinicii trag pe-acasă,
5. La copii şi la borésá,
La viăţă ticălosă!

D L X X X IV .
Până ţineam cu codrul,
Eram roşu ca fo c u l;
Dar de când ţiîîi cu ţâra,
Grălbenit’am ca cera.
5. Da lăsa-voi ţâra ’n pară
Şi m ’oi duce ’n codru iară
Şi lăsa-voi ţâra ’n foc,
M’oî duce ’n codru la loc.
în codruţul cu copaci
10. Şi cu lunci pline cu fa g i;
In codruţul cu isvóre
Şi cu mândre căpriore;
In codrul cu veselie
Şi cu dalbă vitejie!
 259

DLXXXY.
Cântă, mândră, trăgănat,
Să te-aud dela Bănat,
Că-s cu trei cai de furat:
Unu-i roşu ca focu,
5. Altu-î negru ca corbu;
Şi pe care şec} călare
Pintenog de trei picióre;
La picióre pintenog
De calcă tot la soroc,
10. Cu ochi iuţi ca fulgerul,
La gonă ca vulturul,
De-ţî înalţă sufletul!
D L X X X Y I.
Frunza verde încolţesce,
Lumea, ţâra me pârăsce,
Dumnezeu me miluesce.
Lumea, ţâra’mi strigă hoţ,
£>. C’am furat eü caii t o ţi;
Dar eu, zeu, nu i-am furat,
Făr’ cu stava i-am mânat
Dela nemeşul bogat.
Am lăsat o mânzişoră,
10. Să-şi care cu ea la moră,
Şi dacă m’o necăji
Şi de-aceea l’oî lipsi,
La sărac o-î dărui,
Să aibă cu ce munci!

17*
 D’ALE CĂTĂNIEI.*)
-- ^ ---

D L X X X V II.
Fóie verde buruiană,
Vai, maica, m ’a scris cătană!
I't-tr
Vin’, maică, de mé petreci
Batăr, maică, pan’ la Beciu,
- 5. Dela Beciu pân’ la Turda,
Din Turda ’n Graliţia.
Fóie verde baraboî,
Du-te, maică, înapoi,
Că de-o fi vre-o pace’n ţâră, .
10. Eu me voiü íntórce âră;
Dar de-o fi vre-o răutate,
*) Românul din Ardél şi Ţera-Unguresc»
a dovedit de repeţite-orl, că este ostaş vrednic,
care nu părăsesce câmpul de luptă cu una, cu
doué. Cu tóté acestea cătănia n’a fost în
stare a esercita un farmec deosebit asupra,
omului nostru din popor şi anume cu deosebire
din causă, că cel luat la cătane era trimis pen­
tru ani întregi peste noüő mări şi noüé téri, în­
tre omeni străini, cu care nu se putea înţelege
nici în vorbă, nici în obiceiuri.
 M’oî opri în vre-o cetate
Şi t’oi scrie, maică, carte.
In tuspatru cornurele
15. Scriu cu lacrimile mele;
în m ijloc
Pară de foc,
Că nu am nici un noroc.
Cine cartea va ceti,
20. Lacrimile l’or p orn i!

D L X X X V III.

De-ar da Dumnezeii un foc

Să ai'4ă Sibiiul tot,
Să remâie numai parii,
Să se ’nţepe generalii,
5. Generalii şi maiorii,
Carii cătănesc ficiorii!

D L X X X IX .

Főié verde lemn sucit,

Poruncit’aü, poruncit
Slugile ’mperatului
La fetele satului,
5. Să nu porte busuioc,
Că ei sunt în mare foc
Şi să nu porte mărgele,
Că ei sunt în mare jele !
 262

DXC.
Am avut un drăguţ dulce
Ş’am tot zis, că nu’l vor duce.
Eu m ’am uitat de pe prag,
Până l’au jurat sub stég;
5. Eü m’am uitat dela şură,
Până l’au pus sub măsură!

DXCI.
Am avut un frate drag,
sK L ’a jurat Némful sub stég;
^ Am avut un frate dulce
Ş’acuma departe-1 duce,
5. Nu le-ajute sfânta cru ce!

DXCIT.
Am ibovnic tinerel,
Şi l’or duce şi pe el;
Nu sciu, zeu, ce mi l’aş face,
. Í, Ca să-l scap, că multu’mi place
5. Şi l’oî face rujă ’n masă;
f Dar masa s’o clătina
Şi ruja s’o scutura,
Domne, reu m ’oî supăra.
Şi l’aş face mér gutuiü,
10. L ’aş pune sub căpătăm;
Mer gutuiü mi-o putrezi
Şi eü réü mî-oi bănui!
 DXCIII.
* Bulgăraş de ghiaţă rece,
Vin’ , mândro, de me petrece
Până ’n fundal grădinii,
Unde-am vorbit maî întâiu
5. Pe când eram noî copii.
Că din fundul grădinii
M’or petrece streinii!

DXCIV.
Mult, bădiţă, am dorit,
Ca să scapi de cătănit;
Da Dumnezeu ne-a bătut,
C’am şecjut séra prea m ult!

DXCY.
Aucjî, mândră, ori n’aucjî,
Ori n’ai gură să respuncţî?
Au4î, mândră, doba bate...
Maî rămâi cu sănătate!

DXCVI.
Bate, Domne, Nămţu’n drum
C’o ales ce-o fost maî bun
Ş’or rămas nisce pitici,
Altfel n’aî cum să le zicn
5. Piticii, care-or rămas,
Pun căciulele pe nas
Şi fac la fete necaz!
 264

DXCVII.
t Bate vântul peste paie,
r 5'" Trec voinicii la bătaie,
La bătaia Turcului
în ţâra Muscanuluî.

D XCVIII.
Bate vântul pe fereşti,
Da, tu, mândră, ce plivesc!?
t; , — Măghiran şi flori domnesc!,
"T Să fac la bădiţa pană,
5. Că azi mi-1 duce catană!

D X C IX .
***' De-ar fi puşca de cucută,
Bucuros aş fi regută; *)
De-ar fi. puşca de tocană,
Bucuros aş fi cătană;
5. De-ar fi puşca de hămeiu,

*) Bucuros aş fi regută....

Regută = recrut. Militarii noştri în cele

mal multe caşuri transformă termini! ostăşescl
străini, după cum le vine lor mai bine la soco-
telă. _Aşa d. e. din Zapfenstreich (retrăite fr.) el
fac ciupistrac, din Abschied hopşit, din Brodsack
broţoc, din Reibstock răştoc, din Dunkelarrest
dungarişte, din Oberstlieutenant obâşlainic, din
Schildwache şilboc, etc.
 265

Regimen tu de femei,
Şi tisturi de pătrânjeî, *)
^ Bucuros aş cătăni
La compania mândrii!

DC.
v Când batea ciasul la unu,
- Eram gata ca păunu;
Când batea ciasul la doi,
Eram cu mândr’ am ândoi;
5. Când batea ciasul la triî,
Ne jucam ca doi copii;
Când batea ciasul la patru,
Mé duc, mândră, la ’mpératu;
Când batea ciasul la cinci,
10. Me duc, mândră, de pe-aicî;
Când bătea ciasul la şase,
Eü me duc, mândră, de-acasă;
Când bătea ciasul la şepte,
Me pogor, mândră, pe trepte;
15. Când bătea ciasul la opt,
Némul mândrei plânge tot;
Când bătea ciasul la noue,
Me ’mbrăcam în haine n ou e;
Când bătea ciasul la zece....
20. Nici un legman nu me’ntrece! **)

*) Tist = oficer.
**) Legman = locotenent (lieutenant).
266

DCI.
Când de-acasă am plecat,
Eram tinerel băiat,
Tinerel fără mustaţă
Şi acum barbă stufosă....
5. Nu m ’or mai cunosce-acasă!

D C II.

Nu-ţî pune pănă de brad,

Că te duci, bade, ’n Orlat,
Ci-ţi pune de busuioc,
Că te duci la mare fo c;
5. Şi-ţi pune de viorele,
Că te duci la mare jele;
Şi-ţi pune de tămâiţă,
Că te duci ca şi’n temniţă!

D C III.

Să cânţi, cuce, când m’oî duce,,

Să te prind frate de cruce.
Tu-i mere pe sus cântând,
Iară eu pe jos plângend
5. Şi pe maica blăstemând:
Fire-aî, maică, blăstemată,
De ce nu m’ai făcut fată,
Să şecj cu furca pe vatră;
M’ai făcut, maică, fecior,
10. Să fiu tatii d’ajutor.
Când eram de-ajutorie,
 267

M’a scris Nămţu pe hârtie

Şi m ’o dus la cătănie;
Nu me lasă ’n satul meu,
15. Ci numai pe drum mereu.
Când me puiu. să odihnesc,
Doba-mi bate să pornesc;
Doba-mi bate de pornit,
Nu cată că’s ostenit!

DCIV.
Cântă cucu’n par de nuc,
Vint’a vremea să me d u c;
Cântă cucu’n par de vie,
Să mé duc la cătănie,
5. Să-mi las boi şi grâu ’n paie
Şi s’o iau cătră bătaie.
Mere-oiu, că n’am încătrău,
De n ’oî mere-oiü păţi rău,
Că de n’om sări cu toţii,
10. V or veni Turcii ca boţii! :

DCV.
— Căpitane Pavele,
Unde-ţi duci cătanele?
— D a la fo c sărmanele!
— Căpitane, căpitane,
5. Pe drum nu le duce tare,
Că’s răgute tinerele
Şi pe drum nu prea sciü mere l
 268

DCVI.
Catania cui e bună?....
La feciorul fără mumă
Cătănia cui e dată?
La feciorul fără tată!

DCVII.
.i -
pvüV« Cătănire-aş, cătăni.
Numai puşca de n’ar fi;
*.v**í'v Puşca şi oţelele
1 Alea-mî mancă zilele;
5. Pătrontaşu mijlocul
Şi viţelu tot trupul.*)
Reü me dóre’n pept şi’n spete
De puşcă şi de unelte;
Reü me dóre’n pept şi’n şele
10. De puşca şi de curele!

DC VIII.
Câtu-i Sibiiu de mare,
Numai o uliţă are
Bătucită cu năsip,
Merg cătanele tot rend,

*) Patrontaşu mijlocul
Şi viţelu tot trupul....
Pătrontaş (patrîntaş) = cartuşieră (nemţ.
Patrontasche); viţel (borniü) = traista, care o
duce soldatul în spate. Acésta traistă este fă­
cută în Austro-TTngaria din pele de viţel.
 269

5. Merg mumânile gemând

i«i Şi tătâniî suspinând.*)
C. Şi din graiü aşa grăind:
^ Vaî de mine, rău mă tem,
Rău mă tem şi mă blăstem,
10. C’am un băiat tinerel
Ş’oî rămânea fără e l !
DCIX.
Câţi voinici de séma mea
Toţi în Moldova trecea;
Câţi voinici de-a mea măsură
Toţi în M oldova trecură.
5. Numai eü, flore de soc,
- N’avuî parte de noroc;
N’avuî parte de maica,
Să trăiesc lângă densa!
DCX.
Cine m’a băgat cătană
Nu-i mai trebue pomană:
Că pomana lui e dată
. La porta cu judecată.
^ 5. Bată-te crucea, birău,
Mult umblaşi în rândul meu,
Să-mi dai puşcă şi ciacău! **)
*) Merg mumânele gemând
Şi tătâniî suspinând....
Mumână şi tătâne sunt forme mal rar în­
trebuinţate dela mamă şi tată.
**) Ciacăul este un feliü de chipiü de paradă.
 270

DCXI.
jL Fóie verde mărăcine,
l'A' Cum nu-î dorul mare câne,
Că dela Oşorheiu vine
Şi me ’ntrăbă de curele:
5. Poţi-le purta de grele?
— De curele
* yj-1 Cât de grele,
Tot m’0ţ maî lupta cu ele.
Dar mi-í jele, Domne, jele
10. De doruţu mândrei mele!
DCXII.
Dela noî până la Cluş
Viorele şi lemnuş;
Da acelea cin’ le-o pus?....
Da bădiţa când s’o dus?
5. Da, zeu, cine le-o cosi?....
Bădiţa când o veni.
Da cine le-o aduna?....
Bădiţa cu mândra sa!
D C X III.
Fóie verde mărăcine,
Cum nu-í Nemţii mare câne
Poruncesce la dobaş
Să bată doba de marş,
■5. Să ţie feciorii paş.
Strigă Nâmţu ér la ei:
Staţi în loc copiii m ei!
 Staţi în glidă, cum v ’aţî pus,*)
Nu ve uitaţi că doi nu-s!

D C X IY .
/ , Decât slugă şi cătană,
Mai bine ’n codru cu până;
Decât slugă şi biriş,
Mai bine colo pe C riş!

DCXV.
En eşi, maic’ , afar din sat,
De ve<jî, cum me duc legat
Cu curele de’ncălţat;
Cu curea braşovenâscă,
5. Mintenî să me cătănbscă.
Cătăni-î-ar frigurile
Ca pe mine gândurile,
Ca pe maica lacrim ile!

DCXYI.
Eu me duc, maică, ’n cătane,
i .Tu remâî cu multă jale;
Eü me duc, maică, departe,
Tu remâi cu grija ’n spate.
5. Maică, până ce-ol veni,
Tu cămaşă mi-i croi,
Dar să n’o coşi omenesce,
Ci s’o coşi cătănăşesce:
*) Glidă = şir, rend (nemţ. Glied).
272 .

P e barburul dinainte*)
10. Pune plug cu şese vite;
Pe barburul dinapoi
Pune plug cu şese bol,
Pe frate-meü lângă ei.
Maică, măiculiţa mea,
15. Maică, fericirea mea,
Pe mâneca de-a drépta
Pune-te pe dumneata;
Pe mâneca de-a stânga
Pune pe iubita m ea;
20. P e barburul dinainte
Pune-me de om cu minte,
Om cu minte şi ’nţelept
Dar cu jale mare ’n pept.
D CXVII.
Eu mé duc, mândră, ’n cătane,
Tu remâî de-mi spală haine;
Le spală în lacrimele
Şi în negre gândurele,
Trimite-le ’n dor şi jele
P e faţa pământului,
Pe şuerul vântului
In ţâra Franţuzului.
*) Pe barburul dinainte
Pune plug cu şese vite....
După cât am aflat, barburul este o cliin-
disitură în formă de triunghiű. De altfel cu­
vântul barbur să întrebuinţâză şi faţă de alte
lucruri. D . e. barburul (barba) toporului etc.
 278

Unde-o fi stégu ’nălţat,

10. De voinici încunjurat,
A colo voî fi culcat,
Dar culcat şi cum culcat?....
Cu puşca plină la cap.
Cu pistóle
15. ^ La piciére;
In puşcuţă răzimat,
Cu gândul la tine’n sat!
D C X V III.
Vino, maică, pân’ la cruce,
De vecjî Nbmţu cum me duce,
Pe foie de cucuruz
La Italia din sus;
5. Pe foia tuleuluî
Oblu ’n ţara Ceuluî!
D C X IX .
— Sabie scăldată’n lapte,
Badea meu e dus departe.
— Sabie scăldată’n sânge,
Taci, mândruţă, nu mai plânge!

^ DCXX.
Réü îmi pare, Domne, pare
C’a crescut Mureşu mare,
De nu-î iaz
Şi nici pârlaz,
5. Să trec la mândra acas’ ;
18
 274

Nici îi luntre
Şi nici punte,
Să trec la mândruţa’n curte
Nu sciu Mureşu-î de vină,
10. Că jelesc dela inimă,
Ori e ţara cea străină?

DCXXT.
Prin pădurea cu nuele
Merg regute tinerele,
Câte trei, ori câte patru,
De duc carte la ’mperatu.
5. Şi voinicii osteneau,
Că povară grea duceau,
Floricică ş’o nuia,
Dară cartea cum era?....
Scrisă, zeu, cu mânile,
10. Blăstemaă mumânile;
Scrisă, zeu, cu florile,
Blăstemau surorile;
Scrise cu lacrimile,
Blăstemau drăguţele!
D C X II.
tu-?** pe j og Orăştie
Vin doi fraţi din cătănie.
Şi fratele cel mai mare
Grrăiesce cu multă jale:
^ 5. Pune, frate, mâna’n şale
Să tragem una de jale,
 Că de când ne-a cătănit,
Plug din curte n’a eşit,
Fiarele au ruginit,
10. Boii ’n grajd că au murit
Şi caru a putrecjit.
Pune, frate, mâna’n şale
Să cântăm una de jale,
De-al măicuţiî greii doruţ
15. Şi de dorul de tăicuţ,
Că de când ne-a cătănit,
Tare-or fi îmbetrânit
Şi tare or fi slăbit,
Dăcă n’or fi şi murit!
20. Aşa voinicel cânta,
Iarba că se clătina,
Frunza’n codru tremura
Şi forte se ’nduioşa.
Dar fratele cel mal mic
25. (De-î mai mic, e mai voinic)
Mâna’n şale că punea
Ş’aşa, zeu, că-mi verşuia:
— Főié verde trei nuiele,
Jele mi-î, zeu, mare jele
30. De frunzuţa munţilor,
De dorul părinţilor;
Dar mi-I jele, frate jele
De-a câmpului floricele,
De amarul mândrei mele.
:35. Că drăguţii ochişori
Frumuşei şi negrişori
276

Or fi de lacrămi isvor;
Şi drăguţul obrăjel,
Rumeior şi frumuşel,
40. O fi, zeu, ca vai de el!....
Bine vorba nu sfârşi a,
Iarba că se veştejia,
Piatra că se despica,
Frunza ’n codru jos cădea,.
45. Firea ’ntrâgă că jelea!

D C X X III.
Pe cel drum, pe râticel,
Merge-un drag de voinicel
Cu mândruţa după el.
Foie verde ş’ o alună,
5. Merg drăguţii împreună,
Şi mergeau, nu prea mergeau?
Că de-odată se oprîau
Şi pe iarbă s’aşezau,
De ospeţ că s’apucau.
10. — Na, mândruţo, vin şi bea,
Că mai mult nu mi-x vedea,,
C’a venit o carte iute,
Să me duc între regute!
— Bade bădişorul meu,
15. Dragul meü, binele meu,
Lasă, bade, nu te duce,
Că te scald în lapte dulce!
— Mândră, mándruléna mea,
Draga mea, corn óra mea,
20. De m’aî scălda şi’n vinars
Şi tot trebui să te las,
"" C’asta lume-î cu necaz,
j A venit o grea poruncă,
' Ce de dragoste n’ascultă;
25. A venit o grea urgie,
Ce de dragoste nu scie!

D C X X IV .
Főié verde trei alace,
Fă-me, Domne, ce mi-î face,
Fă-me năframă tărcată
Peste cetate-aruncată,
5. Să ve4 frunza cum se ’ngustă
Şi pe badea scos la muştră.
Frunză verde din trei sate,
Arde-te-ar focul cetate!
Pe trei părţi cu lemne vercjí,
10. Nici urma să nu-ţî mai vecţi;
Pe de-o parte cu uscate,
Că prea mulţi ţîi în bănate
Fără nici o dereptate!

DCXXV.
— Plouă pldie cu bulbuci
Şi tu, bade, tot te duci!
— Eu me duc, mândruţa mea,
Că-î poruncă forte grea.
5. De-ar ploüa plóie de foc,
278

Catana nu stă pe loc,

Par’ numai când stă şilb oc! *)

D C X X Y I.
Of, săraca cătana,
Oându-î vine porunca,
îşi desculţă opinca
Şi încalţă păpucul
5. Şi ia drumu de-alungul.
Drumu-î bătut cu nisip,
Merg cătanele tot rend,
Mai cântând şi mai plângând I

D C X X V II.
Nâmţule ’n compania ta
Nu-î voinic ca bădiţa;
Nâmţule ’n şirâgul teu
Nu-î frumos ca mândrul meü l

n D C X X V III.
Murgule, comă rotată,
Mai scóte-me ’n dél odată
Să-mi fac ochişorii rotă,
Să mé uit în lumea totă
5. P e unde-am umblat odată.
Şi me scóte pân’ la Tisă
C’acolo-I tabera ’ntinsă,

*) Şilboc = straje, sentinelă (nemţ. Schild­

wache).
Ş’acolo sub fagii mici
Sunt morminte de voinici,
Oare s’aü dus dup’aicî!

D C X X IX .
Mult me’ntréba inima,
Sciü unde-î Italia,
Ţăra, unde-î bădiţa?....
Eű i-am spus inimeî mele,
Că n’am fost şi nici n’oî mere.
Aş mere
Şi nu-i putere!

DCXXX.
Draga badeî, Mariucă,
Vine Nbmţul să me ducă,
Să mé ducă la Braşeu,
Ca să uit de dorul teü.
Ducă-me ’n Italia
Şi eu tot nu te-oî uita!

D C X X X I.
M’a mânat maica la vie
Să-mi culeg măghiran mie,
Măghiran de cel albuţ,
Să fac péna la drăguţ;
Dar drăguţu mi-î cătană,
Nu sciu. cum va purta pénál
 280

D CXXXII.
Nâmţule, nu ţi-i jele,
rJ " Când vecjî sânge pe curele
Isvor din spatele m ele?
Mal Nâmţule, nu ţi-î greu,
5. Când ve4i sânge pe ciacău,
Isvorînd din capul meu?
D C X X X III.
Főié verde iarbă rea,
Maică măiculăna mea,
, « -v Eu me duc la grea bătaie,
Tu remâî cu grâu ’n paie.
5. Până, maică, ţ’oî veni,
Grâul tot o putre4i;
Până ţ’oî veni la portă,
Poţi, măicuţă, să fi m ortă;
Până ţ’oî veni ’n ocol,
10. Găsesc póte numai dor!
D C X X X IV .
înălţate împărate,
Pune pace, nu te bate,
C’or cădea pe capu-ţî tóté.
Nu te-or bate tunurile,
5 . Că te-or bate lacrimile,
Lacrimile maicelor
Ş’ale soriórelor
Ş’ale mândrişorelor
De dorul voin icilor!
 DCXXXV.
înălţate împărate,
Pune pace, nu te bate,
Ca-s regute tinerele,
Nu te băga’n foc cu ele.
5. A i avut mai învăţate,
Jumătate-s împuşcate
Şi la işpital băgate!

D C X X X V I.
1 Haide, mândră, până ’n prag
De-mi dă gură, că’s betég;
Haide, mândră, pân’la cruce,
De vecţî Nămţul cum me duce;
5. Cu cămaşa nespălată,
Cu inima supărată.
Fără pită, fără sare,
Numai cu puşca’n spinare,
Şi în loc de şăse boi
10. Patrontaşul dinapoi,
Şi în locul sbiciuluî
Téca panganetuluî! *)

D C X X X V II.
^T Haideţi, feciori, la cătane,
Să mâncăm pită cu carne;

*) Panganet (spanganet) = baionetă.

 282

Haideţi, feciori, la berbunc, *)

Să mâncăm carne de ju n e !

; D C X X X V III.
; Frunză verde fol de fragă,
Haide, maică, haide dragă,
Cu póla plină de zloţi
Şi me scote, dacă poţi
5. De prin mâni de pe la hoţi.
Că de-aî sei tu cum trăiesc,
Cum trăesc, cum me muncesc..
Ţ ’aî încleşta mânile
Şi ţ’ai plânge zilele;
10. Te-ai scula în miez de nópte
Şi mî-ai ruga mie m orte!

D C X X X IX .
Bată-te crucea de Nămţ,
De tîner m’aî pus în lanţ;
De tîner fără mustaţă
îm i ţipaşi tu puşca’n braţe:
5. Na, copile, şi te’nvaţă,
Că până te-î învăţa,
Multe palme-I căpăta!
*) Haideţi, feciori, la berbunc...
Berbunc (vérbunc) — înrolare la miliţie-
(nemţ. Werbung). Aceste versuri datoză din
timpul, când flăcăii sé adimeneaü cu jocuri şi cu
chefuri, ca să între la miliţie.
 285

DCXL. ^
Frunză verde de alun, i
într’o Joi după Crăciun f
La cătane m’a luat,
Perul mi l’a retezat,
5. Şi departe c’am plecat.
Pentr’o puşcă, arcj’o focul,
îm i lăsaî casa şi lo c u l;
Pentr’o puşcă, arcf’o para,
îm i lăsaî locul şi téra ;
10. Pentr’o puşcă ruginită
Remase casa jelită.
Főié verde de dudéu,
Réü îi stă muntelui, réü,
Fără piatră, fără bracj.1,
15. Ca şi mie fără fraţi;
Réü îi stă muntelui, reu,
Fără piatră, fără flori,
Ca mie fără surori;
Réü îi stă muntelui, réü,
20. Fără piatră, fără brumă,
Ca şi mié fără m um ă;
Réü îi stă muntelui, réü,
Fără brad şi fără piatră
Ca şi mie fără tată! *)
*) într’o variantă se adaugă ca încheiere :
25. Vine vântul din spre munţi
Şi-I cu dor dela părinţi;
Tare suflă vânturile,
RSü nie strică gândurile;
Tare suflă vânturi reci,
30. Rőü mé strică gânduri seci!
284

DOXLI.
Frunză verde sălcioră,
Trage-o cătană să móra,
Ş’aşa trage de cu milă
Că more ’n ţâră străină,
5. Ba móré fără lumină
Şi la cap fără perină;
Ş’aşa trage cu necaz
Că nu-s scânduri spre sălaş,
Nici nu-î pânză pe obraz,
10. Nici îi maică cu mila
Şi nici soră cu gura,
Făr’ dobaşu cu doba,
Trâmbiţaş cu trâmbiţa....
Nu te, maică, supera,
15. Că mai mor voinici aşa!

D C X L II.
Frunză verde lemn uscat,
Reu, maică, m’aî blăstemat:
Să calc cu piciórele,
Cât alérgá sórele!....
5. Am călcat ţerile töte,
Italia jumetate.
Főié verde ş’o alună,
Italia-î ţâră bună,
Fără mie ’mi pare rea,
10. C’am şecjut doî ani în ea,
Departe de mândra mea.
 285

Cât te uiţi în lung şi’n lat

Nu maî vec[î păment uscat,
Ci tot ape tulburele,
15. Umblând corăbii pe ele,
T ot corăbii ferecate
Ce pe mare stau plecate
Şi-s cu tunuri încărcate:
Tunuri mari şi tunuri mici,
20. La tot tunul cinci voinici.
Hei, mare, apă sărată,
Mai lasă-me-afar’ odată,
Să maî vecj. păment uscat,
Să mai fitt ódat băiat! *)
D CXLIII.
Frunză verde iarbă năgră,
Câţi mé ved, toţi mé întrăbă :
De ce port maramă nbgră?
Las’ s’o port c ’aşa mi-i dragă,
5. Că mi-î bădiţa cătană
Şi e dus de astă iarnă!
D C X L IV .
-v. Frunză verde dintr’un nuc,
S ' Y int’o vremea să mé duc,
*) Intr’o variantă se zice dela 21 încolo:
Hei, mare, apă sărată,
Eşti cu lacrămî mestecată;
Lacrămî de-a voinicilor
De dorul mândruţelor
25. Şi de-al măiculiţelor!
286

Să me duc din satul meü

Şi ziua bună să-mî iaü
5. Dela frunza de pe munţi,
Dela dulcii mei părinţi;
Dela frunza de pe fagi
Şi dela dulcii mei fraţi;
Dela grădina cu flori,
Dela dulcile surori;
Dela fir de busuioc,
Dela ficiorii din jo c ;
Dela frunza de cicóre,
Dela fetele feciore
15. Din voiósa şecjătore;
Dela mândră rujă plină,
Dela puica ce suspină
Şi durerea nu-şi alină;
Dela mândră rujă crăţă,
20. Dela puica-mi albenâţă
Ca şi dalba diminăţă.
Rămâneţi cu toţii ’n pace,
Eu me duc, că n’am ce face,
Că-I poruncă ’mperătăscă,
Trebue să se ’mplinăscă!

D C XLV .
Főié verde de secară,
Veste rea o vint în ţară,
Să mergă ficiorii iară
Unde nu-î firuţ de iarbă,
5. Fără sânge până’n barbă,
 287

Unde nu-î firuţ de grâu,

Fără sânge până’n brâu!
, DCXLYI.
- h ' Fóie verde de secară,
A venit poruncă ’n ţâră,
Să mărgă feciorii ără;
Au venit cărţi şi paşuş,*)
5. Să mărgă la numeruş;
Şi rămân măicuţele
Y Blăstămându-şi zilele,
Stingendu-şî vederile,
Vărsând lăcrimuţele
10. P e tóté uliţele!
Şi rămân boii ’njugaţî
Şi părinţii supăraţi;
Şi rămân boii ’n ocol,
Casele pline de dor!
D C X LV II.
Prins’o faţa să’negrăscă
Şi păru să-mi cărunţăscă,
Că’s cătană ’mpărătăscă!
Cărunţăscă
5,t Şi ’negrăscă,
Xumai mândra să-mi trăiască;
Când cu mândra m’oi găsi,
Zău, iar voi întineri!
*) Aü venit cărţi şi paşuş....
Carte = scrisóre, poruncă. Paşuş = passe-
port (fr.)
288

DCXLYIII.
Şi me cată, mamă, cată
Unde’s cătane grămadă,
La tăbăra jumătate,
C’ acolo-î ş’a mea dreptate.
5. Şi me cată, mamă, cată,
(Dar să nu fii supărată),
La capul şirăgului,
Chiar la póla stéguluí;
Eu acolo-î fi ’ngropat
10. Fără scândură de brad.
Dumnezeu m’o milui
Şi din mine-o răsări,
Din piciére
Mândră flore,
15. Din păr
Mândru călăpăr,
Din mustăţă
Mintă crăţă,
Din guriţă
20. Fântâniţă,
Şi din buze isvorele,
Din ochi negri păhărele,
^ ; Ca să băi, maică, cu ele
Şi să-ţî mal alini din jele.
25. Să băl, să te lecuescî,
P e min’ să nu mă jelesei!
... . ii:i:..,.:HIl!niHii-.......... nilhl'lii.. . 'M i .... ......... .... .

19
 Qecâl co cetezâ zea,
dilat Sine cu guta mea.
Geteza-t cu paízu slzune
Şi maî zefe şi maz Sune....
5. §uza mea 'tăie fe spune;
Geteza mat şi gzeşesce...
§uza mea fe potzivesce!

(Strigătură din Ardei.) *)

*) în decursul jocului, Românul are obi-

■ceiu a recita cu glas mare după tactul musicel
fel de fel de versuri cu scop de a mări veselia
celor de faţă. Nu arare-ori aceste versuri se im-
provisbză chiar în momentele, în care sé ros­
tesc, şi în multe din ele ső cuprind observaţiuni
satirice de tot potrivite. Versurile, despre care
■e vorba, se numesc s t r i g ă t u r i , chiote (chi­
uituri), descântece, iară în Muntenia, Moldova
şi Bucovina hore.
„Chiotul (strigătură) — zice d-nul I. Sla­
vici într’un studiu al séü publicat în ziarul Edu-
19*
292

catorul — este o glumă pusă în versuri, un jo c

de spirit, un compliment galant, ori o scântee
satirică, ceva ce mal bine sé póte aseména cu
aşa numitul c u p l e t . “
Jocul cel mal lăţit în Ardél esté aşa nu­
mitul j o c românesc, care în unele locuri
(mai cu sémá dincóce de Olt, i. e. ín Téra Ol­
tului şi în Ţâra Bârsei) sé numesce şi a r d e 1 e-
n é s C a . Ardelenesca este unul din jocurile cele
mai originale şi mai pline de viâţă.
 uyjjj ir-'a »Vi5«i:^Ji‘!» u:-’!!! '».■iüUV^>íi.-‘!53ÍVÍ5»*Ji»» li^iîil-JiW^-^‘i ’-a

STRIGĂTURI GLUMEŢE.

i.
Cine jocă şi nu strigă,
Face-i-s’ar gura strâmbă,
C’aşa-î jocu românesc
Cu strigăt ardelenesc,
5. Când l’au4 me’nveselesc!
II.
Drag mi-i jocu l românesc,
Dar nu sciu cum să-l pornesc;
Şi de nu l’oî porni bine,
Lesne voî păţi ruşine!
III.
Zică cine ce va vrea,
Eu tot jo c pe voia mea....
Orî urîtă, ori frumosă,
Că e tot din viţa nostră!
5. Haide m ăi!*)
*) Haide m ăi!.... Tot aşa măi, tot aşa!.....
Dă măi, d ă !..... Mân’o, mân’o, m ăi!.... Aşa, co­
pile !.,..... Sus, copile!, etc. sunt strigăte, cu
care jucătorii se încurajază unii pe alţii.
-294

IV.
Piaee-mî mie d’a juca
Cu drăguţa d’altuia, *)
Că se uită pe sub gene
Şi de mine că ş’o teme!
5. Aşa, cop ile!
V.
Strigă, strigă, să se strîngă,
Fetele din valea lungă
Ca oiţele la strungă;
Totă ziua să jucăm,
5. Séra să le sărutăm!
VI.
Fóie verde trei bujori,
A veţi grijă, măi feciori...-
Iată vine-a mea drăguţă
Cu cătrinţa cu zăluţă;
5. A veţi grijă s’o jucaţi,
Numai să n’o sărutaţi!
Mână, mână, măi!

VIL
Altu jocă-o ţîrişoră
Şi-l lovesce, Dómne-o bolă,
De trei luni nu se mal scolă

*) Cu drăguţa d’altuia.....
d s’a pus pentru evitarea hiatului.
 Da eü şi cu mândruţa
5. Jucăm, zeü, tóta ziua
Şi n’avem nici pe naiba!
Na, copile, na!

VIII.
M’a mânat maica la joc,
Cremene şi f o c !
Să jo c fata cea frumosă,
Cremene şi iască!
5. Dar din trei cine le-a şti,
Cea frumosă care-a f i!
Tot aşa, copii!

IX.
Frunză verde de pe soc,
Vino, mândră, să te jo c !
Să te jo c să fii jucată....
Să me pomenesc! vre-odată!

X.
Acum a m’am tulburat
La jucat şi la strigat!
— Mai taci, vere, nu te face,
Că nu jo c i cu cine-ţi p la c e !

XI.
Yaî, mândro, bine ţ’ar sta,
De-aş ju ca cu dumnéta;
296

Da eü jo c cu cine-mi place
Şi tu n ’aî ce dracu’mî face!

XII.
De ce jo c, d’aia-şi juca,
Mână, mână, m ă i!
Pare că’s făcut aşa,
T ot aşa, măi!

XIII.
Dragele mele nepóte,
Nu ve pot juca pe tóté;
Faceţi bine şi iertaţi,
Că pe rend tóté jucaţi!
5. Aşa măi!

X IV .
Mândră maic’am mai avut,
Copil mândru m’a făcut;
M’a băiat cu flori de munte,
T oţi gura să mi-o asculte....
5. Mândrele să mi-o sărute!
Hop aşa, măi!

XV.
Păseruică de pe culme,
Iartă-me, mândro, de glume
Că nu’i om să nu glumâscă,
Şi să nu pecătuiască!
 297

X V I.
De-aici pân’ la Făgăraş,
Nu-mi trebue ceteraş;
Ceteraş e gura mea
Şi-mi pociü zice, când oi vrea.

X V II.
Uiu, iu, până ce’s viu,
D ac’oi muri, mort să fiu!
Uiu, iu, că şi’n mormânt
Eu tot trebue să cânt!

XV III.
Am o rîzâ de inel
Ş’o drăguţă ’n Ciuguzel;
Na, copile!
Am o rîză de verigă
•5. Ş’o drăguţă ’n Şeica mică!
Mână, mână, măi!

X IX .
Zi, Ţigane, până mâne,
Că mândruţiî-i pare bine;
Zi, Ţigane, zi drăguţ,
Pân’ ce-oî rămânea desculţ!

XX.
Bate, Domne, şi mai ţine
Câte-o mândră lângă m ine;
298

Bate, Dómne, şi maî lasă

Câte-o mândră’n câte-o casă
X X I.
Uşurelu-s uşurel,
C’am mâncat carne de miel
Şi costiţă de purcel;
Da şi mândra-i uşurea,
5. C’a mâncat carne de mea
Şi costiţă de purcea!
X X II.
Sciutu-te-a dracu, lele,
Că ţi-e trupul floricele
Şi gura faguf de miere!
Că de mult te-aş fi luat
5. Ş’acuma ţî-aş fi bărbat!
X X III.
Tătăişă bătăuşă.
Draga badiului brânduşă,
Fă-mi cămaşă de fuior,
Că mi-i gându să me’nsor,,
5. Să iaü fata lui Bujor....
Dară nu te supăra,
Că şi de m’oî însura,
Eu de loc nu te-oî uita!
X X IV .
Vai de mine, ce să fac,
Că tóté fetele-mi plac,
 . 299

Nevestele mórte-mí fac.

Mórte-mí fac nevestele,
5. Dar m e’nvie fetele,
Ş’aşa-mî duc eu zilele!
XXV.
Săruta-me, gornicesă,
Că gornicu nu-I acasă,*)
Că s’o dus pe vale’n sus....
D ór nu-s care de ajuns!
X X V I.
Pe sérá să te gătescî,
Copilă ce eşti!
Că de sără vin la! voi,
Copiliţă, hăî!
5. Să te cer dela aî tei,
Mân’o, mân’o, măi!
X X V II.
Asta mie mî-o plăcut,
Numai maică-sa n’ o vrut;
Asta mie mî-o plăcea,
Numai maică-sa n’ o vrea...
5. Vai tuna-te-ar lume rea!
X X V III.
Haide, mândră, să pornim,
Tocm a’n Blaj să ne oprim,
*) Gomic = păzitor de pădure şi în unele
locuri şi păzitor de câmp.
300

C’acolo-i vinul mai dulce

Şi-Î cupa cu doüé duce!*)

X X IX .
Hop leliţă, lelişoră,
Nu lăsa voinic să moră
Pentr’un pic de gurişoră.
Pentr’ o ţîră şi cu trâbă
5. Nici chiar popa nu te’ntrâbă;
Pentr’un pic de sărutat
Nici popa nu-ţi dă pecat!
XXX.
Mândră, mándruléna mea,
Rogă-te de maică-ta,
Să te slobócja séra,
Batăr până la portiţă
5. Numa’n laiber şi’n cretinţă,
Să dai badîuluî guriţă!

X X X I.
Până ce iubiam copile,
Mai era ceva de m in e;
Dar de când iubesc neveste,
Cresce barba fără veste!
5. Aşa măi!

*) Şi-I cupa cu doüé duce.

Duce saü duci este pluralul dela dutcă
piesă de patru crucerî.
 X X X II.
Uiu, iu, mi-am luat de semă:
Epuraşu’î bun de zbmă,
Epuróica de friptură....
Lelea de ţucat în gură!
X X X III.
Place-mi mândra cinăşea,
Că mi-i fală ’n terg cu ea!
X X X IV .
Fóie verde trei alace,
Fă-me, Domne, ce mi-î face,
Fă-me, Domne, lemn de tufă
Să me taie mândra furcă,
5. Să me ducă ’n şe4ătore,
Să me ţie ’n brăţişore!
XXXV.
Mândră mándruléna mea,
Dracul negru te-o ştiut
Că aî gură de véndut,
Că şi eu mî-aşî fi luat
5. Pe vre-o zi de secerat!
X X X V I.
— Mândră, buze marmanzlî,
Dar pe-a cui séma le ţii?
— Dară şi pe-a dumitale
D e’î avea bună purtare!
302

X X X V II.
Mândra mea, mândră de domn,
Nu me drăgosti prin somn;
Când gândesc să dorm maî bine,
Tu te drăgostesci cu mine!

X X X V III.
Me uitai prin pomişori,
Vecjuî negri ochişori.....
Yeni ti după ei feciori,
Să ne facem vânători!
5. Zi, măi, z i !

X X X IX .
Pentru tine, tu Iléná,
Mî-a perit iarba’n poiană.
Pentru tine, Măriucă,
Mî-a perit iarba pe luncă.
5. Pentru tine, mândră hăi!
Mi-a perit iarba pe văi
Şi bucatele’n hotare
Nouă clăi şi nouă care,
Noăă cară de secară
10. Şi nouă de grâu de vară!
Aşa zeii, copile!

XL.
Strigă, strigă tot aşa,
Să resune uliţa,
 303

Uliţa la mândruţa,
Să deschidă portiţa,
Şi s’aprincţă lumina.
5. Aşa, m ă i!

X L I.
Pentru tine, mândruliţă,
Me rup cânii pe uliţă;
Pentru tine, rujă’nvoltă,
Me rup cânii şi me latră
A o le o !

X L II.
Asbră ’nseraî pe costă
Pentr’ un pic de gura prostă;
Hop aşa!
Asâră ’nseraî la cruce
5. Pentr’o ţîr de gură dulce.
Trage, m ă i!

X L III.
Boii ’n rît şi eü la mândra,
Vin juraţii să-mi ia ţundra; *)
Nici cu mândra, nici cu ţundra,
Fire-ar a naibeî dobânda!
5. Zi, măi, z i !

*) Ţundra = zeche. Juraţii sunt membrii

comitetului comunal şi al celui bisericesc.
304

X L IV .
Câte fete-s cu mărgele,
Hop măî, h o p !
Tóte-s drăguţele m ele;
Haide-aşa, măî!
5. Câte fete-s cu cercei,
Hop, copile!
Tote-aştâptă să le ceiü;
Mână, mână, măî!
XLV.
Muieruşcă din Bercuţ
Cu pieptarul cel mândruţ,
De ce dracul n’am aflat
Că tu eşti de măritat,
5. Că şi eu te-aş fi luat
Şi acum n’aş fi strigat
Şi din greü n’aş fi oftat!
Mână, mână, măî!
X L V I.
Draga mea ş’a cui te ţine,
Lasă-me ’n braţe la tine ;
Draga mea ş’a cuî te are,
Lasă-me ’n braţele tale,
5. Că nu maî pociü de piciére!
X L V II.
Mândră cu ochiî bărnacî,
Albă eşti, dar nu-mi prea p la ci;
 Mândră cu ochii negrii,
Albă eşti, dar nu-mi trebui,
‘ 5. Că-s fecior, nu mărăcine
Să me iubesc cu ori-cine!

X L V III.
Zis’a maica să me’nsor,
Să-î aduc un ajutor,
S’ o mai dea de cel cuptor....
Oâte-odată
5. Şi de vatră!

X L IX .
Nici o mândră n’ai afla
Care să grăiasc’ aşa:
B agă’ţi banii în curea!
Nici o mândră nu ţ’ar z ic e :
5. Nu-ţi bea banii, măi voinice,
Că banii ţ’or trebui,
Dbcă te-î căsători!

L.
Puiculiţă, puiü păun,
Treci la badea peste drum
Să cercăm vinul de-î bun.
Vinu-î roşu dulcişor,
5. Ca şi dalbu-ţi obrăjor,
Că-i din bobe roşiore
Ca ş’a tale buzişore!
306

LI.
Cu ibovnică ’n vecini
Nu ţi-i hasnă de ce cinî;
Eşî afară şi mî-o vecţl,
întri’n casă şi oftezi!
LII.
De-aş sei că mé duc în raiu,
Aş lua căruţ şi cai
Şi i-aş da popéi Mihaiü;
Da sciu că’n raiu nu m’oî duce,
5. Că mi-a plăcut gura dulce!
LIII.
De când maica m ’a făcut,
Zeu, drăguţă n’am avut....
Că n’am avut câte una,
Ci cu cârdul totdéuna!
LIV.
Főié verde trei smochine,
Dragu-mi-i, lele, de tine,
Dar mai drag de cin’ te ţine.
Főié verde iac’aşa,
5. Dragu-mi-î de dumneata,
Dar mai drag de maică-ta!
LY.
Trandafir cu patru fire,
M’a făcut maica pe mine
 Sä fiu doftor de copile:
Pe câte le-oî doftori,
5. Prea frumos mî-or mulţămi,
Că nu daü lécurí amare
Sa fie cu supărare,
Ci tot buze rumeióre,
Care plac la fetişore!

LVI.
Mân’ o, măî, că n’are boi,
Numai ochii amendoî;
Mân’o, măî, că n’are vaci,
Numai ochii cei bărnaci,
5. Nu căta la bogătate,
Ci la sprâncene ’nghinate!

LVII.
Nu-î frumos cine se ţine,
Ci-î frumos cui îi stă b in e;
Nu-î frumos cin’ se gătesce,
Ci e, cui se potrivesce!

LVIII.
Ce folos de tine, dragă,
Că eşti albă şi spălată
Şi trăesci tot supărată;
Că io-s negru şi urît
5. Şi trăiesc tot libovit!
308

LIX .
— Ciucur verde de mata să,
Lasă-me, mândruţo ’n casă,
C’afară plouă de varsă
Ş’afară-i vreme vrăjmaşă
5. Şi eu sunt numa’n cămaşă !
— Bucuros mi te-oiu lăsa,
Dacă bine te-î purta!
LX.
Pentru mândra cea din colţ.
Mâneai şepte-zeci de zloţi
Şi pentru vecină-sa,
Pentru dalba Iléna,
5. Mâneai caii şi cocia
Şi-mi făcui datore via!
L X I.
Codrule, frunză rotundă,
Slobozi-mi o ţîr de umbră,
Sub tine să mé umbresc,
Cu mândra să me iubesc,
5. Să pociü zice că trăiesc!
L X II.
Săracele mândrele
Chiscuiesc ca paserile
Pe sub tóté streşinile;
Numai la strâşina mea
5. Chiscuiesc şi nice prea!
 B09

L X III.
Ară badea cu plugul
Alăturea cu drumul
Şi restornă pământul;
T ot ară şi semănă
5. Şi din gură blastemă:
Frunză verde pe copaci,
Să te faci, grâule, faci,
Să te faci, grâule, ’nalt
Şi să stai la secerat
10. Ca mândra la sărutat!
L X IV .
Pentr’un pic de sărutat
Totă ndpte-am tremurat;
Când am fost la sărutat,
Bună palmă-am căpătat....
5. D ’aleo, Domne, ce păcat!
LXV.
Du-me, Domne, şi me pune
Unde-s nevestele bune,
Şi bărbaţii duşi în lume;
Du-me, Domne, şi mé lasă
Unde-î nevasta frumosă
Şi bărbatul dus de-acasă.
L X V I.
Vai de mine, n’am opinci,
Dar mândruţe am vre-o cinci!
310

L X V II.
— Főié verde maghiran,
Da fiî, vere, mai viclén!
— Főié verde trei smochine,
Că sunt mai viclén ca tine!
L X V III.
— Tu te duci, bădiţa, ’n ţâră,
Nu-mi laşi nici o renduială?
— Renduială ţ’am lăsat.
Să nu faci mult sărutat!
L X IX .
C olo’n dél pe potecuţă,
Lângă mândra fântâniţă,
Trece-o dalbă copiliţă
Cu doi pui de raţă ’n braţe
5. Chiar colea sub iea creţă;
Eu mé ţîp să-î iau un puiu....
— Bibi, bade, că te spuiu, *)
C’o veni Sâmbăta mare
Şi de pui o fi ’ntrebare!
10. — Copiliţă, nu mé spune,
Că puiul la loc l’oî pune!
LXX.
Ară badea cu plugul
Câtu-î délu d’a lungul,
*) Bibi = nu pune m âna; se întrebuinţezi
mal cu séma faţă de copiii mici.
 311

Trece mândra cu prânzul:

— Bun lucru, bade, cu plugul!
5. — Să trăescî, mândră, cu prânzul!
— Să fii, bade, sănătos,
Că mî-aî mulţămit frum os!
— Să fii, mândră, sănetosă,
C’aî grăit vorbă frumosă!

L X X I.

— Badea lucră, plóia cură.

Eşî, mândruţă, şi-î dă gură!
— Eii guriţă cum i-ox da,
Că me tem, că m’ o muşca
5. Şi măicuţa m ’o ’ntreba:
Tu, fetică, draga mea,
Avut-ai gură, ori b a ?....
Atunci ce voi cuvânta?
— Spune-î, mândră, tu aşa:
10. Am avut, măicuţă, hăî,
Dar am dat’o la flăcăi!

L X X II.
— Mândră mândrulăna mea,
Păseruică uşurea,
N’ar fi modru şi putinţă,
Să vér mâna ’n sîn la ţîţă?
5. — Haide, badeo, bucuros,
Numai să umbli frumos!
312

L X X III.
Câte fiori sunt pe câmpie
Nu-s ca tine, tu M arie;
Mândra eşti, frumosă eşti,
Numai nu me prea iubesc!!

L X X IV .
Omul negru ca căldarea
Ţipă de résună valea:
— Mândră, zeu, mărturisesc,
Că pe tine te iubesc;
5. Dau-ţî carte dela mine,
Că nu m’oî lăsa de tine!

LXXY.
Mé dusei astăzi la fen
Cu dorul mândruţiî’n s in ;
Maî strîngeam câte-o căpiţă
Şi maî dam pe la guriţă.
5. De lucrat, voi fi lucrat...
Dar guriţ’am căpătat!

L X X Y I.
Copiliţă draguliţă,
De te-aî face-o iconiţă,
Să-mi fii ziua de’ncliinat
.Şi séra de sărutat.
 L X X VII.
Câtu-i fenaţul de mare,
Dorul meü odihnă n’are,
Nici la umbră, nici la sőre
Nici la umbră de căpiţă,
5. Făr’ la tine, copiliţă!

L X X V III.
Floricică floricea,
Mândră mándruléna mea,
Unde-ţî vec} ţîţele’n sîn,
Piciórele nu me ţin,
-5. De nimic nu mai sunt bun

L X X IX .
Hai, mândră, să te sărut,
Că îndată plec la plug,
Să alerg în lat şi ’n lung;
Ziua-i mare,
5. Glia-i tare....
Dragostea n’are răbdare!*)

*) 0 variantă zic e :
Haide, mândră, să te ţuc,
Că mâne mé duc la p lu g;
Ziua-I mare,
Locu-î tare
5. Şi n’am vreme de ţucare !
A ţuca = a săruta.
814

LXXX.
Val de mine, bine mi-í,
Nu sciü mâne cum mí-a fi...
Da şi mâne mi-a fi bine,
C’a fi mândra lângă mine!
L X X X I.
Bate-1, Domne, cui nu-i place
Dura de fată bărnace,
Că nici mie nu-mî plăcea,
Pân’ nu m’am dedat cu ea.
5. D éc’am prins a mé deda,
N’a fost cap de-a o lăsa;
D éc’am prins de-a o iubi,
N’a fost cap a o urî!
L X X X II.
Bate-me, Domne, să zac
într’o grădină cu mac
Cu mândra pe după c a p ;
Bate-mé, Domne, să mor
5. într’o grădină cu flori
Cu mândra de subsuori ;
Bate-me, Dómne, să peiu
într’o grădină cu tei
Cu fruntea pe sînul ei!
L X X X III.
Copiliţă cu dor mult,
Plfică-ţî gura s’o sărut,
 Să me’nveţ a săruta,
Dragă, la guriţa ta,
5. Că e forte frumuşa!
L X X X IV .
Frunză verde ş’o nuia,
Cum să n’am inimă rea:
Eu iubesc, altu mi-o ia....
Lume, focu ’n tine dea!
LXXXY.
— Mândră, merişor domnesc,
Te-aş iubi şi nu ’ndrăsneşc.
— îndrăsnesce, îndrăsnesce,
Dacă inima-ţî poftesce!
L X X X Y I.
Trecu mândra p’ângă mine
Ş’acuma nu mai ved bine;
Nu sciü, fi-va vrăjitore,
De m ’a orbit aşa tare? —
5. Vrăjitore, cum vei fi,
Mândră, eu te voi iubi,
Chiar de tot de m ’aî orbi!
L X X X V II.
Trecui valea mort de sete,
Me ’ntâlniî cu doüe fete,
Améndoüé ’n berte noüé, *)
Săruta-le-aş pe-améndoüe!
*) Bértá = o podobă pentru cap.
316

L X X X V III.
Trandafir, trandafiraş,
Drag îmî e omul cinaş,
. Că se’ncalţă frumuşel
Şi sărută subţirel;
5. Că se ’ncalţă pe picior
Şi dă gură de ficio r!
L X X X IX .
Sărută-me, puişor,
Că de nu me săruţi, m or;
Sărută-me, puiculiţă,
Că eşti dulce la guriţă!
XC.
— Vino, lele, la Bănat!
— Ba eu nu, că am bărbat.
— Da că şi eu am muere,
Şi cu tine tot aş mere!
XCI.
Dragostele din Alma
S’au dus tot pe Târnava,
Pân’ aii stat la Mediaş,
Că-î locul mai drăgălaş,
5. De copile mai cinaş.
xcir.
Apuca-m’aş de ’nturnat,
Frică mi-i de răsturnat;
Apuca-m’aş de ’nvértit,
Frică mi-í de prăvălit!
XCIII.
Cine-a făcut crâşma’n drum,
N'a făcut’o de nebun;
Omenii ’s cu gânduri multe,
Merg în crâşmă să le uite.
XCIV.
Cui e voia să nu moră,
Pună plosca subsuoră;
Cui e voia să trăiască,
Plosca să n’o părăsâscă!
xcv.
Drace, du-o ţâră rea,
Bani destui şi n’am ce b ea !*)
X C V I.
La făgădeul din dél
Mi-o remas al meu suman
Pentr’o ţîr de beutură,
Mânca-o-ar mormântul gură!

X C V II.
Reu-î, Domne, reu-î, zeu,
Când nu-i vin la făgădeu:
*) Intr’o variantă se adaugă ca respuns
Ţîne-o, Domne, ţară bună,
Că sunt tot cu cofa’n mână!
318

Da-î mai reű, Dómne, atunci,

' Cându-ţi dai boii pe junei
5. Şi vacile pe junincî!
XCVIII.
Vinu-î bun, vinarsu-mi place,
Om bogat, eu nu m’oî face ;
Să se mai ducă’n pecate
Şi carele ferecate
5. Şi miórele brumate!
X C IX .
Palincuţa draga mea, *)
M’am jurat, că nu te-oi bea
în totă viaţa mea,
Şi acum de-o septemână
5. Sunt tot cu felcuţa’n m ână! **)
C.
Când mé gat de făgădeu,
Furca e în drumul m eü;
Mé opresce caerul
Şi nu-mi dă pace fusul!
01.
Hop, ţup,
N ’am să’mbuc
Şi la moră n’am să duc;
*) Rachiul (vinarsul) sé numesce în unei©
locuri palincă.
**) Fele, felcuţă = juméfcate de cofa.
 Hop, hop, hop, cu cupa’n braţe
5. Până ’n alba diminâţă!
CII.
Eu y§4 bine, măi ortace,
C’a mea ibovnică-ţi p la ce;
Dă-mî un sfértar de vinars, *)
Că-mî prind alta şi ţ’ o las!
cm .
Multu ’mî place vinarsu
Şi departe-î Reghinu!
Mult ’mî place palinca
Şi departe-î Bistriţa!....
5. Főié verde de mărar,
Naiba să te ia crâşmar,
Că paharu-î cât un cuiü,
Décá-l pui la gură nu-î;
De-ar fi zece
10. Tóte-ar trece!
CIY.
Mândră mándruléna mea,
Floricică albăstrea,
De ai gând să ne iubim,
Vină’n crâşmă să bem v in ;
5. De ai gând să ne lăsăm,
Hai în crâşmă vin să bem,
Trişti să nu ne depărtăm.
*) Sfértar, sfértaí şi fértal = pătrar.
820

CY.
Dragu-mi-i în crâşm’ a bea
Cu omeni de séma m ea;
Dragu-mi-î în făgădeu
Cu omeni din satul meu!

CVI.
Dragă mi-i crâşma’n pădure,
Că béü vin şi mâne la mure
Dragă mi-i şi’ntre copaci,
Că béü vin şi mâne la fragi.
5. Na, copile, na!

C V II.

Săracele fetele!
Dulce-î gura, place-le;
De le-ai da cu lingura
Şi ’ncă nu le-ai sătura!

C V III. -

Câtu-î copila de mică,

Bate-o ş’o pune la furcă,
Că iubesce de pârlesce
Şi la lucru nu gândesce!

CIX.
Nu te teme, mândra mea,
Că cu alta n’ oi şedea....
Numai de nu-mi va plăcea;
 321

Nu te teme, mândră dragă,

5. Că cu alta nu-mi fac trâbă....
Numai de nu-mi va fi dragă!

CX.
Me dusei cu plugu’n costă
Ş’aduse dracu-o nevastă.
Uitându-me după densa,
S’a rupt cucura şi bârsa;
5. Cucură am făcut nouă,
Dar s’a rupt grindeiu ’n d o u ă ;
Grrindeiul pân’ l’am tocmit,
S’a gătat de plugărit! *)

CXI.
Asâră pe vremea cinii,
Când treceam gardul cu spinii,
M’amuţaî, mândră, cu câ n ii;
M’amuţaî şi nici prea tare....
5. Cam sciai că cine sare;
M’amuţaî şi nice prea....
C’am sciai cine trecea!

CXII.
Copiliţă, copiliţă,
Draga badei drăguliţă,
*) Cucura, bârsa şi grindeiul sunt părţi ale
plugului. în loc de tocmit se pronunţă în multe
părţi tomnit.
21
322

Astă vară sugeaí ţîţă

Ş’acum dai bade! guriţă!

CXIII.
Erî am fost la popa ’n clacă*)
Şi n’am găst mândră să-mi p la că ;
Me dusei la şe4ătore,**)
Găsii mândră ca o flore!

CXIV.
Vaî de mine ce să fac,
Care-mi place, eü nu-i p la c ;
Vai de mine ce să fie,
Cui plac eü, nu-mi place m ie!

*) în multe locuri obiclnuesc sătenii şi şa­

tenele nóstre a-I ajuta popii fără plată la sece­
rat, strînsul fânului, căratul bucatelor, etc. Acest
serviciu neplâtit se numesce clacă. Firesce, şi
popa saü orl-cine, care ar cbema pe omeni la
clacă, trebue să se pregătâscă bine cu de-ale
mâncărei, să aibă la ’ndemână un lăutar, doi,
şi peste tot să caute a face munca cât se póte
mal plăcută.
**) Şedătore este o adunare de fete, care
vin să lucreze împreună vre-o döfte, trei ciasurl
din nopţile cele lungi de iarnă. Se înţelege, că
lucrul nu póte remânea aşa sec, ci trebue pre­
sărat cu glume, povestiri, etc. Feciorii încă nu
sunt eschişl dela aceste întruniri pentru lucru
şi petrecere.
 cxv.
Mândruţă, buzele tale
Ştiu că nu-s mărgăritare,
Că-s de piele;
Ca ş’a m ele;
5. Baze moî şi subţirele....
Haî, să ne ţucăm cu ele!

CXYI.
Éca-tá, câtu-î de mare,
Cer gură, zice că n’a re;
Ecă-tă, câtu-î de mică
Şi dă gură subţirică!

CXVII.
Dragă mi-î leliţa ’naltă,
Că-mî dă gură peste portă;
Dar leliţa mititea
Sare gardul ş’o proptea,
5. Şi se fură
De-mi dă gu ră!

CXVIII.
Haide, mândră, după mine,
Să te ’nveţ a trăi bine.
La moră nu te-oi mâna,
De nu-i mere, nu-i mânca;
5. Desculţă nu te-oî purta,
Că i umbla tu, décá-í vrea!
324

C X IX .
Ţucu-ţî, lele, ochii tei
Séra, încuind viţei;
Ţucu-ţî, lele, guriţa
Astară, când te-î culca!*)
CXX.
D ’aveţi grija, măi feciori,
C’or veni fete cu flori
Ş’o veni ş’a mea drăguţă
Cu până de scânteuţă,
5. Mândră ca o păuniţă;
Cu grumazul subţirel,
Cu cosiţa tot câ rcel! **)
C X X I.
Me dusei la rîul sec,
Dorul mândrei să-l înnec
Şi-l băgai în valea sâcă:
Tulaî, tulaî, că se’nâcă!__ ***)
5. La inimă m’arn muiat
Şi nu l’am mai înnecat.

*) Âstară să întrebuinţăză în unele locuri

în loc de astá-sérá = de-sără.
**) Cu cosiţa tot cârcel.
Un jucător mai glumeţ adaugă ca refren:
Ca o codă de purcel!
***) Tulaî (dela ungurescul tolvaj = hoţ)
este o esclamaţiune de disperare, care adeseori
se întrebuinţâză şi în glumă.
 C XXII.
Dragostele nevestescí
Mi te bagă pe fereşti
Şi te scot pe unde pot,
Pe sub straşină, prin pod!
C X X III.
Mândra mea de mândră mare
Nici obială ’n cismă n’are,
Ci se’ncalţă cu hârtie,
Ca să-mi fie dragă mie!
C X X IV .
Dela noi a treia casă
Este-o fată ş’o nevastă;
Cu nevasta me iubesc,
După fată me topesc!
cxxv.
H o p ! săracă mândra mea,
De mâncat îmi aducea
Lapte acru ’ntr’o mărgea;
Mâneam şi-mî mai remânea.
5. Dar acuma însurat
Trăiesc ca ş’un împărat
Şi nici când nu-s săturat!
C X X V I.
Ochişori ca la mândra
N ’am vest în totă lumea.
326

Numa’n térg la Oraştie

La o dómna ’ntr’o cocie;
5. Da nici dómna, zéü, n’avea
Ochişori ca mândra m ea !
Aşa, feciori!
C X X V II.
M’a făcut maica pe fen,
Să me cheme Gherasîm ;
M’a făcut maica pe paie,
Să me cheme Nicolaie;
5. M’a făcut cu bucurie,
Să mé chieme V asilie!
C X X V III.
M’a făcut maica pe lună,
Să fiü tot cu voie bună;
M’a făcut maica ’ntr’o nópte,
Să iubesc fetele tóté;
5. M’a făcut maica’n coşer,
Să fiu puiü de căluşer! *)
C X X IX .
Marişcuţă dela vamă,
Taie-un puiü şi ne fă zéma;
*) Căluşerii sunt nisce flăcăi (de obiceiü
12 la număr), cari se legă între sine sub anu­
mite formalităţi pe un timp anumit, în care cu-
treeră satele de prin împrejurime şi esecută voi­
nicescul joc al Căluşerilor. Conducătorul lor să
numesce vătaf. Lăgănul căluşerilor este mănosa.
câmpie a Mureşului.
 327

Cându-i trece pe la noî,

Pentru unu ţ’om da doî,
5. Pe de-asupra buze m o !!

cxxx.
Hop, mândruţă, gura ta
Pentr’un husoş nu o-aş d a ; *)
Nici p’un husoş, nici pe doî,
Nici p’un car cu sése b oi!

C X X X I.
Cine are dor şi drag,
Câtu-î lumea-i tot betég;
Eü sciü bine după mine,
Că-s betég în tóté zile.
5. Aşa, măi!

C X X X II.
De n’ar fi mândra frumosă,
N’ar fi fata mâniosă;
Dar mândruţa-î ca o stea,
Petele n ’o pot vedea!
5. Hop, cop ile!
C X X X III.
Dela grajd până’n poiată
Nu scăpaşî nesărutată;
Hop, lele, hop!

*) Husoş = sfanţ.
828

Din poiată până’n şură

5. Nu scăpaşî, să nu-mi dai gură.
Hop, lele, hop!

C X X X IV .
Fă-me, Domne, ţintă ’n grindă,
Să v§4 mândra când se schimbă;
Fă-me, Domne, ţintă ’n portă,
Să ve4 mândra cum se p ortă !

cxxxv.
De-aş mai fi odată june,
Ştire-aş péna cum se pune,
C’aş pune-o după ureche
Ş’aş mere séra la fete.
5. De-aş mai fi odată fată,
Ştire-aş péna cum se pörtä,
C’aş purta-o în cosiţă
Ş’aş da séra la guriţă!

C X X X V I.
Zis’am, zis şi m’am jurat,
Că n’oî mere séra ’n sat
La nevastă cu bărbat;
Dar ş’asâră m’am scăpat,
5. M’am scăpat, c ’am fost c ’am beat
Ş’am venit cu capul spart.
Când era gura mai dulce,
P e bărbat dracu-1 aduce.
 329

Eü 1’ întreb de sănătate,
10. El îmi dă cu pumnu’n spate;
Eu mi-1 întreb de trăit,
El me’ntréba: de ce-am vint?....
Prin susaiü
Abia scăpaiu,
15. Prin urzici
T ot cu beşici!
C X X X Y II.
Câte stele lucitóre
La un loc cu sfântul sőre
Pentru mine stau să jóre,*)
Că’s de trébá forte ta re;
5. Dară luna hamişa
Zice, zeu, că n’o jura,
Că m’a vest Miercuri séra
Prin grădină cu mândra!....
De-oî fi, Domne, vinovat,
10. Vrednic sunt de spânzurat
Pe pociump de petrânjei,
Cu funii de tăieţei!
C XXXVJII.
Vaî de mine, că nu pociü
Să me duc la tîrg la Mociű,

*) Intr’o variantă se zice în loc de 1— 3

num ai:
Stă să jóre
Sfântul sőre, etc.
330

Să m’arunc între cojóce,

S’aleg mândrei, care-i place;
5. Să me uit după şirăg,
S’aleg mândrei, care-i drag,
Şi să iau térgu de-a rendű,
Să iaü mândrei, care-î gându l
Hop, măi!
C X X X IX .
Fost’am, fost eu oile
Pe costa cu florile
Ş’am perdut cimpoile
Şi le-aü găst ţigancele
5. Ş’aîi suflat într’însele,
De le-au crescut ţîţele
Ca vara căpiţele!
Strigaţi, măi!
CXL.
— Frunză verde foi de nalbă,
Ce duci, mândră, pe sub salbă,.
Colea’n iişoră albă?
— D a doi pui de turturea.
— Dă-mi-i mie, draga mea.
— Bibi, bade, de-acolea,
Că nu-s pentru dumneata!
CXLI.
Daţi din gură, măi feciori,
Nu şedeţi ca’n şe4ătorî!
D ’aucţî, măi!
 cx L ir.
Cucuie
Voinicule,
Cucuţule porumbac,
Décá vréí să-mî fii pe plac,
5. Netezesce-ţî penele
Ca mândra sprâncenele;
Netezesce-ţî codiţa
Ca şi mândra cosiţa!
Strigă, măi!
CXLIII.
D ’aucjiţî, feciori cu ţundră,
Mândră-î lumea cu ce-î mândră,
Mândră-î lumea cu feciori
Ca grădina cu bujori;
5. Mândră-I lumea şi cu fete....
Făr’ de feciori reu îi şede!
C XLIV.
Hop, săracile cop ile!
Cum se uită nopţi şi zile
Peste gardul viilor
La jocul copiilor!
CXLV.
Hop, săracă Micsăsană,
Ţucu-î ochii ş’o sprâncbnă
Şi cercelul din urechie,
Cine m ’o vedea, să crepe!
.382

CXLYI.
Főié verde de secară,
Bună-î gura dela vară:
Nici îi dulce, nici sălcie,
Fără cum îmi place mie!
CXLVII.
Trecui valea ş’un păreu,
Me’ntâlnii cu dragul meu,
Cu dragul meü cel iubit,
Pe care l’am părăsit,
5. Părăsit, şi nu prea tare,
Că-Î dau câte-o sărutare!
C X L V II L
Frunză verde, flori merunte,
Eşitu-mi-au vorbe m ulte;
Las’ să iasă, că nu-mi strică,
Că-s tîneră şi voinică!
C X L IX .
— Hei, leliţă dela Blaj,
Ce ţi-î trupu-aşa cinaş?
— Las’ să fie, las’ să fie,
C’aşa-i din copilărie,
Făcut spre minunăţie!
CL.
— Mândrulică, ochii tei
Bine sămănă cu-ai m ei!
— Da cum foc n’or sămena,
Că’s făcuţi pe séma ta!
CLT.
— Unde-aî fost, leliţă, unde?
Spune, nu te maî ascunde.
— Colo ’n jos, la perişori,
De-am dus apă la feciori:
Apă rece de gustat,
Buze moi de sărutat!
CLII.
— Spune-mi, mândră-adeverat
De când badiü te-a lăsat,
Tu cu câţi te-ai sărutat?
— Cu vre-o cinci
T ot cu opinci,
Cu noüe
Cu cisme noüé,
Cu zece
Cu căpenege!
CLIII.
Bădiţă cu perul creţ,
Ce te ţîî aşa măreţ?....
Perul teu dâcă-î mărgele,
Gura mea-I fagur de miere l
CLIV.
Főié verde de dupléü,
Insoră-te, badiul meO,
334

Şi trăiesce, badeo ’n bine

Şi gândesce şi la mine,
5. Că şi eu m’oî mărita
Ş’oî gândi la dumneata!

CLV.
Cucuruz de pe deluţ,
Ce eşti, bade-aşa mândruţ?
Că n’aî car ou şâse boi,
Nici curtea plină de oi,
5. Nici o brazdă de ogor....
Făr’ dór ciórecí cu şinor!
CLVI.
Mergând séra pe uliţă,
Mé ’ntélnií c’o copiliţă,
Cerui gură de-o groşiţă.
— Măi bădiţă bădişor,
5. Bată-te al mândrei dor;
Nu-s fată de potlogar,
Să dau gură pe creiţarî,
Ci-s copilă tinerea
Şi la faţă frumuşa...
10. Şi dau gură num’aşa!
CLV II.
în fundul grădinii nóstre
Un voinic patru boi pasce
Şi-şi tot mână slugile,
Să-î trimiţ eu buzele;
5. Dară, zeü, n’am nebunit
Să fac lucru-aşa pocit.
Vie gazda boilor,
Oâ şti’ rendül buzelor!

CLVIII.
Frunză verde ş’un bănuţ,
Nu stă lumea ’ntr’un drăguţ....
— Ba stă, zéü, dacă-î mândruţ!
Frunză verde ş’o frăguţă,
5. Nu stă lumea ’ntr’o drăguţă....
— Ba stă, zeu, dacă-î mândruţă
OLIX.
Fă-me, Domne, ce m’eî face,
Fă-me, zeu, mândrei ce-î place,
Fă-me flóré de cicóre,
Să mé ducă’n şezătore;
5. Fă-me mândră păseruîcă,
La mândruţa ’n ferestruică,
S’o ved séra când se cu lcă !
CLX.
Măî bădiţă buze moî,
Ia séma când vii la noi,
Şi nu da pe lângă şură,
Oă avem o căţea sură,
5. Ci vino pe mai în jos,
Că e uşa de rogoz,
Cum pui mâna, pică jos.
336

Dă, bade, tot prin gradină,

Că nu-i găsi ném de tină,
10. Ci tot iarbă în v e lită ,
Pentru tine încolţită!

CLXI.
M’o făcut maica ’ntre bracjí,
Ibovnică la doi fraţi;
M’o făcut maica ’ntre meri,
Ibovnică la doi veri:
5. M’o făcut maica pe lună,
Să im tot cu voie bună!

CLXII.
Zis’a tata că m’o da
După Micloş cătana,
Că-î cu péná’n pălărie
Şi cu pinteni la călcâie;
5. Când păşesce,
Sdrăngănesce,
Inima mi-se topesce
Ca unsórea cea de pesce!

CLXIII.
Réü e délül cu cucute
Şi badea cu mândre multe;
Pân’ ajunge pe la tóté,
Trece, zéü, de miez de nópte
 337

CLXIY.
Dă-me, maică, după Gheorghe,
Nu mai face-atâtea vorbe,
Ca colea e Grigoraş
Şi lua-l’oî mintenaş,
5- Făr’ să-ţi spuiü ţie cevaş!
CLXV.
Pe păreul cu spini ver4î
Mere Ana cu scovercjî;
Şi zeü, ore cui le duce?....
Pare-că la gură dulce!
CLXVI.
Frunză verde nu şi nu,
Cu ce te ţîi, bade tu ?....
Nici frumos nu eşti prea tare,
Nici gazdă nu eşti prea mare,
5. Făr’ pe sdmă dumitale.
Nici ai boi,
Nici ai slugoi;
Nici ai junei
Cu corne lungi,
10. Fără curele cu bumbi;
Nici, bădiţă, vaci cu lapte,
Fără curele ţîntate!
CLXVII.
Mai bădiţă Moldovene,
Hai la maica de me cere,
22
338

Că m ’ oî face mâniosă,
Dar veni-voiü bucurosă!

CLXYIII.
Pentru tine, mă bădiţă,
Me teme cea măiculiţă
Şi nu-mi dă drumu ’n uliţă;
Măcar m’ar putea lăsa,
5. Că dracu’ţî are grija!

C L X IX .
Foie verde trei smochine,
Ce hasnă, badeo, de tine,*)
Ce hasnă, că tot slujesci
Şi nimic n’agonisescî,
5. Făr’ slujesci pe-o ţundră sură
Şi pe-o pipă cu ciutură?
— Főié verde, flori de fragă,
Lasă, mândră, lasă, dragă;
Pe simbria socotită
10. Facu-mî casă şindrilită;
Pe simbria dintr’un an
Facu-mî casă cu pridvan!

CLXX.
Dragu-mi-î bădiţa, drag,
Care nu trage tăbac;

*) Hasnă = folos. A lua hasna unui lucru

= a-1 folosi bine.
 339

Dar maî drag mi-i care trage,

Ca cu pipa trebă-şî face
5. Şi pe min’ mé lasă’n p a ce !
C L X X I.
Du-te, drace, ia badea
Şi-I adă pălăria,
Să vie la pălărie
Ş’apoî să-mi rămână m ie!
C L X X II.
Frunză verde mărăraş,
Am drăguţ păcurăraş,
Vine séra,-aduce caş,
Diminéfa urdă dulce
5. Şi-mî dă gură şi se duce,
Şi se duce ’n codrii ver4î,
Până séra nu-1 mai vec}í!
C L X X III.
Uiu, iu, flore de mac,
Dulce-i gura de diac;
Dar nu-I dulce ca gura,
Ci-î dulce ca şi mierea!

C L X X IY .
Bate, Domne, pe ’ mpăratul,
Că mi-a cătănit bărbatul,....
Dar nu l’a cătănit bine,
C ’am autţit, că iar vine!
22*
340

CLXXY.
Vaí de min’, mult m ’am temut,
C’a veni iarna curând
Ş’oî lua bărbat urit;
Dar mî-a dat Dumnezeu bine,
5. Că e mai frumos ca m ine!

C L X X V I.
— Tu, leicuţă Cătălină,
Ce dai la bărbat de cină?
— Főié verde din grădină.
— Dară la drăguţul teu?
5. — Vin roşu din făgădefi!

C L X X V II.
— Frunză ’n prun, frunză sub prun,
Ian eşi, mândră, până’n drum !
— Frunză verde dintre vii,
Eü, bădiţă, aş eşi,
5. Da’s cu manile în pâne
Şi cu mutu lângă mine.
— Lasă pânea să dospescă
Şi pe mutul să-l stropşâscă!

C L X X V III.
Vecinul de lângă mine
Totdéuna ’mi prinde bine.
Vecin mândru de n’ar fi,
Cu mutul ţi s’ar urî!
 341

C L X X IX .
Nevăstuţă cu chindeü,
Vai de măritatul téü,
Că te-al măritat cu dracu
Şi ţi-î băutor bărbatu!
5. — Las’ să fie cum o vrea,
Că drăguţ pe séma mea
Mintenaş voiü căpăta!
CLXXX.
— Deschide uşa, măi lele,
C ’aduc în gură mărgele!
— Lasă-le unde le-ai pus,
Pănă-i vedea mutul dus:
5. C’amu dórme mutul beat
Cu puşca plină la cap,
Cu săbii la şold legat;
La piciére
Cu pistóle
10. Şi mă tem să nu se scăle!

C L X X X I.
— Nevastă cu pânzătură,
Treci Mureşul şi-mi dă gură!
— Grura mea e măsurată
Şi pentru altul păstrată,
5. Cu copu morariului, *)
Pe séma bărbatului!
*) Cop = cupă, cofă.
342

CLXXXII.
Copiliţă cu brâu roşu,
Vin’ încoce, vin’ la m oşu;
Ca moşu nu-i nime’n ţbră,
Oă-ţî da pită de secară!
C L X X X III.
Eu iubesc, baba iubesce,
Casa ni-se pustiesce;
Dar de-aş iubi numai eu,
Casa ndstr’ar sta mereu!
C L X X X IV .
Bine nu-i nici gazdă mare,
Nici să fii sărac prea tare.
Gazda mare se gândesce,
Săracul se tot trudesce;
5. Gazda mare-i om gândit,
Săracu-î tare trudit!
CLXXXV.
— Ce câţi, bădiţă, pe luncă?
— Cat o vacă ş’o junincă
Ş’o bală de ibovnică.
Vaca vréü să mî-o găsesc,
5. Cu mândra să me iubesc!
C L X X X V I.
Câtu-i lumea pe sub sőre
Nu-I bine ca ’n şe4ătore,
 343

Că sunt fete şi fecióre

Şi mai uiţi din supărare,
5. Şi sunt fete şi feciori
Şi mai uiţi din supărări!

C L X X X V II.
Cine-î gazdă şi avut
Toţi îi dau bani împrumut;
Da noi care nu avem,
Cerem şi nu căpătăm.
5. De-am avut, de n’am avut,
Am trăit cum am putut;
De-om avea, de n’om avea,
Om trăi cum om putea!

C L X X X V IIL
Cine dracu-a mai văifut
Iepure vara cosind,
Iepuróica fen strängend,
Cióra cu ciocul greblând
5. Şi baba de jo c fugind!

C L X X X IX .
La fântâna cea de piatră
Judecă-un fecior pe-o fată.
Judecata-î şi făcută:
Strînge-o ’n braţe ş’o sărută!
344

cxc.
Căluşerî de pe Câmpie
Cu opinci de ciocârlie,
Căluşeri de pe Târnava
Cu opinci de scrófa négra,
5. Daţi, măi, daţi,
Nu ve lăsaţi!
 STRIGĂTURI SATIRICE.
- ^ « í r -

in ciuda fetelor si
>
nevestelor.
CXCI.
Mândra care jo că bine,
Me învaţă şi pe mine;
Mândra care jóca réü,
îm i strică şi mersul meu.
5. Dragă, de nu sciî juca,
Vremea n’o maî încurca!

CXCII.
A oleo şi vai de mine,
Aş juca şi nu sciü bine;
M ’aş lăsa şi iar nu-mi vine,
Gă mî-e frică de ruşine!
CXCIII.
Dómne, reü capu me dóré,
Când secer vara pe sőre;
Cându-i zi de serbătore,
Sunt uşoră forte tare.
5. Cându-î vremea lucrului,
Vine boia trupului!
 CXCIV.
Astă fată şti’ juca,
C’a’nveţat’o maică-sa;
Ţine-o, Domne, lângă mine
Să me’nveţe jocul bine.
5. Ian’ te uită cum se’ntórce,
Pare că-i legată’n doge;
lan’ te uită cum se ţipă,
Par’ că sare de pe rîpă!

CXCV.
La mândruţa jucăuşă
E gunoiul după uşă;
La mândruţa’n jo c bărbată
Curtea nu e măturată;
5. La mândruţa ’n jo c voinică,
Spală óla tu, pisică!

CXCYÍ.
Astă fată bine jocă,
Numai pare că cam şchiopă;
De-ar fi şi bădiţa şchiop,
Te-ai putea uita la jo c !

CXCYII.
Eu la joc, mândra la joc,
Mălaiul de Joi la foc.
Cu mândruţă jucăuşă
Mânci mălaiul tot cenuşă!
 CXCVIII.
Omu ’n lume multe vede!....
La o casă şepte fete
Şi fântână sub părete;
Cânele móré de sete!
C XCIX.
— Bădiţă de lângă .noi,
Bădiţă cu şese boi,
Vinde patru
Şi-mi fă patu;
5. Vinde doi
Pe perinî m oi;
Vinde iapa înşelată,
Şi ia-mî pilotă ’mbrăcată!
— Aşa, zeü, mândruţa mea,
10. Oî face pe voia ta,
Ş’ oî vinde doué viţele
Ş’oî lua biciu de curele
Ş’oi face din tin’ muiere!
CC.
Uiu, iu, mândruţa mea,
AucţI ce zice lum ea:
Că te culci sóra cu sőre
Şi te scoli în prânzu mare,
5. Cându-Î ciurda ’n zăcetore
Şi sórele pe răzore.
Dragă, schimbă’ţi purtarea,
Dâcă vréi să fii a m e a !
318

CCI.
Cucuie cucuţule,
Cucuie drăguţule.
Cântă dimineţile
Pe la tote porţile;
5. Să se scóle tontele,
Că le remân vacile
închise, săracile!

CCII.
Mărita-m’aş să nu şecj,
Numai câmpul să nu-1 ve4;
Câmpu să-l vaiţă bărbatul,
Eu numai să-mi aştern patul
5. Şi să puiü hârbu’n ferăstră, *)
Să ve<f, bine-mi stă nevastă?

CCIII.
Fost’am fost la şe4ătore,
Unde-s fete lucrătore;
Tóté fetele torcea,
Numai pró sta mea plângea.
5. Nu mai plânge, tontă fa,
Că dracul te-o mai lua
De-î fi, tontă, tot aşa!

*) Şi să pun hârbu’n feréstrá....

Hârbul = un hârb de oglindă.
 349

C C IV .

Főié verde odoléná,

Asta-î mândra mândrulână,
Ţesătorea pânzelor,
Bărbata bărbatelor.
5. Până ţese-un cot de pânză,
Codrul nu mai are frunză.
Ţese-un cot
Şi fuge ’n pod;
Ţese-o natră,
10. Rupe-o spată.
Printre iţe şi fuşteî
Pasce-o scrofă cu purcei;
Printre iţe, printre spata
Pasce-o iapă ’ mpedecată!*)
CCV.
Bate, Domne, pe lelea,
De ce ş’a perdut cheia,
C’a rămas lada ’ncuiată
Şi ea umblă neschimbată!
CCVI.
Bine-Î stă mândrei gătată
Cu vestminte dela şatră,
Dar mai bine i-ar şedea,
De-ar fi ţesute de ea.
*) Spată, iţe, fuşteî, etc. sunt părţi ale rés-
boiuluî de ţesut. Natra este un termin, prin care
se arată o parte din ţesătură.
350

5. Săracele şetr6le
Cum mărită fetele!....
De n’ar fi Armén cu şatră, *)
N’ai vedea fată gătată!
CC VII.
Câte şute, câte mute
Tóte-s cu barşon pe frunte;
Lelea cu barşonele
Nu şti’ mulge oile!
CCVIII.
De s’ar fese pânza’n baltă
Fără iţă, fără spată,
Fără léc de suveicuţă,
A r ţese ş’a mea mândruţă;
5. Suveica şi iţele
îi mănâncă zilele!
CCIX..
Fóie verde de cicóre,
Am o mândră ca ş’o flore;
Frunză verde de mer dulce,
A m o mândră ca ş’o cruce
5. Şi la lucru n’o pot duce.
Diminéfa-i rouă mare,
Şi se udă pe piciére;
*) De n’ar fi Armén cu şatră.....
Neguţătorii cu şetre de pe la tergurl sunt
mal cu sémá Armeni şi Evrei.
 351

Când apune sfântu sőre,

Staü ţîntaril să te-omóre;
10. Peste zi se prea ’ncălcţesce
Şi, biata, prea se ’negresce!
OCX.
Lunia, Marţia n’am lucrat,
A ţinea ra’am apucat;
Miercurea e serbătore,
Că scapă de multe b ó lé ;
5. A poi Joile-s legate,
N’o! lucra, să-mî fac pécate;
Vinerile le cinstesc
Şi nu mé prea ostenesc;
Sâmbăta, când aş lucra,
10. Gata-i popa cu toca,
Să ’ncăpă vecernia.....
Stăî, părinte, nu toca,
Că eu încep a lucra!
CCXI.
Luaţi, feciori, séma bine,
Că ş’a mea drăguţă vine
Cu laibăr şi cu pieptar,
Cu pieptar cu buzunar.
5. D ’aşa vine de gătată,
Ca o clae negreblată;
Din ’nainte lungă’n şurţă,
Din dérét lungă’n cretinţă!
Din ’nainte scurtă’n pole,
852

CCXII.
Nici o bolă nu-î uşoră,
Ca vara la umbrişoră;
Nici o bolă nu e grea,
Ca vara cu secerea!
CCXÍII.
Floricică floricea,
Mândră mândrulena mea,
De frumosă eşti frumosă
Ş’aî fi bună de mirésa,
Dar te strică guriţa,
Că-ţî umblă ca meliţa!
CCXIV.
Frunzuliţă ş’o nuia,
Mândră mándruléna mea,
De frumosă eşti frumosă,
Dar iea nu ţ’o şti cose,
5. Că ţ’o cose făina
Şi ţ’o cose slănina.
Iea dela brîu în sus
Cusută-î pe cucuruz;
Iea dela brîu în jos
10. Cusută-i pe grâu frumos
Ca şi faţa lui Christos!
CCXV.
Mărita-m’aş, mărita,
Cu suveica nu sciu da,
 Cu badea nu sciü juca,
Pita n’o sciü frământa;
5. Pe lopată n ’o pociü pune,
De n ’oî lega-o c ’o fune!
CCXVI.
Firuţ verde de ovés,
M’a mânat maica să ţes,
Eră eü de prea bărbată,
Mé şuii în pod îndată
5. Şi cătai printre podele,
Să v§4 pânza cum mai mere
D ór’ sfinţii vor fi făcut,
Pânza să se fi ţesut!
CCXVII.
Zice taica să me ’nsor,
S’aduc mamei ajutor;
Dară mama nu me lasă
Să-î aduc leneşă ’n casă,
5. Cum eşti tu, măi jupânâsă!
CCXVIII.
D ’aşa-i rândul fetelor,
Cumu-i rândul merelor;
Până-s mere mititele,
Staü în crénga făloşele;
5. Decă cresc şi dă un vént,
Pică tóté la pământ.
Pică jos şi putre4esc,
Nimăruî nu-î trebuesc!
354

C CXIX.
Badea ’nalt cât un cireş,
Mândra cât un fedeleş;
Badea ’nalt cât o prăjină,
Mândruţa-i totă ’n ţărînă.
5. Mé mir ce se mai iubesc,
Că nici când nu să’ntelnesc!
ccxx.
Dat’a para,
A rs’a ţâra
Ş’a rămas o porumbea,
Samenă lelea cu ea;
5. Ş’a rămas un mărăcine,
Samănă, lele, cu tin e!
CCXXI.
Eü trag grapa după m in e;
Eu o trag şi ea nu vin e!
CCXXII.
Bate-mă, Domne, cu bâta,
Nu mă bate cu urîta.
Milostive Dumnezeu,
Nu mă bate aşa rău,
5. Că şi io-s copilul tău!
C C X X III.
Dragă mi-i leliţa 'naltă,
Că-mi dă gură peste portă;
 Dar leliţa mititea
Se ’ntindea şi n’ajungea!
ccxxiv.
Câte fete cu pieptare,
Tóte-s strâmbe de spinare
Ca cârligul la căldare;
Dar mândra cu şubeica
5. E oblă ca secerea!
ccxxv.
Asta-i lelea, care-o vecji,
Care ne făcea scovercţi;
Asta-i lelea dinainte,
Care ne făcea plăcinte
5. Şi care-am scos’o din minte
C C XXVI.
Asta-î mândra, bat’o sfinţii,
Care-a căst şi ş’a rupt dinţi
C C X X V II.
Badea ’nalt ca ş’un husar,
Lelea până la pieptar;
Badea mândru şi voinic,
Şi mândruţa de n im ic!

CC X X VIII.
Ciudă mi-î şi reu îmi pare,
C ’am iubită şi nu-I mare.
356

Am nădejde c ’o mai cresce,

Când o prinde mâţa pesce
5. Şi coda ia urs o cresce!
C C X X IX .
Dragă mi-î mândra micuţă,.
Că la câmp e liărnicuţă :
Dară mândra hălăoie,
D ac’o duci în câmp, se móie
5. Şi mereu cobesce-a p ló ie !

ccxxx.
Feresce-me, drăguţ Domne,
De junincă liegbeşă, *)
De leliţa leneşă;
Feresce-me, drăguţ Domne,
5. De fata cu buză m are;
Feresce-mé, drăguţ Domne,
De mazăre oleiată
Şi de lelea drâmboiată;
Feresce-me, drăguţ Domne,
10. De grădina cu frăgarî,
De lelea cu cisme marî!

C C X X X I.
Fetele care s măreţe,
Nu se ţin cu corobeţe,

*) Junincă hegheşă = cu cornele ridicate

şi date spre índérét.
 Ci se ţin cu miez de mac
Şi cu buze de diac.
5. Fetele, care-s frumóse,
Nu se ţin cu prune grase,
Ci cu prune dulducuţe
Şi cu vin din donicuţe!
C C X X X II.
Fetele
Sérmanele,
Or trimis carte la curte,
Ca ele-s fete de frunte,
5. Ş’o venit carte ’napoî,
Că-s töte nisce nevoi!
C C X X X III.
Leliţa cu nasul lung
Ducea tăieţeî la plug
Şi de nas s’a ’nchedecat,
Tăieţeiî i-a versat!
C C X X X IV .
Mândra cu şurţ de mătasă
Ş’a uitat un ochiü acasă;
Mândra cu şurţ de carton
E cu ochii plini de som n!

ccxxxv.
Nici cu gândul n’am gândit,
Cine m’a ciufuluit:
358

Rădăcina dintre cepe

Şi urîta dintre fe t e ;
5. Zeu, tăciunele din foc,
Urîta cu care jo c !

C C X X X V I.
Pentr’o mândră cât o nucă
T oţi feciorii se bursucă;
Pentr’o fată cât o câpă
Stau feciorii să se bată!

C C X X X V II.
Lelea ’naltă smernică,
Mergând la biserică,
De pole se ’nchedecă!
C C X X X V III.
Totă fata
Sare balta,
Numai ştirba
Scote limba;
5. Da şi órba pipăia,
Drăguţ, să saie şi ea!*)
C C X X X IX .
Lelea mică, mititică,
D éc’o pui la sac, rid ică;

*) Da şi órba pipăia,
Drăguţ, să saie şi e a !
Drăguţ în loc d e : drag Domne, an Domne,
espresiune ironică.
 359

Lelea ’naltă ca ş’o salcă, *)

D ec’ o puî la sac o calcă!
CCXL.
Pe colea p’ângă palan
Me’ntâlnii c’un bogătan;
Bogătanu zice-aşa:
Ia, junere, fata mea,**)
5. Că-ţî dau şdse boî cu ea.
— Ş6se sute de mi-î da
Şi fata nu ţ’oî lua.
Mie-mi trebui ţesătore,
Pata ta-i scurtă ’n picidre;
10. Nu ajunge la tălpige, ***)
De nu i-oî pune cârlige!
CCXLI.
Trecui valea satului
La fata bogatului,
Şi bogatu-mî dă avere
Să iaü fata lui muiere.
5. Boii-s buni, vacile-mi plac,
Dar cu hâda ce să fac?
CCXLII.
Pentr’ o ţîr de loc de casă
Nu iau fata cea rem asă;
*) Salcă (pe la Năseud) = salciă.
**) Junere (în munţii apuseni) = ginere.
***) Tălpige sunt lemnele dela resfaoiul de>
ţăsut, pe care sé apasă cu piciórele.
360

Pentr’o ţîr de loc de şură

Nu iau fata ştirbă’n gură!

CCXLIII.
Fata crescută’n mătasă
N’ai la ee-o aduce ’n casă.
Ţie-ţî trebui ţesătore,
Ea se culca tot cu sőre
5. Şi se scolă ’n ziua mare;
Cât se scolă,
Cată ’n olă,
N’a rămas ceva d’asără?

CCXLIV.
De-oî trăi ca frunza’n vie,
Nu iau fată cu m oşie;
Mai bine iau o săracă
Ce cu mâna ei se ’mbracă,
5. Ce voi zice eü, să facă;
Când oi z ic e : taci, să tacă

CCXLY.
Mândra cu şurţ de carton
A r fi bună dup’ un domn.
Dar cenuş’ ajunge ’n horn ;
Mândra cu şurţ de mătasă
5. A r fi bună preotăsă,
Dar e cu gunoiü ’n casă!
 361

CCXLVI.
Place-mî fata sărăcuţă,
Că umblă vara desculţă
Şi iarna cu opincuţă;
Dar cu fata de bogat
5. Totdéima eşti mustrat:
Să-Î cumperi cisme de capră,
Că altele se tot crapă,
Şi de óié
Se tot rnoie,
10. Şi de ţap
Îî sar în cap!

CCXLVII.
Dragi îmi sunt boii şi carul,
Dar pe fată mânce-o jarul;
Dragi îmi sunt boii şi locul,
Dar pe fată ard’ o focul!

CCXLVIII.
Dragă mi-î fata săracă,
Că cu mâna ei se’mbracă;
Dar fata de gazdă mare
T o t cu mâna la parale!

CCXLIX.
De-aş ajunge pân’ la tomnă,
Să me’nsor, să iaü o dom nă;
362

Fie dómna de ţigan,

Numai să aibă vigan. *)
5. — Lasă-le la dracu domne,.
Că şi ele mor de fő m é !

CCL.
Câte fete ’n sat la noi
Ţote-s bune de cimpoi,
Er fata diacului
De cimpoiul dracului!

CCLI.
Vai, mândruţă, albă eşti,
A lbă eşti, frumosă eşti;
Dar eşti albă de albele,
Roşie de rumenele!

CCLTI.
Vai, mândră, frumosă eşti
Vara, când te rumenesci;
Dar când eşti nerumenită,.
Eşti ca via neplivită!

CCLIII.
Ar<ţă-te focul, potică, **)
Că faci pe lelea voinică.

*) Vigan = rochia de pe la oraş.

**) Potică = apotecă, farmacie.
 863

în potică cum se bagă,

Ea de rumenele ’ntrébá,
5. Şi de cumva nu găsesce,
Dómne, réü se necăjesce!

CCLLY.
Săracele fetele,
Multu-şi bat piciórele
Pe tóté rézórele,
S’adune cépa ciorésca,
5. Faţa să ş’o rumenéscá.
Oépa ciorii s’a uscat,
Fetele s’aü superat!

CCLV.
Mândra mea, frumosă eşti
Colea, când te rumenescî;
Er când nu eşti rumenită,
Eşti ca dracul de urîtă!

CCLVI.
Mândra când e rumenită,
Cu cinci sute nu-î plătită;
Dar când se desrumenesce,
Nici doi bani nu mai plătesce!

CCLVir.
Floricică floricea,
Mândră, mándruléna mea,
364

Aş jura cu jurători,
C’aî purtat un car de flori
5. Ş’o căruţă de bertiţe
Şi una de rumeniţe!

CCLVIII.
Mândra mea, de mândră mare,
Nici un dinte’n gură n’are,
Şi cumu-î de pecătosă,
T ot se ţine că-î frumbsă;
5. Dar frumseţea nu-î la ea,
Că-i în térg la rumenea
Şi la ta-seu în curea!

CCLIX.
Mândră, pe obrazul teü
Rumenele-s de-un siót réü,
Da sei’ dracu cum le-ai pus,
Că pe nas nu ţ’o ajuns
5. Şi ţ’o remas nasul gol
Cât o muche de topor.
Fire-ai, boltă, sănetosă,
Multe fete faci frumósé;
Firea-î, boltă, a cui eşti,
10. Multe fete rumenesc!!

CCLX.
Mândrulica mea mândruţă,
Drăguliţa mea drăguţă,
 Tóta ziüa se oglindă
Şi gunoiu-î până’n grindă.
5. Hai, să prindem şese boi,
Să mai scótem din gu noîu!

CCLXI.
D ’oi săracă mândra mea,
Că ş’asâr’am fost la ea
Ş’o găsii c ’o suenă rea, *)
Pe cea bună ş’o cârpea!

CCLXII.
Mărita-m’aş şi eu biata,
Rufele de pat nu-s gata;
Nici îi ţol, nici îi cojoc,
De altele nu-s de loc.
5. în pivniţă
Ca’n uliţă
Şi’n cămară
Ca ş’afară!

CCLXIII.
Frunzuliţă dintre vii,
Are mândra nouă i i :
Trei sunt rupte, patru sparte,
Doüé nu se ţîn pe spate!

*) Sucna este o fustă mai grosă.

366

CCLXIV.
Aata-i fată de bi reu
Cu póle de lepedeü;
Asta-î mândră de diac
Şi-Î cu pólele de sac!

CCLXV.
Când eram la mama fată,
Mé culcam destul pe vatră,
Pe vatră şi pe cuptoriü,
Ba şi jo s a uneori!

CCLXVI.
L a Sibiiü pe ulicuţă
Zece care ş’o căruţă
Pline cu fete mândruţe
Şi cu tótele-s desculţe;
5. Dar la noî îs numai doüe,
Ş’acelea-s cu cisme noüe!

CCLXVII.
Lele cu trei rujî la cap
Şi cu pdlele de sac,
Lapedă’ţi tu rujile
Şi-ţi cârpesce pólele!

CCLXVIII.
Mândra mea de mândră mare,
Nici o ie bună n ’are;
 367

lea cea de sărbători

Şi-o ţine după cuptoriü!
C C X IX .
!Cine dracu-a mal vécjut,
Iarbă verde sub poduţ,
Fete mari cu legănuţ;
Iarbă verde sub podele,
5. Fete mari cu covăţele!
C C LX X .
Eu cu până şi cu struţ,
Mândruţa cu legănuţ.
Eu me duc, mândro, la joc,
Tu-i pune ciupa la fo c ;
5. Eii m ’oî duce ş’oî juca,
Tu-I plânge şi-î legăna!
C C LX X I.
Lelea cu fodorii mări*)
Ibovnică la jendarî;
Lelea cu fodorii mici
Ibovnică la voinici;
5. Lelea cu fodorii laţi
Ibovnică la finanţî!
C C LX X II.
Floricică, floricea,
Mândră mándruléna mea,
*) Fodorii sunt o cusătură cu amici la mâ­
necile dela ii.
368

Tóta vara mî-aî varat

Cu vaca pe lângă sat ;
5. Când a fost colo tomna,
Fata — fată; vaca — ba!

C C LX X III.
Marişcuţă din Fiscut,
Cine dracu te-o ştiut,
Că ţi-î gura de vendut,
Că zeu, aş fi cumpărat
5. Pe vr’o zi de secerat!

C C LX X IV .
Frunză verde főié lată,
Remânseî fată bogată, *)
Remânseî cu şese boî
Şi-î deduî pe buze m oî;
5. Remânseî cu patru junei
Şi-î deduî pe buze dulci;
Remânseî cu patru vacî,
Le deduî pe pole largî!

C C LX X V .
— Aucţî, mândră, popa tocă,
Eşî afară şi te rogă

*) Remânseî (în munţii apuseni) în loc de

remăsei.
 369

La păreţi, la chiotorî, *)
Ca să-ţî vie peţitori.
5. — Las’ să vie, furcile,
Dac’a trecut dulcele!

C C L X X Y I.
Caută, maică, cu sita,**)
D ór’ m’oi putea mărita,
Că-î ruşine vai de mine,
Să’mbetrânesc lângă tine!

C C L X X V II.
Főié verde de mărar,
în zadar, mândră ’nzadar,
în zadar mi te gaţî bine,
Mergi la jo c , nu te ia nime;
5. Vii acasă superată
Şi te iaî cu toţi Ja cértá!

*) La păreţi, la chiotorî....
Chiotorile casei = locul, în care se întâl­
nesc bârnele = colţurile casei.

**) Caută, maică, cu sita....

Româncele — mal cu sâmă cele bătrâne —
stiü o mulţime de mijlóce, prin care sunt de
părere, că pot afla cele ce aü să se întâmple
în viitor. Astfel de mijlóce sunt: datul cu bobii,
căutatul cu sita, etc.
24
370

CC LXXVIII.

Sub răchita rourată

Şede baba supărată
Cu fata nemăritată.
— Heb ficuţă, fica mea,
5. Eü nu te pot mărita!
— Nu te, maico, supăra,
Că şi eü m’oî mărita ;
C’am vorbit cu doi feciori
Să-mi trimită peţitori.
10. Tu le gată de mâncare,
D ór’ m ’a cere óre-care,
Şi le da şi băutură,
Să nu mă mai cate ’n gură,
Că din sus
15. Măsele nu’ s
Şi din jos
Dinţii i-am s co s ;
Numai ceva de-o mai trece,
Sunt de patru-zecl şi zece!

C C L X X IX .
Câtu-î postul lui Crăciun,
Tóté fetele să ţîn;
Cându-î pe la Bobotéza,
Se tot uită pe ferâstă:
5. — Val de mine, vai de mine,
Că la noi nu vine nime!
 871

CCLXXX.
Ce folos, fată, de tine....
Te gată maică-ta bine,
Mergi la joc, nu te ia n im e;
Viî acasă supărată,
5. Te dai cu capu de vatră.
De ciudă şi de amar
’Ţi-asverli bertiţa’n jar;
De ciudă şi de mânie
Bertiţă nu-ţi mai trebue;
10. Năframa cu ciucurii,
Pe sub cloca cu puii
Şi pieptarul matăsit*)
Pe sub vatră-i tăvălit!
C C L X X X I.
Dragile mele de fete,
Cum razimă cel părete,
Şi me dâre inima,
Că nu le pot mărita!
C C L X X X II.
Draga mamei torcătore.
Când te-i duce ’n şetjătore,
Spune-î bade! la ureehie,
Că eşti tinerică vech ie;
5. Numai câţî-va de-or mai trece
Ş’or fi o sută şi zece!
*) Pieptarul mătăsit = pieptarul chindisit
eu mătase.
24*
 CCLX XXIII.
Frunză verde ş’o frunzună,
Eu tînăr şi tu bătrână;
Eu sunt prunc de nouă ai,
Tu măsele ’n gură n’ai;
5. Io’s tîner făr’ de mustaţă,
Tu eşti sbârcită la faţă!

C C LXXX1V.
Frunză verde trei aluni,
m grădina cea cu pruni
Fac fetele rugăciuni
Sâmbăta, Dumineca,
5. Să se potă mărita!

CCLXXXV.
' Lasă, mândră, iubitul
Ş’apucă chistom icul; *)
Fost’a vreme de iubit,
Acum la călugărit!

C C L X X X V I.
Mărită-te, horholină,
Nu şedea fată bătrână,
Că şi dracu s’a ’nsurat
Şi tu nu te-aî măritat!

*) Chistomicul este tipaml, care se pune

pe prescuri. Prescurile sS fac mal cu séma de
călugăriţe.
 873

CCLXXXVII.
Nu rînji, lele, dinţii,
Că n’am venit a peţi!

C C L X X X V III.
Patru-zecî de ai îmi pare,
De când port per pe spinare....
Nime grija mea n’o are!

C C L X X X IX .
Penele se scutură,*)
Fetele se bucură;
Penele se veştejesc,
Fetele îngălbinesc!

CCXC.
Superate-s fetele,
Că se trec câşlegile;
Nu ve, fete, supărare,
C’o veni el postu mare
5. Şi veţi da la sărindare,
Doră ve veţi măritare!
CCXCI.
Taică, taică, luna-î sus,
Doi aü vint şi doi s’au dus
*) Penele sS scutură....
Adecă: penele (v. Doine L X I , nota) dela pă­
lăriile saü căciulile flăcăilor sé clatină în joc.
Şi ştiau amândoi carte,
Nici de unul n’avuî parteÍ
CCXCII.
Fetele din Vereşmort
Nu plătesc un fir de tort,
Eră cele din Nogliîlac
Nici o pipă de tăbac!
CCXCIII.
Cât am vint prin noüe sate,
N’am vest ca aici căscate;
Cât am umblat pe sub munter
N’am vest ca aici urîte!
CCXCIV.
Fetele dela Heria
Béű vinarsul cu porţia,
Dar pe la noi nu le place,
Căci c ’o cupă n’aü ce fa ce!
CCXCY.
Fetele dela Tiuş
Fură raţa din culcuş
Şi mi-o duc la şecjătore
Ş’o ciupele pe piciére!
CCXCYI.
Fetele dela Veza
Nu ştiu tórce cânepa,
Făr’ o ’ndrugă ca lâna!
 875

QCXCVIL
Fetele din Arpătac
Mereu pipă la tăbac,
Ér cele din Satu-noü
Se întrec după băgăă!*)

CCXCVIII.
Floricică, floricea,
Mândră, mándruléna mea,
Totă vara mi-ai lucrat
La o masă de bumbac,**)
5. Ca să meri după diac;
Numai ceva ai greşit....
Diacu nu ţî-o venit!

C C XC IX.
De-ar fi târgul la Mica,
Mî-aş mâna ibovnica,
Şi o-aş da pe ce o-aş da,
Şi o-aş da pe bani de lut,
5. Numai să n’o ve4 mai mult!

CCC.
Insura-m’aş însura
Şi urită nu mî-aş lua;
*) Băgăul este scrumul, ce remâne în pipă,
(lulea).
**) Masă de bumbac = pânzătură.
376

- Dar nici frumosă nu-mi place,

Ca prea mulţi şogori îmi face

CCCI.
Decât cu drăguţă prostă,
Mai bine la oi pe costă;
C’oî tăia câte-o nuia
Şi m ’oî şti fără de ea,
5. Ş’oî tăia câte-o crenguţă
Şi m’ oi şti fără drăguţă!

CCCII.
Fetelor, nevoilor,
Ori şi cât ve ţineţi voi,
Caută să ve luăm noi;
Lumea fără de feciori,
5. Grădină fără bujori!

CCCIII.
Până sunt fetele fete,
Nu le vecţx în crâşmă bete;
Dăcă pun conciul pe cap,
La crâşmă nu mai încap.
5. T ot închină câte-odată:
Să trăesci, dragă surată!

CCCIV.
Străduesce-te, bărbate,
Ş’adună multe bucate,
 Că şi eu m ’oi strădui,
Până ce le-oi risipi!
CCCV.
Săracii boii cornuţi,
Cum însoră nisce muţi!
Săracele sutele,
Cum mărită m utele!.....
5. Lăcomii şi eu la sută
Şi luai şi eu o mută;
Ceiü la mută de mâncat,
Ea-mî dă blidul nespălat
Şi lingura de sub pat!
CCCVI.
Nicî-odată nu mi-î ciudă,
Ca când dau vacii e’n ciurdă;
Nici atuncea nu mi-ar fi,
D e m ’aş puté pom eni!
CCCVII.
— Vino, nevastă, la sapă!
— Vai, bărbate ’s réu bolnavă
— Vino, nevastă, la vie!
— Vai, bărbate, reu mi-î mie.
5. — Vino, nevastă, la v in !
— Hai, dragă, să ne pripim !
CCCVIII.
Mere nora la fântână
Cu cămaşa socrii ’n mâna
878

Ş’o afund’ odată ’n baltă

Şi o ţipă peste portă:
5. Na-o, socră, că-î spălată!

CCCIX,
— Trandafir de pe ferbstă*
Nevastă, dragă nevastă,
Scolă, mulge vacile,
Că résare sórele!
5. — Fóie verde de dudeű,
Măi bărbate, dragul meu,
Lasă să mai aţipesc,
Că mintenî le ţîrcotesc!

CCCX.
— Reu ţi-î ţie, măi muere,
Ca după popa voî mere?
— Du-te, zéü, bărbate, ’n tindă.
Şi te uită sus la grindă,
5. Că-T o puică ş’un cocoş
Şi mi le scoboră jos
Şi le ciupele frumos. *)
Şi le presară cu sare,
Şi le trage ’ntr’o frigare;
10. Şi le pică cu slănină,
Ca să-mî mergă la inimă;
Şi te du pe cel păreu

*) A ciupeli = a jumuli.
 Pănă-î da de făgadeu,
C’acolo-Í lecuţul m eü !
CCCXI.
Măî bărbate
Blăstemate,
De când in aí semănat,
Bóla’n őse mî-aî băgat;
5. Ia, zeu, cósa şi-l cosesce
De bóla mé mântuesce!
CCCXII.
Harnică-i nevasta mea,
Harnică, dracu s’o ia!
Că ’ntr’o lună
Tórce-o lână
5. Şi ’ntr’un an
Ţese-un suman!
CCCXIII.
Harnică-î nevasta mea,
Harnică, dracu s’o ia!
C’avem cânepă de vară
Ş’o mâncă focul pe-afară,
5' Eră cânepa de tomnă
în şopron stă ca o domnă!

CCCXIV.
Fie cucuruz în sac,
Numai câmpul nu mi-î drag;
380

Fie grâu, fie ovăs,

Numai câmpul să nu-1 văd;
5. Eu caut’ să rămân acasă,
Sa fiu nevastă frumosă!

cccxv.
— Spovedesce-te, nevastă,
Ca mórtea e la ferăstă!
— Ba eu nu m’oi spovedi,
Chiar în casă de-a veni.
5. Că eü când m ’oi spovedi,
Şepte popi mi-or trebui,
Şepte popi din şepte sate,
Să mă ierte de păcate.
Ér când m’oî cumineca,
10. Să vi« şi vlădica!

în ciuda feciorilor si
y
bărbaţilor.
y

CCCXYI.
Nu te uita, lele hăî,
Că mi-s ciórecií cam răi,
C’am acasă două oi
Şi mi-oi face alţii noi!

CCCXYII.
Trandafir crescut. în fén,
Rău îmi stă june bătrân;
 381

Trandafir crescut în iarbă,

Reu îmi stă june cu barbă!

CCCXVIII.
Mândra ’naltă cât o salcă,
Badiu şuştărel de-o vacă;*)
Şuştărel de doué vacî,
Me mir, mândră, cum îl placi î

CCCXIX.
Dragu-mi-î fecioru spân,
Că-i şi tîner şi betrân !

cccxx.
Decât să tot vii la noî,
Mal bin’ meri, badeo, la b o i;
Nici l ’aceia nu eşti bun,
Când li-i sete, le dai fen!

CCCXXI.
Fost’a taica beutor,
Ş’a remas la birt dator;
Eu silind să me plătesc,
Mai tare mé ’ndatoresc!

*) Şuştarul este un vas de lemn, în care

să mulg vacile.
382

CCCXXII.
Fecioru, care-î fecior,
Dórme pe pămentul gol,
Dar tu, bade lonaş,
T ot în pene ai sălaş
5. Ca un puiu, când îl îngraş!!

CC C X XIII
V a! de mine, nu m é’ncred,
C’am un drăguţ ca ş’un ied,
Cumu-1 scap în iarbă-1 pierd;
Cându-1 ved séra pe lună,
5. Pare c ă ! un ghem de lână!

CCCXXIV.
D ’oî, bade, ’n ocolul teii
Putbre-aş să umblu eü
T ot cu mânile ’n şolduri,
Nu m’ o! lovi de stoguri;
5. Cu mânile tot în şele,
Nu m ’o! lovi de tânjele;
Şi prin pod fără lumină,
Nu m ’oî lovi de slănină;
Şi prin casă tot desculţă,
10. Că n ’o! călca pe grăunţe!

CCCXXY.
Sărac bărbăţelul meu,
T oţî omenii zic că-î réü,
 Da-î omul luî Dumnezeu...
Ca de când m’ara măritat,
5. Nici o palmă nu mi-a dat,
Numai capu mi l’a spart!

C C C X X Y I.
Decât ţipau şi cu unt*)
Şi să-l mâncî c ’un.om urît,
Maî bine mălaiă sguros
Şi să-l mâncî c ’un om frumos

C C C XXV II.
T ot umblând să fiu jurat,
Ce-am avut, tot am mâncat,
Şi din plug cu şese boi
Am remas numai cu doi;
5. Din cocie ferecată
Am remas numai c ’o rotă!

C C C XXV III.
Vine bărbăţelul meu
Din sat, dela făgădeu;
Eu îi pun za mă de puiu,
El caută biciul din cuiu;
5. Eu fac patul să se culce,
El ia puşca să me ’mpusce;
*) Ţipăul este ó pane mal mică.
Eü me suiü pe vetrişoră,
El me ia de cârpuşoră
Şi mé da pe uşă-afară!

C C C X X IX .
Fugi, urîte, d’ângă mine,
C’oi lucra şi pentru tine;
Fugi, urîte, dela spate,
C’oî lucra şi a ta parte!

CCCXXX.
Lele, cu-aî tei ochişori
Nu te uita sus la nori,
Ci te uită la bărbat
De ţi-1 vecţi de minunat;
Ia-1 de brîu
Şi-l ţîpă ’n rîu,
Şi zi, zéü,
Că nu-î al teu!

C C C X X X I.
Frunză verde foi de varză,
Vecţi urîtul, focu-1 arcjă,
Şede ’n dél pe piatră sâcă:
Tulai, tulaî că se ’nâcă!*)

*) Yedî nota dela strigătura C X X L

 C C O X X X II.
Bărbăţelu-î ca ş’un stég,
De fdme de-abia me trag;
Bărbăţelu-Î ca ş’un nuc,
De férne de-abia me duc.
5. De férne ar fi ce-ar fi,
Dar n'am cu ce mé’nvéli;
De ’nvélit aş mai lăsa,
Dar n’am cu ce me’ncălţa.
Na, drace, bărbatu ţie,
10. Ca mie nu-mî maî trebue.
Că nu-î harnic să me ţie!

C C C X X X III.
Bate-me, bade Vasile,
Şi astăzi, ca’n tóté zile;
Ba astăzi să dai mai tare,
Că e zi de serbătore.

C C C X X X IV .
Cându-i negură şi nea,
Atuncea caii se ia ;
Cându-i negură şi bură,
Atuncea caii se fură!

cccxxxv.
Câţi feciori cu pălării
Toţi au fost azi nópte ’n vii,
336

Numai eü cu şapcă négrá

Am furat o viţă ’ntrégá!

CCCXXXVI
Cu bărbatul băutor
Nu-i face pită’n cuptor;
Când ai face câte-odată,
Nu-î făină, nici lopată!

D e o s e b i t e .

C C C X X X V II.
Bată-mi-te crucea, drac!
Cum te-oi prinde, te desbrac
Şi-ţi trag pielea după cap,
Să-î fac sócrei comănac, *)
5. Socrului căciulă’n c a p !

C C C X X X V III.
Ucigă-te crucea, drace!
Ce nu dai babelor pace,
Să mai facă rugăciuni,
Să nu tot porte minciuni?

*) Comăn&cul este o ínvélitóre pentru cap.

 CCCXXXIX.
— Au4í, babo, clopotul
— Las’ sa fie la dracul
— Au4fi babo, cetera!
— Las’ să fie drăguţa!

CCCXL.
Câtu-Î moşu de betrân,
T o t ar mânca mér din sin ;
Câtu-î moşu dalb la plete,
Totu-î stă firea la fete 1

CCCXLI.

Fă-me, Domne, cumu-ţî pla

Numai popă nu mé face :
Să mâne pită
Bombăită
S. Şi colac!
Del a sărac! 1

CCCXLII.
Haî, leliţă, ’n satul meu,
Că nu-î popă, nicî biréü,
Bătutu-i-a Dumnezeii :
Pe popa pentr’ o poveste,
5. Pe biréü pentru neveste 1
388

CCCXLIII.
Tremură popa să moră
Cu prescura subsuoră;
A r muri şi nu se ’ndură,
C’ar mai róde la prescură l

CCCXLIV.
Aşa zice popa nost
Când móré cel fără rost:
Mergeţi tare,
Că bani n’are;
5. Dar când more vre-un bogat,
Unde-ţi cântă trăgănat:
Puneţi jos,
Că-i bă n os!

CCCXLV.
Crişcă iadul şi me cere
Pentru pecate de-a mele.
— Taci, iadule, nu crişca,
Că destul t’eî sătura
5. De jupânî cu jupânese
Şi de popi cu preotesei

CCCXLVI.
Aşa zice popa nost:
— Să nu mergi la fete’n post
Preotésa zice-aşa'
 389

Mergi, voinice, cându-î vrea,

5. Şi la min’ cându-î putea!

CCCXLVII.
Strigă popa din altar
Cătră slugă că-î tâlhar;
Preotésa de pe vatră
Jură, că sluga-î derâptă.

CCCXLVIII.
Până-î popa ’n liturghie,
Preotésa bea rachie;
Până-î popa la altar,
Preotésa-í la hambar.
5. Preotésa cóce oüe,
Popiî doue, mie n oü é!

C C C X LIX .
Are popa şese boi,
Preotésa buze m oi;
Are popa şese juncî,
Preotésa buze dulci;
5. Are popa şese vacî,
Preotésa ochi bărnaci!

CCCL.
Câte paie şi gunóie
Tóte-s tisturi şi birae,
390

Numai eu, fecior de popă,

De trei ani tot bat la dobă!

COCLI.
Hop, hop, hop, la popa ’n podr
Să-î luăm pureelu tot;
Să remâie numai spata,
Să-şi mărite popa fata;
5. Să remâie ş’un picior,
Să-şi însore ş’un fecior!

COCLII.
Vai, săracu diacul
Când aude clopotul,
Ţipă cósa’n buruiene
Şi se cară la pom ene;
5. Pentr’o ţîr de parastas
Iţi sbiară pan’ la amiaz!

CCCLIII.
Bată-1 crucea de diac
Cumu-i, Domne, de bu iac! *)
Cu mânile pe psaltire,
Cu ochii pe la copile;
5. Cu mânile la icóne,
Cu ochii după cocón e!
*) Buiac = vesel, cu voie bună, răsfăţat.
 391

eccLiv.
La şcoli, popo,
La şcoli, drace,
Nu la fete
Sub părete!

CCCLV.
P e la noi, pe la Heleü,
E darul lui Dum nezeu:
Patru bobe pe-un ştuleu!

CCCLYI.
Pe la noi, prin Gârboviţă,
Umblă fómea pe uliţă
îmbrăcată cu ţundriţă
Şi în cap cu căciuliţă!

CCCLVII.
Pe la noi, pe la Vlădenî,
Nu se fac nici chiar coceni!

CCCLVIII.
Pe la noi, pe la Şercaia,
Patru cofe lasă cla ia ! *)
*) Patru cofe lasă claia = Dintr’o claiă se.
scot patru cofe.
392

CCCLIX.
Mere dracu pe părete
Cu Ţiganu de ureche;
Mere dracu pe rézére
Cu Ţiganu subsuoră!

CCCLX.
Chite Honţî cu şîsme mari,
T óté hoţe şi tîlharî;
Chite vominî de pudure,
Tóté vomenile bu n e! *)

CCCLXI.
Ş’am strigat, ş’ om mai striga,
Décá nu ve’ţî supăra!

*) Nu stiü în ce loc, vre-o câţî-va Români

buni de glume aü făcut de frică pe un Sas, să
între în jocul lor. începe bietul Honţ (Hans) să
sară şi el cu cişmele Iul cele mari, dar un Pă­
cală nu să mulţumesce numai cu atât, ci-I po-
runcesce să-şî casce pliscul şi să strige şi el ca
ceilalţi jucători. Védénd, că nu e glumă, Sasul
nostru făcu ce făcu şi înciocălâ strigătura acésta.
— Y a să zică şi frica te face poet câte-odată!
CÂNTECE BETRÂNESCI
51

COLINDE.
nllfe'ffll............ tllil|l||llll^lll]i-HIH,.,„xlHlii«lHl.,lullfc^ )
* * * * * « *** o y l i a V w n . t

I.

M a r c u,
Cărpiniş, pădure désa.
Mărculeţ s’a dus de-acasă*)
Şi Turcu a d’ oblicit
Şi la el d’a drept a vint
5. Şi réu la batjocorit:
Cetatea prădatu-i-a,
Măicuţa călcatu-i-a
Cu copita calului
Tocm a ’n capu pieptului.
10. Főié verde lemn sucit
Şi păgânul încânit
Cu-atât nu s’ a’ndestulit,
Mai réű l’a batjocorit:
Nevasta robitu-i-a,
15. Departe pornitu-o-a.**)
*) Mărculeţ s’a dus de-acasă
Intr’o variantă:
Mareu biet s’o dus de-acasă....
**) Nevasta robitu-i-a,
Departe pornitu-o-a.
într’o variantă:
396

Marcu biet o aucjit

D e potopul cel cumplit
Ce casa i-a pustiit.
El acas’ s’a repedt
20. Ş’acasă cum a sosit,
Ţîpat’a haîriă m arcésca**)
Ş’a luat calugarésca,
Nime să nu mi-1 cunoscă,
Şi pe murg a ’ncălecat
25. Şi în grabă c ‘a plecat
Chiar colo la Ţerigrad.
Şi s’a pus Mărcuţ în silă
Să câră mereu la milă,
Precum cer călugării
30. Pe séma mănăstirii. **)
Astăzi ici, mâne colea,
Vreme bună, vreme rea,
Soţioră
Dălbioră
O-a pornit peste hotare
Şi a dus’o’n a lor ţară.
*) A ţipa ceva = a arunca (ardelenism).
**) Şi s’a pus Mărcuţ în silă
Şă cérá mereü la milă,
Precum cer călugării
Pe séma mănăstirii.
Intr’o variantă să zic e :
Főié verde de mohor,
Mere Marcu frăţior
Tot cerşind
Şi suspinând
Şi necazul înecând.
 397

La Ţerigrad ajungea
Şi la Turc că se ducea,
35. Sub ferâstră se punea
Şi din gură cuvânta:
„Hai de dă, Turcule, dă,
„Hai de dă şi milă-ţi fă,
„De sufletu Marcului,
40. „Marcului bogatului;
„Hai de dă, Turcule, dă,
„Hai de dă şi milă-ţi fă,
„Nu din averea turcâscă,
„Ci din avere mărcbscă.
45. „Dă, Turcule, sărindare,
„Să-î facem slujba cea mare,
„Că murgu mi s’a venit,
„Pentru că l’am prohodit!*)
Turcu ’n uşă că eşia
50. Şi din graiü aşa grăia:
„Á léiei, măi părinţele,
„D ’aucjî cuvintele m e le :
„Murguleţu tare ’mî place,
„Spune-mi mie, câţi bani fa ce?
55. Marcu bine ’mi aucjîa,
Dar surduţ mi se făcea
Şi iar Turcului zicea :

*) Câ murgu mi s’a venit,

Pentru că l’am prohodit....
Intr’o variantă sé adaugă:
Şi murgu că mi s’o dat,
Pentru că l’am coméndat.
398

„Hai deda, Turcule, dă,

„Hai dedă şi milă-ţi fă,
€0. „D e sufletul Marcului,
„Marcului bogatului;
„Hai de dă, Turcule, da,
„Hai dedă şi milă-ţi fă,
„Nu din avere turcăscă,
65. „Ci din avere mărcăscă!
Turcu mi s’apropia
Şi Marcului că-î grăia:
„Părinţele, părinţele,
„D ’au4i cuvintele mele,
70. „Că nu grăesc vorbe rele!
„Morţi cu morţi şi vii cu vii,
„N oi murguţu vom tocmi,
„Şi până ne-om învoi,
„Am endoî că vom cinsti,
75. „Vinişor vom gustări:
„Vinişor
„D ’ăl roşior,
„Vinişor de nouă ai,
„Cum e mai bun pentru traiű
80. „Nouă ai şi noüé luni,
„Cum e bun pentru bătrâni!
Turcu-afară că eşia
Şi ’n pivniţă se ducea,
Ér Mărculeţ rămânea
85. Şi prin casă, sa .primbla
Şi jur împrejur căta
Şi căta şi prea căta,
Căci de-odată ce vedea?....
 Vedea mândră soţioră
90. Ou jelită feţişoră;
Sînişoru-i suspina,
Ochişorii-I lăcrima.
Marcu biet se ’nduioşa,
Inima îi se sfârşia,
95. Dar îndat’ se stăpânea
Şi durerii nu se da,
Ci din graiü aşa grăia:
„Alelei, tu, nevestică,
„Nevestică mândrulică,*)
100. „Cum creştinii ai urît
„Şi păgân ai îndrăgit?
— „Eu creştinii n’am urît
„Şi păgân n’am îndrăgit,
„Că-s nevasta Marcului,
105. „Marcului vitézului;
„Eü creştinii n ’am urît
„Şi păgân n’am îndrăgit,
„Dară Turcii rn’au robit!
Marcu iar se ’nduioşa,
110. Dar de nou se stăpânea....
Turcu’n casa că tuna
Şi vin roşu aducea,

•*) Alelei, tu nevestică,

Nevestică, mândrulică...
Intr’o variantă se dice :
Vai de mine, Româncuţă,
Româncută
>
tinerută.
?
490

O ploschiţă
De-o vedriţă;
115. Plosca pe masă punea,
Pe divan se aşeza
Şi murguleţul tocmea.
Turcu bea şi sé’mbéta,
Marcu bea şi nu prea bea,
120. Căci amar grija-1 rodea;
Turcu bea şi se’mbéta
Şi din gură cuventa:
„Părinţele, părinţele,
„D ’aucjî cuvintele mele,
125. „Că nu grăesc vorbe rele!
„Ian’ aruncă-te la joc,
„Dar la jo c colea cu foc,
„S’o aduci tot la soroc,
„Că dé când pe lume sunt,
120. „N ’am vest călugăr ju câ n d !“
Mărculeţ se ridica
Şi din graiü aşa g ră ia :
„Alelei, măi Turcule,
„Turcule hainule,
185. „Eu jo c ţie ţ’oi juca,
„Dar mî-e că te-i supera,
„Că jocu nostru-I ciudat
„Şi cu dracu m estecat!....“
Şi ’ncepu Marcu-a juca
140. Şi câte-o hain’ a ţipa,
Pân’ se zări sabia.
Turcu réü îucremenea
 401

Şi’n fire dfică-şî venia,

El de Marcu se ru ga:
146. „Alelei, măi Marcule,
„Marcule viclénule,
„Ian aruncă ochii tei
„T o t de-alungul celei văi
„Şi privesce-a mea cetate,
150. „Că-I plina de bogătate.
„Ţie totă ţ’o voi da,
Zilele de-mi vei lăsa!“
Mărculeţ nu mai glumîa,
Oi Turcului că-i grăia:
155 „Cetatea-î pe mâna mea,
„Ţie ţ’oi face ce-oi vrea,
„Ce făcut’ai m aică-mea!-‘ *)
Şi vorba nu mai lungîa,
Ci la Turc se reperjîa
160. Şi capul îi reteza.
A p oi nevasta ’şi lua
Şi ’napoi cu ea pleca.

*) Ce făcut-ai, maică-mea...
în varianta de mal su s:
Ca să ’mpac pe maică-mea!
26
402

II.

C h i r u ţ a.*)
Frunză verde trei alune,
Lăţitu-s’a vestea ’n lume
De frumseţea Chiruţii,
Soră dulce a popii
5. Dela podul Craioviî.
Mai mândruţă decât ea
Câmpul flore nu avea,
Stea pe ceriurî nu era,
încât svonul ajungea

*) Acéstá baladă se aude în deosebite f'e-

liurî şi sub deosebite numiri. Una din variantele
cele mai divergente portă numele: Ilénca cea
frumosă. In acéstá variantă rola pope! din „Obi­
ra ţa“ o are mama Ilencei sóü Ilencuţel, care,
firesce, neputénd să se lupte cu Turcii ca vité­
zül frate al Chiruţeî, caută a-î înşela, spuindu-le,
că fata el nu mal trăesce.
Măicuţa din graiü g ră i:
— Da voi pe cine-ţî peţi?...
— Vom peţi pe Ilénca,
Pe Ilénca frumósa !...
Er maica se prefăcea
Şi la Turci aşa grăia!
— Turcilor
Grabnicilor,
Altă-dată v’aţl grăbit,
Dar acum aţi zăbovit
Şi Iléna a murit.
Mortă e în grădinuţă
Sub tufă de scânteuţă;
 403

10. Până ’n ţâra Turcului,

Turcului hainului.
Iată că’ntr’o diminâţă,
Diminâtă fără ceţă,
Chiruţa cum se scula
15. Dalb de obrăjel spăla,
Oosiciora-şî aşeza,
Spre resărit se ’ndrepta,
Lui Dumnezeu se ruga,
Pe feréstrá se uita
20. Se uita şi se mira:
De nu credeţi pe cuvânt,
Ve voi duce la mormânt;....
Turcii daü credinţă cuvintelor bătrânei şi
să întorc înapoi până la Dunăre, dar aci :■
Un câne de Turc betrân,
Ce pipa mereü pe dram,
F oc în pipă că punea
Şi Ia sóre’n sus căta,
Şi căta
Si
» se mira
Şi din gură cuvânta:
— Nu sciü sóre-a resărit,
Ori Iléna s’a ivit
Si
j
noi reü ne-am celuit ?....
Ei sé întorc înapoi, şi acum cu părinţii
l'lencel sé întâmplă tot ceea ce s’a întâmplat şi
ca fratele Chiruţel. Turcii le taie capetele, ér
Ileneuţa — care asemenea nu lasă capetele ne­
îngropate — este silită să plece cu ei.
De aici înainte balada Ilencei este aprópe
întocmai ea şi a Chiruţel.
26*
404

Fi-vor spinii înfloriţi,

Ori-s Turcii înveliţi,
T ot cu roşu ’mpodobiţî?.... *)
Chiruţa se ’nspăimenta
25. Şi cătră nen’seü grăia:
„Scolă, nene, dragul meu,
„Că nu ştiu ce-am vecjut eu;
„Ori-s spinii înfloriţi,
„Ori-s Turcii înveliţi,
30. „T o t cu roşu ’m podobiţî!“
Popa iute se scula,
Pe feréstrá căuta
Şi din gură cuvânta:
„Sora mea,
35. „Com óra mea,
„Nu sunt spinii înfloriţi,
„Că sunt Turcii înveliţi,
„T o t cu roşu ’ mpodobiţî.
„Eî aicea c ’or veni
40. „Şi pe tine te-or peţi,
„Dar, dragă, nu te’ntrista,

*) într’o variantă ceva mal prosaică se zice

Iată că ’ntr’o diminéta,
Dimineţă fără cétá,
Chira’n casă mătura
Şi gunoiu aduna
Şi afar’ cu el pleca.
Dar gunoiul cum ţipa,
Cătră sore căuta,
Căuta şi sé mira, etc....
 405

„Ca la Turc eu nu te-oî da,

„Până capul sus, mî-o sta!....“
Bine vorba nu sfîrşia,
45. Turcii ’n casă năvălîa,
Bună diminâţa da,
Ér popa le mulţumea:
„Bine-aţî vint la casa mea....
„D oi berbeci că voi tăia
50. „Şi prea mult m ’ oi bucura,
„Cu mine de-ţi ospeta!“
Turcii mult nu aşteptau,
Ci îndată respundeaü:
„N oi de masă-ţi mulţumim,
55. „Că n’am venit să prânzim,
„C i pe Chira s’o peţim !“
Popa mi-se încrunta
Şi din graiü aşa grăia:
„Până capul sus mi-o sta,
00. „Sora la Turc n’ o voi da !“
Turcii reü se mânia,
Paloşele toţi scotea
Şi la popa s’arunca
Cum s’arunc lupii la mea.
65. Popa sabia trăgea,
Mânecile sufleca
Şi la Turci aşa răcnîa:
„Alelei, tâlhari păgâni,
„Cum o să ve daü la câni,
70. „Că de-atâta sunteţi bu n i!“
Cum zicea, aşa făcea,
406

Rea pe Turci ii sărăcea.

Dar de géba se lupta,
Căci păgânul nu scădea,
75. Ci mai tare se ’nmulţia.
Pentr’ un Turc care cădea
Zece de-afară venîa.
— A oleo, popo serace.
Turcii cu Chira ce-or face,
80. Că-ţi slăbesc puterile,
Ţi-se ’nvert vederile! —
Sfântul söre sus lucia,
Vremea, prânc|uluî era,
Popa biet mereu slăbîa,
85. Pân’ de-odată jos cădea,.
Ochişorii ’şî închidea
Şi până ce-i închidea,
La soru-sa-î îndrepta
Şi lacrămî din ei versa
90. Şi din piept amar ofta.
Turcii mult nu aştepta,
Ci îndat se re p e ra
Si capul îî reteza;
Ér Chiruţa vai de ea,
95. R obă la păgâni cădea.
Şi sorióra popii
Dela podul Craiovii
Până să-şî lase casa,
Pe podele ’ngenunchia,
100. Mânile împletecîa
Şi Turcilor le grăia:
 „Turcilor
„Grabnicilor,
„Prea tare nu ve grăbiţi,
105. „Ci fiţi buni şi zăboviţi,
„Să iaü capu frate-meü,
„Singurel sprijinul meu
„Şi să-l duc colea’n grădină
„La tufă de mărăcină,
110. „Să-l jeléscá florile,
„Să mi-1 cânte-albinele!“
Şi Chira cum se ruga,
Turcii chiar se ’nduioşa
S’un pic o mai aştepta;
115. Er Chiruţa sermana
Capul frate-séü lua
Şi de sânged curăţia
Şi’n grădinuţă-1 ducea
Şi gropşoră că-i făcea
120. Cu însuşi mânuţa sa....
Dar grópa cum o ’nvelîa,
Ea de-odată leşina
Şi când erăşî se trezia,
Chiar la Dunăre era
125. Şi păgânii d’ângă ea
In ţara lor o ducea.
Sora dulcé a popii
Dela podul Craiovii
Pe păment îngenunchia
130. Şi de Turci iar se ruga:
„Turcilor
„Grabnicilor,
408

„Prea tare rm ve grăbiţi,

„Ci fiţi buni şi zăboviţi,
135. „P e palme să me spel eu
„D e sângele frate-meu,
„Singurel sprijinul m eü!“
Si Turcii o ’ngăduia,
Er Chiruţa voinica
140. De loc nu mai aştepta,
Ci’n Dunăre se ţipa,
Şi pân’ a nu se ţîpa,
Ea din gură cuvânta:
„D ecât robă Turcilor,
145. „Mai bin’ hrană peştilor!“
Turcii toţi încremeniau
Şi ’n fire dacă-şi veniau
După Chira s’aruncau
Si cu toţii se ’necaü.
150. Er Dunărea ’nţelâpta,
Unde Chira se sfârşia,
A pă lină se fă ce a ;
Dar unde Turcii murla,
T ot vârtejuri se făcea
155. Şi mereu tot spumega!

III.
C a l u l R a d u l u i
Pe drumul Belgradului
Mere murgul Radului-,
 409

Din piciére scânteind,

Din gură pară ţipând.*)
5. Cu frâu galben în piciére,
Cu şâha ’ntorsă sub féle.
Măiculiţa Radului,
Radului vitézuluí,
Murguleţu că-1 vedea
10. Şi din graiii aşa-î grăia:
„Murgule, cal minunat,
„Cu vin roşu adăpat,
„Cu lapte dulce ’ngrăşat,
„P e Radu un’ l’aî lăsat?
15. — „Nu te, maică, supera
„Tristă veste de:î afla....
„P e Radu reu Fam lăsat
„La portă la Ţărigrad,
„Unde Turcii l’or tăiat!“
20. Biata maică, val de ea,
Cosiciora că-şi smulgea
Şi murguţul blăstema:
„Murgule, fii blă sternat,
„Că feciorul m îa î lăsat
25. „P e loc tare depărtat;
„ L ’ai lăsat
„Neîngropat,
„Cu păment neîuvelit,
..Fără loc de odihnit!“
60. Murgu capu ’n jos pleca
Şi cu jale necheza:
*) A ţîpa, vedî nota 3 dela balada Marcului.
410

„Nu te, maică, supăra

„Şi nu me mai blăstema,
„Că drăguţ feciorul teu
35. „Şi vitéz stăpânul meu
„Cu pămentu-î învelit
„Şi-î cu loc de odihnit.
„Turcii cum mi l’ or tăiat,
„Cu copita am lucrat,
40. „Până gropă i-am gătat
„Şi în ea l’am îngropat!

IV.
0 s â n d i t7 i Í.
Bate vént dela sfinţit
Şi rea veste mi-a venit,
Veste dela Belgărad,
Că-s trei fraţi de spânzurat
5. Şi fratele cel mai mare
Se’ngrozia de morte tare;
Se ’ngrozea
Şi se ruga:
„Domnule măria ta,
10. „Mai lungesce-mi viaţa,
„Până-mi vine soţia,
„Că soţia-I tinerea
„Ş ’am trăit bine cu e a !“
Fratele cel mijlociu
15. Şi cu perul castaniu
 Din ochi tare lăcrima,
Lăcrima
Şi se ruga:
„Domnule măria ta,
20. „Mai lungesce-mî viaţa,
„Până vine maică-mea,
„Că maica-î bătrână tare
„Şi alt sprijin nu mai are!“
Dar fratele cel mai mic
25. (Că-i mai mic e mai voinic)
De morte nu se’ngrozîa
Şi din ochi nu lăcrima,
Dar de-odată greu ofta
Şi domnului că-i zicea:
30. „Domnule măria ta,
„Cu mine să faci ce-î vrea,
„Ca eu n’am pe nimenea;
„Ba o mândră am iubit
„Şi forte m’a celuit!“ *)
— it iim i— -

. Y.
N e v a s t a f u g i t ă
— Lina Carolină,
Flore din grădină,
Vină ’napoî, vină,
Că tu ţî-ai uitat
5. Şi tu ţî-ai lăsat
*) A celui = a înşela.
412

Sugniţă frumósa*)
La mine pe masă!
— Ba eu n’am uitat’o,
Că eu am lăsat’o
10. De urîtul teu,
De bănatul m eu! **)
— Lină Carolină,
Flore din grădină,
Yină ’napoî, vină,
15. Că tu ţî-aî uitat
Şi tu ţî-aî lăsat
Ineluşul teu
In degetul meu!
— Ba nu l’am uitat,
20. Că, zeu, l’am lăsat
De urîtul teu,
De bănatul meu!
— Lina Carolină,
Flore din grădină,
25. Yină, ’napoî, vină,
Că tu ţî-aî uitat,
Şi tu ţî-aî lăsat
Cusătura ta
Pe grinduţa m ea!

*) Sugnă (sugniţă) şi sucnă, vecii nota dela

strigături CCLXI.
**) Bănat = căinţă, părere de réü.
 50. — Ba eü n’am uitat’ o,
' Ca eü am lăsat’o
De urîtul teu,
De bănatul meu!
— Lină Carolină,
35. Flore din grădină,
Vină ’napoî, vină,
Că făgăduesc,
Şi m ’afurisese,
D ş azî înainte
40. Să fiu mai cu m inte;
Vină, Lină, vină,
Lină Carolină,
Vină, zéü, şi-mî iartă
Grreşala mea tetă,
• 45. Cât este de mare
-Şi grea de iertare!
— Bărbăţelul meu,
Eu te-aş ierta, zeu,
Că m’ai luat de-acasăT
50. Din casă frumosă
Şi m’aî dus la tine
Cu multă ruşine:
Fără cununie,
Fără veselie.
55. Bărbăţelul meii,
Eü te-aş ierta, zeu,
C’ai lăsat acasă
Măicuţă duiosă,
414

Taică ’mbetrânit
60. Şi forte jelit,
Frăţiori iubiţi,
De mine-amărîţi.
Dar nu te-oiu ierta,
Oi te-oî blăstema,
65. Că nu m’aî iubit
Şi m’aî celuit.....
Bată-mi-te, bată
Dragostea de-odată,
Cum făgăduia!
70. Şi cum te jurai;
Bată-mi-te, bată
Inima stricată
Şi jelea mea totă!

VI.
R ă d u c a n u. )

— Főié verde salbă mole,

Căpitane Răducane,
Coboră din dél devale,
Că-ţî móré murgu de fon ie!
5. — Las’ să moră la pustii,
*) Acésta poesie am ăudit’o dela un fost
coleg al meü din împrejurimea Ploeştilor; prin
urmare nu este din Ardél, ci din Muntenia. Ca
să nu se dea uitării însă, am aflat de bine a-î
face loc în colecţiunea de faţă. A . H .
 Că mai am eü bidivii,
Şi mai am pe vânătul,
Care-mi portă sufletul,
Şi mai am pe negru mare,
10. Care me duce călare!
— Főié verde salbă mole,
Căpitane Raducane,
Cobora din dél devale,
Că ţ’am gătit de m âncare!
15. — Strânge masa, nu mănânc,
Pune şeua să ine duc,
Să me duc la Câmpu-Lung,
Să-mî aleg un cal porumb,
Scurt în gât şi lung în trup,
20. Coma să-i dea de pământ;
Şoimuleţ să-mî placă mie,
Cum e bun de haiducie!
— Főié verde salbă mole,
Căpitane Răducane,
25. E vai de zilele tale....
Potera-î colea pe vale!
— Las’ să vie, las’ să vie,
Mórtea de ştire să-i ştie,
Că mi-e flinta ghintuită
30. Şi mî-e mâna oţelită.
Las’ să vie, las’ să vie,
Corbii de ştire să-i ştie,
Că de venit or veni,
Da nu ştiu cum or porni!
35. — Fóie verde salbă mole,
4:16

Căpitane Raducane,
E vai de zilele tale... .
Te topesc! în închisore.
— Bată-ve crucea, ciocoi,
40. De-aş maî scăpa dela voî,
Să me trag la codru érá
Şi să fac dreptate ’n ţară.
Când oi vedea om sărac,
în chimir mâna s’o bag
45. Şi de chiu şi va! să-l sca p ;
Ér de-o! întelni ciocoiü,
De pele să mi-1 despoiü
Şi să fac din ea cim poiu!

VII.
T e i u l si
y bradul .
Teiul, bradul se sfădîa.... *)
Teiul cătră brad grăia:
„Tu eşti, brade, clenguros,
„Si la trup eşti noduros,
5. „Eră eu sunt lemn de trâbă,
„Or! şi pe ce om întrâbă,
*) O variantă începe astfel:
Jos la póla muntelui,
La marginea codrului,
Doüé lemne se sfădesc
Si mereu se ciufulesc.
5. Este bradu şi teiu....
Teiu bradului zicea: etc.
 417

„Că pe mine me cioplesc

„Şi iconiţe croiesc
„Ş i’n biserici me tocmesc,
10. „Cu aur me zugrăvesc
„Şi cu toţii mé cinstesc!“
Teiul, bradul se sfădea....
Bradul cătră teiü grăia:
„Că şi eu sunt lemn de trăbă,
15. „Ori şi pe cine întrâbă,
„Că pe mine me cioplesc
„Şi şindiliţe croiesc,
„Pe biserici me tocmesc,
„Biserica s’o păzesc;
20. „Că de n’ar fi şindila,
„A r fi vai de cinstea ta,
„Căci plóia, când ar ploaa,
„Aurul ţi l’ar strica!“

VIII.

Cântecul ciobanului.

Főié verde trei smochine,

Mult me mir cioban de tine,
Unde-ai fost la ciobănie,
De pe faţa ta poţi scrie
5. Ca pe-o colă de hârtie?
— Fost’am, zéü, sub cel noruţ,
Fost’am la cap de codruţ,
27
418

Sus pe vérful muntelui,

Unde-i drag sufletului,
10. Şi mânat-am dragi miére
Printre iarbă numai flore,
Pe la limpede isvóre;
Pe la umbră de copaci,
Printre mândruliţe fragi.
15! Uşurel vént când batea,
Fluerul frumos cânta,
Oile mi le-adormîa;
Când batea véntul turbat,
Cu zăpadă mestecat,
20. Fluerul minuni facea,
Greru că mi-1 alunga!

IX .
Colinda I. *)
Noi umblăm,
Să colindăm
P ’astă nópte ’ntunecată
Şi zăpadă necălcată;
*) Acésta colindă am au flit’o în Ţâra Bâr-
sei. înfcr'alte locuri este mal schimbată. Iată două
variante din ţinutul Ternarelor:
I.
Sculaţi, sculaţi, mei boeri,
Flórt dalbe de mér.
Că ve vin colindătorii!
 419

5. Noî umblăm,
Sa colindăm
Şi zăpada s’o călcăm;
Că azi s’a născut Christos,
Domnul cel prea luminos.
10. Şi umblând
Şi tot umblând,
Ne ’ntélnim cu Dumnezeü,
Cu vestmântul mohorît,
Lung din cer până’n păment;
15. Şi pe ’ntinsul hainelor,
Şi’mprejurul pólelor,*•

Dar cu dânşii cine-şî vine?

5. Vine Domnul Dumnezeu
Mititel, înfăşeţel
în scutec de bumbăcel.
Mâna drâptă crucea duce,
Mâna stângă busioc.
10. Crucea-I a bătrânilor,
Busioc nevestelor,
Mér de aur fetelor,
Sănătate tuturor....
• întră’n casă după masă,
15. Peste masă grâfl. revarsă,
Să iasă răul din casă. —
Noi cântăm şi colindăm
Şi la gazdă o ’nchinăm,
I-o ’nciiinăm cu sănătate,
20. Că-i mai bună decât tóté.
Dela noi,
Dela vre-o d o i;
Mai vârtos
Dela Christos.
27’
420

Luceau stele mărunţele,

Mai în sus mai mititele,
Mai în jos mai măricele,
20. Şi pe cei doi umerei
Luceau doi luceferei;
Lucea luna cu lumina
Şi sórele cu căldura,
Cruce’n stânga că-î lucea,
25. Ér în drépta mai ducea,

Este de observat, că refrenul „Flori dalbe

de mer“ se repetâză după fie-care vers.

II,
Vânătorii lui Crăciun
De cu nópte s’aü sculat
Şi pornit’aü la vénát.
Când a fost de cătră sară,
5. Sus în nori că se uitară.
— Trageţi arcul înapoi,
Că io nu-s ce gândiţi voi,
Ci io-s Petru, Sân-Petru,
Nănaş bun lui Dumnezeü,
10. Şi vé spun, cum şede el.....
Sede, zéü, îmbrăcatei
Cu vestmânt până’n pământ,
Cum n’am vödut, de când suni,
Cu vestmântul moborît
15. Şi frumos împodobit:
Tot cu stele
Mănunţele,
Mai în sus mal mititele,
Mai în jos mal măricele.....
20. Să fii, gazdă, sănetosă
Ca o flore prea frumosăl
 421

Ducea verde bosioc,

Floricică de noroc;
Bosiocul fetelor,
Măghiran nevestelor,
SO. Tămâiţă babelor,
Bulg de aur junilor
Şi crucea bătrânilor.
Şi noi tare ne-am mirat
Şi prin lume c’ am plecat,
35. Taina s’ o istorisim,
Minunea s’o povestim.
Ş’acum bine-am nemerit
La casă de om cinstit,
T ot cu feţi şi fete mari
40. De ’nsurat,
De măritat,
Că e ziua lui Crăciun,
Lui moş Crăciun cel bătrân.
Rămâi, om bun, sănătos,
45. Ca un trandafir frumos,
C’aî fost gazda lui Christos !
Rămâi casă sănătosă,
Ca un păhărel frumosă!

«UHU
422

X.
C o l i n d a II.*)
Mâna nóptea moş Crăciun,
D ’oi moş Crăciun cel bătrân;
Mâna sluga cea mat mare
Să dea la boi de mâncare.
B. Sluga la grajd se ducea,
Nu se póte-apropia,
Ci ’nderet că se ’ntum a:
„D ’aleo, d’aleo, moş Crăciune,
„D ’aleo, moş Crăciun, stăpâne,
10. „Nu mé pociü apropia
„Fen uscat la boî a da
„De svonul albinelor,
„D e para făcliilor,
„D e fumul tămâilor,
15. „D e mirosul florilor!“
Mâna sluga mijlocea,
Boilor fân să le dea.
Sluga la grajd se ducea,
Nu se póte-apropia,
20. Ci ’nderet că se ’nturna:
„D ’aleo, d’aleo, moş Crăciune,
„D ’aleo, moş Crăciun, stăpâne,
„Nu mé pociü apropia
„Fân uscat la bol a da
25. „D e svonul albinelor,
*) Colinda acésta séméná în câtva cu „Cră-
ciunésa şi pruncii“ din colindele adunate de Ma-
rienescu (Pesta, 1859, pag. 22 — 23).
 „D e para făcliilor,
„D e fumul tămâilor,
' „De mirosul florilor!“
Mâna sluga mititea
30. Boilor fân să le dea.
Sluga la grajd se ducea,
Nu se póte-apropia,
Ci ’ndérét că sé’nturna:
„D ’aleo, d’aleo, moş Crăciune,
35. „D ’aleo, moş Crăciun, stăpâne,
„Nu me pociü apropia
„Fen uscat la boi a da
„De svonul albinelor,
„De para făcliilor,
40. „D e fumul tămâilor,
„D e mirosul florilor!“
Mâna fiu nevinovat,
Cu per galben, retezat,
Şi boilor fén le-a dat.
45. Ş’a vé(jut craiü îngeresc,
In sălaş dobitocese,
Mititel
Infaşeţel
In scutec de bumbăcel.
50. Yéntu bate,
Nu străbate;
Néöa ninge,
Nu-1 atinge.
Noî umblăm să colindăm,
55. Şi la gazdă o ’nchinăm !
424

XI.
C o l i n d a Hl.*)
Pe seninul ceriului
H oî Lerui Domne,*)**)
Pasce o turmă de oî.
De păzit, cin’ le păzîa?
5. Da o sor’
Ş’ un frăţior.
Frăţioru’n strungă sta,
Sora ol în strungă da
Şi din graiü aşa grăia:
10. „Mulge, frate, oi mai tare,
„Că vine un nor de p lóie!“
Fratele din graiü grăia:
— „Soră, nu te spăria,
„Că nu-î nourel de plóie,
15. „Ci sunt peţitorii tei,
„V in la mine şi te cere,
„Şi mal cer pe lângă tine
„încă mii de miorele
„Ş i’ncă sute
20. „Ol cornute,
„Câţî-va zeci
„Din cei berbeci.
*) Colindele III, I Y şi V sunt audite în
S t r e j a - C â r ţ i ş o r a (ţin. Făgăraşului) de P.
M o l d o v a n.
**) Refrenul acesta sé repetézá după fie-
nare vers.
 „Şi pe murgul din pripan
„Inşeuat şi înfrânat,
25. „Cum e bun de ’ncălecat.“
Sora din graiu îşi grăia:
— „Frate, nu te spăria,
„Că mâne, în cea zi mare,
„Z i mare de serbătore,
30. „Mi-oiu lua cheiţele
„Ş ’oiîi deschide lăcjile,
„Să-mî aleg rochiţele:
„D in vre-o nőtte
„Cea mai nottă,
35. „Cea mai nottă şi maî creţă,
„Maî creţă şi mărgăreţă
„Şi o ie
„Dintr’o mie
„Şi năframă
40. „Dela vamă
„Şi cercei
„De nőtte lei,
„Şi frumos m ’oitt podobi
„Şi la horă voitt eşi.
45. „Nu m ’oitt pune lângă el,
„Da m ’oitt pune c ’am dipt el.
„Când la mine s’o uita,
„Faţă albă va vedea,
„Şi multul îl va uita,
50. „Uita multul
„De demultul
„Şi’ncă sute
426

„Oi cornute,
„ Câţi-va zeci
55. „Din cei berbeci
„Şi pe murgul din pripan.“
Frate-séü din graiü grăia:
— „B a pe murgul i l’om da
„Inşeuat şi înfrânat,
60. „Cum e bun de’ncălecat,
„C ’aşa se dă la cumnat,
„Că e’n fala fraţilor
„Şi’n cinstea părinţilor!“ —
Noi umblăm să colindăm,
65. Pe Dumnezeu lăudăm !

XII.
C o l i n d a IV.
Ale cui sunt ceste curţi,
Florile dalbe,*)
Aşa ’natte, măestrose,
Din afară poleite,
5. Din lăuntru zugrăvite,
Jeţuri scrise,
Mese ’ntinse ?
Dar la mese cine şede?....
Şed, zeu, boierii ţereî

*) Refrenul acesta se repetâză după fie­

care vers.
 427

10. Şi tot béü şi veselesc,

De Domnul nu pomenesc.
Vin pe masă cine-aduce?...
Duce maica lui Ştefan,*)
Vin pe masă aducea
15. Şi din graiu aşa grăia:
„Beţi, boieri, şi ospătaţi
„Şi pe Dumnezeii rugaţi,
„Să-mî crâscă Ştefănel mare,
„Sa-1 vecj mândru şi voinic
20. „P e bun cal încălecând,
„Haine mândre îmbrăcând,
„Arm e scumpe încingând,
„Până albă strălucind,
„Pinteni galbeni zdrăucănind,
25. „Buzduganul ridicând,
„Câtă mare rânduind
„Şi oştire înfrângând,
„Cum frâng junii fetele,
„P ân’ le iau inelele.“ —
30. June, să te veselescî,
Mare şi frumos să eresei!

*) Aici se pune numele copilului, căruia e

închinată colinda.
428

XIII.
Co l i n d a V.
în cea casă
După masă,
Domnului Domn,*)
Şede Domnul Dumnezeu;
5. L ’al doilea corn de masă
Şede Ión, Sâat-Ion;
L ’al treilea corn de masă
Şede Petru, Sân-Petru;
L ’al patrulea corn de masă
10. Şede gazda, cest domn mare,
Şi închină c’un pahar,
C’un pahar galbin de aur.
în fundul paharului
Scrisă-î Horea raiului
15. Şi’n d’usna paharului
Scrisă-î viţa vinului
Şi’n torta paharului
Scrisu-I spicul grâului.
Grăi Domnul Dumnezeu
20. Cătră gazdă, cest domn bun:
„Vinde-mi mie cest pahar;
„D ór’ mi-1 vineţi,
„Doră mi-1 schimbi,
„D ór’ în dar mi-1 dăruesci,
25. „Ori în cinste mi-1 cinstesc!!“

*) Refrenul acesta sé repetéza după fie

care vers.
 — „Să fiî, Domne, iertător,
„Nu mî-e, Dómne, ven4ător,
„Nice, Dómne, schimbător,
„Că mi-î dat dela nănaş.
30. „Nănaşul, când mi l’ o dat,
„P e min’ tare m’o jurat,
„Până’n lume voiu trăi,
„Eu paharul să nu-1 ven4,
„Nici să-l ven4,
35. „Nice să-l schimb,
„Nici în dar să-l dăruesc,
„Nici în cinste să-l cinstesc,
„Că dăcă eü voiü muri,
„Să rămâi e la feciori;
40. ,.Ér’ feciorii d’or muri,
„Sa remâie la nepoţi;
„Er’ nepoţii d’ or muri,
„Să remâie la streini,
„La streini, la omeni buni,
45. „Să ne ierte din păcate,
„Din păcate-a treia parte,
„Din greşale jum ătate!“ —
Să fii d’om bun sănătos
înaintea lui Christos!

----------------itmiii-
430

X IV .
închinare cu paharul.*)
Feciorul.
— Eu îţi închin cu paharul,
Dumnezeü fie cu darul,
Dar într’astă băutură
Este şî-o cimilitură,
5. Şi cimilitura mea
Zice, zéü, mândruţ’ aşa:
Că pe malul Nistrului,
Nistrului adâncului,

*) Astfel de închinări şi; răspunsuri să obici

nuesc mai cu sămă la nunţi. Etă încă un esemplu
Vu mesén sé adresézá «ătră nună.
— Să trăesci, nănaşe m are!...
Eü îţi închin dumitale
C’un pahar galbin
Dintrun verf de paltin,
5. De unde sughiţă
Dalba fecioriţă,
Cu mâneci pestriţă....
De mi-î şti mulţămi,
Paharul li-i dobândi;
10. De mi-I şti înturna,
Paharul li-I căpăta!
N ii n a.
— Păsăruica rugului
Cântă’n vérful nucului,
Ziüa ’ntrăgă ciripesce,
Dumitale ’ţi mulţămesce!
 431

Este-un păltinaş de aur

10. Ou vre-o noué pul de graur;
Ciripesc,
Y orovese,
Cum să scoţă, cum să fie
Ceî bani de vămeşie ?....
15. V or trece Nistru,
Să prade Pistru
D e zale, de inele.
De copile frumuşele.
Frunză, frunzuţă,
20. Să trăescî, dragă mândruţă!
F a t a .

— Troscoţel de lângă cale,

V oie bună dumitale.
Păseruica rugului
Pe córnele plugului
5. Ciripesce,
Yorovesce,
Dumitale 'ţi mulţămesce!
 CUPRINSUL
Pag. Pag.
P r e f a ţ ă .................................. 6M u stră ri şi blăstăm url
I . D o i n e ....................... 7 din p a rte a d ră g u ţe i p ă ­
ră site şi d ră g u ţu lu i pă­
A ) Dragoste.
ră sit . . . . . . 225
•7 P u te re a d r a g o s te i . . 11 M u stră ri din p ricin a s o ­
\ L a u d a ib o v n ic u lu lş iib o v - c rilo r ş i p ă rin ţilor . . 241
n ice l . . . . . . 24^M u stră ri d in p a rtea fetei
1 D ra g o s te n e h o tă rîtă . . 46 silite la m ă ritiş . . . 246
- În d e m n ă ri la d ra g o ste . 49 D e o s e b i t e ............................ 24 8
ţ D ra g o s te c u fr ic ă şi cu
D ) D oin e haiduceştii . 254
z u l i e ................................... 54
f, D ra g o s te a scu n să şi cu * E ) D ’ ale cătăniei . . 260
p i e d e c l ............................ 57 I I . S trig ă tu ri . . . 289
î D ra g o s te p ism u ită . . 65
A ) S trigături glum eţe . 29 3
I D ra g o s te c u g lu m e . . 71
a D e o s e b i t e ............................ 77 B ) S trigături satirice . 335
B ) D or §i ja le în
ciu d a fe te lo r şi n e­
v e s t e lo r ....................... 33 5
P u te r e a d o ru lu i . . . 83
î n ciu d a fe c io r ilo r şi b ă r­
f N eca zu ri din p r ic in a d o ­
b a ţilor . . . . 380
ru lu i ...................................... 89
D e o s e b ite .............................. 386
7 D ră g u ţii dep ă rta ţi unul
d e a l t u l ............................... 101 I I I . C â n te ce b c tr â n e s c i
J í ó r t e a u n u ia d in tre iu ­ şi c o lin d e . . . . 39 3
biţi . ............................... 138
M arcu ............................ 395
‘T ^ D ra goste strica tă . . . 144
C h ir u ţ a .................................. 40 2
•Jalea c e lo r tíe n ’ aü n em e-
C a lu l R a d u lu i . . . . 408
rit b in e cu că să to ria . 155
O sândiţiI 410
J aaiea
lea ce lu ii m
oeiu mu u stiai.
stra t ţi o l v a s t a fu gită . 411
p ism u it . . . . • , ■ 1731 R ă d u ca n nuu * . . 41 4
'J a l e a ce lu i d e p ă rta t dela
T e iu l şi bradul . . . 416
al s e i ............................ 111 C â n tecu l ciob a n u lu i . 417
»Ja lea orfa n u lu i . . . 187
C olin d a I. . . . . 418.
D e o s e b i t e ............................ 193 422
C olin d a I I .......................
C) M ustrări fi blăstem urî. C olin d a I I I ..................... 424'
N e în ţe le g e ri în tr e iu biţi 207 C olin d a I Y ..................... 426 ,
D o je n ir i fă cu te c e lo r n e­ C olin d a V ........................ 42 8
cre d in c io s ! în d ra g o ste 2 ch in a re c u paharu l 430