Pos Dru PDF

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII
SOCIALE ŞI FAMILIEI
ROMÂNIA
PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL

DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE
2007 - 2013
AL DOILEA PROIECT
Noiembrie 2006
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 România
CUPRINS
ABREVIERI.......................................................................................................................................................... 2
INTRODUCERE................................................................................................................................................... 4
1. ANALIZA SITUAŢIEI ACTUALE A DEZVOLTĂRII RESURSELOR UMANE ............................ 6

1.1 Sistemul de educaţie .............................................................................................................................6
1.2 Ocuparea..............................................................................................................................................16
1.3 Incluziunea socială.............................................................................................................................. 31
1.4 Sănătatea…………………………………………………………………………………………….40
1.5. Experienţa anterioară în asistenţa de preaderare............................................................................40
2. ANALIZA SWOT .................................................................................................................................... 43
3. STRATEGIA ............................................................................................................................................ 45
3.1. Obiective...............................................................................................................................................53
3.2. Lista Axelor Prioritare........................................................................................................................56
3.2.1. Axa Prioritară 1: Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi
dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere................................................................................. 58
3.2.2. Axa prioritară 2 - Conectarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii......................... 69
3.2.3. Axa Prioritară 3 - Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor ..................... 75
3.2.4. Axa Prioritară 4: Modernizarea Serviciului Public de Ocupare ................................................ 80
3.2.5. Axa prioritară 5 – Promovarea măsurilor active de ocupare...................................................... 85
3.2.6. Axa prioritară 6 – Promovarea incluziunii sociale ..................................................................... 89
3.2.7. Axa prioritară 7 –Asistenţa Tehnică........................................................................................ 8095
3.3. Coerenţă şi consistenţă cu politicile Comunitare şi naţionale.......................................................
8298
3.4. Complementaritatea POS DRU cu celelalte Programe Operaţionale şi cu operaţiunile finanţate
de către FEADR şi FEP 86102
4. PLANUL FINANCIAR...................................................................................................................... 89105
5. IMPLEMENTAREA.......................................................................................................................... 92108
5.1. Management...................................................................................................................................
92108
5.2. Monitorizare şi Evaluare..................................................................................................................
96112
5.3. Management financiar şi control.....................................................................................................
100116
5.4. Informare şi publicitate................................................................................................................
105122
5.5. Sistemul informatic de management...............................................................................................
106123
6. PARTENERIATUL .................................................................................................................................108125
ANEXE .........................................................................................................................................................110127
i
Abrevieri
AIP Auditul Public Intern

AM Autoritatea de Management
AM CSC Autoritatea de Management pentru Cadrul Strategic Comunitar
AMIGO Ancheta asupra Forţei de Muncă în Gospodării
ANIMMC Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
ANOFM Agenţia Naţională pentru Ocupare a Forţei de Muncă
ANPDC Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
ANPH Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap
Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor
ANRMAP Publice
AP Axă prioritară
BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
BIM Biroul Internaţional al Muncii
BM Banca Mondială
CD Cercetare-Dezvoltare
CECP Cadrul European de Calificare a Profesorilor
CASPIS Comisia Anti - Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale
CDI Cercetare, Dezvoltare şi Inovare
CE Comisia Europeană
CECIS Cadrul European al Calificărilor în Învăţământul Superior
CES Cerinţe Educaţionale Speciale
CISO Clasificarea Internaţională a Standardelor Ocupaţionale
CNC Cadrul Naţional al Calificărilor
CNSR Cadrul Naţional Strategic de Referinţă
DCA Dezvoltarea Capacităţii Administrative
EFP Educaţie şi Formare Profesională
DRU Dezvoltarea Resurselor Umane
EDIS Sistemul Extins de Implementare Descentralizată
FC Fondul de Coeziune
FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
FEP Fondul European pentru Pescuit
FEDR Fondul European pentru Dezvoltare Regională
FEFP Fundaţia Europeană pentru Formare Profesională
FPC Formare Profesională Continuă
FSE Fondul Social European
HG Hotărâre de Guvern
IDD Învăţământ Deschis la Distanţă
IMM Întreprinderi Mici şi Mijlocii
INCDMPS Institutul Naţional de Cercetare în Domeniul Muncii şi al Protecţiei Sociale
INS Institutul Naţional de Statistică
IPT Învăţământ Profesional şi Tehnic
ITPV Învăţarea pe tot parcursul vieţii
JAP Documentul Comun de Evaluare a Politicii de Ocupare a Forţei de Muncă
2
JIM Memorandumul Comun de Incluziune

LDSC Linii Directoare Strategice Comunitare
MBA Master în Adminstrarea Afacerii
MEdC Ministerul Educaţiei şi Cercetării
MFP Ministerul Finanţelor Publice
MMSSF Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
NSM Noi State Membre
OCDE Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
OI Organism Intermediar
OIM Organizaţia Internaţională a Muncii
OMS Organizaţia Mondială a Sănătăţii
ONG Organizaţie Non–Guvernamentală
OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului
PAS Planuri de Acţiune Şcolară
PLAI Planul Local de Acţiune privind Învăţământul Profesional şi Tehnic
PNAO Planul Naţional de Acţiune pentru Ocupare
PND Planul Naţional de Dezvoltare
PO Program Operaţional
POAT Programul Operaţional de Asistenţă Tehnică
POR Programul Operaţional Regional
POS Programul Operaţional Sectorial
Planul Regional de Acţiune pentru Dezvoltarea Învăţământul Profesional şi
PRAI Tehnic
PhD Doctorat
RO România
RU Resurse Umane
SAM Şcoala de Arte şi Meserii
SEO Strategia Europeană de Ocupare a Forţei de Muncă
SPO Serviciul Public de Ocupare
SWOT Puncte tari, Puncte slabe, Oportunităţi, Ameninţări
TI Tehnologia Informaţiilor
TIC Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor
UE Uniunea Europeană
3
Introducere
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) stabileşte

axele prioritare şi domeniile majore de intervenţie ale României în domeniul resurselor umane
în vederea implementării asistenţei financiare a Uniunii Europene prin Fondul Social
European, în cadrul Obiectivului “Convergenţă”, pentru perioada de programare 2007 – 2013.
Elaborat în contextul Planului Naţional de Dezvoltare 2007-2013 şi în acord cu
Priorităţile Cadrului Naţional Strategic de Referinţă, POS DRU este un instrument important
în sprijinirea dezvoltării economice şi a schimbărilor structurale. Mai mult, investiţiile în
capitalul uman vor completa şi vor conferi sustenabilitate creşterii productivităţii pe termen
lung. O forţă de muncă înalt calificată, cu un nivel de educaţie ridicat, având capacitatea de a
se adapta noilor tehnologii şi nevoilor în schimbare ale pieţelor, este esenţială pentru o
economie dinamică şi competitivă. România va promova politici active de piaţă a muncii
pentru creşterea adaptabilităţii şi flexicuritate forţei sale de muncă. Se preconizează obţinerea
unui nivel mai înalt de participare pe piaţa muncii, ca fundament al unei economii competitive
bazate pe cunoştere.
POS DRU a fost elaborat sub coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei. În consultările parteneriale au fost implicate Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul
Administraţiei şi Internelor, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei şi
Comerţului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii
Publice, Institutul Naţional de Statistică, Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în
domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, Comisia Anti-Sărăcie şi pentru Promovarea Incluziunii
Sociale, Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor, Agenţia Naţională
pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici
şi Mijlocii şi Cooperaţie, alte ministere de linie şi agenţii. De asemenea, au avut loc
consultări extinse cu partenerii sociali, organizaţii ale societăţii civile, administraţia publică şi
alţi actori relevanţi.
Cooperarea strânsă dintre MMSSF şi reprezentanţii Direcţiei Generale pentru Ocupare,
Afaceri Sociale şi Şanse Egale din cadrul Comisiei Europene a avut un rol important în
definitivarea structurii şi conţinutului POS DRU.
Obiectivele şi scopul activităţilor POS au fost stabilite pe baza analizei dezvoltării
resurselor umane în România şi au fost definite în concordanţă cu următoarele documente:
− Documentul Comun de Evaluare a Politicilor de Ocupare a Forţei de Muncă (JAP
2006);
− Planul Naţional pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2004 – 2005;
− Memorandumul Comun privind Incluziunea Socială (JIM 2006);
− Strategia Naţională privind Ocuparea Forţei de Muncă 2005-2010;
− Programul Economic de Preaderare 2005;
− Strategia pe termen scurt şi mediu privind formarea profesională continuă 2005–
2010;
− Strategia Naţională privind incluziunea socială a tinerilor peste 18 ani care
părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului 2006-2008;
− Strategia Guvernului pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor 2001;
− Strategia Naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor
cu dizabilităţi în perioada 2006-2013 - “Şanse egale pentru persoane cu dizabilităţi
– către o societate fără discriminare“;
− Strategia Naţională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;
4
− Strategia pentru dezvoltarea sistemului de învăţământ pre-universitar în cadrul

perspectivei 2010;
− Strategia pentru descentralizarea învăţământului 2005;
− Liniile Directoare Strategice privind Educaţia şi Cercetarea 2006-2008.
Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman şi creşterea
competitivităţii acestuia pe piaţa muncii, prin promovarea egalităţii de şanse în ceea ce
priveşte învăţarea pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile
şi inclusive, care să conducă, până în 2015, la integrarea durabilă pe piaţa muncii a 600.000
de persoane.
Obiectivele specifice identificate pot fi rezumate astfel:
− Promovarea calităţii sistemului de educaţie şi formare profesională iniţială şi continuă,
inclusiv învăţământul superior şi cercetarea;
− Promovarea culturii antreprenoriale şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii la locul
de muncă;
− Facilitarea inserţiei tinerilor şi a şomerilor de lungă durată pe piaţa muncii;
− Dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile, inclusive;
− Promovarea (re)inserţiei pe piaţa muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele
rurale1;
− Îmbunătăţirea serviciilor publice de ocupare;
− Facilitarea accesului la educaţie şi pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile.
1
Zona rurală este definită de comune şi sate, precum şi zonele periferice ale oraşelor şi municipiilor, unde se
desfăşoară următoarele activităţi ecomomice: agricultură, silvicultură, pescuit, produse de acvacultură,
procesarea industrială a produselor agricole, silvice, piscicole şi de acvacultur şi, servicii de turism rural (Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 143/610 din martie 2005).
5
1. ANALIZA SITUAŢIEI ACTUALE A DEZVOLTĂRII

RESURSELOR UMANE
1.1. Sistemul de educaţie
• Structura sistemului de educaţie

Punctele de referinţă ale sistemelor de educaţie şi formare profesională, stabilite de
Comisia Europeană în 2002, la Consiliul European de la Barcelona, precum şi deciziile
adoptate la nivel european în cadrul „procesului Bologna” au determinat o serie de reforme
ale sistemului educaţional din România.
Structura actuală a sistemului de educaţie şi formare profesională iniţială are ca scop
asigurarea flexibilităţii şi deschiderii rutelor educaţionale individuale (vezi Tabelul 1, Anexa
1). Modelul actual al sistemului de educaţie oferă elevilor oportunitatea fie de a se înscrie la
niveluri mai înalte ale sistemului de învăţământ, fie să intre pe piaţa muncii (după clasa a X-
a). În cadrul sistemului de educaţie, formarea profesională iniţială oferă atât oportunităţi de
studiu, cât şi profesionale, după cum sunt prezentate în Caseta 1, Anexa 1. Recunoaşterea şi
validarea învăţământului primar nu sunt operaţionale la nivelul sistemului. Validarea
învăţământului primar operează în formarea profesională iniţială. De asemenea, potrivit
metodologiei existente, validarea învăţământului primar este luată în considerare la
dezvoltarea educaţiei de tip a doua şansă , contribuind astfel la creşterea flexibilităţii şi
accesul sporit la asemenea programe.
• Participarea la educaţie
Datele disponibile la nivelul anului şcolar 2005/2006 indică o scădere a înscrierilor

şcolare (ISCED 1-6) cu 4,46% faţă de anul şcolar 2000/2001. Cea mai importantă scădere este
cea a numărului de elevi înscrişi în învăţământul primar şi gimnazial, respectiv cu 13,88% şi
27,28% în perioada de referinţă (2000/2001 – 2005/2006); în funcţie de mediile de rezidenţă,
în ambele cazuri, cele mai severe reduceri ale înscrierilor şcolare se înregistrează în mediul
urban. În perioada de referinţă, cea mai mare creştere este înregistrată în cazul sistemului
profesional (Şcoala de Arte şi Meserii şi anul absolvirii) cu 18,73% datorită restructurării2
sistemului de formare profesională iniţială, operaţional din 2003/2004, iar în funcţie de
rezidenţă, situaţia este favorabilă mediului rural. Tendinţele demografice descrescătoare din
zonele urbane şi capacitatea crescută de şcolarizare în sistemul de educaţie profesională sunt
principalii factori care stau la baza diferitelor modele de înscriere şcolară. În cazul
învăţământului universitar, înscrierile şcolare au crescut, în perioada de referinţă, cu 35,48%
(vezi Tabelul 2, Anexa1).
Conform prognozelor demografice disponibile, populaţia de vârstă şcolară va

înregistra o scădere importantă cu aproximativ 20% din perioada 2005-2013 (Tabelele 3.1. şi
3.2., Anexa 1). Acestă tendinţă prognozată va accentua problema restructurării reţelei şcolare,
restructurarea managementului RU în educaţie şi formare profesională iniţială.
Rata brută de înscriere şcolară în toate nivelurile de învăţământ (ISCED 1-6) a

înregistrat o creştere poyitivă constantă de la 66,5% în 2000-2001 la 72,9% în 2005/2006
(Tabelul 4, Anexa 1).
2
Şcoala de Arte şi Meserii şi anul absolvirii sunt părţi ale rutei profesionale progresive care oferă o dublă
calificare, cu scopuri academice şi profesionale
6
Participarea la diferite niveluri de învăţământ şi în funcţie de rezidenţă a înregistrat

tendinţe variate în perioada de referinţă, aşa cum rezultă din datele înscrise în Tabelul 5,
Anexa 1, care recomandă acţiuni în vederea restructurării reţelelor şcolare şi programe de
sprijin social dedicate accesului şi participării la sistemul de învăţământ din zonele rurale, în
special, la nivelul ISCED 3.
Diferenţa de aproximativ 27 de puncte procentuale a ratei brute de înscriere şcolară în
licee şi învăţământul profesional, în funcţie de mediul de rezidenţă (86,6% în mediul urban,
comparativ cu 59,9%, în mediul rural, în 2005/2006, după cum este prezentat în Graficul 1,
Anexa 1, afectează frecvenţa educaţională a populaţiei din mediul rural. Decalajul existent
indică faptul că o proporţie largă a elevilor din mediul rural abandonează timpuriu şcoala.
În cazul mediului rural, problemele privind accesul la învăţământ se datorează
posibilităţilor reduse de acces, condiţiilor reduse de învăţare, sărăciei şi costurilor relativ
ridicate (inclusiv educaţia de bază), pe care această comunitate nu şi le poate permite.
Insuficienta încadrare a personalului didactic calificat a unităţilor şcolare din mediul rural
rămâne printre factorii cu influenţă negativă în ceea ce priveşte asigurarea accesului la
educaţie de calitate în mediul rural.
În cazul comunităţii rome, aproape 12% dintre copiii din grupa de vârstă 7-16 ani au
abandonat şcoala înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu, iar 18% dintre aceştia sunt
neşcolarizaţi şi nu participă la vreo formă de învăţământ. În total, peste 80% dintre copiii
neşcolarizaţi sunt romi3 şi 38,6% dintre romi sunt analfabeţi funcţional4, dar datele disponibile
privind frecvenţa educaţională a comunităţii rome sunt limitate, din moment ce statisticile
oficiale nu oferă diverşi indicatori ai comunităţii rome, decât în ceea ce priveşte sexul şi locul
de rezidenţă.
Studiile de mai sus indică faptul că, în plus faţă de situaţia economică a comunităţii
rome, frecvenţa educaţională/istoricul generaţiilor mai vechi de etnie romă şi tradiţiile
influenţează serios participarea scăzută în sistemul de educaţie a copiilor de etnie romă. De
asemenea, absenţa educaţiei preşcolare şi abilităţile reduse de vorbire a limbii române ale
celor mai mulţi copii de etnie romă afectează negativ performanţele lor şcolare. Discriminarea
şi segregarea sunt puncte sensibile în cazul accesului egal al romilor şi participării la sistemul
de educaţie. În general, populaţia romă trăieşte la periferii, în cartiere rău famate, iar şcolile
localizate în aceste zone, în care învaţă copiii de etnie romă, oferă condiţii precare de învăţare.
În aceste şcoli, în care majoritatea populaţiei este de etnie romă, rata repetenţiei este, în
medie, de aproximativ 11,3% (statisticile MEdC), peste indicatorul mediu naţional (3,52% în
2005-2006). Mentalitatea majorităţii populaţiei cu privire la comunitatea romă reprezintă o
altă problemă care poate alimenta discriminarea/segregarea (pentru detalii, vezi Caseta 2,
Anexa 1).
Un grad scăzut de participare se înregistrează şi în cazul copiilor cu cerinţe
educaţionale speciale (CES). Cunoştinţele limitate ale cadrelor didactice în şcolile normale
care lucrează cu elevi cu dizabilităţi, infrastructura educaţională slab dezvoltată şi
disfuncţionalităţile de comunicare dintre şcoală şi comunitate contribuie la creşterea
numărului de copii cu dizabilităţi care nu participă la educaţia formală şi la lipsa monitorizării
procesului de integrare a acestora în şcolile normale. O cauză importantă care generează o rată
scăzută de incluziune socială este segregarea tradiţională educaţională a persoanelor cu
3
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii,
UNICEF, "Participarea la educaţie a copiilor romi", Bucureşti, 2002, p.47
4
În anul şcolar 2002/2003, copiii de etnie romă au reprezentat aproximativ 4,23% din totalul încadrărilor în
învîţământul obligatoriu, la nivel naţional. Participarea în sistemul de educaţie a copiilor de etnie romă este mai
scăzută în cazul învăţământului preşcolar în comparaţie cu învăţământul primar. Similar, după învăţământul
primar, participarea în sistemul de învăţământ a copiilor de etnir romă descreşte în mod continuu. În acest
moment, există doar câteva studii şi analize calitative privind participarea comunităţii rome la sistemul de
educaţie şi de deprinderi. “Romii din România” APCSPI.
7
dizabilităţi. Practica izolării copiilor cu dizabilităţi uşoare în şcoli speciale a încetat începând
cu 2001, urmare a implementării unui program care, deşi a integrat cu succes un număr de
18.158 copii cu dizabilităţi în sistemul educaţional general, a reprezentat un eşec în adaptarea
simultană a curriculei şcolare, formarea profesorilor în dobândirea abilităţilor speciale pentru
activitatea cu copiii cu dizabilităţi şi adoptarea unei atitudini de sprijin. În 2002, 4.400 de
copii cu nevoi speciale au fost înscrişi în sistemul educaţiei de masă. Politica educaţională
urmărită de MEdC are scopul modernizării şi restructurării “educaţiei speciale” (educaţie
pentru copiii cu nevoi educaţionale speciale/dizabilităţi) astfel încât să creeze premisele
pentru începerea vieţii şcolare în cea mai apropiată şcoală publică şi pentru calitate şi servicii
diversificate de sprijin educaţional ale grupurilor ţintă (vezi Caseta 3, Anexa 1). În ultimii ani,
au fost derulate în România proiecte specifice având ca scop dezvoltarea “şcolilor inclusive”.
În ciuda acestor eforturi, societatea românească şi-a conservat mentalitatea tradiţională de
segregare, iar cele mai bune practici derivate din aceste proiecte nu pot fi extinse la nivel
naţional.
În ceea ce priveşte creşterea accesului la educaţie, în perioada 2002-2006, multe dintre
acţiunile au avut ca ţintă dezvoltarea curriculei, extinderea şi creşterea flexibilităţii educaţiei
de tip a doua şansă, formarea profesorilor, formarea mediatorilor şi mentorilor şcolari.
Începând cu 2006, aceste acţiuni au fost semnificativ completate cu măsuri pentru creşterea
accesibilităţii infrastructurii educaţionale şi îmbunătăţirii condiţiilor de învăţare: investiţii în
modernizarea infrastructurii educaţionale şi furnizării facilităţilor de transport şcolar.
Eforturile în acest sens vor continua după 2007.
Ratele de părăsire timpurie a şcolii au continuat să crească de-a lungul întregii

perioade 1995-2005. Părăsirea timpurie a şcolii este un fenomen care afectează negativ
calitatea şi competitivitatea capitalului uman. Rata de părăsire timpurie a şcolii a crescut de la
22,4% în 1999/2000 până la 23,6% în 2004/2005 şi a scăzut puţin în 2005/2006 până la
20,8% (Tabelul 6, mai jos). Se remarcă un decalaj substanţial între indicatorii români şi cei
europeni: rata de părăsire timpurie a şcolii depăşeşte cu mult valoarea de 10% care reprezintă
ţinta europeană stabilită pentru 2010.
Tabel 6. Rata de părăsire timpurie a şcolii (grupa de vârstă 18-24 ani) (%)
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
RO RO EU-25 EU-15
Părăsirea timpurie a şcolii
(grupa de vârstă 18-24 ani), din 22.4 23.1 21.8 22.9 22.7 23,4 20,8 15,2 17,2
care
Populaţia masculină 24.2 24.1 22.2 23.7 23.9 24,9 21,6 17,3 19,5
Populaţia feminină 20.4 22.0 21.4 22.1 21.5 21,8 19,9 13,1 14,9
Sursele pentru România: Institutul Naţional de Statistică; Ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO), date
medii anuale; datele pentru 2002-2005 au fost extinse pe baza rezultatelor Recensământului Populaţiei şi
Locuinţelor din martie 2002;
Sursa pentru UE-25 şi UE-15: EUROSTAT, New Cronos, date medii anuale 2005.
Aşa cum reiese din Tabelul 6, există un decalaj pe sexe: rata de părăsire timpurie a
şcolii este mai mare în cazul populaţiei masculine, din moment ce mulţi dintre ei sunt în
situaţia părăsirii şcolii pentru inserţia pe piaţa muncii şi asigurarea sprijinului financiar pentru
familiile lor. Sărăcia, deprinderile scăzute ale părinţilor şi riscul exluziunii sociale sunt cei
8
mai importanţi factori care conduc la creşterea ratei de părăsire timpurie a şcolii5. De
asemenea, sondajele6 disponibile identifică atractivitatea scăzută a educaţiei printre motivele
părăsirii timpurii a şcolii (doar 33% dintre copii consideră că educaţia oferită în şcoală este
utilă pentru viaţa lor socială şi profesională).
După categorii, populaţia romă este grupul cel mai expus părăsirii timpurii a şcolii7,
iar situaţia este gravă în cazul populaţiei feminine de etnie romă datorită condiţiilor precare de
viaţă şi tradiţiilor. Copiii cu dificultăţi de învăţare sunt de asemenea una dintre categoriile
expuse părăsirii timpurii a şcolii din moment ce performanţele lor scăzute în şcoală afectează
serios preţuirea de sine şi motivaţia lor pentru învăţare.
Înainte de 2005, la nivel de sistem şi de luare a deciziei, câteva măsuri cu impact
limitat au fost luate pentru reintegrarea persoanelor care părăsesc timpuriu şcoala în educaţia
formală, fie imediat, fie prin intermediul educaţiei ulterioare sau al programelor de formare
prefesională din timpul vieţii lor active. Părăsirea timpurie a şcolii ridicată corelată cu
numărul scăzut al celor care părăsesc timpuriu şcoala şi care reintră în educaţia formală sunt
elementele cu efecte negative grave asupra calităţii capitalului uman din România.
Învăţământul preşcolar
Pentru combaterea dezavantajelor care afectează participarea şi frecvenţa

educaţională, statele europene au identificat educaţia preşcolară (educaţia timpurie) ca un
mijloc/soluţie8. Evidenţele actuale indică faptul că dacă dezavantajul este combătut la vârsta
cea mai mică, prin intermediul intervenţiilor preşcolare, există beneficii pe termen lung în
ceea ce priveşte acumularea de cunoştinţe în timpul şcolarizării individuale şi carierei,
deoarece este esenţială pentru dezvoltarea indivizilor din punct de vedere al învăţarii,
contribuie la prevenirea părăsirii timpurii a şcolii şi la creşterea deprinderilor educaţionale şi
facilităţilor de învăţare ulterioară. Educaţia preşcolară (ISCED 0) este parte a sistemului iniţial
de educaţie şi formare profesională şi îndeplineşte scopul socializării şi dezvoltării mintale,
emoţionale şi cognitive a copiilor, prin intermediul activităţilor specifice şi mijloacelor. Rata
de încadrare în educaţia preşcolară a crescut de la 66,1% la 74,7% în 2005/2006, cu diferenţe,
în funcţie de mediul de rezidenţă, în favoarea mediului urban (Tabelul 7, Anexa 1). Decalajul
este explicat prin rata mai mare de ocupare în mediul urban (care limitează posibilităţile de
îngrijire a copiilor, spre deosebire de mediul rural); sărăcia mai mare din mediul rural (făcând
costurile relative ale educaţiei preşcolare mai mari, la nivelul la care comunitatea rurală nu şi
le poate permite); disponibilitatea infrastructurii învăţământului preşcolar. Un studiu al MEdC
menţionează slaba calitate a infrastructurii învîţîmântului preşcolare (peste 20% dintre copii
de la grădiniţă au un nivel înalt al utilizării, facilităţi sanitare insuficiente, în special în mediul
rural, spaţiu insuficient pentru activităţile educaţionale etc) şi personal insuficient calificat9.
Educaţia şi formarea profesională iniţială
Sistemul restructurat de învăţământ în vigoare din anul şcolar 2003/2004 a fost

conceput având scopul de a îmbunătăţi accesul la educaţia şi formarea profesională iniţială.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării a întreprins măsuri având ca scop îmbunătăţirii accesului la
educaţie şi pregătire profesională iniţială, precum şi îmbunătăţirea atractivităţii educaţiei şi
5
Comisia Europeană, Studiu privind Accesul la Educaţie şi Formare Profesională, Calificari de bază şi
persoane care părăsesc timpuriu şcoala (Ref. DG EAC 38/04), Raport final al Comisia Europeană DG EAC,
septembrie 2005
6
Institutul pentru Ştiinţe Educaţionale, „Motivaţia pentru învăţare şi performanţa şcolară”, 2004
7
Idem 9
8
Comisia Europeană, Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European „Eficienţă şi echitate în
sistemele europene de educaţie şi formare profesională”, Bruxelles, 8.9.2006, COM(2006) 481
9
Institutul pentru Ştiinţe Educaţionale. „Studiu privind educaţia preşcolară, 2003”
9
formării profesionale iniţiale, oferind egalitate de şanse la educaţie şi formare profesională

iniţială în zonele dezavantajate (cum ar zonele rurale). Rezultatele pozitive în acest sens sunt
reflectate de faptul că numărul elevilor înscrişi în ruta de educaţie profesională, în clasa a IX-
a, a crescut în mod continuu (în 2004/2005 comparativ cu 2003/2004 cu 3,1% şi în 2005/2006
comparativ cu 2004/2005, cu 1,5%) (Tabelul 8, Anexa 1).
Capacitatea şcolară a sistemului de educaţie şi formare profesională iniţială a crescut
substanţial începând cu anul şcolar 2002/2003: de la 844 unităţi şcolare în 2002/2003 la 1.474
unităţi şcolare în 2004/2005 şi 1.495 în 2005/2006. Cea mai mare parte a creşterii s-a datorat
mediului rural: de la 518 unităţi şcolare în 2003/2004 la 713 unităţi şcolare în 2005/2006.
Aceste şcoli oferă educaţie de tip prima şansă absolvenţilor de clasa a VIII-a în localităţile lor
prevenind costurile adiţionale pe care părinţii ar trebui să şi le permită pentru transport şi
cazare în cazul elevilor care ar trebui să meargă în alte localităţi pentru a învăţa.
În vederea creşterii calităţii prevederii şi pe baza progresului făcut în planificările
regionale şi locale ale educaţiei şi formării profesionale iniţiale, din 2006/2007, vor fi
realizate măsurile de raţionalizare a reţelei şcolare în educaţie şi formare profesională iniţială.
Activităţile implementate, exceptând creşterea capacităţii de şcolarizare din zonele rurale, au
constat în îmbunătăţirea ofertei formării profesionale iniţiale şi continue din mediul rural,
dezvoltarea capacităţilor instituţionale pentru şcolile de educaţie şi formare profesională
iniţială în vederea asigurării educaţiei şi formării profesionale inclusive pentru elevii cu nevoi
educaţionale speciale.
De la mijlocul anilor ’90, educaţia şi formarea profesională iniţială a fost într-un
continuu proces de reformă, având ca scop modernizarea şi mai buna ajustare la cererile
societăţii care a cunoscut schimbări majore la nivel economic şi social. O componentă
importantă a acestei reforme este reprezentată de conţinutul învăţării educaţiei şi formării
vocaţionale iniţiale şi este bazată pe conceptul „învăţării pe tot parcursul vieţii”: începe cu
dezvoltarea calificărilor, apoi, pe baza standardele lor de formare profesională, curriculum-ul
este dezvoltat şi în sfârşit, în cadrul procesului de certificare a competenţelor, descrise ca
descriptori de performanţă în cadrul standardelor de formare profesională în analiză în timpul
examinării finale. În educaţia şi formarea profesională, dezvoltarea calificărilor este
organizată cu implicarea directă a partenerilor sociali relevanţi. Din moment ce calificările nu
mai sunt legate de tipul furnizorului (şcoli sau furnizori privaţi) sau de tipul formării
profesionale (educaţie şi formare profesională iniţială sau continuă), validarea lor este
responsabilitatea comitetelor sectoriale10, care sunt stabilite treptat de Consiliul Naţional
pentru Formarea Profesională a Adulţilor în calitate de Autoritatea Naţională pentru
Calificări. Aceasta este destinată pentru a creşte coerenţa dintre educaţia şi formarea
profesională iniţială şi continuă. Până la standardele actuale de formare profesională pentru
nivelurile de calificare I, II şi III, care pot fi obţinute prin intermediul sistemului de educaţie şi
formare profesională iniţială şi care au fost actualizate şi implementate la nivel naţional,
dezvoltările metodologice şi expertiza în ceea ce priveşte dezvoltarea calificărilor şi validarea
în cadrul educaţiei şi formării profesionale iniţiale au fost transferate întregului sistem de
educaţie şi formare profesională iniţială etc.
Asigurarea calităţii este într-o fază mai avansată în educaţia şi formarea profesională
iniţială decât în alte componente ale sistemului de educaţie. Ea a început mai devreme în
cadrul unui proiect PHARE, iar un sistem de asigurare a calităţii bazat pe cadrul comun de
asigurare a calităţii a fost deja implementat. Experienţa acumulată a permis începerea
implementării instrumentelor de asigurare a calităţii pentru educaţia şi formarea profesională
iniţială la nivelul întregului sistem de educaţie şi formare profesională iniţială.
10
Comitetele Sectoriale sunt structurile pentru dialog social organizate la nivelul sectoarelor de activitate şi sunt
stabilite de către Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor, prin intermediul acordului comun
al reprezentanţilor partenerilor sociali la nivel de sector. Comitetele Sectoriale contribuie la dezvoltarea şi
creşterea calificărilor prin sectoare de activitate.
10
Rapoartele de evaluare ale proiectelor Phare, sprijinind progresul făcut în educaţia şi

formarea profesională iniţială, relevă următoarele dificultăţi: rezultate în educaţia şi formarea
profesională iniţială inclusivă nu sunt aşteptate datorită faptului că personalul didactic nu a
fost pregătit profesional suficient sau deloc, diferenţele în dezvoltarea economică dintre
zonele rurale şi urbane şi lipsa previziunilor legate de strategiile de dezvoltare economică
pentru zonele rurale au făcut dificile planificarea şi dezvoltarea unei oferte relevante pentru
aceste zone, calitatea educaţiei în mediul rural este încă mai mică datorită faptului că resursele
materiale şi umane nu pot fi total şi corespunzător asigurate numărului mare de şcoli noi
stabilite de educaţie şi formarea vocaţională iniţială.
Învăţământul universitar
Spre deosebire de învăţământul secundar şi post secundar, în cazul învăţământului

universitar, tendinţa de creştere a participării la educaţie specifică anilor ‘90 a continuat şi în
perioada analizată, respectiv intervalul 2000/2001 şi 2004-2005. Astfel, rata brută a
înscrierilor în învăţământul superior a crescut de la 27,7% în 2000/2001 la 44,8 % în
2005/2006 (Tabelul 9, Anexa 1). Creşterea participării la învăţământul superior se explică
prin dezvoltarea învăţământului superior privat, dezvoltarea reţelelor de universităţi, prin
creşterea înscrierilor în învăţământul universitar, creşterea interesului pentru educaţia
universitară determinată de existenţa unui grad mai mare de absorbţie pe piaţa muncii a forţei
de muncă înalt calificată şi unui risc redus de şomaj pentru absolvenţii învăţământului
universitar. Pentru populaţia rurală, comunitatea romă şi alte grupuri vulnerabile, accesul şi
participarea la învăţământul universitar rămân scăzute datorită costurilor relativ ridicate ale
învăţământului universitar şi incidenţei părăsirii timpurii a şcolii care îi afectează. Urmând
ciclurile Bologna, înscrierile în învăţământul universitar sunt dominate de elevi. Numărul
înscrierilor în programele de master a crescut în ultimii ani datorită şanselor mai mari ale
absolvenţilor de a fi inseraţi pe piaţa muncii. Numărul persoanelor care au doctorat a scăzut
datorită condiţiilor modificate de acces la acest nivel de învăţământ, cu efecte negative asupra
potenţialului uman în cercetare-dezvoltare (Tabelul 10, Anexa 1).
Restructurarea învăţământului universitar a început în anul universitar 2005/2006 în
urma procesului Bologna. Ca parte a restructurării şi modernizării învăţământului universitar,
recent, s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte cadrul instituţional şi metodologia în
sprijinul Cadrului Naţional al Calificărilor în Învăţământul Superior. În 2005, s-a înfiinţat
Agenţia Naţională pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriatul cu Mediul
Socio-Economic şi s-au făcut paşi către dezvoltarea Registrului Naţional al Calificărilor
pentru Învăţământul Superior.
• Învăţarea pe tot parcursul vieţii
Învăţarea pe tot parcursul vieţii nu este privită într-o manieră coerentă şi

comprehensivă la nivelul de sistem şi de luare a deciziilor, iar acest fapt limitează coerenţa şi
flexibilitatea rutelor individuale de învăţare de-a lungul vieţii. În ciuda progreselor făcute în
reglementarea şi validarea învăţării primare, insuficienta utilizare a cadrului legal existent
(excepţie pentru educaţia şi formarea profesională iniţială) rămâne una dintre limitele
introducerii abordării ciclului de viaţă în educaţie şi formare profesională. Insuficienta
dezvoltare a mecanismelor de transfer al rezultatelor învăţării între diferitele medii de învăţare
limitează posibilităţile populaţiei, în special, a populaţiei adulte, să obţină validarea formală a
competenţelor obţinute pe piaţa muncii şi să reintre în învăţământul formal. De asemenea, la
nivel de luare a deciziilor, este nevoie de mai multă coerenţă între educaţie şi politica formării
profesionale iniţiale şi politica formării profesionale continue.
11
Problemele care trebuie abordate prin intermediul dezvoltării şi implementării

Cadrului Naţional al Calificărilor (CNC) sunt validarea învăţării în toate contextele, o mai
bună conexiune între educaţie şi formare profesională iniţială şi formare profesională
continuă, definirea mai bună şi transparenţa calificărilor.. În acest sens au fost înregistrate
progrese în ceea ce priveşte dezvoltarea instituţională (Consiliul Naţional pentru Formarea
Profesională a Adulţilor a fost numit Autoritatea Naţională pentru Calificări şi a fost creată o
Agenţie Naţională pentru Calificări în Învăţământul Superior), dezvoltarea şi activităţile
Comitetelor Sectoriale11 (progresul este încă insuficient, iar finanţarea Comitetelor Sectoriale
limitează eficacitatea şi dezvoltarea lor; de aceea, doar 16 Comitete Sectoriale erau
operaţionale în 2006), dezvoltarea şi validarea calificărilor. CNC sprijină dezvoltarea învăţării
pe tot parcursul vieţii pentru indivizi şi va crea un sistem transparent al calificărilor în
formarea profesională care va permite o dezvoltare coerentă a sistemului actual de formare
profesională iniţială şi continuă, ţinând seama de învăţarea pe tot parcursul vieţii şi având
sprijinul părţilor interesate.
• Calitatea capitalului uman din România
Competitivitatea capitalului uman este direct influenţată de frecvenţa educaţională.

Pentru populaţia din grupa de vârstă 25-64 ani, datele arată că partea populaţiei cu cel puţin
ciclul superior al liceului este aproape de media UE, dar sub nivelul mediu al celor 10 NSM şi
ţintei UE de 85%, pentru 2010. Datele arată că partea populaţiei care a absolvit cel puţin
liceul a crescut în perioada 1999-2005 de la 67,9% la 73,1%. În funcţie de gen, au fost
înregistrate valori mai ridicate, peste 75% în perioada de referinţă în cazul populaţiei
masculine şi valori mai scăzute în cazul femeilor, acestea stabilizându-se la valoarea de
aproximativ 67,7% în 2005. Decalajul dintre sexe s-a redus la 10,8 puncte procentuale în
2005, comparativ cu cele 13 puncte procentuale în 1999 (vezi Tabelul 11, Anexa 1).
La aceeaşi grupă de vârstă, partea populaţiei cu studii universitare, deşi, având o
tendinţă ascendentă (de la 8,7% în 1999 la 11,1% în 2005), rămâne sub nivelul înregistrat de
cele mai dezvoltate state (cifrele pentru 1999: SUA – 27,7%, Franţa – 16,4%, Germania –
15%, Marea Britanie – 15,4%) (Cartea Albă privind Forţa de Muncă, DTI/UK – 2003)
(Tabelul 12, Anexa 1). Evoluţia pe sexe reflectă o scădere uşoară a decalajului existent între
populaţia feminină şi masculină cu studii superioare.
Frecvenţa educaţională a populaţiei din cadrul grupei de vârstă 15-29 ani este
prezentată în Tabelul 13, Anexa 1. Datele obţinute în urma Recensământului Populaţiei din
2002 şi ale INS 2005 indică o creştere a numărului absolvenţilor din învăţământul superior,
din grupa de vârstă 15-29 ani, în valori absolute şi în termeni relativi, în perioada 1992-2005.
De asemenea, în aceeaşi perioadă, în aceeaşi grupă de vârstă, a crescut ponderea
absolvenţilor învăţământului postliceal şi ponderea absolvenţilor ciclului primar. În cazul
grupei de vârstă 15-29 de ani, în aceeaşi perioadă, se înregistrează o scădere a ponderii
absolvenţilor de gimnaziu (de la 43,1% în 1992 la 38,4% în 2002). În ansamblu, în 2002,
aproximativ 8% din persoanele în grupa de vârstă 15-29 de ani au absolvit învăţământul
superior, 84% învăţământul preuniversitar, 8% învăţământul primar şi 3% nu au absolvit nici
o formă de învăţământ.
11
Comitetele sectoriale sunt structurile pentru dialog social organizate la nivelul sectoarelor de activitate şi sunt
stabilite de către Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor, prin intermediul acordului comun
al reprezentanţilor partenerilor sociali la nivel de sector. Comitetele sectoriale contribuie la dezvoltarea şi
creşterea calificărilor prin sectoare de activitate.
12
Creşterea competitivităţii capitalului uman este posibilă în condiţiile îmbogăţirii

cunoştinţelor şi competenţelor pe tot parcursul vieţii, actualizării continue a bagajului
individual de cunoştinţe şi competenţe, educaţiei şi formării profesionale continue. Oferta de
formare profesională continuă rămâne fragmentată, din moment ce este adresată special
nevoilor indivizilor şi ale firmelor. Cei mai mulţi dintre furnizorii de formare profesională
evită programele modulare de formare profesională datorită cadrului legal vag şi faptului că
încheierea unuia sau a mai multor module ale unui program de formare profesională nu oferă
o „profesie” şi nu dă dreptul la un loc de muncă pe piaţa muncii. Ciclurile/programele
complete de calificare, finalizate cu certificat de calificare recunoscut la nivel naţional, sunt
mai valoroase/lăudate din moment ce ele oferă dreptul de a practica una sau mai multe
ocupaţii pe piaţa muncii.
• Resursele umane din educaţie
Cifrele disponibile, arată că, în 2004/2005, resursele umane care lucrează în sistemul
de educaţie şi formare iniţială reprezintă 4,32% din populaţia ocupată în România. Analiza în
dinamică a personalului din învăţământ din perioada 2004/2005 indică faptul că personalul
din educaţie şi formare profesională a scăzut, cu excepţia învăţării vocaţionale (Tabelul 14,
Anexa 1).
Partea personalului calificat a crescut continuu în perioada 200-2005, la toate
nivelurile de educaţie. O evoluţie puţin inversată este înregistrată în 2005/2006 comparativ cu
anul şcolar anterior în cazul învăţământului preşcolar (0,7 puncte procentuale) şi
învăţământului vocaţional (0,8 puncte procentuale). După mediul de rezidenţă, la toate
nivelurile de educaţie, în întreaga perioadă analizată, partea personalului calificat de
învăţământ este mai mică în cazul mediului rural, comparativ cu mediul urban (Tabelul 15,
Anexa 1). În învăţământul superior, problema personalului necalificat de învăţământ nu
există, din moment ce indicatorul a fost de 100% în 2005/2006.
Scăderea previzionată a populaţiei şcolare cu 20% în 2013 (comparativ cu 2005) va
declanşa efecte serioase în cazul reţelei şcolare, politicii de recrutare a personalului din
învăţământ; acest trend demografic va declanşa o descreştere a personalului angajat în
educaţie şi formare profesională iniţială cu aproximativ 10%. Atractivitatea scăzută a carierei
din învăţământ, rigiditatea relativ persistentă din rutele profesionale ale profesorilor vor
contribui, de asemenea, la diminuarea personalului din învăţământ. Scăderea estimată a
populaţiei şcolare va sublinia importanţă calificării şi calităţii resurselor umane angajate în
educaţie.
• Resursele umane din cercetare
În 2004, în România, numărul angajaţilor din cercetare-dezvoltare raportat la 100 de

angajaţi a fost de 0,46. Această rată este de 3 ori mai mică decât în cazul UE-15 (1,41 angajaţi
în cercetare-dezvoltare/100 angajaţi). Numărul angajaţilor din cercetare-dezvoltare, în special
a specialiştilor cu înaltă calificare, a înregistrat o scădere constantă (Figura 4, Anexa 1).
Salariile relativ scăzute, dotările necorespunzătoare, precum şi oportunităţile oferite de
programele de cercetare din alte ţări, au condus gradual la creşterea mediei de vârstă a
personalului calificare ridicată din cercetare-dezvoltare, astfel încât, în 2004, aproximativ
63% din totalul cercetătorilor au vârsta de peste 40 de ani. Pentru 2005, numărul total al
cercetătorilor a crescut, dar structura pe grupe de vârstă s-a schimbat, datele nefiind
comparabile cu anii anteriori (vezi Tabelul 16, Anexa 1).
13
Partea dominantă este cea a cercetătorilor din domeniul tehnic şi de inginerie

(aproximativ 60%), care este, de asemenea, un domeniu cu o capacitate mare de adaptare la
cerinţele economice. În 2004, personalul specializat din unităţile de cercetare-dezvoltare a
obţinut un număr total de 1.282 patente, dintre care 435 eliberate pentru inventatorii români,
170 pentru inventatorii străini şi 677 patente au fost certificate în Europa.
Evoluţia absolvenţilor de doctorat şi structura lor după domeniul de cercetare sunt
relevante pentru dezvoltarea potenţialului uman din cercetare-dezvoltare (Tabelul 17, Anexa
1). Cei mai mulţi dintre absolvenţii de doctorat sunt în domeniile ştiinţei, matematicii şi
uman. A avut loc o creştere semnificativă numărului doctorilor cu certificat în 2004
comparativ cu întreaga perioadă 2001-2003 (numărul absolvenţilor de doctorat a crescut de
trei ori), urmată de o scădere gravă în 2005, datorită costului ridicat al programelor de
doctorat şi sprijinului limitat oferit doctoranzilor. MEdC, prin intermediul comitetului
executiv al Consiliului Naţional de Cercetare Universitară a oferit, pe baze competitive,
sprijin pentru activităţile de cercetare şi într-o măsură limitată, sprijin pentru cercetătorii
tineri. În cadrul sprijinului pentru tinerii cercetători, a fost furnizat sprijin doctoranzilor şi
activităţilor lor de cercetare, pe baze competitive.
• Asigurarea şi managementul calităţii
În declaraţiile oficiale din ultimii 15 ani, educaţia a fost declarată prioritate naţională
şi asigurarea calităţii a fost definită ca obiectiv al reformelor educaţiei şi formării profesionale
iniţiale. În cazul educaţiei formale, în perioada anterioară anului 2005, asigurarea calităţii în
sistemul naţional de educaţie s-a bazat aproape exclusiv pe evaluări externe precum inspecţia
şcolară şi acreditarea, în timp ce mecanismele interne şi procedurile de asigurare şi
management al calităţii nu au fost pe deplin operaţionale. Înainte de 2005, progrese
semnificative au fost înregistrate în dezvoltarea standardelor de calitate şi mecanismelor
pentru asigurarea şi managementul calităţii, în cazul educaţiei şi formării vocaţionale iniţiale
în cadrul unui proiect Phare.
La nivel de sistem, în ultimii doi ani (2005 şi 2006), progrese au fost înregistrate în
definirea cadrului instituţional pentru asigurarea calităţii în educaţie. Au fost create cele două
agenţii: Agenţia de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar şi Agenţia de
Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior. Pentru perioada următoare, noi standarde,
mecanisme de asigurare a calităţii (bazate pe standarde interne şi externe – stipulate de noul
cadru legal adoptat în 2005-2006) vor fi dezvoltate şi implementate de către agenţiile
menţionate şi de către furnizării de educaţie şi formare vocaţională iniţială. Aceste noi
instrumente vor echilibra utilizarea mecanismelor externe şi interne şi instrumentele pentru
asigurarea calităţii. Implementarea acestor noi instrumente în educaţia formală presupune
formarea personalului de conducere şi administrativ implicat în procesul de asigurare a
calităţii (aproximativ 45.000 de persoane) şi a evaluatorilor externi ai calităţii (aproximativ
4000 de persoane).
Nu există, în prezent, nici un studiu care să vizeze evaluarea calităţii educaţiei şi
formării profesionale iniţiale. Calitatea bună sau inadecvată a educaţiei poate fi evaluată, în
prezent, cu precădere, prin raportare la performanţele absolvenţilor pe piaţa muncii, în
termeni de rată de ocupare/şomaj, deşi relevanţa ratelor de ocupare/şomaj ca indicatori de
evaluare a calităţii educaţiei şi formării profesionale iniţiale, este redusă în condiţiile în care şi
alţi factori de natură economică şi socială pot influenţa rata şi structura ocupării şi şomajului.
În ceea ce priveşte restructurarea sistemică, descentralizarea învăţământului
preuniversitar este o provocare cheie pentru următorii ani. Procesul descentralizării a fost
iniţiat de la sfârşitul anului 2005 şi este în faza pilot în 50 de şcoli. Pe baza rezultatelor acestei
faze pilot, descentralizarea va fi extinsă în învăţământul preuniversitar. Descentralizarea în
14
educaţie abordează problemele finanţării, descentralizării managementului resurselor umane

şi cerinţelor competiţiei (prin creşterea ponderii relative a curriculei locale) etc. Un factor
crucial pentru succesul descentralizării va fi formarea profesională a tuturor actorilor care iau
parte în proces (directori de şcoli şi inspectori, comunitatea locală etc.). Aceasta va sprijini
dezvoltarea unui sistem furnizând o educaţie, flexibilă, accesibilă şi mai bună indivizilor.
• Corelarea educaţiei şi formării vocaţionale iniţiale cu cererea pieţei muncii
Creşterea relevanţei educaţiei şi formării profesionale vocaţionale iniţiale pe piaţa

muncii trebuie să rămână un scop major, atât la nivelul factorilor de decizie, cât şi al
activităţilor furnizorilor de educaţie. Rata şomajului tinerilor (vezi, de asemenea, referinţele
de mai jos privind Şomajul Tinerilor) accentuează problema relevanţei educaţiei pe piaţa
muncii. Au fost luate câteva măsuri cu scopul îmbunătăţirii sensibilităţii ofertei educaţiei şi
formării vocaţionale iniţiale: îmbunătăţirea planificării strategice ofertei educaţiei şi formării
profesionale vocaţionale iniţiale şi furnizarea ghidurilor carierei şi competenţelor cheie.
Corelarea relativ redusă între educaţia şi formarea profesională iniţială şi piaţa muncii este
determinată de numeroşi factori, dintre care pot fi amintiţi:
- insuficienta implicare a actorilor relevanţi în planificarea activităţilor/ofertei
educaţionale;
- insuficienta formare profesională oferită actorilor din planificarea educaţiei şi formării
vocaţionale iniţiale;
- insuficiente informaţii actualizate privind nevoile pe termen lung ale pieţei muncii;
- insuficienta dezvoltare şi valorificare a parteneriatului în educaţie şi formare
profesională, cooperarea redusă în dezvoltarea de programe de formare continuă şi de
stagii de practică etc.
- absenţa mecanismelor pentru monitorizarea inserţiei traseului profesional al
absolvenţilor (tracer studies).
La nivel de sistem, unele dintre aceste probleme (de exemplu: implicarea partenerilor
sociali, autorităţilor locale şi altor actori) vor fi abordate prin intermediul CNC şi al noilor
instrumente pentru asigurarea calităţii în educaţie.
Studiile disponibile (dezvoltate din 2005 în cadrul Phare TVET 2002) indică faptul că
pentru absolvenţi, în afara nivelului lor educaţional/de formare profesională, o perioadă mai
lungă de timp este necesară pentru a se adapta la cerinţele locului de muncă, spre deosebire de
cazul persoanelor mai în vârstă. Aceste situaţii sunt direct influenţate de insuficienta corelare
dintre oferta educaţiei şi formării vocaţionale iniţiale cu cerinţele pieţei muncii. Cele mai mici
corelări sunt specifice nivelurilor intermediare de calificare. Unul dintre factorii explicativi
este faptul că sistemul educaţiei şi formării vocaţionale iniţiale a fost conceput pentru
dezvoltarea carierei. Calificările dobândite permit absolvenţilor educaţiei şi formării e
vocaţionale iniţiale să practice unele ocupaţii. Deci, pentru a fi apt să practice şi să se
adapteze cerinţelor unui loc de muncă specific, absolvenţii trebuie să fie integraţi în programe
pentru tranziţia de la şcoală la locul de muncă. Programele actuale nu sprijină inserţia efectivă
a absolvenţilor pe piaţa muncii, iar învăţarea bazată pe muncă şi consilierea în carieră nu
răspund încă cerinţelor programelor de studiu. În acest sens, au fost întreprinse acţiuni
specifice pentru creşterea relevanţei calificărilor furnizate de educaţia şi formarea
profesională iniţială şi au fost înregistrate unele progrese.
15
1.2. Ocuparea forţei de muncă
Analiza structurală a pieţei muncii
Piaţa muncii din România a suferit schimbări importante în contextul procesului

tranziţiei economice, manifestat prin reducerea populaţiei active şi ocupate, prin menţinerea
ratei şomajului la valori relativ constante şi prin creşterea şomajului tinerilor şi a celui de
lungă durată, fiind afectată în principal de capacitatea limitată a creării de noi locuri de
muncă. În paralel cu reducerea în cadrul populaţiei ocupate au apărut modificări importante
privind structura ocupării pe sectoare, domenii de activitate, regiuni, tipuri de proprietate,
vârstă şi statut profesional.
Tabelul 18 Principalii indicatori ai ocupării, 1999-2005*) (medii anuale)

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2005
Indicator / Year
RO EU25 EU15
Populaţia activă
11,566 11,585 11,447 10,079 9,915 9,957 9,851
(mii persoane)
Rata de activitate
68.7 68.6 67.5 63.6 62.4 63.2 62.4 70.2 71.0
15-64 ani (%)
Populaţia ocupată
10,776 10,764 10,697 9,234 9,223 9,158 9,147
(mii persoane)
Rata ocupării (%)
63.5 63.2 62.6 58.0 57.8 57.9 57.7 63.8 65.2
Rata şomajului BIM
6.8 7.1 6.6 8.4 7.0 8.0 7.2 8.8 7.9
Rata şomajului de lungă
durată BIM 3.0 3.6 3.2 4.5 4.3 4.7 4.0 3.9 3.3
Rata şomajului în rândul

tinerilor BIM 18.8 18.6 17.5 21.7 18.5 21.0 19.7 18.2 15.6
Sursa pentru EU-25, EU-15 şi NMS-10: EUROSTAT, New Cronos

Sursa pentru RO: Institutul Naţional de Statistică, AMIGO; datele pentru 2002-2005 au fost extinse pe baza
Recensământului populaţiei şi locuinţelor, martie 2002
*)
Datele referitoare la 1999-2001 nu sunt complet comparabile cu seriile de date 2002-2005 datorită revizuirii
definiţiilor referitoare la categoriile principale de populaţie (activ, inactiv, ocupat, şomaj).
Evoluţia resurselor umane a fost în ultima decadă sub influenţa unor fenomene
demografice şi sociale, cum ar fi: reducerea accelerată a ratei natalităţii şi menţinerea unei rate
ridicate a mortalităţii, creşterea procesului de emigrare, reducerea calităţii serviciilor de
asistenţă medicală şi socială. Aceşti factori au contribuit la creşterea ponderii segmentului
populaţiei de 60 de ani şi peste, precum şi la menţinerea la un nivel ridicat a raportului de
dependenţă demografic mai ales în zonele rurale.
a) Structura ocupării
• Gradul de ocupare al populaţiei
16
În 2005, populaţia ocupată a atins cifra de 9,85 milioane de persoane. Comparativ cu

anul 2002, rata de ocupare s-a redus în 2005, cu 0,3 puncte procentuale, atingând nivelul de
57,7% (Tabelul 19, Anexa 1). Rata populaţiei active în vârstă situează România în 2005 la o
distanţă de 12,3 puncte procentuale faţă de obiectivele ce urmează să fi atinse până în 2010
conform celor stabilite la Lisabona - rata generală de ocupare de 70%. Pe de altă parte, rata de
ocupare a femeilor atinge 51,5% în 2005, cu 8,5% sub nivelul obiectivelor de la Lisabona
(60% în 2010).
Reducerea ocupării se află în legătură directă cu variaţiile creşterii economice.
Reducerea ratei de ocupare este rezultatul acumulării insuficiente pe parcursul unei perioade
mai lungi de creştere economică, exprimată în numărul de ani consecutivi, respectiv, singurul
an de creştere economică fiind 2000, sau perioada 2001-2005, după o creştere economică
negativă din perioada 1997-2000. În 2005, rata de ocupare a grupei de vârstă 15-64 ani a
înregistrat o diferenţă pe sexe de 12,4 puncte procentuale (63,9% la bărbaţi, faţă de 51,5% la
femei).
• Ocuparea pe grupe de vârstă
Rata de ocupare a grupului de vârstă 15-24 ani a înregistrat cea mai semnificativă
scădere de 4,9 puncte procentuale în perioada 2002-2005, ajungând la 25,6% în 2005, mai
mică decât la nivelul UE25 (36,8%)
Grupul de vârstă 25-54 de ani a înregistrat o scădere a ratei de ocupare de 0,5% în
perioada 2002-2005, atingând 73,3% în 2005, care, de asemenea, este mai scăzută decât
media UE 25 (77,2%).
Grupul de vârstă 55-64 ani a înregistrat o scădere de 1,7 puncte procentuale în
perioada 2002-2005, atingând valoarea de 39,4% în 2005, comparative cu media UE (42,5%).
Rata ocupării de 39,4% din 2005 pentru grupul de vârstă 55-64 ani situează România la o
distanţă de 10,6 puncte procentuale faţă de obiectivele stabilite la Lisabona pentru anul 2010 –
rata de ocupare de 50% pentru acest grup-ţintă (Tabelul 19, Anexa 1).
• Piaţa forţei de muncă în mediul urban şi rural

În mediul rural, în perioada 1999-2001, rata ocupării pe grupului de vârstă 15-64 ani a
înregistrat o scădere accentuată, dar rata este încă mai mare decât în mediul urban (Figura 5,
Anexa 1). Începând cu 2002, rata a scăzut exclusiv pe baza micşorării acelor grupe de
populaţie ocupate în agricultură, respectiv de la 63,7% în 2002 la 61,6% în 2005. Următoarea
creştere economică înregistrată în decursul ultimilor anii ar conduce, pe de o parte, la o
importantă scădere a ocupării în mediul rural în structura sa actuală (în totalitate bazată pe
agricultură), pe seama dezvoltării serviciilor şi a industriei, iar pe de alta parte, prin creşterea
ocupării în mediul urban.
În mediul urban, în perioada 2002-2005, rata ocupării pentru grupul de vârstă 15-64 de
ani a crescut uşor cu 1,3 puncte procentuale, de la 53,7% la 55,0%. În 2005, potrivit anchetei
forţei de muncă a INS, locuitorii din mediul rural reprezentau 45,2% din totalul populaţiei
României şi 46,6% din totalul populaţiei ocupate (9.147 mii persoane). Persoanele din mediul
rural cu normă întreagă au reprezentat 41,9% din totalul persoanelor cu normă întreagă şi
87,3% din totalul angajaţilor cu timp parţial.
Din perspectiva statutului ocupării, locuitorii din mediul rural angajaţi cu normă
întreagă reprezentau 24,7% din totalul angajaţilor (salariaţi), aproximativ 86,3% lucrători
independenţi şi peste 94% lucrători familiali neretribuiţi. De fapt, lucrătorii independenţi şi
17
cei care nu primesc o retribuţie pentru munca depusă în gospodărie reprezentau 33,5% din
totalul populaţiei ocupate în 2005, iar 89,8% locuitorii din mediul rural. Concret, în mediul
rural, numărul angajaţilor pe cont propriu în agricultură, silvicultură, pescuit era de 1.429.000
de persoane şi 1.179.000 lucrau ca muncitori neplătiţi în gospodării, în timp ce numărul
angajaţilor (retribuiţi) a fost de 114000 de persoane.
Principalele ocupaţii ale locuitorilor din mediul rural erau agricultura, silvicultura şi
pescuitul (54,9%), precum şi artizanat şi meşteşug (10,7%).
În 2004, ponderea populaţiei ocupate în agricultură12 din totalul populaţiei ocupate era
de 31,6% şi în cazul grupei de vârstă 15-64, ponderea era de 28,7%.
Faptele prezentate mai sus oferă o imagine globală a sub-ocupării din agricultura de
subzistenţă13. Ţinând cont de rata scăzută a şomajului, provocarea rezidă în alegerea măsurilor
active corecte pentru îmbunătăţirea socială şi incluziunea pe piaţa formală a muncii
(incluzând activităţile care adaugă valoare). De altfel, în concordanţă cu Ancheta privind
Forţa de Muncă 2005, durata medie a şomajului a fost de 20,6 luni, zonele rurale înregistrând
valori mai mari decât în cele urbane pentru grupa de vârstă 25-54 ani. Cea mai lungă perioadă
este de 26,9 luni în cazul locuitorilor din zonele rurale cu vârsta de peste 55 de ani. Mediul
urban este afectat preponderent de şomajul lungă durată (58,4% faţă de 51,7% în mediul
rural). În cazul şomajului de lungă durată al tinerilor, în mediul urban a fost înregistrată o
valoare mai mare (69,1% faţă de 62,4% în mediul rural).
În termeni de inactivitate, persoanele casnice reprezintă în mediul rural o proporţie de
53,1% din totalul de 1.264 mii de persoane. Merită menţionat faptul că persoanele casnice
sunt reprezentate exclusiv de femei. De asemenea, cel mai mare decalaj între zona rurală şi
cea urbană în ceea ce priveşte numărul persoanelor casnice este înregistrata în cazul grupelor
de vârsta cuprinse între 15-34 de ani, unde în mediul rural se constată cele mai ridicate cifre
(dublu faţă mediul urban pe grupele de vârsta cuprinse între 15-19 şi 20-24 de ani).
Numărul total al persoanelor inactive, în 2005, a fost de 11.730 mii de persoane (elevi,
studenţi, pensionari beneficiari de asistenţă socială, casnice şi alţii). O resursă potenţială este
reprezentată de 579 mii de persoane inactive (peste 15 ani) decât cea în căutarea unui loc de
muncă, dar care nu sunt disponibili pentru a munci, sau care nu caută un loc de muncă, dar
sunt gata să înceapă să muncească.
• Ocuparea pe sectoare economice
Structura ocupării este sensibilă semnificativ la fluctuaţiile creşterii economice.

Structura actuală a ocupării este diferită de cea existentă în UE25, ca o consecinţă a
procesului lent de restructurare economică şi a perioadelor alternative de creştere economică
pozitivă şi creştere economică negativă.
Din punct de vedere al împărţirii pe sectoare economice (Figura 6, Anexa 1), 30,3% din
persoanele angajate lucrau în 2005 în activităţi industriale sau în domeniul construcţiilor,
reprezentând o proporţie în creştere faţă de 2002 (29,5%). În perioada 2002-2004, proporţia
populaţiei ocupate în agricultură, incluzând silvicultura şi pescuitul, a înregistrat un trend
descrescător (de la 36,4% la 31,6%), înregistrând în 2005 o creştere uşoară până la 32,2%.
12
În contextul PO DRU, populaţia ocupată în agricultură va reprezenta populaţia care câştigă un venit din
activităţi agricole, fie ca tehnicieni sau fermieri în întreprinderile agricole şi zoo-tehnice sau producătorii agricoli
autorizaţi care desfăşoară activităţi pe cont propriu (sursa INS, Ancheta Forţei de Muncă)
13
Agricultura de subzistenţă corespunde producţiei agricole din gospodării pentru consumul final. Ea implică rar
orice venit bănesc şi este luată în calcul ca ocupare informală (sursa INS, Ancheta Forţei de Muncă)
18
Proporţia persoanelor ocupate în domeniul serviciilor a avut o evoluţie crescătoare, de la

34,1% în 2002 la 37,5% în 2005.
În perioada 1997-2005, populaţia ocupată în agricultură a scăzut în toate regiunile
ţării,în special în regiunile Nord-Est şi Sud Muntenia (vezi Tabelul 20, Anexa 1). Această
reorientare a fluxurilor migratorii ale populaţiei din mediul rural către mediul urban poate fi
corelată cu apariţia de noi locuri de muncă în mediul urban, în contextul creşterii ponderii
sectorului privat în cadrul întregii economii şi dobândirii unui nou statut pentru aşezările
rurale devenite oraşe.
Ca o reflecţie a tendinţelor existente în economia României, populaţia ocupată în
industrie şi construcţii a scăzut în 2004 în comparaţie cu 1997 în toate regiunile ţării, cu doar
3 excepţii: regiunea de Vest, Nord-Vest şi Bucureşti-Ilfov, unde industria construcţiilor se
dezvoltă cu o viteză extraordinară, cu o creştere de 14,4 mii persoane.
Faţă de aceeaşi perioadă de timp (1997-2004), sectorul serviciilor a înregistrat o creştere
în 7 regiuni, cea mai mare creştere fiind înregistrată în zona Bucureşti–Ilfov şi în regiunea de
Nord-Vest (171,4 mii persoane şi respectiv 73,2 mii persoane). Discrepanţa între Bucureşti-
Ilfov şi alte regiuni ale ţării din punctul de vedere al ocupării în domeniul serviciilor este
cauzată de dezvoltarea rapidă a domeniului afacerilor, numărul relativ mare al persoanelor
înscrise în învăţământului universitar şi investiţiilor de mare anvergură din sectorul
telecomunicaţiilor. Ponderea populaţiei ocupate în sectorul serviciilor din total populaţie
ocupată a crescut cu 30,6% în 1999 la 37,5%, în 2005.
• Ocuparea forţei de muncă în funcţie de timpul de lucru
Populaţia angajată cu normă întreagă de lucru reprezintă majoritatea din totalul

populaţiei ocupate din România (Tabelul 21, Anexa 1), ponderea bărbaţilor şi a femeilor fiind
aproximativ egală. În perioada 2002-2005, proporţia populaţiei angajate cu program de lucru
parţial a înregistrat o scădere la populaţia masculină (0,7 puncte procentuale) comparativ cu
populaţia feminină (2,3 puncte procentuale). În 2005, se poate observa că, la nivelul UE25,
proporţia angajaţilor cu timp parţial de lucru este de aproximativ 3 ori mai ridicată în rândul
populaţiei feminine, deşi în România, proporţia de femei şi bărbaţi este aproximativ egală.
Proporţia aproape egală a populaţiei masculine cu cea feminină în ceea ce priveşte ocuparea
cu fracţiune de normă indică faptul că populaţia masculină este ocupată suplimentar, pentru a
completa bugetul de familie.
• Distribuţia populaţiei ocupate în funcţie de nivelul de educaţie
Distribuţia actuală a populaţiei ocupate în funcţie de nivelul de educaţie14 (vezi Figura

7, Anexa 1) demonstrează un trend descrescător al populaţiei ocupate cu educaţie scăzută, dar
care rămâne încă la nivel înalt în ocuparea totală (26,4% în 2005).
Proporţia populaţiei ocupate cu educaţie înaltă a crescut constant atingând 12,6% în
2005. Creşterea numărului absolvenţilor instituţiilor de învăţământ mediu este specifică la
nivelul întregii economii, având ca rezultat o rată crescută a persoanelor cu studii medii, care
pătrund pe piaţa muncii. Persoanele cu studii medii reprezintă majoritatea persoanelor
14
Nivelul de educaţie:
- superior-studiile universitare de scurtă durată (colegiu), studiile universitare de lungă durată (inclusiv
MBA, doctorat)
- mediu-şcoală post-liceală specializată sau şcoala tehnică, liceul, vocaţional, complementar sau de
ucenici, prima fază a liceului.
- Mic-elementar, primar, fără absolvire.
19
ocupate. Ponderea acestui segment este în prezent cu aproape 20% peste media ponderii la
nivelul UE15.
• Contribuţia IMM-urilor la ocuparea forţei de muncă
În perioada 2001-2004, întreprinderile mici şi mijlocii au avut o contribuţie importantă

la crearea de noi locuri de muncă şi, implicit, la ocuparea forţei de muncă în România.
Tendinţa de creştere a numărului personalului angajat în cadrul întreprinderilor mici şi
mijlocii a început în anii ’90, când numărul de angajaţi din marile companii a înregistrat o
importantă scădere. În ultimii ani, numărul de angajaţi din cadrul IMM-urilor a crescut de la
2.122.617 în 2001 la 2.778.967 în 2005 (Tabelul 22, Anexa 1), cu o rată medie anuală de
creştere de 1%.
În funcţie de mărimea IMM-urilor (Figura 8, Anexa 1), s-a produs o creştere a
numărului angajaţilor pentru toate tipurile. În cazul microîntreprinderilor, evoluţia a fost
pozitivă începând cu 2003. Întreprinderile de mărime medie sunt categoria cea mai dinamică
în ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncă.
În funcţie de sectorul de activitate, în perioada 2002-2004, numărul angajaţilor a
crescut semnificativ în servicii, industrie şi construcţii, în timp ce în agricultură a avut loc u
uşoară scădere.
În funcţie de regiuni, Regiunea Vest, cu un pronunţat profil industrial şi cu multe IMM-
uri, înregistrează cea mai ridicată rată de creştere în privinţa ocupării în IMM-uri, cu un indice
de modificare de 118; pe locul al doilea se situează Regiunea Bucureşti-Ilfov cu un indicator
de 112, urmată de Regiunea Sud-Muntenia cu 111, Regiunea Centru cu 109, Regiunea Sud-
Est cu 108, Regiunea Nord-Vest cu 105 şi Nord-Est cu 104. Singura regiune cu un procent
scăzut de ocupare în IMM-uri din populaţia totală din zonă este Regiunea Sud-Vest Oltenia.
Cele mai industrializate regiuni ale ţării, Nord-Vest, Centru şi Bucureşti-Ilfov, înregistrează o
rată ridicată de ocupare a populaţiei locale în cadrul IMM-urilor. Cu toate acestea, cel mai
important aspect este creşterea pozitivă din Regiunile Sud-Muntenia şi Sud-Est, cu cele mai
mari valori.
• Ocuparea forţei de muncă pe regiuni
În 2005, rata de ocupare a populaţiei active (15-64 ani) a atins cele mai scăzute valori în
regiunile Centru (54,2%) şi Sud-Est (54,7%). Se poate menţiona faptul că regiunile Nord-Est
şi Sud-Vest Oltenia, care au înregistrat cele mai mari rate de ocupare de 61,5%, respectiv
60,1% beneficiază de aşa-numitele programe de „protecţie” a ocupării de subzistenţă din
mediul rural (fiind cea mai importantă pondere a persoanelor ocupate în agricultură) (Tabelul
24, Anexa 1).
În funcţie de sectorul de activitate, regiunile Nord-Est şi Sud-Vest au o valoare crescută
a ocupării în agricultură (mai mult de 48% în 2005, Tabelul 25, Anexa 1) datorită numărului
oamenilor care trăiesc în fermele de subzistenţă relevând incapacitatea pieţei muncii de
absorbi activităţile din mediul rural.
• Munca nedeclarată
Sondaje recente privind munca nedeclarată furnizează o indicaţie asupra ponderii sale
în PIB (între 20% şi 30%). Principalele motive sunt durata îndelungată a perioadei de tranziţie
de la stadiul de economie planificată la economia de piaţă şi, în special, modelul acestei
tranziţii de tip „stop and go”.
20
Fenomenul muncii nedeclarate numără aproximativ 2,7 milioane persoane şi este

amplificată de ocuparea informală mare din agricultură (incluzând agricultura de subzistenţă).
Alte sectoare afectate de munca nedeclarată sunt construcţiile şi serviciile. Un alt aspect al
acestui fenomen este combinarea dintre ocuparea formală cu salariu scăzut şi partea informală
a salariului (salariul în plic).
Activităţile economice având o valoare adăugată scăzută sunt mai susceptibile să devină
informale datorită productivităţii scăzute. Deci, ele tind să utilizez pe o scară mai mare munca
nedeclarată sau ocuparea cu venituri scăzute. Frecvenţa evaziunii fiscale, a infracţiunii de dare
de mită sau corupţie este într-o potenţială creştere în cazul întreprinderilor localizate la un
nivel mai scăzut al producţiei de valoare adăugată.
b) Şomajul
În perioada 2002-2005, rata şomajului BIM a avut o uşoară evoluţie de scădere (de la
8,4% la 7,2%). Totuşi, nivelul din 2005 a fost sub media UE25 (9,0%) (Figura 9, Anexa 1).
În funcţie de sex, în perioada 2002-2005, ratele şomajului BIM în perioada 1999-2004

au fost mai ridicate la bărbaţi decât la femei. În 2005, rata şomajului BIM pentru bărbaţi la
nivel naţional a fost de 7,7 % comparativ cu 8,4% în UE 25. Rata şomajului BIM pentru
femei a fost în acelaşi an de 6,4% comparativ cu 9,8% în UE 25 (Figura 10, Anexa 1).
În funcţie de mediul de rezidenţă, în perioada 2002-2005, cele mai semnificative

schimbări ale ratelor de şomaj BIM au fost înregistrate în mediul urban. Rata şomajului BIM
a scăzut de la 11,2% în 2002 la 8,8% în 2005, pentru mediul urban, în timp ce, în mediul
rural, rata şomajului BIM a avut o evoluţie oscilantă de la 5,4% în 2002 la 5,2% în 2005
(Figura 11, Anexa 1).
În funcţie de regiuni, în anul 2005, cea mai mare rată a şomajului BIM a fost în
Regiunea Sud Muntenia (9,2 %) şi cea mai mică în Regiunea Nord-Est (5,7%) (Figura 12,
Anexa 1).
Ratele şomajului pe regiuni reflectă specificul structurii economice şi fenomenul de

tranziţie din România. Regiunile cu o economie mai dinamică (ex. Bucureşti-Ilfov şi Nord-
Vest) au în mod normal cele mai mici rate ale şomajului, în măsura în care ele urmează
regulile economiei de piaţă, iar creşterea economică este asociată cu reveniri mai mari pe
piaţa muncii a segmentului de forţă de muncă care a fost inactivă sau s-a implicat în activităţi
independente în timpul recesiunii economice. Regiunile mai puţin dezvoltate, (spre exemplu
Sud-Est) nu vor ascunde şomajul, deşi ele înregistrează în continuare o rată crescută a
ocupării în sectorul agricol de subzistenţă. Aceasta perturbă până la un anumit punct
contribuţia actuală a fiecărei regiuni de dezvoltare la rata ocupării, în principal din punct de
vedere al volumului. În acelaşi timp, ratele mai mari ale şomajului din alte regiuni (ex.
Centru) demonstrează că restructurarea continuă.
• Structura şi evoluţia şomajului pe grupe
o Şomajul în funcţie de nivelul de educaţie
Scăderea numărului persoanelor aflate în şomaj cu un nivel de educaţie sau

profesional mediu (Tabelul 26, Anexa 1) reflectă structura economică actuală din România,
care este caracterizată de sectoare cu o valoare adăugată de producţie scăzută sau medie,
reprezentând în prezent „principalul motor” al creşterii economice. Aceasta înseamnă că
21
investiţiile în învăţământul profesional şi formare profesională continuă reprezintă în acelaşi

timp o necesitate şi o oportunitate pentru oamenii în căutarea unor calificări mai bune legate
de cerinţele de pe piaţa muncii.
Diferenţele în funcţie de gen sunt explicate de două elemente:

- restructurarea şi modelele tranziţiei au afectat preponderent sectoarele ocupate de
bărbaţi
- creşterea economică actuală este „condusă” spre o lărgire considerabilă a sectoarelor
economice unde predomină ponderea femeilor.
Scăderea ratei şomajului în rândul lucrătorilor cu un nivel de educaţie foarte scăzut

este în mare parte rezultatul retragerii lor de pe piaţa muncii.
o Şomajul în rândul tinerilor
Şomajul în rândul tinerilor este un aspect cheie al dezavantajului social printre tineri.
Potrivit Eurostat15, rata şomajului în rândul tinerilor în România a fost de 17,2% în 1999, 21%
în 2002 şi 23,8% în 2005. Aceasta poate sugera că economia României nu este capabilă să
genereze suficiente locuri de muncă, în special, locuri de muncă cu calificări mai înalte, care
sun deţinute în principal de tineri. În acelaşi timp, posturile vacante nu oferă salarii atractive
potrivit aşteptărilor tinerilor. Abilităţile şi competenţele dobândite de tineri nu sunt
întotdeauna total relevante pentru cererea de pe piaţa muncii, ceea ce contribuie, de asemenea,
la rata ridicată a şomajului.
o Şomajul de lungă durată
Potrivit Eurostat16, rata şomajului BIM de lungă durată a crescut de la 2,8% în 1999 la
4,0% în 2002 şi 4,4% în 2005. Comparativ, în anul 2005, la nivelul UE-25, rata şomajului de
lungă durată era de 3,9% şi de 3,3% în UE-15.
În perioada 1999-2005, rata şomajului de lungă durată a fost mai mare la bărbaţi decât
la femei. Rata şomajului de lungă durată în rândul bărbaţilor în % din populaţia activă a fost
de 2,8% în 1999, fiind în 2005 de 4,7%, comparativ cu UE 25 în 2005 de 3,5%. Rata
şomajului de lungă durată în rândul femeilor în % din populaţia activă a fost de 2,7% în 1999,
fiind în 2005, de 3,9%, comparativ cu UE 25 în 2005, de 4,5%.
Rata şomajului de lungă durată (peste 1 an) printre şomerii tineri sub 25 ani în 2000 şi
2004 (Eurostat LFS) indică o creştere de la aproximativ 46,0% în 2000 la 48,5% în 2004.17
Şomajul de lungă durată în rândul tinerilor ameninţă integrarea totală a tinerilor în societate.
Cel mai important factor vulnerabil este reprezentat de calificarea scăzută, pasivitatea pe piaţa
muncii, o situaţie financiară precară, sprijinul mic sau lipsa sprijinului social şi insuficienţa
sau inexistenţa sprijinului instituţional.
Analizând datele INS, rata şomajului de lungă durată pe medii şi grupuri de vârstă
înregistrează un trend descrescător pentru mediul urban de la 6,6% în 2002 la 5,2% în 2005
(Tabelul 27, Anexa 1). În mediul rural, rata a avut o creştere uşoară, de la 2,2% în 2002 la
2,7% în 2005.
Incidenţa şomajului BIM de lungă durată arată o tendinţă ascendentă accentuată de la
44,3% în 1999 la cea de 56,2% în 2004, o rată ridicată comparativ cu 45,3% în UE-25, în al
15
CE, Ocuparea în Europa 2006, DG EMPL, Serviciul D1, octombrie 2006
16
Idem 15
17
Studiu Tematic privind Măsurile de Politică referitor la Tinerii dezavantajaţi, Programul Comunitar de Acţiune
privind Excluziunea Socială, CE, 2006.
22
doilea semestru al anului 2004. Incidenţa şomajului BIM de lungă durată în funcţie de gen
este mai ridicat la bărbaţi decât la femei; la bărbaţi, rata a crescut de la 41,9% în 1999 la
59,0% în 2005, comparativ cu 44,5% în UE-25, respectiv de la 47,8% în 1999 la 52,2% în
2005 pentru femei, comparativ cu 45,5% în UE-25. Rata şomajului BIM de lungă durată,
după mediul de rezidenţă, cu excepţia anului 2004, arată o incidenţă mai ridicată în mediul
rural faţă de mediul urban, cu o tendinţă ascendentă în perioada analizată, de la 47,8% în 1999
la 58,4%, în 2005, în mediul urban, respectiv de la 34,4% în 1999 la 51,7% în 2005, în mediul
rural.
Rata şomajului BIM de lungă durată în rândul tinerilor de 15-24 de ani a crescut în
mod continuu de la 11,2% în 1999 la 13,1% în 2005 (de 3,4 ori mai ridicată în 2005
comparativ cu rata şomajului tinerilor de 25 ani şi peste); pentru femei, indicatorul a fost
11,7% în 1999 şi 2005, în timp ce pentru bărbaţi a fost înregistrată o creştere de la 10,9% în
1999 la 14,0% în 2005. După mediul de rezidenţă, şomajul BIM de lungă durată în rândul
tinerilor în mediul urban a scăzut de la 25,3% în 1999 la 18,2% în 2005, iar în mediul rural, a
scăzut de la 5,1% în 1999 la 8,7% în 2005.
Incidenţa şomajului BIM de lungă durată în rândul tinerilor, în perioada 1999-2005, a
crescut semnificativ de la 59,5% în 1999 la 66,5% în 2005, fiind mai scăzută pentru femei (de
la 63,0% în 1999 la 63,5% în 2005) decât pentru bărbaţi (de la 57,1% în 1999 la 68,4% în
2005). Incidenţa şomajului BIM de lungă durată în rândul tinerilor, pe medii de rezidenţă,
demonstrează o scădere de la 86,4% în 1999 la 69,1% în 2005, în mediul urban, şi o creştere
de la 48,7% în 1999 la 62,4% în 2005, în mediul rural.
c) Adaptabilitatea pe piaţa muncii şi antreprenoriatul
• Probleme generale privind adaptabilitatea angajaţilor şi a întreprinderilor
Măsurile elaborate pentru îmbunătăţirea adaptabilităţii forţei de muncă servesc atât

interesului angajaţilor, cât şi pe cel al angajatorilor, astfel încât recrutarea în muncă să se
realizeze în condiţii avantajoase şi competitive pentru ambele părţi, cu efecte pozitive asupra
vieţii economice şi sociale pe ansamblu. Reglementarea pieţei muncii a fost un proces foarte
activ. Au fost reglementate relaţiile de muncă individuale18, relaţiile de muncă colective,
administrarea muncii (organismele jurisdicţionale şi inspectoratele de muncă) şi activitatea
sindicatelor, asociaţiilor patronale, organismele tripartite şi bipartite şi dialogul social. A fost
creat un sistem pentru protecţia socială a angajaţilor şi pentru susţinerea intereselor
angajatorului.
Tendinţele ocupării din IMM, în 2005, comparativ cu 2004, arată o evoluţie pozitivă
reflectată de numărul angajaţilor în aceste unităţi, subliniind eforturile întreprinse de IMM
pentru creştere şi competitivitate. Deci, este important de menţionat că 48,95% din
întreprinderi au crescut numărul angajaţilor, 44,40% menţinându-l, iar numai 6,66% din IMM
au redus numărul angajaţilor. Ţinând cont de activităţile asupra cărora nivelurile de
management trebuie să se concentreze, 52,23% din IMM trebuie să se focalizeze pe noi
produse/servicii, 33,68% îşi vor dedica mai multe eforturi la elaborarea strategiilor şi
politicilor firmei, 14,41% vor introduce noi procese tehnologice, iar 7,72% se vor concentra
pe noi metode de distribuie şi logistică19.
• Organizarea muncii, condiţii de muncă, timpul de lucru
18
Codul Muncii - Legea nr. 53/2003
19
Cartea Albă a IMM din România 2006, Consiliul Naţional pentru IMM în România şi Agenţia Naţională
pentru IMM în România.
23
Urmare a îmbunătăţirii Codului Muncii, s-au înregistrat progrese în domeniu ocupării cu

fracţiune de normă, a muncii pe durată determinată şi a programelor atipice de muncă (munca
în schimburi sau munca de noapte).
Analiza privind organizarea muncii presupune o apropiere de problemele privind natura
şi distribuirea sarcinilor, a responsabilităţilor, libertatea de mişcare a lucrătorilor şi controlul
asupra performanţei muncii şi organizării. Datele pe 2003 pentru România privind activităţile
repetitive şi monotone arată că 49% dintre lucrători execută munci repetitive folosindu-şi
braţele (Q.9.3)20 tot timpul sau cea mai mare parte a timpului de lucru. Diferenţele dintre ţări
sunt semnificative în ceea ce priveşte acest indicator, variind de la 13% pentru Slovenia la
47% pentru Ungaria. Prin comparaţie, indicatorul a fost de 31% pentru UE15 în acelaşi an. În
privinţa autonomiei şi controlului la locul de muncă, indicatorul privind controlul asupra
pauzelor de muncă, concediilor anuale şi orelor de muncă indică faptul că 57% dintre
lucrătorii din UE15 nu au libertatea de a-şi alege perioada de concediu anual sau zilele libere,
în timp ce indicatorul pentru România este la valoarea de 55%.
Indicatorii referitori la intensitatea muncii şi la pauze şi întreruperi ale orelor de lucru
variază mult între UE15 şi România. În România, indicatorul privind ritmul de muncă
(Q.19)21 staţionează la 53%, faţă de 69% în UE-15. Acest indicator reflectă tendinţa
economiei României de a se concentra mai mult pe sectorul de servicii.
În ceea ce priveşte formarea profesională şi calificările, valorile indicatorului de
oportunităţi de formare profesională (Q 26)22 variază, în mare, de la 12% în România şi 19%
în Bulgaria la 31% media în UE15. În România, indicatorul care reflectă numărul angajaţilor
incluşi în programe de formare profesională în ultimele 12 luni se situează la 17% comparativ
cu 34% (media UE-15).
În general, categoriile ocupaţionale cele mai calificate sunt cele mai des supuse
specializării. În 2003, cele mai active sectoare în domeniul formării profesionale sunt
intermedierile financiare şi sectoarele de transport şi comunicaţii. Diferenţele în formare
profesională pentru femei şi bărbaţi nu sunt semnificative. De regulă, angajaţii cu contracte de
muncă pe perioadă nedeterminată participă mai frecvent la specializări decât angajaţii cu
contracte de muncă pe durată determinată. În România, media timpului de specializare la
locul de muncă a fost de 3,7h /persoană, mai mică decât media în UE-15 (4,4h / persoană).
• Accesul la formarea profesională a lucrătorilor şi persoanelor aflate în căutarea

unui loc de muncă
JAP a identificat unele provocări pentru politicile de ocupare din România privind:
îmbunătăţirea accesului la formarea profesională şi la programe de dezvoltare vocaţională,
atât pentru cei angajaţi, cât şi pentru şomeri; diversificarea măsurilor active de ocupare pentru
a facilita sensibilitatea crescută la transformările pieţei muncii; asigurarea personalului
suficient calificat la Serviciul Public de Ocupare în vederea furnizării de asistenţă imediată
celor care caută un loc de muncă conform noilor reglementări referitoare la ocupare;
asigurarea egalităţii de şanse; promovarea unui rol mai activ al partenerilor sociali, în special
prin intermediul dialogului bilateral.
20
Studiul „Condiţiile de muncă şi statele în curs de aderare şi candidate”, Fundaţia Europeană pentru
Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă
21
Vezi nota 20
22
Idem 20
24
Din perspectiva dezvoltării resurselor umane, formarea profesională continuă (FPC)

rămâne încă o provocare majoră deoarece participarea la FPC este cea mai mică în Europa:
1,1% în 2001, 1,1% în 2002, 1,3% în 2003, 1,5% în 2004, 1,6% în 2005. Participarea la
formare profesională a lucrătorilor, în special a lucrătorilor cu abilităţi reduse este foarte
slabă. Cadrul legal şi instituţional care reglementează activitatea de formare profesională la
nivel de întreprindere este acum constituit, dar fără impact semnificativ privind rata
participării la formare profesională.
Una dintre principalele bariere ale accesului la formare profesională este costul de
formare profesională (vezi Figura 13, Anexa 1). Deci, firmele cu profit scăzut şi indivizii sunt
cei mai afectaţi din moment ce nu-şi permit uşor costuri de formare profesională. Angajaţii cu
venituri scăzute şi angajatorii cu profit scăzut sunt în favoarea formărilor profesionale cu
costuri mai ieftine, numite cursuri de scurtă durată pentru primul nivel de calificare, spre
deosebire de nivelurile înalte de calificare cerute. În acelaşi timp, oferta pentru FPC este
limitată şi concentrată asupra nivelului secundar de calificare. Pentru IMM, FPC rămâne o
problemă sensibilă, mai bine de o treime dintre firme (33,61%) au menţionat formarea
profesională, recrutarea şi menţinerea personalului printre dificultăţile cu care se confruntă23.
• Sănătatea şi securitatea la locul de muncă
Legislaţia naţională stabileşte faptul că angajatorul poartă întreaga responsabilitate

pentru aplicarea măsurilor privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă. În ciuda
măsurilor luate la nivel naţional şi a scăderii uşoare a numărului accidentelor de muncă şi
îmbolnăvirilor profesionale, cifrele din acest domeniu rămân ridicate, iar indicatorul duratei
medii a accidentului este uşor în creştere. Aceasta demonstrează o cultură insuficient
dezvoltată de prevenire a riscului în firme şi necesitatea stimulării responsabilităţii sociale a
firmelor.
Statisticile Inspecţiei Muncii din primul semestru al anului 2006 relevă un indice de
frecvenţă pentru lucrătorii accidentaţi de 0,65‰ şi un indice al frecvenţei pentru lucrătorii
accidentaţi grav de 0,03‰. Numărul total al lucrătorilor angajaţi a fost de 657 de persoane.
Potrivit studiilor Fundaţiei de la Dublin (2005), sănătatea la locul de muncă a
populaţiei a înregistrat valori mari comparativ cu UE25, cum ar fi: munca afectând sănătatea,
în România, 54,4%, în UE25, 34,3%. Dureri de spate, în România, 42,4%, în UE25, 23,8%;
dureri musculare, în România, 39,2%, în UE25, 21,9%; alergii, în România, 7,3%, în UE25,
3,8%, oboseală, în Romînia, 44,6%, în UE25, 21,3%, stress, în România, 35,0%, în UE25,
21,7%, răniri, în România, 12,6%, în UE25, 9,5%; boli de inimă, în România, 9,4%, în UE
25, 2,1%, afecţiuni respiratorii, în România, 14,8%, în UE25, 4,2%
• Antreprenoriatul
Întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă 97,9% din totalul companiilor în România în

200524. Dat fiind rolul important pe care îl joacă, contribuind la crearea de noi locuri de
muncă şi la creşterea ratei de angajare, strategia Guvernului României pentru 2004-2008
privind dezvoltarea IMM-urilor a anticipat şi stabilit, ca unul din obiectivele sale prioritare,
crearea a 760.000 de noi locuri de muncă pentru susţinerea pe termen lung a dezvoltării
sectorului IMM-urilor.
Susţinerea sectorului IMM-urilor reprezintă soluţia optimă pentru contracararea
23
Cartea Albă a IMM din România 2006, Consiliul Naţional pentru IMM în România şi Agenţia Naţională
pentru IMM în România.
24
Idem 23
25
efectelor negative ale ajustărilor structurale şi ale restructurării industriale, capabilă să

genereze alternativele economice şi sociale. Aşadar, acţiunile specifice întreprinse până acum
s-au concentrat în principal pe construirea cadrului instituţional, legislativ şi financiar de
sprijin al dezvoltării IMM-urilor, iniţiativelor private şi investiţiilor prin: crearea unui mediu
de afaceri favorabil pentru a înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor; dezvoltarea IMM-urilor în
sectoarele productiv şi servicii; îmbunătăţirea accesului la finanţare; intensificarea accesului
pe pieţele externe, promovarea culturii antreprenoriale.
• Educaţie şi formare profesională iniţială în sprijinul dezvoltării aptitudinilor

manageriale şi de antreprenoriat
Educaţia şi formarea profesională iniţială au o mare importanţă pentru a oferi

absolvenţilor competenţele necesare. Restructurarea educaţiei şi formării profesionale iniţiale,
văzută ca un proces coerent şi continuu este un exemplu bun pentru importanţa dată nevoii de
îmbunătăţire şi cooperare cu angajatorii şi de abordare a nevoilor de educaţie şi formare
profesionale iniţiale. Noua curriculă de educaţie şi formare vocaţională a introdus câteva
inovaţii concentrate pe dezvoltarea metodologiilor de predare bazate pe elevi şi pe oferte
educaţionale adaptate la nivelul indivizilor. Noua curriculă, bazată pe competenţe şi pe
sistemul adoptat de credite transferabile, creează premisele pentru o ofertă de educaţie şi
formare profesională iniţiale flexibile şi mai bine adaptate nevoilor pieţei muncii şi pentru
promovarea antreprenoriatului. Educaţia antreprenorială este, de asemenea, parte a
competenţelor cheie şi este reflectată în toate activităţile de dezvoltare ale curriculei. Educaţia
antreprenorială este de asemenea parte a curriculei obligatorii din învăţământul gimnazial
(modul în cadrul domeniului curricular de învăţământ tehnic) şi în învăţământul liceal până la
clasa a X-a. Oferta de educaţie şi formare profesională iniţială conţine educaţie
antreprenorială ca parte a curriculei din învăţământul secundar superior. Formarea
profesională a profesorilor în spirit antreprenorial este încă insuficientă şi rămâne o prioritate
a sistemului. Cooperarea şcoală-întreprinderi pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale
este încă insuficient exploatată în principal, în mediul rural.
În cazul învăţământului superior, educaţia antreprenorială este mai puţin coerentă şi
sistematică prin comparaţie cu educaţia preuniversitară şi cu experienţele şi practicile
celorlalte State Membre UE care au creat catedre pentru antreprenoriat (Belgia), programe de
masterat în antreprenoriat (Danemarca) şi centre pentru dezvoltare antreprenorială (Marea
Britanie) etc.
Politica angajatorilor în domeniul dezvoltării resurselor umane este determinată de o
serie de factori şi condiţii cum ar fi: nivelul performanţei şi capacitatea de investiţii, poziţia pe
piaţa muncii, mărimea companiei, domeniul de activitate, stabilitatea personalului şi
motivarea lui etc. Investiţia în DRU este considerată încă un cost şi nu o investiţie. Există de
asemenea discrepanţe în privinţa strategiilor manageriale şi administrative. Programele de
formare profesională par a fi mai accesibile lucrătorilor, în special, din întreprinderile
restructurate, aceştia având ca scop dobândirea de noi competenţe. Angajatorii explică
tendinţa politicii de formare profesională de a aborda, în principal, manageri sau persoane cu
poziţii de management şi cu sarcini importante în companie prin existenţa unei supra-oferte de
forţă de muncă cu grad redus de calificare. Conform “Monografiei privind educaţia şi
formarea profesională şi servicii de ocupare în Romania”25, în 1999, companiile româneşti au
investit în medie doar 0,5% din buget pentru formarea profesională continuă, cifra cea mai
redusă dintre ţările candidate. În 1999, România a ocupat ultimul loc în ceea ce priveşte
25
Sursa: Fundaţia Europeană pentru Formare Profesională şi Observatorul Român, Bucureşti 2003
26
cheltuielile totale pe angajat destinate formării profesionale continue.
d) Serviciul Public de Ocupare (SPO) Vezi ANOFM

În contextul reformei administraţiei publice, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei
de Muncă, a fost înfiinţată în 1999 ca o instituţie publică cu o conducere tripartită, în scopul
implementării politicilor naţionale de ocupare şi în scopul conformării la cele mai importante
cerinţe în privinţa calităţii organizării şi în privinţa calităţii serviciilor de ocupare, adresate
persoanelor fără ocupaţie. Ţinând cont de toate acestea, ANOFM a hotărât să atingă
următoarele obiective principale: să instituţionalizeze dialogul social în domeniul ocupării şi
al formării profesionale vocaţionale, să implementeze strategiile de ocupare şi formare
profesională, şi de asemenea, măsurile de protecţie socială adresate celor aflaţi în căutarea
unui loc de muncă.
Structura teritorială a ANOFM conţine 42 de agenţii judeţene pentru ocupare, 89 de
agenţii locale pentru ocupare şi 175 de birouri de lucru. Pentru a fi în măsură să ofere servicii
de formare vocaţională pentru persoanele şomere, în cadrul structurii ANOFM au fost
înfiinţate 6 centre regionale pentru formarea profesională vocaţională a adulţilor, 20 de centre
judeţene pentru formarea vocaţională şi un centru pentru formarea vocaţională a personalului
ANOFM.
În 2003, ANOFM a întreprins primii paşi în direcţia modernizării conducerii serviciilor
oferite, prin dezvoltarea şi aprobarea „Strategiei pentru îmbunătăţirea calităţii servicilor de
ocupare”.
În scopul eficientizării şi modernizării serviciilor de ocupare, ţinând cont de strategia
mai sus menţionată şi de recomandările JAP, ANOFM şi-a direcţionat intervenţiile pentru
dezvoltarea reţelei teritoriale de agenţii şi pentru aproprierea serviciilor oferite către clienţi,
pentru a minimaliza distanţa între clienţi şi agenţiile sau punctele de lucru locale.
Valoarea totală alocată pentru intervalul 2003-2005 pentru modernizarea Serviciului
Public de Ocupare a fost insuficientă şi sunt necesare în continuare investiţii substanţiale
pentru organizarea ergonomică şi modernă a spaţiilor de acces liber al clienţilor, formare
profesională a personalului agenţiei, documentaţia individuală privind serviciile de ocupare,
oferte de servicii şi formare profesională pentru clienţi, pregătirea documentelor necesare
pentru accesarea serviciilor oferite şi stabilirea unui contact direct şi confidenţial cu agenţiile
de ocupare.
„Serviciul electronic de mediere” a locurilor de muncă a fost un program lansat în 2000,
pentru a da posibilitatea găsirii locurilor de muncă vacante în toată ţara. Acest program a fost
extins până la nivelul agenţiilor locale, dar nu mai corespunde evoluţiilor şi cerinţelor pieţei
muncii. Actualmente, el reprezintă un instrument real de căutare activă de joburi şi de păstrare
a unui contact permanent între beneficiari şi piaţa muncii.
Cu toate acestea, structurile teritoriale nu au spaţii speciale destinate acestui gen de
activitate de găsire de posturi vacante, utilizând tehnologia informaţiei, şi nici nu posedă
echipament IT performant şi modern, necesar la o „auto-servire” eficientă. Utilizarea TIC
modernizată şi extinsă până la nivelul fiecărui punct de lucru este tot mai necesară întrucât
mobilitatea, din perspectivă europeană, va deveni în următorii 20 de ani un element prioritar
în angajarea mecanismelor de funcţionare al pieţei muncii interne.
Amenajarea spaţiilor dedicate consilierii individuale trebuie reconsiderată. O
segmentare corectă a acestor spaţii va permite o dezvoltare şi o creştere a calităţii standard a
serviciilor individuale (mai ales a celor care se adresează persoanelor care întâmpină
dificultăţi în reintegrarea pe piaţa muncii), acestea fiind: analizarea cererilor individuale a
27
celor care caută servicii, identificarea posibilelor obstacole ce ar putea afecta reintegrarea pe
piaţa muncii, elaborarea planurilor individuale de acţiune, consilierea individuală în carieră.
În ceea ce priveşte serviciile acordate angajatorilor, acestea nu corespund standardelor
prevăzute de Strategia pentru servicii de ocupare, modernizare şi dezvoltare, din cauza
resurselor financiare insuficiente. În scopul minimalizării timpului de aşteptare pentru clienţi
la servicii de ocupare, principalul obiectiv al activităţii personalului ANOFM a fost reorientat
în aşa fel încât cel puţin 70% din personal să lucreze cu clienţi în mod direct.
În 2005, ANOFM a funcţionat cu un număr de 3.475 de persoane, din care 69% au fost
femei. Echipa de conducere a reprezentat 11,9% din totalul personalului. Structura
personalului în 2005, la nivel central şi teritorial, este în tabelul 31:
Tabel 31. Structura personalului ANOFM

Total Studii medii Studii Studii
superioare de superioare de
scurtă durată lungă durată
ANOFM - sediul central 205 44 7 154
Agenţii judeţene pentru
ocupare, din care: 3.155 1.304 162 1.689
- agenţii locale şi puncte
de lucru 2208 910 93 1205
- centre de formare
98 30 3 65
profesională
Centre regionale de formare 115 12 8 95
profesională a adulţilor
Total 3.475 1.360 177 1.938
Sursa: ANOFM
Cu toate că aproape 74% din personal lucrează direct cu clienţii, numărul lor nu este
suficient, având în vedere solicitările pieţei muncii şi numărul beneficiarilor. De exemplu, un
agent de intermediere lucrează de regulă cu circa 250 de persoane în căutare de joburi, dar în
perioade de concedieri masive numărul clienţilor ar putea fi de circa 300-400.
Resursele financiare insuficiente, precum şi lipsa spaţiului propriu pentru desfăşurarea
programelor de formare profesională, au fost un obstacol real în dezvoltarea competenţelor
personalului care ar fi putut permite concordanţa aptitudinilor personale cu solicitările de
asigurare de servicii specializate. Faţă de 2004 când numărul funcţionarilor publici care au
participat la cursuri de formare profesională a fost de circa 30 % din numărul total, în 2005
procentajul a fost de numai 25%. Acest procentaj nu este suficient dat fiind că ANOFM, prin
specializarea personalului se doreşte să se realizeze: o îmbunătăţire continuă a competenţelor
profesionale privind piaţa muncii; dezvoltarea aptitudinilor personalului de abordare a muncii
„faţă în faţă” cu clienţii (individual sau în grupuri) precum şi aptitudini de dezvoltare a unor
parteneriate cu toţi actorii majori pe piaţa muncii (autorităţile locale şi judeţene, parteneri
sociali, ONG-uri); îmbunătăţirea continuă a cunoştinţelor în domeniul TIC, dezvoltarea
competenţelor pentru monitorizarea implementării măsurilor active etc.
În cadrul procesului de modernizare a implementării măsurilor active de ocupare,
ANOFM îşi concentrează intervenţiile pe dezvoltarea sistemului de administrare a
informaţiei. Pentru a fi în concordanţă cu cererile societăţii bazată de cunoştinţe, în 2001 au
fost stabilite componentele principale ale unui sistem de informaţii modern şi eficient: reţele
de calculatoare, soft-uri specializate care transferă informaţii speciale pe piaţa muncii şi
sistemul de asigurări de şomaj, baze de date locale şi naţionale.
Sistemul informaţional ANOFM este actualmente în dezvoltare, dar lipsa resurselor
financiare reprezintă un obstacol în procesul actual de modernizare şi actualizare în relaţie cu
28
evoluţiile în domeniul TIC. Toate aceste schimbări rapide determină uzura fizica şi morală
interval scurt de timp şi menţinerea sistemului la parametri adecvaţi de funcţionare implică
costuri mari. În 2001-2002 investiţiile destinate sistemului informaţional pentru întreaga
structură naţională şi teritorială au fost remarcabile (7 milioane USD pentru calculatoare,
sisteme de operare, baze de date pentru reţele).
Totuşi, prin eforturi deosebit de mari, sistemul informaţional este menţinut actualmente
în stare bună de funcţionare, chiar dacă nu are capacitatea optimă de asigurare a bazei de date
referitoare la indicatori statistici pentru piaţa muncii şi necesari pentru planificarea politicilor
de ocupare şi nu permite interconectarea bazei de date ANOFM cu cea europeană.
De asemenea, capacitatea redusă a sistemului informatic de se adapta permanent la
dinamica pieţei muncii şi deficitul resurselor umane specializate, restricţionează capacitatea
ANOFM pentru elaborarea analizelor şi previziunilor pe termen mediu şi lung privind piaţa
muncii, fapt ce reprezintă un obstacol real în extinderea ofertei programelor de pregătire
profesională ocupaţională şi vocaţională indicate în căutarea de locuri de muncă şi în oferirea
informaţiilor necesare pentru reproiectarea politicilor de ocupare naţionale şi regionale.
Dialogul social instituţionalizat este reflectat în activitatea ANOFM chiar şi prin
organizarea ei, prin sistemul de management tripartite. Astfel, conducerea ANOFM cuprinde
un consiliu administrativ alcătuit din 15 membri, după cum urmează: 5 delegaţi ai Guvernului,
5 delegaţi ai patronatelor şi 5 delegaţi ai sindicatelor.
La nivel de agenţii judeţene de ocupare, acest sistem tripartit este reprezentat de către un
consiliu consultativ care are în principal rolul de a-l asista pe directorul executiv în rezolvarea
diferitelor probleme privitoare la activităţile agenţiei, în concordanţă cu stipulările legale şi
care este format, de asemenea, din 15 membri delegaţi ai autorităţilor publice locale,
sindicatelor şi patronatelor.
Abordarea tripartită stabilită la nivel de Serviciu Public de Ocupare nu este suficientă în
cadrul procesului de sprijinire a capacităţii instituţionale a ANOFM şi de dezvoltare a cadrului
instituţional adecvat politicii de ocupare regională. Ca rezultat al acestui lucru, se impune
dezvoltarea de noi parteneriate cu actori activi pe piaţa muncii, cum ar fi: furnizori ai
pregătirii educaţionale şi profesionale, comitete sectoriale, furnizori de servicii de ocupare
private, agenţii de dezvoltare regionala etc.
e) Oportunităţi de integrare pe piaţa muncii
Referitor la dezvoltarea serviciilor oferite pe piaţa muncii, Legea 76/2002 privitoare la

sistemul ajutoarelor de şomaj şi stimulare a ocupării prin măsuri active a fost amendată. Ca
rezultat măsurile active în acest domeniu au fost diversificate şi adaptate , categoria
beneficiarilor eligibili a primit gratuit pregătire profesională, asistenţă, consultanţă de afaceri,
mediere şi consiliere profesională şi mici împrumuturi, a fost extinsă.
Serviciul Public de Ocupare a implementat un program destinat dezvoltării informării
naţionale şi sistemului de consiliere în carieră. Principalele obiective au fost elaborarea
materialelor specifice de informare şi consiliere în dezvoltarea carierei profesionale,
dezvoltarea unor proceduri moderne de testare şi evaluare a aptitudinilor profesionale şi
consiliere şi pregătire în orientarea profesională. În prezent în structurile teritoriale ale
Agenţiei Naţionale de Ocupare funcţionează 173 de centre pentru orientare şi consiliere în
carieră. În 2003 aceste centre au oferit servicii la 87.879 de persoane, ceea ce totuşi nu
reprezintă decât 0,01% din totalul şomerilor.
Pregătirea profesională gratuită este de asemenea oferită populaţiei care munceşte în
zonele rurale, care nu a auzit nimic sau prea puţin despre ajutorul de şomaj, la fel ca şi cele
29
care au amânat începerea muncii după concediul de maternitate, la sfârşitul stagiului militar
sau după reabilitarea în urma plecării sau absenţei ca urmare a incapacităţii de a muncii, la fel
ca şi deţinuţii cu cel mult 9 luni de încarcerare, străinii şi persoanele fără cetăţenie care, în
timpul şederii lor în România, sunt angajaţi pe cale legală.
e) Parteneriate regionale şi locale privind ocuparea şi incluziunea socială
În vederea promovării principiului parteneriatului la nivel regional şi local, au fost

înfiinţate 8 parteneriate regionale şi 34 parteneriate locale privind ocuparea şi incluziunea
socială, având ca scop promovarea iniţiativelor locale de ocupare, îmbunătăţirea formării
vocaţionale şi deci, creşterea ocupării şi lupta împotriva discriminării pe piaţa muncii şi
promovarea incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile.
La nivelul fiecăreia dintre cele 8 regiuni sunt încheiate Pacte Regionale pentru
Ocupare şi Incluziune Socială şi a fost semnată Cartea Pactelor. Aceasta îşi propune să
urmărească problemele existente la nivel regional prin aplicarea principiului parteneriatului
care va reprezenta interesele comunităţii şi ale sectorului privat. În acelaşi timp, Cartea
Pactelor promovează iniţiative locale de ocupare în vederea menţinerii şi promovării creşterii
ocupării sustenabile, reducerii şomajului, luptei împotriva excluziunii sociale.
Fiecare Pact regional privind ocuparea şi incluziunea socială va fi sprijinită de un
Secretariat Tehnic Permanent, care are rolul să furnizez consiliere membrilor Pactului într-o
serie de domenii, cum ar fi: elaborarea şi monitorizarea Planurilor de acţiune regionale
privind ocuparea şi incluziunea socială şi alte documente relevante la nivel regional, sprijinind
promotorii de proiecte – membrilor Pactului, pentru transmiterea proiectelor eligibile finanţate
din fonduri comunitare. Statutul Secretariatului Tehnic Permanent va fi cel al unei ONG de
interes public. Funcţionarea sa va fi asigurată din fondurile publice, în conformitate cu Planul
de Acţiune pentru creşterea ratei de absorbţie a Fondurilor Structurale şi de Coeziune, precum
şi a Fondului Social European, potrivit regulamentelor comunitare.
f) Tendinţe ale pieţei muncii
Potrivit tendinţelor demografice, resursele de muncă vor fi limitate. Se estimează că

totalul populaţiei, după o scădere în 2003 şi 2004 de 0,3% pe an, va scădea şi mai mult, în
principal pe termen mediu. În perioada 2005-2008, populaţia totală va scădea cu 0,4-0,5% pe
an. În acelaşi sens, chiar dacă într-o măsură mai mică, resursele de muncă reprezentate prin
populaţia aptă de muncă (cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani) va fi diminuată. După o uşoară
creştere în 2003 (+0,3%) şi primul trimestru al anului 2004 (+0,1%) va scădea cu 0,1% în
2005 şi 2006, 0,3% în 2007 şi 0,1% în 2008.
Schimbările în structura ocupării recent înregistrate, în principal, reducerea ocupării în
agricultură şi creşterea ocupării în construcţii şi servicii vor fi în continuă extindere în
perioada 2005-2008. Rezultatele vor fi:
- o reducere a populaţiei neplătite care lucrează în agricultură, în principal, printre cei cu
vârsta de 64 de ani şi peste, prin măsuri variate, inclusiv ieşirea de pe piaţa muncii;
- o creştere a populaţiei ocupate şi, în special, a numărului celor angajaţi cu plată în
servicii şi mai ales în sectorul de construcţii.
Cu toate acestea, se estimează că totalul populaţiei ocupate din România va trece printr-
30
o uşoară scădere în fiecare an (0,1%). În contrast, populaţia aptă de muncă (15-64 ani) va
creşte cu circa 0,2% pe an, ceea ce va conduce la o rată de participare îmbunătăţită. Creşterea
numărului populaţiei grupei de vârstă de 50-64 ani determină îmbătrânirea populaţiei active
şi, în consecinţă, a politicilor de ocupare. Schimbările demografice modifică mărimea şi
structura populaţiei apte de muncă, însemnând că forţa de muncă disponibilă a unei ţări va
afecta condiţiile de bază în vederea menţinerii unei pieţe a muncii funcţionale.
Pe termen mediu şi lung, populaţia activă în scădere şi îmbătrânirea forţei de muncă sunt
tendinţele majore care vor caracteriza evoluţiile demografice din România, cauzând probleme
speciale economice şi sociale. Reducerea populaţiei apte de muncă poate avea drept
consecinţe, probleme structurale pe piaţa muncii. Tranziţia demografică va reduce progresiv
disponibilitatea resurselor umane pe piaţa muncii.
Tendinţele demografice şi ale pieţei muncii vor reclama o politică de încurajare a
populaţiei apte de muncă să rămână activă, dar aceasta nu va funcţiona dacă populaţia aptă de
muncă nu are abilităţile necesare potrivit cerinţelor antreprenoriale.
Îmbătrânirea populaţiei apte de muncă are nevoie de urmărirea relaţiei dintre vârstă, pe
de o parte şi productivitate, organizarea muncii, creşterea motivaţiei, ocrotirea condiţiilor de
sănătate, diminuarea stresului şi a riscului îmbolnăvirilor profesionale, pe de altă parte.
O atenţie specială trebuie acordată politicii de educaţie, resurselor umane şi politicii de
dezvoltare a pieţei muncii pentru tineri, promovarea mobilităţii geografice şi a competenţelor.
Adaptarea procesului de îmbătrânire priveşte toate grupurile de vârstă, conducând la
creşterea oportunităţii prin intermediul incluziunii măsurilor care iau în considerare nevoile
unuia sau altuia dintre grupurile de vârstă. Practicile sunt concentrate pe îmbătrânirea activă
care implică educaţie, învăţământ pe tot parcursul vieţii şi retragerea târzie din viaţa activă.
Reformele generatoare de ocupare şi creştere vor permite o longevitate mai bună în
relaţie cu presiunii îmbătrânirii populaţiei şi cu menţinerea constantă a ratei prestaţiilor
sociale.
1.3. Incluziunea socială
a) Situaţia actuală a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii
• Premize generale
Începând mai ales cu anii ’80, România a intrat într-un proces de pauperizare, accentuat
în perioada de tranziţie de cele două şocuri: 1991-1993 şi 1997-2000. Evoluţiile socio-
economice înregistrate în ultimii ani au condus la un nivel al sărăciei de 18,8 %, în 200426, iar
rata sărăciei extreme a crescut la 5,9% în 2004. Drastica reducere a numărului locurilor de
muncă, diminuarea nivelului real al salariilor şi nivelul ridicat de impozitare au reprezentat o
cauză importantă a deprecierii veniturilor. Creşterea costului vieţii din perioada 1997-2000 nu
a fost susţinută de o creştere proporţională a veniturilor, ceea ce a dus implicit la sărăcie
extremă27.
În 2000, standardul de viaţă estimat pe baza pragului de sărăcie, a reprezentat 42,2% din
salariului mediu net. Prin intermediul trendului său ascendent de-a lungul următorilor ani,
26
Metodologia de măsurare a nivelului sărăciei a fost elaborat de INS, BM şi CASPIS având la bază costurile de
consum ale populaţiei.
27
Reprezintă lipsa resurselor care să satisfacă minimul absolut al nevoilor individuale: hrană, locuinţă,
îmbrăcăminte.
31
pragul de sărăcie a fost de 36,4% din salariul mediu net.

Începând cu 2001, procesul scăderii gradului de sărăcie al populaţiei a început, dar
numai în cursul anilor 2002-2003 acest proces a produs efecte pozitive asupra categoriilor cu
un grad ridicat de vulnerabilitate (vezi Figura 14, Anexa 1).
• Factori care influenţează riscul de sărăcie
Poziţia socială şi cariera. Analiza nivelului de sărăcie la nivelul indivizilor relevă o

reducere a gradului de sărăcie al lucrătorilor independenţi în agricultură, această categorie
socială aflându-se la un nivel critic în ceea ce priveşte sărăcia extremă care este legată de
ponderea populaţiei (10,1%). În perioada 1995-2004, cea mai importantă reducere a riscului
sărăciei a fost înregistrată în rândul de angajatorilor şi angajaţilor.
Nivelul de educaţie. Participarea indivizilor la un nivel de educaţie ridicat (liceu sau

universitate) aproape a eliminat riscul de sărăcie. Fiecare nivel de educaţie suplimentar
dobândit reduce în mod semnificativ riscul de sărăcie.
Pe grupe de vârstă, reducerea sărăciei, în 2004, a avut un impact asupra tuturor

grupelor de vârstă, mai ales asupra persoanelor în vârstă. Dacă în 1995, gradul de sărăcie a
fost mai ridicat în rândul persoanelor în vârstă, decât în rândul tinerilor şi copiilor, cele mai
vulnerabile grupuri din ultimii ani sunt de departe tineri şi copiii. Cu toate acestea, ca o
consecinţă a proporţiei populaţiei vârstnice în rândul populaţiei, un număr important al acestui
grup este afectat de sărăcie. Nivelul de sărăcie în rândul persoanelor în vârstă se încheie cu cei
care „activi” din punct de vedere economic (25-64ani) şi riscul de sărăcie ridicat în rândul
tinerilor arată că în România s-a proliferat sărăcia, având o strânsă legătură cu schimbările
structurale de pe piaţa muncii (Figura 15, Anexa 1)
Distribuţia sărăciei pe regiuni. În 2004, cea mai mare parte din reducerea sărăciei s-a
datorat diminuării incidenţei acestui fenomen în zonele rurale, rata sărăciei fiind mai mică cu
10,7 puncte procentuale sau, altfel spus, sărăcia reducându-se cu 28,1% comparativ cu anul
precedent (Figurile 16 şi 17, Anexa 1). Printre motivele acestei scăderi se numără efectele
cumulative ale unor măsuri implementate în anul 2004, cum ar fi creşterea nivelului pensiilor
pentru oamenii angajaţi în agricultură sau subvenţiile agricole convertite în bani lichizi pentru
anul precedent. Deşi, disparităţile dintre cele două medii de rezidenţă încă există, mediul rural
este considerabil afectat de sărăcie. Cei mai săraci oameni provin din mediul rural (66,7% din
totalul săracilor), iar riscul de sărăcie este mult mai ridicat în acest mediu de rezidenţă; în
continuare, în zonele urbane, sărăcia este mai profundă (deficitul de consum este mai mare).
Reducerea tendinţei de polarizare dintre zonele rurale şi zonele urbane este dovedită şi de
evoluţia ratelor de sărăcie extremă (vezi, de asemenea, Tabelul 29, Anexa 1).
Distribuţia sărăciei pe regiuni. Disparităţile dintre regiuni în funcţie de nivelul de
sărăcie s-au redus considerabil; cea mai vulnerabilă regiune, Regiunea Nord-Est, nu se mai
detaşează de alte regiuni în privinţa riscului de sărăcie, ca în perioada anterioară, datorită
faptului că această regiune a fost cel mai important beneficiar al măsurilor de reducere a
sărăciei în 2003 şi printre principalii beneficiari ai reducerii sărăciei în 2004 (Figura 18,
Anexa 1).
Atenuarea disparităţilor este notată de asemenea între grupul celor mai sărace patru
regiuni (Regiunea Nord-Est şi cele trei regiuni sudice) şi grupul celor mai puţin sărace
regiuni. Singura regiune care înregistrează o situaţie diferită rămâne regiunea Bucureşti, prin
riscul extrem de scăzut al incidenţei sărăciei (Tabelul 30, Anexa 1).
32
Copiii din instituţiile pentru protecţia copilului
În practică, rezultatele Strategiei Guvernamentale în domeniul protecţiei copilului aflat

în dificultate 2001-2004, între ianuarie 2001 şi martie 2004, sunt următoarele:
- numărul de copii instituţionalizaţi a scăzut de la 57.181 la 32.456;
- numărul de servicii alternative pentru protecţia copilului a crescut de la 131 la 593;
- numărul de asistenţi maternali profesionişti a crescut de la 3.228 la 12.979;
- numărul copiilor din familii adoptive (asistenţi maternali profesionişti, rude până la
gradul al 4-lea) a crescut de la 30.572 la 50.099.
Incluziunea socială a copiilor străzii
Din datele existente referitor la copiii străzii, la nivelul ANPDC, în septembrie 2004,
următoarele statistici sunt disponibile:
- numărul copiilor care locuiesc pe stradă împreună cu familiile lor: 225;
- numărul copiilor care locuiesc pe stradă fără familiile lor: 606;
- numărul copiilor care îşi petrec timpul pe stradă fără a locui pe stradă: 1.720;
- numărul asistenţilor sociali de proximitate: 95;
- numărul serviciilor oferite copiilor străzii: 106.
Familiile monoparentale cu mai mult de 2 copii
Aceste familii reprezintă o altă categorie de persoane care se confruntă cu un risc ridicat
de sărăcie. În 2003, nivelul de sărăcie a început să scadă în mod vizibil în rândul familiilor cu
peste 3 copii (riscul de sărăcie a scăzut cu un procentaj de 6,1 % faţă de 2002) (Tabelul 31,
Anexa 1) .
• Tinerii peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat pentru protecţia copilului
La nivel naţional, integrarea socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de
protecţie a copilului este o măsură foarte importantă. O perioadă lungă de timp nu a existat
nici o soluţie pentru aceşti adolescenţi, care au fost nevoiţi să părăsească instituţiile fără a
avea perspectiva unei locuinţe, a unui loc de muncă şi fără a avea abilităţile adecvate necesare
pentru obţinerea lor şi pentru a se integra în societate.
Din numărul total de 32.456 de copii îngrijiţi în cadrul instituţiilor publice şi private
pentru protecţia copilului, la sfârşitul lui martie 2005, 12.148 erau persoane cu vârste cuprinse
între 14 şi 17 ani şi 6.329 peste 18 ani.
Pentru pregătirea adolescenţilor şi a tinerilor pentru viaţă, în cadrul structurii Direcţiilor
pentru Protecţia Copilului au fost dezvoltate servicii28 specifice. În prezent, la nivel naţional,
există 50 de servicii specifice şi câteva proiecte în derulare privind dezvoltarea serviciilor.
Cele 50 de servicii menţionate mai sus sunt adresate adolescenţilor şi tinerilor în cadrul
Serviciului de Stat pentru Protecţia Copilului şi operează în 22 de judeţe. Acestea sunt servicii
de consiliere, elaborate special pentru dezvoltarea abilităţilor necesare adolescenţilor pentru a
duce o viaţă independentă. Specialiştii acestor centre cooperează cu personalul de la Centrele
de Plasament, monitorizând activitatea din acest punct de vedere. În aprilie 2004, cerinţele
standard minime obligatorii pentru dezvoltarea aptitudinilor necesare adolescenţilor pentru a
avea o viaţă independentă au fost stabilite pentru Serviciile de Consiliere. Pe parcursul anului
28
În concordanţă cu OUG nr. 26/1997, aprobată prin Legea nr. 108/1998 privind protecţia copilului aflat în
dificultate
33
2005 s-au organizat sesiuni de pregătire profesională pentru personalul care lucrează în acest
domeniu.
• Populaţia de etnie romă
Comunitatea romă reprezintă una din cele mai mari minorităţi din România: aproximativ
2,5 milioane de persoane (potrivit datelor furnizate de către Federaţia etnică a populaţiei romă
din România). În conformitate cu studiile sociologice, romii au cel mai scăzut respect de sine
şi conştientizare comparativ cu toate celelalte mari minorităţi etnice din România. În
conformitate cu Barometrul privind Relaţiile Etnice, publicat în 2002, aproximativ 33% din
populaţia de etnie romă se consideră români, 37% romi, în timp ce restul populaţiei îşi asumă
identitatea locală/regională.
Schimbările semnificative pentru populaţia romă, precum şi decalajul existent între
realitate şi statisticile oficiale, sunt explicate prin faptul că mulţi romi preferă să se considere
ca fiind români pentru a beneficia de un statut social mai bun şi pentru a se diferenţia de masa
de populaţie romă mai puţin educată.
Comunitatea romă este cea de-a doua minoritate etnică, după cea maghiară.
Recensământul din 2002 a înregistrat 535.140 romi, respectiv persoane care-şi asumă în mod
voluntar identitatea romă. Datele recensământului din 2002 arată de asemenea că 60,1%
locuiesc în zonele rurale. Estimările independente făcute de sociologii români şi străini,
precum şi de cei aparţinând etniei rome indică o populaţie romă de 1-2,5 milioane de
persoane. Raportul privind progresele României pentru aderare elaborat de Comisia Europenă
estimează populaţia romă ca fiind între 1,8 şi 2, 5 milioane persoane.
Populaţia romă trăieşte în condiţii de extremă sărăcie. Riscul de sărăcie în cadrul
comunităţii rome este de 3 ori mai mare comparativ media riscului la nivel naţional în 2003.
Un raport al Băncii Mondiale relevă faptul că în 2000, aproximativ 68,8% din populaţia romă
trăia cu mai puţin 4,3 USD pe zi. O parte semnificativă a comunităţilor de romi cumulează un
spectru larg de dizabilităţi sociale: frecvenţă şcolară redusă sau lipsa educaţiei, calificări
scăzute sau deloc, neparticiparea la educaţie formală în trecut, număr ridicat de copii, condiţii
de viaţă scăzute, experienţă scăzută pe piaţa forţei de muncă etc.
Nivelul de sărăcie înregistrat pentru populaţia romă în 2004 este în continuare peste
nivelul înregistrat în 1995 şi la o distanţă foarte mare de celelalte categorii etnice, 3 din 4
persoane fiind sărace. În 2004, aproximativ 74,3% din populaţia romă se confrunta cu un
nivel înalt al riscului sărăciei, excluziunii sociale şi marginalizării, ca un rezultat al disparităţii
dezvoltării cronice, susţinut de menţinerea unei atitudini discriminatorii. Evoluţia
procentajului populaţiei rome care se confruntă cu riscul sărăciei a înregistrat o tendinţă
generală de descreştere în ultimii 4 ani (Figura 19, Anexa1).
o Ocuparea populaţiei rome
Nivelul slab de participare pe piaţa muncii reprezintă problema-cheie a populaţiei rome.

În conformitate cu datele oficiale cuprinse în „Recensământul populaţiei şi gospodăriilor din
anul 2002”, numai 122.573, reprezentând 22,9% din populaţia romă declarată de 535.140,
sunt parte a populaţiei active. În afară de acestea, doar 71,5% reprezintă populaţia angajată,
restul de aproape 28,5% fiind şomeri, în căutarea unui loc de muncă. Aproximativ 41% din
aceştia lucrează în agricultură (din care o treime sunt femei) şi 31% sunt muncitori
necalificaţi.
În cadrul populaţiei majoritare rome sunt înregistrate deficienţe în domeniul pregătirii
profesionale. Mai mult de 70% din populaţia romă nu are nici o calificare şi desfăşoară
34
activităţi care nu necesită o formare profesională formală.

O mare parte din muncitorii zilieri (41,7%) din totalul populaţiei rome indică faptul că
aceştia se află într-o situaţie dificilă, în privinţa ocupării şi implicit, al asigurării venitului
minim pentru nevoile lor de bază29.
Există multe persoane fără experienţa unei activităţi economice acceptate legal sau care
au avut perioade lungi de şomaj (mai mult de 50% din populaţia romă au fost şomeri mai mult
de 27 luni30), în timp ce ponderea populaţiei angajate este foarte scăzută (numai 13% din
venitul mediu al familiilor rome, comparativ cu începutul perioadei de tranziţie). Sursele
principale de venit sunt acelea ocazionale în mare parte din economia informală, care nu poate
să asigure decât o supravieţuire precară: activităţi ocazionale, muncitori zilieri. O parte
importantă din venitul familiilor rome sunt ajutoarele sociale. Potrivit sondajelor recente, rata
reală de şomaj pentru comunitatea romă este de numai 24%, cea mai mare parte a populaţiei
rome desfăşurând activităţi în economia subterană. Potrivit aceloraşi sondaje, 16% din
populaţia romă trăieşte exclusiv în afara ajutoarelor sociale de stat31.
Referitor la nivelul ocupării populaţiei feminine rome, există unele disparităţi
comparativ cu situaţia bărbaţilor romi. Astfel, din numărul total al populaţiei rome angajate,
femeile reprezintă mai puţin de o treime32. De asemenea, ponderea femeilor casnice este de
patru ori mai mare decât media naţională33.
o Educaţia copiilor romi
Condiţiile sărace de trai şi veniturile scăzute ale populaţiei rome au produs efecte în ceea
ce priveşte condiţiile de participare la educaţie şi frecvenţa în educaţie a acestei comunităţi.
Astfel, abandonul şcolar şi neparticiparea în educaţie sunt mai frecvente în cazul populaţiei
rome în comparaţie cu media naţională. În cazul comunităţii rome, aproximativ 12% dintre
copii din grupa de vârstă 7-16 ani părăsesc şcoala înainte de a absolvi învăţământul
obligatoriu, în timp ce 18% nu sunt înscrişi în nici o formă de învăţământ.
În ansamblu, aproximativ 80% din copiii care nu sunt înscrişi în nici o formă de
învăţământ (în cadrul grupei de vârstă 7-16 ani) sunt membri ai comunităţii rome34. Mai mult
de o treime din populaţia romă (38,6%) sunt afectaţi de analfabetism funcţional35. În afară de
cauzele materiale (de substanţă economică sau logistică), nivelul educaţional al părinţilor şi al
persoanelor rome în vârstă influenţează puternic participarea în educaţie a tinerilor romi. De
asemenea, neparticiparea în învăţămîntul preşcolar şi deficienţele de comunicare în România
a multor copii romi afectează performanţele în educaţie. Unele practici discriminatorii de
predare ale cadrelor didactice în relaţia cu populaţia romă, printre care segregarea romilor în
clase separate, produce aceleaşi efecte în ceea ce priveşte participarea la educaţia şi integrarea
copiilor romi36.
29
Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, „Indicatori privind comunităţile de romi din România”, Bucureşti,
2002, p.12
30
Recensământul populaţiei şi locuinţelor, 2002
31
Vezi Dena Ringold, Mitchell A. Orenstein, Erika Wilkens “Romii într-o Europă extinsă- Să stopăm
perpetuarea sărăciei ” Conference Edition, Washington, 2003, p. 73
32
Idem 31
33
Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, „Indicatori privind comunităţile de romi din România”, Bucureşti,
2002.
34
MEdC, Institutul pentru Ştiinţele Educaţiei, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, UNICEF, "Participarea
copiilor romi la educaţie”, Bucureşti, 2002, p.47
35
Romii în România, CASPIS, 2002
36
Ministerul Educaţiei şi Cercetării a abordat această problemă prin Nota Ministerială nr. 29323/20.042004,
privind interzicerea discriminării copiilor romi.
35
Pe parcursul anului şcolar 2002-2003, elevii de etnie romă reprezentau 4,23% din totalul
elevilor înscrişi în sistemul de educaţie şi formare profesională. Analiza datelor disponibile pe
nivele de educaţie indică: o mai mică participare în învăţământul pre-şcolar comparativ cu
participarea în invăţământul primar, tendinţe de scădere în ceea ce priveşte participarea de la
învăţământul gimnazial la cel ciclu superior al liceului, nivel la care rata de participare a
populaţiei rome este de aproximativ 1,04% (rapoarte interne, MEdC).
În 2003/2004, aproximativ 20.528 dintre elevii romi şi-au exprimat opţiunile pentru o
curriculă suplimentară la limba romani, literatură, tradiţii, istorie. Ministerul Educaţiei şi
Cercetării a implementat proiecte care aveau ca scop reducerea abandonului şcolar şi
stimularea participării şcolare în rândul populaţiei de romi. Predarea limbii romani s-a
intensificat. Există estimări care arată că, în prezent (2004/2005), aproximativ 18.000 dintre
elevi învaţă limba romani, reprezentând aproximativ 10% dintre elevii romi (în conformitate
cu datele oficiale). Spre deosebire de minoritatea maghiară care şi-a exprimat opţiunea de a
avea şcoli separate pentru membrii comunităţii, comunitatea romă a refuzat această formă de
organizare a educaţiei.
Problema sensibilă este aceea că, în general, populaţia romă trăieşte la periferie, în
cartiere rău famate, iar şcolile din aceste zone, în care învaţă copiii romi, oferă condiţii
proaste de învăţare. În aceste şcoli, rata repetenţiei este de aproximativ 11,3%, peste
indicatorul mediei naţionale.
• Persoanele cu dizabilităţi
Înainte de 1989, abordarea integrată privind persoanele cu dizabilităţi era scăzută.

Informaţiile disponibile erau limitate la recunoaşterea existenţei acestor persoane, a căror
incluziune socială era foarte dificilă, datorită dizabilităţilor psihice, mintale sau asociate.
Statul a ales pur şi simplu să instituţionalizeze persoanelor cu dizabilităţi în „centre speciale”,
şi nici nu s-a implicat sau acordat asistenţă familiilor sau comunităţilor în cauză, care se
confruntau cu această problemă.
Ponderea persoanelor cu dizabilităţi din totalul populaţiei s-a menţinut aproximativ la 1,8-
1,9% între 1999 şi 2005 (Tabelul 33, Anexa 1).
O privire asupra datelor pentru perioada 1999-2005 arată o creştere a numărului
persoanelor cu dizabilităţi până la 23.572 în 2001, comparativ cu anul 2000, urmată de o
scădere constantă în perioada 2001-2003 (Tabelul 34, Anexa 1). Ultimii ani ai perioadei de
referinţă au înregistrat o creştere a numărului persoanelor cu dizabilităţi.
În 2000, tendinţa de a aplica într-un sens mai larg definiţia dizabilităţii şi a nivelurilor de
dizabilitate a condus la situaţia în care o persoană în vârstă, suferind de afecţiuni specifice
vârstei, putea fi uşor catalogată ca fiind cu dizabilităţi. Ca rezultat, cifrele care reprezintă
numărul estimat al persoanelor cu dizabilităţi în România au început să crească în mod
incontrolabil. Acest fapt a necesitat o îngustare a legislaţiei în domeniu şi o definiţie mai
precisă a termenului de „dizabilitate”. Au fost adoptate două acte legislative. Rezultatul a fost
că, în 2003, cifrele au coborât la valori mai realiste. Statisticile pentru 2003 arată o scădere şi
pentru 2004 o uşoară creştere a numărului persoanelor cu dizabilităţi psihice, somatice,
auditive şi vizuale, făcând excepţie numărul persoanelor cu dizabilităţi mintale şi neurologice,
care a crescut constant (Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că în 2020, psihoza
bipolară va deveni a treia cauză a mortalităţii în lume).
În 2004, 19.949 de persoane cu dizabilităţi trăiau în instituţii rezidenţiale. Personalul
care lucra în aceste instituţii era de 13.031 de angajaţi (faţă de 16.071 necesari), ceea ce
ilustrează o lipsă de personal pe beneficiar de 19%. Proporţia personalului angajat pe
beneficiar (0,65%) nu este suficientă pentru a asigura calitatea serviciilor pentru persoanele
asistate cu dizabilităţi. Numărul personalului implicat în asistenţa persoanelor cu dizabilităţi
36
nu este suficient (din cauza lipsei de fonduri), în ceea ce priveşte personalul pentru ajutor şi
reabilitare.
Există o serioasă lipsă de asistenţi sociali, psihologi, consilieri, ergo-terapeuţi,
consultanţi, etc. Personalul medical şi administrativ este predominant, ceea ce demonstrează o
mai mare preocupare pentru asistenţa medicală a pacientului şi o mai redusă, sau o lipsă de
preocupare pentru incluziunea socială a acestuia. Lipsa fondurilor este totuşi o altă cauză a
capacităţii limitate de a pune la dispoziţie numărul de personal, conform standardelor.
Scăderea numărului persoanelor cu dizabilităţi, care sunt instituţionalizate, şi creşterea
ajutorului de stat alocat familiilor pentru a le încuraja să păstreze persoanele cu dizabilităţi în
grija lor, este încă limitat de insuficienta dezvoltare a serviciilor comunităţii în ceea ce
priveşte acoperirea, diversitatea şi calitatea. Numărul de centre de zi la nivel judeţean, care
oferă servicii terapeutice şi programe de incluziune socială persoanelor cu handicap, este
extrem de mic (4 centre).
o Persoanele cu dizabilităţi cu asistenţi personali

În perspectiva stimulării sprijinului familial acordat persoanelor cu dizabilităţi,
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 102 din 1999 prevede posibilitatea angajării pentru
aceste persoane a asistenţilor personali.
O problemă importantă în acest domeniu este gradul de pregătire a asistenţilor personali.
Majoritatea lor sunt membri ai familiilor persoanelor cu dizabilităţi, astfel încât sumele
acordate de stat reprezentând o formă indirectă de sprijin al familiei. În cazul acesta, avantajul
este că asistentul este disponibil permanent pentru a răspunde nevoilor persoanei asistate. Pe
de altă parte, totuşi, asistenţii din familie nu au competenţele cerute pentru tipul de activitate
pe care îl desfăşoară. Calificarea asistenţilor personali a început în 2001, după adoptarea
legislaţiei specifice. Datele disponibile, ca cele din 2003, arată faptul că 23% din totalul
asistenţilor personali au participat la cursuri de formare, dar nu există informaţii despre
evaluările calităţii rezultatelor formării profesionale.
o Angajarea persoanelor cu dizabilităţi
Până în 2002, indicele de angajare a persoanelor cu dizabilităţi nu a fost niciodată analizat.

Mai mult, ocuparea persoanelor cu dizabilităţi nu a făcut niciodată obiectul unei politici
active şi coerente de abordare a nevoilor speciale a persoanelor cu dizabilităţi. De aceea, între
1999 şi 2002 nu există date disponibile care să descrie evoluţia ratei de ocupare a persoanelor
cu dizabilităţi.
La 31 decembrie 2004, conform statisticilor ANPH erau angajate 11.872 persoane cu

dizabilităţi (Figura 20, Anexa 1). Înregistrările se bazează pe date furnizate de serviciile
publice de asistenţă socială din ţară şi din Bucureşti, şi de Asociaţia Nevăzătorilor din
România.
Până în 2004, a fost autorizat un număr de 40 de ateliere manufacturiere protejate în 11
judeţe, inclusiv Bucureşti, care acopereau o sferă largă de activităţi, de la confecţionarea de
perii, cartoane de împachetat, mături, mobilă, proteze modulare, broderii, confecţii, croitorie
şi reparaţii, etc. Există totuşi 28 de judeţe în ţară fără nici o unitate manufacturieră autorizată;
dar există şi un număr mare de ateliere care sunt în curs de a primi autorizare pentru angajarea
persoanelor cu dizabilităţi. Extinderea reţelei de unităţi manufacturiere protejate ar trebui să
devină o prioritate atât pentru serviciile publice de asistenţă socială, cât şi pentru ONG-uri. La
37
sfârşitul anului 2004, din totalul de 11.782 persoane cu dizabilităţi angajate, 1.152 adulţi cu
dizabilităţi lucrau în unităţi protejate.
Târgurile de locuri de muncă pentru persoane cu dizabilităţi organizate în perioada 2003-
2004 au demonstrat că, în ciuda unei creşteri de aproximativ 43% a numărului de oferte de
locuri de muncă, nu sunt diferenţe semnificative a numărului de persoane angajate cu
dizabilităţi. Astfel, în timp ce în 2003 au fost 7.461 oferte de locuri de muncă care au avut ca
rezultat 284 angajări, în 2004 aceste cifre au fost de 10.696 şi respectiv 294. Ceea ce a fost
evident de fiecare dată este că oferta de locuri de muncă nu a fost adaptată calificărilor şi
abilităţilor persoanelor cu dizabilităţi.
b) Situaţia Generală în Asistenţă Socială
O caracteristică a sistemului social al bunăstării în România este creşterea participării şi

contribuţia ONG-urilor şi altor parteneri sociali la acţiunile de protecţie socială, într-un
context în care Guvernul poate asigura doar un suport financiar limitat care să satisfacă
nevoile sociale ale populaţiei şi doar un număr mic de organizaţii.
Programul de guvernare din perioada 2001-2004 şi Planul Prioritar de Acţiune pentru
Integrarea Europeană pentru 2003 şi 2004 includ un set de măsuri elaborate să combată
excluziunea socială şi să promoveze incluziunea socială, de asemenea prin elaborarea unui set
de reglementări legislative menite să asigure construirea unui sistem coerent, management
eficient, îmbunătăţirea pe parcurs a diferitelor măsuri menite să sprijine financiar familiile,
copiii, persoanele expuse riscului excluziunii sociale şi să consolideze şi dezvolte în viitor
reţeaua de servicii sociale naţionale.
• Sistemul de servicii sociale elaborat să reducă marginalizarea şi excluziunea

socială
Sistemul de servicii sociale reprezintă un „set complex” de măsuri şi acţiuni, care sunt
implementate ca răspuns la cererea de asistenţă socială a indivizilor, familiilor şi grupurilor de
oameni, elaborat să-i ajute să depăşească situaţiile dificile, să păstreze autonomia şi protecţia
individului şi să prevină marginalizarea şi excluziunea socială în favoarea incluziunii sociale.
Dobândirea unui cadru comun pentru organizarea şi coordonarea sistemului naţional de
asistenţă socială, cu includerea întregii sfere de probleme din acest domeniu (protecţia
familiei, a copilului, persoanelor cu handicap şi oricăror persoane în nevoie) s-a dovedit o
necesitate absolută. Cu asistenţă comună din partea organizaţiilor internaţionale şi locale, a
fost înfiinţat un grup de ONG-uri cu puteri şi sarcini în domeniul asistenţei sociale. Câteva
dintre acestea au ajuns la o înaltă performanţă şi la un nivel ridicat de competenţă, elemente
foarte utile acum pentru dezvoltarea viitoare a sectorului, pe când altele au eşuat din cauza
lipsei de resurse.
În ciuda evoluţiei recente pozitive, sistemul este încă fragmentat, iar gama serviciilor
sociale disponibile pe moment este încă foarte limitată.
c) Egalitatea de şanse
Conform recensământului din 2002, în România femeile reprezintă 51,3% din populaţie.
În prezent, datorită scăderii ratei natalităţii şi scăderii populaţiei cu vârsta între 0-14 ani,
numărul femeilor din zonele rurale este în scădere, în timp ce în zonele urbane are o uşoară
tendinţă de creştere (Tabelul 35, Anexa 1).
38
• Rata de ocupare pentru femei
În perioada 2000-2005, ponderea ocupării femeilor în România a înregistrat o uşoară

scădere de la 46,4% în 1999 la 45,2% în 2005 (Tabelul 36, Anexa1).
Rata de ocupare pentru femeile cu vârste cuprinse între 15 şi 24 ani este mai scăzută decât
pentru femeile din celelalte grupe de vârstă şi este comparabilă cu rata de ocupare pentru
bărbaţii din aceeaşi grupă de vârstă.
În termenii ocupaţiilor cu timp parţial de lucru există mari diferenţe faţă de indicatorii UE
(Tabelul 37, Anexa 1). Forţa de muncă feminină cu timp parţial de lucru reprezintă doar
10,5% din totalul populaţiei feminine angajate în 2005 comparativ cu 32,4% în UE-25. În
2005, ponderea populaţiei masculine care lucrează cu timp parţial de lucru a fost peste media
UE-25 şi UE-15 (10,0% în Romania faţă de 7,4% în UE-25 şi 7,7% în UE-15).
Violenţa şi discriminarea la locul de muncă pot îmbrăca forme diferite şi sunt percepute
diferit în România faţă de statele în curs de aderare şi candidate şi UE15. Violenţa psihică la
locul de muncă (index Q.28.1 şi index Q.28.2) afectează mai mult bărbaţii decât femeile atât
în statele în curs de aderare şi candidate. Comparativ cu statele în curs de aderare şi candidate,
unde 1% din angajaţi sunt afectaţi de violenţa oamenilor de la locul lor de muncă şi 3% de
violenţa oamenilor în afara locului lor de muncă în ultimele 12 luni, în România aceste
procentaje sunt mai ridicate, respectiv de 1,5% şi 4%, dar sunt sub mediile UE15 (respectiv
2% şi 4%)
Hărţuirea sexuală la locul de muncă afectează femeile mai mult decât bărbaţii. În
România, hărţuirea sexuală la locul de munca reprezintă 3% comparativ cu 2% în statele în
curs de aderare şi candidate şi 2% în UE- 15.
• Salariul femeilor
In perioada 1999 – 2003, salariul femeilor în România a reprezentat între 82% şi 83% din
salariul bărbaţilor, dar a crescut la 87%, în 2005. În ultima decadă, raportul salarial dintre
femei şi bărbaţi a cunoscut suişuri şi coborâşuri în funcţie de tipul de activitate, cu creşteri în
anumite domenii (ex. sistemul financiar şi bancar în care femeile predomină) şi scăderi în alte
domenii (ex. administraţia publică).
O analiză a structurii de ocupare în funcţie de câştigurile salariale brute şi de sectoare
efectuată în 2004 a arătat că 66,4% din femeile angajate câştigă mai puţin decât media
salariului brut, în primul rând pentru că erau angajate cu precădere în sectoare precum
industria textilă şi industria alimentară, unde salariile sunt mici şi, în al doilea rând, pentru că
femeile predomină în domeniile slab plătite.
În 2005, din totalul populaţiei ocupate în industrie, 43,1% erau femei. Activităţile cu un
grad acut al populaţiei feminine sunt cele din sănătate şi asistenţă socială (77,2%), educaţie
(73,2%), hoteluri şi restaurante (65,4%), activităţi de brokeraj (65,4%) şi comerţ (54,1%)
• Şomajul în rândul femeilor
În perioada 2002-2005, rata femeilor şomere a fluctuat 7,7% şi 8,9%, comparativ cu 9,8%
în UE25 şi 8,9% în UE15. În comparaţie cu şomajul în rândul femeilor în aceeaşi perioadă,
şomajul în rândul bărbaţilor a fost constant mai mare cu 1,2 puncte procentuale în 2002, 1,1
puncte procentuale în 2003, 2,1 puncte procentuale în 2004 şi 1,3 puncte procentuale în 2005.
Rata şomajului BIM în 2005, pentru grupa de vârstă 15-24 ani, a atins valoarea de 20,5%
pentru bărbaţi şi respectiv de 18,4% pentru femei. Pentru aceeaşi grupă de vârstă, comparativ
39
cu 2002, în 2005, rata şomajului BIM de lungă durată (6 luni şi peste) a scăzut pentru femei
cu 3,7% şi pentru bărbaţi cu 0,2%.
1.4. Sănătatea
În ultima decadă, analiza datelor statistice relevante indică o poziţie nefavorabilă a

celor trei componente majore ale dinamicii populaţiei – rata natalităţii, mortalităţii şi migraţiei
externe, o deteriorare a întregii construcţii demografice şi o tendinţă de a intra într-o iminentă
criză demografică – rezultate directe sau indirecte ale întregului context politic, economic şi
social al perioadei de tranziţie. Împotriva acestui trecut, incapacitatea sistemului de sănătate
de reacţiei corespunzătoare şi concertată la aceste provocări a jucat un important rol în
evoluţia datelor prezentate mai jos.
În ultima decadă, ratele natalităţii şi mortalităţii s-au deteriorat şi vor afecta peste timp
demografia, având un efect asupra pieţei muncii. În România, indicatorul mortalităţii generale
a crescut surclasând rata natalităţii şi deci, începând cu 1992, au fost înregistrate un deficit
natural al populaţiei şi îmbătrânirea populaţiei. Rata natalităţii a scăzut de la 13,6 nou-născuţi
la 1000 de locuitori, în 1990, la 10,2‰, în 2005, şi a fost înregistrată o creştere semnificativă
a ratei mortalităţii de la 10,6 decese la 1000 de oameni, în 1990, la 12,1‰ în 2005.
În perioada 2002-2004, media speranţei de viaţă a fost în România de 71,32 ani (INS,
Anuarul Statistic al României 2005), cu diferenţe semnificative dintre bărbaţi şi femei,
comparativ mediei UE15 a speranţei de viaţă, mai mare de 75 ani pentru bărbaţi şi 80 ani,
pentru femei.
Sistemul de sănătate a fost incapabil de a face faţă datorită lipsei capacităţii şi

facilităţilor precare. Este nevoie de îmbunătăţirea infrastructurii precare a sănătăţii ţării şi
promovarea dispoziţiilor eficiente ale serviciilor care vor sprijini dezvoltarea economică în
regiuni. Acţiunile vor viza modalităţi de îmbunătăţire a nivelurilor serviciilor şi ofertei
tehnologiilor corespunzătoare pentru sprijinul modernizării serviciilor medicale.
Există inechităţi ale accesul la serviciile de sănătate între mediul urban şi mediul rural.
Deci, în mediul rural, numărul doctorilor este de 5 ori mai mic decât în mediul urban. Există,
de asemenea, diferenţe regionale semnificative în furnizarea de servicii.
Speranţa de viaţă în mediul urban este mai mare decât în mediul rural. Serviciile de
sănătate din mediul rural sunt afectate de numărul redus de personal medical (mai puţin de
15% din personalul medical serveşte 40% din populaţia ţării). Numărul unităţilor medicale în
acest mediu este de asemenea în scădere.
Condiţiile medicale actuale precare au afectat starea sănătăţii generale a populaţiei, în

special, în mediul rural şi au avut ca o consecinţă rata scăzută de participare pe piaţa muncii
precum şi o îmbătrânire activă precară. Copiii sunt de asemenea afectaţi de lipsa condiţiilor
medicale care au condus la rate scăzute de frecvenţă în unele comunităţi.
O bună condiţie de sănătate este esenţială pentru participarea în economie şi reprezintă

un mijloc pentru asigurarea standardelor decente de viaţă membrilor familiei. În consecinţă,
îmbolnăvirea poate deschide cercuri vicioase ale sărăciei pentru oameni la riscul
marginalizării sociale. În acelaşi timp, mentalităţile şi insuficienta dezvoltare a culturii
îngrijirii sănătăţii au ca rezultat expunerea la îmbolnăviri premature şi accidente stupide.
40
1.5 Experienţa anterioară în asistenţa de preaderare
În general, asistenţa de preaderare furnizată pentru dezvoltarea resurselor umane şi

construcţia instituţională îndeplineşte nevoile de post-aderare. Asistenţa a fost în general
efectivă şi numeroase activităţi au fost implementate şi prestate,
Intervenţiile asistenţei financiare Phare a fost programată Construcţiei Instituţionale şi
Investiţiilor în Dezvoltarea Resurselor Umane.
Instituţional, programele Phare au contribuit substanţial la întărirea capacităţii
administrative la nivel central, regional şi local prin îmbunătăţirea legislaţiei, furnizând
programe de formare şi seminare, dotarea cu echipament, computere, software etc.
În ceea ce priveşte sectorul de educaţie, cele mai importante rezultate ale proiectelor
Phare implementate au constat în:
• Mijloace şi soluţii pentru îmbunătăţirea accesului la educaţie pentru comunităţile
dezavantajate – a doua şansă de educaţie, mediator şcolar pentru creşterea participării
la educaţie în comunităţile dezavantajate, în special, în cazul comunităţii rome,
dezvoltarea conceptului de „educaţie inclusivă”;
• Dezvoltarea instrumentelor pentru planificare şi asigurarea calităţii în educaţia şi
formarea vocaţională iniţială - instrumente pentru planificare în educaţia şi formarea
vocaţională iniţială (Planurile de Acţiune Regionale pentru educaţia şi formarea
vocaţională iniţială şi standarde vocaţionale şi curricula pentru nivelurile de calificare
1, 2 şi 3, învăţământ non-universitar post-secundar avansat, în Phare TVET
2001/2006, componenta IB. În plus, componentele investiţionale ale proiectelor Phare
TVET au fost finanţate;
• Dezvoltarea parteneriatelor în planificarea educaţiei şi formării vocaţionale iniţiale:
consorţiile regionale pentru dezvoltarea educaţiei şi formării vocaţionale iniţiale sunt
rezultatele proiectelor Phare TVET.
În sectorul ocupării şi social, obiectivele principale ale construcţiei instituţionale au fost:

• Îmbunătăţirea capacităţii şi fluxului de informaţii în cadrul MMSSF la toate
nivelurile şi stabilirea serviciilor comunitare corespunzătoare;
• Un mecanism naţional pentru promovarea egalităţii de gen, coordonat de Agenţia
Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi;
• Îmbunătăţirea sistemului de securitate socială pentru lucrătorii migranţi;
• Înfiinţarea Fondului Naţional pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
inclusiv a unui sistem informaţional;
• Întărirea capacităţii MMSSF de a promova şi dezvolta dialogului social bipartit;
• Înfiinţarea unui sistem legal unitar şi armonizat potrivit Codului Muncii.
Schema Phare 1997 pre-DRU s-a concentrat pe măsurile relevante în vederea

promovării măsurilor de resurse umane în firme. Evaluarea a demonstrat că, în ciuda multor
exemple bune instituţionale, impactul la nivelul sistemului şi al firmei a fost limitat.
Evaluarea schemei de finanţare nerambursabilă Phare 1998 DRU a demonstrat că FPC

a fost stimulată prin propuneri de proiecte şi au avut un impact pozitiv asupra ocupării în
multe cazuri. Totuşi, evaluarea nu a fost capabilă să demonstreze cum au fost structurate
aceste efecte.
Programul Phare 2000 DRU a stimulat interesul pentru dezvoltarea resurselor umane
şi participarea diverselor organizaţii. Programul s-a concentrat mai mult pe nivelarea
schimbării structurale, mai buna înţelegere a rolului furnizorilor de servicii, beneficiarilor,
41
grupurilor ţintă şi altor grupuri îl joacă în succesul măsurilor FSE. Măsurile de formare au
ocupat un loc foarte important în cadrul proiectelor Phare DRU 2000, iar persoanele care au
beneficiat de formare sunt reprezentate de angajaţi (64,5%), 17% dintre beneficiari erau
persoane aflate în şomaj şi 13,1% erau categorii dezavantajate.
Sondajul promotorilor de proiecte privind persoanele implicate în cursurile de formare
au demonstrat o rată de încheiere de aproape 96,2% şi o rată de abandon de 3,8%. Beneficiarii
direcţi ai cursurilor de formare par să devină mai mulţumiţi de calitatea personalului didactic.
Aproape 68% au declarat că au fost satisfăcuţi de personalul didactic, în timp ce 24% au avut
o opinie bună despre calitatea personalului didactic. Aprecieri similare au fost înregistrate în
cazul opiniei beneficiarilor privind metodologiile pentru predare şi formare care au fost
utilizate în timpul cursului.
În cadrul Programului Phare 2002 (Construcţia Instituţională) a fost implementat
proiectul de twinning „Sprijin acordat Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
pentru întărirea capacităţii administrative în vederea implementării activităţilor de tip Fond
Social European”. Obiectivul specific al proiectului a constat în pregătirea MMSSF ca
viitoare Autoritate de Management şi a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă
şi a Ministerului Educaţiei şi Cercetării ca viitoare organisme de implementare pentru rolul lor
de a gestiona implementarea programelor FSE în conformitate cu regulamentele CE. Cel mai
important domeniu a constat în atingerea unei înţelegeri comune a procedurilor, structurilor
instituţionale şi importanţei strategice pentru procesele viitoare de programare. De aici, a fost
orientat spre elaborarea unui manual care descrie metodologia pentru proiectarea
documentelor de programare cu accent special pe POS DRU. Aceste procese au fost
acompaniate de diferite măsuri de formare, cu un accent special pe îmbunătăţirea şi sprijinul
partenerilor români în pregătirea şi elaborarea POS DRU.
Potrivit Programului Phare 2003, a fost derulată o schemă de finanţare nerambursabilă
în valoarea de 7,74 M Euro în vederea facilitării accesului pe piaţa muncii a lucrătorilor
şomeri (tineri şi şomeri de lungă durată) şi creşterii nivelului abilităţilor forţei de muncă pe
baza programelor de formare şi reformare în acord cu cerinţele pieţei muncii. Programul
Phare 2003 a finanţat de asemenea crearea şi dezvoltarea parteneriatelor regionale şi locale în
ocupare şi incluziune socială.
Începând cu 2004, investiţiile în DRU sunt mai semnificative. Potrivit programului
multianual Phare 2004-2006, proiectele de Coeziune Economică şi Socială sub prioritatea
„Dezvoltarea Resurselor Umane” sunt implementate în trei domenii principale: abordarea
şomajului structural (22,92 M Euro), îmbunătăţirea adaptabilităţii pe termen lung a forţei de
muncă (33,51 M Euro) şi combaterea excluziunii sociale (30,78 M Euro). In acelaşi program,
prioritatea „constituirea structurilor instituţionale în scopul realizării eficiente a utilizării, după
aderare, managementului sănătos şi eficient prin instrumentele structurale şi management
eficient al programelor conform cerinţelor EDIS” beneficiază de o finanţare de aproximativ
7,75 M Euro.
Ca punct puternic, concluziile principale ale implementării programelor Phare legate
de DRU, în special, legate de chestiunile de formare, este existenţa unui interes ridicat pentru
finanţarea programelor de formare. Deşi, un management mai bun al resurselor umane devine
absolut necesar, nu există destule stimulente pentru formarea profesională continuă.
Recunoaşterea angajatorilor cu privire la importanţa competenţelor angajaţilor şi calificărilor
pentru competitivitatea firmelor (şi, desigur, asupra managementului prin competenţe) este
încă slabă. Această stare redusă a conştientizării face dificilă elaborarea curricule de formare
în legătură cu planul de dezvoltarea a firmei, în principal, în IMM.
Devine cu adevărat necesară o abordare pro-activă în asistarea promotorilor de
proiecte (management, raportare, clarificări privind contractele, probleme financiare, reguli de
achiziţie, monitorizare şi evaluare), o comunicare mai bună, o selectare a proiectelor şi
monitorizare mai atente, cu indicatori relevanţi, care ar trebui să permită reducerea numărului
42
proiectelor cu risc înalt din punctul de vedere al viabilităţii şi sustenabilităţii lor. Este de
asemenea importantă motivarea autorităţilor locale pentru o implicare mai activă în activităţile
proiectului şi crearea stimulentelor pentru creşterea participării şomerilor şi a categoriilor
dezavantajate la proiectele DRU.
Lecţiile învăţate în urma experienţei Phare, care au permis o mai bună înţelegere a
rigorii necesare în utilizarea ajutorului financiar european, au creat bazele parteneriatului în
combaterea problemelor sociale, înfiinţarea şi dezvoltarea sistemului de management al
proiectului, tehnic şi financiar, au îmbunătăţit sistemul de control al cheltuielilor şi au
reprezentat primul exerciţiu al programării multi-anuale.
2. ANALIZA SWOT
Analiza situaţiei actuale în domeniul dezvoltării resurselor umane şi ocupării a relevat o
serie de caracteristici concretizate în puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări.
Puncte tari Puncte slabe

− stabilitatea macroeconomică; − rate relativ ridicate de abandon
− costuri reduse cu forţa de muncă în şcolar/părăsire timpurie a şcolii;
comparaţie cu UE; − capacitatea limitatǎ a diferitor furnizori, în
− extinderea permanentă şi susţinută a particular şcoli şi universitǎţi de a oferi
pieţei tehnologiei informaţiei şi educaţie continuǎ şi învăţământ
comunicaţiilor; profesional;
− resurse umane bine pregătite în domeniile − insuficienta dezvoltare a calificărilor şi
IT şi inginerie; competenţelor la nevoile pieţei muncii ;
− strategii judeţene pentru îmbunătăţirea − insuficienta dezvoltare a uneltelor naţionale
accesului la educaţie pentru grupurile şi mecanismelor specifice pentru
dezavantajate; dezvoltarea calitǎţii şi calificărilor în
− cadrul legal pentru principalele măsuri realizǎrile europene în domeniu;
privind incluziunea socială; − slaba adaptare a ofertei de educaţie şi
− dinamizarea sectorului ONG-lor în formare pre-service şi in-service;
promovarea serviciilor pe piaţa muncii şi − insuficienta dezvoltare a sǎnătăţii şi
incluziunea socială a oamenilor siguranţei la locul de muncă;
aparţinând grupurilor vulnerabile; − gradul scǎzut de implicare al partenerilor
− existenţa unor programe naţionale care să sociali în dezvoltarea programelor specifice
sprijine categoriile de persoane resurselor umane;
vulnerabile; − nivelul scǎzut de participare la FPC;
− experienţa în folosirea fondurilor de pre- − parteneriate limitate între universitǎţi care
aderare; au centre de cercetare şi tehnologice şi
− Planuri de acţiune regionale şi locale întreprinderi;
pentru dezvoltarea Învăţământului − cultura antreprenorialǎ limitatǎ;
Profesional şi Tehnic; − dezvoltarea insuficientǎ a SPO, calitatea
− Planuri de acţiune regionale pentru relativ scǎzutǎ a serviciilor oferite – în
angajare şi incluziune socială; special a învǎţământului profesional, în
− Pacturi regionale şi locale pentru angajare vederea dinamizării pieţei muncii;
şi incluziune socială. − ponderea mare a populaţiei ocupate în
agricultură, mai ales în agricultura de
subzistenţă;
− numărul relativ mare a persoanelor care
lucrează în economia informală;
43
− mobilitatea scăzută pe piaţa muncii;

− nivelul redus de participare la activităţi
lucrative cu regim temporar;
− rata crescută a şomajului în rândul tinerilor
şi a şomajului de lungă durată în special
pentru tineri şi pentru cei din zonele rurale;
− insuficienta integrare a grupurilor
vulnerabile în educaţie, formare şi pe piaţa
muncii formală;
− servicii comunitare insuficient dezvoltate
care să răspundă nevoilor persoanelor
aparţinând grupurilor vulnerabile;
− zone îndepărtate care au nevoie sǎ fie
reconectate la educaţie şi angajare;
− slaba incluziune la nivelele înalte de
educaţie şi formare şi pe piaţa muncii a
tinerilor peste 18 ani care părăsesc
instituţiile de stat de protecţie a copilului.
Oportunităţi Ameninţări
− noi surse de investiţii – Fondurile − trendul demografic nefavorabil;

Structurale; − competiţia internaţională pentru forţa de
− acceptarea calificărilor profesionale din muncă de înaltă calificare;
România în spaţiul Uniunii Europene; − capacitatea de absorbţie limitată a
− creşterea cererii interne în ceea ce fondurilor structurale/adaptarea lentă la
priveşte serviciile şi produsele; cerinţele administării fondurilor structurale;
− creşterea importanţei economiei bazate − migraţia unor sectoare industriale către
pe cunoaştere; locaţii externe în care costurile sunt mai
− restructurarea sistemului educaţional; reduse;
− creşterea participării la educaţia după − migraţia externă a muncitorilor calificaţi/ şi
absolvirea studiilor; lucrătorilor cu un nivel educaţional ridicat;
− crearea unui cadru instituţional, legislativ − competitivitatea scăzută a economiei şi a
şi financiar favorabil dezvoltării IMM-lor întreprinderilor în comparaţie cu partenerii
şi iniţiativei private şi atractiv pentru din UE cu consecinţe în crearea locurilor
investiţii; de muncă şi astfel în diminuarea
− continuarea procesului de descentralizare atractivităţii educaţiei şi formării;
a serviciilor publice; − creşterea preţurilor produselor şi serviciilor
− existenţa cooperării şi parteneriatelor va atrage creşterea nivelului de sărăcie;
între diferiţi actori în educaţie şi formare − continuarea restructurării sectoarelor
în vederea asigurării accesului lărgit pe economice va genera concedieri masive;
piaţa muncii; − lipsa atractivităţii carierei didactice;
− întărirea sectorului ONG-lor; − posibilitatea creşterii unor nedreptăţi în
− posibilitatea de abordare a experienţelor prevederile din educaţie şi formare ca
şi bunelor practici obţinute în programele urmare a rezultatelor procesului
de pre-aderare în legatură cu accesul la descentralizării;
educaţie, dezvoltarea resurselor umane, − slaba capacitate managerială a autorităţilor
modernizarea educaţiei şi formării, din administraţia locală şi educaţie în
precum şi achiziţiile în programele promovarea şi susţinerea reformelor, a unor
comunitare regulamente mai bune şi a unei bune
guvernări;
− starea precară de sănătate a populaţiei.
44
Analiza SWOT arată contextul general în care va opera POS DRU, în legătură cu elementele
care sprijină atingerea obiectivelor sale, ariile unde sunt necesare viitoare intervenţii precum
şi cele mai puţin favorabile aspecte care pot periclita implementarea sa.
Capitolul dedicat Analizei prezintă cele mai relevante date referitoare la educaţie, participarea
la FPC, ratele de angajare sau şomaj, situaţia actuală a SPO, situaţia grupurilor vulnerabile
referitor la participarea lor la educaţie şi pe piaţa muncii.
Axele prioritare şi domeniile cheie de intervenţie identificate în Strategia construită pe baza

punctelor tari din analiza SWOT, precum şi contextul general favorabil dezvoltării
economice, un personal bine pregătit în managementul FSE, şi o societate civilă bine
informată asupra implementării proiectelor FSE.
Totuşi, domeniile care vor primi sprijin din fondurile FSE care rezultă din analizarea
punctelor slabe referitoare la resursele umane din România, precum şi din obiectivele
strategice ale României, ca stat european membru, le-a avut în perioada de programare 2007-
2013. Necesitatea acordării sprijinului pentru cele mai slab dezvoltate regiuni din România în
vederea reducerii decalajului faţă de celelalte regiuni mai dezvoltate-ca un obiectiv al politicii
de coeziune a UE, a fost echilibrată de obiectivele Lisabona de creştere a competitivităţii şi
promovarea societăţii bazate pe cunoaştere.
În vederea atingerii acestor obiective, intervenţiile FSE vor sprijini sectoarele care întâmpină
cele mai mari dificultăţi, aşa cum arată indicatorii şi tendinţele din ultimii cinci ani. Pe lângă
eforturile naţionale, POS DRU va ţinti către furnizarea educaţiei de calitate şi FPC în formele
care corespund mai bine unui număr cât mai mare de oameni, promovând angajarea,
adaptarea şi flexibilitatea, precum şi promovarea şanselor sporite pe piaţa muncii pentru
grupurile cu risc de marginalizare socială.
Punctele slabe identificate în analiza SWOT vor fi abordate de axele prioritare şi de domeniile
cheie de intervenţie stabilite. Distribuţia echilibrată a FSE între cele trei priorităţi POS DRU
indică preocuparea pentru abordarea tuturor aspectelor referitoare la dezvoltarea resurselor
umane şi dă o mai mare importanţă domeniilor care sunt vitale pentru asigurarea solidarităţii,
coeziunii sociale şi parteneriatelor.
3. STRATEGIE
Strategia de dezvoltare a resurselor umane are la bază analiza situaţiei actuale în acest
domeniu şi analiza SWOT.
Programul Operaţional a ţinut cont de asemenea de Agenda revizuită de la Lisabona,
Liniile Directoare privind Politica de Coeziune 2007-2013, Strategia Europeană de Ocupare,
Liniile Directoare pentru Dezvoltare şi Ocupare 2005 -2008. POSDRU este elaborat în
concordanţă cu Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013 pentru obiectivul de
”Covergenţă” şi cu Programul de Guvernare în domeniul Resurselor Umane.
Conform strategiei evidenţiate în CNSR, o competitivitate economică în creştere
necesită o utilizare mai eficientă a resurselor umane. Ca o consecinţă a problemelor
structurale de pe piaţa forţei de muncă în strânsă legătură cu rata scăzută de participare şi cu
forţa de muncă calificată în regiuni şi sectoare de activitate specifice, se va acorda o atenţie
sporită promovării, dezvoltării resurselor umane în ceea ce priveşte forţa de muncă în
45
ansamblu. În acest sens, conform Strategiei Europene de Ocupare revizuite şi conform

concluzilor stabilite JAP (şi de rapoartele de progres), o prioritate mai mare se va acorda
furnizării de politici active de ocupare ale cărei ţinte sunt şomerii (inclusiv tinerii şi lucrătorii
în vârstă), persoanele cu calificare redusă, grupurile vulnerabile, precum şi populaţia inactivă.
Dezvoltarea resurselor umane se va concentra pe creşterea investiţiilor în educaţie şi
calificare, atragerea şi reţinerea a cât mai multor persoane pe piaţa muncii, creşterea ofertei de
forţă de muncă, ameliorarea adaptabilităţii lucrătorilor şi întreprinderilor şi promovarea
incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.
Acţiunile concrete care urmeaza să fie promovate, vor aborda dezvoltarea de noi profesii
şi standarde profesionale în educaţie, promovarea spiritului antreperenorial, încurajând
colaborarea cu partenerii sociali, promovarea formării profesionale continue, a măsurilor
active de ocupare, combătînd şomajul ascuns, modernizarea serviciului public de ocupare,
promovarea incluziunii sociale în educaţie şi pe piaţa muncii.
Strategia pentru DRU este în conformitate cu Liniile Directoare Strategice
Comunitare 2007-2013 şi prezintă o componentă esenţială în ceea ce priveşte atingerea
obiectivelor generale comunitare pentru creşere economică şi ocupare. Strategia va pune
accent pe investirea în capitalul uman, modernizarea sistemelor de educaţie şi formare
profesională, creşterea accesului de ocupare şi întărirea incluziunii sociale pentru grupurile
vulnerabile.
Totodată, POSDRU va promova spiritul antreprenorial, colaborarea între universităţi şi
întreprinderi şi adaptabilitatea lucrătorilor şi întreprinderilor. Se va consolida participarea pe
piaţa muncii a şomerilor de lungă durată şi va fi sprijinită dezvoltarea durabilă a comunităţilor
prin promovarea economiei sociale.
O atenţie deosebită se va acorda analizării situaţiei din mediul rural avându-se în vedere
procentul mare al populaţiei active care locuieşte în aceste zone. De asemenea, o preocupare
specială va fi acordată fenomenului de şomaj nedeclarat şi muncii la negru, care necesită
acţiuni specifice corelate cu identificarea şi folosirea tuturor oportunităţilor pentru integrarea
pe piaţa muncii a şomerilor de lungă durată. În consecinţă, se vor crea noi nişe de ocupare în
domenii non-agricole în mediul rural la care vor avea acces largi categorii ale populaţiei
inactive.
Legătura dintre POS DRU şi LDSC 2007 - 2013 sunt prezentate în tabelul următor:
LDSC 2007- Atragerea şi Îmbunătăţirea Creşterea Capaciate Sprijinirea

2013 reţinerea mai adaptabilităţii investiţiei în administrativă menţinerii
multor persoane muncitorilor capitalul uman unei forţe de
pe piaţa muncii şi întreprinderilor printr-o mai bună muncă
modernizarea şi flexibilităţii educaţie şi sănătoase
Axe sistemului de pieţei muncii calificare
Prioritare protecţie socială
(AP)
AP1 - Acces la educaţie -Accesul la
Educaţia şi de calitate şi IPT educaţie de
formarea iniţial; calitate şi IPT
profesională -Calitate în educaţia iniţial;
în sprijinul superioară; - Dezvoltarea
creşterii -Dezvoltarea resurselor
economice şi resurselor umane în umane în
dezvoltării educaţie şi formare; educaţie şi
societăţii -Calitate în FPC; formare.
bazate pe -Educaţie de
46
cunoaştere doctorat şi după

doctorat în sprijinul
cercetării
AP 2 − Tranziţia de la Creşterea accesului − Prevenirea şi Accesul şi
Conectarea şcoală la viaţa şi participării la corectarea participarea la
între învăţarea activă; FPC abandonului şcolar FPC
pe tot timpuriu
parcursul vieţii − Accesul şi
şi pieţa muncii participarea la FPC
AP 3 − Promovarea Dezvoltarea − Formare şi
Creşterea culturii parteneriatelor sprijin pentru
adaptabilităţii antreprenoriale şi încurajarea întreprinderi
forţei de − Formare şi sprijin iniţiativelor şi angajaţi
muncă şi a pentru partenerilor pentru
întreprinderilor întreprinderi şi sociali şi ale promovarea
angajaţi pentru societăţii civile adaptabilităţii
promovarea
adaptabilităţii
− Dezvoltarea
parteneriatelor şi
încurajarea
iniţiativelor
pentru partenerii
sociali şi
societatea civilă
AP 4 − Întărirea
Modernizarea capacităţii de a
Serviciului furniza servicii
Public de de ocupare;
Ocupare − Formare
profesională
pentru
personalul SPO
AP 5 − Dezvoltarea de -Promovarea
Promovarea măsuri active de sustenabilităţii
măsurilor ocupare pe termen
active de − Promovarea lung în zonele
angajare sustenabilităţii pe rurale în
termen lung în termenii
zonele rurale în dezvoltării
termenii resurselor
dezvoltării umane şi
resurselor umane ocupării forţei
şi ocupării forţei de muncă
de muncă
AP 6 − Dezvoltarea
Promovarea măsurilor active de
Incluziunii ocupare;
Sociale − Îmbunătăţirea
accesului şi
participarea la
educaţie a
grupurilor
vulnerabile pe
piaţa muncii;
− Promovarea
oportunităţilor
egale şi
combaterea
47
excluziunii sociale
a femeii
− Iniţiativele
transnaţionale în
domeniul pieţelor
forţei de muncă
inclusive
AP 7 -Sprijin pentru
Asistenţa implementarea
tehnică POS DRU, atât
în management
cât şi în
evaluare;
-Sprijin pentru
promovarea şi
comunicarea
POS DRU
POS DRU sprijină Strategia de la Lisabona în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor

urmărite privind ocuparea deplină. POS DRU are drept ţintă reintegrarea populaţiei inactive
pe piaţa muncii (şomeri pe termen lung), de asemenea are în vedere şomajul ascuns, mai ales
în mediul rural, precum şi grupurile vulnerabile între care populaţia romă reprezintă grupul
principal vizat pentru a fi atras pe piaţa muncii. Pentru toate aceste grupuri, precum şi pentru
întreaga populaţie activă, este obligatorie formarea profesională continuă în vederea obţinerii
unui capital uman performant în următorii ani. Promovarea măsurilor de ocupare activă (AP
5), dezvoltarea formării profesionale continue (AP 1), sprijinul învăţării pe tot parcursul vieţii,
scheme de învăţare bazate pe muncă (AP 2) vor pune la dispoziţie baza necesară pentru o
ocupare sporită şi calificările necesare pentru o participare competentă pe piaţa muncii.
Conceptul de economie bazată pe cunoaştere va fi abordat prin promovarea educaţiei în
sprijinul dezvoltării bazate pe cunoaştere (AP1), cu domenii de intervenţie privind (1)
asigurarea unei educaţii de calitate în vederea sprijinirii creşterii economice şi ocupării şi
pentru dezvoltării unui capital uman competitiv; (2) educaţie universitară pentru sprijinirea
economiei bazate pe cunoaştere; (3) capital uman competitiv în educaţie şi cercetare.
România va urmări îndeplinirea obiectivului transformării Europei într-un spaţiu mai
competitiv prin sprijinirea acţiunilor care vizează promovarea spiritului antreprenorial şi
eficientizarea serviciilor publice. Promovarea culturii şi spiritului antreprenorial reprezintă un
domeniu specific de intervenţie în cadrul AP3 „Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi
întreprinderilor” prin intermediul căruia antreprenoriatul poate deveni o opţiune de carieră
pentru oricine ca o soluţie importantă pentru contrabalansarea efectelor negative ale ajustării
structurale şi ale proceselor de restructurare industrială, precum şi pentru generarea
alternativelor economice şi sociale. Intervenţiile FSE vor sprijini modernizare Serviciului
Public de Ocupare în ceea ce priveşte întărirea capacităţii acestuia de a elabora şi implementa
strategii, vor dezvolta noi servicii şi vor ajuta la abordarea cu mai multa atenţie a problemelor
şomerilor, persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi ale antreprenorilor.
Totodata, în POSDRU, provocarea tehnologică este abordată atât ca acţiune specifică în
cadrul axei prioritare privind creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor
(AP2), cât si ca prioritate orizontală în relaţie cu accesibilitatea tuturor, indiferent de
categoria socială, la societatea informaţională. În acest sens, POSDRU urmăreşte promovarea
îmbunătăţirii competitivităţii, crearea de noi locuri de muncă şi întărirea potenţialului de
îmbunătăţire a calităţii vieţii.
Liniile Directoare Integrate pentru creşterea economică şi ocupare (2005-2008) au
fost de asemenea luate în considerare la elaborarea strategiei pentru DRU. SOP HRD va
sprjini investiţia în capitalul uman şi creşterea accesului la ocupare prin reducerea şomajului
48
şi inactivităţii, în special pentru grupurile cu potenţial ridicat de a fi integrate în educaţie şi pe

piaţa muncii. În acest sens, PO va contribui în mod substanţial la atragerea şi menţinerea a cât
mai multor persoane pe piaţa muncii active (linii directoare 17, 18, 19, 20) şi va îmbunătăţi
adaptabilitatea forţei de muncă şi a întreprinderilor pentru a fi capabile să răspundă în special
la permanenta introducere de noi tehnologii (liniile directoare 21, 22).
Relaţia dintre POS DRU şi linile directoare integrate (LD) este prezentată mai jos:
Axa prioritară AP 1 AP 2 AP 3 AP4 AP 5 AP 6
Linii directoare
LD 16: implementarea politicilor de ocupare în
vederea obţinerii ocupării depline, îmbunătăţirii
♦ ♦ ♦ ♦
calităţii şi productivităţii muncii şi întăririi
coeziunii sociale şi teritoriale.
LD 17: promovarea abordării muncii pe tot
♦ ♦ ♦ ♦
parcursul vieţii
LD 18: asigurarea unei pieţe a forţei de muncă
inclusive pentru persoanele în căutarea unui loc de ♦ ♦ ♦
muncă şi pentru persoanele vulnerabile.
LD 19: îmbunătăţirea adaptării nevoilor de pe
♦ ♦ ♦ ♦
piaţa muncii.
LD 20: promovarea flexibilităţii combinată cu
securitatea locului de muncă şi reducerea ♦ ♦
segmentării pieţei muncii.
LD 21: asigurarea unor salarii decente şi a unei
♦
creşteri decente a altor costuri cu munca.
LD 22: extinderea şi îmbunătăţirea investiţiilor în
♦ ♦ ♦ ♦ ♦
capitalul uman.
LD 23: adaptarea sistemelor de educaţie şi
pregătire profesională la noile cerinţe de ♦ ♦ ♦
competenţă
POS DRU sprijină, de asemenea, Strategia de Dezvoltare a Resurselor Umane

promovată în cadrul Cadrului Naţional Strategic de Referinţă, din cadrul Priorităţii
Tematice “Dezvoltarea şi eficientizarea folosirii capitalului uman în România”. Fiind
focalizată pe principiul învăţării pe tot parcursul vieţii, creşterea adaptabilităţii şi
antreprenoriatului, Axele Prioritare ale PO contribuie la atingerea obiectivelor strategice ale
CNSR, de exemplu să furnizeze educaţie mai bună, calificări mai înalte şi să îmbunătăţească
capacitatea de management şi să asigure că educaţia şi învăţarea corespund nevoilor unei
economii a României moderne şi în expansiune.
Aşa cum stipulează CNSR, scopul României este să devină o economie cu înaltă
valoare adăugată, cu recompense mari pentru investitori şi muncitori. Motorul acesteia este
productivitatea crescută prin investiţii în capitalul productiv, echipamente şi tehnologii şi în
capitalul uman. În acest scop, contribuţia POS DRU la obiectivul CNSR este reprezentată de
câteva Axe Prioritare în care este acordată atenţie sporită îmbunătăţirii calităţii şi
productivităţii la locul muncii şi inovării şi modernizării procesului de muncă. În acest scop,
axa prioritară 3 “Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor” include
domenii de intervenţie cheie care se referă la promovarea culturii antreprenoriale şi furnizează
formare specifică în sectoarele puternic tehnologizate.
49
În acelaşi timp, domeniul cheie de intervenţie “Educaţia postuniversitară în sprijinul

sectorului cercetării”, sub Axa Prioritară 1, “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul
creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere“ are ca scop sprijinirea unui
număr cât mai mare de absovenţi care sa participe la programele de doctorat care au o
componentă orientată spre economic.
Mai mult, POS DRU va sprijini dezvoltarea capitalului uman în formarea iniţială şi
continuă, atrăgând şi menţinând un număr mare de oameni pe piaţa muncii, precum şi
sprijinirea incluziunii sociale pentru cei provenind din grupurile vulnerabile care pot aduce o
contribuţie semnificativă la dezvoltarea economică şi socială {populaţia romă, tinerii de peste
18 ani care au părăsit sistemul de stat de protecţie a copilului, persoanele cu dizabilităţi care
pot participa la viaţa economică a societăţii).
Formarea va fi necesară în multe domenii subliniate de CNSR. Complementarităţile cu
alte Programe Operaţionale specifice va fi detaliată în continuare, inclusiv în ceea ce ce
priveşte formarea. Din acest punct de vedere, Programele principale cu care POS DRU a
analizat complementarităţi au fost PO Competitivitatea (de exemplu, sectoarele economice cu
potenţial de creştere unde formarea ar trebui sa fie furnizată în primul rând) şi Programul
Operaţional Regional ( de exemplu, bazat pe Planurile de Dezvoltare Regionale ar trebui să
existe indicaţii de creştere rapidă a sectoarelor cu valoare adăugată ridicată unde se pot
efectua cursuri pentru formare). Nu în cele din urmă, complementarităţile cu Planul Naţional
Strategic pentru Dezvoltare Rurală care se referă la oamenii care vor părăsi ocupaţiile din
agricultura de subzistenţă şi se vor orienta către activităţi non-agricole, precum serviciile.
Relaţia dintre axele prioritare POS DRU şi domeniile strategice de intervenţie este
evidenţiată în tabelul de mai jos:
Axe Prioritare POSDRU AP 1 AP 2 AP 3 AP 4 AP 5 AP 6
Intervenţiile CSNR
Educaţie şi formare profesională ♦ ♦ ♦ ♦ ♦
Orientare şi consiliere ♦ ♦ ♦ ♦
Ocupare şi combaterea şomajului ♦ ♦ ♦
Adaptabilitate şi flexibilitate ♦ ♦ ♦ ♦
Incluziune socială ♦ ♦
Sănătate şi bunăstare ♦ ♦ ♦
În relaţia cu JAP pentru priorităţile de ocupare a forţei de muncă, POS DRU abordează
următoarele priorităţi:
− Întărirea eforturilor pentru a asigura accesul tuturor copiilor la învăţământul
obligatoriu complet şi pentru a mări accesul la învăţământul secundar;
intensificarea eforturilor de a îmbunătăţii prevederile privind educaţia pentru
grupurile minoritare şi implementarea strategiei existente; completarea cât mai
rapid posibil a reformei din domeniul pregătirii profesionale şi asigurarea că
aceasta îmbunătăţeşte adaptabilitatea sistemului de educaţie şi formare
profesională pentru nevoile pe termen lung ale pieţei forţei de muncă; evaluarea
50
măsurii în care prevederile învăţământului superior sunt adaptate nevoilor de

perspectivă, pe termen mediu in termeni de strategie, infrastructură, curriculă,
mecanisme financiare şi resurse; asigurarea unei alocări adecvate a
responsabilităţilor şi resurselor.
− Dezvoltarea strategiei pentru pregătirea profesională continuă în strânsă cooperare
cu partenerii sociali, cât şi a unui cadru adecvat şi stimularea pregătirii
profesionale pentru persoanele angajate; dezvoltarea capacităţii de pregătire
profesională a şomerilor luând în considerare schimbările pe termen mediu legate
de restructurare.
− Promovarea de programe active în vederea creşterii prevederilor de pregătire
profesională; monitorizarea implementării noului program cadru pentru politica
activă, ştiinţă şi impactul programelor, astfel încât politica activă să poată contribui
eficient la transformarea forţei de muncă cerută de schimbările viitoare. În relaţie
cu aceasta, odată cu urmărirea strategiei continue de îmbunătăţire a calităţii şi
eficienţei SPO, trebuie sa constituie o permanentă preocupare a managementului
SPO alocarea adecvată de personal la nivel teritorial şi controlul înregistrării ,
astfel încât persoanele care caută locuri de muncă să poată fi sprijinite activ iar
resursele SPO să fie utilizate eficient;
− Implementarea strategiilor pentru o mai bună asigurare a integrării grupurilor
minoritare etnice, în special a romilor, în educaţie şi pe piaţa forţei de muncă şi
monitorizarea atenta a rezultatelor acesteia;
− Continuarea implementării legislaţiei şi luarea măsurilor de asigurare a accesului
egal pe piaţa muncii indiferent de sex, rasă, origine etnică, religie sau credinţă,
dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală.
În conformitate cu analiza realizată în JIM, POS DRU se adresează nevoilor imediate în

scopul reducerii sărăciei şi excluziunii sociale:
− Încurajarea participării pe piaţa muncii, cu accent pe învăţarea pe tot parcursul
vieţii şi pe educaţie şi formare profesională şi pe lupta împotriva formelor de
discriminare din toate sectoarele socio-economice;
− Intensificarea măsurilor de a elimina absenteismul din învăţământul obligatoriu,
reducerea abandonului şcolar şi creşterea participării în învăţământul secundar, cel
puţin la standarde europene, îmbunătăţirea adaptabilităţii învăţământului
profesional şi tehnic la cerinţele pieţei muncii şi intensificarea învăţării pe tot
parcursul vieţii;
− Îmbunătăţirea serviciilor de asistenţă socială;
− Îmbunătăţirea accesului la educaţie şi pe piaţa forţei de muncă pentru grupurile
vulnerabile, în special pentru populaţia romă.
Strategia DRU a luat de asemenea în considerare strategiile naţionale şi documentele
relevante politice în domeniul educaţiei, ocupării şi incluziunii sociale.
Acţiunile propuse în domeniul educaţiei sunt în conformitate cu următoarele documente:

• Strategia privind formarea profesională continuă pe termen scurt şi mediu 2005-
2010;
• JAP şi Rapoartele de Progres;
• Strategia pentru descentralizarea educaţiei (proiect aflat în dezbatere);
• Liniile Strategice pentru Educaţie 2005-2008;
51
• Planurile de acţiune regională pentru învăţământul profesional şi tehnic.
Liniile de acţiune stabilite prin axele prioritare şi domeniile principale de intervenţie

care sprijină adaptabilitatea, ocupabilitatea şi evaluarea şomajului pe termen lung sunt
fundamentate pe următoarele documente strategice:
• Strategia Naţională pentru Ocupare 2004-2010;
• Strategia pentru formare profesională continuă pe termen scurt şi mediu 2005-
2010;
• JAP şi Rapoartele de Progres;
• PNAO 2002-2003 şi 2004-2005.
Strategia privind formarea profesională continuă pe termen scurt şi mediu 2005-2010

stabileşte pentru 2010 drept obiectiv participarea adulţilor la FPC în procent de 7%, şi cu
sprijinul intervenţiei FSE în România. Din acest punct de vedere, este de aşteptat ca
participarea adulţilor la FPC să atingă până în 2015 o rată de 8%. De altfel, un studiu privind
FPC este condus de INS. Funcţie de rezultatele acestui studiu, obiectivul 2015 se poate
modifica .
În vederea îmbunătăţirii situaţiei grupurilor vulnerabile şi pentru promovarea incluziunii

sociale au fost luate în considerare următoarele strategii:
• Strategia Naţională pentru dezvoltarea serviciilor sociale (HG 1826/2005);
• Strategia Naţională pentru dezvoltarea sistemului de asistenţă socială pentru
persoanele în vârstă 2005-2008 (HG nr. 541/ 2005);
• Strategia Naţională pentru protecţie, integrare şi incluziune socială a persoanelor
cu handicap 2006-2013 (HG nr.1175/2005);
• Strategia Naţională care se ocupă cu prevenirea fenomenului de violenţă domestică
(HG nr.686/2005);
• Strategia Naţională privind îmbunătăţirea situaţiei romilor (HG nr.430/2001);
• Strategia Naţională privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (HG nr.
319/2006).
Cele patru principii importante EQUAL: parteneriat, inovaţie, abordarea integrată şi

cooperarea trans-naţională vor fi integrate în operaţiunile finanţate de Fondul Social
European. Pe lânga abordarea orizontală a acestor principii în POS DRU, există domenii
specifice de intervenţie pentru fiecare dintre ele.
Parteneriatul şi inovaţia sunt încurajate de AP 3 „Creşterea adaptabilităţii forţei de
muncă şi întreprinderilor”, în domeniul cheie de intervenţie „Dezvoltarea parteneriatelor şi
încurajarea iniţiativelor pentru partenerii sociali”. Abordarea integrată va fi aplicată în AP 6
„Promovarea incluziunii sociale” cu activităţi dedicate furnizării de oportunităţi egale pentru
toate grupurile vulnerabile, astfel fiind asigurat faptul că nu sunt excluse anumite categorii de
cetăţeni şi că beneficiile creşterii economice sunt distribuite egal. Cooperarea transnaţională
este asigurată de asemenea prin AP 6, în domeniul de intervenţie „Iniţiative transnaţionale pe
piaţa inclusivă a muncii”. Prin asigurarea principiilor EQUAL, POS DRU urmăreşte
încurajarea transferului know-how şi bunele practici experimentate în cadrul proiectelor de
succes finanţate din FSE în alte State Membre.
52
3.1. Obiective
Intervenţiile FSE în România în domeniul Dezvoltării Resurselor Umane, aşa cum

stabileşte Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013, vor asigura investiţia în capitalul
uman, modernizarea sistemelor de educaţie şi formare profesională, creşterea accesului la
ocupare şi întărirea incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile.
Necesitatea de a asigura resurse umane educate şi competitive pe piaţa europeană a
muncii apare din înţelegerea faptului că avantajele competitivităţii care determină actuala
creştere economică a României, nu pot totuşi asigura o dezvoltare sustenabilă pe termen lung,
din cauza presiunilor crescute provocate de procesul de globalizare şi introducerea continuă
de noi tehnologii. Numai o forţă de muncă flexibilă şi înalt calificată va putea să reacţioneze
la modificările constante înregistrate pe piaţa muncii.
Din analiza socio-economică anterioară, se pot evidenţia următoarele fenomene:
• Rate persistent scăzute de participare la educaţie şi formare profesională, la toate
nivelurile de vârstă, în special în mediul rural, determinând un nivel scăzut de
calificare a forţei de muncă din România;
• Incapacitatea structurilor de educaţie şi ocupare de a se adapta rapid la nevoile în
continuă modificare ale pieţei de muncă;
• O structură de producţie care a suferit o serie de modificări în ultimii ani, cu o rată
de creştere în sectorul serviciilor, dar care nu va prezenta o scădere dramatică a
sectorului primar faţă de standardele europene;
• O scădere a populaţiei active şi ocupate, pe fundalul unui proces lent, dar continuu
de îmbătrânire şi al unei tendinţe în creştere a fenomenului emigraţiei;
• Creşterea fenomenului sărăciei, în special la populaţia de risc (populaţia de etnie
romă, familiile monoparentale care au mai mult de doi copii, tinerii post-
instituţionalizaţi).
Dat fiind un astfel de context, obiectivul general al POS DRU îl constituie dezvoltarea
capitalului uman şi creşterea competitivităţii piaţa muncii, prin conectarea educaţiei şi
învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi asigurarea participării crescute la o piaţă
de muncă modernă, flexibilă şi inclusivă pentru 600.000 de persoane. Acest obiectiv
reprezintă echivalentul a 6,7% din totalul populaţiei ocupate în 2005.
Cadrul Naţional Strategic de Referinţă estimează că “va exista o creştere în numărul
populaţiei ocupate de aproximativ 130.000 de persoane până în 2013 comparativ cu 2005”,
cifra indicând creşterea netă a numărului mediu de angajaţi în economia globală, ca rezultat al
compensărilor dintre noile locuri de muncă create şi reducerile de personal. Cifra va fi
rezultatul cumulativ al acţiunii tuturor Fondurilor Structurale, implementate prin Programele
Operaţionale propuse. Pentru atingerea acestui obiectiv, POS DRU va aduce propria lui
contribuţie referitoare la creşterea competenţelor pe piaţa muncii prin oferirea educaţiei de
calitate pentru elevi, studenţi şi resurse umane în educaţie şi în FPC pentru cei aflaţi pe piaţa
muncii, asigurând măsuri active pe piaţa muncii pentru cei aflaţi în şomaj şi persoanele
inactive, precum şi prin promovarea incluziunii sociale şi a integrării pe piaţa muncii pentru
persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile, în total 600.000 de persoane participante la
proiectele finanţate de FSE.
POS DRU propune indicatorii de programare (600.000), precum şi un număr de

indicatori de rezultate, cu obiective cuantificabile, care sunt prezentaţi mai jos. Progresul în
53
implementare va fi urmat de alţi indicatori de monitorizare care vor fi ulterior împărţiţi pe

grupuri vulnerabile, vârstnici, zone rurale, cazuri particulare, etc.
Analiza prezintă cele mai importante dificultăţi cu care se confruntă România, care
împreună cu analiza SWOT subliniază pricipalele domenii în care intervenţiile FSE vor fi
concentrate în perioada de programare 2007-2013.
Aşa cum s-a arătat, sistemele de educaţie şi formare profesională necesită investiţii
viitoare în calitatea educaţiei şi compentenţa personalului din educaţie. Pentru asigurarea
acestui proces calitativ, împreună cu modernizarea ofertei educaţionale, intervenţiile FSE vor
sprijini actualizarea cunoştinţelor şi compentenţelor a 20.000 profesori şi altui personal de
formare profesională. În acelaşi timp, obiectivul Lisabona în promovarea societăţii bazate pe
cunoaştere va fi de asemenea sprijinit prin finaţarea a 15.000 de persoane care vor beneficia
de programe de doctorat şi postdoctorat pentru cercetare în economie şi sectoare de înaltă
tehnologie.
Noile oferte educaţionale vor include module moderne şi accesibile pentru reluarea
educaţiei pentru persoanele care au părăsit şcoala (14.000 de persoane), vor asigura o mai
bună rată de angajare pentru absolvenţi, precum şi o relevanţă mai mare a educaţiei iniţiale şi
profesionale legată de cerinţele pieţei muncii.
Creşterea competitivităţii şi angajabilităţii forţei de muncă va fi de asemenea asigurată

prin oferirea formării profesionale continue unui număr de 230.000 de persoane. Separat,
aproximativ 30.000 de persoane vor beneficia de formare specifică în sectoarele de tehnologie
avansată şi inginerie, mediu înconjurător, ICT etc. În plus, adaptabilitatea va fi sprijinită prin
promovarea antreprenoriatului pentru 9.500 de persoane care vor beneficia de formare
profesională pentru deschiderea unei afaceri, planul de afaceri, legislaţia aplicabilă,
marketingul produselor şi serviciilor etc.
Creşterea sprijinului pentru angajare şi re(inserţia) pe piaţa muncii va fi oferit unui

număr de 160.000 de persoane prin măsuri active de ocupare, aceste persoane fiind
persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în particular tinerii şomeri de lungă durată,
persoane care au părăsit înregistrările ANOFM, alte persoane inactive şi descurajate, inclusiv
familiile de lucrători agricoli neremunerate din zonele rurale. Modernizarea Serviciului Public
de Ocupare va sprijini furnizarea de servicii de ocupare de calitate către şomeri, persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă şi antreprenori. Atingerea acestor obiective va fi
asigurată prin formarea profesională şi îmbunătăţirea competenţelor unui număr de 3.000 de
persoane din personalul SPO.
Incluziunea socială a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile va reprezenta altă

zonă care va fi abordată de PO DRU. Statisticile arată că aproximativ 10% din populaţia
totală este în sărăcie, dintre care jumătate este reprezentată de populaţia romă. Intervenţiile
FSE sub POS DRU vor cuprinde 38.000 de persoane dintre cele vulnerabile, dintre care
19.000 de persoane de etnie romă. O atenţie specifică va fi acordată acestui grup, având în
vedere că aceştia reprezintă categoria cea mai expusă discriminărilor şi se confruntă cu cel
mai ridicat risc de marginalizare socială şi excluziune. Aşa cum se stipulează în JIM, alte
categorii de persoane reprezintă grupul persoanelor vulnerabile. Cu referire la atingerea
acestui obiectiv, celelalte 19.000 de persoane dintre cele vulnerabile reprezintă tinerii peste 18
ani care au părăsit sistemul de stat de protecţie al copilului, familiile cu mai mult de doi copii,
54
inclusiv familiile monoparentale, femeile, persoanele dependente de droguri, foştii infractori,

persoanele fără locuinţă,victimele violenţei domestice, persoanele infectate cu HIV/ SIDA etc.
Pe baza abordării din analiza SWOT în domeniul resurselor umane, obiectivele

specifice din tabelul de mai jos vor dezvolta în continuare obiectivul general al programului.
Axele prioritare identificate în cadrul strategiei vor avea o contribuţie substanţială în
atingerea acestor obiective specifice pentru a atrage şi menţine cît mai multe persoane pe
piaţa activă a muncii, inclusiv grupuri vulnerabile, şi pentru a îmbunătăţi adaptabilitatea forţei
de muncă şi a întreprinderilor, în special pentru a putea răspunde la introducerea permanentă
de tehnologii noi.
Axe Prioritare AP 1 AP 2 AP 3 AP 4 AP 5 AP 6
Obiective specifice
POS DRU
Promovarea educaţiei iniţiale şi continue de
calitate şi formării, inclusiv educaţiei ♦ ♦ ♦
superioare şi cercetării
Promovarea culturii antreprenoriale şi
♦ ♦
creşterea calităţii şi productivităţii muncii
Facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii ♦ ♦
Dezvoltarea unei pieţe de muncă modernă,
♦ ♦ ♦ ♦
flexibilă şi inclusivă
Promovarea (re)inserţiei pe piaţa muncii a
♦ ♦ ♦
persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale
Îmbunătăţirea serviciului public de ocupare ♦
Facilitarea accesului grupurilor vulnerabile la
♦ ♦
educaţie şi pe piaţa muncii
Problemele specifice identificate în zonele rurale sunt probleme generale care vor fi
abordate sub celelalte axe prioritare decât AP 5. Astfel, modernizarea educaţiei şi
îmbunătăţirea competenţelor profesorilor vor acoperi şi şcolile din zonele rurale (AP 1). Mai
mult, conectarea şcolii cu piaţa muncii (AP 2) va acoperi şcolile generale şi tehnice şi
profesionale din zonele rurale, de asemenea, privind asigurarea tranziţiei de la şcoală la
muncă şi combaterea părăsirii timpurii a şcolii şi a abandonului şcolar. Axa prioritară 2 va
aborda nevoia de promovare a “celei de-a doua şanse” pentru persoanele din zonele rurale. Cu
modernizarea Serviciului Public de Ocupare (AP 4) oferirea de servicii de ocupare va fi
extinsă în vvitor, de asemenea prin îmbunătăţirea serviciilor SOP care abordează mai bine
şomajul neînregistrat, inclusiv în zonele rurale.
În acelaşi timp, măsurile propuse în POS DRU sunt compelemntare cu acelea

prevăzute în programele sprijinite de FEDR, cu referire la îmbunătăţirea infrastructurii sociale
la nivel regional (Programul Operaţional Regional – Axa proritară 2 “Îmbunătăţirea
infrastructurii sociale”) constând în modernizarea infrastructurii educaţionale şi FPC şi
oferirea de facilităţi de transport pentru creşterea accesului la educaţie şi formare profesională
în zonele rurale şi îndepărtate. POR va aborda de asemenea infrastructura de transport slabă
din zonele rurale, pentru a facilita accesul comunităţilor îndepărtate la educaţie, angajare şi
incluziune socială.
55
Referitor la complementaritatea cu FEADR în zonele rurale, POS DRU va sprijini

campaniile şi sesiunile de formare profesională pentru motivarea şi creşterea interesului în
rândul oamenilor angajaţi în agricultură pentru a aborda alte activităţi non-agricole.
3.2. Lista Axelor Prioritare
Axa Prioritară 1 Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice

şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere
Axa Prioritară 2 Conectarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii
Axa Prioritară 3 Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a companiilor
Axa Prioritară 4 Modernizarea Serviciului Public de Ocupare
Axa Prioritară 5 Promovarea măsurilor active de ocupare
Axa Prioritară 6 Promovarea incluziunii sociale
Axa Prioritară 7 Asistenţă tehnică
Conţinutul Axelor Prioritare 1-6 abordează problemele de la nivel naţional şi regional

referitoare la sisteme şi persoane.
Axa Prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi
dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” are în vedere nevoia de modernizare şi o mai bună
adaptare, atât pentru educaţia iniţială şi formarea profesională, cât şi pentru pregătirea
profesională continuă, la nevoile de pe piaţa muncii, în scopul dezvoltării unei abordări
comune a învăţării şi a formării profesionale în scopul generării de valoare adăugată la
intervenţiile FSE. Acţiunile vor avea ca obiectiv sistemul (standarde, sisteme, mijloace şi
dezvoltarea personalului), oferta educaţională şi de formare profesională, oferirea de educaţie
şi formare profesională către resursele umane (furnizarea de sprijin orientat).
Sistemele de educaţie şi formare profesională vor fi abordate la nivel naţional, în
corelaţie cu asigurarea calităţii, cu îmbunătăţirea curriculei, care să vină în sprijinul
competitivităţii, precum şi cu relevanţa ofertelor educaţionale. Principiul fundamental al
acestei priorităţi îl constituie faptul că învăţarea continuă reprezintă cadrul general pentru
restructurarea şi dezvoltarea sistemelor de educaţie şi formare profesională, pentru asigurarea
competenţelor-cheie pe tot parcursul vieţii şi a coerenţei dintre cadrele de educaţie formală,
informală şi non-formală. Şcoala trebuie să devină un centru de resurse pentru educaţia
continuă, care să ofere nu numai posibilităţi de învăţare generaţiilor mai tinere, ci să lărgească
şi posibilităţile de învăţare continuă pentru populaţia adultă. Nivele înalte de calitate trebuie
să fie garantate de aceste centre de învăţare prin intermediul unor structuri educaţionale
modulare şi flexibile, articulate printr-un cadru coerent al calificărilor şi oferite de un personal
cu înaltă calificare.
Axa Prioritară 2 “Conectarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii” are în
vedere, la nivel naţional, asigurarea că toţi indivizii au acces egal la procesul de învăţare şi că
deţin competenţele şi calificările necesare integrării sustenabile pe piaţa muncii. Rezultatele
scăzute în materie de educaţie sunt considerate a fi factori de creştere a riscului de a deveni
şomer şi de a intra în faza şomajului de lungă durată sau de excludere de pe piaţa
muncii.Populaţia romă şi cea rurală sunt categoriile cele mai afectate de abandon şcolar
56
timpuriu, măsuri specifice vor ţinti aceste grupuri. Diminuarea abandonului şcolar timpuriu şi
sprijinul acordat pentru creşterea accesului şi participării la formarea profesională continuă
vor contribui în mod substanţial la abordarea procesului de învăţare şi muncă ca un proces
care se derulează pe tot parcursul vieţii şi vor sprijini ocupabilitatea şi integrarea pe piaţa
muncii. Dezvoltarea parteneriatelor şi tranziţia de la şcoală la viaţa activă va fi sprijinită şi va
facilita prima inserţie a proaspeţilor absolvenţi pe piaţa muncii. Această prioritate are drept
ţintă la nivel naţional atât nevoile specifice ale indivizilor anterioare abandonului şcolar sau
finalizării procesului de educaţie, precum şi nevoile ulterioare absolvirii ca persoană activă, în
abordarea naţională. Această axă prioritară abordează identificarea pe plan naţional a
evoluţiilor negative ale abandonului şcolar, şomajului ridicat în rândul tinerilor, slabei
participări la formarea profesională continuă; amploarea acestor fenomene necesită acţiuni
naţionale şi nu intervenţii regionale, care au un efect şi un impact limitat.
În mod asemănător, în cadrul Axei Prioritare 4, “Modernizarea serviciului public de
ocupare”, modernizarea SPO va fi abordată la nivel naţional, în încercarea de a diversifica
serviciile, de a le creşte calitatea, făcându-le mai vizibile şi mai accesibile, şi aducându-le mai
aproape de beneficiari. Prin activităţi de formare profesională a personalului Serviciului
Public de Ocupare, va creşte capacitatea acestui serviciu de a furniza analize ale pieţei muncii,
de a interpreta datele prin anticiparea tendinţelor şi noilor evoluţii ale dinamicii forţei de
muncă şi a companiilor.
Axele Prioritare 3, 5 şi 6 se adresează indivizilor, în ceea ce priveşte creşterea
ocupabilităţii şi adaptabilităţii, consolidarea antreprenoriatului şi promovarea incluziunii
sociale şi egalităţii de şanse. Aceste axe prioritare vor fi abordate la nivel regional, mai ales
din cauza existenţei unor anumite disparităţi între regiuni, în ceea ce priveşte ratele de
ocupare, ratele şomajului şi anumitor particularităţi (şomajul pe termen lung, şomajul
structural, şomajul ascuns, inclusiv în mediul rural), participarea la formarea profesională
continuă, cultura antreprenorială diferită, rata sărăciei, problemele specifice populaţiei rome,
îmbunătăţirea statutului femeilor pe piaţa muncii etc. Toate acestea vor fi abordate la nivel
regional, în modul ce mai adecvat prin care comunităţile şi alţi actori locali le pot identifica şi
rezolva eficient.
57
AXE PRIORITARE
Educaţia şi formarea Conectarea Creşterea Modernizarea Promovarea Promovarea Asistenţă tehnică

profesională în învăţării pe tot adaptabilităţii serviciului public măsurilor active incluziunii sociale
sprijinul creşterii parcursul vieţii cu forţei de muncă şi de ocupare de ocupare
economice şi piaţa muncii a companiilor
dezvoltării societăţii
bazate pe cunoaştere
DOMENII CHEIE DE INTERVENŢIE
Accesul la educaţie de Tranziţia de la Promovarea culturii Întărirea capacităţii Dezvoltarea şi Dezvoltarea economiei Sprijin pentru
calitate şi IPT iniţial şcoală la locul de antreprenoriale SPO de furnizare a implementarea sociale implementarea,
muncă serviciilor de ocupare măsurilor de ocupare managementul
activă general şi evaluarea
POSDRU;
Calitate în învăţământul Prevenirea şi Formare şi sprijin Formarea Promovarea Îmbunătăţirea accesului Sprijin pentru
superior corectarea pentru întreprinderi şi personalului propriu sustenabilităţii pe şi a participării pentru comunicare şi
abandonului angajaţi pentru al Serviciului Public termen lung în zonele grupurile vulnerabile pe promovarea
timpuriu al şcolii promovarea de Ocupare rurale în termenii piaţa muncii POSDRU
adaptabilităţii dezvoltării resurselor
umane şi a ocupării
Dezvoltarea resurselor Creşterea accesului Dezvoltarea Promovarea de
umane în educaţie şi şi participării la parteneriatelor şi oportunităţi egale pe
formare profesională FPC încurajarea piaţa muncii
iniţiativelor
partenerilor sociali şi
societăţii civile
Calitate în FPC Iniţiative transnaţionale
pe piaţa inclusivă a
58
muncii
Programe de doctorat şi
postdoctorat în sprijinul
cercetării
59
60
Programul Program Sectorial Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor UmaneUmnae 2007-2013
România
3.2.3. Axa Prioritară 3 - Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a

întreprinderilor
Obiectiv
Promovarea culturii antreprenoriale, flexibilităţii şi adaptabilităţii prin sprijinirea

competenţei, pregătirii profesionale şi adaptabilităţii forţei de muncă şi întreprinderilor.
Fundamentare
Măsurile luate pentru îmbunătăţirea adaptabilităţii întreprinderilor, în special a IMM-

urilor şi a angajaţilor faţă de condiţiile în schimbare, în special în vederea introducerii de
tehnologii moderne şi soluţii organizaţionale pe o scară largă, ar trebui să reprezinte, printre
altele, o promovare a flexibilităţii organizaţionale şi de angajare (aplicând diferite forme de
organizare a muncii şi program de lucru flexibil) şi a flexibilităţii funcţionale (adaptarea
sarcinilor angajaţilor în funcţie de sarcinile firmei). Acţiunile care trebuie întreprinse se vor
concentra pe crearea capacităţii interne a firmelor pentru dezvoltarea resurselor umane
proprii. În cadrul întreprinderilor procesul de modernizare a organizării muncii va avea loc cu
participarea partenerilor sociali.
România a dezvoltat relativ recent antreprenoriatul şi de aceea, încă mai sunt multe de
făcut pentru extinderea şi dinamizarea sectorului privat. POS DRU urmăreşte dezvoltarea
spiritului antreprenorial prin oferirea de instruire pentru îmbunătăţirea competenţelor
manageriale la nivelul întreprinderii. Va fi furnizată instruire pentru o mai bună anticipare şi
pentru un management pozitiv al schimbării, inclusiv restructurarea economică şi schimbări
semnificative în legătură cu deschiderea spre comerţ, pentru a diminua costurile lor sociale şi
pentru a facilita adaptarea. Managementul de vârf şi de mijloc precum şi angajaţii vor
beneficia de instruire în domenii precum: metode de marketing, instruirea intensivă a
personalului în dobândirea cunoştinţelor antreprenoriale, diversificarea producţiei,
informatizarea activităţilor, noul sistem de management al calităţii şi promovarea inovaţiei,
instruirii în aplicarea regulamentelor europene de sănătate şi siguranţă la locul de muncă,
restructurarea şi managementul organizaţional etc. În acelaşi timp, firmele noi precum şi
angajaţii pe cont propriu vor beneficia de servicii de ajutorare în primii 3 ani după începerea
activităţii, ştiut fiind faptul că primii ani de funcţionare sunt cei mai dificili în supravieţuirea
pe piaţă.
Operaţiunile finanţate din fondurile structurale vor sprijini de asemenea forme inovative
de organizare a muncii, inclusiv o sănătate mai bună şi siguranţă la locul de muncă şi o
diversitate a aranjamentelor contractuale şi de muncă, în scopul îmbunătăţirii calităţii şi
productivităţii muncii.
Axa prioritară va include, de asemenea, sprijin pentru întreprinderi, în special instruire

specifică pentru noile tehnologii. Complementaritatea cu axa prioritară 2 şi intervenţiile ei la
creşterea participării la FPC, care se adresează instruirii generale a angajaţilor pentru
îmbunătăţirea competenţelor şi aptitudinilor lor generale, operaţiunile sub această axă
prioritară vor fi direcţionate spre sprijinirea instruirii specifice, în care întreprinderile în
strădania lor pentru promovarea adaptabilităţii vor adopta tehnologii avansate. În aceste
cazuri, angajaţii care activează în afaceri hi-tech şi cele legate de mediul înconjurător vor fi
sprijiniţi în obţinerea noilor informaţii în domeniile lor de activitate.
61
România
Dezvoltarea economică depinde de abilitatea întreprinderilor şi a muncitorilor de a

absorbi noile informaţii şi de a le pune în practică, de îmbunătăţirea procedurilor de control
pentru întreprinderi, de reorganizare a lanţurilor de furnizori, o alocare mai bună a sarcinilor
şi punerea lor în practică.
Axa prioritară urmăreşte creşterea productivităţii şi promovarea reconcilierii vieţii
profesionale cu viaţa de familie. Aceasta poate să includă, de asemenea, campanii de
conştientizare cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor şi căi de transformare a
muncii nedeclarate în muncă legală.
Aceste intervenţii completează alte operaţiuni semnificative care urmăresc să sprijine
IMM-urile şi dezvoltarea antreprenorială, propuse în cadrul POS pentru Competitivitate
economică. Delimitarea faţă de POS Competitivitate este aceea că POS DRU va pregăti şi
sprijini adaptabilitatea angajaţilor şi a întreprinderilor în vederea dezvoltării competenţelor lor
manageriale, atât la nivelurile executive cât şi de conducere (managementul de vârf şi de
mijloc).
În plus, se va acorda instruire specifică sub această Axă prioritară, care este
complementară cu tipul operaţiunilor pe care PO Competitivitate le furnizează. POS DRU va
avea scopul de a îmbunătăţi competenţele specialiştilor implicaţi în sectoarele specifice
avansate tehnologic, ca un tip de operaţiune distinctă la nivel sectorial, acolo unde PO
Competitivitate va furniza instruire ca operaţie secundară sub regula flexibilităţii, la
achiziţionarea echipamentelor specifice.
Dezvoltarea parteneriatelor va fi folosită pentru promovarea noilor metode noi şi modele
în scopul modificării organizării actuale, tradiţionale, şi atitudinilor. Promovarea
parteneriatului este un domeniu specific de intervenţie în cadrul acestei axe prioritare, dar
acesta va fi încurajat şi în cadrul celorlalte axe prioritare, acolo unde va fi relevant.
Parteneriatul este considerat ca un mijloc eficient de promovare a dezvoltării şi implicarea
comună a actorilor cheie, este un alt mod de a scoate în evidenţă cooperarea în scopul
progresului.
Un alt domeniu special în care este necesară acţiunea imediată este combaterea
fenomenului muncii nedeclarate. Acesta afectează economia românească şi ocuparea forţei de
muncă într-o măsură semnificativă (aproximativ 2,7 milioane de oameni lucrează fără forme
legale).
Regula flexibilităţii pentru intervenţiile de tip FEDR se va aplica. Intervenţiile principale
se vor referi la achiziţionarea IT&C (hardware şi software) şi echipamentelor de birou care au
legătură strict cu implementarea proiectelor.
Domenii cheie de intervenţie
• Promovarea culturii antreprenoriale

• Formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru promovarea adaptabilităţii
• Dezvoltarea parteneriatului şi încurajarea iniţiativelor pentru partenerii sociali
Indicatori
Indicator Unitate Bază An de Sursa Ţinta

bază (2015)
Output
Numărul de cursanţi în management şi Nr. - 2005 Rapoarte de 5.000
organizarea muncii monitorizare
62
România
POS
Numărul de cursanţi care participă la Nr. - 2005 Rapoarte de 30.000
pregătirea profesională specifică monitorizare
POS
Numărul de cursanţi în demararea unei afaceri Nr. - 2005 Rapoarte de 2.500
monitorizare
POS
Numărul parteneriatelor, pactelor, inţiativa Nr. - 2005 Rapoarte de 500
parteneriatelor sociali şi a ONGlor finaţate monitorizare
POS
Rezultat
Rata cursanţilor de succes în management şi Nr. - 2005 Rapoarte de 80
organizarea muncii monitorizare
POS
Rata cursanţilor de succes în cursuri specifice Nr. - 2005 Rapoarte de 80
monitorizare
POS
3.2.3.1. Promovarea culturii antreprenoriale
Rigiditatea pieţei de muncă şi capacitatea redusă a economiei româneşti de a crea noi

locuri de muncă, în special în domeniile cu o valoare adăugată ridicată, contribuie la
menţinerea unui nivel înalt al şomajului. Promovarea culturii antreprenoriale, atât prin
sprijinul acordat educaţiei iniţiale şi formării profesionale continue în obţinerea calificărilor
manageriale şi antreprenoriale, cât şi printr-o formare profesională continuă, care să facă din
antreprenoriat o opţiune de carieră pentru fiecare, reprezintă o soluţie importantă pentru
contracararea efectelor negative ale ajustării structurale şi ale procesului de restructurare a
industriei, generând alternative economice şi sociale şi îmbunătăţirea situaţiei economice a
multor oameni.
Un lucru necesar premergător pentru creşterea competitivităţii este folosirea sistemelor
managementului modern cu accent pe managementul conceptual al resurselor umane, în
special în întrprinderile mici şi mijlocii. Sub acest domeniu de intervenţie, operaţiunile FSE
vor asigura că mamangerii au cunoştinţele necesare despre cum să utilizeze cel mai bine
oportunităţile existente pe piaţă, factorii de succes care cresc competitivitatea afacerilor,
strategii de management şi marketing etc.
Operaţiunile se vor adresa de asemenea persoanelor interesate să-şi deschidă o afacere
pe cont propriu sau ca angajatori, prin furnizarea informaţiei necesare mediului de afaceri,
oportunităţilor, cum să construiască un plan de afaceri, care este legislaţia relevantă etc.
Operaţiuni indicative:
− creşterea conştientizării şi atitudinii pozitive cu privire la cultura antreprenorială;
− implementarea de programe şi noi servicii de sprijin pentru dezvoltarea culturii
antreprenoriale;
− dezvoltarea şi promovarea abilităţilor manageriale moderne, în special pentru micro-
întreprinderi şi IMM-uri;
− servicii de sprijin pentru demararea unei afaceri;
− încurajarea antreprenoriatului;
− sprijinirea transferului de cunoştinţe şi asistenţă pentru angajaţii din zonele afectate de
restructurare.
63
România
3.2.3.2. Formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru promovarea

adaptabilităţii
Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi întreprinderilor este o necesitate, dat fiind

procesul de schimbări structurale de pe piaţa muncii din România. Prin asigurarea acesteia,
capacitatea pieţei de muncă de a anticipa şi de a asimila schimbările economice şi sociale va
creşte. Obiectivul dezvoltării unei forţe de muncă moderne şi flexibile este în concordanţă cu
prioritatea UE de îmbunătăţire a calităţii şi productivităţii muncii, prin dezvoltarea şi
îmbunătăţirea abilităţilor cerute de tehnologiile moderne şi sectoarele cu valoare adăugată.
Forţa de muncă şi companiile vor trebui să se adapteze noilor tehnologii şi să fie
capabile să inoveze în mod constant. De asemenea, vor trebui să fie mai bine pregătite pentru
a putea răspunde cererii crescute de locuri de muncă de calitate, atât pentru lucrători cât şi
pentru angajatori, în contextul unor noi forme de muncă, al unei utilizări sporite a TIC, a
schimbărilor în relaţiile de muncă, a mobilităţii ocupaţionale şi geografice etc. Cu privire la
furnizarea instruirii specifice a experţilor în domeniile de înaltă tehnologie, mediu
înconjurător etc, intervenţiile FSE vor sprijini de asemenea dezvoltarea abilităţilor specifice
pentru sectoarele cu potenţial de creştere la nivel regional sau local. Abordarea va ţine cont şi
de cerinţele de dezvoltare ale zonelor cele mai puţin favorizate(oraşe mici, sate, dar şi
localităţi izolate şi montane cu economii în creştere).
Operaţiunile propuse se vor concentra deci pe creşterea cunoştinţelor specifice,

expertizei şi competenţelor atât pentru angajatori cât şi pentru angajaţi, în ceea ce priveşte
schimbările sau evoluţiile economice actuale. Acest domeniu cheie de intervenţie va încuraja
furnizarea instruirii specializate, înfiinţarea unor forme moderne de organizare a muncii,
acţiuni inovative menite să crească productivitatea muncii şi armonizarea muncii cu viaţa de
familie, inclusiv prin programe de lucru mai flexibile. În acelaşi timp, iniţiativele din
domeniul angajării, în termeni de flexibilitate şi securitate pe piaţa muncii, în special pentru
promovarea îmbatrânirii active şi participării femeii pe piaţa muncii vor fi dezvoltate în viitor.
România este în deficit de flexibilitate şi diversitate a formelor de angajare, precum şi a

formelor de organizare a muncii, alături de absenţa flexibilităţii şi mobilităţii forţei de muncă.
Cu astfel de activităţi, POS DRU se va concentra pe utilizarea formelor flexibile de organizare
a muncii şi pe sprijinul competitivităţii întreprinderilor şi organizaţiilor din zonele economice
cu potenţial de creştere.
− Sprijinirea metodelor inovatoare pentru forme flexibile de organizare a muncii,

inclusiv îmbunătăţirea organizării producţiei;
− Sprijinirea îmbunătăţirii sănătăţii şi securităţii în muncă şi un mediu de lucru prietenos,
încurajarea reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie;
− Schimbarea atitudinilor sociale şi a stereotipurilor faţă de grupurile vulnerabile în
special la mediul de lucru, prin campanii de informare şi conştientizare direcţionate
către anagajatori, angajaţi, comunităţi, factori de decizie;
− promovarea şi sprijinirea instruirii în noi tehnologii, inclusiv TIC şi mediu
înconjurător.
64
România
3.2.3.3. Dezvoltarea parteneriatului şi încurajarea iniţiativelor pentru partenerii sociali
Ca parte a dialogului social, procesul de stimulare a iniţiativelor pentru şi întărirea

capacităţii partenerilor sociali, reprezintă de asemenea domenii, care trebuie consolidate.
Operaţiunile promovate în cadrul acestui domeniu de intervenţie vor sprijini îmbunătăţirea
capacitatea partenerilor sociali şi societăţii civile, respectiv sindicate, patronate, comitete
sectoriale, ONG-uri, pacte regioanale şi parteneriate locale pentru angajare şi incluziune
socială şi secretariatele lor permanente, alte reţele în domeniile angajării şi social de a contribi
pe deplin la dezvoltarea resurselor umane din România.
Eforturile de implementare a dezvoltării sustenabile implică modificări şi oportunităţi

la nivel naţional şi de întreprindere, muncitorii fiind cei mai interesaţi de aceste dezvoltări. Ca
şi reprezentanţii lor, sindicatele sunt actori vitali în facilitarea achiziţiilor în dezvoltarea
sustenabilă în lumina experienţei lor cu privire la schimbările industriale, prioritatea cea mai
înaltă ei dând-o protejării mediului de lucru şi mediului natural din jur, şi promovării
responsabiltăţii sociale şi dezvoltării ecvonomice. Reţeaua existentă de colaborare între
sindicate şi membrii lor furnizează canale importante prin care conceptele şi practicile de
dezvoltare sustenabilă pot fi sprijinite. Principiile stabilite tripartite şi bipartite oferă o bază
pentru întărirea colaborării dintre muncitori şi reprezentanţii lor, guvern şi angajatori în
implementarea dezvoltării sustenabile.Devine, astfel, de o importanţă maximă faptul că
sindicatele şi patronatele să continue eforturile lor în construirea capacităţii în domeniul
educaţiei, învăţarii de lungă durată, măsurilor de ocupare şi incluziunii sociale. Operaţiunile
FSE finanţate sub acest domeniu de intervenţie va întări parteneriatul dintre partenerii sociali,
coemitetele sectoriale, societatea civilă, nu doar între ele, dar şi cu autorităţile publice şi
instituţii şi alţi actori cheie pentru oferirea celor mai bune strategii de dezvoltare la nivel
naţional, regional şi local.
În acelaşi timp, societatea civilă - ONG –le s-au angajat activ, deşi nu pe scara largă,
în dezvoltarea unei abordări comprehensive şi multidisciplinare faţă de prevenirea şi lupta
împotriva excluziunii sociale a grupurilor vulnerabile. Domeniile de activitate în care
serviciile publice au eşuat au fost luate de reprezentanţi ai societăţii civile care au legătură cu
astfel de oameni supuşi riscului. Astfel, pentru a lărgi şi a eficientiza intervenţiile lor, ONG–le
trebuie să–şi întărască capacitatea administrativă şi să crească potenţialul de acţiune ca
parteneri de încredere lângă serviciile sociale, autorităţile publice şi instituţii, spre beneficiul
publicului larg.
Tipul operaţiunilor care vor fi promovate vor urmări îmbunătăţirea capacităţii

reprezentanţilor partenerilor sociali şi societăţii civile de a oferi informaţii publice de
încredere şi servicii de consiliere civică, încurajând iniţiativele comunităţilor locale de a
activa în viaţa publică, monitorizarea activităţii instituţiilor publice şi partciparea la procesele
decizionale etc. În general, opraţiunile vor sprijini sindicatele, patronatele si ONG–le să îşi
dezvolte capacităţile proprii de elaborare de strategii, planuri de acţiuni şi regulamente proprii
care au ca scop creşterea impactului lor în societate.
În scopul promovării şi stimulării principiului parteneriatului, sub acest domeniu cheie

de intervenţie va fi acordat sprijin pentru măsurile de lucru în reţea şi activităţi comune
întreprinse de partenerii sociali. Astfel, sub acest domeniu cheie de intervenţie Pactele
Regionale şi Parteneriatele locale pentru Angajare şi Incluziune socială vor fi sprijinite.
Pentru asigurarea funcţionalităţii acestor Pacte, FSE va contribui la finanţarea secretariatelor
sale tehnice, în conformitate cu stipulările Comisiei.
65
România
− asistenţă şi sprijin în vederea elaborării planurilor de acţiune pentru încurajarea şi
dezvoltarea parteneriatelor;
− identificarea şi implementarea căilor de creştere a interesului angajatorilor şi a altor
actori implicatţi în creşterea investiţiilor în resurse umane şi creşterea responsabilităţii
sociale a întreprinderilor;
− dezvoltarea capacităţii interne a partenerilor sociali de a promova dezvoltarea
resurselor umane, prin standarde şi certificare;
− întărirea capacităţii ONG-urilor de sprijinire a conlucrării cu autorităţile publice
centrale şi locale, în vederea promovării iniţiativelor comune, inclusiv a serviciilor de
voluntariat şi caritate;
− îmbunătăţirea capacităţii de sprijinire a iniţiativelor de dezvoltare a responsabilităţii
civice, prin participarea la dezbateri publice şi facilitarea accesului publicului la
informaţii;
− încurajarea iniţiativelor de creare de reţele la nivel naţional şi comunitar;
− dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru ONG-uri şi iniţiativele care promovează
dialogul, inclusiv pentru partenerii sociali activi pe piaţa muncii;
− transformarea muncii informale în ocupare formală prin campanii de conştientizare şi
măsuri de sprijin pentru formalizarea relaţiilor de muncă;
− încurajarea parteneriatelor locale şi sociale pentru combaterea fenomenului muncii
nedeclarate şi promovarea de modalităţi flexibile de organizare a muncii în mod
formal.
Măsurile de modernizare şi de creştere a calităţii implementate până în prezent de SPO au pus

bazele pentru dezvoltarea unor servicii moderne în domeniul ocupării. Tendintele in sectorul
ocuparii accentueaza serviciile facute la comanda si planurile de actiune individuale. În acest
sens este necesară creşterea nivelului de competenţe sociale şi profesionale ale personalului
propriu SPO de a elabora şi aplica planuri de acţiune individualizate pentru şi împreună cu
solicitanţii de locuri de muncă şi de a pre-selecta candidaţii în funcţie de cererile de forţă de
muncă. Toate informaţiile din planul individual de acţiune ar trebui integrate într-o bază de
date a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă care să includă şi informaţii
nestructurate cu privire la experienţa în muncă şi la competenţele solicitantului, ca parte
standardizată pentru toţi solicitanţii de locuri de muncă.
Informaţiile privind cererea de competenţe pe piaţa muncii sunt reduse şi din cauza
sistemului limitat de înregistrare a locurilor de muncă vacante utilizat în prezent de SPO –
informaţiile sunt limitate de obicei la denumirea postului conform Clasificării Ocupaţiilor din
România (COR) şi câteva din cerinţele postului, în special atestatul care reflectă nivelul de
studii cerut, ceea ce nu reprezintă suma tuturor competenţelor dobândite la locul de muncă.
Această lipsă de informaţii în clasificarea locurilor de muncă vacante determină dificultăţi în
procesul de intermediere a locurilor de muncă. În acest sens, SPO trebuie să îşi dezvolte
sistemul de înregistrare a locurilor de muncă vacante, bazându-se în special pe Clasificarea
Internaţională a Ocupaţiilor Standard (ISCO) care are ca principal avantaj clasificarea
ocupaţiilor în funcţie de activitatea desfăşurată şi de tipul şi nivelul de competenţe necesare.
În acelaşi timp, SPO trebuie să îşi dezvolte sistemul de înregistrare a tuturor

informaţiilor necesare pentru ocupare, în scopul asigurării transparenţei serviciilor de ocupare
oferite şi implementării serviciilor de tip „self-service” la nivelul tuturor agenţiilor de
ocupare.
In acest context, operatiunile din cadrul acestei Axe Prioritare vor sprijini intarirea capacitatii
administrative a agentiilor de ocupare nationala, regionale si locale, luand in considerare
66
România
necesitatea de modernizare in continuare a acestui serviciu ca si necesitatea dezvoltarii

serviciilor care sunt oferite efectiv indivizilor.
Abordarea modernizarii SPO va tine cont de asemenea de considerente geografice, economice
si sociale. In acest scop pe langa procesul de modernizare ce va avea loc pe plan national,
agentiile de ocupare regionale/ judetene isi vor elabora propriile planuri de dezvoltare ce vor
fi adaptate la particularitatile si profilul regiunilor lor.
Mai mult chiar, interventiile din fondurile FSE vor sprijini SPO in vederea reconsiderarii
somajului neinregistrat in special in zonele rurale si pentru grupurile vulnerabile( populatie
rroma, persoane cu dizabilitati, tineri de peste 18 ani care parasesc sistemul de stat de
protectie a copilului, ca si alte categorii de persoane aflate in dificultate.
Pentru aigurarea transparenţei serviciilor oferite şi a calităţii informaţiilor privind piaţa
muncii, SPO poat executa o implementare adecvata a programelor de ocupare. Pentru
îmbunătăţirea calităţii informaţiilor privind piaţa muncii, astfel cum este recomandat si în
JAP, SPO trebuie să îşi îmbunătăţească propria capacitate de a realiza studii, analize şi
prognoze de piaţa muncii. Informaţiile furnizate de aceste analize, studii şi prognoze sunt
necesare, atât în procesul de elaborare a strategiilor şi politicilor privind ocuparea, cât şi
pentru punerea în aplicare a acestora.
Se va respecta regula flexibilitatii pentru interventii de tip FEDR. Interventiile majore se vor
referi la achizitionarea de tehnologie IT, echipament de birou si alte instrumente necesare
legate strict de implementarea proiectelor.
Domenii majore de intervenţie:
• Întărirea capacităţii SPO de furnizare a serviciilor de ocupare;

• Formarea personalului propriu SPO.
Indicatori
Ţintă
Indicator Unitate Bază An de bază Sursă
(2015)
Output
Număr personal cuprins la POS
cursuri de formare nr - - Rapoarte de 2,500
monitorizare
Număr analize şi prognoze POS
56 studii la nivel
privind piaţa muncii nr - - Rapoarte de
regional/local
monitorizare
Rezultat
Ponderea personalului POS
participant la cursuri care a % - - Rapoarte de 80
obţinut certificat monitorizare
3.2.1.1. Întărirea capacităţii SOP de furnizare a serviciilor de ocupare

Modernizarea Serviciului Public de Ocupare, reprezentat de Agenţia Naţională de
Ocupare a Forţei de Muncă şi Agenţiile Judeţene, a început în 2002 şi a vizat descentralizarea
serviciilor de ocupare, îmbunătăţirea şi diversificarea serviciilor asigurate beneficiarilor,
precum angajatori, persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi şomerii. Pentru a avea un
impact decisiv pe piata muncii SPO trebuie sa aiba capacitatea sa actioneze rapid si daca este
posibil, chiar sa anticipeze schimbarile. De aceea este esential sa intarim capacitatea de
analiza a pietei muncii si sa elaboram peviziuni in acest sens si sa se actioneze strategic in
furnizarea de servicii de ocupare. In acest scop, SPO terbuie sa-si intareasca rolul sau
principal, de coordonator al furnizorilor de servicii de ocupare pe piata muncii. In cadrul
procesuluide extindere si imbunatatire a serviciilor de ocupare, SPO va lua de asemenea in
67
România
considerare necesitatea abordarii somajului neinregistrat, in special in zonele rurale si pentru

grupuri vulnerabile ( populatie rroma, persoane cu dizabilitati, tineri peste 18 ani care
parasesc sistemul de stat de protectie a copilului). Operatiile din fondurile FSE vor sprijinini
de asemenea interventii diferentiate din punct de vedere geografic si social, raspunzand astfel
dificultatilor specifice si grupurilor sociale existente la nivel regional si local. Astfel vor fi
promovate actiuni ce vor duce la o relatie imbunatatita intre SPO si clientii sai, pecum si la un
acces crescut la masurile active de ocupare.
De aceea, SPO va dezvolta o atitudine pro-activa fata de cei ce cauta un loc de munca,
incluzand nu numai inregistrarea solicitantului ci si servicii intr-adevar personalizate,
orientate spre cresterea capacitatii lui/ei de a fi angajat, incepand cu analiza imediata a
profilului solicitantului, identificand posibile obstacole in integrarea/reintegrarea lui/ei pe
piata muncii, dezvoltand un plan de actiune personalizat de integrare/reintegrare si asigurand
sprijin chiar si dupa semnarea contractului de munca.
Pentru a fi la inaltimea sarcinii sale ca furnizor de informatii si pentru a-si imbunatati
metodele de munca, SPO va asigura un sistem corespunzator, informatizat. Acest sistem va
facilita acceesul la informatie pentru clienti. SPO trebuie sa garanteze calitatea, continutul si
relevanta informatiei si trebuie sa ofere asistenta extinsa utilizatorilor sistemului. De
asemenea, pentru a facilita procesul de asigurare a serviciilor de ocupare, vor fi promovate
tipurile de servicii „ self-service” in majoritatea serviciilor de ocupare. Resursele economisite
prin intermediul noilor metode vor fi redirectionate catre asistenta de consiliere si cea
personala, adresandu-se lipsurilor din domeniul specializarilor profesionale si al muncii, ca si
problemelor legate de organizarea interna.
Pentru a avea tot mai multe locuri de munca intermediate, SPO va dezvolta retele
puternice cu autoritatile regionale/locale, cu partenerii sociali si cu furnizorii de educatie si
pregatire profesionala. Acestia sunt actori ce trebuie implicati in implementarea politicilor de
ocupare si sociale si au rol decisiv la nivel local. Astfel de parteneriate sunt fundamentale in
crearea unei abordari cuprinzatoare a somajului si a reducerii nivelului dependentei de
ajutoarele sociale si de cele de somaj( in special in zonele rurale).
Modernizarea SPO creeaza oportunitati mai bune, atfel ca un număr mai mare de
persoane îşi vor găsi un loc de muncă mai bun. Serviciul Public de Ocupare va fi mai bine
pregătit pentru a anticipa şi a rezolva eventualele neconcordanţe de pe piaţa muncii şi pentru a
garanta faptul că mobilitatea ocupaţională şi geografică a lucrătorilor va fi asigurată. Prin
operatii vizand performantele SPO se va obtine o mai buna acompaniere si servicii
personalizate pentru beneficiarii SPO.
- dezvoltarea si implementarea proiectelor inovatoare pentru modernizarea serviciului
public de ocupare;
− dezvoltarea serviciului de asistenţă personalizată si abordare individuala pentru şomerii
cu dificultati de intgrare/ reintegrare pe piata muncii;
− dezvoltarea serviciilor de tip “self-service”;
− dezvoltarea solutiilor pentru abordarea somajului nedeclarat, in special in mediul rural,
si pentru grupurile vulnerabile;
− promovarea parteneriatelor cu serviciile publice de ocupare din Statele Membre în
vederea identificării şi aplicării celor mai bune practici;
− susţinerea şi dezvoltarea de parteneriate si retele pentru ocupare cu principalii actori
activi pe piaţa muncii (parteneri sociali, furnizori de formare profesională iniţială şi
continuă, comitete sectoriale, furnizori privaţi de servicii de ocupare, agenţii regionale
de dezvoltare;
68
România
− dezvoltarea bazei de date referitoare la furnizarea serviciilor de ocupare, locuri de

munca vacante si angajatori;
− elaborarea de analize, studii, cercetari si previziuni privind piata muncii, incluzand
situatia generala a muncii nedeclarate si a somajului neoficial;
− extinderea sistemului de management al calităţii;
− îmbunătăţirea sistemului de furnizare a serviciilor de pregătire profesională pentru
forta de munca (ex. centre de formare profesională a adulţilor);
− elaborarea şi implementarea de instrumente adecvate de monitorizare şi evaluare a
impactului real al măsurilor active pe piaţa muncii;
3.2.1.2. Formarea personalului propriu al Serviciului Public de Ocupare

In crearea si dezvoltarea unui SPO modern, pregatirea profesionala a personalului si
activitatile de modernizare castiga mai multa importanta. Majoritatea personalului de
coducere va trebui sa devina mai constient de noile obligatii impuse de procesele ce au loc in
economie si pe piata muncii. Personalul SPO trebuie sa raspunda rapid la aceste schimbari,
eficient si la un inalt nivel profesional. Pentru a atinge acest obiectiv, SPO va elabora o harta a
pregatirii pentru calificarea si recalificarea personalului implicat in asigurarea de servicii
pentru clienti. Programele de pregatire vor trrebui sa duca la cresterea constientizarii in randul
functionarilor publici, a unei noi culturi a serviciilor si va asgura indemanarile necesare pentru
a face fata noilor schimbari ca urmare a evolutiilor din economie si de pe piata muncii, la
nivel regional si local. Fara indoiala, exista o legatura mai clara intre programele de formare si
activitatile desfasurate, precum si o mai mare coerenta intre activitatile de formare si
inovatiile intreprinse in domeniul organizatoric si al managementului.
Prin consolidarea noilor proceduri operationale si prin abordare avansata a noilor servicii
furnizate de personalul ce lucreaza direct cu clientii, activitatile de formare vor fi abordate in
vederea crearii de retele institutionale si a crearii si rafinarii competentelor manageriale. In
ceea ce priveste managerii, se vor asigura programe de pregatire pe probleme de calificare
superioara, admitand ca in cadrul programelor livrate pana acum, anumite cerinte profesionale
nu au fost satisfacute inca, iar instrumente specifice precum cel al modului mai bun de
adaptare la cererea si oferta de forta de munca, necesita o mai atenta luare in consideratie. In
plus, se va furniza si formare in strategiile de marketing si de comunicare.
!!!!!!!!vezi pg. 84
Operatiunile carora li se vor aloca fonduri in cadrul domeniilor majore de intrventie, vor
sprijini activitatile desfasurate in vederea intaririi capacitatii serviciului public de ocupare, de
a asigura astfel de servicii de ocupare. Astfel, SPO isi va intensifica eforturile pentru cresterea
calitatii serviciilor furnizate, prin cresterea nivelului competentelor sociale si vocationale ale
personalului, luand in considerare unul dintre obectivele principale ale Strategiei Europene de
Ocupare, care stipuleaza ca masurile active de ocupare ar trebui sa aiba cea mai mare pondere
in serviciile de ocupare.
− îmbunătăţirea sistemului de formare profesională a personalului propriu, inclusiv
formarea modelelor de program;
− dezvoltarea competenţelor profesionale ale personalului în vederea furnizării
serviciilor de ocupare si asistenţă;
− dezvoltarea competenţelor profesionale ale personalului pentru furnizarea serviciilor
către persoane cu nevoi speciale ( populatia rroma, persoane cu dizabilitati, tinerii
peste 18 ani care parasesc institutiile de stat pentru protectia copilului, alte categorii de
persoane aflate in situatie de risc);
69
România
− dezvoltarea competenţelor profesionale ale personalului pentru acordarea serviciilor

specializate, precum servicii de pre-concediere şi servicii pentru iniţierea unei activităţi
independente;
− dezvoltarea competenţelor profesionale ale personalului pentru realizarea studiilor şi
prognozelor privind piaţa muncii;
− formarea pentru utilizarea vasta a tehnologiilor moderne de informare si comunicare;
− formarea pentru sprijinirea noilor forme de organizare si management.
3.2.2. Axa prioritară 5 – Promovarea măsurilor active de ocupare
Obiectiv:
Facilitarea integrarii pe piata muncii a tinerilor si somerilor de lunga durata, atragerea şi

menţinerea unui număr cât mai mare de persoane angajate, inclusiv in mediul rural si
sprjinirea ocuparii formale.
Fundamentare:
Creşterea ratei ocupării până la ocuparea deplină, aşa cum este stabilită în cadrul SEO şi
în cadrul documentelor strategice naţionale, reprezintă obiectivul principal şi implică
promovarea măsurilor active şi preventive în domeniul ocupării pentru a conduce la
diminuarea şomajului şi ratei de inactivitate.
Având în vedere efectele negative ale descreşterii demografice continue, restructurării
economice şi adaptării de lungă durată la cerinţele pieţei, politica de ocupare a României
abordează în general şomajul şi inactivitatea prin măsurile inovatoare, flexibile şi active pe
piaţa muncii. Aceste tipuri de măsuri au fost abordate in „ Actul de Ocupare” (intrat in
vigoare in 2002 si ulterior amendat pana la aceasta data).
Măsurile previzionate au o abordare pe tot parcursul vieţii, fiind axate pe grupuri de
persoane cu o situaţie dificilă pe piaţa muncii, de exemplu tinerii şi somerii de lunga durata. O
atenţie sporită se va acorda şomerilor pe termen lung, care înregistrează rate mai ridicate decât
media în Uniunea Europeană.
Promovarea măsurilor de ocupare active şi de prevenire va avea rezultate pozitive atât în
domeniul ocupării, în ceea ce priveşte schimbarea mentalităţii şomerilor şi angajaţilor.
Totodată, va presupune depăşirea diferitelor obstacole privind accesul pe piaţa muncii,
furnizarea de asistenţă şi consultanţă pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă,
facilitarea accesului la măsuri active şi înlăturarea riscului de inactivitate.
Masurile active de ocupare vor include de asemenea, programe de formare in domeniul
antreprenoriatului pentru tineri, someri de lunga durata si populatia inactiva, inclusiv in
mediul rural si agricultura de subzistenta, dand acestora posibilitatea sa devina activi pe piata
muncii, sa isi insuseasca cunostintele de baza despre elaborarea unui plan de afaceri, legislatia
aplicabila careia trebuie sa i se supuna, probleme de marketing, strategii de orientare a
clientului etc. Odata ce ele devin entitati legale, stimulentele si suportul finanaciar va fi
furnizat sub PO Competitivitate.
Incidenţa şomajului pe termen lung are ponderea cea mai mare în totalul şomajului, ceea
ce demonstrează că în timp ce şomajul functional de scurtă durată a scăzut din diferite motive,
şomajul pe termen lung a rămas relativ constant şi uneori a crescut uşor. Persistenţa în
România a unei rate a şomajului pe termen lung reflectă capacitatea scăzută a economiei
româneşti de a crea suficiente locuri de muncă şi totodată reflectă rigiditatea pieţei muncii
locale, care în unele situaţii nu permite corelarea cererii cu oferta de forţă de muncă.
Altă problemă cu care se confruntă România este rata înaltă de ocupare în agricultură
70
România
(31,0% în 2004), dar care este în scădere. Dacă luăm în considerare situaţia ocupării în
agricultură (în cea mai mare parte membrii de familie neretribuiţi şi lucrători independenţi),
precum şi eliberarea în viitor a surplusului de forţă de muncă din agricultură, România trebuie
să adopte măsuri urgente pentru a redirecţiona acestă ofertă uriaşă de forţă de muncă. Sectorul
serviciilor este un domeniu spre care se pot îndrepta lucrătorii din agricultură, iar mijloacele
de obţinere a acestui transfer de la activităţi de la agricultura de subzistenţă spre activităţi
formale în alte sectoare economice, sunt: promovarea educarii, formării profesionale şi a
oportunităţilor de ocupare pentru populaţia din mediul rural, consilierea şi asistenţa pentru
înfiinţarea de întreprinderi şi alte activităţi independente.
Luând în considerare toate acestea, au fost stabilite două domenii majore de intervenţie:
dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare, promovarea sustenabilităţii pe
termen lung a zonelor rurale în ceea ce priveşte resursele umane şi ocuparea.
Deoarece există discrepanţe majore în ceea ce priveşte ocuparea la nivel regional şi în
raportul urban/rural (activităţi, rata de ocupare, rata şomajului, ratele de participare pe
sectoare economice, participarea pe piaţa muncii pe grupe de vârstă etc.), domeniile cheie de
intervenţie vor fi distribuite pe regiuni şi zone.
Se va aplica regula flexibilitatii pentru interventii de tip FEDR. Interventiile principale vor
avea in vedere achizitionarea de echipamente IT, echipament de birou, lucrari de renovare si
alte interventii necesare, legate strict de implementarea proiectelor.
Domenii cheie de intervenţie:
• Dezvoltarea şi implementarea măsurilor de ocupare activă;

• Promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor rurale în ce priveşte resursele
umane şi ocuparea.
Indicatori
Ţintă
(2015)
Output
POS
Numărul de participanţi la
nr - 2005 Rapoarte de 50,000
măsurile de ocupare activă
monitorizare
Numărul de participanţi din POS
zonele rurale la programe nr - 2005 Rapoarte de 160,000
integrate monitorizare
Numărul de persoane
inactive în trecut, dar care POS
No. - 2005 10,000
au intrat pe piaţa formală a Rapoarte de
forţei de muncă monitorizare
Rezultat
Rata de succes a de POS
participanţilor la măsurile % - 2005 Rapoarte de 60
de ocupare activă monitorizare
Rata de succes a POS
participanţilor din zonele % - 2005 Rapoarte de 50
rurale la programe integrate monitorizare
Rata de succes a
persoanelor inactive în POS
trecut, dar care au intrat pe % - 2005 Rapoarte de 45
piaţa formală a forţei de monitorizare
muncă
71
România
3.2.5.1. Dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare;

Atragerea şi reţinerea cât mai multor persoane în domeniul ocupării, reducerea
şomajului şi inactivităţii prin creşterea cererii şi ofertei de muncă sunt obiectivele cheie ale
strategiei DRU a României. Activităţile vizate a fi finanţate prin FSE vor avea drept tinta
îmbunătăţirea atractivităţii locurilor de muncă şi a calităţii productivităţii în muncă prevenind
excluderea de pe piaţa muncii, reducând disparităţile regionale în ceea ce priveşte ocuparea,
şomajul şi productivitatea muncii în special în regiunile defavorizate. Dearece rata şomajului
în rândul tinerilor şi persoanelor în vârstă este mai ridicată decât pentru alte grupuri, strategia
va avea ca obiectiv facilitarea progresului în domeniul ocupării, indiferent dacă este vorba de
prima angajare, revenirea pe piaţa muncii după o întrerupere sau dorinţa de a prelungi viaţa
activă. Domeniile cheie de interventie vor sprijini operaţiunile dedicate creşterii participarii
tinerilor si somerilor de lunga durata, intre care tinerii ocupa din nou un loc important,
masurile active specifice care vor da posibilitatea acestora sa se reintegreze pe piata muncii.
Problema somajului pe termen lung se intalneste adesea in orase unde exista probleme legate
de reconversie si unde, in vederea rezolvarii lor este necesara initierea unor masuri
suplimentare ca de exemplu, centre pentru personalul intreprinderilor restructurate, servicii de
ocupare pentru grupuri defavorizate si agentii de munca temporara.
Scopul principal al operatiilor FSE in cadrul acestuui domeniu cheie de interventie este de a
face flexibil somajul tinerilor si cel pe termen lung pentru ca acestea sa satisfaca cererile de pe
piata muncii, aflate intr-un proces de schimbare. Aceasta este o zona ce face legatura cu Axa
Prioritara privind modernizarea SOP si care stimuleaza deasemenea, interventia agentiilor
private de ocupare. Masurile ce vor fi promovate vor urmari sa sprijine solicitantii de locuri
de munca in gasirea acestui loc, sa ofere servicii de ocupare angajatorilor publici si privati, sa
ajute persoanele ce primesc asistenta sociala pentru a gasi rapid un loc de munca, astfel incat
acestea sa fie in stare sa se intretina singure (pe ele insele si familiile lor), sa ajute persoanele
cu capacitate redusa de munca sa-si gaseasca un loc de munca.
In acest scop, vor fi promovate masuri pe linia informatiei vocationale si a consilierii, a
asistentei i planificarea unei cariere profesionale si a cautarii unui loc de munca, cluburi de
locuri de munca, teste de munca, programe de educatie si formare, formare la locul de munca,
programe locale de ocupare in lucrari publice etc.
In acelasi timp, proiectele vor asigura stimulente de ocupare pentru angajatorii care angajeaza
tineri si someri de lunga durata, in special pentru persoanele greu de angajat. Locurile de
munca sezoniere pot fi de asemenea promovate in cadrul acestor scheme.
− Sprijinirea tuturor activităţilor privind măsurile active de ocupare:
formare si reformare;
• căutarea unui loc de muncă, medierea cererii cu oferta de locuri de muncă,
rotaţia locului de muncă, cluburi de locuri de muncă;
• orientare profesională, consultanţă şi pregătire profesională, inclusiv dobândirea
de cunoştinţe specifice în ceea ce priveşte aptitudinile antreprenoriale;
• implicarea celor ce cauta un loc de munca in activitati publice;
• acţiuni pentru motivare profesională şi dezvoltare.
− Planuri de acţiune concepute pentru furnizarea de asistenţă în căutarea unui loc de
muncă, servicii de orientare şi pregătire profesională pentru tineri, vârstnici, şomeri de
termen lung şi persoane aflate în căutarea unui loc de muncă revenite în câmpul muncii
după o perioadă de absenţă;
− Promovarea măsurilor pentru activare a persoanelor inactive prin orientare şi pregătire
profesională personală specială, plasarea forţei de muncă şi activităţi de motivare;
− Măsuri de promovare a mobilităţii ocupaţionale şi geografice a forţei de muncă pentru
a beneficia de toate oportunităţile existente de ocupare şi pentru sporirea coeziunii
72
România
regionale;
− Măsuri de acompaniere pentru intra şi a se menţine pe piaţa muncii (sprijin pentru
membrii de familie dependenţi, servicii de asistenţă şi alte activităţi asociate care îl
încurajează pe individ să participe pe piaţa muncii);
− Măsuri pentru o mai bună corelare între calificările individuale, educaţie, potenţialul de
muncă şi oportunităţile pe piaţa muncii (echilibru şi diagnoză a muncii);
− Scheme noi de promovare a ocupării în rândul tinerilor şi şomerilor de lungă durată;
− Promovarea sistemelor duale de finanţare a ocupării tinerilor;
− Promovarea de programe care sprijină crearea de noi locuri de muncă/ noi forme de
ocupare şi crearea de locuri de muncă pentru lucrătorii independenţi.
3.2.5.2. Promovarea sustenabilităţii pe termen lung în zonele rurale în termenii

dezvoltării resurselor umane şi a ocupării
Pe parcursul ultimelor decade, realitatile in zonele rurale si in structurile regionale s-au
schimbat in mod semnificativ. Pamantul lucrat in colectiv a fost restituit fostilor proprietari
sau a fost distribuit intre lucratorii fermelor colective care si-au pierdut locul de munca. Azi
proprietatea asupra pamantului este foarte fragmentata, cu rezultatul ca majoritatea fermierilor
sunt ocupati in agricultura de subzistenta.
In contextul POSDRU, oamenii implicati in agricultura vor insemna oameni care castiga un
venit din activitati agricole, ori ca tehnicieni, ori ca fermieri in intreprinderi agricole sau
zootehnie sau producatori agricoli autorizati ca independenti, in timp ce oamenii din
agricultura de subzistenta vor insemna oameni fara loc de munca care efectueaza activitati
agricole neremunerate in propriile gospodarii.
Impreuna cu Planul National Strategic pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, POSDRU
poarta raspunderea privind dezvoltarea resurselor umane in zonele rurale. Aceasta inseamna
ca POSDRU va finanta, conform AP1 dezvoltarea unui sistem educativ de calitate in
domeniul tehnic si voacational, incluzand liceele tehnice si agricole. De asemenea, prin
promovarea operatiunilor in conformitate cu AP1 toate scolile generale din zonele rurale vor
beneficia de sistemul de educatie initiala si de educatie continua, bazate pe asigurarea unei
educatii de calitate, pe dezvoltarea si modernizarea curriculum-ulu, pe asigurarea de programe
de formare pentru profesori, pe cresterea capacitatii sistemului de invatamant de a furniza
pietei muncii deprinderile si calificarile necesare.
POSDRU nu va acoperi formarea vocationala continua din agricultura care va fi finantata din
FEDR, dar care va asigura fonduri pentru toate programele care urmaresc preluarea oamenilor
inactivi din punct de vedere economic, care traiesc in zone rurale si care isi castiga existenta
din activitati agricole de subzistenta, desfasurata in gospodariile proprii.
Produsele obtinute de catre acestia nu sunt comercializate, ci sunt folosite pentru propriul
consum.
Oamenii in aceasta situatie intampina mari dificultati in trecerea la stagiul de angajati: baza
educationala este, in general, invatamantul obligatoriu, iar educatia secundara, cu programe de
formare limitate, facute ulterior, sau fara astfel de programe. Operatiunile propuse in
conformitate cu acest domeniu cheie de interventie, vor urmari orientarea acestui grup-tinta
catre sectoarele industrie si servicii.
De asemenea, complementar cu Programele Operationale Sectoriale Regionale si de Mediu,
locuitorii din zonele rurale vor fi ajutati sa gaseasca noi locuri de munca in sectorul
constructiilor, in imbunatatirea infrastructurii locale si in construirea de fabrici de tratare a
apei si de ape reziduale ca si de alimentare cu apa si de retele de canalizare reziduala.
Complementaritatile cu programele operationale regionale vor fi de asemenea asigurate in
privinta intaririi infrastructurii medicale in zonele rurale, prin care POSDRU va asigura
formarea initiala si cea continua a personalului medical.
73
România
− Dezvoltarea de programe integrate pentru educaţie, formare profesională, ocupare şi
alte oportunităţi de sprijin pentru locuitorii din mediul rural, vizând reducerea
agriculturii de subzistenţă;
− Măsuri pentru promovarea mobilităţii ocupaţionale, sectoriale şi geografice a forţei de
muncă pentru a beneficia de toate oportunităţile de ocupare şi a creşte coeziunea
regională;
− Măsuri de acompaniere pentru a intra şi a se menţine pe piaţa muncii (sprijin pentru
membrii de familiei dependenţi, servicii de asistenţă şi alte activităţi asociate care îl
încurajează pe individ să participe pe piaţa muncii);
− Promovarea de programe care sprijină crearea de noi locuri de muncă/ noi forme de
ocupare şi crearea de locuri de muncă pentru lucrătorii independenţi.
3.2.3. Axa prioritară 6 – Promovarea incluziunii sociale
Obiectiv:
Facilitarea accesului pe piata muncii a grupurilor vulnerabile si promovarea unei
societăţi inclusive în scopul asigurării bunăstării tuturor cetăţenilor.
Fundamentare:
Această axă prioritară urmăreşte dezvoltarea de programe specifice de dezvoltare
personală, în scopul creşterii motivaţiei grupurilor vulnerabile pentru formare profesionala si
integrare pe piata muncii, precum şi îmbunătăţirea accesului lor pe piaţa muncii.
Incluziunea socială poate fi realizată cu succes printr-o abordare complexă care se
adresează tuturor domeniilor (ocupare, educaţie, protecţie socială, ocrotirea sanatatii,
gospodărie etc.), în acelaşi timp utilizând la maximum resursele disponibile, în mod eficient şi
concentrat. Totuşi, coordonarea eficientă se poate realiza doar prin conştientizarea tuturor
părţilor interesate cu privire la scopul urmărit şi beneficiile unei asemenea acţiuni de
sincronizare. Aceasta poate fi realizată prin furnizarea accesului adecvat la servicii de
baza(apa, electricitate etc.), la informatii, precum si prin asigurarea tratamentului
nediscriminatoriu, in sensul de a avea acces la toate oportunitatile oferite de societate.
Obiectivul ambiţios al României este să construiască cu succes o societate incluzivă
bazată pe înţelegerea generală şi respectarea drepturilor omului.
Desi au fost facuti pasi importanti, este necesara imbunatatirea in continuare a modului de
abordare a oamenilor ce apartin grupurilor vulnerabile, acordandu-le sprijin in recuperarea
handicapului ce-i separa de populatia majoritara, din punct de vedere al educatiei, al culturii
muncii si al aptitudinilor cerute pe piata muncii.
Reintegrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi
Principalele categorii de grupuri vulnerabile identificate în JIM sunt şi grupurile ţintă în
cadrul acestei axe prioritare: populaţia Roma, persoane cu dizabilitati, tinerii care parasesc
sistemul de stat de protectie a copilului, precum si alte categorii de grupuri vulnerabile: femei,
familiile cu mai mult de doi copii, inclusiv familiile mono-parentale, copii aflati in situatii de
risc, persoanele care au suferit o condamnare, persoanele dependente de droguri, persoanele
fara domiciliu, victimele violentei domestice, persoanele infectate cu HIV/SIDA etc.
Toate aceste categorii dezavantajate se pot confrunta cu numeroase dificultăţi în ceea ce
priveşte integrarea socială, determinată de discriminarea în accesul la educaţie şi, ulterior, pe
piaţa muncii.
Obiectivul este de concentrare a eforturilor de prevenire şi sprijinire a acestor persoane
să beneficieze de o pregătire profesională adecvată, precum şi pentru sporirea oportunităţilor
74
România
acestora de a se integra pe piata muncii. Problemele educationale, inclusiv incluziunea unora

dintre aceste grupuri vulnerabile in general scolare vor fi sub incidenta Axei 1. În cazul celor
mai vulnerabili, îmbunătăţirea ocupării ar trebui să se bazeze pe o abordare integrată care să ia
în considerare complexitatea şi acumularea problemelor care rezultă din dezavantajele sociale
şi economice. Planurile de intervenţie personalizate axate pe îmbunătăţirea ocupării, precum
şi furnizarea de servicii de sprijin concepute în funcţie de nevoile individuale ar trebui să fie
principalele acţiuni întreprinse în cazul incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.
Populaţia de etnie romă este unul dintre cele mai dezavantajate grupuri din cadrul societăţii
româneşti, din punct de vedere al integrării pe piaţa forţei de muncă; astfel, se va acorda o
atenţie specială pentru implicarea unui număr cât mai mare de romi în proiectele integrate de
sprijin. Programele de pregătire profesională alternativă vor oferi noi oportunităţi pentru
tinerii romi care au abandonat şcoala pentru a-şi continua studiile în cadrul unei forme de
pregătire profesională adaptate nevoilor şi condiţiilor specifice. Operatiunile se vor axa pe
motivarea acestora pentru a se integra pe piata muncii, pentru activarea in activitati lucrative
si pentru schimbarea mentalitatilor cu privire la beneficiile educatiei.
Initiativa cooperarii transnationale va sprijini in special sistemele de incluziune a ocuparii si
de incluziune sociala, schimbul de practici si de experiente intre diversi actori pe plan local si
regional, pentru a se asigura furnizarea unei valori mari, nu numai pentru activitati
transnationale ci si pentru stimularea si cearea de comunitati de practici.
Pentru a întări şi promova incluziunea socială, realizarea parteneriatelor locale, spre
exemplu cooperarea între ONG-uri, organizaţii de voluntariat, mediul de afaceri şi autorităţile
locale, trebuie deasemenea incurajata. Atragerea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii se
va intensifica prin pregătire profesională şi prin sprijinirea lor pentru a-şi găsi şi menţine
locurile de muncă, precum şi prin încurajarea angajatorilor să le ofere mai multe oportunităţi.
Pregătirea profesională şi ocuparea persoanelor cu dizabilităţi vor necesita un acces special,
echipamente şi dispozitive specifice.
In vederea furnizarii serviciilor lor catre aceste grupuri tinta, ONG-urile trebuie să-şi
întărească propria capacitate prin pregătirea profesională a personalului, îmbunătăţirea
calificărilor acestora şi întărirea cooperării între organizaţii. Din experienţa în cadrul
programelor PHARE s-a observat că este nevoie de asistenţă tehnică şi sprijin adecvat pentru
pregătirea cererilor de finanţare şi pentru implementare, în scopul creşterii capacităţii de
absorbţie a ONG-urilor şi a sectorului de voluntariat, precum şi pentru implementarea cu
succes a proiectelor. Aceasta cerinta va fi abordata in Axa Prioritara 3 „ Cresterea
adaptabilitatii fortei de munca si a societatilor”, domeniul cheie de interventie „ Extinderea
parteneriatelor si incurajarea initiativelor pentru partenerii sociali si societatea civila” care va
sprijini si va intari capacitatea reprezentantilor societatii civile de a elabora si a realiza
proiecte si, prin aceasta, de a furniza servicii de calitate.
Intarirea sectorului organizatiilor neguvernamentale va avea efecte pozitive asupra furnizarii
de servicii sociale catre membrii de familie care altfel nu ar fi avut posibilitatea sa intre pe
piata muncii.
Serviciile de protectie a copilului si servicii pentru cei „dependenti” furnizate de catre aceste
organizatii neguvernamentale vor avea ca rezultat integrarea pe piata muncii a unui numar
crescut de oameni capabili sa-si aduca contributia pe plan economic.
Autoritatile locale vor fi incurajate sa creeze si sa dezvolte parteneriate cu organizatiile
neguvernamentale reprezentand grupurile vulnerabile in vederea atragerii mai bune a
oamenilor marginalizati sau a comunitatilor care ar avea cel mai mult nevoie de un asfel de
sprijin. Prin activitatea parteneriatelor si prin cooperare transnationala, POSDRU va sprijini
economia sociala pentru cresterea rolului acesteia in furnizarea de servicii inovative, de inalta
calitate, crescand prin aceasta contributia ei la regenerarea comunitatii, la o dezvoltare
75
România
economica sustenabila si la integragrea pietei muncii in Romania.
Egalitatea de gen
Pentru anumite categorii de femei, reintegrarea pe piata muncii,dupa ani de crestere a copiilor
lor, poate fi o provocare. Inactivitatea pe termen lung inseamna adesea pierdrea competentelor
si a abilitatilor cerute pe o piata a muncii in schimbare rapida, care este cateodata sustinuta de
insecuritate sau de lipsa de incredere in propria persoana la incadrarea intr-un nou loc de
munca.
Programele de formare profesională şi de învăţare la distanţă, precum şi consilierea ar trebui
să fie destinate actualizării cunoştinţelor şi competenţelor necesare obţinerii unui loc de
muncă. Cei care vor să înceapă o afacere şi lucrătorii independenţi ar trebui asistaţi prin
servicii de consiliere şi prin dezvoltarea competenţelor antreprenoriale. E o nevoie acută de a
se crea oportunităţi extinse în special pentru ca femeile să se implice în activităţi
antreprenoriale, cu deosebire în sectorul serviciilor, insuficient dezvoltat. Pentru a se asigura
ca femeile care au copii sau cele care au în îngrijire la domiciliu alte persoane dependente pot
participa la programele de formare profesională, îşi pot lua un serviciu sau pot dezvolta
activităţi antreprenoriale, este nevoie de servicii de îngrijire diversificate. Astfel, se va acorda
sprijin pentru furnizarea de astfel de servicii, mai ales atunci când acestea oferă locuri de
muncă pentru şomeri şi pentru femeile inactive.
Domenii cheie de intevenţie:
• Dezvoltarea economiei sociale;

• Îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii;
• Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii;
• Iniţiativele transnaţionale pe piaţa incluzivă a muncii.
Indicatori
Ţintă
(2015)
Output
Numărul participanţilor în
POS
cadrul programelor de
formare profesională pentru
monitorizare
grupurile vulnerabile
Numărul participanţilor în
POS
cadrul programelor de
formare profesională în
monitorizare
domeniul incluziunii sociale
Rezultat
Rata de succes a
participanţilor în cadrul POS
programelor de formare % - 2005 Rapoarte de 50
profesională pentru monitorizare
grupurile vulnerabile
Rata de succes a
participanţilor în cadrul POS
programelor de formare % - 2005 Rapoarte de 70
profesională în domeniul monitorizare
incluziunii sociale
76
România
3.2.3.1. Dezvoltarea economiei sociale
Organizatiile neguvernamentale sunt recunoscute ca furnizori de servicii de interes

general in multe domenii, precum cel social, medical si educational. Dezvoltarea economiei
sociale în România va fi benefică din mai multe puncte de vedere. Odată întărit acest sector,
pe de o parte va fi asigurată crearea unei ocupări flexibile, vor fi stabilite politici de dezvoltare
locală puternice, vor fi promovate servicii, cetăţenia activă, cooperarea socială şi solidaritatea.
Pe de altă parte va fi încurajată apariţia de noi actori economici: cooperativele, asociaţiile de
ajutor, fundaţiile şi alte asociaţii voluntare. Activitatea combinată a promotorilor economiei
sociale va rezulta în creşterea oportunităţilor de muncă pentru grupurile vulnerabile, activităţi
care sunt excluse dintre activităţile pieţei muncii, aducând prin aceasta o contribuţie
semnificativă la coeziunea socială.
Economia sociala este importanta pentru ca o gama de actiuni, altele decat munca efectiva,
sunt intreprinse astfel incat sa extinda ocupabilitatea in continuare si sa maximizeze sansela
lor de ocupare ulterioara, incluzand consilierea si cresterea increderii in propria persoana. Ea
contribuie la o serie de obiective comunitare si au potentialul de a crea bunastare colectiva
prin productia de marfuri si servicii.
Operatiunile pe baza de fonduri FSE pentru promovarea economiei sociale va sprijini entitati
ca organizatiile neguvernamentale, cooperative sociale, asociatii mutuale, alte organizatii de
caritate si de voluntariat, in furnizarea de catre acestea a unui instrument flexibil si sustenabil
care sa poata ajuta comunitatile in atingerea propriilor obiective ca:
• stimularea creerii de locuri de munca;
• cresterea capacitatii comunitatii respective de sprijin social;
• sprijinirea cresterii economice si a revitalizarii vecinatatii;
• protectia mediului;
• mobilizarea grupurilor dezavantajate.
Astfel de servicii sociale de interes general au caracteristici specifice, care le disting de alte
servicii de interes general. Activitatile promovate vor fi bazate pe principiului solidaritatii si
se vor baza de asemenea pe participarea voluntara a cetatenilor si a organizatiilor non-profit.
Serviciile vor fi dezvoltate cat mai apropiat posibil de utilizatori, in parteneriat cu autoritatile
locale sau alti actori importanti economici la nivel regional si local.
Constituirea unor astfel de parteneriate va avea de asemenea ca rezultat intarirea grupurilor
vulnerabile in ceea ce priveste promovarea de actiuni pozitive pentru cei ce apartin de
grupurile vulnerabile la nivel comunitar precum si in castigarea independentei financiare
bazate pe tipuri de activitati ce genereaza venituri, desfasurate in entitati de economie sociala.
Prin sprijinirea acestor domenii cheie de interventie este de astepat ca si in Romania se va
dezvolta un sector in care multe oportunitati de locuri de munca vor aparea in urmaorii ani,
aducandu-si astfel o contributie importanta la cresterea UE si la strategia locurilor de munca.
- dezvoltarea instrumentelor şi mecanismelor necesare pentru implementarea completă a
conceptului de economie sociala;
- promovarea ocupabilităţii şi adaptabilităţii persoanelor slab calificate, persoanelor cu
dizabilităţi şi persoanelor supuse riscului de excluziune socială, în entitatile economiei
sociale;
- sprijinirea parteneriatelor între toţi actorii implicaţi în dezvoltarea comunităţii
(sindicate, instituţii publice, asociaţii patronale, lucrători, ONG-uri, întreprinderi,
mediul de afaceri, alte asociaţii);
- creşterea gradului de conştientizare şi schimb de bune practici în domeniul economiei
sociale;
77
România
- promovarea de partneriate intre furnizorii de servicii publice si private, ca o conditie a

distribuirii unor servicii sociale de buna calitate;
- dezvoltarea instrumentelor si metodelor adecvate pentru distribuirea serviciilor
sociale; furnizarea, dezvoltarea si stabilirea serviciilor alternative si flexibile pentru
ingrijirea copiilor si/sau altor membrii de familie pe parcursul zilei;
- dezvoltarea si promovarea serviciilor de consiliere si informare pentru grupurile
vulnerabile cu scopul de a promova incluziunea sociala;
- dezvoltarea programelor de formare pentru profesiostii din cadrul sistemului (lucratori
sociali, asistenti personali, mediatori sanitari, surori medicale comunitare, mediatori de
familie, asistenti maternali, ingrijitori, personal din institutii rezidentiale).
3.2.3.2. Îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile pe

piaţa muncii
Oamenii ce apartin grupurilor vulnerabile intampina multe dificultati in cea ce priveste

integrarea lor sociala, dificultati determinate de o serie de factori ce pot fi identificati in
diferite zone: educatie, ocupare, gospodarie, acces la utilitati publice etc. De aceea, nu este un
lucru neobisnuit faptul ca oamenii aflati in aceasta situatie sunt in stare de saracie,
marginalizare si discriminare, precum si in ceea ce priveste accesul la educatie si pe piata
muncii.
Facilitarea accesului la învăţare şi la un loc de muncă, garantarea faptului că rămân în strânsă
legătură cu piaţa muncii şi creşterea ocupabilităţii lor sunt esenţiale pentru creşterea
participării şi pentru combaterea excluziunii sociale. Activităţile care se vor desfăşura în
cadrul domniilor cheie de intrventie vor viza motivarea persoanelor de a se integra/reintegra
pe piaţa muncii, asistarea lor în ceea ce priveşte căutarea eficientă a unui loc de muncă,
facilitarea accesului la formare profesională şi alte măsuri active de pe piaţa muncii,
asigurându-se că munca le este plătită şi excluzând şomajul, sărăcia şi inactivitatea. Acest
domeniu cheie de interventie este complementar Axei Prioritare 1 care abordeaza sistemul
general de educatie si in care chiar si scolile pentru copii cu cerinte educative speciale, vor
beneficia de procesul de modernizare. Conform acestei axe prioritare totusi, obiectivele sunt
toate acele grupuri marginalizate, ce nu pot fi incluse in politicile de baza si care necesita
atentie speciala in mod particular. Indivizii cu dizabilitati care au parasit sistemul educational
si care au in continuare nevoie de asistenta sau de formare fac obiectivul operatiunilor ce vor
fi finantate de asemenea in cadrul acestei axe prioritare.
Proiectele ce vor sprijini acesti oameni vor urmari asigurarea de educatie, alta decat cea din
sistemul general educational sau educatia „celei de-a doua sanse”, ci un tip de programe
specializat, programe de stimulare pentru populatia rroma. Interventiile vor sprijini de
asemenea activitati care sa indeparteze barierele ce blocheaza accesul la educatie si locuri de
munca, vor asigura consiliere speciala si servicii de indrumare, ca si servicii sociale pentru
prsoanele cu risc de excludere sociala
- Dezvoltarea programelor specifice focusate pe (re)integrarea pe piata muncii a
populatiei rrome, a persoanelor cu dizabilitati si a tinrilor in varsta de peste 18 ani
care parasesc sistemul de stat de protectie a copilului;
- Programe pentru dezvoltarea deprinderilor de baza, calificărilor, calificărilor şi
formării profesionale a grupurilor vulnerabile;
- Programe care să ofere stimulente pentru angajatori în scopul de a angaja grupuri
vulnerabile;
- Dezvoltarea programelor de pregătire profesională specifice pentru personalul din
78
România
organizaţiile non-guvernamentale active în domeniul incluziunii sociale;

- Sprijinirea dezvoltării de noilor locuri de muncă protejate în întreprinderi;
3.2.3.3 Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii

Noul cadru legislativ adoptat in Romania in ultimii ani prevede tratament egal intre femei si
barbati. Totusi realitatea arata ca in practica exista cazuri de discriminare a femeii pe piata
muncii in ce priveste accesul la domeniile economice de activitate ce apartin barbatului in
mod traditional, diferente de salarizare, in accesul la ocuparea pozitiilor de managament sau
in politica, etc.
Operatiunile sustinute financiar in cadrul acestui domeniu cheie de interventie vor urmari
eliminarea discriminarii si a practicilor discriminatorii din diverse ratiuni, incluzand originea
etnica, dizabilitatile sa varsta.In acest scop proiectele vor sprijini programele si companiile
pentru cresterea constientizarii privind drepturile femeii, protectia contra hartuirii sexuale, a
violentei in familie, a traficului de fiinte umane etc.
In acelasi timp operaţiunile propuse vor îmbunătăţi oportunităţile de ocupare pentru femei
prin intervenţii atât asupra ofertei, cât şi asupra cererii de forţă de muncă. Pe de o parte, va fi
îmbunătăţită ocupabilitatea femeilor, iar pe de altă parte, se vor crea noi locuri de muncă prin
extinderea serviciilor de îngrijire. Activităţile dezvoltate în cadrul acestui domeniu de
intervenţie se vor axa pe promovarea de noi oportunităţi pe piaţa muncii şi sprijinirea
principiului accesului egal la un loc de muncă şi în carieră, urmărind astfel crearea unei pieţe
a muncii inclusive.
Se vor lua de asemeni in considerare relocatii din industrii (de exemplu industria textila) care
pana in prezent a absorbit o proportie mare dintre femeile somere si necesitatea de a reorienta
si repregati femeile pentru alte ocupatii. Operatiile vor sprijini de asemenea noi forme de
participare pe piata muncii, precum dezvoltarea spiritului antreprenorial al femeilor si a
calificarilor; furnizarea de programe speciale pentru femei, ca de exemplu: munca la
domiciliu, timp de munca flexibil, acces la economia bazata pe cunoastere; schimb de bune
practici; crearea de parteneriate.
Operaţiuni indicative
- Creşterea calificărilor pentru femei şi dezvoltarea programelor care să asigure
femeilor obţinerea de calificări prin participarea la program de formare profesională şi
perfecţionare;
- Sprijinirea femeilor pentru a se implica în domeniul afacerilor;
- Sprijin pentru programe specifice accesibile femeilor interesate în schimbarea carierei
sau acelora interesate în initierea unei afaceri proprii;
- Promovarea ocupabilităţii femeilor din mediul rural;
- Campanii de conştientizare şi schimb de bune practici în şcoli şi întreprinderi cu
privire la rolurile de gen ne-stereotipe, inclusiv campanii pentru femei, în special celor
din mediul rural şi celor aparţinând grupurilor cu nevoi speciale;
- Programe de sprijin vizând eliminarea stereotipurilor de gen în societate, în special
prin mass-media;
- Furnizarea de sprijin şi campanii de conştientizare cu privire la violenţa domestică.
3.2.3.4. Iniţiative transnaţionale pe piaţa incluzivă a muncii
Iniţiativele transnaţionale vor fi promovate în scopul creării unei pieţe a muncii mai
permisive, flexibile şi inclusive. Vor fi încurajate parteneriatele cu parteneri din UE care au
înregistrat progrese în integrarea indivizilor în educaţie şi ocupare, beneficiind, astfel, de
diseminarea de iniţiative inovatoare şi bune practici.
79
România
- Sprijinirea iniţiativelor transnaţionale şi parteneriatului la nivel european în scopul
crării unei pieţe incluzive a muncii;
- Dezvoltarea de programe comune pentru promovarea ocupării;
- Testarea noilor metode pentru combaterea discriminării şi inegalităţilor pe piaţa
muncii;
- Promovarea ghidurilor privind bunele practici în domeniul ocupării;
- Înfiinţarea de parteneriate privind schimbul de experienţă pentru adaptarea formării
profesionale la noile tehnologii;
- Schimbul de bune practici în domeniul dezvoltării resurselor umane, ca parte a
parteneriatelor transnaţionale;
- Crearea de programe cu asistenţă tehnică specializată, inclusiv pentru reintegrarea
şomerilor de termen lung şi a familiilor multi-discriminate;
- Promovarea transferului de expertiză privind incluziunea socială şi ocuparea şomerilor
de termen lung;
- Dezvoltarea de studii transnaţionale comparative;
3.2.4. Axa prioritară 7 – Asistenţa Tehnică
Obiective
Sprijinirea procesului de implementare a Programului Operational Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane şi utilizare efectivă a aportului financiar Comunitar şi a co-finanţării
naţionale prin:
− unitatea AM şi Organisme Intermediare performante si calificate;
− utilizarea strategică a evaluării;
− coerenţa între acţiuni, promovarea compatibilităţii proiectelor cu politicile UE,
− promovarea obiectivelor şi operaţiilor POSDRU.
Fundamentare
Una dintre condiţiile fundamentale pentru a participa la administrarea Fondurilor Structurale

ale UE este de a se asigura existenţa unui potenţial administrativ adecvat pentru gestionarea
fondurilor, în acord cu reglementările comunitare. Asistenţa Tehnică este un instrument în
slujba Autorităţilor de Management, în scopul creşterii calităţii şi accelerării coerenţei
acţiunilor, precum şi asigurării celei mai bune şi eficace utilizări a fondurilor în scopul
maximizării impactului programului.
Pentru asigurarea unui management şi a unei administrări eficiente a programului, activităţile
acestei priorităţi vor include construcţie instituţională, dezvoltarea reţelelor, sprijinirea
Comitetului de Monitorizare, acordarea de consiliere, monitorizarea progreselor, promovare şi
publicitate, evaluare, pregătirea rapoartelor anuale, construirea parteneriatelor, cercetare,
studii şi diseminarea celor mai bune practici.
In plus, activitati de asistenta tehnica vor include evaluarile din timpul derularii precum si cele
finale si pregatirea de studii si analize referitor la pregatirea perioadei de programare 2007-
2013.
Axa prioritară privind asistenţa tehnică din POSDRU este complementară cu asistenţa inclusă
în Programul Operaţional de Asistenţă Tehnică (POAT) 2007-2013, manageriat la nivel
naţional de Ministerul Finanţelor Publice.
80
România
Este de asemenea în acord cu prevederile Articolului 45 al Regulamentului Consiliului (CE)

1083/2006 stabilind prevederile generale în legătură cu FEDR, FSE şi FC prezentate de
Comisie şi dedicate Asistenţei Tehnice:
„La initiativa lui si/ sau in numele Comisiei, sub rezerva unui plafon de 0.25% din alocatia lor
anuala, Fondurile pot finanta sprijinul pregatitor, de monitorizare, administrativ si tehnic,
evaluarea, auditul si masurile de inspectie necesare pentru implementarea acestei
Reglementari.”
şi cu prevederile Articolului 9 din Regulamentul (EC) Nr. 1081/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului privind Fondul Social European (FSE) referitor la Asistenţa
Tehnică.
„Comisia va promova în special schimburi de experienţă, activităţii de creşterea
conştientizării, seminarii, reţea şi peer reviws care folosesc la identificarea şi diseminarea
bunelor practici şi încurajează învăţarea reciprocă, cooperarea transnaţională şi
interegională, cu scopul de a spori dimensiunea politicilor şi contribuţia FSE la obiectivele
Comunităţii în relaţie cu ocuparea şi incluziunea socială”.
Indicatori
An de Ţintă
Indicator Unitate Bază Sursă
bază (2015)
Output
Număr de campanii de
promovare (TV, radio, SOP Monitoring
nr - - 15
presă) reports
Număr mediu al
nr - - Website Counter 90,000
vizitatorilor pe site
POS Rapoarte de
Numumăr de broşuri tipărite nr - - 20
monitorizare
POS Rapoarte de
Număr de studii nr - - 10
monitorizare
POS Rapoarte de
Număr de sondaje nr - - 7
monitorizare
Număr de întâlniri ale
POS Rapoarte de
Comitetului de nr - - 18
monitorizare
Monitorizare
Domenii cheie de intervenţie:

• Sprijin pentru implementarea, managementul general şi evaluarea POSDRU;
• Sprijin pentru comunicare şi promovarea POSDRU
3.2.4.1. Sprijin pentru implementarea, managementul general şi

evaluarea POSDRU
Activităţile în cadrul acestui domeniu de intervenţie vor sprijini personalul AM şi
personalul propriu al organismelor intermediare pentru o mai buna implementare,
monitorizare, evaluare şi control al operaţiunilor finanţate din FSE.
− Rapoarte, studii de bază şi cercetări relevante pentru implementarea programului si

pentru pregatirea urmatorului exercitiu de programare;
− Sprijin acordat pentru implementarea, monitorizarea si control-evaluarea (ex-ante, on-
going, ex-post) POSDRU;
81
România
− Sprijin acordat Comitetului de Monitorizare POSDRU vizând tot ceea ce este legat de
organizare şi logistică;
− Formarea personalului propriu al AMPOSDRU si al organismelor intermediare pe
activitati specifice; IT (altul decat SMIS) si de birou necesar pentru managementul
si implementarea programului.
− Cheltuielile cu salariile personalului si expertilor implicati in sarcini legate de
pregatire, selectia, evaluarea, monitorizarea, controlul si auditul programului;
− Procurarea si instalarea echipamentului
3.2.4.2. Sprijin pentru promovarea POSDRU şi comunicare
Operaţiunile indicative vor viza mediatizarea intervenţiilor FSE în România, precum şi

promovarea informării şi publicităţii asupra activităţilor FSE, de sprijinire a cetăţenilor în
accesul la educaţie şi pe piaţa muncii.
− Comunicare şi informare: elaborarea unui Plan de Comunicare, înfiinţarea unei pagini
web, publicarea şi distribuirea informaţilor;
− Pregătirea şi diseminarea de materiale promoţionale şi educaţionale, organizarea de
conferinţe, formare profesională, manifestări stradale, seminarii, în particular privind
cele mai bune practici, pentru publicul general ca şi pentru partenerii sociali,
societatea civilă şi potenţialii beneficiari;
3.3. Coerenţă şi consistenţă cu politicile Comunitare şi naţionale
3.3.1. Politicile Comunitare
POSDRU a fost elaborat ţinându-se cont de prevederile comunitare în domeniu şi în

conformitate cu liniile directoare şi principiile cuprinse în următoarele documente:
• Liniile Integrate pentru Creştere şi Ocupare 2005-2008;
• Liniile Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007-2013;
• Strategia Europeană de Ocupare;
• Planul de Acţiune: Agenda Europeană pentru Antreprenoriat;
• Educatie si Formare 2010 Program de Lucru;
• Pactul european pentru tineret;
• Strategia Europeană pentru Dezvoltarea Durabilă 2005-2010;
• Cadrul Strategic pentru Egalitate de Şanse.
Astfel, obiectivele strategice ale POSDRU sprijină îndeplinirea obiectivelor comune

la nivel European, privind prevederile unei participări crescute pe piaţa muncii a unei forţe de
muncă înalt calificate şi adaptabile. În România, îndeplinirea obiectivelor de coeziune politică
presupune creşterea investiţiei în capitalul uman, cu accent pe îmbunătăţirea sistemului
educaţional şi pe adaptabilitatea sa la cererile pieţei de muncă, promovarea formării
profesionale continue, îmbunătăţirea adaptabilităţii angajaţilor şi întreprinderilor, asigurarea
cunoştinţelor şi calificărilor necesare pentru integrarea şi mobilitatea pe piaţa muncii, pentru
sprijinul şi facilitarea evoluţiei economice.
Ocuparea deplină reprezintă un alt obiectiv strategic pentru România, ca un
important instrument generator de progres economic şi de promovare a solidarităţii sociale.
82
România
De asemenea Programul Operaţional are ca ţintă promovarea şi dezvoltarea tuturor formelor

de economie socială ca un mijloc de asigurare a incluziunii sociale a persoanelor care aparţin
grupurilor vulnerabile.
Oportunităţi egale
Promovarea de oportunităţi egale între femei şi bărbaţi este, de asemenea, un obiectiv

asumat în Cadrul Naţional Strategic de Referinţă. Reducerea inegalităţilor structurale între
femei şi bărbaţi, va permite activarea potenţialului de căutare a unui loc de muncă al femeilor
şi va contribui la coeziunea socială şi la viabilitatea sistemului de protecţie socială.
Dezvoltarea unei culturi a oportunităţilor egale prin promovarea acţiunilor comune cu
implicarea directă a tuturor actorilor sociali din sectorul public şi privat, inclusiv societatea
civilă, va asigura implementarea cadrului politicilor de oportunităţi egale ca o prioritate
orizontală.
Sporind participarea femeii pe piaţa forţei de muncă, încurajând angajarea femeilor pe
principalele poziţii ocupate de bărbaţii, promovând programul de muncă part-time, accesul
femeilor la poziţiile de management, asigurând reconcilierea între muncă şi viaţa privată a
bărbaţilor şi femeilor va conduce la înlăturarea inegalităţilor între femei şi bărbaţi, inclusiv în
privinţa nivelului salarial.
Prin implementarea priorităţilor strategice în domeniul dezvoltării resurselor umane,
egalitatea de şanse va fi promovată şi pentru alte grupuri vulnerabile pe piaţa muncii:
persoane cu dizabilităţi, tineri, minoritatea Roma, persoane în vârstă aflate în căutarea unui
loc de muncă.
Toate acestea pot fi susţinute de acţiuni privind prevenirea şi eliminarea discriminării
sexuale, hărţuirea la locul de muncă, violenţa domestică şi socială împotriva femeilor, traficul
şi exploatarea sexuală.
Prin implementarea prioritatilor strategice in domeniul dezvoltarii resurselor umane,
egalitatea de sanse va fi promovata pentru accesul grupurilor vulnerabile pe piata muncii:
persoane cu dizabilitati, tineri, minoritatea rroma, persoane varstnice aflate in cautarea unui
loc de munca.
Astfel protecţia socială şi incluziunea socială vor fi promovate prin acţiuni de
combatere a discriminării, promovarea drepturilor esenţiale şi integrarea în societate a
grupurilor vulnerabile care se confruntă cu riscul de marginalizare socială În scopul sprijinirii
acestui obiectiv, POSDRU va adopta o perspectivă integrată a egalităţii de şanse (abordare
integrată) prin promovarea mecanismelor şi procedurilor care vor ţine seama de această
dimensiune în selecţionarea, monitorizarea, controlul şi evaluarea proiectelor, pentru
eliminarea barierelor în privinţa accesului la FSE determinat de discriminarea pe bază de gen,
sex, minoritate etnică, criterii de dizabilitate.
Dezvoltarea durabilă
O atenţie specială va fi acordată factorilor care stimulează dezvoltarea durabilă:

- un nivelul înalt al educaţiei populaţiei;
- creşterea capacităţii de inovare;
- crearea de activităţii cu o valoarea adăugată crescută.
Prin îndeplinirea obiectivelor sale, POSDRU urmăreşte să contribuie la promovarea unei

economii competitive, eficiente şi bazate pe cunoaştere, în care vor fi sprijinite creşterea
nivelului de trai şi a calităţii vieţii.
Obiectivele strategice pentru domeniul dezvoltării resurselor umane vor conduce la
promovarea unor condiţii de muncă sigure şi sănătoase şi vor contribui la asigurarea unei
83
România
sănătăţi fizice şi mentale a personalului şi la menţinerea capacităţii forţei de muncă. Aceasta

va permite angajaţilor şi angajatorilor să facă faţă provocărilor şi creşterii cererinţelor pe piaţa
forţei de muncă, precum şi cerinţelor de competitivitate. Prin atingerea obiectivelor strategice
în domeniul dezvoltării resurselor umane, noile tehnologii şi schimbările în cerintele si
condiţiile de muncă vor avea un impact pozitiv asupra forţei de muncă, asupra performanţelor
profesionale şi, în final, asupra productivităţii muncii.
Introducerea unor tehnologii nepoluante şi prietenoase mediului ar fi facilitată dacă
forţa de muncă în România ar dobândi abilităţi şi competenţe profesionale noi. Acest obiectiv
va fi promovat printr-o serie de acţiuni în domeniul educaţiei durabile: dezvoltarea
programelor de pregătire pentru profesori în scopul de a obţine competenţele necesare pentru
dezvoltarea incluziunii durabile în procesul de predare – învăţare; dezvoltarea de materiale şi
instrumente specifice dezvoltării susţinute; dezvoltarea unei infrastructuri specifice educaţiei
pentru dezvoltarea durabilă; dezvoltarea unui parteneriat specific naţional şi internaţional;
dezvoltarea educaţiei în scopul protecţiei mediului.
Concurenţa şi ajutorul de stat
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a fost elaborat ţinând

cont de Ghidul Comisiei privind Regulamentele comunitare pentru Ajutorul de Stat.
Prevederile articolelor 87 şi 88 ale Tratatului în legătură cu regulile concurenţei sunt pe deplin
respectate.
Acţionând potivit competenţei sale definită în cadrul legislativ naţional, Consiliul
Concurenţei, autoritate naţională pentru ajutorul de stat37, a sprijinit Autoritatea de
Management a Programului Operaţional şi Organismele sale Intermediare în ceea ce priveşte
regulile de aplicare ale Ajutorului de Stat şi furnizează orientare şi consiliere pe parcursul
implementării. La nivelul Consiliului Concurenţei a fost creată o unitate operativă în vederea
derulării permanente a acestor activităţi.
Consiliul Concurenţei, care acţionează ca punct de contact cu Comisia Europeană, va
asigura observarea strictă a cerinţelor notificării şi a “principiului standstill”. Pentru acele
operaţiuni acoperite de către Regulamentul “Block Exemption” (de scutire totală), Consiliul
Concurenţei va furniza Comisiei Europene toate informaţiile cerute de reglementările în
vigoare. Pentru operaţiunile sprijinite prin măsurile de ajutor de stat care, în conformitate cu
Tratatul de Aderare a Romaniei, pot fi considerate ca fiind un ajutor existent, Consiliul
Concurenţei va folosi Mecanismul Interimar, odată ce acest mecanism va fi disponibil.
Schemele de ajutor sunt aşteptate a fi supuse Comisiei în cadrul perioadei de
programare, ori de câte ori regulile CE necesită aprobarea ex-ante de la Comisie. Obligaţiile
specifice cu privire la notificarea individuală a ajutorului acordat potrivit schemelor de ajutor
care se aplică anumitor sectoare şi anumitor proiecte mari de investiţii vor fi respectate.
Autorităţile au responsabilitatea să asigure conformitatea cu regulile de aplicare a
ajutorului de stat. Implementarea curentă va fi în responsabilitatea Autorităţii de Management.
În cazul în care responsabilitatea pentru implemetarea regulilor ajutorului de stat este delegată
Organismelor Intermediare, Autoritatea de Management va fi exonerată de responsabilitatea
privind conformitatea cu regulile ajutorului de stat, asigurându-se că sistemul de evaluare
include o analiză a potenţialelor probleme privind ajutorul de stat şi conformitatea cu
notificările relevante sau scutirile totale, după caz. Răspunsurile la întrebări şi consilierea
acordată vor asigura faptul că aplicanţii înţeleg limitele asistenţei oferite prin regulile
ajutorului de stat şi furnizează informaţii suficiente pentru a semnala orice probleme care pot
să apară. Procedurile vor asigura faptul că este controlată conformitatea la momentul
37
Conform Legii Concurenţei nr 21/1996, republicată şi a Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată
84
România
solicitării şi la verificările la faţa locului pentru aprobare. În cazul în care verificările la faţa
locului sunt delegate Organismelor Intermediare, acestea vor asigura conformitatea şi
consistenţa.
Rapoartele Anuale de Implementare vor detalia măsurile întreprinse pentru a asigura
conformitatea tuturor operaţiilor cu legislaţia în vigoare referitoare la ajutoarele de stat cu
privire la prevederile scutirii totale, regulii “de minimis”, ajutorului pentru Întreprinderi Mici
şi Mijlocii, ajutorului regional, ajutorului pentru capitalul de risc şi ajutorului pentru mediu. În
plus, informaţiile solicitate de Comisie pentru fiecare scutire totală şi informaţiile cerute de
Comisie şi de Organizaţia Mondială a Comerţului pentru schemele de notificare vor fi
furnizate anual.
Achiziţii Publice
Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice
(ANRMAP) are ca misiune crearea la nivel conceptual, promovarea şi implementarea politicii
în domeniul achiziţiilor publice;
ANRMAP este organizată ca o instituţie publică cu personalitate juridică, fiind

subordonată Guvernului şi fiind direct coordonată de către Primul-Ministru.
Asigură o armonizare deplină a cadrului legal cu prevederile comunitare în domeniul

achiziţiilor publice şi de aseamenea aplicarea prevederilor legale în contextul gestionării
Fondurilor Structurale şi Fondului de Coeziune. ANRMAP are următoarele responsabilităţi:
− elaborarea strategiei în domeniul achiziţiilor publice;

− asigurarea coerenţei şi armonizării cu cadrul legal al acquis-ului comunitar în
domeniul achiziţiilor publice prin reglementarea procedurilor pentru acordarea
contractelor de achiziţii publice;
− asigurarea aplicării conforme cu legislaţia în domeniul achizitiilor publice prin
dezvoltarea capacităţii de implementare la nivelul autorităţii contractante;
− îndeplinirea obligaţiilor corelative derivate prin aplicarea prevederilor Directivelor
U.E. în domeniul achiziţiilor publice;
− monitorizarea, analiza, evaluarea şi supervizarea metodelor folosite pentru acordarea
cotractelor de achiziţii publice;
− asigurarea unui canal permanent de comunicare cu structurile din cadrul Comisiei
Europene, cu instituţiile corespondente din Statele Membre ale Uniunii Europene, şi
cu organismele naţionale de interes public care reprezintă România în cadrul
Comitetelor Consultative, grupurilor de lucru şi reţelelor de comunicare organizate de
către Comisia Europeană;
− consilierea metodologică a autorităţilor contractante în procesul de acordare a
contractelor de achiziţii publice, având un rol de sprijin în scopul asigurării aplicării
corecte a legislaţiei în acest domeniu;
− iniţierea/susţinerea proiectelor sau acţiunilor pentru formarea profesională a
personalului implicat în activităţi specifice în legătură cu achiziţiile publice, având un
rol de sprijin în dezvoltarea capacităţii de implementare a legislaţiei la nivelul
autorităţilor contractante.
Controlul Ex-ante
Mecanismul propus pentru controlul ex-ante a fost stabilit la nivelul Ministerului Finanţelor
Publice; acest mecanism va funcţiona ca un sistem de observare independent, care va asigura
85
România
analiza şi revizuirea calităţii documentelor de ofertă şi de contractare, pentru toate contractele

de achiziţie publice (contracte de servicii, bunuri şi lucrări) care depăşesc pragul valoric, care
va fi stabilit de către părţile interesate.
3.3.2. Politicile naţionale
POS DRU a fost elaborat ţinându-se cont de dzvoltarea obiectivelor stabilite la nivel
naţional de documentele programatice şi planurile de acţiune în domeniul dezvoltării
resurselor umane:
− Strategia privind formarea profesională continuă pe termen mediu şi scurt 2005-2010;
− Planul Naţional de Acţiune pentru Ocupare 2004-2005;
− JAP, 2002;
− JIM, 2005;
− Strategia Naţională privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;
− Strategia Naţională privind incluziunea socială a tinerilor de peste 18 ani, care ies de
sub incidenţa sistemului de protecţie socială a copilului, 2006-2008;
− Strategia Guvernamentală a României pentru îmbunătăţirea situaţiei populaţiei rrome
2001;
− Strategia Naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu
dizabilităţi în perioada 2006-2013, „Şanse egale pentru persoanele cu dizabilităţi -
către o societate fără discriminare”.
În cadrul general al promovării coeziunii economice şi sociale, îndeplinirea obiectivelor

strategiei POSDRU va fi realizată prin operaţiunile întreprinse în domeniile majore de
intervenţie identificate în cadrul celor 7 axe prioritare.
3.4. Complementaritatea POS DRU cu celelalte Programe Operaţionale şi cu

operaţiunile finanţate de către FEADR şi FEP
Complementaritatea cu Programul Operaţional pentru Creşterea Competitivităţii
Creşterea numărului de întreprinderi pe piaţa muncii poate fi un efect direct al politicii

de promovare a formării profesionale antreprenoriale, serviciilor suport de consultanţă şi
asistenţă şi sprijinirea lucrătorilor pe cont propriu şi începerea unei afaceri..
POS DRU va sprijini dezvoltarea IMM-urilor prin promovarea pregătirii profesionale
antreprenoriale şi dezvoltării competenţelor manageriale şi, de asemenea, prin dezvoltarea
serviciilor de consultanţă şi asistenţă privind începerea unei afaceri. Astfel se va promova
programul de pregătire profesională pentru TIC folosit în scopul de a sprijini întreprinderile să
se adapteze la cerinţele dezvoltării economice ale unei pieţe competitive.
Complementarităţile între POS DRU şi POS Competitivitate Economică pot fi
identificate în cazul acţiunilor întreprinse în cadrul AP 1 a POS DRU, „Educaţie în sprijinul
ocupării şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” şi AP 2 a POS Competitivitate
Economică „CDI în sprijinul competitivităţii economice”, după cum urmează:
• AP 2 „Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru competitivitate”

- Prin POS DRU cercetătorii vor dobândi calificări manageriale utilizate în activităţile
de tip spin off şi spin aut, pentru creerea cărora POS Competitivitate Economică va
acorda sprijin / stimulente specifice;
- Stimulentele financiare şi oportunităţile de carieră oferite tinerilor cercetători, precum
şi continuarea pregătirii profesionale şi mobilităţii sectoriale a cercetătorilor sprijinite
86
România
prin POS DRU vor crea bazele dezvoltării activităţilor CDI susţinute prin POS
Competitivitate Economică.
• AP 3 „TI&C pentru sectoarele public şi privat”

- Investiţiile în infrastructura TIC pentru unităţile şcolare (conexiunea la internet în
şcoli) vor fi finanţate sub domeniul major de intervenţie „Sprijinirea utilizării
tehnologiei informaţiilor” şi vor crea premise pentru creşterea utilizării TIC în
educaţie iniţială şi formare profesională şi vor fi complementare acţiunilor întreprinse
în acest sens prin POS DRU.
- Conform domeniului major de intervenţie „Dezvoltarea şi creşterea eficienţei
serviciilor publice electronice moderne”, acţiunile întreprinse vor sprijini
implementarea programelor „e-learning”, care constau în dezvoltarea portalelor de
educaţie ce vor fi utilizate în activităţile de învăţare, şi pentru dezvoltarea portalurilor
educaţionale avute în vedere de POS DRU. Dezvoltarea softurilor educaţionale
conform AP1 a POS DRU va fi in complementaritate cu programul „e-learning”
dezvoltat de POS Competitivitate Economică.
- Toate programele de instruire a profesorilor co-finanţate prin POS DRU vor include
un modul obligatoriu TIC, care urmăreşte dezvoltarea competenţelor digitale ale
acestora şi abilitatea de a utiliza TIC în activităţile de predare actuale, în sprijinul
dezvoltării societăţii informaţionale în România. Aceste abordări ale POS DRU vor
promova bazele acţiunilor complementare întreprinse în domeniul cheie de intervenţie
„Sprijinul utilizării Tehnologiei Informaţiilor” şi „Dezvoltarea şi creşterea eficienţei
serviciilor publice electronice moderne” al POS Competitivitate Economică.
Complementaritatea cu Programul Operaţional Regional
Complementarităţile dintre POS DRU şi POR pot fi identificate în cazul acţiunilor

întreprinse prin AP 1 POS DRU: „Educaţia în sprijinul ocupării şi dezvoltării societăţii bazate
pe cunoaştere” şi în cadrul POR AP 1: „Dezvoltarea infrastructurii publice regionale”, după
cum urmează:
Investiţiile pentru dezvoltarea infrastructurii fizice necesare în educaţia iniţială şi

continuă şi sistemul de formare profesională pentru crearea condiţiilor de dezvoltare a
resurselor umane vor fi finanţate cu precădere prin activităţile promovate în cadrul POR, prin
AP 2 „Imbunatatirea implementarea infrastructurii sociale”, domeniul cheie de interventie
„Reabilitare/modernizare/dezvoltare si dotare cu echipamente a infrastructurii invatamantului
preuniversitar si a pregatirii profesionale continue”.Aceste actiuni vor crea conditii optime
pentru invatare si vor sustine obiectivul accesului egal la educatie de calitate pentru toti cei
avuti in vedere in actiunile intreprinse in cadrul POSDRU.
Acţiunile întreprinse în cadrul POR vor avea ca scop: dezvoltarea, reabilitarea şi
consolidarea infrastructurii şcolare de bază şi furnizarea de dotări de bază şi echipamente
(inclusiv echipamente TIC), dezvoltarea campusurilor educaţionale ( care integrează în cadrul
aceleiaşi zone toate activităţile procesului educaţional: predare, practică, activităţi sociale, de
recreere, etc). Campusurile pot fi folosite nu numai pentru educaţie iniţială, ci şi pentru
educaţie continuă. Aceste campusuri completează acţiunile vizate pentru dezvoltarea
resurselor umane în cadrul POS DRU prin crearea infrastructurii pentru activităţile de
educaţie şi pregătire profesională. Anumite componente ale campusului (ex.: şcoală şi
facilităţi pentru ucenicie) pot fi folosite nu doar pentru educaţia iniţială şi pregătirea
profesională, dar şi pentru activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii sau educaţiei adulţilor.
87
România
În ceea ce priveşte investiţia în infrastructura necesară pentru dezvoltarea resurselor

umane în domeniul educaţiei, promovării ocupării, sănătăţii şi incluziunii sociale, aceasta va fi
finanţată prin activităţile prevăzute în cadrul POR.
POS DRU va finanţa investiţia în echipamente şi alte instalaţii tehnice, cu condiţia ca
acestea să fie necesare pentru îndeplinirea operaţiunilor.
Complementaritatea cu Programul Operaţional Sectorial pentru Infrastuctura de

Mediu
Complementaritate a cu Programul Operaţional Mediu se realizează prin activităţile

propuse în cadrul AP 1 (Educaţia în sprijinul ocupării şi dezvoltării societăţii bazate pe
cunoaştere), respectiv prin programele de educaţie pentru mediu care vor face parte din
curricula de învăţământ. Actiuni specifice vor fi dedicate formării cadrelor didactice din
învăţământ privind temetica de mediu.
De asemenea, AP 3 „Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a companiilor” conţine

programe de formare în noi domenii, dintre care domeniul dezvoltării durabile şi protecţiei
mediului va constitui o componentă importantă a pregătirii în cadrul întreprinderilor.
Complementaritatea cu Programul Operaţional pentru Dezvoltarea Capacităţii

Administrative
În legătură cu dezvoltarea capacităţii administrative, POS DRU nu va finanţa acţiunile

de formare profesională care au ca grup ţintă personalul din cadrul autorităţilor şi
organismelor publice locale şi centrale, cu excepţia personalului Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de Muncă.
De asemenea, POS DRU nu va finanţa studii privind analiza şi dezvoltarea capacităţii
administrative din România.
Complementaritatea cu Programul Operational de Asistenta Tehnica

In cadrul axei prioritare de Asistenta Tehnica vor fi implementate actiunile de
comunicare si formare pentru personalul AM POSDRU si al organismelor intermediare, in
timp ce Programul Operational de Asistenta Tehnica va elabora un plan de comunicare mai
cuprinzator care va include actiuni publicitare pentru investitiile structurale ca un pachet
global.In plus, activitatile de formare din cadrul PO AT vor acoperi o gama mai larga de teme
abordate pentru AM si OI.
Complementaritatea cu Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală
Este binevenit faptul ca FEDRA sustine dezvoltarea capitalului uman in zonele rurale, mai
ales ca pentru Romania aceasta categorie de populatie este una importanta. Planul National
Strategic pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala inclus aceasta prevedre in stratgia sa si se va
adresa de asemenea oamenilor din zonele rurale, urmarind reorientarea acestora catre
activitati care nu tin de agricultura. Planul National Strategic va oferi in acelasi timp si
formare in activitati agriole.
Pentru oamenii implicati in agricultura sau inagricultura de subzistenta POSDRU va finanta
pregatirea vocationala doar in activitati neagricole, in scopul orientarii acestora catre sectorul
serviciilo. De asemenea va fi promovata indrumarea, consilierea si instruirea pentru
antreprenoriat in domeniile de activitate neagricole.
88
România
Posibilele suprapuneri ale operatiunilor POSDRU si ale Planului National Strategic, care
ofera instruire in activitati neagricol pentru persoanele din zonele rurale, vor fi evitate pe baza
criteriilor de eligibilitate ce vor fi stabilite in cadrul Comitetului de Monitorizare pentru
POSDRU, unde va fi prezent si un reprezentant al Ministerului Agriculturii, Padurilor si
Dezvoltarii Rurale.
4. PLANUL FINANCIAR
Planul financiar al POSDRU a fost elaborat in corelatie cu planul financiar al Cadrului
National Strategic de Referinta al Romaniei pentru perioada 2007-2013. POSDRU va fi
finantat din Fondul Social European. Alocatia din FSE pentru POSDRU va reprezenta 84%
din valoarea totala a Programului. Contributia nationala este estimata la 661 milioane de euro.
Cele trei prioritati vizate pentru dezvoltarea resurselor umane in Romania sunt sustinute de
alocatiile propuse, ceea ce indica importanta acordata fiecareia dintre interventiile FSE in
POSDRU al Romaniei:
i. Promovarea procesului de invatare pe intreg parcursul vietii si a adaptabilitatii
fortei de munca si a intreprinderilor(AP 2 si3), cu o pondere in alocatiile financiare de
40%;
ii. Promovarea masurilor active de ocupare pentru populatia inactiva, in special pentru
persoanele care traiesc din agricultura de subzistenta, tinerii someri si somerii de luga durata,
precum si integrarea pe piata muncii si incluziunea sociala a grupurilor vulnerabile (AP 4, 5 si
6): 33%;
iii. Educatia si instruirea in sprijinul cresterii si dezvoltarii societatii bazate pe
cunoastere, avand ca obiectiv modernizarea sistemelor de educatie si formare initiala si
continua, inclusiv sprijinirea educatiei si cercetarii universitare ( AP 1): 22%.
Alocarile financiare pe axe prioritare au luat in considerare dificultatile ce au reiesit din
capitolul de analiza si din analiza SWOT. Cifrele si indicatorii actuali au fost comparati cu
obiectivele de la Lisabona revizuite in ceea ce priveste societatea bazata pe cunoastere, in
principal participarea la invatarea pe toata durata vietii, adaptabilitatea si promovarea
cercetarii stiintifice in sectoarele economice cu plus-valoare ridicata. La aceasta au fost avute
in vedere alocari echilibrate intre atingerea obiectivelor de la Lisabona si Liniile Directoare
Strategice Comunitare, propunandu-se masuri active de ocupare si actiuni intensificate pentru
promovarea incluziunii sociale a persoanelor ce apartin grupurilor vulnerabile.In acest scop au
fost propuse axe prioritare si domenii cheie de interventie ce se adreseaza acestor doua directii
complementare de dezvoltare a resurselor umane si au fost stabilite obiective care vor trebui
atinse pana la sfarsitul anului 2015.
Invatarea pe toata durata vietii si promovarea adptabilitatii lucratorilor si

intreprinderilor reprezinta principalul obiectiv al POSDRU. Formarea profesionala continua
ramane in continuare o provocare majora deoarece participarea la formarea continua se afla la
cel mai scazut nivel in Europa: 1,1% in 2001, 1,1% in 2002, 1,3% in 2003, 1,5% in 2004,
1,6% in 2005, iar cresterea accesului angajatilor la formare este una dintre provocarile
identificate initial in JAP, in vederea atingerii obiectivelor de la Lisabona.Operatiunile incluse
in vederea asigurarii participarii la formarea profesionala ori recuperarea lipsurilor din
educatia de baza pentru anumite categorii de populatie reprezinta o parte importanta a
programului. Participarea lucratorilor la formare profesionala, mai ales a celor cu nivel scazut
de calificare, a fost identificata ca foarte scazuta.
In acelasi timp, promovarea adaptabilitatii intreprinderilor si angajatilor pentru a raspunde la
schimbarile economice, sub forma promovarii spiritului antreprenorial si a inovatiei,
conditiile de munca moderne, flexibile si cu o productivitate a munciisporite, constituie un alt
domeniu de interventie sustinut de POSDRU. Anchetele realizate in cadrul IMM-urilor au
89
România
evidentiat necesitatea creerii de noi produse/servicii, elaborarii de strategii si politici

cooperatiste, de noi procese tehnologice etc.
Promovarea de masuri active pe piata muncii pentru someri si populatia inactiva,

inclusiv pentru persoanele din zonele rurale ocupate in agricultura de subzistenta, a fost
inclusa printre celelalte masuri importante pentru dezvoltarea resurselor umane in Romania.
Rata ocuparii populatiei cu varsta de munca in 2005 situeaza Romania la o distanta de 12,3
puncte procentualefata de obiectivele de la Lisabona stabilite pentru a fi atinse in 2010-rata
generala a ocuparii de 70%. In privinta populatiei din zonele rurale, aceasta apare ca fiind cea
mai saraca ( 66,7% din totalul populatiei sarace) si riscul de saracie este mult mai mare in
cadrul acestui mediu de rezidenta din cauza ocuparii in activitati de subzistenta si a lipsei unor
venituri importante.
In acelasi timp, modernizarea SPO a fost vazuta ca o componenta importanta in spectrul
institutiilor de pe piata muncii chemate sa aduca o contributie importanta la functionarea
eficienta a acestei piete. Analiza a relevat necesitatea dezvoltarii competentelor personalului
care ar trebui sa permita o compatibilitate a aptitudinilor acestuia cu necesitatile de asigurare a
unor servicii specializate. In timp ce in 2004 numarul functionarilor publici formati era de
aproximativ 30% din numarul total al personalului, in 2005 procentul era de numai 25%.
Promovarea (re)integrarii persoanelor cu risc de excludere sociala a fost consideratala fel de
importanta in vederea facilitarii intoarcerii lor pe piata muncii si a participarii lor la aceasta.
Dupa cum s-a prezentat in analiza la sfarsitul lui martie 2005, 12 148 de tineri din sistemul de
stat de protectie a copilului, aveau varste cuprinse intre 14 si 17 ani, iar 6 329 aveau peste 18
ani. Cifrele privind populatia rroma variaza de la 535 000 persoane conform inregistrarilor de
la recensamantul din 2002, pana la 2,5 milioane, numar avansat de catre Federatia Etnica a
Populatiei Rome din Romania. Oricat de mare ar fi aceasta plaja, numarul etnicilor rromi care
au dificultati in integrarea pe piata muncii este mare. Din populatia totala activa ( 22,9% ),
28,5% erau someri cautand un loc de munca. Circa 41% din cei ocupati lucrau in agricultura (
din care o treime sunt femei) si 31%sunt muncitori necalificati. Mai mult, populatia rroma
intampina deficiente majore privind formarea profesionala. Peste 70% din populatia rroma nu
are calificare sau desfasoara care nu necesita o pregatire vocationala formala.
Modernizarea sistemelor de educatie si formare initiala si continua, ridicarea gradului de

pregatire profesionala a profesorilor si a instructorilor, prrecum si promovarea educatiei
universitare si a cercetarii,prin programe doctorale si postdoctorale, reprezinta cea de a treia
mare prioritate finantata prin POSDRU. Datele disponibile pentru anul scolar 2005/2006
indica o reducere a numarului inmatricularilor cu 4,46% comparativ cu anul scolar
2000/2001. Cea mai importanta scadere se inregistreaza in cazul inmatricularilor in scolile
primare si in gimnazii, respectiv cu 17,97% si 32,51% in perioada de referinta ( 2000/2001-
2005/2006). Analiza a aratat de asemenea ca atractivitatea redusa a carierei didactice,
rigiditatea relativ persistenta in traseele profesionale ale profesorilor, contribuie la reducerea
numarului personalului didactic. In ceea ce priveste resursele umane in domeniul cercetarii in
Romania, in 2004, numarul angajatorilor din cercetare si dezvoltare raportat la suta de
angajati era de 0,46. Acest procent este de 3 ori mai mic decat cel al UE-15 (1,41% angajati in
cercetare si dezvoltare). Numarul angajatilor din cercetare-dezvoltare, mai ales al
specialistilor cu inalta calificare, a inregistrat o tendinta continua de scadere. Asa cum s-a
mentionat anterior, analiza socio-economica si analiza SWOT a furnizat informatiile pe baza
carora a fost elaborata strategia POSDRU. Tottusi, pornind de la alocarea POSDRU si de la
numeroasele domenii de interventie identificate, au trebuit sa fie stabilite obiectivele pe care
trebuie sa le atinga programul. La acestea, au fost evaluate de asemeni, tipurile de operatiuni
care pot sa rezolve punctele slabe atat la nivel de sistem, cat si la nivel individual si au fost
estimate costurile pentru fiecare tip de operatiune. O dificultate a fost intampinata in stabilirea
90
România
obiectivelor in legatura cu estimarea costurilor pe fiecare tip de operatie, stiind ca un anumit

obiectiv, de exemplu incluziunea sociala a grupurilor vulnerabile, poate fi atins prin diverse
programe, cu diverse operatii si astfel cu diferite costuri.
Tabelul 38. Planul financiar POS DRU al angajamentul anual pentru fiecare fond din
programul operaţional
Referinţa programului operaţional (număr CCI):
Anul, după sursa programului, în euro:
Fond de Coeziune Total

Fond structural (FSE)
(1)
(2) (3)=(1)+(2)
2007 212,973,834 - 212,973,834
2008 330,141,809 - 330,141,809
2009 452,584,803 - 452,584,803
2010 538,429,514 - 538,429,514
2011 595,593,519 - 595,593,519
2012 666,545,305 - 666,545,305
2013 679,876,212 - 679,876,212
Total 2007-2013 3,476,144,996 - 3,476,144,996
Notă: toate fondurile sunt pentru regiuni fără suport de tranziţie
Tabelul 39. Planul financiar POS DRU, pentru întreaga perioadă de programare
referitor la suma alocării financiare totale corespunzătoare fiecărui fond în programul
operaţional, contribuţia naţională şi rata de rambursare pe axe prioritare
Referinţa programului operaţional (număr CCI):
Axe prioritare pe surse de finanţare (în euro)
Bugetul indicativ al
Pentru informare
Fonduri Contribuţia contribuţiei naţionale Rata de
Total fonduri
comunitare naţională Fond public Fond privat cofinanţare*
(e)= (a)+ (b) Contrib Altă
(a) (b)= (c)+ (d) naţional naţional (f)= (a)/(e)
uţia BEI finanţare
(c) (d)
Axa
797,803,852 184,366,771 184,366,771 - 982,170,623 81,23 - -
prioritară 1
Axa
911,775,830 124,390,157 62,326,716 62,063,441 1,036,165,987 88,00 - -
prioritară 2
Axa
450,189,225 109,637,983 49,280,008 60,357,975 559,827,208 80,42 - -
prioritară 3
Axa
176,656,531 31,174,749 31,174,749 - 207,831,280 85 - -
prioritară 4
Axa
476,402,774 78,462,068 64,471,803 15,990,265 554,864,842 85,86 - -
prioritară 5
Axa
524,270,996 108,563,760 100,765,798 7,797,962 632,834,756 82,84 - -
prioritară 6
Axa
139,045,788 24,537,593 24,537,593 - 163,583,381 85,00 - -
prioritară 7
Total 3,476,144,996 661,133,081 514,923,438 146,209,643 4,137,278,077 84,02 - -
* Rata de cofinanţare pentru toate axele prioritare este raportată la un cost total de bază (public şi privat)
91
România
5. IMPLEMENTAREA
5.1. Managementul
Cadrul general pentru implementarea POS DRU
În conformitate cu Art. 58 (1) din Regulamentul General (EC) Nr. 1083/2006 , pentru
implementarea POS DRU au fost desemnate următoarele autorităţi responsabile:
Autoritatea de Management– Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei,(HG

Nr. 497/2004).
Organisme Intermediare pentru POSDRU

- 8 OI regionale în subordonarea MMSSF;
- Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca ( HG Nr. 1179/2004);
- Directia OI POSDRU, Ministerul Educatiei si Cercetarii ( HG Nr. 1179/2004);
- Directia Generala pentru Invatamant Superior, Ministerul Educatiei si Cercetarii;
- Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile;
- Fondul Roman pentru Dezvoltare Sociala.
Autoritatea de Management pentru POS DRU
Autoritatea de Management este responsabila pentru gestionarea si implementarea

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane in conformitate cu
principiul managementului financiar solid si separarii functiilor.
AM POS DRU organizata ca o directie generala cu un număr de 77 de posturi si include:

Directia pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Agentia de
Implmentare Phare si Unitatea de Implementare a Programului Phare.
Directia pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

cuprinde urmatoarele unitati:
- Programare
- Evaluare
- Monitorizarea si administrarea sistemului IT
- Management Finanaciar si Control
Agentia de Implementare Phare, actioneaza ca autoritate de contractare pentru scheme de

grant in cadrul componentei Coeziune Economica si Sociala, prioritatea Dezvoltarea
Resurselor Umane aProgramului National Phare 2004-2006.
Unitatea de Implementare a Programului Phare actioneaza ca autoritate de implementare

pentru proiectele de constructie institutionala (asistenta tehnica si furnizare/livrare) in cadrul
componentei Coeziune Economica si Sociala, prioritatea DRU a Programului National Phare
2004-2006. Aceasta unitate raporteaza secretarului de stat responsabil cu afacerile europene si
relatiile externe.
Unitatea de audit pentru POS DRU este organizată în cadrul Direcţiei de Audit Intern şi
Control a MMSSF, sub coordonarea directă a ministrului. Raportarea directă către ministru
asigură independenţa funcţională auditorilor interni.
92
România
Unitatea de Control al Fondurilor Comunitare asigura controlul pe baza rapoartelor de

iregularitati si emite rapoartele executorii pe baza carora debitele neacoperite, in caz de
frauda, sunt recuperate prin actiunile Agentiei Nationale pentru Administrare Fiscala,
Unitatea Sef de Misiune pentru FSE, asigura cordonarea tehnica orizontala a interventiilor
FSE pentru Dezvoltarea Resurselor Umane si Dezvoltarea Capacitatii Administrative.
Organisme intermediare POS DRU

POSDRU va fi implementat de catre urmatoarele 14 Organisme Intermediare
In vederea eliminarii disparitatilor regionale, cele 8 organisme intermediare reggionale vor

avea o abordare regionala rezultand din particularitatile inregistrate in fiecare regiune. Cele 8
OI-re regionale vor fi responsabile pentru implementarea Axei Prioritare 3. „Cresterea
adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderilor” domeniile cheie de interventie 1
„Promovarea culturii antreprenoriale” si 2 „Instruirea si sprijinirea intreprinderilor si
angajatorilor in vederea promovarii adaptabilitatii”; Aza Prioritara 5 „Promovarea masurilor
active de ocupare”, domeniul cheie de interventie 1 „Dezvoltarea si implementarea masurilor
active de ocupare”; si Axa Prioritara 6 „Promovarea incluziunii sociale”, domeniul cheie de
interventie 2 „Imbunatatirea accesului si a participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii”
3 „Promovarea sanselor egale pe piata muncii” si 4 „Initiative transnationale pe piata globala
a muncii”.
Cele 8 Organisme Intermediare Regionale corespund celor 8 regiuni de dezvoltare:

- Regiunea 1 Nord-Est
- Regiunea 2 Sud-Est
- Regiunea 3 Sud-Muntenia
- Regiunea 4 Sud- Vest Oltenia
- Regiunea 5 Vest
- Regiunea 6 Nord-Vest
- Regiunea 7 Centru
- Regiunea 8 Bucuresti-Ilfov.
Organismele Intermediare Regionale sunt structurate pe trei compartimente:
-implementare, monitorizare, evaluare
-management financiar si control
-IT
Cele 8 organisme intermediare regionale vor sprijini implementarea POSDRU in acele
domenii de competenta care au fost dezvoltate in perioada implementarii programului Phare
2004-2006. In acest sens proiectele de tip FSE care au fost implementate de catre cele 8 OI-re
regionale in domeniul capitalului uman, in ceea ce priveste masurile active pe piata muncii si
incluziunea sociala a persoanelor apartinand grupurilor vulnerabile, a reprezentat un element
de baza in desemnarea lor ca structuri de implementare a POSDRU si in delegarea catre
acestea a unor sarcini specifice, asa cum este prevazut in Acordul de Implementare.
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
Organismul Intermediar din cadrul ANOFM raspunde de implementarea Axei Prioritare „

Modernizarea Serviciului Public de Ocupare”.
Potrivit HG nr. 1700/2004 pentru modificarea şi completarea Statutului Agenţiei Naţionale

pentru Ocuparea Forţei de Muncă (M.O. nr. 968/2004), OI POS DRU este organizat la nivel
93
România
de Direcţie, având în subordine următoarele servicii specializate pentru:

− Programare, Evaluare
− Monitorizare, Management financiar şi control
− Managementul sistemului informatic
Obiectivele urmarite in cadrul Axei Prioritare 4 au recomandat ANOFM drept institutie ce va

reliza operatiile legate de modernizarea SPO. ANOFM a initiat deja procesul de crestere a
aptitudinilor si competentelor angajatilor sai si a stabilit jaloanele privind imbunatatirea
calitatii serviciilor asigurate, ca si cresterea gradului de satisfacere a clientilor ANOFM:
someri, angajatori si solicitanti de locuri de munca. Proiectele finantate din FSE vor fi
elaborate de experti ANOFM in asigurarea unor masuri active de ocupar, care sunt constienti
in cel mai inalt grad de necesitatile de dezvoltare in domeniul unor servicii de calitate,
moderne, flexibile, orientate catre client.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Pentru implmentarea POSDRU au fost desemnate 3 organisme intermediare la nivelul

Ministerului Educatiei si Cercetarii.
Necesitatea asigurarii unei capacitati administrative corespunzatoare pentru implementarea

Axelor Prioritare 1 si 2 presupune o aranjare a arhitecturii institutionale bazata pe cele mai
recomandate si experimentate structuri in gestionarea fondurilor comunitare (de pre-aderare)
in domeniul educatiei initiale si al formarii profesionale continue. Din aceasta perspectiva,
capacitatea administrativa totala va creste de 3 ori, asigurand astfel o rata crescuta de
absorbtie. Asigurandu-se acest lucru, operatiunile urmarite de catre ficare organism
intermediar din Ministerul Educatiei si Cercetarii, in ceea ce priveste (1) modernizarea
ofertelor generale de educatie initiala, (2) formarea profesionala continua si (3) programele
doctorale si postdoctorale, vor fi mai bine abordate de catre respectivele OI-re desemnate.
OI POSDRU este responsabil pentru implementarea axelor prioritare 1 „Educatie si formare
in sprijinul cresterii si dezvoltarii societatii bazate pe cunoastere” domeniile cheie de
interventie 1 „Acces la educatie de calitate si FPC, 2 „Calitate in invatamantul superior”, 3
„Dezvoltarea resurselor umane in educatie si instruire” si 4 „Calitate in FPC”. De asemenea
OI PODRU va implementa Axa Prioritara 2 „Conexiunea intre invatarea pe toata durata vietii
si piata muncii”, domeniul major de interventie 2 „Prevenirea si corectarea abandonului scolar
timpuriu”.
OI POS DRU este format dintr-o unitate centrala si 8 unitati regionale. Unitatea centrala
este organizata ca Directie cu 30 de posturi. Structura organizationala cuprinde 2
departamente – Programare si Evaluare ( incluzand dezvoltare parteneriala, informare si
publicitate), Monitorizare, Management Financiar si Audit si unitate IT. Sunt 56 de posturi (7
posturi/regiune) pentru fiecare dintre cele 8 unitati regionale fiecare dintre acestea fiind
structurate dupa cum urmeaza: 2 posturi pentru informare, publicitate şi dezvoltare
partenerială (unde, de asemenea, personalul este implicat în mod curent în activităţile de
progamare), 2 posturi de monitorizare, 2 posturi pentru managementul financiar si un post
pentru contractare si aviz de legalitate.
OI POS DRU din cadrul MEdC vor implementa axele prioritare delegate si domeniile majore
de interventie la nivel national. Abordarea nationala este justificata in fapt de modernizarea
ofertei educationale, de dezvoltarea resurselor umane in educatia initiala si continua precum si
de sprijinul invatamantului superior, operatiuni care vor fi implementate in cadrul
94
România
programelor la nivel national, in folosul elevilor, studentilor, profesorilor si al altor resurse

umane din educatie.
Directia Generala pentru Invatamant Superior (DGIS) va fi responsabila pentru

implementarea Axei Prioritare 1 “Educatie si formare in sprijinul cresterii si dezvoltarii
societatii bazate pe cunoastere”, domeniu cheie de interventie 5 “Programe doctorale si
postdoctorale in sectorul cercetarii”.
Ca parte a Ministerului Educatiei si Cercetarii, Directia Generala pentru Invatamant Superior
a fost identificata drept departamentul avand cea mai relevanta experienta in elaborarea
strategiilor in domeniul programelor doctorale si postdoctorale in Romania. Caracteristicile
programelor doctorale in sprijinul cercetarii si specificitatile in implementare vor fi mai bine
identificate si urmarite prin incredintarea lor in raspunderea acestei structuri specializate a
MedC.
Centrul National pentru Dezvoltarea Invatamantului Profesional si Tehnic va fi

responsabil cu implementarea Axei Prioritare 2 “Legatura intre invatarea pe toata durata vietii
si piata muncii”, domeniul cheie de interventie 1 “Tranzitia de la scoala la viata activa “ si 3
“Acces si participare la FPC”.
CNDIPT a fost printre primele institutii din Romania care au inceput implementarea
programelor Phare in domeniul formarii profesionale continue. Experienta sa de multi ani in
managementul asistentei finanaciare nerambursabile din partea UE a fost elementul
determinanat in selectionarea acestei structuri in capacitatea acestuia ca OI POSDRU. In
acelasi timp, rata de absorbtie inregistrata de CNDIPT a fost una dintre cele mai inalte in
randul structurilor de implementare Phare. Principalele responsabilitati ale CNDIPT legate de
asigurarea unui management al programului eficient din punct de vedere al costurilor, ca si
evitarea oricaror conflicte de interese sau a partialitatii in procedurile de selectie a proiectului.
Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (FDSC) va implementa Axa Prioritara 3

“Cresterea adaptabilitatii fortei de munca si a companiilor”, domeniul cheie de interventie 3
“Dezvoltarea parteneriatelor si incurajarea initiativelor pentru partenerii sociali si societatea
civila” si Axa Prioritara 6 “Promovarea incluziunii sociale”. Domeniul cheie de interventie 1
“Dezvoltarea economiei sociale”.
FDSC a fost infiintata in 1994 pentru a derula primul Program de Dezvoltare a Societatii
Civile. In activitatile sale de implementare fundatia si-a dovedit capacitatea de a lansa
programele, de a organiza selectiile intr-un mod corect si profesional, de a organiza activitatea
de contractare in mod corespunzator si de a asigura un management transparent.
In cadrul Programului Operational pentru Societatea Civila, din 1994, FDSC a asigurat
granturi la peste 1350 de promotori de proiecte, organizatii neguvernamentale si institutii
publice.Programul derulat de FDSC a avut o rata de contractare de 100-130% si o rata de
absorbtie de 96-99%.
Fondul Roman de Dezvoltare Sociala (FRDS) va implementa Axa Prioritara 5, domeniul

cheie de interventie 2 “ Promovarea sustenabilitatii pe termen lung a zonelor rurale in privinta
dezvoltarii resurselor umane si a ocuparii”.
FRDS este o organizatie neguvernamentala de interes public infiintata sub coordonarea
Guvernului Romaniei. Operatiunile implementate au vizat activitati generatoare de venituri si
creareade oportunitati de locuri de munca, au raspuns la necesitatile locale si au promovat
cooperarea si partenriatul. Schemele globale de grant implementate s-au ridicat la 80 de
milioane USD. Beneficiarii au fost comunitati rurale, comunitati miniere, comunitati de rromi
si grupuri dezavantajate. In prezent, FRDS include un personal permanent format din 30 de
95
România
persoane si 110 experti part time.Pana in 2007 personalul permanent va creste la 48 de

persoane, iar personalul part time vainclude 150 de experti.
AM POSDRU va delega sarcini specifice catre OI POSDRU pentru implementarea PO. In
acest scop se vor incheia acorduri stipuland drepturile si obligatiile AM siOI, in ceea ce
priveste evaluarea si selectarea proiectelor, monitorizarea, raportarea, managementul financiar
si sistemele de control, informarea si publicitatea etc.
5.2. Monitorizare şi Evaluare
Comitetul de monitorizare
Comitetul de Monitorizare va fi instituit prin decizie guvernamentală în termen de 3 luni

de la aprobarea programului operaţional (conform Regulamentului General). Comitetul de
Monitorizare POS DRU va cuprinde reprezentanţi ai:
− AM POS DRU;
− AM CSF (MFP);
− OI POS DRU;
− Ministerului Economiei si Comertului;
− Ministerului Administratiei si Internelor;
− Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale;
− Ministerului Integrarii Europene;
− Partenerilor din cadrul instituţiilor centrale;
− Partenerilor din mediul academic;
− Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse;
− Societăţii civile;
− Autorităţii de Audit;
− Autorităţii de Plată/Certificare;
− Consiliului Concurenţei;
− Sindicatelor reprezentative;
− Organizatii reprezentative ale angajatorilor;
− Organizatii non-guvernamentale reprezentative;
− Reprezentantul Comisiei Europene.
Comitetul de Monitorizare se va asigura de eficienţă şi calitatea implementării POS

DRU, va asigura conformitatea cu legislaţia comunitară şi naţională şi va supraveghea
îndeplinirea obiectivelor POS DRU printr-o utilizare raţională a resurselor alocate.
Comitetul de Monitorizare are următoarele atribuţii:
a) va aproba criteriile de selecţie a proiectelor finanţate prin POS DRU, criteriile de

selecţie vor fi revizuite în concordanţă cu cerinţele de programare;
b) va urmări periodic progresul realizat în atingerea obiectivelor specifice ale
programului operaţional pe baza documentelor înaintate de Autoritatea de
Management;
c) va examina rezultatele implementării, în special atingerea indicatorilor stabiliţi
pentru fiecare axă prioritară;
d) va aproba raportul anual şi raportul final privind implementarea programului,
înainte ca acestea să fie trimis Comisiei;
e) va fi informat cu privire la raportul de control anual şi asupra comentariilor
Comisiei pe baza acestui raport.
96
România
Comitetul de Monitorizare îşi va stabili propriile reguli de organizare şi procedurile de

lucru, precum şi modalitatea de luare a deciziilor. AM POS DRU conduce Comitetul de
Monitorizare şi asigură secretariatul.
(32)
Rapoartele anuale de Implementare şi Raportul Final
AM POS DRU va furniza Comisiei Europene, anual, începând cu 2008, un raport de

implementare al POS DRU şi un raport final după încheierea perioadei de programare. AM
POS DRU împreună cu organismle intermediare au responsabilităţi în elaborarea acestor
rapoarte.
Rapoartele de implementare trebuie să includă următoarele informaţii:

− progresele făcute în implementarea POS DRU şi axelor sale prioritare comparativ cu
indicatorii stabiliţi – stadiul de implementare a proiectelor;
− implementarea financiară – defalcarea cheltuielilor efectuate pe fiecare axa prioritara ,
distribuţia acestora pe contribuţia naţională şi contribuţia FSE;
− etapele parcurse de către AM POS DRU şi Comitetul de Monitorizare în scopul de a
asigura calitatea şi eficienţa implementării, în special:
• măsuri de monitorizare şi evaluare, inclusiv bazele de date stabilite;
• un rezumat al tuturor dificultăţilor întâlnite în implementare şi toate măsurile
luate;
• modul de folosire al asistenţei tehnice;
• măsurile întreprinse pentru asigurarea publicităţii şi furnizarea informaţiilor
privind POS DRU
− o declaraţie privind respectarea legislaţiei comunitare privind implementarea POS
DRU;
Evaluarea POS DRU
Regulament cadru
Evaluarea Programului Operaţional este o activitate inseparabilă de aranjamentele

generale de management şi implementare ale PO, ca un instrument pentru evaluarea
relevanţei, eficienţei, eficacităţii asistenţei financiare derulate, precum şi impactul şi
sustenabilitatea rezultatelor obţinute.
Condiţiile de executare a activităţile de evaluare sistematică a Programului
Operaţional şi regulile generale pentru aceste activităţi sunt prevăzute în Regulamentul
Consiliului (CE) nr.1083/2006, stabilind prevederile generale ale Fondului European de
Dezvoltare Regională, Fondului Social European şi Fondului de Coeziune (Articolele 47-49),
denumit în continuare “Regulamentul General al Consiliului”.
Tipuri de evaluare de realizat
În conformitate cu dispoziţiile articolelor 48 si 49 din Regulamentul General al Consiliului,

vor fi realizate trei tipuri principale de evaluare pentru POS DRU:
Evaluarea ex-ante (înainte de începerea implementării PO)
Evaluarea în curs (în perioada de implementare a PO)
Evaluarea ex-post.
97
România
Evaluarea ex-ante. Pentru perioada de programare 2007-2013, evaluarea ex-ante va fi

realizată de către un evaluator extern (un singur contractor) pentru fiecare PO.
(33)
Evaluarea în curs desfăşurată în cursul perioadei de implementare a POS DRU: va fi de trei

feluri – a) intermediară b)ad hoc şi c) pe teme transversale, după cum urmează:
Evaluarea intermediară va urmări îmbunătăţirea calităţii, eficacităţii şi consistenţei asistenţei

precum şi strategia şi implementarea programelor operaţionale. Evaluările intermediare vor
sprijini procesul de management al PO prin analizarea problemelor care apar în timpul
implementării şi vor propune soluţii specifice de îmbunătăţire a sistemului de operare.
Vor fi două evaluări intermediare ale PO: o evaluare va fi realizată la sfârşitul lui 2009
sau la începutul anului 2010 şi o altă evaluare în anul 2012. Prima evaluare intermediară va
examina progresul până la data respectivă în ceea ce priveşte implementarea PO, privind în
mod special domeniile precum managementul PO, în timp ce a doua evaluare intermediară se
va axa pe priorităţile privind următoarea perioadă de programare.
Evaluările ad-hoc se vor efectua în cazul în care monitorizarea programului evidenţiază o

deviere semnificativă faţă de obiectivele stabilite iniţial sau acolo unde se fac propuneri
pentru revizuirea programelor operaţionale. Evaluările ad-hoc pot aborda, de asemenea, fie
aspectele privind implementarea ori managementul unei Axe Prioritare sau al unui domeniu
cheie de intervenţie, fie pot fi “tematice”.
Evaluările ad hoc şi intermediare vor fi coordonate de unitatea de evaluare a Autorităţii de

Management şi vor fi externalizate unor evaluatori independenţi.
Evaluările pe teme transversale vor fi realizate acolo unde evaluarea este de natură orizontală
şi completarea evaluării necesită implicarea a mai mult de un program operaţional. Aceste
evaluări pot examina evoluţia tuturor sau a unui grup de Programe Operaţionale privind
priorităţile Comunitare şi naţionale. De asemenea, ele pot examina anumite probleme de
management de-a lungul tuturor Programelor Operaţionale. Evaluarea pe teme transversale va
fi coordonată de către Unitatea Centrală de Evaluare din cadrul Autorităţii de Management
pentru Cadrul de Sprijin Comunitar şi va fi încredinţată consultanţilor externi.
Obiectivele specifice, chestionarele de evaluare, sarcinile şi rezultatele urmărite ale

evaluărilor intermediare, ad hoc şi transversale vor fi definite separat pentru fiecare evaluare
care se va efectua .
Evaluările ex-post vor fi efectuate de către Comisie, în strânsă cooperare cu Statul Membru
şi Autorităţile de Management, potrivit articolului 49(3) din Regulamentul General al
Consiliului(CE) No 1083/2006.
Comisia poate, de asemenea, să efectueze evaluări strategice, precum şi evaluări legate

de monitorizarea programelor operaţionale, în conformitate cu art. 4(1) si(2) din
Regulamentul General al Consiliului(EC) No 1083/2006.
Cadrul instituţional pentru evaluare
98
România
Cadrul instituţional naţional pentru evaluare cuprinde 2 niveluri:

• un nivel general de coordonare asigurat de către Unitatea Centrală de Evaluare
stabilită în cadrul structurii AMCSC, Ministerul Finanţelor Publice;
• un nivel funcţional, compus din unităţile de evaluare stabilite în cadrul
fiecărei AM.
Rolul de coordonare al Unităţii Centrale de Evaluare poate fi rezumat după cum

urmează:
(i) îndeplinirea evaluărilor transversale;

(ii) furnizarea activităţilor de construcţie instituţională pentru a sprijini şi dezvolta
capacitatea operaţională a unităţilor de evaluare stabilite în cadrul Autorităţilor de
Management ale Programelor Operaţionale;
(iii) furnizarea în mod general a activităţilor de asigurare a calităţii pentru a garanta calitatea
tuturor evaluărilor.
Unitatea de evaluare stabilită în cadrul Autorităţii de Management POS DRU va fi

responsabilă pentru coordonarea următoarelor tipuri de evaluări pe parcursul implementării:
(i) Evaluări intermediare şi
(ii) Evaluări ad hoc.
Unitatea de evaluare va acţiona în cooperare cu Comitetul de Monitorizare şi va

interacţiona permanent cu Unitatea Centrală de Evaluare.
Planurile de Evaluare
Unitatea de evaluare a Autorităţii de Management va elabora Planul de Evaluare, care

cuprinde activităţile indicative de evaluare pe care intenţionează să le îndeplinească în
diferitele faze de implementare ale programului, resursele financiare şi umane indicative
alocate pentru fiecare activitate de evaluare, acţiunile urmărite pentru construcţia
instituţională, precum şi responsabilităţile care îi revin. Această planificare va fi realizată în
conformitate cu noul Regulament privind Fondurile Structurale; cu documentele
metodologice de lucru privind evaluare emise de către Directoratul General pentru Politică
Regională, al Comisiei Europene cu documentele metodologice de lucru privind evaluarea
emise de către AMCSC-Unitatea Centrală de Evaluare.
Aranjamente de funcţionare
Vor fi stabilite Comitete de Coordonare pentru fiecare evaluare în vederea îndeplinirii

cel puţin a următoarelor sarcini: stabilirea termenilor de referinţă pentru evaluările
individuale, facilitarea accesului evaluatorului la informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini
activităţile de lucru; sprijinirea activităţii de evaluare în special din punct de vedere
metodologic; se asigură că termenii de referinţă sunt riguros respectaţi şi urmăriti; exercitarea
controlului calităţii privitor la evaluarea efectuată. Sub coordonarea Unităţii Centrale de
Evaluare va fi stabilit în cadrul AM POS DRU un mecanism de urmărire a recomandărilor
evaluării.
În ceea ce priveşte accesul la rezultatele evaluării, rezumatul rapoartelor de evaluare
va fi pus la dispoziţia publicului. Mijloacele de comunicare vor fi vizibil identificabile şi
accesibile.
99
România
5.3. Management financiar şi control
Ministerul Finanţelor Publice este desemnat de către Statul Membru să îndeplinească

rolul de Autoritate Naţională de Certificare pentru toate PO-urile, responsabil pentru
certificarea declaraţiilor de cheltuielilor şi a cererilor de plată înainte de a fi trimise Comisiei,
în conformitate cu prevederile Art. 61 din Regulamentul General 1083/2006. Autoritatea de
Certificare este constituită pe structura Fondului Naţional (FN) şi foloseşte experienţa de pre-
aderare.
Statul Membru desemnează o unitate separată a Fondului Naţional care va funcţiona ca
Organism Competent pentru Plăţi, responsabil cu primirea tuturor plăţilor din FEDR, FSE şi
Fondul de Coeziune, structură stabilită de către Comisie pentru toate PO-urile şi pentru
transferul fondurilor din resursele Comunităţii către beneficiari (cum este stipulat în Articolul
75(2) din Regulamentul General 1083/2006).
Un organism înfiinţat pe lângă Curtea de Conturi a României a fost desemnat ca
Autoritate de Audit pentru toate PO-urile.Conform cerinţelor articolului 62 din Regulamentul
General 1083/2006 este independentă operaţional de Autorităţile de Management, Autoritatea
de Certificare şi Organismul Competent pentru Plăţi.
Autoritatea de Certificare şi Organismul Competent pentru Plăţi – vor fi

responsabile, în special, pentru:
1) Certificare– elaborarea şi transmiterea la Comisie a unei declaraţii de certificare a

cheltuielilor şi a solicitărilor de plată în format electronic;
Se certifică faptul că:

• declaraţia de cheltuiali este exactă, rezultă dintr-un sistem de contabilitate sigur şi se
bazează pe documente justificative verificabile;
• cheltuielile declarate corespund legislaţiei în vigoare la nivel naţional şi la nivel
comunitar şi au fost efectuate în legătură cu operaţiile selectate pentru finanţare în
concordanţă cu criteriile aplicabile programului şi în acord cu regulamentele naţionale
şi comunitare;
În acest scop, sarcinile Autorităţii de Plată sunt următoarele:

− să se asigure că informaţiile primite despre procedurile şi verificările efectuate
referitor la cheltuieli şi incluse în declaraţiile de cheltuieli asigură o bază de
certificare adecvată, care implică următoarele:
o să verifice concordanţa cifrelor solicitate cu baza de date;
o să verifice calcularea corectă a sumei totale a cheltuielilor eligibile;
− să se ţină cont de rezultatele tuturor operaţiunilor de audit realizate de către sau
sub responsabilitatea Autorităţii de Audit/unităţii de audit intern sau Comisiei
Europene.
2) Plăţi – în acest scop se vor întreprinde următoarele activităţi:

• primeşte instrumentele FEDR, FSE şi FC;
• transferă instrumentele FEDR, FSE şi FC şi sumele de co-finanţare (dacă este cazul)
beneficiarilor/ unităţilor de plăţi;
• elaborează şi transmite estimările de cheltuieli Comisiei Europene;
• pe baza evaluărilor AM, întocmeşte şi transmite Comisiei Europene estimări
actualizate de plăţi;
100
România
• returnează CE cheltuielile neeligibile sau instrumentele care nu au fost utilizate,

inclusiv dobânzile plăţilor întârziate;
• ţine un registru contabil cu debitori.
Fiecare AM este responsabilă pentru managementul şi implementarea propriului

program operaţional în mod eficient, efectiv, şi corect în concordanţă cu prevederile
articolului 60 din Regulamentul General (CE). Fiecare AM va coopera în strânsă legătura cu
Autoritatea de Certificare şi Organismul Competent pentru plăţi în îndeplinirea
responsabilităţilor de management financiar şi control pentru a asigura :
• folosirea eficientă a banilor pentru atingerea obiectivelor fiecărui program operaţional;
• folosirea resurselor este în responsabilitatea publică a UE şi a Statelor Membre;
• controlul bugetar este efectiv astfel încât angajamentul este valabil în interiorul
fiecărui program operaţional şi planificarea financiară corespunde:
• contractarea este în limita bugetului;
• achiziţiile de bunuri şi servicii în cadrul fiecărui proiect finanţat:
o se desfăşoară;
o sunt în conformitate cu legislaţia UE şi a Statului Membru;
o reprezintă valoare financiară;
• extrasele financiare care sunt trimise la Comisia Europeana şi la celelalte organisme
sunt corecte, precise şi complete;
o corectitudinea - fondurile sunt utilizate în mod corect;
o exactitatea - fără erori;
o complete - toate articolele relevante au fost incluse;
• plăţile către beneficiari sunt făcute în mod regulat şi fără întârzieri nejustificate sau
deduceri;
• resursele pentru cofinanţare sunt alocate conform planificării;
• plăţile sunt justificate întocmai;
• neregulile sunt notificate în conformitate cu reglementarile UE;
• orice sumă care a fost plătită în mod greşit este recuperată cu rapiditate şi în totalitate;
• sumele neutilizate sau nerecuperate sunt realocate în interiorul respectivului program
operaţional;
• Dezangajarea resurselor trebuie evitată mai ales în relaţia cu regula n+3/n+2;
• închiderea fiecărui program operaţional are loc treptat şi la timp.
În scopul certificării cheltuielilor către Comisia Europeana se realizează verificări pe 4

niveluri :
1) certificarea cheltuielilor la nivelul beneficiarului;
2) certificarea cheltuielilor la nivelul organismelor intermediare
3) certificarea cheltuielilor la nivelul Autorităţii de Management;
4) certificarea cheltuielilor la nivelul Autorităţii de Certificare .
Verificările sunt derulate la nivelul OI care au atribuţii delegate de către AM având la

bază evaluările ei privind capacitatea administrativă. AM va rămâne responsabilă pentru
sarcinile delegate OI. Sarcinile realizate în acest sens nu vor dubla controlul efectuat la nivelul
OI.
34
101
România
Circuitul Financiar al PO
Comisia Europeană
Autoritatea de Audit Transferul pre-finanţării
Sistem de Audit Aprobă şi transferă plăţile interimare la Autoritatea
Verificări pe eşantion de Contractare;
Declaraţie de Validitate Transferă plata finală la AC după aprobarea
(winding-up) documentelor de sprijin specifice documentelor
adiacente
Nivelul 4 al certificării cheltuielilor Autoritatea de Cerificare şi Plată

Verifică existenţa procedurilor de control relevante la nivel
de AM/OI
Dacă este cazul, realizează pe loc verificările la nivel
inferior
Depune cererea de plată interimară + certificarea lor de
către CE, de 3 ori pe an
Depune la CE cereri de plată finală
Transferă sumele neplătite + cheltuielile neeligibile
Execută plăţile către Beneficiari/ unităţile de plăţi
Nivelul 3 al certificării cheltuielilor

Autoritatea de Management/Organism Intermediar Unitatea de Plată
Confirmă că cererile includ doar cheltuielile: (AM)
- care au fost deja prevăzute Face plăţile către
- prevăzute în operaţiunile care au fost Beneficiari
aprobate pentru finaţare în conformitate
cu criteriile şi procedurile de selecţie
- din măsurile pentru care întregul ajutor de
Nivelul 2 al certificării cheltuielilor stat a fost aprobat în mod official de CE
Execută la faţa locului verificări la nivel inferior pe
baza analizei riscului
Se asigură că se execută controale adecvate la nivel
inferior
Depune cereri de plată + certificate AC
Nivelul 1 al certificării cheltuielilor

Beneficiar
Verifică exactitatea, realitatea şi
eligibilitatea cheltuielilor (ex-ante)
Depune cererea de plată la AM/OI+
documentele adiacente
Circuitul Antreprenor
documentelor Emite factura către B
102
România
Sistemul de control intern
Sistemul de control intern este alcătuit din control managerial şi control financiar preventiv,
aplicat tuturor operaţiilor care implică fondurile publice şi/sau patrimoniul public.
Controlul financiar preventiv (CFP) este văzut ca un element important al controlului public
intern, alături de “control managerial”şi “audit public intern”, şi ca un tip de control ex-ante,
însemnând că este organizat pe documente înainte de a deveni angajament legal.
Verificarea sistematică realizată de CFP intern, pentru fiecare operaţiune înaintată spre
control, va lua în considerare:
 Legalitatea, care se referă la respectarea tuturor prevederilor, aplicabile la data
operaţiunii;
 Regularitatea, care se referă la respectarea tuturor principiilor şi regulilor
procedurale;
 Conformitatea, fără a depăşi suma maximă din fondurile externe cu cota-parte din
alocarea bugetară, în conformitate cu legea.
În acelaşi timp, conducătorii diferitelor compartimente de specialitate, care pregătesc şi

înaintează operaţii/documente spre vizare, sunt responsabili, la nivelul lor de competenţă, cu
autenticitatea, regularitatea şi legalitatea documentelor certificate.
Întreaga activitate a Unităţii de Control Financiar Preventiv Intern din cadrul AM POS DRU
se desfăşoară monitorizând cadrul legal stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, ca instituţie
guvernamentală în domeniu, pentru toate instituţiile/organismele din cadrul administraţiilor
fondurilor publice centrale şi locale. În aplicarea acestor regulamente, instituţiile, inclusiv
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, îşi dezvoltă propriile norme, pentru a
putea fi folosite în această activitate specifică.
CFP din cadrul AM POS DRU cuprinde verificările realizate următoarelor categorii de
operaţii:
- contractări;
- solicitări de fonduri (Autoritatea de Certificare şi Plăţi);
- plăţi (autorizaţii de plată - pentru fiecare prefinanţare, plăţi interimare sau finale, ordine de
plată);
- recuperare de fonduri (pentru diferite situaţii: când contractul semnat este terminat, când
suma aprobată ca şi cheltuială eligibilă este inferioară prefinanţării efectuate, când o eroare
sau neregulă având impact financiar a fost identificată).
Identificarea şi raportarea neregulilor
Baza legală este reprezentată de Regulamentul Comisiei nr. 1681/94 cu privire la nereguli şi
recuperarea sumelor greşit plătite pentru finanţarea politicilor structurale, Regulamentul
Consiliului nr 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene şi
Ordonanţa Guvernului României nr. 79/2003 care stabileşte modalităţile de control şi
recuperare a sumelor rezultate din asistenţa financiară nerambursabilă a Uniunii Europene.
Scopul acestei secţiuni este descrierea identificării şi raportării oricărei fraude suspecte şi a
oricăror altor nereguli. Această parte se referă, de asemenea, la importanţa implementării
imediate a acţiunilor corective (incluzând sancţiuni şi intentarea de procese civile sau penale)
considerate necesare ca o consecinţă a investigării unei neregularităţi.
103
România
Neregulile privind prejudiciile de fonduri ale UE mai mici de 10.000 Euro nu se raportează
către Comisie, conform noii legislaţii comunitare, cu excepţia cazului în care aceasta o cere.
În consecinţă, neregulile privind prejudicii mai mari de 10.000 Euro şi toate neregulile
săvârşite cu intenţie trebuie să fie raportate către Comisia Europeană. Aceste rapoarte sunt
colectate şi verificate de către Autoritatea de Certificare/Plăţi şi apoi sunt înaintate Seviciului
de Coordonare Anti-Fraudă (SCAF) pentru a fi transmise trimestrial Oficiului de Luptă Anti-
Fraudă (OLAF). Autoritatea de Plăţi/Certificare primeşte rapoartele de la AM-uri, la care
adaugă propriile rapoarte despre neregulile identificate.
Pentru a avea un proces adecvat de prevenire, identificare şi raportare a neregulilor, a fost

desemnat câte un ofiţer de nereguli la nivelul fiecărei AM, OI şi beneficiar (B). Ofiţerul de
nereguli desemnat la nivelul B prgăteşte rapoartele trimestriale şi le transmite la OI. Ofiţerul
de nereguli desemnat la nivelul OI pregăteşte rapoartele trimestriale şi le transmite AM.
Ofiţerul de nereguli desemnat la nivelul AM pregăteşte rapoartele trimestriale şi le transmite
Autorităţii de Plată/Certficare.
Ofiţerul de nereguli se implică atât din proprie iniţiativă cât şi la sesizările primite. Ofiţerul de
nereguli îşi desfăşoară activitatea în baza Manualului de Nereguli care va fi elaborat la nivelul
fiecărei structuri implicate. (AM, OI şi B).
Audit intern
În cadrul tuturor ministerelor implicate în implementarea Programelor Operaţionale, au fost

stabilite unităţi de audit intern care sunt independente de structurile Autorităţii de
Management (sau a Organismelor Intermediare) şi sunt subordonate direct conducătorului
instituţiilor implicate.
Coordonarea metodologică a acestor unităţi este asigurată de o unitate specială din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice, şi anume Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul
Public Intern (UCAAPI).
Atribuţiile Unităţii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
− elaborarea şi implementarea procedurilor uniforme şi metodologiilor bazate pe

standarde internaţionale aprobate de Uniunea Europeană, incluzând manuale de audit
intern şi proceduri de audit;
− elaborarea de metodologii de management de risc;
− elaborarea Codului Etic al auditorului intern;
− aprobarea normelelor metodologice ale API, pe domeniile de activitate ale auditului
public intern;
− elaborarea unui sistem de raportare pentru rezultatele tuturor activităţilor de audit
public intern şi redactarea unui raport anual;
− verificarea respectării normelor, instrucţiunilor şi Codului Etic de către serviciul de
audit intern în entităţile publice; poate iniţia măsurile corective necesare în cooperare
cu conducătorul respectivei entităţi publice.
− coordonarea sistemului de recrutare şi instruire în domeniul auditului public intern.
Sarcinile Unităţii de Audit Public Intern
Unităţile de Audit Public Intern din cadrul ministerelor care implementează Fonduri
104
România
Structurale şi Fondul de Coeziune au manuale specifice de audit pentru Fondurile Europene.
Conform legii, sarcinile Unităţii de Audit Intern sunt următoarele:
− îndeplinirea activităţilor de audit intern cu scopul de a evalua dacă managementul

financiar şi sisitemele de control ale entităţilor publice sunt transparente şi se supun
normelor legii, periodicităţii, raportului cost/eficienţă, eficacităţii şi eficienţei;
− să informeze UCAAPI despre recomandările care nu au fost urmate de conducătorul
entităţii publice care a fost supusă procesului de auditare şi de consecinţele lor;
− să raporteze periodic în legătură cu constatările, concluzile şi recomandările rezultate din
activităţile de audit;
− să elaboreze un raport anual al activităţilor proprii pentru anul raportat;
− să relateze imediat conducătorului entităţilor publice şi unităţilor de inspecţie în cazul
detectării oricăror nereguli serioase sau cazuri de fraudă.
Autoritatea de Audit
România a stabilit o Autoritate de Audit pentru totate Programele Operaţionale în baza Legii
nr. 200/2005.
Autoritatea de Audit este un organism asociat Curţii de Conturi a României, fără personalitate
juridică, independent din punct de vedere operaţional de Curtea de Conturi şi în acelaşi timp
independent de Autorităţile de Management şi Autoritatea de Certificare.
În conformitate cu prevederile legii 200/2005, art. 142, Autoritatea de Audit are următoarele
responsabilităţi;
− auditarea sistemului, verificarea tipizatelor şi auditul final;

− verificarea şi auditul extern pentru fondurile structurale;
− verificarea anuală a sistemului de management şi control;
− verificarea declaraţiilor de cheltuieli, pe baza unui model adecvat;
− efectuarea verificărilor corespunzătoare cu scopul de a emite declaraţii de încheiere la
finalizarea măsurilor şi programelor;
− verificarea existenţei şi corectitudinii cofinanţării naţionale.
5.4. Informarea şi publicitatea
Toate măsurile privind publicitatea şi informarea în legătură cu Programul Operaţional vor fi

implementate în conformitate cu cerinţele stabilite în Regulamentul Comisiei nr. 1159/2000
(CE).
În conformitate cu acest Regulament, obiectivele măsurilor privind informarea şi publicitatea

vor fi:
- asigurarea transparenţei prin furnizarea de informaţii privind operaţiunile derulate prin
Fondurile Structurale, disponibilitatea fondurilor şi aplicarea procedurilor pentru
beneficiarii potenţiali, la fel şi pentru autorităţiile locale şi regionale, parteneri socio-
economici şi ONG-uri;
- îmbunătăţirea înţelegerii măsurilor comunitare prin creşterea conştientizării în ceea ce
priveşte rolul Fondurilor Structurale şi Uniunii Europene în dezvoltarea regională şi în
sprijinirea coeziunii economice şi sociale în România.
105
România
Sprijinul UE va trebui indicat în conformitate cu prevederile Regulamentului Comisiei mai

sus menţionat şi în toate locaţiile corespunzătoare.
Implementarea activităţiilor de informare şi publicitate privind Fondurile Structurale la nivel

naţional ar trebui executată în acord cu Strategia de Informare şi Publicitate elaborată de
Autoritatea de Management pentru Cadru de Sprijin Comunitar.
Autoritatea de Management POS DRU va elabora Planul de Comunicare. Pentru identificarea

nevoilor de informare, înainte de elaborarea strategiei, va fi dezvoltată o cercetare calitativă în
rândul opiniei publice care va determina informaţiile necesare şi aşteptările grupurilor ţintă. În
acelaşi timp, va fi identificat stilul, mesajul şi conţinutul pachetelor informative şi canalele de
informare care vor putea fi folosite pentru fiecare grup ţintă.
Planul de Comunicare elaborat de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane stabileşte obiectivele, strategia, conţinutul, grupurile
ţintă, alocarea bugetară şi criteriul care va fi folosit pentru evaluarea eficacităţii măsurilor la
fel şi departamentul sau organismul responsabil pentru fiecare măsură privind informarea şi
publicitatea.
În cadrul AM PO DRU vor fi numiţi doi ofiţeri de publicitate şi informare.
5.5. Sistemul informatic de management
Conceptul Sistem Unic de Management al Informaţiei
Sistemul Unic de Management al Informaţiei (SMIS) este un sistem naţional bazat pe o

reţeaua informatică, care sprijină toate instituţiile care implementează CSNR şi Programele
Operaţionale. Sistemul acoperă toate nivelurile de management (Autorităţi de Management,
Organisme Intermediare, Autoritatea de Certificare etc.) în toate stadiile ciclului de
implementare a programului (programare, licitaţii, contractare, monitorizare, evaluare, plăţi,
audit şi control). Principala caracteristică a SMIS este aceea că furnizează utilizatorilor un
singur mecanism pentru îndeplinirea sarcinilor zilnice.
SMIS – arhitectură şi funcţionalităţi

Arhitectura SMIS urmăreşte 3 principii de bază: disponibilitatea datelor (datele sunt direct
disponibile la solicitarea unui utilizator autorizat); confidenţialitatea datelor (datele sunt
furnizate numai utilizatorilor autorizaţi să acceseze acea informaţie specifică); integritatea
datelor (procesarea datelor trebuie să aibe loc numai de către utilizatorii autorizaţi în scopuri
autorizate). Pentru a implementa cele 3 principii menţionate anterior sistemul sprijină
utilizatori multipli împărţiţi într-un număr de grupuri/roluri de utilizatori. În acest fel
nivelurile de acces acordate utilizatorilor sunt organizate şi administrate facil, iar accesul la
informaţii poate fi auditat cu grijă şi înregistrat într-un mod flexibil.
Pentru a asigura un instrument eficient de administrare modelul funcţional al SMIS este bazat
pe un set de subsisteme, care împreună reflectă o gamă largă de funcţionalităţi pe care
sistemul este conceput să le îndeplinească, după cum urmează:
• Programare care permite înregistrarea şi modificarea informaţiei principale pe
CNSR spartă la nivele inferioare pe PO, axă prioritară, domeniu cheie de intervenţie şi
operare;
106
România
• Accesarea şi modificarea proiectului (înregistrarea şi modificarea informaţiei

de bază asupra proiectelor incluzînd contractele38);
• Monitorizarea care permite supravegherea progreselor CNSR la toate nivelele,
faţă de ţintele fixate anterior; el permite de asemenea unificarea automată la capătul
superior a valorii actuale a datelor principale înregistrate de sistem la nivele
inferioare;
• Audit care înregistrează controlul şi informaţiile găsite pe perioada auditării şi
generează raporturile de auditare;
• Administrarea fluxului de fonduri care lucrează cu previziunile de cereri de
plată, intrările de fonduri, veniturile din proiecte, sistări şi acoperiri de fonduri.
Schimbul electronic de date cu Comisia Europeană va fi făcut printr-o interfaţă între SMIS
şi sistemul de management al informaţiilor al CE care în prezent este în dezvoltare în cadrul
proiectului SFC 2007- Schimb electronic de date .
La nivelul MA şi OI, unităţi specializate au fost create, având responsabilitatea

managementului bazei de date pentru întreţinerea POS DRU şi SMS.
38
Contractul este un angajament legal între Beneficiar şi Solicitant sau Furnizorul de servicii, lucrări sau bunuri
pentru implementarea unui proiect.
107
România
6. PARTENERIATUL
În conformitate cu prevederile Capitolului 21 “Politica Regională şi Coordonarea
Instrumentelor Structurale”, recomandările misiunilor de monitorizare ale Comisiei Europene
– Direcţia Generală Politică Regională şi Direcţia Generală Ocupare, Afaceri Sociale şi
Egalitate de Şanse – şi, de asemenea, cu prevederile Regulamentului general privind
Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, pe baza principiului parteneriatului în procesul
programării, Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane a fost
elaborat în cadrul unui proces extins de perteneriat.
În ansamblu, procesul de consultanţă furnizează baza pentru partenerii sociali în ceea ce

priveşte dezvoltarea resurselor umane în anii următori. Dialogul are ca scop:
• obţinerea acordului partenerilor în dezvoltarea obiectivelor prioritare;
• asigurarea transparenţei în procesul de elaborare;
• creşterea angajamentului şi implicării pertenerilor.
Ca instituţie responsabilă pentru administrarea FSE şi coordonarea elaborării POS DRU,

MMSSF, prin AM POS DRU, a iniţiat un proces de consultare cu instituţii relevante atât la
nivel central cât şi local, de asemenea şi cu partenerii sociali şi ONG-urile care activează în
domeniul social.
Parteneriatul inter-instituţional a implicat Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Educaţiei

şi Cercetării, Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperare, Ministerul
Sănătăţii, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Institutul pentru Cercetare în
domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, Comisia Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii
Sociale, Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor, Agenţia Naţională
pentru Romi, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, Autoritatea
Naţională pentru Persoanele cu Handicap, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, Casa
Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, Inspecţia Muncii, alte ministere de
linie şi agenţii relevante.
În plus, consultările au inclus partenerii sociali şi reprezentanţi ai societăţii civile. Aceste

consultări au luat forma unei conlucrări concentrate, aşa cum s-a întâmplat cu grupurile de
ONG-uri care activează constant pe lângă MMSSF şi care au participat permanent în
consultările oficiale iniţiate de către minister. În acelaşi timp, au fost invitaţi pentru consultări
diferite ONG-uri cu experienţă în domeniul social, ca şi în cazul întâlnirilor organizate în
Bucureşti sau la nivel regional.
În vederea acordării unei semnificaţii sporite a consultărilor cu organizaţiile implicate, AM

POS DRU a organizat întâlniri tematice pentru a supune PO dezbaterilor publice. De aceea au
fost organizate întâlniri separate cu sindicatele şi patronatele şi cu reprezentanţii ONG-urilor
active în următoarele domenii:
- protecţia copilului şi a tinerilor de peste 18 ani care au părăsit sistemul de stat pentru
protecţia copilului;
- protecţia persoanelor cu dizabilităţi;
- populaţia romă;
- egaliatatea de şanse între femei şi bărbaţi;
- mediul de afaceri.
Au fost organizate mai multe întâlniri la nivel regional, împreună cu Agenţiile de Dezvoltare
Regională şi Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, unde s-a înregistrat o
108
România
participare mare din partea consiliilor locale, prefecturilor, primăriilor, agenţiilor locale pentru
ocuparea forţei de muncă, inspectoratelor şcolare judeţene, universităţilor, şi mediului de
afaceri – sindicate şi patronate – şi societatea civilă (asociaţii, fundaţii, alte ONG-uri).
Un alt grup ţintă a fost constituit de ONG-urile cu experienţă în derularea fondurilor PHARE,
ca un segment informat de promotori de proiecte viitoare, dar de asemenea, ONG-urile cu
experienţă în oferirea de servicii sociale la nivel local şi naţional, interesate de finanţările prin
FSE.
Aceste întâlniri au fost organizate în mai multe etape în cele 8 centre ale Regiunilor de
Dezvoltare, ex. Bucureşti, Călăraşi, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Piatra
Neamţ, Brăila, de către AM POS DRU şi OI POS DRU. În afară de asta au fost organizate
sesiuni de informare în alte oraşe precum: Bistriţa, Ploieşti, Târgu Jiu, Turnu Severin, Sinaia,
Oradea etc.
AM POS DRU a participat, de asemenea, la Caravana Fondurilor Structurale organizată de

Ministerul Finanţelor Publice în cele 8 regiuni de dezvoltare, cu scopul de a promova PND
2007-2013 şi Programele Operaţionale.
În perioada ianuarie-martie 2006, întâlnirile cu societatea civilă s-au intensificat şi

comunicările legate de POS DRU au fost oferite Asociaţiei Oraşelor din România, Asociaţiei
Municipalităţilor din România, asociaţiilor profesionale şi altor grupuri implicate în
dezvoltarea resurselor umane din cadrul mediului de afaceri.
Mai mult decât atât, versiunea electronică a POS DRU a fost prezentată pe pagina de internet
a MMSSF, astfel încât autorităţile locale, ONG-urile, companiile, persoanale fizice interesate
de Program să poată trimite comentarii.
Rezultatul acestor consultări materializate în propuneri pentru îmbunătăţirea analizei socio-

economice, a analizei SWOT, a Strategiei, la fel şi a domeniilor de intervenţie şi a
operaţiunilor indicative incluse în POS DRU. Aproximativ 1000 de entităţi au fost implicate
în procesul de consultare şi mai mult de 100 de sugestii au fost luate în considerare.
109
România
ANEXE
110
România
Anexa 1 – Tabele, diagrame şi casete de text
Tabelul 1. Sistemul de educaţie iniţială

Nivel de
Vârsta Clasa ISCED Nivel educaţional Tip
calificare
6 Învăţământ post-universitar
Învăţământ 5
Doctorat universitar şi post-
Învăţământ
Masterat universitar
Post-obligatoriu
>19 universitar
5 Licenţă 4
Învăţământ post-
4 Şcoala postliceală39 3
secundar
18 XIII
Liceu-ciclul superior Învăţământ 3
17 XII 3 Liceu-ciclul secundar superior
16 XI superior Anul de finalizare 240
15 X Şcoala de arte şi
Liceu-ciclul 141
14 IX meserii
2 inferior
13 VIII Învăţământ
12 VII secundar inferior
Şcoala secundară inferioară
Obligatoriu
11 VI (Gimnaziu)
10 V
9 IV
1
8 III -
Şcoala primară Învăţământ primar
7 II
6 I
5
Învăţământ
4 0 Învăţământul preşcolar
preşcolar
3
Sursa: FEFP, Schimb de expertiză în formarea profesională – Monografia de ţară privind educaţia, formarea
profesională şi serviciile de ocupare în România, 2003
Caseta 1. Sistemul initial IPT din 2003-2004
În IPT iniţial există două rute de pragătire:

a) ruta profesională directă (în liceele tehnologice) – 2 ani nivelul inferior-liceu
(ultimii doi ani din învăţământul obligatoriu) + 2 ani nivelul superior-liceului;
b) rata profesională progresivă – şcoala de arte şi meserii (2 ani) + anul de finalizare
(1 an ) + 2 ani nivelul superior al liceului (licee tehnologice).
39
Calificare profesională pentru maximum 3 ani oferită celor care termină liceul (inclusiv celor care nu obţin
diploma de bacalaureat), educaţie non-universitară;
40
Nivelul 2 de calificare este oferit celor care termină Şcoala de Arte şi Meserii după anul de finalizare (clasa a
XI-a); Şcolile de Arte şi Meserii şi anul terminal reprezintă educaţie profesională;
41
Nivelul 1 de calificare este oferit celor care termină Şcoala de Arte şi Meserii (clasele IX – X).
111
România
Restructurarea recentă a sistemului de educaţie pre-universitară, şi anume extinderea de la

8 la 10 ani a învăţământului obligatoriu, include în ultimii doi ani din învăţământul
obligatoriu o traiectorie dedicată îndeplinirii calificărilor profesionale. Aceşti doi ani
şcolari reprezintă parte a rutei profesionale progresive, ce permite studenţilor să-şi
continue studiile până la ISCED 3 – liceu şi până la nivel de calificare 3. şcoala de arte şi
meserii reprezintă nivelul educaţional recent introdus în structura învăţământului
obligatoriu.
112
Programul Program Sectorial Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor UmaneUmnae 2007-2013 România
Tabelul 2. Populaţia şcolară
Sursa, MEdC; Starea Învăţământului 2005

Modificare
2005/2006
2000-2001 2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006
faţă
de 2000/2001
Total 610,817 615,861 629,703 636,709 644,911 648,049 5,58%
Învăţământ
Urban 292,182 293,503 299,936 300,925 316,817 320,690 8,43%
preşcolar
Rural 318,635 322,358 329,767 335,784 382,094 327,359 19,92%
Total 1,090,172 1,028,288 990,399 1,005,086 969,654 938,823 -11,05%
Învăţământ
Urban 550,038 501,686 470,869 465,760 447,198 451,194 -18,70%
primar
Rural 540,134 526,602 519,530 539,326 522,456 487,629 -3,27%
Total 1,321,333 1,291,338 1,207,029 1,116,270 1,025,840 960,827 -22,36%
Învăţământ
Urban 770,073 743,713 682,467 615,656 550,658 519,688 -28,49%
gimnazial
Rural 551,260 547,625 524,562 500,614 475,182 441,139 -13,80%
Total 684,461 706,670 736,608 755,577 770,888 764,543 12,63%
Învăţământ liceal Urban 522,387 532,540 545,167 552,866 553,970 542,784 6,05%
Rural 162,074 174,130 191,441 202,711 216,918 221,759 33,84%
Total 239,532 252,331 270,192 279,110 289,478 284,394 20,85%
Învăţământ
Urban 138,111 144,042 149,340 147,333 146,470 144,064 6,05%
profesional
Rural 101,421 108,289 120,852 131,777 143,008 140,330 41,00%
Total 82,027 72,613 61,789 54,707 48,664 43,596 -40,67%
Învăţământ
Urban 63,756 56,388 47,319 41,848 37,723 33,286 -40,83%
postliceal
Rural 18,271 16,225 14,470 12,859 10,941 10,310 -40,12%
Învăţământ
Total 3,812,342 3,967,101 3,895,720 3,847,459 3,749,435 3,640,232 -1,65%
preuniversitar
Total 521,483 571,613 586,567 611,779 641,400 706,520 23,00%
Învăţământ
Public 370,921 424,864 447,633 468,024 486,419 504,230 31,14%
universitar
Privat 150,571 146,749 138,934 143,755 154,981 202,290 2,93%
Total 4,549,825 4,538,714 4,482,287 4,459,238 4,390,835 4,346,752 -3,49%
113
România
Tabelul 3. Prognoza demografică pe regiuni şi nivele de educaţie, 2013 faţă de 2005 (%)
Prognoza demografică Nord- Sud-Est Sud Sud- Vest Nord- Centru Total
Est Vest Vest
Populaţia şcolară în -16.2 -20.4 -19.7 -20 -18.9 -19.8 -19.6 -19.1
învăţământul preuniversitar
Populaţia şcolară în -16.5 -20.4 -19.6 -20.0 -18.9 -19.7 -19.6 -19.1
învăţământul primar şi
gimnazial
Populaţia şcolară în -15.5 -20.3 -19.8 -19.9 -19.1 -19.9 -19.9 -19.2
învăţământul liceal
Populaţia şcolară în IPT -15.6 -20.6 -19.8 -19.9 -19.0 -20.1 -19.8 -19.1
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Prognoza demografică la orizontul anului 2025
Tabelul 3.1. Populaţia şcolară pe nivele de învăţământ în anii 2005, 2015 şi 2025
(mii persoane)
Modificare 2025/2005
Nivel de educaţie Modificări Modificări
2005 2015 2025
absolute relative(%)
Pre-şcolar 644,9 605,3 482,6 -162,2 -25.2
Primar 962,6 934,2 806,2 -156,4 -16.2
Secundar inferior 1012,6 785,4 757,3 -255,3 -25.2
Liceu 773,8 484,8 472,9 -301,0 -38.9
Profesional 289,5 183,9 176,2 -113,3 -39.1
Post liceal 48,7 34,3 30,5 -18,2 -37.4
Terţiar 650,3 410,5 385,2 -265,1 -40.8
Sursa: INS, serii statistice sociale, 2006National
Tabelul 4. Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de educaţie, (%)

Rata de cuprindere 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006
Total 66,5 68,3 70,2 71,7 72,0 72,9
Feminin 67,8 69,8 72,2 73,4 73,9 75,0
Masculin 65,3 66,8 68,5 69,8 70,2 70,8
Sursa: MEdC, Starea Învăţământului 2005
Tabelul 5. Rata brută de cuprindere în ISCED 1-3 (%)

Rata de
2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006
cuprindere
Total 71.4 74.8 74.7 74.7 76.4 75.6
Urban 86.0 89.1 90.4 89.0 87.8 86.1
Rural 50.2 54.1 53.9 55.4 61.0 61.4
Feminin 72.7 76.5 76.7 76.1 78.0 76.6
Masculin 70.2 73.2 72.7 72.8 74.9 74.6
Şcoala primară
Total 100.3 104.0 103.7 109.1 107.9 106.1
Urban 99.3 105.7 105.1 110.2 105.6 109.3
Rural 101.4 102.4 102.4 108.1 109.9 103.3
Feminin 99.2 102.9 102.5 108.1 107.0 105.4
Masculin 101.4 105.0 104.8 109.8 108.7 106.7
Şcoala secundară inferioară (Gimnaziu)
Total 94.7 92.1 93.7 93.5 94.0 97.4
Urban 97.3 94.7 98.3 98.2 96.1 104.5
Rural 91.5 88.7 88.2 88.3 91.7 90.1
Feminin 94.5 91.6 93.2 92.8 93.1 96.4
Masculin 95.0 92.5 94.0 94.2 94.9 98.2
114
România
Liceu (inclusiv liceu tehnologic – parte a IPT iniţial)

Total 52.9 55.1 54.6 54.3 55.5 54.7
Urban 68.0 70.1 70.9 70.3 69.4 68.4
Rural 30.9 33.3 33.0 33.6 36.8 36.7
Feminin 59.2 61.4 61.4 60.6 61.8 59.9
Masculin 46.9 49.0 48.2 48.3 49.5 49.6
Educaţie profesională
Total 18.5 19.7 20.0 20.1 20.9 20.3
Urban 18.0 19.0 19.4 18.7 18.4 18.2
Rural 19.3 20.7 20.9 21.8 24.3 23.2
Feminin 13.6 15.1 15.3 15.5 16.2 16.0
Masculin 23.3 24.1 24.6 24.5 25.4 24.6
Liceu şi educaţie profesională
Total 71.4 74.8 74.7 74.4 76.4 75.0
Urban 86.0 89.1 90.4 89.0 87.8 86.6
Rural 50.2 54.1 53.9 55.4 61.0 59.9
Feminin 72.7 76.5 76.7 76.1 78.0 75.9
Masculin 70.2 73.2 72.7 72.8 74.9 74.2
Din tabelul 5 se desprind următoarele concluzii:

1. participarea la educaţie (ISCED 1-3) a înregistrat o evoluţie pozitivă în perioadele
2000/2001 şi 2004/2005, urmată de o descreştere în 2005/2006, comparativ cu anul
şcolar trecut;
2. participarea la educaţie (ISCED 1-3) este mică in cazul mediului rural, comparativ cu
mediul urban, pe parcursul intregii perioade analizate; în mediul rural participarea la
educaţie descreşte la nivele superioare;
3. în liceu şi învăţământul profesional, participarea la educaţie a înregistrat o evoluţie
ascendentă: la acest nivel de învăţământ, rata brută de participare a crescut de la
71,4% în 2000/2001 la 75,2% în 2005/2006, dar în scădere comparativ cu 76,4% în
2004/2005; participarea la educaţia profesională în mediul rural este mai ridicată
comparativ cu mediul urban, pe parcursul intregii perioade analizate; această evoluţie
este explicată prin creşterea capacităţii şcolare IPT în mediul rural ca parte a acţiunilor
luate de creştere a accesului la educaţie pentru toţi.
Diagrama 1. Rata de participare în liceu (inclusiv liceele tehnologice) şi educaţie

profesională
[%]
100
90
80
70 TOTAL
60 Urban
50 Rural
40
30
20
2000/01 2001/02 2002/03 2003/04 2004/05 2005/06
Sursă: MedC, Raport pe educaţie, 2006
115
România
Caseta 2. Discrimininarea/segregarea în şcoli
Un studiu realizat în cadrul proiectului Phare 2003 pe 108 şcoli a dezvăluit câteva practici
de segregare: canalizarea copiilor romi de către directori în şcoli segregate; amplasarea
intenţionată a studenţilor romi în clase separate în cadrul şcolilor eterogene, datorită faptului
că directorii se aşteaptă ca cel puţin un părinte non-rom să aibă o obiecţie asupra claselor
eterogene pe motiv etnic; segragare “bine-intenţionată”, adesea observabilă în şcolile cu
tradiţie romă în zonele lor de recepţie, clase “neintenţionat” segregate ivite din practici ca:
înscrierea tuturor copiilor înmatriculaţi în aceeaşi clasă, sau păstrarea tuturor grupelor de
clase intact atunci când se transferă de la o grădiniţă romă sau şcoală primară la o şcoală
eterogenă din punct de vedere etnic.
Acelaşi studiu a identificat faptul că anumite şcoli erau segregate şi izolate rezidenţial,
aflate în cadrul sau în apropierea cartierelor “compacte” de romi, dar fără nici o alternativă
de pregătire şcolară. În asemenea şcoli, directorii au evidenţiat problemele angajării
personalului înalt calificat, iar cadrele didactice existente tind sa aibă nivele mici de
angajament cu studenţii datorită lipsei de ataşament faţă de şcoală. Şcolile care provin dintr-
un mediu inferior de învâţământ înregistrează rate înalte de abandon. Eficacitatea soluţiei de
mediator şcolar mediator propusă de MedC a fost afectată de sprijinul minor primit de la
autorităţile/comunităţile locale abilitate în acest sens (ostilitate în găsirea unei poziţii de
mediator şcolar). Efectele acestor practici de discriminare/segregare pot fi observate în
cazul realizărilor şi aşteptărilor educaţionale ale acestei comunităţi: dacă studenţii deprind
noţiuni de a citi şi de scrie şi termină cele 8 clase, aceasta este vazută ca o mare realizare.
Astfel, intrarea la şcoala de arte şi meserii se pare că reprezintă un lucru foarte important, în
condiţiile în care intrarea în educaţia universitară reprezintă o aspiraţie care rar se
îndeplineşte.
Caseta 3. Practici curente în educaţia pentru copii cu nevoi speciale
Cele mai recente evoluţii se referă la crearea şi dezvoltarea serviciilor de suport educaţional
pentru copii aflaţi în dificultate şi asigurarea educaţională calitativă pentru copii cu
dizabilităţi. Pregătirea cadrului didactic din şcolile pentru copii cu nevoi speciale şi
integrarea lor în şcolile publice a fost însoţită de prevederile asistenţei profesionale psiho-
pedagogice şi suport pentru personalul anex. Impactul evaluarilor indică faptul că integrarea
lor în sistemul educaţional este mai mult o integrare fizică decât o incluziune efectivă.
Serviciile suport sunt slab dezvoltate şi ineficiente pentru copii cu dizabilităţi şi pentru
cadre didactice, elevi în şcoli publice şi familiile lor.
Experienţa acumulată în folosirea serviciilor de cadru didactic itinerant arată că

metodologia existentă este insuficientă: statutul cadrelor itinerare este afectată de lipsa de
claritate şi câteva inconsistenţe legale; există o suprasarcină a muncii din moment ce câteva
sarcini asociate pot fi îmbunătăţite de alte categorii de personal (consilier, psiholog etc.).
Rezultatele obţinute de profesorii itinerari în termeni de dezvoltare a copilului sunt slabe,
dar sunt mai evidente în modelarea mentalităţilor în şcoli inclusive şi a părinţilor. Aşadar,
câteva şcoli devin şcoli inclusive. ”Şcolile inclusive” nu este un concept care reflectă
realitatea cotidiană, serviciile de suport educaţional nu sunt dezvoltate iar mentalitatea
comunităţii nu s-a îmbunătăţit referitor la integrarea copiilor în şcolile publice.
116
România
Diagrama 2. Rata părăsirii în învăţământ primar şi gimnaziu
%
2.00
1.80
1.60
1.40
1.20
Total
1.00 Urban
Rural
0.80
0.60
0.40
0.20
0.00
2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005
Diagrama 3. Rata părăsirii în învăţământ primar şi gimnaziu, după gen
%
2.00
1.80
1.60
1.40
1.20
Total
1.00 Feminin
Masculin i
0.80
0.60
0.40
0.20
0.00
2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005
Diagramele 2 şi 3 indică faptul că, rata de părăsire în învăţământul primar şi gimnaziu a

crescut de 2,8 ori în 2004/2005 comparativ cu 2000/2001. În cazul gimnaziului, rata de
părăsire a crescut de 3 ori în perioada de referinţă. Rezultatele arată că, în cazul copiilor care
provin din familii sărace, şansele de părăsire sunt de 3 ori mai ridicate comparativ cu ceilalţi
şi de 3,5 ori mai mari în cazul copiilor proveniţi din familii afectate extrem de sărăcie.
117
România
Tabelul 7. Rata brută de cuprindere în educaţia preşcolară
2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Total 66.1 67.5 71.0 71.8 73.0 74.7
Urban 69.2 70.8 76.3 76.9 77.8 79.6
Rural 63.4 64.8 66.7 67.9 68.8 70.5
Feminin 67.1 68.6 72.0 72.6 73.6 75.3
Masculin 65.1 66.5 70.2 71.1 72.4 74.3
Sursa: MedC, Raport educaţie, 2005
Tabelul 8. Cuprinderea în IPT iniţial
Învăţământ profesional şi tehnic iniţial

Liceu
Total Licee
învăţământ pentru
Învăţământ Învăţământ
profesional elevii cu Total
An profesional liceal –
şi tehnic aptitudini Teoretic învăţământ
şcolar filiera
iniţial specifice liceal
tehnologică
(arte,
sportiv)
Nr. total de Nr. total de
Nr. total de Nr. total de Nr. total de Nr. total de
elevi (% în elevi (% în
elevi(%în elevi (% în elevi (% în elevi (% în
mediul mediul
mediul rural) mediul rural) mediul rural) mediul rural)
rural) rural)
2001- 565.665 252.347 313.318 51.042 346.303 710.663
2002 (11,26%) (15,8%) (7,6%) (2,6) (5,9%) (6,4%)
2002- 596.531 270.215 326.316 53.951 360,137 740,404

2003 (11,47%) (15,9%) (7,8%) (2,3%) (6,2%) (6,6%)
2003- 618.951 279.124 339.827 53.756 365,334 759,917

2004 (12,09%) (17,3%) (7,8%) (2,1) (6,7%) (6,9%)
2004- 637.803 289.494 348.309 55,537 369.997 773.843

2005 (13,24%) (19,4%) (8,1%) (2,1%) (7%) (7,1%)
2005- 628,554 284,412 344,142 53,977 369,320 767,439

2006 (8,3%) (18,0%) (8,1%) (2,0%) (7,0%) (7,2%)
Sursa: INS, 2005
Tabel 9. Rata brută de cuprindere în învăţământul universitar*) (%)
Rata de cuprindere 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Total 27,7 31,2 35,3 37,9 40,2 44,8
Populaţie feminină 30,2 34,6 39,3 42,6 45,1 50,8
Populaţie masculină 25,2 29,0 31,4 33,5 35,4 39,0
Sursa: MEdC, Raport privind starea învăţământului, 2005
*) Indicatorul este calculat cu referinţă la populaţia din grupul de vârstă 19-23 de ani
118
România
Tabelul 10. Cuprinderea în educaţia universitară după ciclurile Bologna
Ciclurile Bologna 2005 2006

Licenţă 493,395 494,681
Master 45,934 78,573
Doctorat 36,262 32,744
Sursa: MEdC, Statistici interne, 2006
Tabelul 11.Ponderea populaţiei (25-64 de ani) care a absolvit învăţământul secundar (%)
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Ponderea populaţiei care a absolvit învăţământul

secundar din grupa de vârstă 25-64 de ani (%), din 67,9 69,3 70,6 70,4 70,5 70,5 73,1
care:
Bărbaţi 74,5 75,8 76,9 76,8 76,8 77,5 78,5

Femei 61,5 63,0 64,4 64,2 64,5 65,5 67,7
Sursa: INS , AMIGO 2005; datele pentru 2002-2005 au fost extinse pe baza recensământului 2002.
Tabelul 12. Ponderea populaţiei (25-64 de ani) care a absolvit învăţământul superior (%)
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Ponderea populaţiei între 25 şi 64 de ani cu studii
superioare din totalul populaţiei din această grupă 8,7 9,3 9,8 9,7 9,6 10,6 11,1
de vârstă
Bărbaţi 9,8 10,4 10,7 10,5 10,2 11,1 11,5
Femei 7,7 8,3 8,9 8,9 9,1 10,0 10,7
Surse: INS, AMIGO 2005, datele pentru 2002-2005 au fost extinse pe baza rezultatelor recensământului 2002.
Tabelul 13. Distribuţia populaţiei, pe nivel de educaţie
15-29 de ani
15-29 de ani 15-29 de ani, populaţia
(recensământul din
(recensământul din activă (2005 AMIGO)
1992)
2002)
persoane % persoane % persoane %
Total, din care: 5,214,784*) 5,069,339*) 5,138,996
Absolvenţi de studii
128,584 2,5 285,254 5,6
superioare
Absolvenţi de şcoli
14,171 0,3 109,349 2,1 340,384 2,7
postliceale şi maiştri
Absolvenţi de liceu 1,644,695 31,5 1,465,279 28,9 117,260 30,2
Absolvenţi şcoli
profesionale şi şcoli de 923,095 17,7 736,700 14,5 1,534,486 28,3
ucenici
Absolvenţi de ciclu primar 184,720 3,5 382,711 7,5 835,812 4,7
Fără a fi absolvit vreun
55,874 1,1 137,194 2,7 302,911 1,2
nivel şcolar
Absolvenţi nedeclaraţi 16,845 0,3 3,523 0 93,656 1,8
Sursa: Recensământul populaţiei, 1992, 2002, INS – Forţa de muncă în România, ocupare şi şomaj - trim 4,
2004, INS 2005 *) inclusiv absolventi de gimnaziu şi liceu ciclu inferior
119
România
Tabelul 14. Personal didactic, 2000/2005
primar
profesional şi tehnic
Învăţământ preşcolar
(învăţământ special)
(învăţământ special)
Învăţământ primar
(educaţie de masă)
(educaţie de masă)
postsecundar
Învăţământ
Învăţământ
Învăţământ
Învăţământ
Învăţământ
Învăţământ
universitar
gimnazial
gimnazial
(SAM)
Liceu
Total 34.023 57.171 2.595 97.172 5.122 64.018 4.894 1.438 27.959
2000/2001 Urban 18.734 25.529 2.074 48.999 4.130 59.863 3.943 1.438
Rural 15.289 32.188 521 48.173 992 4.155 951 1.408
Total 34.631 56.724 2.254 100.868 5.074 64.729 5.576 30 28.764
2001/2002 Urban 19.013 24.527 1.870 50.895 4.198 60.562 4.307 1.578
Rural 15.618 32.097 384 49.973 876 4.167 1.269 1.565
Total 34.307 54.573 2.062 92.825 4.737 60.988 6.063 13 29.619
2002/2003 Urban 18.682 23.196 1.786 45.202 4.040 57.083 4.682 1.496
Rural 15.868 31.377 276 46.623 697 3.905 1.381 1.478
Total 34.585 55.415 2.121 88.750 4.224 58.925 5.782 18 30.137
2003/2004 Urban 18.717 22.965 1.867 42.778 3.635 54.999 4.425 1.333
Rural 15.568 32.450 254 45.972 589 3.926 1.357 1.324
Total 35.288 54.932 2.167 89.119 3.950 62.192 6.290 9 30.857
Urban 19.696 22.561 1.925 41.835 4.364 57.807 4.761 1.066
2004/2005
Rural 15.642 32.371 242 47.284 486 4.385 1.529 6
Total 35.755 53.523 2.298 84.928 3.740 61.914 6.234 1.099 31.543
2005/2006 Urban 19.977 22.898 2.098 40.167 3.413 57.410 4.662 1.093
Rural 15.778 30.625 200 44.761 327 4.504 1.572 6
Sursa: MEdC, Raportul privind starea învăţământului, 2006
Tabelul 15. Ponderea cadrelor didactice calificate pe niveluri de învăţământ

de
Primar de masă
Profesional
Gimnazial
Preşcolar
Postliceal
Superior
Liceu
masă
Total 84,9 *) *) 91,3 79,1 84,4 90,7

2000/2001 Urban 89,6 *) *) 91,7 81,5 84,6
Rural 79,1 *) *) 86,6 69,0 73,3
Total 88,6 *) *) 92,5 79,7 88,1 92,7
2001/2002 Urban 92,8 *) *) 93,0 82,1 88,2
Rural 83,6 *) *) 86,3 71,4 84,6
Total 86,4 92,7 85,7 93,2 86,4 87,0 86,7
2002/2003 Urban 88,7 95,5 93,0 93,4 88,5 86,9
Rural 83,6 90,8 78,5 90,9 79,3 88,9
Total 93,9 96,0 90,8 97,9 88,7 95,9 92,9
2003/2004 Urban 97,4 98,3 96,7 98,1 96,2 96,0
Rural 89,7 94,3 85,4 95,1 83,9 77,8
Total 94,7 96,2 91,4 97,8 91,7 97,7 100,0
2004/2005 Urban 97,3 98,4 96,8 98,0 94,6 97,6
Rural 91,5 94,7 86,6 95,5 82,8 100,0
Total 94,0 96,2 92,2 98,2 91,1 96,9
120
România
2005/2006 Urban 96,6 98,3 96,8 98,4 93,3 96,6 -

Rural 90,7 94,7 88,1 95,6 84,6 100 -
Sursa: MEdC, Raportul privind starea învăţământului 2005
*) Date indisponibile
Diagrama 4. Cercetători pe grupe de vârste

Număr de
cercetători 35,000
30,000
25,000
20,000
15,000
10,000
5,000
-
1996 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Total 31,783 23,179 23,597 24,636 25,968 27,253 29,608
<30 ani 4,647 2,916 3,381 3,566 3,506 3,536
30-39 ani 8,201 5,706 5,835 5,925 611 6,505
40-49 ani 10,699 8,028 7,677 7,492 7,768 8,022
50-59 ani 6,575 5,337 5,353 601 6,444 6,883
Peste 60r 1,661 1,192 1,351 1,643 214 2,307
Sursa: INS, 2005
Tabelul 16. Cercetători pe grupe de vârste - 2005
2005
total %
Număr de cercetători: 29,608 100
Până la 25 ani 904 3.1
25-34 ani 6,198 20.9
35-44 ani 7,053 23.8
45-54 ani 8,766 29.6
55-64 ani 5,583 18.9
Peste 65 1,104 3.7
Sursa: INS, 2005
121
România
Tabelul 17. Doctorate
Domenii 2001-2003 2004 2005 Total

Matematica 149 83 47 279
Fizica 193 49 36 278
Chimie 212 83 53 348
Inginerie chimica 127 53 48 228
Inginerie 100 50 29 179
Biologie 172 53 72 297
Ecologie 4 6 3 13
Geografie 65 63 37 165
Geologie 70 29 16 115
Filosofie 103 60 62 225
Competenţe lingvistice 427 172 208 807
Istorie 187 111 70 368
Stiinte educationale 84 27 25 136
Psihologie 86 33 23 142
Sport 73 27 34 134
Sociologie 70 20 34 124
Stiinte politice 8 2 9 19
Stiinte de comunicare 0 1 1 2
Lege 248 121 91 460
Administratie 0 0 0 0
Arte vizuale 17 13 28 58
Muzica 88 82 100 270
Teatru 41 20 14 75
Cinematografie si media 12 14 1 27
Afaceri internationale 65 28 32 125
Studii economice europene 0 0 1 1
Economie 205 89 90 384
Cibernetica 100 39 38 177
Finante 82 18 28 128
Contabilitate 94 59 49 202
Management 114 107 56 277
Marketing 20 21 13 54
Medicina 1150 476 405 2031
Stomatologie 95 34 38 167
Farmacie 56 25 18 99
Medicina veterinara 93 55 57 205
Agronomie 226 70 150 446
Horticultura 90 18 48 156
Paduri 36 4 10 50
Gospodaria animalelor 51 26 37 114
Biotehnologie 0 0 0 0
Arhitectura 35 14 9 58
Urbanism 5 0 0 5
Inginerie civila 198 62 70 330
Inginerie electrica 194 72 47 313
Energie 49 15 9 73
Electronica si comunicatii 112 51 35 198
Automatica 63 29 12 104
Programare 39 13 12 64
Informatica 22 4 11 37
Inginerie industriala 301 114 110 525
Inginerie mecanica 305 111 103 519
Inginerie aerospatiala 18 4 2 24
Transport 14 2 6 22
Mine, petrol si gaze 75 20 19 114
Teologie 59 46 31 136
Militar 129 14 43 186
Ordine publica si securitate 0 5 1 6
Total 2631 6631 2817 12079
Sursa: MEdC, Statistici interne 2006
122
România
Tabelul 19. Rata ocupării pe gen şi grupe de vârstă*) (%)
15-64 ani 15-24 ani 25-54 ani 55-64 ani

An
Total M F Total M F Total M F Total M F
1999 63.5 69.5 57.5 35.7 41.0 30.2 78.1 84.3 72.0 49.6 56.9 43.3
2000 63.2 69.1 57.5 35.1 39.5 30.5 77.5 83.7 71.2 49.5 56.0 43.8
2001 62.6 68.2 57.1 34.3 38.3 30.0 76.7 82.8 70.6 48.2 54.3 42.9
2002 58.0 64.1 52.0 30.5 34.6 26.2 72.8 79.6 66.0 37.3 43.1 33.0
2003 57.8 64.1 51.5 27.9 32.6 22.9 73.1 80.1 66.0 38.1 43.5 33.3
2004 57.9 63.6 52.1 29.1 32.8 25.1 72.9 79.2 66.6 36.9 43.1 31.4
2005 RO 57.7 63.9 51.5 25.6 29.4 21.6 73.3 80.0 66.5 39.4 46.7 33.1
EU-25 63.8 71.3 56.3 36.8 39.7 33.8 77.2 85.5 68.9 42.5 51.8 33.7
EU-15 65.2 72.9 57.4 39.8 42.7 36.8 77.8 86.6 69.1 44.1 53.1 35.4
Sursa EU-25, EU-15 şi NMS-10: EUROSTAT, New Cronos
Sursa RO: INS, AMIGO; datele pentru 2002 - 2005 au fost extinse pe baza Recensământului populaţiei şi
locuinţelor, martie 2002
*) Datele referitoare la perioada 1999-2001nu sunt pe deplin comparabile cu datele din 2002-2005 datorită
reevaluarii definitiilor principalelor categorii de populatie (activa, inactiva, ocupata, neocupata)
*)
Diagrama 5. Dinamica ocupării rurală vs urbană
(15-64 ani)
80
72.7 73.5 72.8
70 63.7 62.9
60.6 61.6
60
Rata ocupării %
56.8 55
50 55.8 55.3 55.9
53.7 54
Urban
40
Rural
30
20
10
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Sursa: INS, AMIGO, medii anuale

*) Datele din 1999-2001 nu sunt perfect comparabile cu seriile de date din 2002-2005 datorită reevaluarii
definitiilor principalelor categorii de populatie (activa, inactiva, ocupata, neocupata)
123
România
Diagrama 6. Ocuparea pe sectoare economice*)

%
45 41.8
40 36.4
37.5
35
30.6 34.1 32.2
30
29.5 30.3
25
27.6
20
15
10
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Agricultura Industrie si constructii Servicii
Sursa pentru EU-25, EU-15 si NMS-10: EUROSTAT, New Cronos, 2005

Sursa pentru Romania: INS, AMIGO, datele pentru perioada 2002-2005 au fost extinse pe baza recensământulu,
martie 2002
Tabelul 20. Populaţia civilă ocupată – diferenţe între anii 1997 şi 2004 pe regiuni şi
sectoare economice
(mii persoane)
REGIUNI Total Agricultură Industrie Construcţii Servicii
România -784,4 -751,1 -398,1 -19,7 384,5

1. Nord - Est -190,4 -140,4 -70,2 -5,8 26,0
2. Sud - Est -132,4 -109,3 -30,7 -2,8 10,4
3. Sud -201,1 -136,6 -85,7 -7,3 28,5
4. Sud - Vest -155,0 -103,3 -41,9 -16,4 6,6
5. Vest -63,2 -66,3 7,2 0,6 -4,7
6. Nord - Vest -48,6 -106,4 -18,4 3,0 73,2
7. Centru -107,8 -79,9 -95,6 -5,4 73,1
8. Bucureşti - Ilfov 114,1 -8,9 -62,8 14,4 171,4
Sursa: INS, Balanţa Forţei de Muncă
124
România
Tabelul 21. Populaţia angajată după programul de lucru (% din total populaţie angajată)
2005
1999 2000 2001 2002 2003 2004
RO EU25 EU15
Total
- normă întreagă 84.3 83.7 83.6 88.4 88.6 89.4 89.8 - -
- timp parţial 15.7 16.3 16.4 11.6 11.4 10.6 10.2 18.4 20.3
Bărbaţi
- normă întreagă 86.5 85.7 85.3 89.4 89.2 89.9 90.1 - -
- timp parţial 13.5 14.3 14.7 10.6 10.8 10.2 9.9 7.4 7.7
Femei
- normă întreagă
81.8 81.4 81.6 87.2 87.8 88.8 89.5 - -
- timp parţial
18.2 18.6 18.4 12.8 12.2 11.2 10.5 32.4 36.3
Sursa EU-25, EU-15 şi NMS-10: EUROSTAT, New Cronos
Sursa RO: INS, AMIGO; datele pentru 2002 şi 2003 au fost extinse pe baza Recensământului populaţiei şi
locuinţelor, martie 2002
Diagrama 7. Populaţia ocupată pe nivele de educaţie
100% 8.5 9.1 9.3 10.4 10.4 12.1 12.6

80%
60% 55.4 55.1 56 59.3 59.5 60.7 61
40%
20% 36.1 35.8 34.7
30.3 30.1 27.2 26.4
0%
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Scăzut Mediu Ridicat
Sursa pentru RO: INS, Recensământul privind forţa de muncă în gospodării (AMIGO); datele pentru 2002 şi
2003 s-au extins pentru a reflectă rezultatele Recensământului Populaţiei şi Gospodăriilor din martie 2002.
Datele din 1999-2001 nu sunt perfect comparabile cu seriile de date din 2002-2005 datorită reevaluarii
Tabelul 22. Numărul de angajaţi în IMM-uri după mărimea întreprinderii
2001 2002 2003 2004 2005
Micro 732,653 478,002 586,880 733,230 877,383
Mici 613,959 635,689 689,056 726,953 878,522
Medium 776,005 829,274 859,020 889,542 1,023,062
Total 2,122,617 1,942,965 2,134,956 2,349,725 2,778,967

Sursă: ANIMMC, INS, 2006
125
România
Diagrama 8. Ocuparea după mărimea IMM-urilor
120
100
80 36.6 39.4 41.1 41.6 39.4 37.9
% 60
32.4 33.2 33.8 30.9

40 33.7 34
20
31 27.4 25.1 24.4 26.8 31.2
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004
Micro Mici Mijlocii
Sursă:ANIMMC,INS
Tabelul 23. Numărul de angajaţi în IMM-uri după sectorul de activitate
2001 2002 2003 2004
Agricultură 72,037 78,689 78,562 77,781
Construcţii 199,811 208,848 230,191 250,895
Industrie 655,992 715,629 755,409 799,563
Servicii 1,194,777 939,799 1,070,794 1,221,486

Sursa: ANIMMC, INS
126
România
Table 24. Rata ocupării pe regiuni (grupul 15-64 ani)*)
Regiunea 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Nord-Est 65.9 66.1 65.5 60.1 59.9 62.4 61.5
Sud-Est 60.3 60.3 59.5 55.3 55.8 54.7 54.7
Sud 64.6 64.4 63.7 58.2 58.1 58.1 58.1
Sud-Vest 68.6 68.6 69.0 61.8 62.0 59.9 60.1
Vest 62.8 62.1 61.2 57.6 57.1 56.9 56.6
Nord-Vest 63.5 63.2 63.8 57.8 57.2 56.1 56.0
Centru 59.7 59.7 59.7 55.9 55.2 53.9 54.2
Bucurşti - Ilfov 62.0 60.2 57.0 56.9 56.5 59.7 59.4
România 63.5 63.2 62.6 58.0 57.8 57.9 57.7
Source: INS, AMIGO, rapoarte anuale.
Tabelul 25. Structura ocupării pe regiuni şi sectoare economice
2002 2003 2004 2005

TOTAL (mii. persoane) 9,234 9,223 9,158 9,147
Agricultură (%) 36.4 35.7 31.6 32.2
Industrie şi construcţii (%) 29.5 29.8 31.2 30.3
Servicii (%) 34.1 34.5 37.2 37.5
1.NORD-EST (mii. persoane) 1,645 1,652 1,701 1,688
Agricultură (%) 51.1 51.2 48.3 48.4
Servicii (%) 25.6 25.3 27.9 28.2
2.SUD-EST (mii. persoane) 1,160 1,175 1,151 1,147
Agricultură (%) 38.1 38.1 33.3 33.3
Servicii (%) 36.3 36.5 38.3 39.4
3.SUD (mii. persoane) 1,443 1,443 1,417 1,414
Agricultură (%) 43.5 41.8 37.7 37.8
Servicii (%) 28.5 29.4 30.9 30.9
4.SUD-VEST (mii. persoane) 1,083 1,076 1,039 1,043
Agricultură (%) 50.1 48.4 47.7 48.9
Servicii (%) 26.5 26.9 27.8 27.2
5.VEST (mii. persoane) 803 800 793 788
Agricultură (%) 27.7 27.7 21.2 20.7
Servicii (%) 37.9 38.7 38.7 39.0
6.NORD-VEST (mii. persoane) 1,164 1,154 1,115 1,118
Agricultură (%) 34.0 33.2 27.8 29.9
Servicii (%) 33.8 33.9 37.5 38.0
7.CENTRU (mii. persoane) 1,027 1,017 980 987
Agricultură (%) 25.9 25.2 17.1 19.0
Servicii (%) 33.3 33.2 39.5 39.9
8.BUCUREŞTI-ILFOV (mii. persoane) 909 906 962 962
127
România
Agricultură (%) 2.7 1.6 1.6 1.6

Servicii (%) 62.6 64.1 67.6 67.9
Sursă: INS, MIGO; datele pentru 2002 şi 2003 s-au extins pentru a reflectă rezultatele Recensământului
Populaţiei şi Gospodăriilor din martie 2002.
Diagrama 9. Rata ocupării BIM*) 1999-2005
10 8.4 9
7.1 8 8.2
6.8 7
8 6.6 7.2
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Romania EU-25 EU-15

Sursa pentru EU-25, EU-15: EUROSTAT, New Cronos-date referitoare la al doilea semestru 2005
Sursa pentru România: INS, AMIGO; datele pentru 2002 şi 2003 s-au extins pentru a reflectă rezultatele
Recensământului Populaţiei şi Gospodăriilor din martie 2002.
Diagrama 10. Rata şomajului pe genuri BIM*) (1999-2005)

9.8 %
8.9 9.0 8.9 10
8.4
7.4 7.7 7.7 7.5 7.7 7.6
7.1 6.9 8
6,2 6.4 6.4
5.9 6.4
6
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 EU-25 EU-15
Bărbaţi Femei
128
România
Diagrama 11. Rata şomajului urban/rural BIM*) (1999-

11.2 2005)
11.2
% 10.4
12 10.3
9.5 9.5
10 8.8
8 6.2
5.4
5.2
6 4.3
3.1 2.8
4 3.5
2
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Urban Rural
Diagrama 12. Rata şomajului pe regiuni BIM 2005

%
10 9.2
9 8.4
7.9
8 7.2
6.7 6.9
7 6.6
5.7 5.9
6
5
4
3
2
1
0
RO N-E S-E S S-V V N-V Centre Bucureşti-
Ilfov
129
România
Tabelul 26. Şomaj pe genuri şi nivel de educaţie BIM

2002 2005
Nivelul educaţiei42
Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei
Educaţie superioară 46,657 22,249 24,407 46,233 21,626 24,607
Medie 584,624 337,680 246,944 486,487 290,517 195,971

Scăzută 213,992 134,147 79,846 171,741 108,174 63,567
Sursa:: INS, AMIGO, datele pentru 2002 şi 2003 s-au extins pentru a reflectă rezultatele Recensământului
Populaţiei şi Gospodăriilor din martie 2002
Tabelul 27. Rata şomajului pe termen lung BIM (%)

An Total 15-24 ani Peste 25
Total Urban Rural Total Urban Rural Total Urban Rural
1999 3.0 4.9 1.2 11.2 25.3 5.1 2.3 4.6 0.8
2000 3.6 6.1 1.3 11.7 20.0 5.1 3.0 5.0 1.0
2001 3.2 5.5 1.1 10.7 17.7 5.0 2.7 4.7 0.7
2002 4.5 6.6 2.2 14.7 21.3 9.0 3.6 5.4 1.6
2003 4.3 6.1 2.4 13.1 19.3 7.5 3.6 5.2 1.9
2004 4.7 5.4 3.9 14.3 18.0 10.8 3.9 4.5 3.2
2005 - RO 4.0 5.2 2.7 13.1 18.2 8.7 3.3 4.3 2.1
- EU - 25 3.9
- EU - 15 3.3
.
Diagrama 13. Constrângeri/obstacole împotriva participării la pregătirea

profesionala 28.6
30
25
18.7
20
14
% 15 9.3
8.7 7.3
10
6
4.7
2.7
5
0
continut-nevoi de
Lipsa ofertelor
fata de locatie
nesatisfacatoare
Suprapunerea
Calitatea slaba a
continut-calificari
Cost
Fara raspuns
Distanta mare
programul de
instruirii cu
cursurilor
Diferente
Diferente
pregatire
Durata
Sursa: INCSDMPS – Sondaj de opinie privind pregătirea profesională vocaţională continuă.
42
Superior- cursuri de scurtă durată (colegiu), cursuri de lungă durată (masterat, doctorat);
Mediu= liceu de specialitate sau şcoală tehnică, liceu, şcoală profesională, ucenicie, ciclul I de liceu;
Redus = şcoală elementară, primară, fără absolvire
130
România
Diagrama 14. Distribuţia sărăciei relative pe regiuni
Sursa:calcule INS folosind metodologia UE, 2005
Diagrama 15. Dinamica sărăciei pe grupe de vârstă
35.0
30.0
25.0
20.0 1995
2003
15.0 2004
10.0
5.0
0.0
0 - 14 15 - 24 25 - 64 65 şi peste
ani
Sursa: CASPIS 2005
131
România
Diagrama 16. Dinamica sărăciei

%
60
50
40
30
20
10
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Urban Rural
%
Dinamica 17. Dinamica sărăciei extreme
25
20
15
10
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Urban Rural
132
România
Tabelul 29. Dinamicile sărăciei şi a sărăciei extreme
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Sărăcie % 33.2 35.9 30.6 28.9 25.1 18.8 15,6
milioane persoane 7.5 8.0 6.9 6.5 5.5 4 3.4
Urban % 22.2 25.9 18.8 17.6 13.8 11.6 9,4
milioane persoane 2.7 3.2 2.3 2.1 1.6 1.3 1.1
Rural % 46.3 47.8 44.7 42.4 38.0 27.3 23,2
Sărăcie extremă % 12.5 13.8 11.4 10.9 8.6 5.9 4,7
Urban % 7.3 9.2 6.0 5.4 3.8 3.3 2,4
Rural % 18.7 19.3 17.8 17.5 13.9 8.9 7,4
Sursa: calculul CASPIS pe bazele datelor INS
Diagrama 18. Nivelul sărăciei pe regiuni (metoda CASPIS)
Sursa: calculul CASPIS pe bazele datelor INS
133
România
Tabelul 30. Nivelul sărăciei, pe regiuni

1995 2003 2004 2005
NORD - EST 37.5 35.4 25.9 20.9
SUD - EST 26.3 29.2 23.9 22.0
SUD 27.6 29.9 19.8 17.5
SUD - VEST 28.5 32.1 22.7 20.5
VEST 17.9 18.1 11.5 7.6
NORD - VEST 22.2 17.7 14.8 11.9
CENTRU 23.9 20.3 17.0 13.3
BUCURESTI 10.2 8.1 6.1 4.8
Source: CAPSIS, 2005
Tabelul 31. Rata sărăciei după numărul copiilor din gospodăriile sărace (%)
Childless 1 child 2 children 3 + children
2000 28.1 31.2 37.5 66.4
2001 24.3 24.5 30.2 65.6
2002 22.2 23.2 30.7 60.2
2003 19.4 20.1 25.9 54.1
2004 15.6 16.6 22.2 49.0
Diagrama 19. Riscurile sărăciei pe comunităţi etnice

90
82,5 80,0 83,0 81,8
79,1 78,8 76,8
80 73,9 74,3
72,5
70
60
50
39,9 37,0 37,0
40 36,6
27,9 32,9
30,5 29,6 32,0 34,7 28,0
30 29,2 29,6 24,4
24,7 19,1 31,2 24,6
26,4 25,7 28,0 24,0
20 23,9
21,9 22,6 18,6 17,5
18,0
10 14,9
12,7
0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
romi alte etnii români unguri
134
România
Table 32. Ocuparea romilor prin Serviciul Public de Ocupare între 2001-2005
2001 2002 2003 2004 2005
Populaţia romă angajată
5,188 5,535 8,781 9,062 10,366
Numărul total de persoane
angajate indiferent de
originea etnică 470,644 540,416 557,735 540,065 507,363
Ponderea populaţiei rome
1.10% 1.02% 1.57% 1.68% 2.04%
angajate
Sursa: ANOFM, statisticile LM 2005
Tabelul 33. Distribuţia după sex a persoanelor cu dizabilităţi

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
TOTAL 409,523 402,275 425,847 423,393 408,120 410,286 459,552
Femei 212,952 209,183 224,048 225,191 210,422 216,836 248,158
Bărbaţi 196,571 193,092 201,799 198,202 197,698 193,450 211,394
Source: ANPH
Tabelul 34. Distribuţia persoanelor cu dizabilităţi după nivelul de dizabilitate

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
TOTAL 409,523 402,275 425,847 423,393 408,120 410,286 459,552
Grave 132,199 135,892 152,297 152,610 149,001 152,015 171,209
Accentuate 250,298 238,946 241,221 239,302 230,322 227,534 256,137
Medii 27,026 27,437 32,329 30,481 28,797 30,737 31,206
Source: ANPH
Diagrama 20. Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi (31.12.2005)
Număr de
persoane
13.648
14.000
10.320
12.000
10.000
8.000
6.000
2.146 1.218
4.000
2.000
0
Total Gradul I Gradul II Gradul III
gradul dizabilităţii
135
România
Tabelul 35. Populaţia României după gen şi zone demografice

Populaţia la: Diferenţe:
01.01.2004 01.01.2005 2005 vs. 2004
Total 21,712,552 21,658,528 -54,024
Masculin 10,592,460 10,561,710 -30,750
Feminin 11,120,092 11,0968,18 -23,274
(1) Urban
Total 11,644,722 11,901,033 256,311
Masculin 5,583,794 5,704,196 120,402
Feminin 6,060,928 6,196,837 135,909
(2) Rural
Total 10,067,830 9,757,495 -310,335
Masculin 5,008,666 4,857,514 -151,152
Feminin 5,059,164 4,899,981 -159,183
Sursa: INS 2005
Tabelul 36. Segmentul femeilor în totalul populaţiei active

2000 2001 2002 2003 2004 2005
mii
mii mii mii mii mii
% % % persoa % % %
persoane persoane persoane persoane persoane
ne
Total
10,764 100 10,697 100 9,234 100 9,223 100 9,158 100 9,147 100
Masculin
5,772 53.6 5,719 53.5 5,031 54.5 5,057 54.8 4,980 54.4 5,011 54.8
Feminin
4,992 46.4 4.,978 46.5 4,203 45.5 4,166 45.2 4,178 45.6 4,136 45.2
Sursa: INS, AMIGO
Table 37. Forţa de muncă feminină şi femeile salariate după timpul de muncă (%)
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
43
Populaţia feminină activă cu timp de 81.8 81.4 81.6 87.2 87.8 88.8 89.5
lucru complet din totalul populaţiei
feminine active
Populaţia feminină activă cu timp de 18.2 18.6 18.4 12.8 12.2 11.2 10.5
lucru parţial din totalul populaţiei
feminine ocupate
Salariate44 cu normă întregă de muncă 98.3 98.2 98.6 99.2 99.1 98.8 98.8
din totalul femeilor angajate
Salariate cu program de lucru parţial din 1.7 1.8 1.4 0.8 0.9 1.2 1.2
totalul femeilor angajate
Source: INS, AMIGO
43
Angajaţi, angajatori, liber profesionişti şi casnice
44
salariate –femeile care muncesc cu contract de muncă sau sunt în relaţii de muncă în cadrul unei unităţi
economice sau sociale sau cu contract individual privat cu salariu, plată în bani lichizi sau în natură,
comisioane.
136
România
Anexa II
Buget indicativ al contribuţiei comunitare POS DRU
Referinţa Comisiei nr.: ____________________
Numele programului: Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
Data ultimei decizii a Comisiei pentru Programul Operational: __/__/__

(in mil. euro) (in mil. euro) (in mil. euro)
Dimensiunea 1 Dimensiunea 2 Dimensiunea 3

Temă prioritară Tip de finanţare Teritoriu
Cod Sumă Cod Sumă Cod Sumă
* ** * ** * **
62 769,310,814 01 3,476,144,996 01 2,795,732,420
63 170,957,933 Total 3,476,144,996 05 654,199026
65 176,656,532 09 26,213550
66 476,402,775 Total 3476,144996

69 64,964,015
71 433,093,432
72 683,831,873
73 182,355,166
74 284,929,947
80 94,596,723
85 82,059,808
86 56,985,978
Total 3,476,144,996
*Catgoriile sunt codificate pentru fiecare dimensiune care foloseşte clasificarea standard
** Suma estimativă a contribuţiei comunitare pentru fiecare categorie
137

Pos Dru PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pos Dru PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII

PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL

1. ANALIZA SITUAŢIEI ACTUALE A DEZVOLTĂRII RESURSELOR UMANE ............................ 6

2. ANALIZA SWOT .................................................................................................................................... 43

4. PLANUL FINANCIAR...................................................................................................................... 89105

AIP Auditul Public Intern

JIM Memorandumul Comun de Incluziune

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) stabileşte

− Strategia pentru dezvoltarea sistemului de învăţământ pre-universitar în cadrul

1. ANALIZA SITUAŢIEI ACTUALE A DEZVOLTĂRII

1.1. Sistemul de educaţie

• Structura sistemului de educaţie

Datele disponibile la nivelul anului şcolar 2005/2006 indică o scădere a înscrierilor

Conform prognozelor demografice disponibile, populaţia de vârstă şcolară va

Rata brută de înscriere şcolară în toate nivelurile de învăţământ (ISCED 1-6) a

Participarea la diferite niveluri de învăţământ şi în funcţie de rezidenţă a înregistrat

Ratele de părăsire timpurie a şcolii au continuat să crească de-a lungul întregii

Pentru combaterea dezavantajelor care afectează participarea şi frecvenţa

Educaţia şi formarea profesională iniţială

Sistemul restructurat de învăţământ în vigoare din anul şcolar 2003/2004 a fost

formării profesionale iniţiale, oferind egalitate de şanse la educaţie şi formare profesională

Rapoartele de evaluare ale proiectelor Phare, sprijinind progresul făcut în educaţia şi

Spre deosebire de învăţământul secundar şi post secundar, în cazul învăţământului

• Învăţarea pe tot parcursul vieţii

Învăţarea pe tot parcursul vieţii nu este privită într-o manieră coerentă şi

Problemele care trebuie abordate prin intermediul dezvoltării şi implementării

• Calitatea capitalului uman din România

Competitivitatea capitalului uman este direct influenţată de frecvenţa educaţională.

Creşterea competitivităţii capitalului uman este posibilă în condiţiile îmbogăţirii

• Resursele umane din educaţie

• Resursele umane din cercetare

În 2004, în România, numărul angajaţilor din cercetare-dezvoltare raportat la 100 de

Partea dominantă este cea a cercetătorilor din domeniul tehnic şi de inginerie

• Asigurarea şi managementul calităţii

educaţie abordează problemele finanţării, descentralizării managementului resurselor umane

• Corelarea educaţiei şi formării vocaţionale iniţiale cu cererea pieţei muncii

Creşterea relevanţei educaţiei şi formării profesionale vocaţionale iniţiale pe piaţa

1.2. Ocuparea forţei de muncă

Analiza structurală a pieţei muncii

Piaţa muncii din România a suferit schimbări importante în contextul procesului

Tabelul 18 Principalii indicatori ai ocupării, 1999-2005*) (medii anuale)

Rata şomajului în rândul

Sursa pentru EU-25, EU-15 şi NMS-10: EUROSTAT, New Cronos

• Gradul de ocupare al populaţiei

În 2005, populaţia ocupată a atins cifra de 9,85 milioane de persoane. Comparativ cu

• Ocuparea pe grupe de vârstă

• Piaţa forţei de muncă în mediul urban şi rural

• Ocuparea pe sectoare economice

Structura ocupării este sensibilă semnificativ la fluctuaţiile creşterii economice.

Proporţia persoanelor ocupate în domeniul serviciilor a avut o evoluţie crescătoare, de la

• Ocuparea forţei de muncă în funcţie de timpul de lucru

Populaţia angajată cu normă întreagă de lucru reprezintă majoritatea din totalul

• Distribuţia populaţiei ocupate în funcţie de nivelul de educaţie

Distribuţia actuală a populaţiei ocupate în funcţie de nivelul de educaţie14 (vezi Figura

• Contribuţia IMM-urilor la ocuparea forţei de muncă

În perioada 2001-2004, întreprinderile mici şi mijlocii au avut o contribuţie importantă

• Ocuparea forţei de muncă pe regiuni

Fenomenul muncii nedeclarate numără aproximativ 2,7 milioane persoane şi este

În funcţie de sex, în perioada 2002-2005, ratele şomajului BIM în perioada 1999-2004

În funcţie de mediul de rezidenţă, în perioada 2002-2005, cele mai semnificative

Ratele şomajului pe regiuni reflectă specificul structurii economice şi fenomenul de

• Structura şi evoluţia şomajului pe grupe

o Şomajul în funcţie de nivelul de educaţie

Copiii din instituţiile pentru protecţia copilului

Incluziunea socială a copiilor străzii

Familiile monoparentale cu mai mult de 2 copii