Oxigenoterapia reprezintă administrarea oxigenului pe cale respiratorie pentru combaterea stării

de hipoxie.
Hipoxia este scăderea a cantității de oxigen în țesuturi. Hipoxia este o condiție patologică. În condiții
normale, saturația oxigenului în sângele periferic este de 96 – 98 mmHg.
Oxigenoterapia este indicată în cazurile în care saturația oxigenului în sângele periferic
< 90%, iar pacientul păstrează automatismul mişcărilor respiratorii și nu necesită ventilație mecanică.
ATENTIE
Indicaţia de oxigenoterapie (concentrație, temperatură, umiditatea gazului) este dată de către
medic !
Este necesară umidifierea amestecului inspirat pentru prevenirea uscarii şi implicit lezarii
mucoaselor respiratorii.
Administrarea de oxigen trebuie să fie monitorizată prin pulsoximetrie pentru evitarea
accidentelor.

Scop
Se efectuează cu scopul de a ameliora concentraţia de oxigen din sânge.
Indicații
Hipoxii circulatorii: insuficiență cardiacă, edem pulmonar acut, infarct miocardic acut
Insuficiență respiratorie acută şi cronică
Afecţiunile respiratorii: astm bronșic , pneumonii, boli obstructive cronice
Leziuni toracice
Stări de șoc
În anestezia generală
Complicații post operatorii
Pneumotorax
Stări febrile
Materiale necesare
Sursa de oxigen – care poate sa fie un tub de oxigen medical sau un tub de la o reţea de distribuire a
oxigenului medical din spital (stație centrală, microstație sau butelie de oxigen). Pentru racordare, se
va folosi un debitmetru şi un umidificator.

Materiale sterile pentru administrare: sondă nazală de unică folosință, mască de oxigen (când
necesarul de oxigen este mare), ochelari de oxigen, sau cort de oxigen sau izoletă pentru copii (nu
se mai utilizează din cauza riscului crescut de incendiu). Pentru nou născuții hipoxici se
utilizează incubatorul.
Barbotor steril
Apă distilată sterilă
Leucoplast
Foarfeca
Tăviţa renală
Materiale pentru spălarea mâinilor
Recipienți pentru colectarea deșeurilor
Precauții în utilizarea surselor de oxigen
Deoarece oxigenul favorizează combustia prezența sa trebuie atenționată
Pacienții și aparținătorii vor fi atenționați asupra pericolului fumatului sau al unei flăcări în preajma
sursei de oxigen
Se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă
Se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale sintetice) și a
materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)
Aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen
Transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare, evitându-se lovirea lor în timpul transportului
Buteliile de oxigen vor fi așezate în poziție verticală, pe un suport și fixate de perete cu inele metalice,
departe de calorifer sau altă sursă de căldură
Cunoașterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor și a
modului de utilizare a acestora.
Pregatirea mediului
Salon cu instalaţie de oxigen şi barbotor
Se vor lua toate măsurile de asepsie
Pregatirea pacientului
Pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitate, importanță,
durată.
Se obține consimțământul informat al pacientului.
Se crează pacientului un climat de siguranță, pentru a asigura cooperarea la tehnică și a diminua
anxietatea.
Pregătirea fizică: Înaintea efectuării tehnicii se verifică permeabilitatea căilor respiratorii, la nevoie se
dezobstruează căile respiratorii ale pacientului.
Se verifică sursa de oxigen.
Se pune apă distilată sterilă în barbotor.
Pregatirea asistentului medical
Se spală pe mâini
Îmbracă mănuși sterile
Tehnica
Administrarea oxigenului pe sondă nazală
Se dezobstruează căile aeriene şi se asigură o ventilație eficientă
Oxigenul se umidifică în barbotor, deoarece neumidificat este iritant pentru căile respiratorii
Se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus
Se umectează sondă cu apă sterilă pentru facilitarea inserției și prevenirea lezării mucoasei
Se introduce sonda de unică folosință, cu mișcări blânde, până în nazofaringe
Se fixează sondă cu o bandă subţire de leucoplast la nivelul feței pacientului
Se fixează debitul de 4-6 litri/minut (la indicația medicului)
Se va administra cu intermitență
Se va supraveghea debitul şi pacientul
Se va mobiliza periodic sonda nazală
Administrarea oxigenului prin mască
Se verifică scurgerea oxigenului din sursă
Se pregăteşte barbotorul introducându-se apă distilată sterilă
Se selectează o mască potrivită ca mărime
Se aşează masca la nivelul piramidei nazale, apoi pe cavitatea bucală şi se fixează cu o curea în jurul
capului
Se reglează debitul de oxigen la 4-6 litri/minut
Se supraveghează pacientul
Administrarea cu ochelarii de oxigen
Se pregătește sursa de oxigen
Se verifică barbotorul
Se pregătesc ochelarii și se fixează după urechi
Cele două sonde de plastic se introduc în narine
Se reglează debitul de oxigen
Se supraveghează pacientul, deoarece tehnică este indicată la copii și bolnavii agitați
Administrarea cu cortul de oxigen
Se utilizează mai ales în pediatrie
Se pregăteşte cortul de oxigen, fiind confecționat din bare ușoare de aluminiu de care este fixat
materialul impermeabil sub formă de cort
Se aplică în regiunea capului
Oxigenul este trecut prin instalație de răcire pentru că atmosfera de sub cort se supraîncălzește prin
respirație
Pacientul inspiră oxigenul introdus sub cort
Se supraveghează debitul de oxigen şi presiunea
Îngrijirea pacientului după tehnică
Pacientul va fi așezat confortabil în pat, într-o poziție care să-i favorizeze respirația
Se monitorizează respiraţia
Se monitorizează concentrația de oxigen din sânge prin pulsoximetrie la aproximativ 30 de
minute după administrare
Se administrează medicaţia indicată de medic
Notarea tehnicii
Se notează în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al pacientului dată, numele celei care a
efectuat tehnică și rezultatele obținute.
Accidente – Incidente
Pătrunderea oxigenului prin esofag duce la distensia abdominală
Se poate produce emfizem subcutanat
Pericol de asfixie dacă recipientul pentru barbotare se răstoarnă, lichidul poate fi împins de oxigen în
căile respiratorii ale pacientului
Iritarea locală a mucoasei
Uscarea mucoaselor
Traheobronșită -în condiții de administrare prelungită
Agravarea unei insuficienţe respiratorii cronice