De o mişcare unionist-pro romana, în împrejurările date nici vorbă nu putea fi.

Ideea
românească trecea în acele vremuri prin cea mai completă criză. România fusese înfrîntă
militar în război şi redusă la o singură bucată din Moldova care şi aceea stătea sub o
quasi-ocupaţie rusească. Cea mai formidabilă mizerie morală şi materială stăpînea în acel
mic petec de Moldovă încă neocupată de inamic: lipsa de alimente, de haine, de
medicamente, de locuinţe, de lemne, de muniţii şi cate alte lipsuri., prefăcuse viaţa într-
un iad, din care toţi care mai aveau încă posibilitatea căutau să scape, emigrînd în
Franţa, în America sau macar în Rusia De vreun ajutor, fie material, fie nematerial, pe
care România oficială sau neoficială să i-l fi putut da Basarabiei în astfel de împrejurări –
nici nu se putea vorbi. La aşa ceva nu se gîndea nici România, care-i avea în coastă pe
ruşi – şi nu se gîndea nici Basarabia, care n-a aşteptat nimic de la România, nici cînd
aceasta era în împrejurări înfloritoare. (…)

Din garda de patrioti de la 1906, nu mai rămăsese la Chişinău decît un singur om: Pan
Halippa. În astfel de împrejurări nu e de mirare că în primele zece zile ale revoluţiei în
capitala Basarabiei elementul moldovenesc nu dădu nici un semn de viaţă . Revoluţia de
la Chişinău astfel, nu era altceva decît o prelungire a celei de la Petrograd ,cu aceleaşi
steaguri roşii, cu aceeaşi marsilieză, cu aceleaşi năzuinţe internaţionale de cetăţenie
mondiala. De nicăieri nici un strigăt de „Deşteaptă-te române!”, nici un steag roş-galben-
vînăt

În ziua de 20 martie se infiinta, Partidul Naţional Moldovenesc, care îşi puse ca obiectiv
principal autonomia Basarabiei pe baze naţionale, lăsînd pe planul al doilea toate
lozincile sociale ale Revoluţiei de la Petrograd. Erau vremuri de profunde revendicări
sociale. Politica nationala parea pentru multi, chiar moldoveni, reacţionară şi impopulară

___Multora le ramasese frica ,de o suta de ani, de ostrov si Sibir,

În ciuda tuturor greutăţilor Partidul Naţional Moldovenesc se înjghebă impunîndu-şi

părerile şi programul tuturor organizaţiilor cooperatorilor, învăţătorilor, preoţilor şi într-o
anumită formă şi ţăranilor. Cum aceştia din urmă se găseau pe front sau prin garnizoane,
delegaţii partidului naţional au luat contact cu reprezentanţii lor la Odesa La 1 mai 1917
zece mii de soldaţi moldoveni şi-au făcut intrarea în Partidul Naţional, şi cu această
soarta Basarabiei şi-a găsit îndrumarea ei