Sunteți pe pagina 1din 8

SINDROMUL POST POLIOMIELITA (SPP)

-scăderea forţei musculare: brusc/ progresiv,


-atrofie musculara
-dureri musculare şi articulare,
-fatigabilitate
-intoleranţă la frig, la câţiva ani după o infecţie acută cu virusul polio.
Criteriile pentru SPP :
1. Istoric confirmat de infecţie cu virus polio.
2. Recuperare neurologică şi funcţională parţială / completă după episodul acut.
3.Minim 15 ani de stabilitate neurologică şi funcţională.
4. Două sau mai multe dintre următoarele probleme de sănătate după o perioadă stabilă:
-fatigabilitate prelungită
-dureri musculare şi/sau articulare
-agravarea / instalarea scăderii forţei musculare
-noi atrofii musculare
-inabilitate funcţională
-intoleranţă la frig.
5. Nu există alte explicaţii medicale
6. Examen neurologic compatibil cu antecendentele de infecţie cu virus polio: reflexe osteotendinoase
diminuate/ absente, fără afectare de sensibilitate, modificări compatibile la examinarea electromiografică
(EMG) şi/sau imagistică, prin rezonanţă magnetică
Simptomele raportate pentru SPP sunt aceleaşi în toate părţile lumii, însă predomină:
- - scăderea forţei musculare
- - hipotonia sau atrofia musculara,
- - fatigabilitate după efort si fatigabilitate generalizată
- - dureri si contracturi musculare, crampe, fasciculaţii,
- - dureri si redori articulare
- - intoleranţă la frig
Prevalenţa SPP a fost raportată ca fiind între 15 şi 80% dintre toţi pacienţii cu infecţii anterioare
cu virus poliomielitic.
Simptomele sindromului postpolio (PPS) apar
1. precoce la pacientii care au:
- slăbiciune reziduală foarte severă,
- istoric de dificultăti respiratorii bulbare
- varsta mai mare la contractatarea poliomielitei acute.
2. mai întâi în mușchii mai slabi
Oboseala persoanelor fara poliomielita sau PPS, ușor de evidentiat:
- apare proeminent în primele ore ale după-amiezii și scade după perioade scurte de odihnă.
- impiedica pacientii de la lucru.
Slăbiciune musculara (fatigabilitate)
-cresterea in greutate si efortul excesiv;
- dispersata si asimetrica.
• Durerea musculara profundă (90,5% -Stoelb si colaboratorii)
- poate fi o componentă a unui sindrom de durere miofascial sau fibromialgie
-mai frecvent la:
-umeri,
-picioare,
-solduri
-coloana dorso-lombara,
- mai intense în
-picioare,
-genunchi,
-articulatiile capului
-zona spatelui.
• Tulburări respiratorii
- mai frecvente la pacienții cu slăbiciune musculară reziduală respiratorie
Difunctia respiratorie : restrictiva si obstructiva
• Tulburarile de deglutitie
- la pacienții cu poliomielita bulbara si postpolio nonbulbar.
- slăbiciune subclinica asimetrica în mușchii constrictori faringieni este prezentă la toți pacienții postpolio
cu atrofie musculara, inclusiv a celor care nu se plâng de dificultăti noi de inghitire.
• Disfunctie autonomă
- Cauza neclară;
- Componenta periferica ar putea include atrofie musculara urmata de producția de energie termică
diminuata.
Examen obiectiv
Perturbarea mersului
– slabiciunea progresiva, durere, osteoartrita,
- frecventă la pacienții care au utilizat anterior dispozitive ajutatoare pe care mai târziu nu le mai
utilizeaza.
Hipotonia si atrofia musculara progresiva
-la mușchii afectati inițial de către poliovirusul sau
-la mușchii care au fost cruțați din punct de vedere clinic,
-distribuție asimetrică.
Fasciculații - în mușchii atrofici.
Obezitatea - larg răspândită

Diagnostic diferential
• Scleroza laterala amiotrofica
• Miopatie hipotiroidiana
• Scleroza multipla
• Sindrom Guillain-Barré
• Infectii cu Virusul West Nile
• Miopatii inflamatorii: Polimiozita, infectioase, metabolice, etc
• Neuropatii inflamatorii asociate unor neoplazii, PCID,etc
• Sindrom miofascial, fibromialgie.
Investigatii paraclinice
• hemoleucograma
• LCR
• studii de înghițire
• studii de imagistica
- pentru excludere boli neurologice:
- accident vascular cerebral,
- scleroza multipla,
- tumori.
• studii de electrodiagnostic - exclud tulburări neurologice/neuromusculare
EMG/ENG
-nu sunt necesare pentru diagnosticul de SPP.
-conducerea senzoriala ar trebui să fie normala;
-conductia motorie este normala/ lenta.
-amplitudinea scade în mod semnificativ in stadiile avansate,
-in insuficienta transmisiei neuromusculare la EMG a fibrelor musculare: bruiaj si blocare
-la pacientii afectati care au asociate semne histologice de reinervatie în biopsii musculare anomaliile
funcționale și structurale ale jonctiunii neuromusculare sunt comune.
Histologic
-in mușchii denervati cronic la pacienti cu sindrom postpolio, există caracteristici secundare miopatice,
inflamație endomisiala și rare fibre vacuolizate.
Program de reabilitare
Kinetoterapia
Terapia respiratorie
Electroterapia
Masaj
Hidrotermoterapia
Ergoterapia
Logopedia
Psihoterapia
Tratament medicametos
KINETOTERAPIA
Obiective:
-- intretinerea mobilitatii articulare
- - tratarea retractiilor musculo-tendinoase si a redorilor
- - cresterea tonusului muscular hipoton sau aton
-- ameliorarea durerilor
-- asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii si respiratiei spontane
-- conservarea capacitatii de deplasare (mersul in general)
-- asigurarea unei cat mai mari autonomii a bolnavului in scaun rulant.
Mijloace
Antrenamentul aerobic supravegheat de întreţinere musculară, izokinetic şi izometric
-- prevenirea declinul pacienţilor cu hipotonie moderata musculara
-- diminuarea oboselii musculare, a durerii
-- îmbunătăţirea forţei musculare.
Antrenamentul în grup, cu urmarirea regulată şi educaţia pacientului, sunt utile pentru statusul mental şi
bunăstarea pacientului.
Observatii:
Folosirea excesivă a musculaturii şi antrenamentul pot agrava
simptomele SPP şi pot determina scăderea forţei musculare.
Studii ale morfologiei musculare şi capacitaţii oxidative în muşchiul tibial anterior sugerează o
activitate musculară crescută datorită tulburărilor de mers şi a greutăţii corporale ce trebuie susţinută.
Urmărit prospectiv, macro potenţialul de acţiune motorie EMG (MOP), în muşchiul tibial anterior
este crescut, nu au fost modificări în muşchiul biceps brahial.
Acesta indică un proces de denevare-reinervare mai pronunţat în muşchiul tibial, care poate fi
datorat utilizării zilnice a acestuia şi a faptului că activitatea musculară este mai mare la nivelul
membrelor inferioare.
Pacienţii cu activitate fizică regulată au prezentat mai puţine simptome şi un nivel funcţional
crescut faţă de pacienţii fizic inactivi.
Dovezi din studii clinice
-evidenţe de clasă I: pacienţi fara boala cardio-vasculară: îmbunătăţirea tonusului cardiovascular după
programe de exerciţii supravegheate folosind biciclete ergometrice
-evidenţe de clasă II: antrenamentul aerobic al extremităţilor superioare: efecte benefice asupra
consumului de oxigen, ventilaţiei pe minut, timpului şi forţei musculare
-evidenţe de clasă II şi III :
-antrenamentul supravegheat creşte forţa musculară la pacienţii cu SPP
-îmbunătăţirea semnificativă a forţei musculare după 12 săptămâni de antrenament de tip izometric al
muşchilor mâinii.
-creştere semnificativă a forţei musculare izokinetice şi izometrice dupa antrenament izokinetic, izometric
şi de anduranţă cu durată între 6 săptămâni şi 7 luni.
- evidenţe de clasă IV creştere în performanţa de lucru prin reducerea frecvenţei cardiace pe parcursul
exerciţiilor
Nu au fost raportate efecte secundare.
Efectele pe termen lung (ani) nu sunt documentate
Majoritatea studiilor: exerciţii fizice:
- - sub supraveghere (dozajul efortului, tehnica, timpul efortului şi perioadele de
odihnă)
- - cu efort submaximal
- - pauze intermitente şi
- - perioade de odihnă între sesiunile de exerciţii
- - subiecţi vârsta sub 60 ani.
Studiu randomizat :pacienţi cu SPP cu durere, hipotonie musculară şi fatigabilitate la nivelul umerilor, a
comparat efectul
- exerciţiilor
- exerciţiilor combinate cu modificarea stilului de viaţă
- modicarea stilului de viaţă.
Există o diferenţă semnificativă la cele două grupuri care au practicat exerciţii (clasa II) desi toate cele
trei grupuri au înregistrat îmbunătăţiri
La pacienţii cu fatigabilitate factorul-cheie =intensitatea exercitiului.
Antrenament zilnic:
- efort submaximal, perioadele frecvente de odihnă, conservarea energiei şi simplificarea sarcinilor de
serviciu
Exercitii izometrice: - 4-5 secunde
- pauză de 10 secunde între episoade
- odihnă de 5 minute intre serii
- 3 seturi de 5-10 repetari.
Exercitiile: sa protejeze muschii, articulatiile si zonele corpului cu forta musculara<3
Se mai efectueaza: -exerciții de stretching,
-exerciții de relaxare musculare.
Programele de consolidare efectuate așa cum este descris arată o creștere de 60% de forta izocinetică,
starea bună cardio-respiratorie, nici un declin în forta la 6-12 luni și creșterea de 5% în forta izometrica.
Tratamentul în climat cald şi antrenamentele în apă (HIDROTERMOTERAPIA)
Efect pozitiv în durere şi fatigabilitate.
Un studiu randomizat a evidenţiat reducerea semnificativă a durerii, problemelor legate de
sănătate şi a depresiei pentru ambele grupuri (grup Tenerife si Norvegia) după programe de antrenament
identice. Nu exista diferenţe semnificative între testele făcute.
Mers cu durată mai lungă în grupul Tenerife (clasa I).
Exerciţiile dinamice în apă, exceptând înotul, reduc durerea, îmbunătăţesc statusul cardiovascular
într-un studiu controlat, nerandomizat (clasa III).
Un studiu-interviu calitativ (clasa IV) a indicat un efect pozitiv al încrederii în sine după
antrenamentul în apă.
Suportul respirator
Prevalenţa disfuncţiei respiratorii este mai mare în cazul pacienţilor cu respiraţie artificială în faza
acută a poliomielitei.
Recunoaşterea disfuncţiei respiratorii, începerea ventilaţiei non-invazive previne sau întârzie
declinul funcţiei respiratorii şi necesitatea ventilaţie invazive
Evaluare completă pulmonară poate fi necesară prin examen pneumoftiziologic si probe
functionale respiratorii.
Apneea obstructivă în somn (frecventa), produce:
-fatigabilitate la trezire şi pe parcursul zilei,
-cefalee matinală,
-somnolenţă diurnă,
-sindromul picioarelor neliniştite
-hipoventilaţie.
este corelată cu obezitatea, iar controlul greutaţii corporale este crucial.
A crescut numărul pacienţilor ce necesită suport ventilator la domiciliu datorită hipoventilaţiei
indusă de obezitate de aceea e necesară scăderea în greutate în cazul pacienţilor cu SPP (clasa IV).
Două studii intraspitaliceşti au arătat că funcţia respiratorie a fost normală la majoritatea pacienţilor care
au acuzat dispnee cauza fiind: decondiţionarea cardiovasculară şi suprapoderalitatea
Nu există studii randomizate care să evalueze efectul suportului respirator.
Introducerea precoce a antrenamentelor respiratorii noninvazive:
1). ventilaţia intermitentă cu presiune pozitivă (VIPP),
2). ventilatoarele bifazice cu presiune pozitivă (BIPAP) cu piesa bucală sau nazală
poate stabiliza situaţia şi preveni complicaţii: infecţiile respiratorii, declinul funcţiei respiratorii, amâna
necesitatea ventilaţiei invazive şi îmbunătăţesc capacitatea de exerciţiu (Clasa IV). În cazul
pacienţilor care folosesc deja suport respirator intermitent sunt utile: antrenamentul musculaturii
respiratorii (clasa IV), renunţarea la fumat, favorizarea mobilizarii secreţiilor şi facilitarea tusei
Pacienţii cu ventilatie invaziva mecanică la domiciliu percep o stare bună de sănătate în ciuda
dizabilităţii fizice severe (Clasa III).
Controlul greutăţii, dispozitive de asistare şi modificarea stilului de viaţă
Pacienţii cu scădere de forţă musculară beneficiază în urma scăderii în greutate, ortezelor,
bastoanelor, cadrelor şi cărucioarelor rulante, care le facilitează activitatea zilnică (ADL) (indicaţii de
practică clinică corectă).
Participarea în programele de antrenament muscular şi antrenamentul de anduranţă duce în multe
cazuri la scăderea în greutate, dar nu există nici o dovadă că scăderea în greutate poate ameliora
simptomatologia.
Pacienţii cu IMC>25 nu au raportat mai multe simptome decât cei cu greutate normală.
Pe de altă parte creşterea recentă în greutate reprezintă un factor predictiv pentru SPP si apnee in
somn.
Tulburarile de mers
Evaluarea ortopedica –pacientii cu diformități diferite care ar necesita orteze și chiar intervenție
chirurgicală.
Folosirea bastonelor metalice şi a ortezelor din carbon cu greutate mică pot fi utile în
îmbunătăţirea calităţii mersului (studiu pilot).
Analiza biomecanică a modului în care pacientul se deplasează poate determina proiectarea unor
orteze optime şi îmbunătăţirea functionalităţii membrelor inferioare (clasa IV)
Pentru tulburările de mers ortezele pot fi folosite dar uneori pacienții refuză sa le foloseasca.
Acceptarea disabilităţilor - mijloace educaţionale
Principiile de bază ale managementului pentru persoanele cu sindrom postpolio includ
conservarea energiei si stimularea activitătilor pacientului (unii pacienti nu le accepta).
Antrenamentul în grup cu alţi pacienţi ce suferă de SPP, urmarirea regulată a pacienţilor în clinici
specializate previne declinul statusului mental şi determină o experienţă proprie pozitivă. (Clasa III)
Acceptarea dispozitivelor de asistare, suportul social şi implicarea în activităţile zilnice pot
facilita îndeletnicirile zilnice (Clasa III).
Intervenții psihologice, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala pot ajuta si la reducerea
oboselii.
ELECTROTERAPIA
Stimularea electrica a fost folosita pentru a întări musculatura atona sau pentru a reeduca
muschii hipotoni și pentru a reduce durerea.
Pentru durerile miofasciale se ia în considerare:
-curenti de impulsuri: TENS, Trabert, curenti diadinamici, curenti exponentiali (ce realizeaza o
elecrogimnastica selectiva ce mentine troficitatea si tonicitatea musculara cu inervatia lezata, precedat de
o metoda de incalzire a muschiului prin galvanizare, impachetare cu parafina, unde scurte);
-curentul continuu: galvanizare, ionizare;
-curenti de medie frecventa: curenti interferentiali;
-ultrasonoforeza, prin micromasajul tisular are efect puternic antialgic, de crestere a permeabilitatii
membranelor celulare, miorelaxant, vasodilatator;
-laserul, ultravioletele, radiatii infrarosii
-câmpuri magnetice de joasa frecventa.
+ -masaj
-injecții in punctele dureroase,
-biofeedback-ul,

ERGOTERAPIA (TERAPIA OCUPATIONALA)


Pacientii cu sindrom postpolio beneficiaza, de diferite tehnici adaptive și echipamente pentru a
efectua ADL-urile și tehnici de educație și de conservare a energiei.
Terapeutul învață pacientul despre diferite tehnici pentru a îmbunătățirea funcției de înghițire.(ex
stimularea cu calupul de gheata a fetei anterioare a gatului Logopedia
În cazul pacienţilor cu SPP, slăbiciunea musculaturii bulbare determină disfagie, modificări ale
vocii cu disfonie,
Studii de caz arată că logopedia şi antrenamentul musculaturii laringiene sunt utile pentru aceşti
pacienţi (clasa IV).
MEDICATIA
Folosita doar parțial la pacienții cu sindrom postpolio.
Informații contradictorii cu privire la medicatia antivirala. Unii autori au gasit nici o
imbunatatire semnificativa cu antivirale, comparativ cu placebo.
Amantadina, poate acționa pentru a elibera dopamina din terminatiile dopaminergice și alte site-
uri centrale.
Corticosteroizii au fost studiati dar fara rezultate bune folosit pentru infiltratiile punctelor
dureroase.
Anticolinesterazice - unul dintre mecanismele de producere a oboselii este legat de deficite
neuromusculare de transport joncțional. Tratamentul cu anticolinesterazice a avut succes doar în jumătate
din cazuri, această rată de succes scăzută a fost atribuită felurilor de jonctiuni neuromusculare defecte
prezente în sindromul postpolio.
Mecanismul de răspuns la anticolinesterazice, nu este clar unii pacienti prezinta imbunatatirea
fortei musculare, mai degrabă decât se îmbunătățeste oboseala.
Piridostigmina (Mestinon) - actioneaza in musculara neteda, SNC și glandele secretoare,
blochează acțiunea acetilcolinei la nivel parasimpatic și faciliteaza transmiterea impulsurilor la nivel de
jonctiune mioneurala.
Imunoglobulinele - moduleaza activitatea sistemului imunitar.
IG: GAMMAGARD, Sandoglobulin recent studiate în tratamentul simptomelor legate de
sindromul postpolio.
-ar putea fi o optiune de tratament de susținere pentru subgrupuri de pacienți cu sindrom postpolio.
-sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga acest lucru.
Caracteristici ale IG:
-neutralizarea anticorpilor circulatori prin anticorpi anti mielina idiotipica;
-reglarea citokinelor proinflamatorii, inclusiv IFN-gamma;
-blocarea receptorilor Fc a macrofagelor,
-suprimarea limfocitelor T inductoare și a limfocitelor B,
-augmentarea limfocitelor T supresoare;
-blocarea cascadei complementului;
-promovarea remielinizarii;
-creștere de 10% IgG în LCR.
Medicamente anticonvulsivante- reduc morbiditatea bolii
Unele studii sugerează eficacitatea Lamotriginei în îmbunătățirea calității vieții și a simptomelor
la pacienți cu sindrom postpolio. Sunt necesare studii suplimentare.
Prognostic - Simptomele sindromului de postpolio sunt lent progresive, cu perioade de stabilitate
de 3-10 ani.