1.1.

Aspecte ale contabilităţii româneşti

După cum am văzut, cercetătorii admit că dezvoltarea

doctrinară şi practică a contabilităţii este în strânsă dependenţă de
mediul cultural în care acesta evoluează, privit sub toate
componentele lui: economic, social, juridic, fiscal, politic şi chiar
religios. Pe de altă parte, contabilitatea este privită şi ca un
instrument care influenţează sau transformă mediul în care
operează. Deci, ca activitate socială, proprie omului, contabilitatea
este influenţată şi influenţează mediul în care se desfăşoară.
Este ştiut că literatura contabilă românească a apărut la
mijlocul secolului al XIX-lea (prima lucrare de contabilitate în
limba română este „Pravila comerţială” a lui Emanoil Ioan
Nichifor, apărută la Braşov în 1837), mult mai târziu în comparaţie
cu ţările europene occidentale. Cauza acestei întârzieri se explică
prin penetrarea târzie a formelor economiei capitaliste în spaţiul
românesc. Pe de altă parte, absenţa sau slaba dezvoltare a
cunoştinţelor legate de afaceri în general şi de contabilitate în
particular poate fi o explicaţie adusă perpetuării până târziu, la
începutul secolului al XX-lea, a unor forme feudale în economia
românească.
Pentru o vizualizare mai bună a preocupărilor legate de
istoria contabilităţii autohtone considerăm necesară prezentarea

1
succintă a evoluţiei contabilităţii româneşti, privite ca o
componentă culturală. Astfel, gândirea şi practica contabilă
românească au urmat următorul parcurs (Ionaşcu, 1997):
 Etapa formării literaturii contabile româneşti (1837-
1900): cuprinde perioada apariţiei primelor lucrări de
contabilitate în limba română, de fapt traduceri după
autori străini. Pe lângă vulgaritatea tehnicii partidei
duble, sunt cuprinse şi alte informaţii necesare
organizării afacerilor. Treptat, apar şi manuale de
contabilitate elaborate de autori români care încearcă
să-şi precizeze poziţia faţă de aspectele prezentate şi
să-şi demonstreze originalitatea. Este perioada când se
organizează şi primele şcoli comerciale (la Galaţi şi
Bucureşti în 1864, iar mai apoi şi în alte oraşe), unde
apare instituţionalizat şi studiul contabilităţii;
 Etapa maturizării gândirii contabile româneşti sau
timpul controverselor contabile (1900-1947): se
caracterizează prin apariţia unui număr important de
lucrări în domeniul contabilităţii, iar autorii trec de la
descrierea tehnicii contabile la problematizarea unor
aspecte „din” sau „despre” contabilitate. În această
perioadă apare prima revistă de specialitate („Revista
generală de comerţ şi contabilitate”, apărută în 1908),

2
 ia fiinţă învăţământul universitar economic (în 1913,
prin înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Comerciale
şi Industriale din Bucureşti), unde se preda
contabilitatea, şi se structurează profesia contabilă
liberală (prin înfiinţarea în 1921 a „Corpului
Contabililor Autorizaţi şi experţilor Contabili”). Este
vizibil efortul pentru o „şcoală” românească de
contabilitate, care se soldează cu câteva contribuţii
teoretice (în special lucrările lui Spiridon Iacobescu şi
Ion Evian), precum şi cu o formalizare instituţională;
 Etapa „realismului socialist” în contabilitate (1947-
1990): practica contabilă evoluează în mediul
economiei planificate în mod centralizat. Sistemul
contabil al întreprinderii, de inspiraţie sovietică, este
considerat un instrument de control al îndeplinirii
planului de stat. Informaţiile contabile produse de
întreprinderi au caracter secret şi sunt destinate unui
unic utilizator: organismele statului, controlate politic
de partidul unic. Abordările teoretice sunt influenţate
de ideologia sistemului politic;
 Etapa actuală, după 1990: sunt derulate mai multe
transformări, denumite generic „reforme” contabile,
pentru ca informaţia contabilă să devină utilă deciziei

3
 unei multitudini de utilizatori (acţionari, bănci,
parteneri comerciali, stat etc.), cu interese specifice,
care activează într-un mediu de piaţă concurenţială. De
aceea, se instituţionalizează ca o parte din informaţia
contabilă produsă de întreprinderi să fie publicată
(rapoartele contabilităţii financiare). Prin măsuri
legislative se urmăreşte compatibilizarea practicilor
contabile româneşti cu cele internaţionale (în special cu
cele europene, în perspectiva aderării la Uniunea
Europeană). În plan ştiinţific, apar atât lucrări care
abordează contabilitatea într-o manieră conceptualizată
şi comparată, cât şi primele cercetări urmând o
metodologie pozitivistă, lucrări inspirate din cultura
contabilă apuseană (îndeosebi franceză, dar şi anglo-
americană).
Odată cu faza de maturizare a gândirii contabile româneşti
apar şi primele preocupări sistematice legate de istoria
contabilităţii. În 1932, D. Voina îşi publică teza sa de doctorat,
„Faze din evoluţia contabilităţii”, în care se ocupă de evoluţia
contabilităţii, în special din Italia, Franţa şi Germania. Mai apoi, în
1947, apare lucrarea lui C.G. Demetrescu „Istoria critică a
literaturii contabile în România” unde se prezintă pentru prima

4
dată atât o sinteză a evoluţiei gândirii româneşti, cât şi incidenţa
influenţelor străine.
Deşi etapa „realismului socialist” a însemnat un regres în
contabilitatea românească, prin deconectarea ei de la circuitul
internaţional de idei şi polizarea abordărilor teoretice, există totuşi
câteva realizări notabile care privesc istoria contabilităţii. În primul
rând se remarcă demersul profesorului C.G. Demetrescu, care,
după o perioadă de „aşezare” a contabilităţii româneşti în „noul
context”, îşi reia preocupările legate de cercetarea trecutului
contabilităţii, finalizate prin publicarea în 1972 a lucrării „Istoria
contabilităţii” (Bucureşti, editura Ştiinţifică). Având o bogată
documentare bibliografică străină (în franceză, italiană şi
germană) şi fiind un bun cunoscător al literaturii contabile
româneşti, C.G. Demetrescu realizează această unică lucrare
(deocamdată) de istorie a
contabilităţii din peisajul românesc, urmând o schemă
evoluţionistă: contabilitatea în orânduirea sclavagistă, în feudalism,
în capitalism şi problemele contabilităţii contemporane. O secţiune
specială este rezervată prezentării evoluţiei contabilităţii româneşti,
în cadrul fiecărei structuri temporale se face o analiză contextuală,
pe ţări, cu o prezentare cronologică a faptelor care au marcat
practica şi doctrina contabilităţii. O notă distinctivă a lucrării este
aceea că autorul realizează o valorizare critică a diferitelor lucrări
şi teorii în demersul de „ştiinţificizare” a contabilităţii.
O altă realizare notabilă este traducerea „Tratatului de
contabilitate în partidă dublă” al lui Luca Paciolo de către
profesorii Dumitru Rusu şi Ştefan Cuciureanu (Editura Junimea,
Iaşi, 1981). Autorii menţionează: „Am transcris şi tradus Tratatul

5
de contabilitate al lui Luca Paciolo după ediţia a doua, Veneţia,
1523, aflată în unicat la Biblioteca Centrală Universitară «M.
Eminescu» Iaşi …”. Lucrarea este însoţită de un studiu
introductiv, de alte două studii („Răspândirea contabilităţii după
Paciolo” şi „Începuturile gândirii contabile româneşti”) şi o
postfaţă care reprezintă veritabile contribuţii la cercetarea istoriei
contabilităţii. Prin se apropie de primul text al literaturii contabile
în limba autorului, italiana medievală, precum şi în româneşte,
constituind un suport „material şi istoric această lucrare,
cercetătorul român are posibilitatea ” al oricărei analize a evoluţiei
contabilităţii.
De altfel, cercetarea istoriei contabilităţii româneşti a fost
pentru profesorul D. Rusu o prioritate, materializată şi prin editarea
unei colecţii de studii intitulate „Fra Luca di Borgo şi doctrinele
contabilităţii în cultura economică românească” (colectiv de
autori sub redacţia prof. univ. Dumitru Rusu, Editura Junimea, Iaşi,
1991). Deşi această lucrare a apărut după 1990, ea constituie o
sinteză a cercetărilor privind istoria contabilităţii româneşti
efectuate de autori şi publicate, în diverse variante, până în 1990.
La acestea se pot adăuga şi studiile privind evoluţia
contabilităţii incluse în diferite lucrări de contabilitate (de
exemplu, Traian Tămăşan are un capitol intitulat „Trepte calitative
în evoluţia contabilităţii” în lucrarea „Bazele ştiinţifice ale

6
contabilităţii”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973; un capitol de
„Consideraţii asupra evoluţiei contabilităţii”, este prezentat în
lucrarea „Bazele contabilităţii” a lui Gheorghe Enache, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977 etc.) sau articolele
publicate în revistele de specialitate.
Actualmente, după anul 1990, contabilitatea românească a
intrat într-o nouă fază, atât ca practică socială, în gestiunea
afacerilor, cât şi ca demers ştiinţific. Însă una dintre laturile puţin
(sau aproape deloc) explorate este cercetarea istoriei contabilităţii.
Este adevărat, există câteva teme de cercetare care ţin mai mult sau
mai puţin de istoria contabilităţii, sub forma unor teze de doctorat
în curs de realizare. Am putea spune că, deocamdată, contabilitatea
românească îşi caută istoria ei, dar mai ales, istoricii contabilităţii.
Având în vedere această situaţie, se pune întrebarea: ce-i de
făcut?
Mai întâi pentru că este mult de făcut în privinţa metodologiei de
cercetare. Trebuie introduse formule metodologice noi, unde unele
dintre ele chiar neutilizate de istoria contabilităţii româneşti, cum
este mărturia orală. În general istoria orală se ocupă de studiul
trecutului imediat, reconstituit datorită amintirilor martorilor. De
exemplu, clarificări şi interpretări noi asupra evoluţiei normalizării
contabilităţii s-ar putea aduce şi prin intervievarea participanţilor
direcţi la acest proces. Apoi trebuie continuat studiul critic al

7
literaturii contabile româneşti, acum eliberat de constrângerea unei
ideologii „oficiale” a sistemului politic.
Cum însă „istoria se face cu documente”, considerăm că
adevărata cercetare a istoriei contabilităţii nu poate să se facă fără
studiul documentelor care atestă diferite practici contabile sau care
consemnează elaborarea diferitelor „proiecte” sociale care ţin de
domeniul contabilităţii (cum ar fi: constituirea profesiei contabile,
structura învăţământului contabil românesc, evoluţia rapoartelor
financiare ale întreprinderilor etc.). de altfel, nevoia studiului
istoriei contabilităţii româneşti plecând de la investigarea arhivelor
întreprinderilor este deja semnalată în mediul românesc (Feleagă,
1996). Cu titlu de exemplu, cercetarea contabilităţii întreprinderilor
franceze după secolele XVIII şi XIX i-a permis lui Mark Nikitin
formularea tezei după care nu este suficient ca o întreprindere să
aibă activităţi industriale pentru ca să-şi calculeze costurile, ci, în
plus, întreprinderea să fie supusă concurenţei. În felul acesta, el a
putut reformula teza (clasică) după care contabilitatea de gestiune a
apărut odată cu Revoluţia Industrială, arătând că era necesară şi
existenţa unui mediu concurenţial, teză acceptată de comunitatea
ştiinţifică. Studiul arhivelor întreprinderilor româneşti ar permite să
se pună în evidenţă atât în modul de organizare a afacerilor, cât şi
receptarea de către mediul românesc a practicilor contabile
„evoluate” (cum ar fi: introducerea costurilor standard, a costurilor

8
directe, modul de control al organizaţiilor etc.). În plus,
considerăm că cercetarea documentelor ar putea aduce chiar un
plus de cunoaştere ştiinţifică în contabilitatea românească. De
exemplu, investigarea arhivelor ar putea permite o mai bună
clarificare a momentului şi contextului introducerii tehnicii
contabilităţii în partidă dublă în spaţiul românesc până acum fiind
prezentate doar supoziţii sau afirmaţii generale, sau studierea
evoluţiei ideii de normalizare contabilă la români.
Alături de instrumentul metodologic, în realizarea cercetării
istoriei contabilităţii româneşti trebuie alăturat şi un cadru
instituţional adecvat. Acesta se referă la învăţământul contabil
universitar, care trebuie să cultive mai evident studiul istoriei
contabilităţii şi la antrenarea unor organisme profesionale (Corpul
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi – C.E.C.C.A.R.) şi
ştiinţifice (Asociaţia Română de Contabilitate – A.R.C., creată în
1994 care ar trebui activată) care să susţină şi să ofere cadrul
discuţiilor din perimetrul istoriei contabilităţii.
Nu putem încheia fără a arăta câteva dintre incidenţele
cercetării istoriei contabilităţii asupra contabilităţii contemporane,
privite atât ca practică socială „normalizată”, cât şi ca demers
ştiinţific. Astfel, cercetarea istoriei contabilităţii este utilă deoarece
se poate constitui ca un suport atât pentru ameliorarea practicii
contabile contemporane, cât şi ca fundament pentru explicaţiile

9
teoretice. Cunoaşterea istoriei contabilităţii nu trebuie privită doar
ca o preocupare „livrească” a unor oameni preocupaţi de trecut, ci
îndeosebi ca „vectorul unei mai bune înţelegeri a contabilităţii „hit
et nunc” (Lemarchand şi Nikitin, 2000). Iată deci că prin
explorarea trecutului contabilităţii româneşti putem ameliora
contabilitatea contemporană.
În analiza stării contabilităţii româneşti, privite ca domeniu al
cunoaşterii ştiinţifice şi ca practică socială normalizată, pornim de
la următoarele întrebări formulate de Mautz (1963):
 Contabilitatea, ca disciplină ştiinţifică, dispune de
cercetători în număr suficient?
 În ce măsură contabilii au o viziune ştiinţifică asupra
domeniului lor?
 În ce măsură învăţământul superior de specialitate
vehiculează dimensiunea ştiinţifică a contabilităţii?
Sub aspect ştiinţific, trebuie remarcat că ţara noastră dispune
de o comunitate slabă de cercetători în contabilitate în raport cu
alte ţări. Cercetarea contabilă se realizează aproape integral în
universităţi, forma cea mai organizată fiind doctoratul. Produsele
muncii ştiinţifice sub formă de cărţi, tratate, studii etc., sunt, cel
mai adesea, rezultatul unor iniţiative personale deoarece lipsesc
formele de cercetare contabilă instituţionalizată (nu există un
institut de cercetare de profil şi nici colective sau departamente

10
universitare de cercetare specializate în contabilitate). Deşi unele
lucrări din literatura contabilă românească pot fi considerate ca
bune sinteze documentare, prin valorificarea bibliografiei străine şi
autohtone, abordările originale, cu rol inovator în plan conceptual
şi metodologic, sunt încă nesemnificative.
Comunitatea ştiinţifică din domeniul contabilităţii, deşi este
formal organizată în cadrul Asociaţiei Române de Contabilitate
(ARC), constituite recent în 1994, după modelul organismelor
similare din ţările occidentale, este puţin prezentată cu manifestări
ştiinţifice la nivel naţional şi nici nu dispune de o „tribună”
proprie, respective o revistă care să promoveze o cercetare
contabilă autentică.
Comunicarea „curentă” scrisă în contabilitate se realizează
prin revistele şi ziarele de specialitate, editate de diferiţi factori
interesaţi de contabilitate, dar care promovează, cel mai adesea, o
literatură de vulgarizare a normelor contabile. În plan metodologic,
după 1990 au apărut şi în contabilitatea românească primele
cercetări de tip pozitivist.
În ce priveşte optica practicienilor asupra contabilităţii,
aceasta rămâne, după opinia noastră, una preponderent tehnicistă,
bazată pe o schemă de proceduri contabile prevăzute de normele
legale, adesea foarte detaliate (legi şi ordonanţe de guvern,
explicate prin instrucţiuni şi norme metodologice, aprobate de

11
ministrul de resort), destul de perisabile (datorită modificărilor
foarte frecvente) şi impregnate de fiscalitate. Asimilarea
conceptelor şi practicilor contabile specifice gestiunii afacerilor în
condiţii de piaţă şi risc se realizează lent, mai ales de către
contabilii care nu cunosc experienţa marilor companii cu capital
străin care operează în România.
În învăţământul universitar există, după opinia noastră, două
orientări privind abordarea contabilităţii ca disciplină de studiu,
situaţie care rezultă şi din modul cum este tratată contabilitatea în
manualele universitare. Astfel, unii autori prezintă contabilitatea ca
o reţetă de înregistrări contabile, instrumentarea tranzacţiilor
urmând schema planului de conturi. În această abordare,
contabilitatea este redusă la condiţia ei primară, de simplă tehnică
de înregistrare a operaţiilor economico-financiare, fără un suport
doctrinar explicativ, dominată de reguli fiscale adesea foarte
perisabile, aspectul privind rolul informaţiei contabile în luarea
deciziilor fiind aproape neglijat.
1
CAPITOLUL 1
REPERE ALE ISTORIEI CONTABILITATII IN
STATELE UNITE ALE AMERICII
1.1. Preliminarii
O trecere in revista a mediului international actual va scoate in evidenta pozitia
singulara, hegemonica, a Statelor Unite ale Americii la acest inceput de mileniu. Istoria
diplomatica, militara, politica sau economica a ultimei jumatati de secol nu se poate scrie
fara a analiza fenomenul complex reprezentat de Statele Unite. Denise Artand si Andre
Kaspi afirmau ca: “puterea militara si diplomatica, forta sa economica, modul de viata
american, nu au lasat practic nici o tara indiferenta. Chiar daca ele accepta sau resping
hegemonia americana, natiunile se definesc in raport cu modelul american”.1
Constatarea isi mentine forta si in prezentul imediat, observatorul fiind obligat sa

12
ia in considerare nu doar potentialul militar sau exceptionalele performante economice
ale Statelor Unite, ci si faptul ca in acest moment America constituie singurul model
politic si social care poate furniza securitate si stabilitate. O asemenea pozitie singulara
trezeste temeri atit in exteriorul, cit si in interiorul societatii americane, dar realitatea nu
poate fi ignorata decit cu grave consecinte.
O astfel de postura speciala a SUA in plan international, impune studierea cu
atentie a trecutului lor, a proceselor istorice, a transformarilor societatii americane,
tocmai pentru a intelege care este in mod real esenta fenomenului american.
Contabilitatea americana a primit amprenta inconfundabila a evolutiei de
ansamblu a SUA, devenind sistemul contabil cel mai perfectionat din intreaga lume.
Prezenta companiilor americane in virful ierarhiei intreprinderilor multinationale, face ca
standardele americane sa reprezinte un factor principal al influentei acestui sistem
contabil in intreaga lume. Cum cele mai multe intreprinderi multinationale de dimensiuni
mari sunt americane si pentru ca pietele americane de capitaluri detin aproximativ 40%
din resursele financiare disponibile pentru societatile comerciale, este limpede ca
dominatia americana se bazeaza pe elemente solide.
Desi normalizarea contabila internationala este rodul eforturilor comune a mai
multor tari, atit prin influenta pe care comisia bursiera americana a exercita asupra
Organizatiei Internationale a Valorilor Mobiliare - IOSCO2, cit si prin prezenta
organismului american de normalizare contabila - FASB3 in calitate de observator la
reuniunile IASB4, standardele contabile internationale sunt puternic marcate de spiritul
american.
Deoarece un sistem contabil este influentat in mare masura de mediul economic,
financiar, politic, juridic, social si cultural, este important de analizat in ce masura
caracteristicile mediului americam au influentat contabilitatea de dincolo de Ocean. Este
principalul obiectiv al capitolului de fata, pe linga prezentarea principalelor etape care au
marcat dezvoltarea contabilitatii americane.
1 DeniseArtand si Andre Kaspi citati de Rene Remond in lucrarea “Istoria Statelor Unite ale Americii”,
Editura Corint, Bucuresti 1999, pag 5;
2 IOSCO – The International Organization of Securities Commissions;
3 FASB – Financial Accountig Standard Board;
4 IASB – International Accounting Standard Board;
2
1.2. De la perioada colonizarii pina la
inceputul sec al XX-lea
Cunoasterea acestei perioade prezinta interes pentru istoria Statelor Unite
deoarece in acesta perioada ele au mostenit o populatie, o societate, o economie, o
mentalitate, o parte din institutiile lor politice, traditiile juridice si institutiile
judiciare. Populatia a fost inca de la inceput una neomogena, in cea mai mare parte
alcatuita din englezi, scotieni, galezi dar si din colonistii veniti din Provinciile Unite,
Suedia, Germania, Franta. Toti cei care vor sa se sustraga dominatiei unei factiuni
rivale sau care au motive sa se teama pentru credinta lor religioasa debarca pe
malurile fluviilor Potomac si Hudson. Puritani sau catolici, ei au les libertatea de a
crede in cultul lor si de a-l practica, mai presus de avantajele legate de cariera si de
prosperitatea lor. Formata de-a lungul timpului prin acumulari succesive, populatia de
pe coasta atlantica a viitoarelor State Unite ale Americii este la fel de fragmentata si
in spatiu, grupindu-se in asezari situate departe una de alta, de regula la gurile unui

13
fluviu sau pe malul unui golf. Aceste nuclee demografice, la inceput extrem de
modeste, rasfirate de la nord la sud, de la frontierele Canadei pina la hotarele Floridei,
pe aproape 2000 de kilometri, separate unele de altele prin spatii intinse, neatinse de
colonizare, acoperite de paduri si savane, devin incetul cu incetul centrele tot atitor
colonii independente una de cealalta, dar a caror capitala comuna aste Londra.5
Pe masura ce se dezvolta, toate aceste asezari se individualizeaza, conturindu-se
trei grupuri principale, diferentiate prin activitatile lor productive, prin tipul de
societate politica si chiar prin modul de viata.
Un prim grup este Noua Anglie, care la sfirsitul sec al XVIII -lea atingea un grad
relativ ridicat de complexitate si era alcatuit din mai multe colonii de talie inegala:
New Hampshire, Massachussetts, Connecticut si Rhode Island. Un loc important in
activitatile economice il aveau agricultura si cresterea animalelor, la care se adauga
pescuitul, comertul si un inceput de industrie (mori, fabrici de zahar, fabrici de hirtie,
de cherestea, care prelucrau sumar roadele pamintului sau produsele obtinute pe cale
comerciala). Imbinarea acestor activitati aducea venituri insemnate unei populatii
intreprinzatoare obisnuita sa vada in munca ratiunea de a fi si o datorie, iar in reusita
materiala un semn al bunavointei divine.
Cel de-al doilea grup era format din cinci colonii si anume: Maryland, Virginia,
Carolina de Nord , Carolina de Sud si Georgia. Suprafetele lor sunt mult mai reduse
decit cele ale coloniilor din nord, dar asta nu inseamna ca densitatea populatiei este
mai mare. Dimpotriva, ea este mai redusa, orasele sunt rare, porturile sunt putine si au
activitate redusa. Aceasta pentru ca ele isi cistiga existenta apreape exclusiv din
agricultura. Plantatia, cultivata cu ajutorul fortei de munca importate din Africa,
sporeste continuu ca urmare a negotului cu sclavi care devine tot mai infloritor.
Incepind cu secolul al XVIII-lea, negrii sunt mai numerosi decit albii, iar sclavii decit
oamenii liberi. In lipsa altor activitati complementare, intreaga existenta a acestor
colonii si toate bogatia lor depind de recolta citorva produse adaptate climatului cald
si umed: tutunul, orezul, si mai tirziu, bumbacul, cultivate pe suprafete mari.
5 Principalele etape ale istoriei Statelor Unite ale Americii au fost preluate din Rene Remond, lucrare
anterior citata;
3
Pozitia centrala, la jumatatea drumului dintre Nord si Sud, a coloniilor New York,
New Jersey, Delaware si Pennsylvania, care alcatuiesc grupul intermediar, le
harazeste un rol de arbitru. Este locul dinainte desemnat al capitalelor federale, al
adaposturilor temporare ale Congresului Continental si apoi sediul definitiv al
Guvernului Federal.
In 1776 coloniile se desprind de metropola (4 iulie 1776, Declaratia de
Independenta). Guvernul Majestatii Sale considera firesc ca toate coloniile din
America sa-si achite partea lor de cheltuieli aprobate initial in interesul lor.
Concomitent se pregateste sa puna din nou in discutie raporturile existente intre
metropola si colonii. Acea clauza care prevedea existenta exclusivitatii, prin care se
interzicea coloniilor sa intretina relatii comerciale cu alte tari in afara metropolei lor
si le condamna sa aiba o economie strict complementara cu a acesteia, fusese multa
vreme eludata. Intoarcerea la aplicarea efectiva a acestui statut insemna practic
falimentarea unei intregi clase de comercianti, de armatori si de marinari care
facusera avere din comertul cu Antilele franceze si spaniole. In felul acesta, o mare
parte din populatia coloniilor era constrinsa sa aleaga intre legaturile politice cu

14
Anglia si relatiile comerciale cu insulele, intre juramintul de credinta fata de Coroana
si interesele ei.
Noile impozite, in esenta taxa pe bunurile de consum, nu au fost nici ele mai bine
primite. In afara de faptul ca ii impovara pe colonisti cu cheltuieli suplimentare,
acestea atingeau o chestiune de drept a carei dezbatere avea sa joace un rol din ce in
ce mai important in dezacordul dintre cei doi parteneri. Se punea problema daca
guvernul englez avea drepul sa perceapa aceste impozite; o intrebare care se leaga de
un principiu al sistemului constitutional englez: nici un nou impozit fara acordul
reprezentantilor. Teza guvernului era ca Parlamentul ii reprezinta pe toti supusii
Coroanei, dar americanii aveau un punct de vedere diferit: ei nu au nici un
reprezentant acolo si numai adunarile lor coloniale au autoritatea de a aproba un
impozit in numele lor. Aceasta opinie este rezultatul autonomiei pe care si-au cucerito
treptat: dupa libertatea comerciala, coloniile isi vad amenintata si autonomia
politica. Un ansamblu intreg de relatii dintre metropola si colonii este pe cale de a fi
revizuit intr-un sens defavorabil celor din urma. Aflati in imposibilitatea de a obtine
din partea Marii Britanii aplicarea principiilor constitutionale engleze pe teritoriul
coloniilor, neputind sa fie in intregime englezi, colonistii prefera sa fie doar
americani.
Dupa cucerirea independentei, in 1776, un episod deosebit de impotant in
dezvoltarea viitoarei confederatii americane l-a constituit Cucerirea Vestului. Inca de
la inceput Statele Unite se definesc ca o tara pionier, confruntindu-se cu un spatiu
imens pe care trebuie sa-l stapineasca si sa-l umanizeze, sa-l reduca la dimensiunile
omului. Expansiunea geografica este prima forma (care le determina si pe celelalte) a
oricarei cresteri, fie ca este vorba de o economie, de o natiune sau de un stat.
Istoria a fost generoasa cu tinara natiune. A permis Statelor Unite aproape fara
nici o dificultate sa se extinda de la Atlantic pina la Pacific. Au cumparat Louisiana
(in 1803), au obtinut Florida spaniola in 1821, au primit din partea Angliei Oregonul
in 1846 si apoi, in decursul unui razboi foarte usor, au luat Mexicului Texasul, New
Mexico si California, in 1853.
4
Ordonanta din 1787 rezerva cu intelepciune teritoriile inca neocupate din Vest
proprietatii comune a Uniunii. Drept urmare, pe masura ce se populau, s-au format noi
state, numarul lor ridicindu-se la 48 (al 49-lea va fi Alaska, iar al 50-lea Hawaii).
Inceputa din 1776 si incheiata cu distribuirea ultimelor loturi din Oklahoma in
1907, colonizarea a capatat mii de forme pe care le-au popularizat povestirile istorice,
romanele si filmele, de la caruta cu prelata a primilor emigranti si luptele lor impotriva
sagetilor indienilor, pina la calatoriile ultimilor colonisti transportati pe lentele cai ferate
construite de la un ocean la celalalt.
Pionierii parasesc orasele si regiunile locuite, minati de spiritul de aventura, asa
cum au facut si parintii lor. Nu exista la ei nimic care sa aminteasca de acel atasament
aproape religios al taranului european fata de bucata lui de pamint, unde isi dorm somnul
de veci stramosii lui. Daca doua sau trei recolte bune i-au adus capital, atunci fermierul
american nu ezita: isi revinde pamintul, profitind de plus valoarea care i-a dat-o in acest
interval sosirea de noi emigranti si pleaca mai departe spre Vest pentru a o lua de la
capat. Nu este un taran cu radacini, legat de pamintul sau, ci un speculator.6
Spre deosebire de tarile europene, in care contabilitatea a parcurs mai multe etape
in decursul timpului, in Statele Unite contabilitatea are o evolutie rapida incepind abia cu

15
secolul al XX-lea. Pina la aceasta data, contabilitatea se limita la inregistrarile in partida
dubla, la lucrarile de intocmire a situatiilor financiare, la diverse tehnici de determinare a
costului de productie si de control. Practicile contabile se bazau pe principiile
contabilitatii engleze care au fost preluate de americani, la acea data literatura contabila
americana fiind aproape inexistenta, iar scolile in faza de formare. Dezvoltarea factorilor
de productie accelereaza dezvoltarea teoriei si practicii contabile. In acest sens, un rol
important l-au avut contabilii americani, in majoritate de origine engleza, care cunosteau
practica contabila britanica si care au reusit sa o adapteze la specificul economiei
americane. In intreaga confederatie americana s-a adoptat o legislatie unitara cu privire la
reglementarea profesiei de expert contabil, prima lege fiind cea din 1896 aplicata in statul
New York.7
1.3. Marea criza a anilor ’30
Considerata o economie a serviciilor, puternica economie americana se bazeaza
pe un model industrial care isi gaseste inceputurile in perioada imediat urmatoare
razboiului de secesiune (1861 – 1865). Factorii de mediu sunt mai mult decit favorabili.
Confederatia nord –americana dispune de un spatiu imens, de mari bogatii minerale si
energetice si nu in ultimul rind de o populatie in continua crestere (datorita combinarii a
doi factori: sporul natural ridicat si valurile masive de emigranti).
Masurile protectioniste protejeaza piata interna inca din anii 1860. Capitalurile
sunt furnizate de europeni, in special de britanici. America incepe sa investeasca propriile
capitaluri si devine, inainte de 1914, al patrulea exportator mondial de capitaluri.
Americanii pun bazele unui nou model industrial, diferit de cel european, definit prin
cautarea continua a inovatiei, printr-o atentie deosebita fata de organizarea muncii, prin
utilizarea mai buna a capitalurilor si fortei de munca, prin standardizarea pieselor si prin
6 Fernand Braudel, Gramatica Civilizatiilor, Editura Meridiane, Bucuresti 1994, pag 171;
7o scurta analiza a istoriei contabilitatii americane din aceasta perioada a facut C.G.Demetrescu in lucrarea
“Istoria Contabilitatii”, Editura Stiintifica, Bucuresti 1972;
5
productia de masa, pentru a obtine scaderea costurilor de productie. Concentrarea rapida
a companiilor americane pe orizontala si pe verticala duce la constituirea de oligopoluri si
de monopoluri.
Prin trust trebuie sa intelegem, juridic vorbind, o uniune de actionari detinatori de
titluri de la diferite societati, actionari care deleaga unor imputerniciti (trustee)
competenta de a-i reprezenta. In consecinta, un grup de imputerniciti reuneste societati
care nu ar avea dreptul sa fuzioneze. Este vorba de un mod de a eluda legea. Unele dintre
aceste trusturi reunesc activiti inrudite, complementare, si cind este vorba de grupari
puternice, ele urmaresc in mod evident sa constituie un monopol, desi imensitatea
Statelor Unite continua sa faca dificila aceasta operatiune. O actiune de acest fel a dus la
bun sfirsit John Rockefeler, de la 1870, data crearii Standard Oil, pina la constituirea
trustului Standard. Acesta depaseste limitele stricte ale afacerii caci inglobeaza o serie de
intreprinderi care se ocupa atit de extractia petrolului, de transportul sau, de rafinare, cit
si de vinzari, acestea legate de uriasul avint al automobilului. Industria petroliera devine
simbolul acestui tip de capitalism.8
Din cind in cind cite o criza minora zgiltiie economia, dar ea nu dureaza multa
vreme si mersul inainte este reluat cu un si mai mare avint ca si cum “zguduitura ar fi
eliminat organizmele parazitare”.
Intre epoca lui Jackson si aceea a lui Wilson, societatea americana s-a transformat

16
profund. Industrializarea, acumularea de capitaluri, au facut sa apara dintr-o data grupuri
de interese ale caror ambitii si metode fac necesara interventia fortelor publice.
Mecanismul conceput de liberalismul clasic pentru a regla raporturile dintre indivizi nu
mai este suficient; respectarea spiritului insusi al unei societati libere impune revizuirea
acestuia.
O serie intreaga de factori au contribuit la decizia de a declara razboi Germaniei,
prin rezolutia Congresului american din 6 aprilie 1914. Protejarea sumelor imprumutate
de aliati de la marile banci americane, apararea drepturilor statelor neutre, nelinistea
provocata de Germania in America Centrala, simpatia traditionala pentru Franta si
Anglia, idealismul generos al Statelor Unite, atasamentul lor pentru institutiile
democratice, au cintarit diferit in luarea acestei decizii. Datorita imensului potential
productiv si abundentei de capitaluri, America va juca un rol esential in primul razboi
mondial prin acordarea de imprumuturi aliatilor (pe care acestia le convertesc in
cumparari de bunuri americane). In 1917, americanii intervin direct in conflict.
Dupa razboi urmeaza anii ’20, anii prosperitatii. Dupa o criza pasagera, Statele
Unite investesc in industriile motrice, industria automobilului, in chimie si in produsele
electrice. Intreaga America se lanseaza intr-o adevarata cursa a prosperitatii. Americanii
devin pionieri in organizarea stiintifica a muncii. Inginerul american Frederick W. Taylor
(1856 – 1915), preocupat de cresterea randamentului muncitorilor, a creeat o noua
disciplina, managementul stiintific, in care planificarea si coordonarea muncii erau
considerate pozitii primare ale procesului de productie. Acest proces trebuia decupat in
operatii clare, planificate pentru o miscare continua, eliberindu-se “timpii morti” intr-o
rutina mecanica care sa sporeasca productivitatea. Apare astfel, taylorismul. Henry Ford
inventeaza lucrul la banda. Acesta, alaturi de alte tehnici americane: normarea,
standardizarea, concentrarea capitalului, specializarea isi alatura efectele, dind nastere
unuia dintre acele procese de acumulare, proprii dezvoltarii economice. “Profitul propriu-
8 Fernand Braudel, lucrare anterior citata, pag. 188;
6
zis apartine afacerii insesi, pe care o intretine si a carei crestere o permite”, explica Ford.
Opiniile lui Ford in ceea ce priveste remunerarea muncii, care incep sa domine, modifica
total raporturile patronatului cu salariatii. Marirea salariilor, departe de a avea efecte
daunatoare asupra companiilor, este in interesul acestora: sporeste puterea de cumparare
si face din muncitor un consumator.
Noile ramuri ale idustriei, in special constructia de automobile si productia
cinematografica, sint in fruntea noii miscari economice. Administratia aplica fara zel
legislatia antitrust. Republicanii sunt de acord cu ortodoxia lor liberala, dar si cu opinia
intregii societati care vede in prosperitate efectul aplicarii liberalismului. Politica se da in
laturi in fata economicului: deflatia, reducerile bugetare, degrevarile fiscale, eliminarea
tuturor formelor de control guvernamental, creeaza conditii favorabile expansiunii
economice. Izolationismul si liberalismul constituie cele doua principii fundamentale ale
administratiei republicane . O fabuloasa prosperitate vine sa demonstreze justetea acestei
politici.
In acest context, literatura contabila americana a reflectat specificul economiei
americane. Odata cu dezvoltarea marilor intreprinderi americane, contabilitatea a evoluat
si ea, perfectionindu-si continuu tehnicile si sfera de aplicatie. In 1901 apar primele
lucrari de contabilitate care aveau ca principal obiectiv determinarea si contabilizarea
pretului de cost.9 Calcularea acestuia se facea initial pe baza pretului pe bucata (job cost),

17
sau a costului de productie (process cost), iar mai apoi, incepind cu anul 1916, practica
adopta calculul pretului de cost standard. Acest lucru reprezinta abandonul ideii conform
careia pretul de cost trebuie sa contina cheltuielile efective de productie in totalitatea lor,
in favoarea includerii in pretul de cost numai a cheltuielilor facute in mod curent pentru
un anumit produs, nu si a cheltuilelilor datorate conducerii intreprinderii. Preturile
standard erau folosite pentru controlul intern, pentru intocmirea bugetelor de cheltuieli si
pentru stabilirea cheltuielilor probabile ale noilor produse.10
Literatura contabila acorda o atentie mare problemelor legate de amortizari si
provizioane, datorita legaturii acestora cu pretul de cost. Datorita importantei
deprecierilor in refacerea valorii investitiilor, in 1909 se creaza un organ central de
supraveghere si verificare a intreprinderilor comerciale si industriale11, care a stabilit un
sistem de inregistrare a cheltuielilor, completat in 1914 si 1928 cu norme privind
deprecierile si amortizarile, precum si modul de inregistrare a acestora ca elemente ale
pretului de cost.12
Incepind cu anul 1929, Statele Unite traverseaza cea mai mare criza economica
din din intreaga lor istorie. Intre anii 1929 – 1933 productia industriala se reduce la
jumatate, somajul urca galopant pina la 24%, ceea ce inseamna aproape 14 milioane de
9 Sunt reprezentative lucrarile publicate de Hamilton Church (1901), Lawrence Grant (1909), Y.Lee
Nicholson (care publica in 1909 lucrarea “ Organizarea fabricii si pretul de cost”), sau Frederick Wilson
Taylor, care revolutioneaza organizarea muncii in companiile americane ( "Principiile si metodele de
conducere stiintifica “- 1911), conform C.G.Demetrescu, lucrare anterior citata;
10 Principiile fundamentale ale standardizarii pretului de cost si superioritatea acestuia sunt demonstrate de
G.C.Harrison din Chicago si Eric Common din N.York, conform C.G.Demetrescu, lucrare anterior citata;
11 The Interstate Commerce Commission;
12 Acesta problema a facut obiectul atentiei mai multor autori printre care: I.R.Nash, Allan B. Grundeen,
conform C.G.Demetrescu, lucrare anterior citata;
7
someri, criza agricola se agraveaza, preturile se prabusesc, iar politicile de combatere a
inflatiei agraveaza si mai mult inflatia.
Totul incepe print-un simplu accident in lumea bursei. Pe 21 octombrie 1929, in
Wall Street, mai multe milioane de titluri sunt propuse spre vinzare fara sa se gaseasca
cumparator. Pe 23 octombrie, alte 6 milioane de titluri sunt puse in vinzare fara sa se
gaseasca investitori. Pe 24, actiunile scad si mai mult; aproape 13 milioane de titluri sunt
aruncate pe piata fiind plasate cu mare greutate. Actiunile continua sa scada si aproape 16
milioane de titluri invadeaza piata. In zece zile, perioada care a fost denumita “decada
neagra”, zeci de milioane de titluri isi schimba proprietarul, pierzind chiar pina la 50%
din valoare. Valoarea globala a actiunilor cotate pe Wall Street estimata la 89 de milioane
de dolari la 1 septembrie, scade la 71 milioane de dolari, ceea ce reprezinta o depreciere
globala de 20%. In economia americana totul se sprijina pe credit. Creditul pune totul in
miscare atit in ceea ce priveste consumul, cit si in ceea ce priveste productia. Pentru o
economie atit de legata de credit, o criza financiara este ca un stop cardiac. Intreprinderile
industriale sau comerciale vad cum visteriile lor sunt secate; bancile incapabile sa
satisfaca toate cererile exlodeaza una dupa alta, provocind la rindul lor falimentul in lant
a numeroase firme. Cele care nu au inchis portile isi incetinesc activitatea si concediaza
o mare parte din personal. Somerii reprezinta tot atitia cumparatori mai putin. Incep sa se
acumuleze stocurile, banii care intra sunt din ce in ce mai putini de unde declansarea altor
falimente.
Sub presedentia democratului Franklin D. Roosevelt, ales in 1932, sfidind

18
dogmele liberalismului, statul federal intervine in economie pentru a pune in miscare
masinaria capitalismului, prin noua politica ramasa in istorie cu denumirea de “New
Deal”. Prima lege promulgata, care este si una dintre cele mai controversate,13 este
National Industrial Recovery Act (NIRA), din iunie 1933. Prin aceasta lege statul
suspenda legile antitrust, incurajind concentrarea intre industriasi si stabilind coduri in
materie de concurenta loiala, preturi, salarii s.a. Aceste masuri sociale vor fi amplificate
prin Social Security Act, in 1935, prin crearea unei indemnizatii de somaj si a unui sistem
federal de pensionare.
Fermierii vind si ei in pierdere, cursul produselor agricole se prabuseste, si ei sunt
inglobati in datorii uriase. Agricultural Adjustement Act (AAA, 12 mai 1933) si alte legi
organizeaza creditul agricol si ii determina pe agricutori sa reduca productia excedentara
de marfuri, printr-un regim de subventii direct proportional cu suprafetele cultivate.
Imprumuturile de termen lung cu dobinda mica si inflatia continua, ii ajuta sa se puna pe
picioare. Intre 1933 si 1939 venitul minim al fermierilor aproape ca se dubleaza.
Politica New Deal, prin interventia crescatoare a statului in economie, a favorizat
aparitia unui neocapitalism interventionist si echilibrat care va repune industria intr-o
noua etapa de dezvoltare.
Primul organism al profesiei contabile americane apare in 1887, an in care ia
fiinta Institutul American al Expertilor Contabili.14 Institutul publica lunar revista “The
Journal of Accountancy”.
Pina la criza din 1929, existau foarte putine reguli cu privire la publicarea
informatiilor financiare.15 Practici contabile contestabile, dar tolerate, aveau ca efect
13 va fi invalidata de Curtea Suprema in mai 1935;
14 American Institute of Certified Public Accountants – AICPA;
8
mascarea situatiei reale a anumitor intreprinderi. O practica des intilnita era aceea a
reevaluarii activelor imobiliare si inregistrarea la profituri a plusurilor de valoare
nerealizate. Pentru ca nu exista o legislatie federala in ceea ce priveste infomatiile ce
trebuie publicate, domina o stare de confuzie in rindul investitorilor, deoarece fiecare
intreprindere aplica legile statului in care era inregistrata. Astfel, criza din 1929 nu a fost
numai o criza economica, ci si una a calitatii informatiilor financiare. Pe plan contabil,
criza a avut ca efect constientizarea necesitatii existentei unor informatii financiare
fiabile. Pricipala masura a guvernuluia fost creearea in 1934 a Comisiei Americane de
Valori Mobiliare16, cu rolul de a reglementa si monitoriza operatiunile bursiere. Comisia
are autoritatea sa impuna forma si continutul situatiilor financiare destinate investitorilor,
sa impuna auditarea si intocmirea acestora in conformitate cu principiile definite de
profesia contabila.
Interventionismul guvernului federal se manifesta si in ceea ce priveste activitatea
bursiera, aceasta fiind reglementata printr-un set de reguli ramase valabile (cu unele
modificari) pina astazi. Acest set de reguli cuprinde:
• Securities Act – 1933, prin care companiilor le este impusa prezentarea de
informatii financiare investitorilor si sunt stabilite reguli cu privire la
tranzactionarea titlurilor;
• Securities and Exchange Act - 1934, prin care Congresul infiinteaza SEC, comisia
americana a valorilor mobiliare, cu scopul de a monitoriza tranzactiile pe pietele
de capital;
• Public Utility Holding Company Act – 1935, reglementeaza activitatea

19
companiilor implicate in producerea si furnizarea energiei electrice si gazelor
naturale;
• Trust Intendure Act – 1939, care reglementeaza tranzactiile cu titluri de genul
obligatiilor si alte asemenea titluri asimilate;
• Investment Company Act – 1940, stabileste conditiile de functionare a fondurilor
mutuale si ale altor organizatii implicate in operatiuni de investire, reinvestire si
tranzactionari de titluri;
• Investment Advisers Act – 1940, stabileste modalitatile legale de functionare a
firmelor de analiza si consultanta financiara in domeniul investitiilor financiare.
Setul de legi are ca scop refacerea increderii investitorilor in operatiunile bursiere,
urmarind in principal sa reglementeze toate aspectele tranzactionarii de titluri, prin
introducerea unor dispozitii prin care companiile sunt obligate sa prezinte de o maniera
corecta adevarul despre afacerile lor si riscurile pe care acestea le implica. Pe de alta
parte, cei care vind si cumpara titluri trebuie sa trateze investitorii cinstit si onest punind
pe primul plan interesul acestora.17
1.4. Sfirsitul marii crize, anii ‘70
15 o trecere in revista a istoriei contabilitatii americane a realizat N. Felega in lucrarea “Sisteme Contabile
Comparate”, vol 1, Editura Economica, Bucuresti 1999;
16 Securities and Exchange Commission – SEC;
17 o valoroasa prezentare a etapelor evolutiei contabilitatii americane au realizat Gary John Nevis si Barbara
Dubis Merino in lucrarea “A history of accounting in the US”;
9
Perioada anilor 1945 – 1970 inseamna un volum mare de investitii, cresterea
productiei si productivitatii. Ca urmare, sunt posibile cresteri salariale care antreneaza la
rindul lor o crestere a puterii de cumparare. Companiile americane inregistreaza profituri
mari, ceea ce le permite continurea efortului de investire si de modernizare a aparatului
productiv. Apare astfel o oferta in continua crestere care satisface o cerere mereu
crescatoare. Modelul american domina economia mondiala.
Cresterea economica a avut ca rezultat si cresterea dolarului la pozitia de
principala moneda internationala, inlocuind lira sterlina.
Companiile americane se extind spre Europa, Japonia si America Latina, sprijinite
de acumularile de capitaluri, de nivelul tehnologic ridicat si de suportul unei monede
internationale.
Un raport al Institutului de Tehnologie din Massachussets, publicat in 1989,
enumera urmatoarele elemente ale superioritatii economiei americane:
• dimensiunile pietei interne a Statelor Unite care era de opt ori mai mare decit a
celei mai mari dintre celelalte tari;
• dominatia tehnologica;
• calificarea superioara a muncitorilor americani fata de cei din celelalte tari
dezvoltate;
• obtinerea celui mai mare capital pe persoana angajata;
• superioaritatea managerilor americani care erau considerati cei mai buni din lume.
Declinul modelului american se face simtit spre mijlocul anilor ‘60, cind
economia americana inregistreaza mai multe crize sectoriale succesive. Cele mai
importante ating industria siderurgica, industria textila, a bunurilor de larg consum si cea
a industriilor navale. Industria automobilului pierde intiietatea in favoarea constructorilor
japonezi. Firmele straine incep sa realizeze investitii directe in Statele Unite.

20
Intreprinderile americane isi indreapta criticile atit asupra concurentilor pe care ii
invinuiesc de practici neloiale, cit si asupra autoritatilor federale pe care le critica pentru
ca nu obtin masuri protectioniste adecvate, ca impozitele sunt mari si deficitul bugetar
atrage dobinzi ridicate cu efecte nefavorabile asupra economiei.
SEC a lasat in grija sectorului privat intocmirea normelor contabile, cunoscute ca
principii contabile general acceptate sau GAAP. Acest punct de vedere a fost afirmat
oficial in 1973, in ‘’Accounting Series Release”, numarul 150, care stipuleaza ca
principiile, normele si practicile intocmite de FASB vor fi considerate de SEC ca avind
forta de lege. In 1936, AICPA creeaza Comitetul privind Procedurile Contabile18, alcatuit
din 21 de specialisti. Activitatea CAP consta in elaborarea de norme contabile publicate
sub denumirea de Accounting Research Bulletines – ARB. Cele 51 de buletine emise se
refereau atit la probleme tehnice specifice, cit si la aspecte teoretice, reusind sa stabilesca
mai mult sau mai putin explicit o serie de principii si anume:
• costul istoric, ca baza de evaluare in contabilitate;
• contabilizarea veniturilor in momentul vinzarii;
• inregistrarea cheltuielilor in acelasi exercitiu in care sunt inregistrate veniturile pe
care le determina.
18 Committee on Accounting Procedures – CAP;
10
CAP impreuna cu SEC au stabilit un set de principii care trebuia sa fie respectate
de catre toate companiile care erau admise la bursa, nefixind insa niste reguli clare cu
privire la prezentarea situatiilor financiare.
In 1959, CAP este inlocuit de Comitetul Principiilor Contabile19, care este tot un
organism patronat de AICPA. Obiectivele APB erau indreptate spre obtinerea unor norme
contabile performante si intocmirea unui cadru contabil conceptual. Activitatea
comitetului nu a fost una performanta, poate si din cauza ca membrii sai nu erau angajati
permanent, solutiile lor neavind un fundament teoretic, limitindu-se la aspecte
particulare. Normele elaborate nu faceau referire la un cadru conceptual. Pe de alta parte,
membrii consiliului nefiind angajati permanent, erau prea mult influentati de marile
cabinete de audit ai carei membrii erau, activitatea lor avind tendinta de a favoriza
interesele propriilor clienti.
1.5. Perioada anilor ‘80
Sfirsitul anilor ‘80 gaseste America intr-o noua perioada de criza. Economia
slabeste, producatorii americani fiind acuzati ca nu au adaptat modelele americane la
noile realitati. In timp ce japonezii acordau credit metodei de productie “just in time”,
companiile americane ramasesera tributare conceptiilor tayloriste si productiei de masa.
Investitiile pe termen lung, productive, cunosc un regres, in parte si datorita viziunii pe
termen scurt a managerilor americani, orientati tot mai mult catre speculatiile finaciare.
Desi se investeau cele mai mari sume in cercetare, apar probleme la transformarea
investitiilor in produse. Factorul uman se depreciaza la rindul lui, constatindu-se o
formare defectuoasa a muncitorilor, comparariv cu situatia existenta in Japonia si
Germania.
Sfirsitul anilor ‘80 consemneaza a doua mare transformare a industriei si
capitalismului american. Amenintate de concurenta straina, companiile americane au
demarat un proces de transformare, gasind in statul federal un aliat care si-a pus intreaga
forta diplomatica in sprijinul acestora, in vederea recuceririi suprematiei economice.
Prestatiea nesatisfacatoare a APB a determinat AICPA la inceputul anilor ‘70 sa

21
creeze doua comitete cu misiunea de a ameliora procesul de normalizare contabila.
Aceste doua comitete au purtat numele presedintilor acestora: Wheat, respectiv
Trueblood Committee. Primul comitet avea ca obiectiv reforma organismului si
mecanismului de normalizare contabila, iar cel de al doilea si-a orientat eforturile catre
obiectivele situatiilor financiare. Ca urmare a concluziilor celor doua comitete, APB
esteb dizolvat in 1973 in favoarea unui nou organism independent, atit fata de AICPA,
cit si fata de SEC, si anume Financial Accounting Standard Board – FASB, care devine
responsabil cu intocmirea normelor contabile americane.20 In acest sens, punctul de
vedere al SEC este ca: ”principiile, normele si modalitatile practice de aplicare,
promulgate de FASB in dispozitiile si interpretarile sale vor fi considerate de SEC ca
avind un suport autorizat suficient, iar textele care vor fi contrare vor fi considerate ca nu
dispun de acelasi suport”.
19 Accounting Principles Board – APB;
20 denumite Finacial Accounting Statement (FAS) sau GAAP (Generally Accepted Accounting Principles);
11
FASB isi defasoara activitatea sub supravegherea Fundatiei Contabilitatii
Financiare21, ai carei membrii provin din mai multe organizatii si anume: Institutul
executiilor financiare22, Institututul contabililor de gestiune23, Asociatia profesorilor
universitari de contabilitate din Statele Unite24, Federatia analistilor financiari25,
Federatia de normalizare a contabilitatii publice26 si AICPA.
FAF are si sarcina de a asigura resursele necesare functionarii FASB si numeste
cei sapte membri ai consiliului de normalizare. FASB este consiliat cu privire la ordinea
de zi si la eventualele prioritati de catre Consiliul de sprijin al normalizarii contabilitatii
financiare27 care este alcatuit din reprezentanti ai producatorilor de conturi, ai auditorilor
si utilizatorilor de informatii financiare, numiti la rindul lor tot de catre FAF. Pe linga
FASAC, FASB are in structura sa si un Comitet de urgenta28, cu rolul de a identifica si
solutiona rapid unele probleme considerate urgente care au totusi o importanta si
implicatii relativ limitate.
Activitatea FASB s-a dovedit mult mai eficienta decit cea a fostului organism de
normalizare APB, cel putin din doua puncte de vedere: al factorului uman implicat si a
independentei sale. Astfel, membrii FASB sunt angajati permanent si nu mai pot fi
influentati in a sprijini anumite grupuri de interese. In plus, numarul membrilor s-a redus
de la 18 la 7, ceea ce confera o mai mare eficienta procesului de normalizare. Membrii
FASB nu trebuie sa fie neaparat experti contabili (spre deosebire de cei ai APB),
creinduse
astfel premisele unei mai largi reprezentari. Nu in ultimul rind, FASB se bucura de
sprijinul FASAC si EITF, ceea ce face ca activitatea organismului american de
normalizare sa fie mult mai eficienta dacit cea a predecesorilor sai. Din punct de vedere
financiar, FASB isi conserva o mare autonomie, deoarece este finantat de mai multe
organizatii in timp ce nici una dintre ele nu detine o cota ridicata din bugetul acestuia.
FASB emite doua categorii de texte. Pe de o parte, conceptele fundamentale pe
care se bazeaza regulile de intocmire si prezentare a informatiilor financiare care sunt
reunite sub forma asa numitelor Statements of Financial Accounting Concepts – SFAC.
Totalitatea normelor SFAC formeaza cadrul contabil conceptual american. Pe de alta
parte, regulile propriu zise de intocmire si prezentare a situatiilor financiare reunite sub
forma Statements of Financial Accounting Standards – SFAS sau FAS, care alcatuiesc
GAAP.

22
Caracteristicile mediului economic american au impus ca normele contabile sa fie
foarte detaliate si forte numeroase. O explicatie ar fi caracterul litigios al companiilor
americane, dar si concurenta mare intre companiile de audit. Acestea din urma vad in
gradul mare de detaliere a normelor o modaliate de a-si micsora responsabilitatea, pentru
ca isi pot baza cit mai mult judecatile profesionale pe dispozitii exprese din GAAP.
In contabilitatea americana nu exista conceptul de imagine fidela. Situatiile
financiare trebuie sa prezinte onest (present fairly) situatia financiara a societatii si
rezultatele sale, iar acest lucru se considera realizat daca documentele de sinteza sunt
21 Fianancial Accounting Foundation – FAF;
22 Financial Executive Institute;
23 Institute of Management Accountants;
24 American Accounting Association;
25 Financial Analysts Federation;
26 Gouvernamental Accounting Standard Board;
27 Financial Accounting Standards Advisory Council – FASAC;
28 Emerging Issues Task Force: EITF;
12
conforme cu principiile contabile general acceptate. Referitor la acest aspect, punctul de
vedere al AICPA este acela ca auditorii sau preparatorii de conturi se pot indeparta de la
GAAP numai in cazuri foarte rare, atunci cind pot demonstra ca aplicarea lor ar avea ca
rezultat obtinerea de informatii eronate. Spre deosebire de AICPA, SEC nu accepta
rapoarte de audit care se bazeaza pe reguli neconforme cu GAAP.
In ceea ce priveste organismul profesiei contabile, acestuia ii revin doua
responsabilitati principale: organizarea examenelor de acces la statutul de expert
contabil29 si intocmirea standardelor de audit.30
1.6. Perioada anilor ’90 si situatia actuala
Perioada anilor ‘90 inseamna perioada mondializarii. In acest context, marile
intreprinderi americane au capatat semnificatii globale, multe dintre ele actionind
simultan pe cele 3 mari piete ale lumii: Statele Unite, Europa si Orientul Indepartat.
Intreprinderile sint obligate sa functioneze intr-un mediu concurential acerb, in care
tehnologia avansata si sumele investite in cercetare ocupa un rol din ce in ce mai
important. Intr-un astfel de mediu au loc mari concentrari de capital, in special prin
intermediul fuziunilor, achizitiilor sau constituirea de intreprinderi de tip “joint–
ventures.” Mondializarea a condus la formarea de consortii in care partenerii pot fi si
firme straine, in vederea efectuarii de schimburi de tehnologie, de activitati de cercetare
si formarea de retele de comercializare. Activitatile economice devin din ce in ce mai
complexe.
Populatia SUA continua sa creasca si in 1998 atinge 273 de milioane. Economia
este in continua ascensiune: in 1987 rata de crestere a fost de 3,8 %. Dinamismul
economiei a creat milioane de locuri de munca, iar somajul a coborit sub limita de 5%.
Produsul intern brut a fost evaluat in 1998 la 85.000 de milioane de dolari, iar
venitul pe cap de locuitor de peste 27.000 dolari este unul dintre cele mai ridicate din
lume. Mai putin dependenta de exterior decit altele, economia Statelor Unite se bizuie pe
ea insasi: cu 5% din populatia globala, detin aproape jumatate din bogatia lumii, iar in
ceea ce priveste resursele naturale, consuma aproape jumatate din resursele planetei.
Tehnologia lor este una de virf in multe sectoare economice, si o zecime din firmele
americane sunt pe pozitii de egalitate cu cele mai bune firme germane. Intre 1980 si 1995
productia industriala creste cu 50% iar exporturile progreseaza mereu, Statele Unite

23
devenind primul exportator mondial si al doilea exportator de produse industriale dupa
Germania.
Statul federal sprijina in continuare intreprinderile in mod esential. Masurile
protectioniste incepute inca din anii 80, de administratiile Reagan si Bush sunt continuate
si in timpul presedintelui Clinton. Sunt sprijinite sectoarele amenintate de concurenta
straina, si se fac presiuni asupra partenerilor Statelor Unite, si mai ales asupra Japoniei,
pentru ca acestia sa-si deschida pietele pentru produsele americane.
Perioada anilor 1991 –1992 aduce o scurta perioada de recesiune. Economia
americana capata un caracter din ce in ce mai complex, din ce in ce mai financiarizat.
Bancile, companiile de asigurari, fondurile de pensii, de plasament, si ceilalti invesitori
institutionali, fac speculatii pe pietele internationale, tranzactionind diverse titluri, de la
29 Certified Public Accountant – CPA;
30 Statements of Auditing Standards – SAS;
13
clasicele actiuni si obligatiuni si pina la cele mai noi produse financiare. Din astfel de
actiuni se obtin profituri imense, care insa conduc la slabirea economiei mondiale, din ce
in ce mai mult dominata de actiunile speculative.
Toate societatile care sunt listate pe pietele americane de capital31 trebuie sa fie
inscrise la SEC. Comisia Valorilor Mobiliare este condusa de un consiliu de
administristatie alcatuit din 5 membri, numiti de presedintele Statelor Unite. Membrii
consiliului sunt numiti pentru o perioada de 5 ani si sunt confirmati de Senat. Congresul
exercita o anumita influenta asupra SEC deoarece ii controleaza bugetul.
Societatile inscrise la bursa trebuie sa indeplineasca, printre altele, urmatoarele conditii:
• sa publice documente anuale de sinteza;
• sa se supuna auditului realizat de un CPA independent;
• sa intocmeasca formularul anual, numit Form-10-Q care sa indice cifra de afaceri
si rezultatul;
• sa publice informatii legate de evemenimentele exceptionale;
• sa aplice GAAP in elaborarea documentelor financiare.
SEC publica documente ce vizeaza modalitatile de prezentare si de auditare a
situatiilor financiare. Astfel, SEC impune doar respectarea regulilor de publicare si de
auditare de catre societatile cotate pe care nu Comisia le stabileste.
Cerintele Comisiei in materie de publicare a informatiilor financiare sunt cuprinse
in Regulation S-X “Form and Content of Financial Statements”32 si in Regulation S-K
“Integrated Disclosure Rules”.33 SEC urmareste cu foarte mare atentie obtinerea unei
comparabilitati cit mai bune a informatiilor publicate, pentru a da posibilitatea
investitorului individual sa faca comparatii eficiente intre diferitele posibilitati de
investire.
Comisia are autoritatea de a influenta organismul de normalizare in sensul de a
impune acestuia un ritm mai accelerat de elaborare a normelor, sa intirzie sau chiar sa
anuleze anumite dispozitii ale FASB.
Deficitele tot mai mari ale finantelor publice americane au transformat economia
SUA intr-una dependenta de finantarea externa. Astfel, cresterea economica din Statele
Unite este puternic conditionata de rata economisirii din celelalte tari ale lumii,
economisiri care sustin imensele deficite americane acumulate in ultimii 3 ani. Atunci
cind presedintele Busch a preluat puterea de la predecesorul sau Bill Clinton, bugetul
american inregistra excedente de peste 100 miliarde de dolari. In anul 2001, cind dolarul

24
a atins cele mai ridicate cotatii in raport cu euro (0,84 dolari/euro), bugetul public
american a incheiat anul cu un excedent de 127 miliarde de dolari.
Evenimentele din 11 septembrie 2001 au zdruncinat din temelii economia
americana, dar si maniera de a actiona pe plan extern, forta militara inlocuind in numai
citeva zile tot ce s-a acumulat in 50 de ani in materie de drept sau institutii internationale
reprezentative. Au urmat razboaiele din Afganistan si Irak, care au inghitit sute de
miliarde de dolari. Excedentele bugetare de pina atunci s-au topit rapid, pe anul 2002
inregistrindu-se deja un deficit bugetar de 158 miliarde USD. In anul 2003 acesta a urcat
rapid la 374 miliarde de dolari, iar in 2004 la 521 miliarde de dolari. Se contureaza o
imagine paradoxala: cea mai mare putere economica si militara a lumii este in acelasi
31 New York Stock Exchange, American Stock Exchange, Unlisted Security Market;
32 Forma si continutul situatiilor fianaciare;
33 Reguli de publicare a situatiilor financiare;
14
timp cel mai mare datornic fata de restul lumii, dar si tara cu cele mai dezechilibrate
finante publice din lume.
Aceste tendinte ale economiei americane din ultimii ani au avut efecte negative si
asupra monedei americane, care este amenintata sa-si piarda suprematia mondiala in lupta
cu euro. Continuarea razboiului in Irak, cresterea cu 40 % a deficitului bugetar si cu 20 %
a deficitului comercial nu anunta nimic bun pentru dolarul american, cu toate ca in anul
2004 cresterea PIB a fost de 4 %. Cele mai multe prognoze indica un curs de schimb de
1,35 – 1,37 USD/Euro pentru sfirsitul anului 2005 si 1,40 USD/Euro pentru anul 2006.
Pentru Statele Unite, importanta monedei euro este apreciata in primul rind prin locul
acupat de Uniunea Europeana in comertul exterior american. In acest clasament, zona
euro ocupa locul al doilea cu 16,7 % din totalul exporturilor, dupa Canada cu 25,9%.
Economia UE este mai sensibila la cursul dolarului decit economia americana la cursul
euro. Aceasta atitudine tine de rolul proeminent (ca moneda de rezerva, facturare si de
cont) pe care dolarul american il are pe plan mondial. Astfel, petrolul si cvasi-totalitatea
materiilor prime sunt cotate in dolari, ca si produsele electronice, informatice si
aeronautice. Per total, 52 % din exporturile mondiale sunt facturate in dolari si doar 24,8
% in euro.
Exportatorii de petrol isi vad de 3 ani incasarile dijmuite de un dolar tot mai slab si au
inceput sa se gindeasca la alternativa facturarii in euro, perspectiva deloc convenabila
pentru americani. Tarile afectate de scaderea cursului dolarului au incercat un front
comun pentru stabilizarea dolarului cu prilejul reuniunii “G – 20” (Berlin, noiembrie
2004), dar americanii nu au marsat invocind alegerile generale din SUA, care reprezentau
prioritatea momentului pentru ei. Ulterior, lucrurile au luat o alta intorsatura, pe rind
China, Japonia, Rusia si alte tari declarind ca intentioneaza sa modifice structura
rezervelor valutare (renuntind la o parte din dolari in favoarea euro) sau ca vor extinde
facturarea petrolului in euro.
Daca aceste doua tendinte se vor consolida si accelera in urmatorii doi ani, nu este
exclus ca la sfirsitul anului 2006 sa asistam la detronarea dolarului si incoronarea euro ca
principala moneda a lumii contemporane.34
Evenimentele din anul 2002 au amenintat evolutia economiei americane dar
optimismul analistilor financiari anunta ca sigura redresarea SUA. Experianta a aratat ca
Statele Unite au cel mai mare potential de reluare a cresterii dupa perioadele de
recesiune. Mari companii internationale si-au pornit activitatea in America, mari banci de

25
investitii prezente in toata lumea au sediul in tara de dincolo de Ocean. Sute de mii de
investitori urmaresc cotatiile marilor firme americane. Increderea in economia americana
s-a clatinat insa ca urmare a celui mai mare scandal financiar din ultimii ani in Statele
Unite: Enron, cea mai mare companie din domeniul energiei din America.
La baza acestor evenimente au stat datele umflate de catre cei care trebuiau sa
intocmeasca situatiile financiare, sub acoperirea unei mari firme de audit. Impresia
ramasa a fost ca sistemul american de contabilitate a fost utilizat ca mijloc pentru a mari
artificial pretul actiunilor in loc sa reflecte valoarea reala a companiei.
34 Economistul american Jim Rogers (citat de Eugen Andreescu in “Adevarul Economic” nr. 1(664) din
ianuarie 2005) afirma ca: ”Sunt extrem de pesimist in ceea ce priveste evolutia dolarului. Pe termen scurt,
acesta se poate redresa, dar va scadea prin forta imprejurarilor si va pierde statutul sau de principala
moneda de rezerva si de referinta in schimburile mondiale”;
15
A urmat caderea celui de-al doilea operator de telefonie din America, Worldcom.
Numai scaderea capitalizarii bursiere cauzata de caderea Worlcom s-a cifrat la peste 40
miliarde de dolari. Dupa aceste doua mari lovituri financiare, americanii au sporit actele
de control asupra situatiilor financiare ale companiilor cotate la bursa. O serie de
companii au trecut la revizuirea rezultatelor: Xerox a recunoscut ca a marit artificial
profitul din exploatare cu 1,4 miliarde de dolari. Tyco International, Bristol Meyers,
Microsoft, Merk, Global Crossing sunt alte exemple de companii obligate sa-si rectifice
raportarile financiare. In total s-au facut rectificari in minus de 5,8 miliarde de dolari in
situatiile financiare ale mai multor companii.
In acest context, mai multe masuri se asteapta sa fie luate pentru ameliorarea
situatiei. Unele dintre aceste masuri se refera la reglementarea conflictului de interese ce
apare in activitatea firmelor de specialitate intre operatiunile de consultanta si
operatiunile de audit. Comisia de Valori Mobiliare va trebui sa intervina cu restricitii
mult mai clare in cea ce priveste tranzactiile cu actiuni. Nu in ultimul rind, este de
analizat preluarea modelului european de conducere, care presupune existenta unor
organisme de supraveghere, spre deosebire de cel american care da putere absoluta
presedintilor companiei.
1.7. Contabilitatea americana in contextul
noilor tendinte internationale
Comparabilitatea informatiilor financiare a fost intotdeauna una dintre
principalele directii de actiune pentru FASB. Pina in anii ‘80 accentul a fost pus pe
comparabilitatea intre informatiile financiare ale companiilor americane pe pietele
americane de capital. Evolutia tehnologiei a avut ca rezultat cresterea tranzactiilor
internationale, cu un impact important asupra mediului contabil american. Astfel,
accentul se pune acum pe comparabilitatea dintre companiile americane si companiile
straine care actioneaza pe pietele americane de capital. Aceste evolutii si problemele pe
care le-au creat, au reprezentat o provocare pentru FASB in a deveni mult mai implicat in
internationalizarea standardelor de contabilitate. Ca urmare, in 1991, FASB a creat
primul plan strategic cu privire la activitatea internationala. Planul are ca obiectiv
atingerea unei mai mari comparabilitati intre US GAAP si standardele promulgate de alte
organisme de normalizare nationale si IASB.
Investitiile trans-frontaliere care au inceput in anii ‘80 s-au intensificat. Cresterea
globala de capital a intensificat cererea pentru comparabilitatea informatiilor financiare.
Cu cit piata americana de capital atrage tot mai multe companii straine, presiunile

26
utilizatorilor de informatii financiare, ale preparatorilor de conturi si ale SEC au ca
rezultat implicarea tot mai mare a FASB in problemele contabilitatii internationale.
In opinia FASB, IASB este punctul comun pentru efortul de internationalizare.
FASB va continua sa imbunatateasca calitatea standardelor nationale de contabilitate, in
acelasi timp cu imbunatatirea comparabilitatii la nivel international. Organismul american
de normalizare isi propune sa reziste presiunilor de a se concentra mai mult spre
problemele internationale, decit spre cele nationale.
In ceea ce priveste Planul Strategic de abordare a noilor probleme ce apar in
contextul internationalizarii circuitelor de capital, FASB si-a propus atingerea
urmatoarelor obiective:
16
• obtinerea unor situatii financiare mult mai utile pentru investitori prin cresterea
comparabilitatii intre diferitele referentiale contabile nationale;
• perfectionarea procesului de creare a normelor prin asimilarea unor idei noi de la
alte organisme nationale de normalizare, precum si de la utilizatorii, preparatorii,
auditorii si universitarii din alte tari;
• incurajarea egalitatii cerintelor referitoare la situatiile financiare pentru
companiile straine si americane pe pietele americane de capital.
Activitatile FASB in ceea ce priveste comparabilitatea internationala pot fi clasificate
in trei categorii:
• activitati de normalizare, cooperarea directa cu alte organizme de normalizare
pentru a solutiona problemele specifice privind reducerea diferentelor intre
diferitele referentiale contabile nationale;
• activitati de cooperare, in cadrul carora se urmareste dezvoltarea si mentinerea
unei retele internationale care promoveaza relatii de cooperare in scopul facilitarii
schimbului de idei intre FASB si alte organisme nationale de normalizare;
• activitati de devzoltare, care urmaresc mentinerea interesului cu privire la
problemele contabile pe plan international.
Astfel, in cadrul activitatilor de normalizare, FASB urmareste continuarea
activitatilor de angajare in proiecte de normalizare multinationale, prin selectarea
unor subiecte de interes comun. Activitatile viitoare urmaresc adoptarea unor
standarde comune cu Canada in ceea ce priveste raportarea pe segmente, adoptarea
unui standard similar cu cel emis de IASB in ceea ce priveste profitul pe actiune si
continuarea unui proiect de cercetare comun cu Mexic si Canada pentru a identifica
diferentele dintre referentialele contabile ale tarilor respective. In afara acestor
proiecte, FASB isi propune identificarea altora noi, de interes international.
In ceea ce priveste activitatile de cooperare, FASB are ca obiectiv participarea de
o maniera activa la procesul IASB de elaborare a normelor contabile, prin comentarea
deciziilor organismului international in scopul obtinerii unor norme calitative la nivel
international. In plus, FASB isi propune sa dezvolte relatii de colaborare cu alte
organisme nationale de normalizare.
Activitatile de dezvoltare din cadrul Planului Strategic au ca obiectiv dezvoltarea
profesionala continua a stafului FASB printr-o serie de programe de instruire a
personalului in problemele contabilitatii la nivel international, precum si incercarea
de a include in cadrul propriului staf specialisti din alte tari.
Organismul american de normalizare continua sa dezvolte relatiile de cooperare
cu alte organisme de normalizare prin vizitarea altor tari, schimburi de publicatii si

27
participarea la conferinte. Anii trecuti, FASB a primit vizita unor membrii ai
organismelor de normalizare din Australia, Canada, China, Germania, Israel,
Japonia, Malaesia, Mexic, Africa de Sud, Tanzania si Regatul Unit, precum si
membrii ai IASB. Un raport recent publicat de AICPA recomanda ca “ organismul
american de normalizare trebuie sa continue cooperarea cu alte organisme similare
nationale ale altor tari si IASB, pentru a dezvolta standardele internationale de
contabilitate”.35
35AICPA-Special Committee on Financial Reporting, “Improving Business Reporting – A customer focus –
Meetings the information needs of investors and creditors. New York 1994, pag 17;
17
FASB isi propune revizuirea si reevaluarea Planului Strategic pentru probleme
internationale in functie de rezultatele si concluziile diferitelor initiative prezentate
anterior.
In mediul international, schimbarile in dinamica a circuitelor globale de capital,
au dus la nevoia de comparabilitate a situatiilor financiare ale companiilor din tari
diferite. Aceasta nevoie nu a fost niciodata mai mare ca astazi. Multe articole si studii
concluzioneaza ca este necesara cooperarea intre IASB si organismele normalizatoare
nationale, pentru a facilita numarul crescator de tranzactii transfrontaliere facute de cei
care sunt in cautare de capital. Recunoasterea schimarilor de mediu si implicatiile sale au
venit din mai multe parti. Asociatia pentru Cercetare si Managementul Investitiilor36 a
concluzionat ca problemele in ceea ce priveste raportarea financiara “sunt strins legate de
nevoia analistilor financiari de a avea standarde internationale acceptabile in ceea ce
priveste raportarea financiara, care sa includa metode contabile comune, prezentari
adecvate ale informatiilor, suficienta frecventa a raportarilor, precum si auditari
credibile”37.
Mai multe organizatii sunt responsabile de cererea pentru comparabilitatea
informatiilor in conditiile unei piete globale de capital aflate in crestere. SEC a adoptat un
set de reguli pentru a eficientiza procesul de inregistrare a companiilor straine la bursele
americane, incluzind posibilitatea ca anumite IAS sa fie folosite in locul unor FAS.
IASB, cu sprijinul Organizatiei Internationale a Valorilor Mobiliare - IOSCO38, vegheaza
ca standardele internationale de contabilitate sa aiba cel mai mare nivel de calitate
posibil.
Pentru FASB, prima prioritate ramine raportarea financiara interna. Problemele
generate de contabilitatea internationala urmeaza sa fie incorporate proiectelor interne cit
mai mult posibil, astfel incit sa se acorde o cit mai mare importanta acestor subiecte.
Referitor la problema comparabilitatii, aceasta nu trebuie sa fie un scop in sine. Important
este sa se asigure o comparabilitate a informatiilor relevante. In acest sens, cadrul
contabil conceptual american afirma ca “imbunatatirea comparabilitatii poate distruge sau
slabi relevanta informatiilor daca, pentru a asigura comparabilitatea a doua elemente,
unul dintre ele a fost obtinut printr-o metoda care utilizeaza informatii mai putin
relevante”.
Pe linga obiectivele prevazute in Planul Strategic, FASB isi largenste orizontul de
cercetare in ceea ce priveste comparabilitatea informatiilor fiananciare la nivel
international prin participarea la mai multe proiecte de cercetare pe aceasta tema. Aceste
proiecte constau intr-o serie de intilniri, conferinte si studii, efectuate sub egida mai
multor grupuri de lucru sau asociatii. Cele mai importante sunt: Grupul G4 +1, Comitetul
Acordului de Comert Liber si Grupul de Lucru.

28
Grupul G4+1 cuprinde membrii organismelor nationale de normalizare din:
Australia, Canada, Noua Zeelanda, Regatul Unit, SUA si reprezentanti ai IASB. Grupul
s-a constituit in aprilie 1993, avind ca obiectiv crearea de standarde de contabilitate
calitative, in special in scopul de a furniza informatii financiare utile participantilor la
pietele de capital. Se are in vedere cautarea de solutii comune in ceea ce priveste
diferitele probleme legate de situatiile financiare, considerindu-se ca o abordare comuna a
36 TheAssociation for Investment Management and Research;
37 ResearchBulletin, Septembrie 2003;
38 IOSCO – International Organisations of Securities Commissions;
18
modului de intocmire a acestora este mai utila decit mai multe abordari diferite. Membrii
grupului sint de parere ca situatiile finaciare trebuie elaborate in contextul unui cadru
conceptual si ca trebuie sa existe vointa necesara pentru a se lua decizii in conformitate
cu acesta .
FASB este membru activ al American Free Trade Agreement Committee on
Financial Reporting Matters39 – AFTA, care a luat fiinta in 1996 si este alcatuit din
reprezentanti ai organismelor de normalizare din Canada, Chile, Mexic si Statele Unite.
Scopul comisiei este de a initia si intretine relatii de cooperare intre organismele de
normalizare din tarile membre. Grupul are intilniri anuale unde se informeaza reciproc
despre activitatile pe care le au in desfasurare. In plus, AFTA este responsabila cu
publicarea si analizarea celor mai importante diferente in ceea ce priveste standardele
contabile din tarile membre40.
Grupul de Lucru41 a fost creat in 1997 cu scopul de a devzolta un cadru conceptual
coerent pentru raportarea instrumentelor financiare la valoarea justa. Grupul reuneste
membri ai profesiei contabile din Australia, Canada, Franta, Germania, Japonia, Noua
Zeelanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Regatul Unit al Marii Britanii, SUA si
IASB. In decembrie 2000, membrii Grupului au deliberat un set de recomandari cu
privire la raportarea instrumentelor financiare care au fost publicate intr-un document42
ale carui concluzii nu sunt obligatorii pentru participanti.
IOSCO este organismul reprezentativ la nivel mondial al pietelor de valori mobiliare.
Are in componenta sa reprezentanti ai burselor din Australia, Franta, Italia, Marea
Britanie si Statele Unite. Functionarea eficienta a pietelor decapital nu se poate face decit
in contextul existentei unor informatii financiare performante. In acest sens, IOSCO a
incurajat permanent IASB in ceea ce priveste obtinerea unor standarde contabile de cea
mai buna calitate. In anul 1995, un acord incheiat intre cele doua organisme
internationale a avut ca efect aparitia unui nucleu de standarde alcatuit din 15 standarde
revizuite care au fost completate in 1999 cu IAS 39 – Instrumente financiare:
recunoastere si evaluare. Ca urmare, in mai 2000, IOSCO a emis un raport prin care
recomanda tuturor membrilor sai sa accepte situatiile financiare intocmite conform
normelor internationale de contabilitate.43
In ceea ce priveste punctul de vedere al SEC, in principiu aceasta este de acord cu
proiectul de armonizare a normelor internationale cu cele americane, dar refuza abordarea
prin care s-ar reduce numarul normelor contabile nationale.
1.8. Concluzii
Istoria contabilitatii americane este una de data recenta. Puna la inceputul secolului
al XX –lea nu se poate vorbi de o contabilitate americana propriu zisa. Pina la acea data,
39 Comitetul Acordului de Comert Liber – AFTA;

29
40 La fiecare doi ani este publicat un studiu numit “Diferentele semnificative dintre standardele contabile
din Canada, Chile, Mexic si Statele Unite”. Studiul este publicat in limbile franceza si engleza de
Institutul Canadian al Expertiloc Contabili (Canadian Institute of Chatered Accountants – CICA) si in
limba spaniola de Institutul Mexican al Contabililor Publici (Instituto Mexicano de Contadores Publico)
si reprezinta un punct de plecare in ceea ce priveste procesul de eliminare a acestor diferente;
41 The Joint Working Group – JWG;
42 Financial Instruments and Similar Items – Instrumente financiare si alemente asimilate;
43 Pentru mai multe detalii vezi si capitolul 6.3. Influenta IOSCO, pag. 202;
19
pe continentul Nord American se folosea o contabilitate dominata de principiile
contabilitatii britanice. Abia mai tirziu, odata cu dezvoltarea economiei americane,
contabilitatea cunoaste o perfectionare continua, normele americane ajungind sa fie
considerate cele mai bune.
Un episod important in evolutia contabilitatii americane este, fara indoiala, marea
criza a anilor ’30. Criza bursiera isi gaseste cauzele si in lipsa calitatii informatiilor
financiare. Ca urmare, Guvernul Federal emite un set de reguli menite sa reglementeze
tranzactiile bursiere, printre care si “Securities and Exchange Act” din 1934 prin care se
infiinteaza Comisia Americana a Valorilor Mobiliare – SEC. Elaborarea normelor
contabile a facut obiectul Organizatiei Expertilor Contabili care infiinteaza in acest scop
Comitetul privind Procedurile Contabile (in 1936), inlocuit in 1959 de Comitetul
Principiilor Contabile.
Anii ’70 inseamna perioada de reforma a contabilitatii in Statele Unite. In urma
concluziilor a doua comitete de lucru (Comitetul Wheat si Comitetul Trueblood), ia
fiinta, in 1973, noul organism american independent abilitat sa produca norme contabile:
Comitetul Standardelor de Contabilitate Financiara – FASB. Acesta este finantat de asa
maniera incit nici unul dintre finantatori sa nu exercite o influenta notabila asupra sa.
FAS emise de FASB sunt singurele standarde contabile recunoscute de SEC ca “avind
suport autorizat suficient”. In plus, FASB are in structura sa Consiliul de sprijin al
normalizarii contabilitatii financiare – FASAC si Comitetul de urgenta – EITF, care
sporesc eficienta procesului de normalizare.
Perioada anilor ’90 reprezinta perioada internationalizarii circuitelor de capital.
Pentru a incerca o rezolvare a noilor probleme ce se invesc in noul context, si anume
comparabiliatatea informatiilor financiare obtinute prin aplicarea mai multor referentiale
contabile nationale, FASB si-a organizat activitatea prin intermediul unui Plan Strategic
in care se recunoaste necesitatea obtinerii unor informatii financiare de calitate si rolul pe
care IASB trebuie sa-l joace in acest sens. Astfel, FASB isi propune sa realizeze o
evaluare atenta a referentialelor nationale ale altor tari si al IASB in vederea ameliorarii
acelor standarde nationale considerate limitate, problematice sau inexistente.
In ceea ce priveste procesul demarat de IOSCO si IASB, prin care se urmareste
obtinerea unui set de standarde contabile care sa fie acceptate pe toate pietele de capital
straine, atitudinea SEC este una mai degraba rezervata, refuzind abordarea prin care s-ar
reduce numarul mare de norme americane. Pe de alta parte, ultimele scandaluri financiare
de dincolo de Ocean pot constitui punctul de plecare pentru o noua reforma a
contabilitatii in Statele Unite. Sistemul american de contabilitate a fost utilizat pentru a
mari in mod artificial pretul actiunilor in loc sa reflecte valoarea reala a cestora. Senatul
american isi propune printr-un proiect de lege sa reglementeze conflictul de interese ce
apare in activitatea firmelor de audit, intre operatiunile de consultanta si cele de audit.
Datorita dezvoltarii continue in dimensiuni si complexitate a activitatilor companiilor

30
americane, contabilitatea a trebuie sa se dezvolte si ea la rindul sau. Au aparut astfel noi
procedee contabile si noi instrumente de analiza financiara la indemina managementului
marilor intreprinderi. Contabilitatea americana devine una puternic conceptualizata,
americanii fiind creatorii primului cadru contabil conceptual.
In fine, contabilitatea americana nu putea sa fie decit cea mai performanta pe plan
mondial, atita vreme cit este un instrument al celei mai puternice si mai influente
economii din lume. Prin capitalul si prin economia sa, orice recesiune a Statelor Unite are
20
repercusiuni asupra sanatatii economiei mondiale, si orice avind determina o relansare.
Exista o singura superputere mondiala si acesta pozitie este detinuta de Statele Unite.
Japonia este un concurent serios care a patruns in forta pe piata americana si a creat
probleme mai multor ramuri industriale. La rindul ei, Uniunea Europena detine toate
elementele pentru a fi un concurent important pe plan economic, dar nici una nici cealalta
nu sunt inca in situatia de a egala Statele Unite in ceea ce priveste rolul lor politic.

31