FARMACOLOGIE = este știința care studiază interacțiunile între medicament și organism.

MEDICAMENTUL = substanța sau preparatul destinat diagnosticării, prevenirii, ameliorării sau

vindecării unei suferințe.

Ramurile farmacologice: sunt 6 ramuri din care 3 cu caracter fundamental și 3 cu caracter aplicativ

1. Farmacocinetica 1. Farmacografia
2. Farmacodinamica 2. Farmacoterapia
3. Farmacotoxicologia 3. Farmacoepidemiologia

FARMACOCINETICA = studiază evoluția medicamentelor în organism.

FARMACODINAMICA = studiază efectele biologice ale medicamentelor în organism.

FARMACOTOXICOLOGIA = studiază efectele adverse ale medicamentelor și intoxicațiile

medicamentoase.

FARMACOGRAFIA = studiază regulile de prescriere a medicamentelor referitoare la formări

farmaceutice, căile și modul de administrare și posologie ( prescrierea dozelor ).

FARMACOTERAPIA = studiază indicațiile terapeutice ale medicamentelor.

FARMACOEPIDEMIOLOGIA = studiază contraindicațiile medicamentelor și precauțile în

utilizarea lor.

BIOFARMACIA = o știință de graniță între farmacologie și tehnică farmaceutică ce studiază

influența formei farmaceutice asupra influenței. Are ca scop prepararea de forme farmaceutice cu
biodisponibilitate optimă.

Biofarmacia operează 2 parametri care caracterizează medicamentul:

1. Biodisponibilitate farmaceutică – cantitate de substanță activă eliberată de forma

farmaceutică.
2. Biodisponibilitate – cantitate de substanță activă eliberată și absorbită în organism.

Fazele evoluției medicamentelor în organism de la administrare până la obținerea efectului terapeutic:

I. Biofarmaceutică
1. Eliberarea din forma farmaceutică, transformarea unei substanțe solide în granule și apoi
în particule fine.
2. Dizolvarea substanței active în lichide embriologice de la locul administrării.
II. Farmacocinetică
1. Absorbția – trecerea substanței active dizolvate de la locul de administrare în sânge.
2. Distribuția – cuprinde transportul substanței active în sânge, difuzionarea substanței
active din sânge în țesuturi, repartiția și fixarea în țesuturi.
3. Epurarea – metabolizarea substanței și eliminarea din organism ca atare sau sub formă
de metaboliția.
III. Farmacodinamică
1. Fixarea moleculelor de substanță activă pe substratul reactiv.
2. Declanșarea acțiuni farmacodinamice.

1
 BIOFARMACIE GENERALĂ
Noțiuni:

I. Bioechivalența medicamentelor

Tipuri de echivalență:

1. Echivalența chimică – între medicamentele care conțin aceeași substanță activă în aceeași doză
dar în forme farmaceutice diferite.
2. Echivalența farmaceutică – este între medicamente cu aceeași substanță activă, aceeași doză,
aceeași formă farmaceutică dar cu substanțe anxiliale diferite sau obținerea prin tehnologie
diferită.
3. Echivalența farmacologică – între medicamente cu același efect chiar dacă substanța activă
diferă cu condiția ca ambele structuri să se metabolizeze în organism la aceeași structură
chimică activă.
4. Echivalența terapeutică – între medicamentele cu aceeași eficacitate terapeutică la același individ
în același dozaj sau numai farmaceutică sau numai farmacologie.
5. Echivalența biologică – între medicamentele echivalente chimice și farmaceutice și identice ca
biodisponibilitate.

II. BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR = reprezintă cantitatea de substanță activă

eliberată, absorbită și care ajunge la locul de acțiunea manifestării efectului terapeutic.

Importanța cunoașterii biodisponibilității unui medicament:

o Cunoașterea latenței, dutatei și intensitatea efectului și pentru cunoașterea efectelor adverse și a

riscului de apariție a intoxicațiilor.

Tipuri de biodisponibilitate:

1. Biodisponibilitate absolută – corespunde fracțiunii de substanță activă din forma farmaceutică de

soluție apoasă care după administrare ajunge în circulația sangvină sistematică.
 Se determină când se cercetează o substanță activă nouă și se compară
biodisponibilitatea pe cale intravenoasă.
2. Biodisponibilitatea relativă – se exprimă prin cantitatea de substanță activă dintr-un medicament
care după administrare ajunge în circulația sistematică și viteza cu care se realizează acest
proces.
3. Bioisponibilitatea relativă optimală – compară biodisponibilitatea a 2 forme farmaceutice dintre
care una este forma de referință.

Factorii care influențează biodisponibilitatea:

1. Factori legați de medicament

Ex:

 Forma farmaceutică
 Forma geometrică a comprimatului
 Tehnologia de fabricație și abjugații folosiți substanța chimică a substanței active
 Mărirea particulelor

2
  Lipo sau hidro-solubilitari
 Doza de administrare

2. Factori legați de organism

Ex:

 Factori care influențează transferul substanței prin membrele biologice

 Calea de administrare
 Modul de administrare
 Stare fiziologică a organismului
 Stare patologică generală a organismului sau a căii respective
 Asocierea cu alte substanțe adică asocierea cu alte medicamente
 Asocierea cu alimente.

FARMACOCONETICA GENERALĂ
Evoluția substanței medicamentoase în organism implică 3 tipuri de procese biologice:

1. Transferul prin membrele biologice: se produce în etapele de absorbție, difuziune și eliminare.

2. Legarea de proteine plasmatice și tisulare se produce în etapa de transport și distribuție.
3. Biotransferul structurii chimice care se produce în etapa de metabolizare.

1. Transferul prin membranele biologice

 Membranele biologice sunt structuri foarte subțiri formate din complexe de lipoproteine
întrerupte prin pori; constituie bariere semipermeabile care controlează schimburile de
substanță și fluxul de informare între celule și mediul înconjurător.

Tipuri de membrane biologice:

a. Membrana celulară care separă compartimentul intracelular de celulele interstițiare.

b. Membrana organitelor celulare.
c. Endoterile capilarelor.
d. Epiteile mucoaselor.
e. Epidermul.

Factorii care influențează transferul prin membranele biologice:

o Factorii care țin de medicamente

 Structuri chimice
 Greutatea moleculară
 Liposolubilitate
 Doza și concentrația substanței active
 Legarea de proteine plasmatice
o Factorii care depind de membrana biologică respectivă
 Tipul membranelor
 Conținutul în lipide, pori
 Sistemul membranar de transport

3
  Starea fiziologică sau patologică a membranei
o Factorii care depind de mediu de pe cele 2 fețe ale membranei biologice
 pH-ul mediului
 Proteinele plasmatice sau tisulare
 Vascularizația
 Debitul circulator local

Tipuri de transformări prin membrane biologice:

1. Transformarea pasivă – fără consum de energie

 Filtrarea se face la nivelul porilor membranei pentru substanțe hidrosolubile în sensul
gradientului de contracție și presiune.
 Difuzarea simplă se face la nivelul complexelor lipoproteice din membrană pentru
substanțe liposolubile și tot în sensul gradientului de concentrație.
2. Transferul specializat care cuprinde 3 tipuri de transport:
 Transportul activ se realizează cu ajutorul sistemelor membranare de transport cu
consum de energie pentru că se face contra gradientului de concentrație.
 Difuziunea de schimb în care transportul ia o substanță de pe o față a membranei și o
transportă pe cealaltă față de unde ia o altă substanță o transportă invers.
 Difuziunea ușurată se face tot cu ajutorul cărăușilor dar în sensul gradientului de
concentrație.

Absorbția medicamentelor în organism:

o Este prima etapă farmacocinetică în care substanțele medicamentoase trec de la locul de

administrare în sânge străbătând una sau două membrane biologice.

Căile de administrare a medicamentelor: alegerea căii de administrare se face în funcție de mai mulți
factori:

 Starea biologică a organismului

 Locul acțiuni urmărite
 Viteza instalării efectului
 Biodisponibilitatea medicamentelor pe diferite căi

Clasificarea căilor de administrare:

o Căile naturale de administrare

 Orală
 Sublinguală
 Intrarectală
 Intravaginală
 Intrauterină
 Respiratorie
 Oculară
 Cutanată
 Intranazală
o Căile artificiale / parenterale / injectabile
 Administrarea intravasculară
 I.V.

4
  Intracardiacă
 Administrarea la nivelul tisular
 Subcutan
 Intramuscular
 Intraosos
 La nivelul seroaselor
 Intraperitoneal
 Intrapleural
 Intrapericardic
 Intraarticular
 Intrarahidian
o Căile de administrare pot fi utilizate axclusiv pentru acțiunea sistematică generală
 Intravenos
 Intramuscular
 Subcutanat
 Sublingual
 Intraosoasă
o Căile de administrare pot fi utulizate exclusiv pentru acțiunea locală sau topică
 Calea oculară
 Intravaginală
 Intrauretrală
 Intraarticulară
 Intraperiodică
 Intrapleurală

și pentru acțiunea locală și generală.

I. ABSORBȚIA PE CALE ORALĂ

Utilizarea căii orale:

o Pentru acțiunea generală sau sistematică sau pentru acțiunea locală sau topică la nivelul
sistemului digestiv.

Particularitățile căii orale:

 Absorbția se face la nivelul mucoasei gastrice sau intestinale

 Sunt străbătute 2 membrane biologice:
 Epiteliul mucoasei
 Endoteliul capilarelor din mucoase
o Mucoasa gastrică are suprafața:
 Relativ mare
 Vascularizația este mare
 pH-ul acid
o Mucoasa intestinului subțire are suprafața foarte mare ( 100 m 2 ) vascularizată foarte bogată, pH-
ul diferă în funcție de segment.

Modul în care se face absorbția:

5
 o Substanța medicamentoasă trece prin lumenul tubului digestiv în capilarele sangvine din
mucoasa tubului digestiv, de acolo sângele este drenat spre vena portă → ficat → venele
suprahepatice → vena cavă inferioară → atriul drept → ventricolul drept → artera pulmonară →
plămâni → venele pulmonare → atriul stâng → ventricolul stâng → aortă → circulația sistematică.

Substanța absorbită peros trec prin 3 filtre enzimatice:

Intestinal

Hepatic unde suferă biotransformări înainte de a ajunge în circulația sistematică

Pulmonar

Factorii care influențează absorbția și biodisponibilitatea pe cale orală:

1. Factori fiziologici
 pH-urile externe defavorizează absorbția în general de contact al substanței cu mucoasa.
 Enzimele digestive și bacterile intestinale pot degrada unele structuri chimice.
2. Factori patologici
 Tranzitul intestinal accelerat scade timpul de contact al medicamentelor cu mucoasa,
deci scade absorbția.
 Febra scade absorbția medicamentelor.
3. Asocierea medicamentelor cu alte substanțe sau cu alimente

Avantajele căii orale de administrare:

 Este o cale naturală cu autoadministrare comodă a medicamentelor.

 Este utilă în administrări repetate, în tratamente de întreținere.

Dezavantajele căii orale de administrare:

 Latența mare
 Biodisponibilitatea este mai mică decât pe căile parenterale.
 Absorbția este dependența de funcționalitatea tubului digestiv.
 Nu se poate administra la bolnavii cu vărsături, epilepsie.

II. ABSORBȚIA PE CALE SUBLINGUALĂ

Utilizarea căii sublinguale:

o Este exclusiv pentru acțiunile generale ( ex: nitroglicerina )

Particularitățile căii sublinguale:

 Mucoasa sublinguală este subțire, bine vascularizată, are suprafața foarte mică, timpul de contact
între medicamente și mucoasă este scurt că se dezvoltă rapid.
 Vascularizarea drenează sângele în sistemul venos cefalic de aici în vena cavă superioară →
atriul drept → ventricolul drept → artera pulmonară → plămâni → venele pulmonare → atriul
stâng → ventricolul stâng → aortă.

Forme farmaceutice pentru administrare sublinguală:

6
  Soluții comprimate sublinguale mici, granule.

Avantajele căii sublinguale:

 Latența este scurtă

 Absorbția rapidă
 Ocolește degradarea în intestin și ficat

III. ABSORBȚIA PE CALE RECTALĂ

Utilizarea pe cale rectală:

 Pentru acțiunea sistematică se folosește la copii, la bolnavii inconștienți, la cei cu vărsături în

cazul medicamentelor care se pot degrada în intestin și ficat.
 Pentru acțiunea locală antihemoroidale, purgative, antiseptice locale.

Particularitățile căii rectale:

 Mucoasa rectală are suprafața mică

 pH-ul ușor acid
 Venele hemoroidale
 Inferioare
 Mijlocie drenează sângele direct în vena cavă inferioară ocolind ficatul
 Superioară drenează sângele în sistemul port hepatic
 Se absoarbe substanțe liposolubile și hidrosolubile
 Formele farmaceutice
 Supozitoare
 Microclisme

Avantajele căii rectale:

o Ocolirea pasajelor hepaic și intestinal

Dezavantajele căii rectale:

o Absorbția este incompletă, inegală

o Apare reflexul de respingere

IV. ABSORBȚIA PE CALE RESPIRATORIE

1. Calea nazală – se utilizează în marea majoritate a cazurilor pentru acțiunea locală și pentru
acțiunea generală.

Ex: Pulbere de hipofiză posterioară

Particularitățile căii:

o Mucoasa nazală are suprafața mică, bine vascularizată, se absoarbe substanța lipo și hidro
solubile

Formele farmaceutice:

7
 o Soluții apoase sau uleioase administrate sub formă de instilații, inhalații, spălături, badijonări,
spray-uri

2. Calea pulmonară – se utilizează pentru acțiunea locală ( expectorante ) sau pentru acțiune
generală se folosește în cazul anestezicelor generale.

Particularitățiile căii:

o Suprafața de absorbție este foarte mare

o Absorbția se face la nivelul mucoasei bronșitelor pentru substanțe lipo și hipo solubile sau la
nivelul alveolelor pulmonare pentru substanțe gazoase sau volatile

Formele farmaceutice:

o Gaze și lichide volatile

o Soluții apoase sau pulberi inhalate sub formă de aerosol

Avantajele căii pulmonare:

o Doza necesară este mult mai mică față de administrarea pe cale generală ( asm bronșic ) și se
evită efecte generale / simetrice care pot fi efecte secundare

V. ABSORBȚIA PE CALE OCULARĂ

 Se utilizează exclusiv pentru acțiunea locală

Particularitățile căii:

o Medicamentele se absorb prin conjunctivită și cornee și se absorb substanțe lipo și hidro solubile

Forme farmaceutice:

o Soluții apoase → colire

o Unguente oftalmice

VI. ABSORBȚIA PE CALE SUBCUTANATĂ

 Se utilizează pentru acțiunea locală în afecțiunea dermatologică și pentru acțiunea
sistematică generală

Paricularitățile căii:

o Locul absorbției este în principal epiteliul de la nivelul foliculilor piloși și glandelor sebacee

Substanțe care se absoarbe cutanat:

o Liposolubile
o Gaze
o Lichide volatile

Forme farmaceutice:

o Soluții apoase sau uleioase

o Unguente
o Creme

8
 o Geluri

Mod de administrare:

o Badijonări
o Comprese
o Băi
o Frecții
o Ungeri

VII. ABSORBȚIA PE CĂI INJECTABILE

1. Calea intravenoasă
 Se utilizează exclusiv pentru acțiunea generală când în situați de urgență și pentru
volume mari
 Substanțe administrate sunt hidrosolubile

Forme farmaceutice:

 Sunt soluții apoase sterile apirogene = nu determină creșterea temperaturii

Avantaje:

 Latența foarte scurtă

 Pot fi administrate volume mari de soluții

Dezavantaje:

 Se produc reacții:
 Febrile
 Frisoane
 Insuficiență cardiacă

3. Calea intra-dermică

Ex: În tratamentul unor tulburări circulatorii grave.

În unele cancere să se administreze substanțe citostatice.

Soluțiile administrate sunt exclusiv hidrosolubile, sunt soluții apoase sterile.

Dezavantaje:

 Hematoame
 Tromboze
 Spasme arteriale

4. Calea intra-cardiacă
 Folosită în stop cardiac
5. Calea intra-musculară
 Utilizată pentru acțiuni generale

9
Particularitățile căii:

 Vascularizația este bogată

 Inervația senzitivă este redusă

Factorii care pot influența absorbția:

 Fluxul sangvin local ( absorbția este mai mare în braț decât în fesă )
 Volumul favorabil de substanță este de sub 5 ml
 Stările patogene ( hipotensiune arterială )
 Substanța administrată intra-muscular lipo și hidro solubile

Forme farmaceutice:

 Sunt soluții și suspensii apoase sau uleioase

 Forme de depozit cu efect retard

6. Calea subcutanată
 Se utilizează pentru acțiunile generale strict

Particularitățile căii:

 Absorbția este mai lentă decât pe cale intramusculară

 Inovația senzitivă este bogată

Substanța administrată:

 Este lipo și hidro solubile

Forme farmaceutice:

 Soluții apose în volum de până la 2 ml

 Suspensii fine de substanțe greu solubile ( preparatele de insulină )
 Implantele subcutanate
 Micro pompe osmotice reîncărcabile

7. Calea intra-venoasă
 Numai pentru acțiune generală
 Administrarea se face în măduva oaselor spongioase ( stern, osul iliac )
 Absorbția este foarte rapidă
 Se administrează în general:
o Plasmă
o Sânge
o Soluții fiziologice
8. Calea intra-rahidiană
 Se utilizează pentru acțiunea locală
 Administrarea se face la nivelul vertebrelor L 2 și L5
 Se pot administra:
o Antibiotice în infecții ale sistemului nervos central
o Substanțe citostatice
o Anestezia locală

10
 9. Calea intra-seroasă
 Absorbția este foarte bună la nivelul peritoneului și mai redusă la nivelul celorlalte
seroase

Dezavantaje:

 Durere
 Riscul de infecție

DISTRIBUȚIA MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM

Sunt 3 etape:

1. Transportul în sânge
2. Difuziunea în țesut
3. Repartiția și fixarea în țesut

1. TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR ÎN SÂNGE

 Medicamentele sunt transportate în plasmă fie sub formă dizolvată fie sub formă legală
pe proteinele plasmatice

Consecințele legării de proteine plasmatice:

 Legarea de proteine mărește hidrosolubilitatea medicamentelor liposolubile

 Prin legarea de proteine medicamentele pot căpăta capacitatea antigenică adică provoacă
apariția de anticorpi
 Medicamentele legate în procent mare de proteine au latența mare, durată mare de acțiune,
aliminare lentă
 La asocierea unor medicamente pot apărea intracțiunea de deplasare de pe proteinele
plasmatice

PARAMETRII

Concentrația plasmatică a medicamentelor:

 Eficientă terapeutic
 Toxică
 Staționară sau în platou se folosește atunci când dăm doze la intervale regulate
 Clearence plasmatic este volumul de plasmă în care medicamentul a fost epurat în unitatea de
timp
2. DIFUZIUNEA ÎN ȚESUT
 Este etapa în trecere a medicamentelor din sânge în țesut și anume în spațiul interstițiar
prin membrana capilară și în spațiul intra celular prin membrana celulară

Factorii care influențează difuziunea:

 Structura chimică
 Greutatea moleculară

11
  Solubilitatea
 Masa țesutului
 pH-ul
 Vascularizația
 Gradul de oxigenare a țesutului

Difuziunea prim membranacapilară este o membrană lipidică cu pori mari, cu suprafața foarte
mare și este adaptat pentru schimburi de substanțe gazoase și nutritive.

Difuziunea se face prin toate tipurile de transfer.

Factorii care influențează difuziunea:

 Perfuzia diferită a țesutului

 Circulația cerebrală la făt este mai activă decât la adult și atunci ajunge substanța mai repede în
sistemul nervos central

Aspecte particulare la difuziune:

 Difuziunea prin bariera hemato-encefalică prin placentă și prin bariera sânge, lapte matern.

Difuziunea prin membrana celulară este alcătuită din fosfo-lipide, are pori, are sisteme
membranare de transport, ea se face prin toate tipurile de transfer.

3. REPARTIȚIA ȘI FIXAREA ÎN ȚESUT

 Repartiția medicamentelor se face în comportament hidrice al organismului sau țesut și
organe.
 Fixarea în țesut este de obicei reversibilă.
 Prin fixare se prelungește durata de acțiune și prin administrarea repetă pot apărea
efecte toxice.

EPURAREA MEDICAMENTELOR
EPURAREA = este etapa farmacocinetică în care structura chimică a medicamentelor este
degradată și eliminată din organism.

Epurarea are 2 procese:

1. Metabolizarea
2. Excreția / eliminarea
 Epurarea se exprimă cantitativ prin noțiunea de clearence
 Clearenceul plasmatic este volumul de plasmă din care medicamentul a fost epurat în unitatea de
timp
 Se mai folosește clearenceul organelor de epurare care indică eficiența cu care organul respectiv
epurează plasma
1. METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR = reprezintă transferul medicamentelor în metaboliți
inactivi sau mai hidrosolubili pentru a favoriza eliminarea lor în organism.

Metaboliți pot fi:

 Inactivi
12
  Activi
 Toxici
 Netoxici

Metabolizarea se poate produce:

 La locul administrării
 În sânge
 În ficat
 În plămâni
2. EXCREȚIA MEDICAMENTELOR = este etapa în care structurile active medicamentoase sau
metaboliți sunt îndepărtate din organism.

Căile fiziologice de eliminare sunt:

 Calea renală de excreție pentru substanțe absorbite

 Calea digestivă este de erecție pentru substanțe neabsorbabile administrate oral
 Calea respiratorie este de erecție pentru substanțe volatile și prin secreții:
 Lacrimaă
 Salivară
 Lactată

Efectele medicamentelor la locul de eliminare pot fi:

 Utile
 Adverse
 Absente

Ex: Substanța medicamentoasă activă la nivelul căii de eliminare și utilizată tocmai pentru aceste
efecte.

 Pentru rinichi: DIURETICELE, unele ANTIBIOTICE

 Pentru tubul digestiv: LAXATIVELE, ANTIPARAZITARELE
 Pentru aparatul respirator: EXPECTORANTELE

Substanțele medicamentoase care au efecte toxice la nivelul căii de eliminare.

 Pentru rinichi: GENTAMICINA

 Pentru tubul digestiv: TETRACICLINA produce dism-microbism intestinal
 Pentru bronhii: IODURILE

13
 FARMACO-DINAMICA (studiazăefectelemedicamentelorîn organism)

PARAMETRII ACȚIUNII FARMACO-DINAMICII

1. SENSUL – poate fi stimulator sau excitant și inhibitor sau deprimant și bi sens.
 Sensul stimulator rezultă fie prin stimularea unei funcții, fie prin deprimarea funcției
antagoniste.

Ex: Sistemul nervos simpatic și parasimpatic

 Sensul inhibitor apare fie prin inhibarea unei funcții fie prin stimularea excesivă a funcției
respective până la epurarea ei.
 Efectul bi sens înseamnă că aceeași funcție poate fi influențată în ambele sensuri, de
același medicament în funcție de doza și teritoriul de acțiune.

2. SELECTIVITATEA
 Este proprietatea unei substanțe de a influența un teritoriu cât mai limitat în organism și
de a avea un număr cât mai limitat de acțiunea farmaco-dinamici.

3. POTENȚA
 Este capacitatea unei substanțe de a avea activitate biologică și se exprimă prin doză
eficace.

4. EFICACITATEA MAXIMĂ
 Este capacitatea unui medicament de a avea activitatea biologică cu un efect maxim
posibil.

5. LATENȚA
 Timpul de la administrare la efort.

6. TIMPUL EFECTIV MAXIM

 Influențat de aceeași factori ca și latența.

7. TIMPUL DE ÎNJUMĂTĂȚIRE ÎN SÂNGE

TIPURILE DE ACȚIUNE FARMACO-DINAMICĂ

1. După utilitatea terapeutică și intensitatea
 Acțiunea principală
 Acțiunea secundară
2. După modul de utilizare
 Acțiunea sistematică generală
 Acțiunea locală / topică
3. După mecanismul de acțiune
 Acțiuni directe pe receptori
 Acțiuni indirecte asupra enzimelor
14
 4. După nivelul acțiunii
 Acțiune la nivelul aparatului și sistemului
 Acțiune la nivel celular
 Acțiune la nivel molecular
5. După selectivitate
 Acțiune selectivă / specifică asupra unui:
 Sistem fiziologic
 Organ
 Receptor
 Agent patogen
6. După sensul acțiunii
 Acțiuni stimulatoare / inhibitoare
 Acțiunea mimetică / litică
7. După criteriul farmaco-terapeutic
 Acțiunea etiotropă / cauzală
 Acțiunea fizico-patologică
 Acțiunea simptomatică
 Acțiunea de subnutriție

MEDICAȚIA APARATULUI RESPIRATOR

I. PREPARATE NAZALE / DECONGESTIONATE NAZALE DE UZ TOPIC ȘI SISTEMATIC
1. Simpato-mimetice → au acțiune asemănătoare cu adrenalina

Ex: OLINTUL, VIBROCIL, RINOFUG

2. Anti-alergice

Ex: BIXTONIMUL, RINAXIA

3. De uz sistematic → comprimate

Ex: PARACETAMOL SINUS

II. PREPARATE PENTRU ZONA OROFARINCIANĂ

Intoxicații:


Faringite

Faringo-amigdalite

Stomatite

Gingivite
a. Anti-septice: STREPSILS, FARINGOSEPT, HEXORAL, TANTUM
b. Antibiotice: BIOPAROX

III. ZONA ANTI-ASMATICĂ → asm bronșic

1. Bronho dilatatoare

15
 a. Simpato-mimetice / adreno-mimetic: EFEDRINA, ADRENALINA, SALBUTAMOL,
FENOTEROL
b. Anti-colinergice: ALTROVENT
c. Musculo-trope: MIOFILIN, TEOFILINA
2. Inhibitoarele ale degranulării mastocitelor: KETOTIFEN
3. Anti-inflamatoare steroidiene: BECLOMET, BECLOFORTE

IV. PREPARATUL PENTRU TRATAMENTUL TUSEI

1. Expectorante și mucolitice

Ex: AMBROXOL, MUCOSOLVANT, BROMHEXIN

2. Antitusive

Ex: TUSINFORTE, PAXELADIN

V. ANTI-HISTAMINICE SISTEMATICE / ANTI-ALERGICE

 Acțiunea blochează receptorii H1 ai histaminei

Ex: CLARITIN, CIPROHEPTADINA, ROMERGAN

 Efecte adverse: deprimarea SNC care se manifestă prin somnolență, oboseală

Indicații:

o Rinite alergice
o Urticarie

APARATUL DIGESTIV ȘI METABOLISMUL

a. Anti-acidele → au acțiune locală la nivelul stomacului reduc acidul clorhidric prin mecanisme
chimice de neutralizare sau prin mecanisme fizice de absorbție, se împart în 3 gr:
 Alcalinizante
 Neutralizate pot produce doar pH-ul neutru
 Absorbantele acționează ca pansament prin formarea unei pelicule protectoare

Ex: MAALOX, DICARBOCALM, ULCEROTRAT, CALMOGASTRIN

Efecte adverse ale anti-acidele:

o Majoritatea pot da constipație în afară de produși de magneziu care dau diaree

Indicațiile:

 Gastrite și cronici
 Boala de refuz gastro-esofagian

b. Medicament pentru tratamentul ulcerului

 Antisecretoare gastrice

Ex: PAMOTIDINA, REMOTIDINA / OMEPRAZOL, PANTOPRAZOL, De-Nol → inhibă secreția de H2O,

protejează mucoasa gastrică prin formarea unei pelicule și are acțiunea împotriva helicobacteri piloric,
helicocin, sucralfat, acetazol-amidă.

16
ANTI-SEPTICELE – acționează pe musculatura netedă:

 Dismenoree
 Colica renală
 Ulcere
 Constipație spastică

Ex: anticolinergice: COLONSPASMIN

Papaverină ( sunt comprimate sau fiole, acțiunea este antispastic și vasodilatatoare ) și derivații.

Indicații ale papaverinei:

o În tulburări circulatorii cerebrale în migrene, în angină pectorală

o Beladona și derivații

Ex: SCUBUTILUL

o Combinații

Ex: PIAFEN

PROPULSIVE – intensifică peristaltismul gastric

Ex: METROCOPLAMID, MOTILIUM

Indicații în sindroamele dispetice cu distensie abdominală, eructații, flatulența, balonări.

ANTI-FLATULENTE

Ex: CĂRBUNE MEDICINAL, DIMETICOL

Carminative vegetale ( ex: uleiuri vegetale din frunze de mentă, din fructe de chimen )

ANTI-EMETICE / ANTI-VOMITIVE

Ex: METOCROPLAMID, EMETIRAL

MEDICAȚIA APARATULUI BILIAR

o Medicamentele care influențează aparatul biliar sunt grupate în 2 categorii:

 Colereticele care stimulează secreția bilei în ficat
 Colecisto Kinetice care studiază contracția colecistului și eliminarea bilei în intestin

Ex: COLEBILUL, CHENOFALCA, URSOFALCA

o Carbicol, anghirolul

HEPATO-PROTECTOARE

Ex: SILIMARINĂ, ASPATOFORT

LAXATIVELE → accelerează tranzitul intestinal

Ex: ULEI DE PARAFINĂ, LAXADIN, CIOCOLAX

17
ANTI-DIAREICE

o Anti-inflamatoare, anti-infecții intestinale

Ex: FURAZOLIDON, SAPROSAN

o Absorbante și protectoare intestinale

Ex: CĂRBUNELE INTESTINAL, SĂRURILE DE BISMUD, SMECTA

o Anti-propulsive → inhibă peristaltismul intestinal

Ex: LOPERAMID

o Anti-inflamatoare intestnale

Ex: SALAZOPYRIN

o Microorganisme antidiareice

Ex: ENTEROLACTIL

o Sărurile de rehidratare

ENZIME DIGESTIVE

 Sunt substituenți ai secreției pancreatice asociați uneori și cu alte substanțe utile în digestie.

Ex: TRIFERMENT sau MEZIN FORTE, PANZCEBIL, ZYMOGEN

VITAMINELE
Vitamina A sau retinon are rol în dezvoltarea:

 Ochilor
 Ielii
 Oaselor
 Dinților

și în general are rol în dezvoltarea embrionului.

Vitamina D3sau colecalciferol, crește absorbția Ca și fosforului din intestin și stimulează

mineralizarea oaselor.

Vitamina E sau tocoferoleste antioxidantă, are rol trofic mai ales pe aparatul genital, mușchi
striați.

Vitamina K are rol în sinteza factorilor coagulării, se administrează în insuficiența hapatică, boala
hem a nou-născutului.

Vitamina C are rol în sinteza colag. facial absorbția Fe, efect antioxid, crește fc. eminol ale
bucotitelor, crește rez. capilarelor, favorizează dependența de Ca în vase, crește rez. la infecție, se indică
în stări febrile pelung, infecția fragil capil. sarcina, profilaxia gripei, în gingivite, paradontoze.
18
 Vitamina B1 - reboflovina intră în compoziția pigmentului retinian are rol în resp. celulară, deficitul
det. fotopolsie, întârzierea creșterii la copii.

Vitamina B6 – firidoxina este folosită în sinteza hemului acționează pe ficat, SNC, piele, organe
hematopoietice, în alcoolism boala Parkinson, hipertomie muscul., gravide, crampe musculare.

Vitamina B12 are rol în eritroporeza împreună cu acidul folic anemio-pernicivasa, covalescența,
astenie, anorexie, polinefrită boli hepatice cronice.

VESODILATATOARE PERIFERICE ȘI CEREBRALE

Indicații:

 Tulburări circulatorii cerebrale

 Tulburări circulatorii la nivelul retinei
 Tulburări circulatorii la nivelul urechii interne
 Tulburări circulatorii periferice

Ex: Arterite –inflamarea peretelui

Degerături

Ocluzii arteriale sau cronice

Sindromul Raynuad

Ex: vasodilatatoare: PENTOXIFILIN

PAPAVERINA

HYDERGIN

PREDUCTAL

DUSODRIL

ANTI-ARITMICELE
ANTI-ARITMICELE = tulburări de frecvență și ritmul cardiac.

Medicamentele anti-aritmicele:

1. Betablocantele → PREPANOL
2. Blocantele canalelor de Ca → VERAPAMIL
3. Alte anti-aritmice:
 CHIMIDINA
 LIDOCAINA / OXICILINA
 AMIODARONA

19
 VASO-PROTECTOARELE
1. Anti-hemoroidale

Ex: HEMORZON, DOXIPROD, HEMORXAL

2. Veno-protectoare

Ex: HEPATROMBIN, TROXEVASIN

3. Capilalo-tonice

Ex: TROXEVASIN, TAROSIM, DOXIUM

SÂNGELE ȘI ORGANELE HEMATO-POIETICE

I. ANTI-COAGULANTE ȘI ANTI-TROMBOTICE
1.
a. Naturale / fiziologice

Ex: HEPARINA Se administrează subcutanat; se folosesc în tratamente de scurtă

CALCIPARINA durată pentru prevenirea formării trombusului sau a extinderii

CLEXANUL unui tromb deja existent.

FREXIPARINA

Ex: → de boli în care se implică:

 Tromboflebită
 Tromboze și emboli arteriale
 Infarc miocardic acut ( I.M.A. )

Profilaxia trombozelor în intervenții chirurgicale dinzona pelviană și a membrelor inferioare.

b. Sinteză / orale

Ex: TROMBOSTOPUL acționează ca un antagonist de vitamina K.

2. Anti-agregante plachetare ( trombocite )

Ex: ASPIRINA ( în doze mici )

DIPIRIDAMOL, PLAVIX

Indicații:

o Previne accidentele ischemice cerebrale, cardiace după infarct miocardic și AVC la bolnavii cu
proteză valvulară cardiace, la cei cu tromboze recidivante.

3. Fibrinolitice → dizolvarea fibrinei

20
  Produce dizolvarea trombilor

Indicații:

 Tromboflebite
 Tromboze și embolii arteriale
 Emboli pulmonare
 I.M.A.

Ex: STREPROKINAZA, UROHINAZA

II. ANTI-HEMORAGICE
a. Anti-fibrinolitice

Ex: TRASYLOL ( APROTIMINA )

b. Hemostatice sistemice

Ex: Vitamina K

Adrenostazii

Fibrinogen uman

c. Hemostatice locale → se folosesc în hemoragii de suprafață, plăgi, extracții dentare,

amigdalectomi, epistaxis.

Ex: Bureți de fibrină

Gelaspon

Trombină uscată sterilă

III. ANTI-ANEMICE
1. Fierul

Indicații:

o În anemii feriprive, sarcină, în menoragii, la copii prematuri, la donatorii de sânge.

2. Vitamina B12

Indicații:

o Anemiile permicioase ( Biermier )

3. Acidul folic

IV. HIPO-LIPEMIANTE

Ex: STATINE – SIMVASTATIN

FENOFIBRAT

ACID NICOTINIC
21
 LIPHANTYL

COLESTIRAMINA

MINERALELE – METABOLISMUL
Calciu deficitul determină tulburările neuromucul de tip spasmofilie, convulsii, demineralizarea
vaselor, este indicat în sarcină, perioadele de creștere rapidă, osteoporoză, ralutism, hipoparatiroidism.

Potasiu are rol în menținerea echilibrului acido-hazic produce contracția mușchilor netezi și striați
stimul SNC și este în de ajuns pentru funcția miocardului – clorură de potasiu, sare fără sodiu, aspardin,
indicat în aritmii, angină pectorală, I.C., diaree severă.

Magneziu în AP, profil I.M.A., crampe musculare, spasnofil.

ANABOLIZANTE SISTEMATICE
Favorizează asimilarea boli cronice, cancere uneori în tulburări de creștere la copii.

Ex: NAPOSINE

DECANOFORT

ANTIDIABETICELE

Insulinele, antidiabeticele orale – bigamide – Metforesin – Bifonin – sulfonanide – Tolbutamid,

Glurenoun.

MEDICAȚIA INSUFICIENȚEI CARDIACE

1. Inoprop. pozitive cresc contractivitatea miocardului: glinozizi.
 Digitalice: DIGTOXINA, SIGITALIS
 Efectele adverse sunt: badicardie severă, bloc atrio-ventricular, fibrilație arterială,
ventricul.
2. Diureticele
3. Vaso-dilatatoare

MEDICAȚIA ANTI-ANGINOASĂ
C.I. ( cardrop isehemică ) AP

IMA

1. Nitrații – vaso-dilatatoare acționează pe coronare: NITROGLICERINĂ, NITROPECTOR.

 Alte vaso-dilatatoare: PREDUCTAL, MOLINDOMINĂ

22
 2. B. Blocantele – scad travaliul cardic
3. Blocantele canalelor de Ca
4. Vaso-dilatatoare periferice și cerebrale indicat în tulburări circulatori cerebrale Atnoseler, HTA,
tulburări circulatorii la nivelul retinei, ureghea internă, tulburări periferice, degerături, ocluzii
arteriale acute sau cronice, sindrom RAYNAUD.

Ex: PENTOXIFILIN, PAPAVERINĂ

5. Anti-aritmicele (tulburări de frecvență, ritm cardian sau de conducere) B blocantele

(PROPANOL), blocantele con. de Ca ( VERAPENIL ) alte antiaritmice: CHINIDINA, LICLOCAINA
( XILINA ).
6. Vaso-protectoare
 Anti-hemoroidale :ILUORZON, TOXIPROCT
 Venoprotect ( anti-valvoase ) hematrombin
 Capilaro-tonice: TROXIEVAZIN, TAROSIM.

MEDICAȚIA APARATULUI VASCULAR ( Antitupertensivele )

Reglementarea TA se face prin 2 mecanisme:

1. Nervos – SNV – simpatic și parasimatic și centri nervoși bulbari, hipotalanici, corticali.

2. Umoral – care se bazează pe substanțe omogene cu efect vaso-contructiv ( adrenalină,
anginotensiva ) ↑, cu efect vaso-dilatat ( acetilcolina, histamina ) ↓ anginotensionogen rinichi
anginotensio I enzime de conersie angiot.

SIMPATOLITICE → antiadrenergice

o Inhibă simpaticul deoarece duce la↑ HTA – hipotens. Ortostatistică.

a. Anti-adrenergice centrale – RESERPINĂ, CLONIDINA.

Anti-adrenergice periferice L adrenolitice: DOXAZOSIN

ẞ adrenolitice ( B blocante ): PREPANOLUL
b. Vaso-dilatatoare
 Direct asupra finelor musculare netede din pereții vaselor

Ex: HIDROLAZINĂ, MINOXIDIL, PAPAVERINA

 Blocanți ai canalelor de Ca – blochează intrarea Ca în celulele miocardului și în mușchi

netezi ai vaselor inhibând concentrația

Ex: NIFEDIPINA, VERAPAMIL →indicat în hiper.art. CI, aritmi ( cardiopatii ischemice )

c. Substanțe active pe sist. renina –angino-tensivă – inhibatori ai enzimei de conversie

Ex: CAPTOPRIL, PERINDROPIL

 Antagoniști de angiolensida 2 ( nu lasă )

Ex: SARTAN, VALSARTAN

d. Diureticele
23
Ex: FUROSEMID, NEFRIX

MEDICAȚIA SISTEMULUI ARTICULAR ȘI OSTEO-ARTICULAR

1. ANTI-INFLAMATOARE ȘI ANTIREUMATICE
o Anti-inflamatoare nesteroidiene ( A.I.N.S. ) au și acțiune analgezică și antiseptică.

Efecte adverse:

 Dureri epigastrice
 Gastrite hemoragice
 Ulcer duodenal, gastric, esofagian
 Bronhoconstricție
 Efecte toxice hepatice
 Insuficiență renală acută

Ex: ASPIRINA, FENILBUTAZONA, DICLOFENAC, IBUPROFEN, INDOMETACIN

 Anti-reumatice specifice: Poliatrita reumatoidă

Ex: CLOROCHINA, FENILBUTAZONA, INDOMETACIN, DICLOFENAC, IBUPROFEN

 Anti-reumaticele specifice: Poliatrita reumatoidă

Ex: CLORACHINA, TAUSEDON, PENICILINA

 Antigutoasele

Ex: ALLOPURINOL, PROBENECID, COLCHICINĂ

2. MIORELAXANTELE ( mucoasa striată )

 Miorelaxantele periferice ( curarizante )

Indicații:

 În special ca adjuvante în anestezie, tetanos

 Împiedicarea ccontracțiilor musculare în mușchi

Ex: FLAXEDIL, MYORELAXIN

 Miorelaxante centrale sunt indicate în spasme:

 În traumatisme
o Musculare
o Osoase
o Articulare
 În reumatisme
 Tulburări neurologice

Ex: CLORZOXAZON, MIDOCALM

3. PREPARATE TOPICE PENTRU LEZIUNI ȘI DURERI MUSCULARE

 A.I.N.S.
24
Ex: SALIFORM, REVULSIN

Medicamentele folosite în tratamentul osteorporozei:

 Bifosfonați

Ex: ALENDRONAT ( FOSAMAX ), ACID IBANDRONIC ( BOU VIVA )

 Calcitonina hormon secretat de glandele paratiroidelor

 Estrogeni
 Ca, Vitamina B

CORTICOSTEROIZII
Efecte:

 Hiperglicemie
 Cresc lipidele în sânge
 Crește catabolismul proteinelor
 Stimulează SNC
 Crește apetitul
 Stimulează secreția gastrică
 La femei produc virilizare și tulburări menstruale

Efecte terapeutice:

o Acționează anti-inflamatoare și anti-alergice puternică

Indicații:

 Insuficiența suprarenală
 Reumatisme
 Hepatite cronice
 Boli alergice
 Hemopatii maligne
 În soluții imunologice
 Șoc
 În unele dermatoze

Efecte adverse:

 Obezitate
 Edeme
 HTA
 Osteorporoză
 Fragilitate capilară
 Supțierea pieții
 Scăderea masei musculare
 Histuism
 Astenie musculară și mialgii

25
  Arsuri și dureri epigastrice
 Tromboembolii
 Insomnie
 Iritabilitate

În aplicație pe piele agravează infecții bacteriene și micotice.

Utilizare:

 Oral
 Injectabil
 Local

Ex: HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON, BETAMETAZON, DEXAMETAZONĂ, PREDMINSON,

PREDNISOLON

MEDICAȚIE DERMATOLOGICĂ
1. Anti-inflamatoare steroidiene de uz topic – au și acțiune anti-alergică și anti-pruriginoasă

Indicații:

 Dermatite
 Extreme cronice
 Soriazis

Efecte adverse:

 Exacerbarea infecțiilor
 Atrofii cutanate
 Tulburări pigmentare

Ex: unguent cu hidrocortizon, PIVALAT de FLUMETAZON, FLOCINOLON, DERMOVATE, combinați de

corticosteroii cu antibiotic

2. Anti-microbiene și anti-virale de uz dermatologic

Ex: unguent cu TETRACICLINĂ, BANEOCIN, NEGAMICIN B, antivirale → ACYCTOVIR.

3. Anti-fungice
 Împotriva ciupercilor

Ex: PIMAFUGIN, CLOTRIMAZOL, KETOCOMAZOL

4. Anti-parazitare
 Împotriva scabiei

Ex: unguent cu sulf, LINDANES

 Împotriva pediculozei

26
Ex: PIRIDEX, PEDEX

5. Anti-septice și dezinfectante cutanate

Ex: APĂ OXIGENATĂ, BETADINĂ, SINTOSEPT, CLORHEXIDIN

6. Emoliente și protectoare
 Se dau pentru piele rugoasă și aspră și pentru protecția pielii

Ex: DESITIN pudră, ROMBALSAM

7. Preparate pentru tratamentul plăgilor și ulcere cutanate

Ex: JECOZINC →preparat cu ulei de pește; CUTADEN, DEBRISAN

8. Anti-acneice

Ex: ERITOACNOL, SKINOREN, RETIN A

9. Kerato-litice
 Scad inflamația cronică cutanată și nomalizează keratinizarea

Indicații:

 Hiperkeratoze
 Clavus = bătătură

Ex: ACIDUL SALICILIC, CLAVUSIN, ICHTIOLU

10. Revulsivele
 Sunt uleiuri eterice care prin fricționare produce vaso-dilatație cutanată și acțiune anti-
alergică reflexă în:
 Mialgii
 Atralgii
 Nevralgii

Ex: CARMOL, REVULSIN, SALIFORM

CITOSTATICE ȘI IMUNO-MODULATOARE
Efecte adverse:

 Grețuri
 Vărsături
 Anorexie
 Scădere în greutate
 Alopecie
 Leucopenie
 Efecte teratogene + tumori secundare

Ex: CICLOFOSFAMIDĂ, METOTREXAT, 5-FLUOROURECIL

27
Imuno-modulatoare:

1. Imuno stimulatoare

Indicații:

 În hepatite cronice virale

 În ciroze hepatice
 În cancere
 În insuficiența medulară
 La pacienții tratați cu citostatice

Efecte adverse:

 Febră
 Frisoane
 Anorexie
 Scădere în greutate
 Depresii

Ex: INTERFERON L, INTERFERON ẞ

2. Imuno supresoare
 Scade imunitatea
 Se dau în boli antoimune

Ex: CICLOSPORINA, AZATHIOPRIMA

MEDICAȚIA APARATULUI GENITAL

1. Hormoni sexuali – estrogeni favorizează depunerea Ca în oase

Indicații:

 La femei
 În insuficiența ovariană
 Amenoree
 La menopauză
 În osteoporoza de menopauză
 Vulvovaginie
 Pentru inhibarea lactației
 La bărbați
 În cancerul de prostată

Efecte adverse:

 Metroragie = hemoragia în timpul menstruației

 Edeme
 Anorexie
 Greață

28
  Vărsături
 Risc crescut de cancer mamar și uterin

Ex: ESTRADIOL, ESTRIOL, SINTOFOLIN

FARMACO-TOXICOLOGIA
Este ramura fundamentală a farmacologiei care studiază efectele adverse medicamentoase
precum și patologia medicamentelor sau iatrogenă.

REACȚII ADVERSE = reacții nedorite, dăunătoare care apar la dozele eficiente terapeutic.

Factori favorabili:

o Număr ridicat de medicamente asociate

o Dozele eficace mari
o Tratament prelungit, unele stări fiziologice partic. sarcina, vârstele înaintate
o Unele stări patologice:
 Insuficiență renală
 Insuficiență hepatică

1. Efecte adverse – sunt consecința directă sau indirectă a acțiuni farmaco-dinamici secundare

Ex: anestezicele locale administrate I.V. exercită SNC și pot da convulsii până la vomă

PROPANOLUL, ASPIRINA – bronho-constricție

 O insuficiență cardiacă poate fi agravată de 1 inotrop negativ al propanololului

 Tratament îndelungat cu antibiotice cu spectrul larg

Ex: AMPICILIMĂ, TETRACICLINĂ – inhibă flora saprofită intestinală → hipovitaminoză

2. Efecte toxice – sunt foarte diferite de cele farmaco-dinamice și apar doar la o parte din indivizii
tratați similar.

Ex: AINS: IBUPROFEN pot da depresii, halucinații, psihoze

citostaticele dau leucopenie, trombocitopenie

anticoncepționalele: hipercoagulitate → tromboze

izomiazida → în tuberculoză poate da citoliză hepatică

PARACETAMOLUL → poate da citoliză hepatică

GENTAMICINA, CONAMICINA → surditate, tulburări de auz

3. Efecte adverse cancerigene

Ex: unele citostatice

4. Efecte adverse mutagene

29
Ex: citostatice, fungicide

5. Intoleranță – este răspunsul anormal al unui medicament care apare numai la o parte din pacienți
( alergia medicamentelor )

Ex: Urticarie

Dermatite de contact

Astm bronșic

Autoimune

Anemii hemolitice imune

Șoc anafilactic

6. Efecte adverse imunosupresive – scăderea capacității imunitare de apărare a organismului

Ex:

 Anti-inflamatoare
 Analgetice ( ALGOCALMIN )
 Anti-malarice
 Anti-histaminice

7. Toleranța sensibilității redusă sau absorbția la unele acțiuni ale unor medicamente

Ex:

 Hipnotice
 Anti-depresive
 Nitroglicerina, unele antiasmatice

8. Farmaco-dependența

Ex:

 Hipnotice
 Sedative
 Tranchilizante
 Analgezice
 Morfinice

9. Efecte adverse la întreruperea farmacoterapiei

Ex:

 Corticosteroizi
 Anti-asmaticele
 Anti-epileptice
 Anti-hipertensive

30
 10. Efecte adverse asupra sarcinii( la lecția trecută )

A. PROGESTATIVE

Efecte:

 Favorizează menținerea sarcinii

 Favorizează nidația în doze mari inhibă ovulația

Indicații:

 În iminență de avort
 În nuno și metro-ragii
 Mastopatii

Efecte adverse:

 Edeme
 Creștere în greutate și virilizarea fătului de sex feminin

Ex: PROGESTERON, MEDROXIPROGESTERON, LINESTRENOL

B. GONACLOTROFINELE – sunt hormoni secretați de hipofiză și de placentă gonadotrofina

corionică ( HCG )

Indicații:

 În insuficiența ovariană cu sterilitate, în amenoree

 La bărbați Criptorhidie, pubertate întârziată

Ex: PREGNYL

C. ANTICONCEPȚIONALELE

Pot fi:

 Progesteronice

Ex: METROXIPROGESTERON, POSTIMOR

 Combinații estro cu prog.

Ex: DIANE, RIGEVIDON, MARVELON

Efecte adverse:

o Crește colesterolul în sânge, crește riscul de diabet zaharat, HT, crește în greutate, tulburări
hepatice, tromboembolii

D. ANDROGENI
 Testosternal
 Androsteronul

31
Acțiune:

 Stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine, primare, secundare

 Stimulează anabolismul proteic
 Favorizează dependența Ca în oase

Indicații:

 Insuficiența testiculară, ipotență, sterilitate

 La femei cancer mamar

1) Anti-inflamatoare și anti-septice ginecologice

Ex: COTRIMAZOL, TRICOMICON, NISTATIN, BETADINE

2) Ocitocite
 Stimulează contracția miometrului

Indicații:

 Travaliu în hemoragii uterine

Ex: ERGOMET, OXITOCINĂ

3) Anti-spastice uterine

Ex: PAPAVERIN, NO-SPA, SULFAT de Mg, DIAZEPAM, OXAZEPAM

4) Inhibitor de prolactină

Ex: BROMOCRIPTINA

32