Eficient si usor de folosit este termometrul digital cu varf cauciucat, care

permite dezinfectarea; acesta emite un semnal imediat care anunta cand sa

citesti temperatura.
Termometrele din sticla nu mai sunt recomandate, deoarece contin mercur si
se pot sparge.

1. Temperatura rectala

Recomandata copiilor de 0-1 an. Copilul sta pe burta, se introduce

termometrul cu blandete in rect, inaintand 1-2 ½ cm. Inainte de a-l introduce, se
unge cu o crema lubrifianta.
 Are o precizie mare, fiindca termometrul masoara temperatura interna a
organismului

2. Temperatura auriculara

Recomandata copiilor peste 6 luni. Termometrele speciale care masoara

temperatura la nivelul conductului auditiv extern sunt bazate pe radiatii infrarosii,
iar la finalul masuratorii emit semnale acustice.
 Rapida
 Mai putin invaziva decat cel rectal
 Daca nu este pozitionat corect, poate fi afectata acuratetea masurarii
 Valorile afisate sunt orientative si poate afisa o abatere de 1-2 grade fata de
temperatura reala
 Termometrul auricular nu este recomandat copiilor sub 3 luni

Temperatura variaza in functie de modul in care o verificam.

Astfel, intrarectal temperatura normala a unui copil este de 37,5 grade
Celsius, in vreme ce, masurata la nivelul axilei, temperatura normala va fi de
36,5 grade Celsius.

In functie de gravitate, putem clasifica febra in:

 Subfebra: 37,5 - 38,5°C

 Febra usoara: 38,5 - 38,8°C
 Febra moderata: 38,9 - 39,4°C
 Febra mare: >39,4°C
 OBIECTIV : Efectuarea diagramei sangelui prin care se determina
hemoglobina , hematocritul ,elementele figurate , formula leucocitara .

PREGATIREA MATERIALELOR :

Tavita medicala

Holder + ac steril (cu 2 capete)

Seringa de 2 ml

Flacon cu EDTA (cu capac mov)

Solutie dezinfectanta (alcool) + tampoane de vata

Garou

Manusi de unica folosinta

PREGATIREA PSIHICA A PACIENTULUI

il informam despre efectuarea tehnicii si necesitatea acesteia ,obtinem
consimtamantul pacientului , ii explicam eventualele posibile reactii (lesin ,
transpiratii ) , ilincurajam si il sustinem

PREGATIREA FIZICA A PACIENTULUI

atentionam pacientul sa nu manance cel putin 12 ore si sa stea inrepaos ,
poztionam pacientul in pozitie decubit dorsal cu mana sprijinita ca pentru o
punctie venoasa ,alegem vena cea mai proeminenta si punctionam vena , ii
punem un plasture , asezam pacientul intr-opozitie comoda , reorganizam locul
de munca
 Hemoleucograma completă constă din măsurarea următorilor parametrii:

 număr de leucocite;
 număr de eritrocite - Numărul de eritrocite reprezintă testul de bază pentru
evaluarea eritropoiezei. Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule din sânge,
fiind necesare pentru respiraţia tisulară.
Indicaţii – în combinaţie cu hematocritul şi concentraţia de hemoglobină,
numărul de eritrocite este util în detectarea şi monitorizarea anemiei şi
eritrocitozei/policitemiei.
-Scăderea numărului de eritrocite: determină anemie.
+Creşterea numărului de eritrocite (concentraţiei de hemoglobină şi/sau
hematocritului) determină eritrocitoza.

 concentraţia de hemoglobină; - Indicatii – împreună cu Hct şi numărul

de eritrocite, este utilă pentru detectarea şi monitorizarea anemiei şi
policitemiei.
-Scăderea hemoglobinei sub nivelurile de referintă determină aparitia anemiei.
+Creşterea hemoglobinei apare in eritrocitoză/policitemie.

 hematocrit - Hematocritul măsoară raportul dintre volumul ocupat de

eritrocite şi volumul sanguin total.
Indicaţii – detectarea şi monitorizarea anemiei şi policitemiei.
- Scăderea hematocritului:
anemie; la un Hct <30% (0.30) un pacient este moderat – sever anemic
creşterea volumului plasmatic (sarcină)
+Creşterea hematocritului:
eritrocitoză/policitemie
hemoconcentratie (ex.: şoc; aport insuficient de lichide: copii mici, varstnici;
poliurie etc.)

 indici eritrocitari:
volumul eritrocitar mediu (VEM),
hemoglobină eritrocitară medie (HEM),
concentratia medie de hemoglobină (CHEM)
si lărgimea distribuţiei eritrocitare (RDW);

 număr de trombocite si indici trombocitari: volumul trombocitar

mediu (VTM) şi lărgimea distribuţiei trombocitare (PDW);
Definitie: Reprezinta recoltarea de sange pentru analize de laborator, ce pun
in evidenta cantitatea de glucoza gasita in sange.

Scopul:- diagnostic
-aprecierea evolutiei bolii

Materiale necesare: -instrumentele de recoltat sterile:

-vaccumtainer cu capac gri, cu anticoagulant;
-holder cu ace de punctie venoasa
-alcool medicinal + tampoane de vata
-manusi de unica folosinta
-garou,
-tavita renala
-plasture pentru evitarea sangerarii ulterioare si a supra
infectarii

Pregatirea pacientului:

Psihica:-se informeaza pacientul despre necesitatea punctiei

-se ia consimtamantul

Fizica:-se explica pacientului sa nu manance cel putin 8 ore

-se aseaza pacientul in decubit dorsal cu bratul in extensie

-identificarea venelor, si se vor evita locurile cu leziuni, cicatrici,

hematoame, arsuri

TEHNICA – EFECTUAREA PUNCTIEI VENOASE

INTERPRETARE : Pentru majoritatea indivizilor sanatosi, limitele normale

ale glicemiei sunt urmatoarele:
· intre 72 si 108 mg/dl, pe nemancate;
· pana la 140 mg/dl, la 2 ore dupa masa.
Pentru persoanele cu diabet, limitele normale ale glicemiei sunt urmatoarele:
· inainte de mese: de la 72 la 126 mg/dl, pentru persoanele cu diabet de tip 1 sau
diabet de tip 2.
· dupa mese: sub 162 mg/dl pentru persoanele cu diabet de tip 1 si sub 153
mg/dl pentru persoanele cu diabet de tip 2.
 Hipoglicemia are loc atunci cand concentratia de glucoza in sange scade
mai jos de valoarea de 72mg/dl. Diabetul este o afectiune ce insumeaza
problemele cauzate de nivelul mare al glicemiei, insa chiar si asa,
medicamentele pe care le iau unii pacienti cu diabet pot sa determine scaderea
glicemiei sub pragul normal, iar acest lucru este foarte periculos.

COMA HIPOGLICEMICA

Stare de incostienta instalata pe fundalul dereglarii metabolismului

glucidic, definindu-se prin nivel scazut de glucoza in singe <50 mg/dl .

Tabloul clinic :

 Debut rapid (minute), uneori neprecedată de semne care sugerează

hipoglicemia:

• senzatie de foame
• slabiciune generala
• vertij
• cefalee

 Pacient agitat, agresiv uneori incoerent (mimeaza betia)

 Tonus muscular crescut: tremorul membrelor, contracturi puternice cu
inclestarea gurii, convulsii, uneori pot surveni paralizii tranzitorii.
 Semnul Babinski bilateral pozitiv; uneori mimează o comă neurologică

 Tegumentele palide sau usor congestionate, acoperite cu transpiratii (nu

sunt obligatorii, fiind absente în comele prelungite sau în caz de neuropatie
vegetativă!!!!)
 Respiratia tip Cheyne-Stockes: respiratie periodica, caracterizata prin
alternante de polipnee si apnee. Respiratiile cresc progresiv in amplitudine
si frecventa, ating un apogeu, apoi descresc pana ce inceteaza. Perioada
de apnee dureaza 10 pana la 20 de secunde, dupa care ciclul reincepe.
 Hipertensiune Arteriala
 Hipotermie
 Tahicardie
 CONDUITA DE URGENTA :

 Glucoză 16 - 25 g i.v. cu viteza 4 g/min (sol.Glucaza 40 % , 40 ml) ,

urmat
 Glucoză 5% în perfuzie pînă la recăpătarea conştienţei pacientului
(doza de 24 ore – 25 - 50 g)
 Glucagon 1-2 mg, i/m
 Ringer-lactat 500 - 1000 ml în perfuzie

!!!Dacă nu sunt disponibile: se introduce zahăr sau sirop cu linguriţa între

arcadele dentare

 În şoc hipoglicemic:
 Dexametason 4-8 mg în bolus, rebolus la 4 ore sau
 Hidrocortison hemisuccinat 100-125 mg în bolus, rebolus la 4
ore, sau
 Prednisolon 30-60 mg în bolus, rebolus la 4 ore
 În caz de eşec:
 Sol. Adrenalina 0,1%-0,5ml, s/c
 Epinefrină 1 - 10 μ/min în perfuzie

După ce îşi revine: prânz glucidic

 Dacă pacientul nu îşi revine şi glicemia a crescut, se continuă cu perfuzii

cu soluţii glucozate 5-10%, pentru a menţine glicemia la 200-250 mg/dl
 Tratamentul se aplică şi dacă nu avem certitudinea comei hipoglicemice
 Se recomandă spitalizarea, chiar dacă pacientul a ieşit din comă
 Definiţie: puncţionarea unei vene periferice şi montarea unui cateter venos
periferic(branulă)pentru administrarea unor soluţii medicamentoase intermitent
sau continuu în circulaţia venoasă.

Scop: terapeutic şi hidratare.

Materiale necesare: - branule (diferite dimensiuni),

garou,

seringă cu ac,

ser fiziologic,

mănuşi,

tăviţă renală,

pad alcoolizat,

plasture pt.cateter/leucoplast

Pregătirea pacientului:

- psihică: se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii, se obţine

consimţământul.

- fizică: se aşează în poziţie confortabilă (şezut sau decubit dorsal).

Execuție: - spală mâinile şi îmbracă mănuşile;

- plasează braţul pacientului deasupra materialului de protecţie;

- aplică garoul (nu se menţine mai mult de 3 minute),

dezinfectează larg zona de puncţionare (din interior spre exterior);

- cu mâna nedominantă exercită o presiune uşoară asupra pielii pentru a

stabiliza vena
 - in mâna dominanta ține branula intre police si index ( daca are aripioare
branula se va tine de acestea )

-se va introduce cateterul cu amboul acului in sus, şi introduce

cateterul/branula cu vârful mandrenului orientat în sus, puncționându-se astfel
vena: sub un unghi de aproximativ 15 grade, printr-o singura miscare, verificand
dacă apare sange in capatul cateterului care confirma că acesta este in venă.

-din momentul in care apare sângele exista mai multe metode de a introduce
cateterul in venă:

-se desface garoul

- se continua impingerea cu grija ( pentru a nu perfora vena) a cateterului

pâna la jumatatea sa si apoi se scoate acul in acelasi timp cu impingerea totala a
canulei de plastic , atașându-se imediat fie perfuzorul fie seringa , presând usor
pe venă pentru impiedicarea sangerării;

Se porneste perfuzia in timp ce cu o mana se fixeaza vena si cu cealalta

se impinge canula de plastic.

Este o metoda care nu prezinta riscul perforării venei deoarece cateterul

este introdus fara a mai avea acul iar solutia perfuzată dilată vena făcând mai
ușoară avansarea cateterului

-dupa introducerea cateterului se curata locul cu paduri alcoolizate

- fixează cateterul/branula cu plasture/leucoplast (opţional se pune faşa

pentru protecţie).

Reorganizarea locului

Incidente şi accidente: - perforarea venei.

Observaţii: - nu se va puncţiona braţul care prezintă fistulă, implant

ortopedic, arsuri;

- de regulă, se schimbă branula la 48-72 ore sau când apare o reacţie

 Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti
chimici, electricitate si iradiatii.

Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara,

lichide cu temperatura înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti,
corpi solizi incandescenti.

Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric,
sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de
calciu, amonia gazos, etc.

Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub

tensiune.

Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.

Bilantul lezional al pacientului ars se face în functie de suprafata arsa si de

gradul de profunzime al arsurii.

Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste regula lui Wallace numita si

regula lui 9.

REGULA LUI 9 :

Prin aceasta regula se poate exprima în procente suprafata arsa a fiecarui

segment de corp, care sunt exprimate cu cifra 9 sau multiplu de noua.

De exemplu: arsura unui brat reprezinta 9% iar a întregului membru

inferior este de 18%. Total arsura a afectat 27% din suprafata corpului.
 CLASIFICARE ARSURI :

În functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii se

descriu patru grade:

Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul.

Se manifesta prin roseata pielii, edem local, durere, frisoane. Arsura tipica de
gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea îndelungata si nerationala la
soare. Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade fiind înlocuita de o pigmentatie
bruna urmata de descoamatie.

Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm

provocând aparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este
altceva decât plasma sangvina extravazata. Acest tip de arsura este provocat de
lichide fierbinti sau metale incandescente, care au actionat o durata scurta
asupra pielii. Este cea mai dureroasa pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase
de la acest nivel.

Arsura de grad III intereseaza dermul în totalitatea lui. Flictenele au

continut sangvinolent. Durerea nu mai este atât de intensa, poate sa si lipseasca
deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet.

Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza

(moartea celulelor).