FACTORUL EDUSEC®

- factorul de conștientizare și activare a atitudinii

pentru educația de securitate -

Praemonitus praemunitus (Cel prevenit este înarmat)

– proverb latin

Abstract
The effectiveness of an individual in meeting security responsibilities is proportional
to the degree to which the individual understands them.
The edusec factor involves that part of the security education that is designed to
inform personnel about the techniques employed by intelligence activities in
attempting to obtain confidential information.
The edusec factor is a set of questions (and requirements) designed to determine an
individual to become aware of his attitude towards security education.
So, the edusec factor becomes an efficient and simple security training program
designed for individuals at all levels and across all segments of the institution to
understand that intelligence activities exist and what to do about them.
By introducing the edusec factor concept in security education program, you reduce
the chances that your organization will become a victim of today's data security
threats. Because it’s about self education.

Securitatea informaţiilor este necesară din perspectiva principiului general al

existenţei unei organizaţii, respectiv asigurarea funcţionalităţii sale în vederea
păstrării competitivităţii - a furniza bunuri şi servicii pentru a avea profit (“toate
organizaţiile au ca scop supravieţuirea”; Johns, 1998, 4).
În contextul politic, social şi economic actual, securitatea reprezintă “un
parametru principal de calitate (integrând elementele de fiabilitate, viabilitate,
adaptabilitate şi stabilitate) al tuturor proceselor şi sistemelor, fără de care eficienţa
nu este posibilă” (Ilie şi Urdăreanu, 2001, 15), iar securitatea informațiilor devine o
variabilă majoră în supraviețuirea unei organizații, unul dintre argumente constând în
aceea că:

“Linia de demarcaţie dintre spionajul public şi cel privat va continua să devină

tot mai difuză. Odată cu proliferarea companiilor multinaţionale, multe dintre acestea
îşi dezvoltă propriile reţele informative…În paralel cu acţiunile “para-informative” din
străinătate, se desfăşoară recenta propagare a aşa-numitelor unităţi de “informaţii
competitive” din industria internă…concepute să opereze în limitele legii şi care
aplică, cel puţin la un nivel rudimentar, multe dintre aceleaşi metode şi talente folosite
de unităţile informative ale guvernului.” (Toffler, 1995, 313).

Supraviețuirea unei organizații derivă din obiectivul major de a-şi proteja

următoarele valori generale: a) informaţia; b) imaginea/reputaţia; c) resursele
financiare; d) produsele; e) serviciile; f) personalul (prin prisma formării de
competenţe, aptitudini şi acumulării de experienţă); g) echipamente şi spaţii fizice
(calculatoare, sedii, centre de cercetare etc).
În ceea ce privește securitatea informațiilor, reperul fundamental este
componenta umană, exprimată ca generator, utilizator şi factor protectiv al
informaţiilor, iar un punct cheie este educația de securitate (parte integrantă a
culturii de securitate).
1
 Pregătirea … pentru un rol de utilitate...cere fundamental trei niveluri de
educaţie. La primul nivel se află simpla calificare în vederea executării unei sarcini –
prin care persoana este specializată cu procedurile specifice slujbei…Majoritatea
calificărilor întreprinse de corporaţii ţin de educaţia de nivelul unu. La al doilea nivel
se află educaţia teoretică – prin care persoanei i se dau rudimentele alfabetizării şi
“cifrăraie”, împreună cu capacităţile intelectuale pe care le cere respectiva slujbă.
Tradiţional, companiile se bazau pe şcoli şi colegii pentru furnizarea acestor
elemente. La al treilea nivel stă educaţia culturală – prin care individul învaţă tot felul
de lucruri pe care i se cere să le ştie pur şi simplu pentru a funcţiona bine în cadrul
cultural. Această formă de educaţie este de obicei primită de-a gata…Organizaţiile
s-ar putea vedea să fie nevoite să preia multe din funcţiile educaţionale până
acum atribuite sistemului de învăţământ public, colegiilor şi universităţilor, ba chiar şi
unele dintre cele pe care le îndeplinea societatea însăşi. (Toffler, 1997, 141)

Dintr-un punct de vedere personal, supraviețuirea organizațiilor va fi

dependentă de completarea nivelelor de educaţie menţionate de Alvin Toffler cu
educaţia de securitate, prin care persoanele care au acces la informaţii importante
sunt instruite cu privire la prevederi legale și norme interne în ceea ce privește
securitatea informațiilor, competenţele instituţiilor și structurilor din organizație în
acest domeniu, mijloacele şi metodele utilizate de structurile informative adverse
specializate în culegerea de date.
În context, este necesar ca fiecare angajat să conştientizeze că protejarea
informațiilor reprezintă unul dintre factorii strategici de succes ai organizaţiei –
păstrarea capacităţii de a furniza bunuri și servicii către societate (supravieţuirea din
punct de vedere economic).

Educaţia de securitate se realizează atunci când există trei condiţii:

- o persoană are / va avea acces informaţii protejate prin lege şi/sau
regulamente instituţionale (vom utiliza termenul generic de informații confidențiale,
astfel incluzând și informaţii clasificate, secretul economic, secretul bancar);
- un acces reglementat (limitat) la aceste informaţii, dublat de aplicarea unor
reguli de securitate;
- un potențial interes nelegitim (şi disimulat) al unei entităţi 1 de a avea acces
la aceste informaţii (nn. interes informativ).

Factorul edusec se referă la conștientizarea și activarea atitudinii pentru

educația de securitate, respectiv persoana își formulează răspunsuri pozitive la
întrebări precum: “Există în organizație informații care trebuie protejate?”, “Am acces
la astfel de informații?”, “Există norme interne de protecție a informațiilor (se aplică
reguli de securitate)?”, “Există entități interesate (nn. structură informativă adversă /
adversar informativ) de a avea acces neautorizat la informațiile din organizație?”,
“Pot reprezenta o țintă pentru o structură informativă adversă / adversar
informativ?”, “Pot fi exploatate anumite aspecte ale comportamentului personal
pentru a determina dezvăluirea de informații?” etc.

“Cheia” factorului edusec este atitudinea personală în raport cu existența

potențială a unui interes din partea unui structuri informative adverse / adversar

1 entitatea este reprezentată de o structură informativă adversă (implică o formă organizaţională –

sunt serviciile de informaţii ale statelor sau ale companiilor private) sau de un adversar informativ
(implică o persoană); când se utilizează termenul de străin / străinătate, se au în vedere statele /
organizaţiile care au interese adverse României.

2
informativ. Astfel, se concretizează atitudinea edusec ca parte activă a
personalităţii dimensionată pe trei componente:
- cognitivă (conștientizare pro-securitate), care integrează cunoștințe despre
regulile de protecție a informațiilor
- volitiv-motivaţională (angajamentul pro-securitate), referitoare la asumarea
necesității aplicării regulilor de securitate
- comportamentul pro-securitate, reflectat de aplicarea concretă a regulilor de
securitate

În consecință, educaţia de securitate are ca obiectiv (auto)formarea unei

atitudini individuale pentru evitarea implicării în situații care ar avea ca o consecinţă
dezvăluirea neautorizată (voluntară sau involuntară) de informaţii confidențiale.
***

Factorul edusec are o dublă utilitate – măsoară nivelul de conștientizare a

atitudinii pro-securitate, dar și activează prin întrebări/cerințe (auto)formarea unei
astfel de atitudini.
Astfel, am proiectat un set de 31 de întrebări / cerințe pentru determinarea
factorului edusec:
- sub 15 puncte (nivel minim) – există un grad de vulnerabilitate maxim în
raport cu o structură informativă adversă / adversar informativ. Aveți nu nivel minim
de circumspecție și suspiciune, nu sunteți familiarizat cu ideea că există un adversar
informativ și modalitățile de acțiune ale acestuia. Pentru dvs ideea de autoprotecție
este difuză, apreciați că nu este necesară. Cel mult, cunoașteți câteva reguli de
securitate generale.
- între 15 și 23 de puncte (nivel mediu) - ați participat la unele instructaje de
securitate și vă rezumați la aplicarea unor reguli de securitate generale. Aveți
principiul că, dacă există structuri informative adverse / adversar informativ, nu
prezentați interes informativ și nu vi se va întâmpla chiar dumneavoastră să fiți
exploatat informativ.
- între 23 și 31 de puncte (nivel maxim) - Sunteți conștient că o structură
informativă adversă / un adversar informativ este specializat în identificarea și
exploatarea vulnerabilităților personale, respectiv și în crearea de contexte prin care
să determine dezvăluirea neautorizată (voluntară sau involuntară) de informaţii. Aveți
abilități în ceea ce privește identificarea unui interes informativ și în prevenirea /
evitarea respectivelor contexte.

FACTORUL EDUSEC – întrebări / cerințe și explicații/exemplificări

(dacă nu s-a răspuns / s-a răspuns parțial, punctajul este 0; altfel, este 1. În unele
situații, prezintă relevanță ca răspunsurile să fie apropiate de explicația prezentată.
În aceste cazuri, dumneavoastră apreciați dacă răspunsul este parțial sau complet,
dar este important să fiți obiectiv/neutru în apreciere pentru identificarea factorului
edusec real)

1. Din punctul dumneavoastră de vedere, există structuri informative adverse /

adversar informativ?

2. Care sunt obiectivele unei structuri informative adverse / adversar

informativ?
Obiectivul principal este de a culege informații de interes. Din acesta derivă
două obiective secundare: a) a iniția și dezvolta cât mai multe contacte pentru
identificarea persoanelor pretabile la a fi exploatate informativ (susceptibile de a

3
furniza informații), b) crearea/valorificarea pretextelor plauzibile pentru inițierea
contactelor (delegaţiile, conferinţele ştiinţifice, seminariile, contactele cu media,
diversele întâlniri de afaceri, participarea la evenimente mondene, petreceri private
etc reprezintă pretexte plauzibile).

3. Care este caracteristica esențială a acțiunilor unui adversar informativ?

Factorul specific al activităţilor adversarului informativ este disimularea
scopului.
Primul pas în culegerea de informaţii pe care trebuie să-l facă un adversar
informativ este să iniţieze şi să dezvolte o relaţie fără să genereze suspiciuni,
respectiv să-și disimuleze interesul pentru informațiile care îi sunt necesare
(respectiv, și pentru anumite persoane).

4. Care sunt condițiile în care o persoană prezintă interes pentru un adversar

informativ?
O persoană prezintă interes informativ (este “persoana ţintă”) prin prisma
accesului: a) direct la datele protejate; b) în zone unde se vehiculează aceste
informaţii; c) la persoane (colegi, şefi, prieteni) care gestionează respectivele
informaţii - cu cât aceşti factori sunt mai semnificativi, cu atât este mai probabil ca o
persoană să intre în atenţia unui adversar informativ.

5. Apreciați că un adversar informativ acționează numai în calitate de

reprezentat oficial/declarat al unei structuri străine de informații? Dacă ați
răspuns cu nu, precizați de ce și enumerați 3 ipostaze în care se poate regăsi
un adversar informativ.
Un adversar informativ va încerca să-şi “acopere” activitatea de culegere de
informaţii pentru a nu genera suspiciune, neîncredere, prudență, respingere, refuz. În
mod frecvent activităţile informative se desfăşoară sub acoperirile de diplomat,
ziarist, cercetător, om de afaceri, participant la un eveniment ştiinţific,
consultant, membru al unei delegaţii etc - astfel, se exploatează „prezenţa şi
activităţile legitime” ale reprezentanţelor diplomatice, delegaţiilor oficiale, companiilor
private, institutelor ştiinţifice, organizaţiilor media etc.

6. Care sunt contextele care determină ca unele persoane să fie mai pretabile la
a veni în contact cu structuri informative adverse / un adversar informativ?
- în raport cu “persoana ţintă” se pot invoca “similarităţi”, ca de exemplu un
fundament comun, de natură culturală, etnică, religioasă etc
- “persoana ţintă” are o funcţie de relaţionare / lucrează într-un mediu
“deschis” care presupune un acces public
- “persoana ţintă” efectuează multiple deplasări (au şi o reşedinţă) în
străinătate, întrucât se diversifică variantele legitime / pretextele plauzibile de a se
intra în contact, precum şi posibilităţile de a se crea situaţii din care să derive acte de
presiune sau şantaj.

7. Exemplificați 4 comportamente ale unui adversar informativ în relaționarea cu

o persoană țintă?
- întrebări directe despre natura activităţii profesionale (pentru a se confirma
dacă persoana prezintă interes informativ)
- solicitări pentru întâlniri ulterioare înafara cadrului oficial (pentru a testa
disponibilitatea pentru o astfel de relaţionare)
- discuţii care ating subiecte sensibile sau clasificate (pentru a se testa
disponibilitatea de a aborda astfel de tematici)

4
 - cererea “neutră de explicaţii tehnice” (pentru a se crea obişnuinţa de a se
răspunde la întrebări)
- solicitarea unui punct de vedere despre subiecte de interes comun (pentru a
se crea precedentul dezvăluirii de informaţii - se valorizează persoana ca expert
competent, pentru a se genera deschidere şi comunicare)
- discuţii despre tematici recente în aria profesiunii, conversaţii despre colegii
de muncă, aspecte ale procedurilor de securitate etc (pentru a se crea familiaritatea
în abordarea unor aspecte “sensibile” din organizaţie)
- solicitarea unor date tehnice/administrative care nu sunt protejate, dar nu
sunt publice (au un regim de circuit intern), precum rapoarte neclasificate sau
agenda internă de telefoane 2, fără a menţiona compensaţii monetare (pentru a se
testa disponibilitatea concretă pentru furnizarea informaţii)
- recompense financiare pentru acte consultanţă în regim privat (pentru a se
dezvolta o motivaţie financiară)
- invitaţii în străinătate la conferinţe, schimburi de experienţă, unde cheltuielile
sunt achitate (pentru a se crea obligaţii sau de a se încerca o apropiere concretă pe
teritoriul propriu)

8. Enumerați 3 metode/mijloace utilizate de serviciile de informații.

*Steagul străin – majoritatea persoanelor au simpatii pentru un anumit grup, o
instituţie sau un stat. Adversarul informativ îşi va declara simpatia sau apartenenţa la
respectivul grup, ori va pretinde că este angajat al acelei instituţiei sau al unui sector
guvernamental (se estimează că se poate realiza o apropiere mult mai uşoară faţă
de persoana ţintă şi aceasta ar avea mult mai puţine reţineri să colaboreze). În mod
obişnuit, adversarul informativ va avea o pregătire în ceea ce priveşte domeniile
administrativ-organizatorice, culturale, etnice, religioase, şi va cunoaşte foarte bine
limba statului utilizat ca “acoperire”. Este foarte posibil să pună la dispoziţie numere
de telefon şi adrese pentru derularea “afacerilor”, ori să închirieze, pentru perioade
scurte de timp, sedii şi personal pentru activităţi de consultanţă.
*Investigarea biografică – culegerea de date relevante despre persoana ţintă -
calificări, aspiraţii, nemulţumiri în plan profesional, probleme personale, persoane
apropiate care au capacitatea de a influenţa, implicarea în situaţii din care pot deriva
acte de şantaj / presiune.
* Exploatarea în orb – culegerea informaţiilor prin iniţierea şi dezvoltarea unor
conversaţii pe o tematică de interes care creează impresia de normalitate, inofensiv,
banal, firesc. Conversaţia este “normală”, pe diferite teme sociale sau profesionale, şi
poate avea loc oriunde – într-un restaurant, la o conferinţă, sau în timpul unei vizite
particulare. Este foarte uşor să se nege că ar fi existat intenţii neadecvate; a fost o
conversaţie plăcută între colegi sau prieteni. De cele mai multe ori, tehnica este
utilizată pentru a se confirma sau completa unele date generale, respectiv pentru a
se testa disponibilitatea unei persoane pentru a fi recrutată.
*Exploatarea substratului etnic, religios, ideologic – de regulă, se exercită o
presiune subtilă (morală) pentru a crea ideea că există obligaţii în virtutea
apartenenţei.
*Exploatarea “nevoilor accentuate” – unele persoane sunt recunoscătoare dacă le
sunt satisfăcute anumite nevoi - prietenie, iubire, susţinere afectivă, respect de sine,
orgoliu, valorizare, onoare, servirea unui ideal, ascensiune profesională etc
*Manipularea afectivă – adversarul informativ sau o persoană momeală devine
partenerul afectiv/sexual al persoanei ţintă). Se utilizează caracteristicile fizice şi

2 agenda de telefon este un instrument primar pentru identificarea persoanelor cu acces la

informaţiile-cheie

5
psihologice - aspectul fizic pentru atracţia sexuală; vârsta, cultura, educaţia,
charisma, încrederea în sine pentru a impresiona.
*Specularea vulnerabilităţilor – lăcomia, furia, nemulţumirea/ insatisfacţia
profesională, răzbunarea, invidia, dorinţa sexuală, consumul de alcool, droguri.
*Şantajul - exploatarea aspectelor comportamentale deficitare, care să determine
cooperarea prin ameninţarea cu dezvăluirea unor tare profesionale sau morale
(această tehnică este utilizată în special când persoana este într-un stat străin şi
încalcă legile respective, iar pentru a nu se declanşa ancheta penală este atrasă la
colaborare).

9. Precizați 2 factori esențiali ai acțiunilor unui adversar informativ în cadrul

inițierii și dezvoltării relației cu persoana țintă.
Adversarul informativ încearcă să valorifice orice situaţie “rezonabilă (care
nu generează suspiciuni)” pentru a contacta persoanele care prezintă interes
informativ (şi să dezvolte relaţia).
Un adversar informativ încearcă să construiască sentimentul de încredere,
pe baza căruia să abordeze, cu un grad minim de suspiciune, aspecte profesionale
de interes.
În relaționarea cu un adversar informativ există din partea acestuia „un interes
subtil şi constant” pentru activitatea dumneavoastră profesională; în cele mai multe
cazuri, interesul pentru informațiile la care aveți acces nu poate fi justificat de natura
relaţiei, respectiv abordarea unor tematici profesionale nu se realizează într-un
cadru oficial reglementat.
Nota principală a acţiunilor unui adversar informativ se reflectă în interesul
treptat şi frecvent pentru problematica activităţii profesionale, cu solicitări /
abordări directe sau indirecte. Dacă nu există un răspuns satisfăcător pentru
întrebarea – Este legitim şi rezonabil interesul unei persoane pentru datele aferente
activităţii mele profesionale?, atunci e foarte posibil ca ceva să nu fie în regulă.

10. Descrieți 3 dintre secvențele acțiunilor unei structuri informative adverse/

adversar informativ.
*iniţierea relaţiei - adversarul informativ se prezintă (nn. îşi construieşte o legendă
pentru disimularea scopului, şi, în unele cazuri, pentru ascunderea identităţii reale)
astfel încât să creeze o legătură cu “persoana ţintă”, bazată pe respect, admiraţie,
sprijin, dorinţă, etc.
*abordarea unor aspecte ale vieţii personale (hobby-uri, valori, principii, interese,
dificultăţi)
*crearea şi dezvoltarea relaţiei (se valorifică interesele comune, similarităţile de
personalitate, se rezolvă probleme personale etc)
*identificarea vulnerabilităţilor (dificultăţi financiare jocuri de noroc consum de
alcool etc)
*abordarea unor aspecte din viaţa profesională (identificarea aşteptărilor,
frustrărilor profesionale)
*testarea disponibilităţii de a dezvălui informaţii (se solicită informaţii care, de
regulă, sunt inofensive - agende telefonice, date publice despre partenerii de afaceri
etc, dar care sunt recompensate financiar/material)3
* exploatarea relaţiei (se solicită informaţiile de interes)

3 de regulă: a) momentul în care se primeşte recompensa este înregistrat pentru un eventual şantaj;
b) se cere semnarea unei “chitanţe”, sub justificarea că este necesară pentru a se demonstra şefilor
că suma respectivă a fost transmisă – pentru a exista un document care să fie utilizat ca presiune
psihologică

6
11. Precizați 4 vulnerabilități comportamentale exploatabile de către structuri
informative adverse / adversar informativ?
Pălăvrăgeala/Lăudăroşenia - lipsa controlului şi “autocenzurii” în conversații (în
cercurile de cunoștințe, conferințe, seminarii profesionale), indiscreții la telefon.
Cheltuieli exagerate, datoriile și împrumuturile semnificative, care depășesc
resursele financiare.
Consumul de alcool / droguri - se reflectă în diminuarea capacității de discernământ,
indiscreție; o consecință poate fi și apariția datoriilor semnificative (pe fondul
dependenței).
Tulburările mentale sau emoţionale - se încadrează într-o “zonă gri” privind
responsabilitatea și se reflectă în diminuarea capacității de discernământ.
Comportamentele deviante – apare vulnerabilitatea la şantaj, care derivă din
existența unor situații care, dacă ar fi făcute publice, ar afecta imaginea / statutul
socio-profesional (în raport cu acele situații apare sentimentul de vină și rușine).
Șantajul se raportează, de regulă, la propria persoană, dar se poate exercita și în
legătură cu membrii de familie sau alte cunoștințe.
Căutarea riscului (de regulă, se asociază cu sentimentul persoanei că este
“specială”) – persoana îşi asumă riscuri doar pentru distracţie fără a lua în
considerare consecinţele pe termen lung, are impresia că i se cuvine totul, că este
neînțeleasă.

12. Precizați 3 modalități pe care le utilizează un adversar informativ pentru

determinarea unei persoane de a dezvălui informații.
Recompensarea financiară – informaţiile sunt plătite direct sau se apelează la
„subterfugii” - se suportă contravaloarea unor călătorii în străinătate, a unor cursuri,
sau se acordă sponsorizări, cadouri etc
Manipularea ideologică (a valorilor, principiilor, credințelor, prejudecăților) – se
exploatează aspectele “comune” din punct de vedere social şi axiologic (origine
etnică, orientare politică, religioasă, concepţie de viaţă etc)
Exercitarea șantajului – ameninţarea cu dezvăluirea unor situaţii, fapte, împrejurări,
care să determine cooperarea (persoana este special selectată şi studiată în
prealabil);
Stimularea Ego-ului (orgoliului) – recunoaşterea şi recompensarea “valorii,
importanţei, meritelor” (reale sau imaginare). În general, pentru o persoană este
foarte importantă imaginea de sine pozitivă, senzația că este superioară celorlalţi şi
că merită mai mult.

13. Enumerați 3 trăsături comportamentale ale unui adversar informativ.

Trăsături comportamentale - foarte bun ascultător, va încerca să determine să
vorbiţi despre aspectele care vă preocupă, vă va încuraja să vă destăinuiţi, se va
arăta interesat de problemele dvs. personale, vă va acorda importanţă (veţi fi
“cineva”) şi va conversa în termeni care vă plac sau despre subiecte favorite.

14. Precizați 3 factori psihologici care motivează o persoană să dezvăluie

informații.
- cei mai mulţi indivizi vor să fie politicoşi şi să furnizeze sprijin, astfel încât răspund
la întrebări (chiar şi din partea unor persoane necunoscute);
- vrem să părem informaţi/competenţi în domeniul profesional propriu, astfel încât
apare tentaţia de a dezvălui mai mult decât este necesar;
- vrem să fim apreciaţi şi să demonstrăm că ceea ce facem este important şi util. Ca
urmare, devenim mult mai expansivi şi facem referiri extinse şi argumentate referitor
la valoarea muncii desfăşurate;

7
- ca indivizi deschişi şi corecţi, avem impresia că nu este adecvat să păstrăm numai
pentru noi informaţiile, să minţim sau să fim suspicioşi cu privire la motivaţiile altor
persoane.

16. Apreciați că numai persoanele care au funcții de decizie prezintă interes

pentru un adversar informativ? Dacă ați răspuns cu nu, exemplificați și alte
categorii de personal.
Primii vizaţi sunt factorii de conducere care manipulează documente
secrete, personalul care încadrează birourile cu documente secrete.
Următoarele persoane vizate sunt funcţionarii care lucrează cu dosare,
dactilografele şi curierii care, potrivit sarcinilor lor, mânuiesc documentele, dar
care, potrivit normelor şi regulamentelor interioare, nu au voie să scoată documente
din dosare. Aceştia din urmă, în mod normal, nu au acces la documente înafara
orelor de program. Ultimii vizaţi sunt femeile de serviciu, meseriaşii (tâmplari,
electricieni, instalatori) care au acces în birourile unde se găsesc documentele, dar
nu au acces la acestea şi nici posibilitatea să le mânuiască. În general, atenţia este
îndreptată către primele două categorii de persoane. Nu trebuiesc neglijate persoane
ca servitorii, menajerele şi îngrijitoarele. Aceştia practic intră în intimitatea
familiilor şi pot înregistra din anumite conversaţii frânturi de informaţii de interes
(Despre intelligence. Spionaj contraspionaj).

17. Exemplificați 4 situații în care se dezvăluie involuntar informații.

- dialogul cu aspecte detaliate în interiorul sau exteriorul organizaţiei (sala de
mese, cafenele, lift, în zone pentru fumat etc);
- studiul unor documente în mijloace de transport în comun sau în locuri
publice;
- documentele sunt lăsate la vedere, pe birou, după orele de program;
- lăsarea unor vizitatori singuri într-un birou;
- lucrul acasă pe documente confidenţiale;
- lăsarea la hotel a unor documente / laptop-uri, fără a le încuia într-un seif;
- utilizarea unor locuri publice pentru întâlniri şi discuţii importante;
- furnizarea unor explicaţii suplimentare din proprie iniţiativă pe lângă
comunicatul oficial către presă (al cărui text a fost aprobat);
- schimburile de experienţe la evenimentele tehnico-ştiinţifice;
- opinia unor factori de conducere că nu li se aplică regulile de securitate
uzuale, că “sunt persoane speciale şi pot discuta orice”;
- discuţiile purtate de unii şefi cu cei din jurul lor, pentru a le dovedi acestora că
sunt “cineva” (discuţii care pot conduce la divulgări grave);
- pălăvrăgeala celor care au lucrat la redactarea unor materiale pentru
conducere (secretare, dactilografe, personal din compartimentele de editare şi
multiplicare).

18. Precizați 5 situații care semnifică că e posibil să se culeagă și transmită

neautorizat informații.
- intrarea neautorizată într-o zonă de securitate unde există echipamente
informatice/de comunicaţii
- activităţi neuzuale de utilizare a computerului (accesarea de fişiere pentru
care nu există „nevoia de a cunoaşte”) cu puţin timp înainte de efectuarea unor
călătorii în străinătate
- stocarea sau prelucrarea de informaţiilor clasificate pe un sistem care nu este
certificat şi aprobat

8
- încercarea de a eluda sau sparge programele de securitate sau monitorizare,
fără autorizarea administratorului de sistem (exceptând cazurile speciale ale testării
autorizate a securităţii sistemului şi instruirii pe linie de securitate a sistemelor
informatice).
- utilizarea neautorizată de camere digitale, dispozitive de înregistrare,
computere sau mecanisme de transmitere de date în zone în care sunt
depozitate/procesate informaţii clasificate (sau au loc discuţii)
- copierea unor materiale într-un mod prin care nu se mai păstrează marcajele
de clasificare
- eliminarea neautorizată/inadecvată a marcajelor aferente unor niveluri de
secretizare
- solicitarea de materiale clasificate (sensibile) sau de manuale tehnice care nu
sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu
- cereri către colegi pentru facilitarea accesului la informaţii clasificate sau
protejate, existente în orice format, pentru care nu există acces autorizat
- curiozitate exagerată sau cereri de informaţii de la colegi, care nu au legătură
cu atribuţiile profesionale şi pentru care nu există “need to know”
- cererea de a semna pe un proces verbal de distrugere a unor informaţii, în
condiţiile în care nu s-a participat la respectivul proces
- împrumutarea sau întocmirea unor notiţe din materiale protejate, care în fapt nu
sunt necesare pentru realizarea sarcinilor profesionale
- depozitarea informaţiilor la domiciliu sau în locuri neautorizate
- a lăsa un material clasificat într-un spaţiu care nu este închis şi supravegheat,
în timpul programului sau după orele de program
- a lua materiale la domiciliu sau în călătorie, afirmându-se că este în scop
profesional, dar fără a exista o autorizare
- introducerea unor documente/suporturi de memorie cu informaţii clasificate în
servietele personale sau păstrarea în compartimentele neprotejate ale biroului, fără a
exista un motiv cunoscut/evident
- descărcarea unor materiale clasificate pe un computer sau pe un mediu de
stocare neacreditat
- reproducerea şi transmiterea de materiale clasificate fără a avea autorizare
- erori în marcarea adecvată a materialelor
- utilizarea unui fax sau computer neacreditat pentru transmiterea de informaţii
protejate
- transmiterea unor materiale sensibile, care nu sunt clasificate, către cetăţeni
străini sau persoane care nu au „necesitatea de a cunoaşte”, fără a se utiliza
canalele oficiale, schimbul regulat de informaţii cu un cetăţean străin, în special de
date aferente activităţii profesionale, chiar dacă sunt sau nu date sensibile/clasificate

19. Enumerați 3 cărți (publicate de autori români / traduse în limba română)

care abordează metodele utilizate de structuri informative.
Ostrovski V, Hoy C. - Mossad. Top Secret
Suvorov V. - Acvariul. Cenușă fără epoleți
Volkman E. – Spionaj
Wolton T. - KGB-ul în Franța
Jefferson Mack – Cercul spionilor personali
Paul Carpen - Transformarea pionului, Franciscanul, Spioni de prisos, Fulgerul
Troncotă Cristian - Istoria serviciilor secrete românești de la Cuza la Ceaușescu
Ureche Marian, Rogojan Aurel - Servicii secrete străine
Dezmaretz G. - Totul despre spionaj

9
Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt – Războiul tăcut. Introducere în universul
informațiilor secrete
Stan Petrescu – Despre intelligence. Spionaj-contraspionaj
Kevin D. Mitnick – Arta de a stoarce informații
- seria romanelor de John le Carre

20. Ce este briefing-ul pentru călătoriile în străinătate? Precizați 4 recomandări

care se realizează în cursul unui astfel de briefing.
Briefing pentru călătoriile în străinătate – este un instructaj care are la bază ideea
că pe un teritoriu străin persoana este mult mai vulnerabilă (serviciile de informaţii
străine dispun de mai multe resurse în statul propriu decât în exterior, riscurile la care
se expun sunt mai mici când operează pe terenul propriu, şi de aceea sunt mult mai
active şi mai agresive).
 pentru a nu face obiectul unor infracţiuni, îmbrăcaţi-vă cât mai discret şi evitaţi
să evidenţiaţi că aveţi o situaţie materială foarte bună (nu luaţi şi nu purtaţi
bijuterii).
 încercaţi să utilizaţi etichete închise, astfel încât datele personale să nu poată
fi observate întâmplător. Nu puneţi pe bagaje logo-ul companiei dvs.
 împachetaţi documentele importante într-o geantă mică, uşor de cărat şi
păstraţi-le aproape de dvs.
 e mai bine să alegeţi hoteluri care au o securitate bună şi un personal propriu
de securitate
 dacă există, utilizaţi seiful hotelului pentru lucrurile de valoare
 nu lăsaţi lucruri de valoare în cameră când plecaţi, chiar dacă este închisă. Nu
utilizaţi închizătorile speciale pentru valize, întrucât vor atrage atenţia.
 păstraţi-vă curăţenia în cameră şi lucrurile în ordine, astfel încât să sesizaţi
dacă aţi fost controlat.
 când plecaţi din cameră, nu puneţi indicatoare – note că sunteţi după o
anumită oră sau că se poate face curăţenie
 fiţi atent când răspundeţi când cineva sună la uşă; nu deschideţi/răspundeţi
din reflex. Verificaţi înainte prin dispozitivul de observare. Nu răspundeţi la telefon
cu numele dvs.
 evitaţi să vă plimbaţi sau să faceţi jogging singur (călătoriţi în grup).
Diversificaţi rutele. Nu vă plimbaţi pe străzi care nu sunt iluminate sau nu sunt
circulate.
 evitaţi demonstraţiile publice, locuri unde au avut loc accidente sau alte
evenimente publice. Ignoraţi ironiile şi gesturile obscene.
 nu lăsaţi ca atmosfera plăcută, relaxantă, amicală şi consumul de alcool să vă
diminueze capacitatea de discernământ. În unele state, consumul de alcool în
cantităţi mari sub forma toasturilor este o tradiţie – e posibil să nu aveţi rezistenţa
unei persoane localnice. De asemenea, un accident în stare de ebrietate
cauzează, de regulă, complicaţii cu autorităţile locale.
 nu vă implicaţi în activităţi pe piaţa neagră - schimbatul ilegal de valută,
achiziţionarea de obiecte de cult/religioase sau alte antichităţi locale ce pot fi
furate sau neautorizate pentru export.
 nu acceptaţi şi nu livraţi scrisori, pachete sau orice altceva de la cineva sau
către cineva pe care nu îl cunoaşteţi. Nu puteţi şti ce conţin şi puteţi fi arestat
pentru posesia de articole interzise.
 nu vă angajaţi în diferite forme de activitate politică/religioasă şi nu difuzaţi
materiale de informare sau broşuri pe subiecte politice/religioase.

10
  nu fotografiaţi nimic care pare a aparţine sistemului de securitate sau militar -
aeroporturi, porturi navale, sau zone restricţionate (instalaţii şi unităţi militare).
 nu cereţi guvernului local favoruri sau permisiuni, cum ar fi cea de a călători
într-o zonă restricţionată, sau un serviciu special pentru o rudă/un prieten.

21. Ce este debriefing-ul? Precizați 3 întrebări care pot fi formulate în cadrul

unui debriefing după călătoria în străinătate.
Debriefing – este o modalitate de identificare a unui potenţial interes din partea unor
servicii străine de informaţii – se realizează prin solicitarea de completare a unui
chestionar tipizat / derularea unui interviu.
Exemple de întrebări
- A încercat cineva să vă întrebe despre atribuţiile de serviciu şi natura activităţii
profesionale, aspecte biografice, hobby-uri, preferinţe pentru anumite activităţi
sportive, culturale, călătorii în străinătate (sau alte preferinţe personale)?
- Aţi primit vreo invitaţie pentru a participa la cină, petreceri sau la activităţi
recreative în afara programului stabilit?
- A încercat cineva să devină un “partener/ă social” (şi chiar intim)?
- V-a solicitat cineva să fiţi de acord să vă contacteze şi pe viitor în afara cadrului
oficial?
- A încercat cineva să vă dea scrisori, pachete etc pentru a i le transmite altcuiva?
- Aţi observat vreun aspect care să indice că aţi fost urmărit?
- Aţi observat vreun aspect care să indice că ar fi existat aparatură de înregistrare
în camera de hotel?
- Aţi observat vreun aspect care să indice că vi s-ar fi căutat prin cameră şi bagaje?
- Aţi observat vreun aspect care să indice o “încercare de compromitere” a dvs.?
- Aţi avut experienţe deosebite, precum probleme la controlul vamal, acţiuni
evidente de supraveghere, reţinere sub diferite motive (chiar arest şi detenţie),
monitorizarea telefonului etc?
- Vă amintiţi orice altceva pe care îl apreciaţi că ar fi un lucru important?

22. Exemplificați 3 situații care semnifică că o persoană a avut contact / a fost

în atenția unei structuri informative adverse.

Ex.1 – O persoană a fost chestionată în vederea obţinerii de informaţii referitoare la

produsele cu dublă utilizare de către un rezident, în timpul unei cine în doi la
restaurant. Persoana nu a răspuns şi a sugerat alte subiecte de discuţie, dar
conversaţia s-a finalizat într-un timp foarte scurt. Ulterior, acelaşi rezident a încercat
să obţină informaţii de la alţi membri ai delegaţiei.

Ex.2 – O persoană a fost chestionată în vederea obţinerii de informaţii referitoare

aspecte economice, în timpul unei mese de prânz. În plus, i s-au cerut puncte de
vedere asupra unor aspecte economice ale unor state vecine. În continuare, au fost
puse întrebări referitoare la noile sale atribuţii profesionale. Persoana a fost surprinsă
de întrebare, deoarece foarte puţini colegi ştiau despre acestea.

Ex.3 – Unui participant la o conferinţă internaţională i s-au cerut informaţii

confidențiale de către un rezident, care a menţionat că i-a fost recomandat de către o
cunoştinţă comună, în scopul realizării unei colaborări.

Ex.4 – O persoană a prezentat o serie de prelegeri în faţa unor cadre universitare şi

publicului obişnuit din ţară respectivă. Deşi prezentările nu erau secrete, persoana

11
respectivă a trebuit, la fiecare întâlnire, să evite multe întrebări din partea cetăţenilor
ţării gazdă care se refereau la informaţii clasificate.

Ex.5 – Un participant la o conferinţă internaţională a fost abordat de un alt

participant, care i-a cerut o listă cu produsele cu dublă utilizare. Participantul a crezut
că era vorba despre lista publică şi i-a precizat că aceasta este pe pagina de Internet
a instituţiei. Apoi, celălalt participant i-a spus ca e interesat de firme care furnizează
produse cu dublă utilizare. I s-a răspuns că nu are conexiuni cu firme din domeniu.
Ulterior, s-au cerut nume de persoane care ar putea face recomandări. I s-a răspuns
că nu cunoaşte pe nimeni.

Ex.6 – Mai mulţi participanţi la o conferinţă/seminar au fost în repetate rânduri

abordaţi de un rezident cu privire la aspecte legate de proiecte economice-politice.
Conform celor spuse de unul dintre participanţi, această persoană era foarte bine
documentată în probleme respective.

Ex.7 – Înainte de începerea uneia dintre întâlniri, membrii delegaţiei au discutat

subiectele ce urmau a fi abordate, strategiile de negociere şi problemele ce voiau să
le evite cu gazdele. La începutul întâlnirii, purtătorul de cuvânt al ţării gazdă, în
remarcile de început, aproape a listat punct cu punct fiecare dintre problemele
discutate de membrii delegaţiei, apropiindu-se de poziţia delegaţiei. Niciunul dintre
cetăţenii ţării gazdă nu fusese prezent la întâlnirea delegaţiei.

Ex.8 – În ultima noapte a atelierului de lucru, s-a participat la o cină festiva, în timpul
căreia s-au consumat multe băuturi alcoolice. Mulţi dintre participanţii din ţara gazdă
au lăsat impresia că au băut mult. Totuşi, s-a observat că unul dintre participanţii din
ţară gazdă a băut foarte puţin. Mai târziu, acest participant s-a oferit să-i ducă pe doi
din membrii delegaţiei la un alt local (club) / să le facă cunoştinţă cu persoane de sex
feminin.

Ex.9 – Pe perioada unui atelier de lucru, un membru al delegaţiei a fost interpelat de

un rezident care i s-a adresat pe nume înainte să-şi fi pus ecusonul. Pe parcursul
întâlnirilor, rezidentul a fost interesat de colegi / şefi care aveau un substrat etnic
similar. A fost interesat în a afla departamentul unde lucrează şi atribuţiile
profesionale generale / specifice (cunoştea pe nume şi alţi angajaţi ai
departamentului). În ultima zi a întâlnirilor, rezidentul i-a dat un set de cărţi poştale cu
o localitate vecină, deşi nu i-a declarat niciodată interesul de a vizita localitatea –
totuşi, menţionase interesul său unui interpret.

Ex.10 – La plecare, la vama aeroportului unei persoane i s-a solicitat să îşi deschidă
computerul şi să îşi prezinte dischetele, astfel încât agenţii vamali să poată examina
fişierele. Interpretul, care de asemenea purta un laptop a protestat - ambele
calculatoare au fost confiscate. Unul dintre computere conţinea informaţii care deşi
nu erau clasificate, se recomanda să nu fie diseminate public.

Ex.11 – O persoană a fost abordată de un interpret cu întrebări despre viata

personală proprie / a colegilor / a şefilor. În general, i s-a format impresia că strânge
date biografice. Interpretul a declarat că unele date le cunoaşte de pe Internet, dar
persoana a apreciat că era puţin probabil, întrucât chiar evitase să facă publice
aspecte biografice.
De asemenea, interpretul avea lacune referitoare la termeni de specialitate.
Persoana a apreciat că interpretul ar fi putut fi un ofiţer de informaţii.

12
Ex.12 – Pe parcursul unei întâlniri, o persoană a suspectat pe unul dintre participanţii
ţării gazdă ca angajat al unui serviciu de informaţii. Pe parcursul întâlnirii, respectivul
rezident era foarte reţinut când se abordau aspecte de specialitate – concluzia a fost
că discuţiile îl depăşeau.

Ex.13 – Membrii unei delegaţii au fost opriţi la vamă mai multe ore, timp în care au
fost chestionaţi cu privire la scopul deplasării, locurile unde urmează să călătorească
şi persoanele pe care urmează să le contacteze. De asemenea, s-a încercat să se
detalieze atribuţiile profesionale şi s-au formulat întrebări despre colegii din delegaţie;
unele din întrebări aveau ca tentă ideea dacă în delegaţie este şi un angajat /
colaborator al unui serviciu de informaţii. Unii dintre angajaţii de la vamă nu avea
uniformă şi păreau că ştiu foarte multe lucruri despre activitatea profesională a
membrilor delegaţiei.

Ex.14 – Pe perioada unor întâlniri, o persoană a fost invitată de către un oficial de

rang înalt la o vânătoare în week-end. Persoana i-a spus oficialului că a fost instruit
ca întotdeauna să ia cu el un alt membru al echipei când călătoreşte în altă ţară, din
motive de securitate. Oficialul i-a spus că poate să îl ia cu el pe interpretul ţării
gazdă. Persoana nu a participat la vânătoare.

Ex.15 – La o conferinţă care a avut loc la un hotel, o persoană a observat că

personalul menajer a intrat în sala de conferinţe şi a rearanjat unele dintre plante,
plasând una dintre ele foarte aproape de locurile delegaţiei – ipoteza este că erau
instalate microfoane.

Ex.16 – O persoană ce se deplasa pentru a participa la un atelier de lucru s-a întors

în camera de hotel după ce luase cina. S-a culcat, dar s-a trezit deranjată de un
zgomot, care provenea de la laptop. Capacul era închis, dar unitatea nu fusese
închisă, iar acest lucru a provocat descărcarea bateriei, acest lucru făcând zgomot.
Calculatorul nu fusese deschis în timpul deplasării.
Colegul său observat că s-a umblat la laptop în perioada în care îl lăsase în
camera hotelului, întrucât se închisese protecţia prin password. După aceea a
controlat software-ul de protecţie al computerului şi a descoperit că mai existase şi o
altă încercare de logare, la o dată care coincidea cu o călătorie anterioară în aceeaşi
ţară. Persoana în cauză a declarat că un alt coleg a avut o problemă similară.

Aceste situații reprezintă contexte contrainformative, respectiv sunt situaţii

regizate de un adversar informative, prin combinarea de mijloace şi metode
specifice, pentru a iniţia un contact, a evalua personalitatea, a dezvolta o relaţie, a
identifica aspiraţii socio-profesionale, a exploata vulnerabilităţi, a valorifica indiscreţia,
a furniza sprijin în momente semnificative, a compromite pentru a şantaja, a forţa
obţinerea de informaţii (prin furt) etc – scopul este de a obţine informaţiile de interes.

23. Precizați 4 indicii care semnifică faptul că, în cadrul unor negocieri sau
vizite, o organizație face obiectul unor activități de culegere de informații din
partea unei structuri informative adverse / adversar informativ.
Negocieri - solicitări nejustificate de acces la reţeaua informatică internă; solicitări de
acces fizic nerestricţionat; solicitări pentru transmiterea unui volum mare de date
tehnice pentru ca ulterior să anuleze contractul; trimiterea unui număr disproporţionat
de reprezentanţi.
Vizite străine - persoane adăugate pe lista vizitatorilor (stabilită în cadrul unor

13
întâlniri oficiale) în ultimul moment; vizitatorii formulează întrebări care depăşesc
tematicile stabilite pentru discuţii (se mizează pe obţinerea unor răspunsuri din
politeţe); vizitatorii cer foarte multe date şi în schimb furnizează explicaţii generale;
vizitatori care nu au experienţa / calificarea necesară în domeniu; vizitatori “rătăciţi”,
care se arată ofensaţi atunci când se cer explicaţii referitoare la prezenţa într-un alt
spaţiu decât cel desemnat pentru vizitatori; un vizitator care este foarte curios în
legătură cu angajaţii, programe şi zone de lucru care nu au fost incluse în agendă.

24. Precizați 3 reguli pentru protecția documentelor în format hârtie.

- Evitaţi vizualizarea “accidentală” de către persoane neautorizate. Documentele

sensibile nu vor fi lăsate nesupravegheate, iar la părăsirea biroului se va aplica

“clean-desk policy” – regula biroului curat!

- Verificaţi documentele primite/transmise pe bază de semnătură, respectiv

integritatea acestora (nr. file, ambalaj etc.)!

- Multiplicaţi şi distrugeţi documentele sensibile conform regulilor existente. Ciornele

sau notele care conţin informaţii sensibile se supun aceloraşi reguli!

- Asiguraţi-vă că nu aţi amestecat documente secrete cu cele personale, pentru a nu

pleca cu acestea la încheierea programului de lucru!

- Dacă participaţi la o întâlnire, luaţi cu dumneavoastră numai documentele

necesare, pentru care aţi primit aprobare!

25. Precizați 3 reguli pentru protecția materialelor existente în sistemele

informatice.
- Utilizatorii reţelei de calculatoare trebuie să fie autorizaţi şi să aibă acces numai la

partiţiile proprii!

- Reţeaua de calculatoare din instituţii pe care se procesează informaţii sensibile

trebuie să fie independentă de restul sistemului informatic!

- Accesul la Internet şi la e-mail trebuie să se facă de la un calculator independent,

pe care nu sunt procesate informaţii sensibile şi care nu este conectat la reţeaua

internă!

- Parolele de acces nu vor fi dezvăluite persoanelor neautorizate, indiferent de

funcţie şi nu se va permite accesul acestora la partiţia proprie!

14
26. Precizați 3 reguli pentru protecția informațiilor în cazul organizării /

participării la unele evenimente.

- Limitaţi-vă la transmiterea datelor şi informaţiilor pentru care aţi primit aprobare!

- Evitaţi prezentarea de informaţii care corelate pot alcătui o imagine a unei probleme

confidenţiale!

- Fiţi pregătiţi să răspundeţi la întrebări delicate. - Acordaţi atenţie provocărilor de

orice natură!

- Nu transmiteţi prin telefon, telefax, e-mail sau prin intermediul altor mijloace de

comunicaţii informaţii sensibile!

- Nu trimiteţi scrisori oficiale sau documente secrete prin intermediul unor persoane

particulare!

- Nu păstraţi în camera de hotel sau în autoturism documente sau suporturi

electronice care conţin informaţii sensibile. Purtaţi-le în permanenţă la dvs. sau

lăsaţi-le spre păstrare la reprezentanţa diplomatică!

27. Explicați ce este principiul need to know (necesitatea de a cunoaște).

Principiul need–to-know - este principiul conform căruia accesul la informaţii
clasificate se acordă în mod individual numai persoanelor care, pentru îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu, trebuie să lucreze cu respectivele informaţii sau să aibă
acces la acestea; rezultă astfel un mod condiţionat - îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu, deci accesul la diferite categorii de informaţii clasificate nu va fi permis
numai pe baza funcţiei, poziţiei sau autorizaţiei de acces.

28. Precizați 3 aspecte pe care le conține un angajament de confidențialitate.

Un angajament de confidențialitate conține următoarele:
- exemplificarea categoriilor / tipurilor de informații care fac obiectul
angajamentului
- perioada de valabilitate
- stipularea răspunderii (administrative, disciplinare, materiale, civilă ori
penală) în cazul dezvăluirii informațiilor
- menționarea situațiilor care exonerează de răspundere angajatul
- faptul că persoana a luat la cunoștință de dispozițiile legale și normele
interne cu privire la protecția informațiilor
- stipularea obligației de a păstra confidențialitatea și ulterior încetării
activităților care au presupus accesul la respectivele informații / încetării raporturilor
contractuale.

15
29. Enumerați 3 elemente de incompatibilitate în ceea ce privește accesul la
informații secrete de stat.
*art. 159 din Standardele aprobate prin HG nr.585/2002 (lit. a-e) – se referă, în
general, la acțiuni de acțiuni de spionaj, terorism, trădare ori alte infracţiuni contra
siguranţei statului
*art. 160 – reținem selectiv: lit. b) are antecedente penale sau a fost sancţionat
contravenţional pentru fapte care indică tendinţe infracţionale; lit. c) are dificultăţi
financiare serioase sau există o discordanţă semnificativă între nivelul său de trai şi
veniturile declarate; lit. d) consumă în mod excesiv băuturi alcoolice ori este
dependent de alcool, droguri sau de alte substanţe interzise prin lege care produc
dependenţă; lit. e) are sau a avut comportamente imorale sau deviaţii de
comportament care pot genera riscul ca persoana să fie vulnerabilă la şantaj sau
presiuni; lit. f) a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau
indiscreţie; lit. g) a încălcat reglementările privind protecţia informaţiilor secrete de
stat.

30. Enumerați 3 reguli generale în procesul relaţionare care presupun ideea de

prudență și de evitare a exploatării informative.
Protecţia informaţiilor la care are acces o persoană presupune aplicarea unor
reguli primare în procesul social de relaţionare:
 e posibil ca unele persoane să aibă interese ascunse;
 pentru ca o relaţie să evolueze şi să se păstreze, nu este necesar să se
discute aspecte confidenţiale din activitatea profesională;
 a fi corect şi loial într-o relaţie nu înseamnă dezvăluirea vulnerabilităţilor
personale (dificultăţi financiare, probleme familiale etc)
 sentimentele de încredere şi simpatie nu reprezintă un motiv pentru a
dezvălui informaţii din activitatea profesională;
 persoanele apropiate (partener de viaţă, prieteni, rude) nu au dreptul să vă
solicite dezvăluirea de informaţii confidenţiale (chiar dacă în unele cazuri se invocă
existenţa unor situaţii „ameninţătoare”, cum ar fi acte de presiune pentru achitarea
unor datorii, obligaţii, etc);
 dezvăluirea de informaţii confidenţiale se realizează în limitele stabilite de
regulamentele organizaţiei.

31. Menționați 2 comportamente care ar trebui adoptate atunci când sesizați că

asupra dumneavoastră acționează un adversar informativ?
- nu divulgaţi nici o informaţie, nu primiţi şi nu semnaţi nimic
- ascultaţi cu atenţie diferitele afirmaţii (chiar şi propuneri), şi memoraţi cât mai
multe detalii. Păstraţi-vă opţiunile deschise, nu vă exprimaţi acordul sau refuzul de a
coopera - rămâneţi neangajat, cereţi timp
- nu iniţiaţi o investigaţie pe cont propriu şi să nu notificaţi familia sau prietenii în
legătură cu respectivul eveniment - este indicat să vă notaţi cât mai repede toate
detaliile pe care vi le amintiţi, şi apoi să le prezentaţi instituţiilor / structurilor
competente
- în cazul în care sunteţi în străinătate nu prezentaţi suspiciunile unui localnic şi
comunicaţi respectivele aspecte personal, nu prin telefon, fax sau e-mail (aceste
comunicaţii ar putea fi monitorizate).
- când sesizaţi că dialogul atinge o zonă sensibilă, schimbaţi pur şi simplu
subiectul sau ignoraţi orice întrebare insistentă nepotrivită. Nu sunteţi obligat să spuneţi
nimănui lucruri pe care nu trebuie să le cunoască.
Se recomandă ca următoarele aspecte să fie prezentate angajatorului /
instituţiilor / structurilor competente:

16
 - orice contact cu o persoană suspectată că este “dirijată” către dvs de o
structură informativă adversă;
- orice demers de a vă compromite pe dumneavoastră sau pe un alt angajat;
- orice solicitare suspectă cu privire la transmiterea unor informaţii confidenţiale.
***
Dacă o relaţie începe să fie exploatată, sub diverse pretexte, pentru a se
obţine informaţii confidenţiale din activitatea profesională, oricine are dreptul să
întrerupă relaţia, indiferent de argumentele celeilalte persoane, de serviciile făcute şi
de obligaţiile create.
A fi atent şi prudent în ceea ce priveşte relaţionarea care depăşeşte o
anumită limită – de exemplu, cereri repetate, aparent justificate, de informaţii
neclasificate tangenţiale activităţii profesionale - este un prim pas spre evitarea unei
posibile implicări în dezvăluirea de informaţii, iar semnalarea respectivelor aspecte
instituţiei/ structurii competente este necesară.

17
Bibliografie
1) Peltier, Thomas, Peltier Justin, Blackley, John. (2005). Information
Security. Fundamentals. USA: CRC Press
2) Sennewald, Charles. (2003). Effective Security Management, 4th ed.
USA: Elsevier Science
3) Winkler, Ira. (1997). Corporate Espionage: what it is, why is happening
in your company, what you must do about it. USA: Prima Publishing
4) General Intelligence and Security Service (AIVD-Netherlands) -
Espionage and security risks. Invisible, but still existing (2004)
5) Office of the National Counterintelligence Executive – Be alert! (2003)
6) Office of the National Counterintelligence Executive – Safe travel
begins with you (2003)
7) U.S. Departament of Transportation (United States Coast Guard) -
Military Personnel Security Program (ComDtinst M5520.12B)
8) Headquarters Departament of the Army - Personnel Security Program
(1988)

1) Ilie, Gheorghe, Stoian, Ion şi Ciobanu, Aurel. (1996). Securitatea

informaţiilor. Bucureşti: Editura Militară
2) Ilie, Gheorghe, Urdăreanu, Tiberiu. (2001). Securitatea deplină.
Bucureşti: Editura UTI
3) Liteanu, Traian. (2004). Securitate şi instituţii. Bucureşti: Editura A.N.I.
4) Melton, H. Keith, Piligian, Craig şi Swierczynski, Duane. (2003). The
Spy’s Guide: Office Espionage. Philadelphia: Quirk Productions
5) Petrescu, Stan (2003). Arta şi puterea informaţiilor. Bucureşti: Editura
Militară
6) Troncotă, Cristian. (2003). Glorie şi tragedii – momente din istoria
serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de Est (1941-
1944). Bucureşti: Editura Nemira
7) Winkler, Ira. (1997). Corporate Espionage: what it is, why is happening
in your company, what you must do about it. USA: Prima Publishing
8) Military Personnel Security Program (ComDtinst M5520.12B) – U.S.
Departament of Transportation (United States Coast Guard)
9) Personnel Security Program (1988) – Headquarters Departament of the
Army, Washington DC

18